UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
Anul III, I.F.
Practică de cercetare

FRECVENȚA APARIȚIEI FENOMENULUI

DE BURN-OUT LA TINERI

Ioniță (Vasile) Georgiana

1 din 10
 CUPRINS

1. INTRODUCERE Pag. 3

2. OBIECTIVELE CERCETĂRII Pag. 5

3. IPOTEZE Pag. 5

4. EȘANTION Pag. 5

5. METODE, TEHNICI ȘI INSTRUMENTE DE CERCETARE Pag. 6

6. APLICAȚIE PRACTICĂ ȘI INTERPRETAREA DATELOR Pag. 7

7. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI Pag. 10

8. BIBLIOGRAFIE Pag. 10

2 din 10
 1. INTRODUCERE

Burnoutul reprezintă un fenomen tot mai frecvent întâlnit în societatea contemporană.

Obiectivul acestei lucrări este de a releva în ce măsură fenomenul adus în discuție se află în
relație cu depresia sau anxietatea, cu focalizare pe grupa tinerilor. Cu siguranță, stresul are o
puternică influență asupra individului, mai ales dacă ne oprim asupra atitudinii sale față de
sarcinile pe care le are de îndeplinit. Sindromul de burnout este definit ca raportându-se
nemijlocit la aria ocupațională și este asociat cu situațiile în care individul nu reușește să
gestioneze stresul.
Am ales aceasta temă, vrând să evidențiez domeniile de activitate cel mai afectate, cât
și efectele în rândul categoriei tinere de muncă.
Printre principalele consecințe ale apariției sindromului numit „burnout” se numără:
„senzație de epuizare și lipsa de energie, detașare față de munca depusă sau sentimente
negative asociate muncii, eficiență profesională redusă.”1 Burnoutul nu reprezintă o condiție
prezentă în permanență în cazul individului afectat, debutează treptat, prin semnale aparent
minore, dar poate evolua către producerea unor crize dificil de gestionat. Poate fi eliminat prin
schimbarea cricumstanțelor sau a condițiilor de lucru. Vladimir Poroch aduce în discuție în
cadrul studiului său o serie de definiții date de-a lungul timpului burnoutului. Printre ele se
numără cea aparținând lui Herbert Freudenberger (1974), care a pus accent pe dispariția
motivației în cazul lipsei unui rezultat dorit al activității desfășurate. Maslach dezbate în
aceeași măsură efectele negative asupra sănătății fizice și emoționale a individului, care,
suferind de o stimă de sine scăzute în urma evenimentelor cauzatoare ale apariției
burnoutului, care va afecta în mod negativ interacțiunea cu alte persoane. Maslach și Jackson
(1981) vor sublinia și tendința de a „dezumaniza” clientul, ca rezultat direct al lipsei de interes
față de satisfacerea nevoilor acestuia. În stadiul incipient, apariția burnotului se asociază cu
următoarele manifestări: „cefalee, oboseală, sentiment redus de realizare, reziliență scăzută,
labilitate dispozițional-afectivă și conflicte interpersonale.”2 La atingerea stadiului epuizării
profesionale se adaugă la seria situațiilor menționate retragerea din spațiul social, ceea ce
afectează dramatic evoluția procesului de integrare în comunitate.
Articolul Stresul perceput – predictor al anxietății și depresiei la un grup de studenți
în primul an la medicină, publicat chiar de membri ai Universității de Medicină și Farmacie
„Carol Davila” din București stabilește o relaționare clară a stresului cu modul de integrare în

1
Conf. Dr. Vladimir POROCH, Psiholog principal, psihoterapeut Ruxandra TOMA, Despre stres și burnout în
lumea medicală, p. 3.
2
Drd. Clinciu (Grigorescu) Simona, Intervențiile la asistenții medicali cu sindrom burnout – un standard
important al managementului de spital, Brașov, 2018, p. 14.
3 din 10
mediul socio-profesional. Stresul apare timpuriu și poate constitui principalul punct de plecare
în ceea ce privește apariția burnoutului. Conform scrierii menționate anterior, deși există
multe studii care investighează manifestarea stresului la grupa adulților, foarte puține studii
pun accent pe apariția acestei probleme în rândul tinerilor. Se pare că, în acord cu rezultatele
obținute în cazul mediciniștilor, problemele apar cu precădere încă din primii ani de studiu,
când, nefamiliarizați cu modul alert de însușire a cunoștințelor, cu dificultatea pe care
domeniul ales o presupune, se vor simți copleșiți de eficiența pe care trebuie să o aibă în
vedere în realizarea sarcinilor. Detectarea nivelului de stres încă de la debutul apariției sale
constituie o oportunitate de a căuta și implementa programe anti-distres și terapie. Vladimir
Poroch inserează în studiul său o analiză a aspectelor care diferențiază stresul de fenomenul
burnout prin intermediul unei scheme pe care o preia de la Psih. Doina Gaman:

Stres Burnout
Implicare exagerată Lipsă de implicare
Emoții exagerate Emoții reduse
Produce alertă și hiperactivitate Produce neajutorare și lipsă de speranță
Pierderea energiei Pierderea motivației, idealurilor și speranțelor
Duce la anxietate Duce la detașare și depresie
Prima afectare este de natură fizică Prima afectare este de natură emoțională
Poate duce la moarte prematură Face ca viața să pară că nu merită trăită
Preluat după Psih. Doina Gaman3

Deși cele două fenomene discutate (depresie și burnout) sunt interconectate printr-o
serie de elemente comune, totuși ele se diferențiază, susținându-se că, de fapt, depresia ar
reprezenta mai degrabă un rezultat al burnoutului. Se propun mai multe modele în funcție de
care se manifestă sindromul „burnout”. În aceeași lucrare a conferențiarului, sunt trecute în
revistă cele mai relevante astfel de probleme. Primul prezentat este cel furnizat de Cherniss
(1980), cel procesual. Din această perspectivă, burnoutul este perceput ca un proces care
presupune parcurgerea unor etape, având potențialul de a deveni o formă de adaptare la
situațiile de stres. Ca etape sunt menționate: perceperea stresului, tensiunea emoțională, și, în
cele din urmă schimbările de atitudine. Așadar, se urmărește evoluția de la nivelul mentalitar
către cea mai vizibilă componentă, respectiv afectarea comportamentului și a modului în care
se raportează la mediul social. Modelul fazic, propus de Golembiesky, Munzenrider și Carter

3
Conf. Dr. Vladimir POROCH, op. cit., p. 15.
4 din 10
(1983) pune accent pe o ordine distinctă a apariției simptomatologiei: depersonalizare,
scăderea realizărilor pe plan personal, epuizare emoțională.
În numărul 4 al Revistei de Studii Psihologice ale Universității Hyperion București
(Mai, 2016), este prezentată în amănunt fiecare etapă menționată. Prima, respectiv extenuarea
emoțională, implică apariția oboselii, a tonusului emoțional scăzut, indiferență, perceperea
propriilor emoții ca fiind inadecvate cu contextul în care se manifestă. Cea de-a doua,
respectiv depersonalizarea, privește interacțiunea cu ceilalți membri ai comunității și
presupune: negativism, atitudine cinică, evitarea responsabilităților, sentimente negative
legate de cei din jur. Reducerea realizărilor personale se manifestă prin scăderea stimei de
sine, apariția unei atitudini reticente față de propriile posibilități de evoluție, subestimarea
propriilor capacități și competențe.

2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

I. Identificarea impactului sindromului de burn-out asupra tinerilor;

II. Identificarea etapei de vârstă cel mai vulnerabile în raport cu stabilitatea locului de
muncă;
III. Legatura dintre domeniul de activitate și nivelul de burn-out.

3. IPOTEZE

I. Considerăm că burnoutul relaționează cu percepția asupra propriilor abilități;

II. Cu cât domeniul de activitate presupune interacțiunea directă cu multe persoane, cu
atât riscul de apariție a sindromului de burnout este mai mare;
III. Cu cât nivelul dorit al reușitei este mai mare, cu atât șansele ca persoana să dezvolte
sindromul burnout este mai mare.

4. EȘANTION

Având în vedere contextul epidemiologic în care ne aflăm, am ales ca metodă de

cercetare aplicarea unui test online, pe un eșantion de conveniență de 10 persoane cu vârste
cuprinse între 22 și 33 de ani, aparținând ambelor sexe, implicați în diferite domenii de

5 din 10
activitate, cu preponderență cele care presupun interacțiunea cu multe persoane. Cercetarea a
fost realizată în perioada 24-28.05.2021, menționez că subiecții au fost aleși în mod aleator.

5. METODE, TEHNICI ȘI INSTRUMENTE ALE CERCETĂRII

Testul este compus dintr-o serie de 15 întrebări cu răspuns de tip scală (deloc, rar,
câteodată, uneori, deseori, foarte des).

Testul reprezintă o tehnică de testare concepută pentru a diagnostica epuizarea

profesională. A fost creat în 1986 de către Maslach și Jackson, adaptat de Vodopyanova în
Rusia și cuprinde următoarele întrebări:

1. Mă simt epuizat și golit de energie fizică sau emoțională.

2. Am gânduri negative despre slujba mea.
3. Sunt mai greu și mai puțin simpatic cu oamenii decât poate merită.
4. Mă irit ușor la mici probleme screate de colegii sau echipa mea.
5. Mă simt neînțeles sau neapreciat de colegii mei.
6. Simt că nu am cu cine să vorbesc.
7. Simt că realizez mai puțin decât ar trebui.
8. Mă simt sub un nivel neplăcut de presiune pentru a reuși.
9. Simt că nu obțin ceea ce vreau de la slujba mea.
10. Simt că sunt în organizația greșită sau în profesia greșită.
11. Sunt frustrat de anumite părți din slujba mea.
12. Simt că politica organizațională sau birocrația îmi frustrează capacitatea de a face o
treabă bună.
13. Simt că există mai mult de lucru decât am practic capacitatea de a face.
14. Simt că nu am timp să fac multe dintre lucrurile care sunt importante pentru a face o
treabă de bună calitate.
15. Simt că nu am timp să fac multe dintre lucrurile care sunt importante pentru a face o
treabă de bună calitate.

6 din 10
6. APLICAȚIE PRACTICĂ ȘI INTERPRETAREA DATELOR

7 din 10
Procentul obtinut la întrebarea: Mă simt epuizat din punct de vedere fizic și emoțional, ne
evidențiază faptul că persoanele aflate într-un domeniu de activitate ce prespune interacțiunea
cu multe persoane, sunt predispuse la apariția sindromului burnout.

8 din 10
Procentul obținut la întrebarea: simt că mă aflu sub o presiune copleșitoare de a încerca să
obțin succesul, verifică ipoteza în urma căreia, cu cât nivelul dorit al reușitei este mai mare, cu
atât șansele ca pesoana să dezvolte sindromul burnout este mai mare.

9 din 10
 Se constată că burnoutul relaționează cu nivelul de responsabilități asumate, și cu
percepția asupra propriilor abilități, un procent important din subiecți au raportat că sunt
depășiți vis-a vis de responsabilitățile și capacitățile asumate.

7. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Se poate observa că principalele motive ce conduc la aparitia burnoutului asupra

tinerilor este dorința de a fi eficient într-un mediu supus presiunilor, volumul de muncă,
responsabilitățile și capacitățile asumate, și nu în ultimul rând, dorința de a obține succesul, de
cele mai multe ori duce la sentimentul de copleșire, expunându-i în cele din urmă la o
extenuare prematură.
Cu cât se acceptă și se identifică factorii care duc la apariția burnoutului în timp util,
cu atât intervenția poate avea rezultate de succes. Aplicarea unor tehnici de gestionare a
trăirilor și emoțiilor în perioadele stresante poate ajuta subiectul să treacă mai ușor prin
acestea, iar rezultatele și eficiența la locul de muncă nu vor avea de suferit.

8. BIBLIOGRAFIE

I. CLINCIU (GRIGORESCU) S., Intervențiile la asistenții medicali cu sindrom burnout – un

standard important al managementului de spital, Brașov, 2018;
II. MIHĂILESCU A., MATEI V., CIOCA I., IAMANDESCU I.B., Stresul perceput –
predictor al anxietății și depresiei la un grup de studenți în primul an la medicină,
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Practică medicală, Vol. VI, Nr.
2(22), București, 2011;
III. POROCH, V., Psiholog principal, psihoterapeut TOMA, R., Despre stres și burnout în lumea
medicală, versiune electronică disponibilă la Prezentare-Poroch-
Vladimir_burnout_ANMCS_aprilie-2021_Public_FINAL.pdf;
IV. Revista de Studii Psihologice, Universitatea Hyperion, București, Nr. 4, Mai 2016,
variantă electronică disponibilă la REVISTA-4.pdf.

10 din 10