CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. PARTEA TEORETICĂ

1.0. Burnout-ul sau boala secolului …………………………………………………

1.0.1. Cauzele și diagnosticul sindromului de burnout …………………..
1.0.2. Relația burnout - stres - depresie ………….………………………..
1.0.3. Prevenția și tratamentul burnout-ului ……………………………….
1.1. Efectele sindromului de burnout ………………………………………………
1.2. Relația burnout-personalitate-inteligență emoțională …………………………

CAPITOLUL 2. METODOLOGIA CERCETĂRII

2.0. Obiective și ipoteze …………………..…………………………………………

2.1. Instrumente de cercetare ………………………………………………………
2.2. Eșantion …………………………………………………………………………
2.3. Design-ul experimental …………………….…………………..…………
2.4. Interpretarea rezultatelor ………………………………….…………….………

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 INTRODUCERE

Așa cum o spune și titlul lucrării, burnout-ul ori sindromul de burnout ori, altfel
spus, sindromul secolului, este din ce în ce mai des întâlnit în zilele noastre. Traversăm o
perioadă haotică în care cerințele pentru un nivel de trai chiar și decent sunt tot mai mari,
ne confruntăm cu crize economice care nu oferă decât o nesiguranță privind ziua de mâine,
multă muncă fără răsplată uneori și o presiune psihică imensă. Aceste elemente
introductive reprezintă doar începutul unei lungi călătorii spre înțelegerea unui fenomen
care afectează milioane de oameni potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Dacă ne întrebăm cine anume ar putea fi afectat de acest sindrom este important să
știm că este vorba despre acele persoane inteligente, care muncesc mult și sunt extrem de
motivate și ambițioase. Iar din pasiunea pentru munca depusă sau din dorința de afirmare
ajung să depună eforturi mult prea mari, peste puterile lor, care treptat, creează exact ceea
ce numim burnout. Simptome precum stres sau oboseală sunt adesea tratate superficial însă
burnout-ul nu este nici stres nici oboseală însă aceste două elemente, pe lângă alte câteva
simptome descrise în capitolele următoare, contribuie la dezvoltarea sindromului de
burnout care va consuma persoana atât din punct de vedere psihic și emoțional cât și fizic,
efectele negative ale burnout-ului lăsându-și amprenta atât asupra sănătății mentale cât și a
stării generale a organismului.
Pe parcursul lucrării sunt descrie elementele componente ale sindromului de
burnout, cu cauzele și efectele aferente, metode de prevenire sau factori de risc precum și
legătura dintre sindromul de burnout și stres, depresie sau inteligența emoțională. Deși nu
există un tipar unic predispus spre a dezvolta un sindrom de burnout, există studii,
amintinte pe parcursul lucrării, care au demonstrat că există anumiți predictori care
facilitează instalarea burnout-ului. Astfel, prezenta lucrare este structurată pe două
capitole, partea teoretică care descrie sindromul de burnout și partea de cercetare. Partea
teoretică este structurată pe două subcapitole, care cuprind semnalele de alarmă și factori
care conduc la sindromul de burnout, cauzele și tipurile de burnout, relația burnout-ului cu
stresul sau depresia precum și factori de prevenție sau tratament. Al doilea subcapitol
tratează efectele burnout-ului atât asupra sănătății individului cât și asupra performanței
sale în cadrul organizației. Partea de cercetare descrie obiectivele cercetării și ipotezele,
eșantionul, designul experimental precum și rezultatele obținute.

3
CAPITOLUL 1

4
 PARTEA TEORETICĂ

1.0. Burnout-ul sau boala secolului

Încă din anii 70, psihologul american Freudenberger a folosit termenul de burn-out
care provenit din limba engleză și care înseamnă complet ars (descriind întocmai modul în
care persoana afectată se simte) pentru a oferi o descriere a stresului exagerat, sever.
Burnout-ul sau epuizarea profesională, deși observat inițial la persoanele din sectorul
medical, poate apărea la oricine, indiferent de profesia pe care o are, atunci când aceasta
cere din partea persoanei un angajament personal care depășește o anumită limită tolerată
de fiecare persoană în parte, devenind mult prea intensă. Există un număr foarte mare de
profesii care solicită din partea angajatului o implicare personală și afectivă imensă.
Angajații care se află în situații de burnout, sau care riscă să dezvolte acest sindrom ajung
adesea să simtă o discrepanță foarte mare între așteptările lor față de locul de muncă,
modul prin care și-au imaginat meseria avută, prin valorile sau regulile avute și realitatea
meseriei. Această situație, cel mai adesea provoacă angajaților un vid emoțional puternic
care duce la scăderea nivelului de implicare inițial. Astfel că, aflat în situația de a face față
stresului profesional cronic, persoana cu burnout nu mai poate face față situației.
Sindromul de burn-out poate să apară atât la femei cât și la bărbați aflându-se pe
locul doi în lista afecțiunilor având la origine mediul profesional. Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) nu recunoaște sindromul de burnout ca fiind o boală ci mai degrabă un
fenomen asociat locului de muncă. OMS descrie burnout-ul ca fiind rezultatul unui stres
cronic la locul de muncă, ce nu a fost gestionat cu succes, caracterizându-se prin trei
elemente și anume: un sentiment de epuizare emoțională, cinism sau sentimente negative
privind locul de muncă și o eficacitate profesională redusă. Acesta precizează de asemenea,
că termenul de burnout nu trebuie utilizat în afara mediului profesional, pentru a descrie
experiențe din alte domenii ale vieții.
Deși la început sindromul de burnout a fost explorat doar în sectorul medical și
psihiatric, acesta a devenit într-un timp foarte scurt o problemă prezentă în diverse alte
profesii.
Experiența la locul de muncă poate fi influențată de diverși factori atât personali cât
și de evenimente care se petrec la nivel național sau global. Spre exemplu o criză globală

5
precum pandemia de Covid-19 poate interfera semnificativ cu experiența de la locul de
muncă. În timpul pandemiei, organizațiile au trebuit să implementeze într-un timp foarte
scurt noi proceduri de siguranță iar milioane de angajați din toată lumea au trebuit să facă
față faptului că o simplă strângere de mână poate răspândi boala care uneori poate fi fatală.
Pe lângă aspectele medicale care au creat anxietate în rândul angajațiilor și al populației
totodată, în ceea ce privește aspectele profesionale, anxietatea a fost dublată de tranziția în
mediul online care a destabilizat de asemenea lucrurile, schimbarea fiind foarte dificilă, în
mod particular pentru angajații care trebuiau să se ocupe atât de cerințele jobului cât și de
copii, aflați în imposibilitatea de a-i duce la grădiniță sau la școală. Toate aceste schimbări
au fost însoțite de stres, anxietate, incertitudinea angajaților la gândul că își pot pierde locul
de muncă, izolare, doliu și instabilitate emoțională cauzată de imposibilitatea de a fi alături
de familie sau prieteni pentru a avea sau oferi suport emoțional. Ca și exemplu pentru felul
în care pandemia de Covid-19 a afectat angajații, doctorii și asistentele reprezintă printre
alții personalul care a experimentat spectrul perfect d econdiții pentru a dezvolta burnout:
un număr crescut de ore petrecute la locul de muncă, sentimentul lipsei de valorizare din
partea sistemului medical, dificultăți în a crea o conexiune cu pacienții din cauza
echipamentului protectiv sau chiar frica de a intra în contact cu virusul și de a-l transmite
familiei sau celor apropiați.1
Inițial, cercetările privind burnout-ul au fost doar la un nivel explorator bazându-se
în primul rând pe tehnici calitative. Întrucât primii cercetători proveneau din sectorul
psihologiei clinice și sociale, cercetările au început să se îndrepte spre verificarea unor idei
relevante din aceste domenii. Perspectiva psihologiei sociale a propus concepte care
implică relațiile interpersonale și anume modul în care oamenii îi percep pe cei din jurul
lor și modul în care le răspund acestora. Printre acestea, ei au inclus preocuparea detașată,
procesele de atribuire precum și dezumanizarea ca formă de autoapărare. Au adus de
asemenea conceptele de emoție și motivație. Din punct de vedere clinic, psihologia s-a
ocupat și de motivație și emoție însă le-a încadrat mai mult în termeni de tulburări
psihologice cum ar fi depresia. Ulterior, au apărut cercetări din psihologia organizațională
care a subliniat comportamentele și atitudinile la locul de muncă. De asemenea, burnout-ul
a fost în acest moment conceptualizat ca și o formă de stres la locul de muncă însă accentul

1 Kelly P. Gabriel, Herman Aguinis How to prevent burnoutand create heathier workplaces during
crises and beyond, Business Horizons, 65, (2022), pp. 183-192;

6
principal rămânând pe contextul organizațional și mai puțin pe caracteristicile fizice
experimentate pe parcursul momentelor de stres.2

1.0.1. Cauzele și diagnosticul sindromului de burnout

Am văzut în rândurile anterioare că burnout-ul nu este un ansamblu de simptome

specifice unui singur tip de profesie sau mediu profesional. În aceeași măsură trebuie să
știm că nu este specific nici unui anumit tip de personalitate sau temperament. Burnout-ul
este un fenomen la care suntem expuși fiecare dintre noi. Indiferent de profesia pe care o
avem, în momentul în care nivelul de stres la locul de muncă este foarte ridicat suntem
predispuși burnout-ului. Deși personalitatea nu determină cine este predispus sau nu spre
burnout, anumite trăsături ale personalitaății pot crește predispoziția spre un sindrom de
burnout. Nevoia de a deține mereu control sau perfecționismul reprezintă factori de risc
pentru burnout.
Cunoscând faptul că sindromul de burnout este mult prea complex pentru a se
dezvolta într-o singură zi sau o perioadă scurtă de timp, este important să cunoaștem care
sunt etapele burnout-ului care este de fapt un rezultat al stresului cronic la locul de muncă.
În ceea ce privește etapele burnout-ului, psihologii Gail North și Herbert Freudenberger au
elaborat un model al burnout-ului care cuprinde doisprezece etape. În primul rând este
vorba despre o dorință de autodepășire, o preocupare crescută spre a demonstra celor din
jur propria valoare. Tot în cadrul primei etape poate apărea și ușurința și entuziasmul în
acceptarea unei responsabilități. Această primă etapă este adesea frecventă noilor angajați
într-o întreprindere sau angajațiilor stabili dar care îndeplinesc o nouă sarcină. Astfel,
datorită ambiției crescute în aceste situații, epuizarea se poate instala foarte ușor. Cea de-a
doua etapă se referă tot la ambiție, și anume, la ambiția exagerată care duce la incapacitatea
de a întrerupe munca în care suntem angajați. Aici vorbim despre ambiția acelor persoane
care lucrează peste măsură. Cea de-a treia etapă reprezintă neglijarea propriei persoane și
aa propriilor nevoi. Persoana nu are un program de somn regulat sau cu atât mai puțin,
mese regulate. În plan social, acțiunile acestuia sunt extrem de reduse. În continuare, a
patra etapă, ne vorbește despre un mecanism de apărare și anume negarea. Întrucât
persoana este suprasolicitată la locul de muncă, la unii indivizi apare mecanismul de
negare astfel că aceștia refuză să recunoască problemele care apar. Din cauza acestui refuz

2 C. Maslach, Michael P.L., - Understanding the burnout experience: recent research and its
implications for psychiatry, World Psychiatry. 2016; 15(2): 103–111;

7
de a discuta despre suprasolicitarea pe care o simte, apar sentimente de teamă sau tristețe,
care duc adesea la probleme de punctualitate. Cei afectați caută mereu să atribuie vina
elementelor exterioare cum ar fi colegii de muncă, cerințele postului sau managerul. În cea
de-a cincea etapă încep să apară schimbări de valori. Astfel, persoana în cauză începe să-și
neglijeze familia sau prietenii, nu se mai preocupă de hobby-urile sale sau se preocupă din
ce în ce mai puțin întrucât i se par neinteresante, munca devenind astfel unica preocupare.
A șasea etapă este reprezentată de intoleranță. Vorbim astfel despre dificultăți în crearea
relațiilor sociale, intoleranță față de colegi de muncă care pot apărea ca fiind incompetenți,
cinism sau chiar agresivitate. Cauzele problemelor apărute sunt atribuite presiunii timpului
și muncii și nicidecum reducerii performanțelor profesionale. La nivelul următor, vorbim
despre o viață socială extrem de limitată sau chiar inexistentă. Persoanele apropiate cum
sunt familia sau prietenii sunt priviți ca fiind o povară. Aflat în această etapă, individul nu
mai acceptă niciun fel de critică și poate simți nevoia de a scăpa de stres. Pentru a face
acest lucru realizabil, persoana poate apela la substanțe precum alcool sau droguri. Toate
aceste schimbări sunt urmate la rândul lor de modificări ale comportamentului față de
membrii familiei și apropiați. Persoana este cuprinsă de sentimente de indiferență sau de
apatie și poate avea tendințe paranoice. Orice solicitare suplimentară în ceea ce privește
munca va fi privită în această etapă drept o povară. În cea de-a noua etapă apare fenomenul
de depersonalizare. În cadrul acestui fenomen, valoarea proprie sau a celorlalți nu mai este
recunoscută iar nevoile propriei persoane nu mai sunt percepute. Persoanele care suferă de
acest sindrom își văd viața ca fiind lipsită de sens și se descriu pe ele însele ca fiind doar
niște mașini care trebuie să funcționeze. A zecea etapă vine cu un gol interior. În cadrul
acestei etape apar fobii, temeri sau atacuri de panică iar persoanele în cauză se simt
descurajate. Pentru a umple acest gol, apar excesele - alimenatre, de substanțe sau sex. În
cea de-a unsprezecea etapă apar simtpomele specifice depresiei, epuizare, sentimente de
nesiguranță, imagine sumbră privind viitorul sau chiar gânduri suicidare. A doisprezecea și
ultima etapă este sindromul de burnout. În această situație este vorba despre un colaps total
atât la nivel mental cât și la nivel fizic iar îngrijirile medicale sunt indispensabile persoanei
afectate.
Cercetările realizate pe diverse eșantioane au arătat că există o serie de predictori
considerații a fi primele elemente care corelate conduc spre sindromul de burnout. Printre
aceste elemente se află suportul social scăzut, un program foarte încărcat la locul de muncă
care implică adesea un control scăzut din partea angajatului, caracteristici ale organizației
sau factorii psihosociali prezenți la locul de muncă.

8
 În cadrul unui studiu3 realizat pe un eșantion de 116 persoane, s-a demonstrat faptul
că nivelul de satisfacție asupra vieții sau suportul social sunt predictori importanți ai
sindromului de burnout. Datele statistice au arătat o corelație moderată și pozitivă, cele
două variabile enumerate anterior explicând un procent de 34% din ansamblul de factori
predictivi ai burnout-ului.
De cele mai multe ori burnout-ul provine din munca noastră însă oricine se simte
suprasolicitat și subevaluat este expus riscului de epuizare, atât persoana care lucrează la
un birou și nu și-a luat o vacanță de ani buni cât și o mamă care stă acasă și are grijă de
copii și se ocupă de treburile casnice, având o mulțime de responsabilități.
Sindromul de burnout însă nu este cauzat doar de munca stresantă sau de prea
multe responsabilități ci și de alți factori care includ stilul de viață și trăsăturile de
personalitate. Modul în care ne ocupăm timpul nostru nefuncțional și felul în care suntem
obișnuiți să privim lumea joacă un rol la fel de important ca și munca, în cauzarea unui
stres care ne poate copleși. Mulți dintre noi avem zile în care ne simțim supraîncărcați,
neputincioși sau neapreciați, însă atunci când începem să ne simțim așa în majoritatea
timpului, ne putem gândi că este vorba despre o epuizare.
Printre cauzele burnout-ului, legate de locul de muncă se pot regăsi: o muncă
monotonă, care nu provoacă în niciun fel intelectul, nu oferă perspective de evoluție sau
dezvoltare personală; un loc de muncă haotic sau cu cerințe mult peste posibilitățiile și
competențele noastre fizice sau intelectuale, lipsa sentimentului de recunoaștere pentru
eforturile depuse sau lipsa recompenselor care pentru sarcinile îndeplinite cu succes;
așteptări care sunt neclare sau puțin definite din partea managerului cu privire la
responsabilitățiile avute în cadrul postului deținut sau sarcini excesiv de solicitante sau
lipsa sentimentului de control asupra responsabilitățiilor, nesiguranța față de modul în care
sarcinile urmează a fi îndeplinite.
Stilul de viață este și el extrem de important atunci când vorbim de burnout. Există
o serie de cauze și în stilul nostru de viață care pot conduce la epuizare. Printre aceste
cauze se numără: munca intensă, neechilibrată cu perioade de pauză pentru relaxare sau
socializare; lipsa relațiilor apropiate care oferă sprijin și suport mental și emoțional;
asumarea unui număr prea mare de responsabilități și lipsa ajutorului din partea altor
persoane; perioade de somn insuficiente, neregulate sau o alimentație care nu oferă aportul
necesar de energie și vitalitate pentru desfășurarea activitățiilor zilnice.

3 B. G. Dogan, E. Lacin, N. Tutal, Predicatives of the Workers Burnout Level: Life Satisfaction
and Social Support, Procedia - Social and Behavioral Sciences, 191, (2015), pp. 1801-1806;

9
 În materie de trăsături de personalitate, există unele tendințe care alături de alți
factori enumerați mai sus pot crește riscul de a dezvolta un sindrom de burnout.
Perfecționismul este unul dintre principalii factori care conduc spre epuizare, sentimentul
că ceea ce facem nu este niciodată îndeajuns de bine făcut, mereu există ceva de ajustat, de
îmbunătățit; sentimentul că nimic nu este niciodată suficient de bun sau bine făcut va
conduce mai devreme sau mai târziu spre epuizare întrucât, modificarea și încercarea
constantă de îmbunătățire a lucrurilor din jurul nostru ne va epuiza psihic și emoțional.
Viziunea pesimistă față de lumea înconjurătoare și despre propria persoană va conduce de
asemenea spre burnout în cele din urmă. Pentru menținerea unei stări de bine este
important să avem o gândire pozitivă care să susțină psihicul și organismul mai ales în
perioadele de stres când epuizare se poate instala cu ușurință. Rigiditatea, reticența în a
delega sarcini altor persoane și necesitatea extremă de a deține controlul sunt de asemenea
trăsături care cresc riscul pentru dezvoltarea sindromului de burnout.
Sindromul de burnout crește gradual, cauzele fiind multiple și interconectate.
Semnele și simtomele, subtile la început vor trece neobservate, agravându-se odată cu
trecerea timpului până la epuizarea extremă. Atenția acordată stresului, felului în care ne
simțim ne va ajuta să prevenim această epuizare înainte de a experimenta burnout-ul.
Semnele și simptomele de natură fizică susceptibile pentru un sindrom de burnout
sunt oboseala constantă, imunitate scăzută cu diverse boli frecvente; dureri de cap dese
precum și dureri musculare; schimbarea ritmului circadian precum și schimbarea la nivelul
apetitului alimentar sunt de asemenea simptome specifice burnout-ului.
La nivel emoțional se poate observa un sentiment de eșec și o îndoială de sine;
sentimentul neputinței, sentimentul că am fost învinși și că suntem singuri în lume;
pierderea motivației sau detașsarea, perspectiva tot mai cinică și negativă despre ceea ce ne
înconjoară precum și o scădere a satisfacției și a sentimentului de realizare și evoluție.
În ceea ce privește semnele la nivel comportamental care pot ascunde un burnout,
se poate observa o retragere în ceea ce privește asumarea responsabilitățiilor precum și
amânarea sau necesitatea unei perioade de timp mai lungi pentru rezolvarea sarcinilor,
izolarea socială precum și frustrări în urma cărora se nasc conflicte cu cei din jur;
întârzierea la serviciu este de asemenea un semn des întâlnit precum și plecarea înainte ca
programul de muncă să ia sfârșit. Diverse dependențe, alimentare, de droguri sau nicotină,
iau naștere odată cu burnout-ul.

1.0.3. Relația burnout - stres - depresie

10
 Impactul psihologic pe care sindromul de burnout îl poate avea este un subiect des
cercetat în literatura de specialitate fiind în consecință foarte bine documentat, asociat
adesea cu depresia și o sănătate psihologică precară. Un studiu longitudinal 4, realizat pe o
perioadă de 10 ani pe angajați unei întreprinderi cu sindrom de burnout a arătat că aceștia
sunt cu 37% mai predispuși la spitalizare din cauza bolilor mentale.
Deși burnout-ul vine ca răspuns la stresul cronic, el nu este același lucru cu stresul
în sine. Stresul implică în general o multitudine de presiuni care ne solicită prea mult fizic
și mental. Cu toate acestea, există persoane care își pot imagina că dacă pot menține
control asupra a ceea ce se întâmplă în viața lor, se vor simți mai bine. Pe de altă parte,
atunci când vornim de burnout, vorbim de o epuizarea extremă la nivel mental, un
sentiment de vid interior, o lipsă de motivație și neglijarea nevoilor proprii. Stresul vine ca
un răspuns natural la diverși factorii stresori cu care interacționăm zilnic, la locul de muncă
și nu numai. Uneori acest poate să persiste o vreme primind o formă cronică și care ulterior
poate duce la epuizare, adică sindrom de burnout însă acest lucru nu se întâmplă
întotdeauna. Ne-am simțit stresați și înainte însă sentimuntul de epuizare și lipsa de
motivație este rezultatul unui stres cronic sau al epuizării ? Pentru a face diferența trebuie
să cunoaștem care sunt asemănările și deosebirile dintre stres și epuizare întrucât,
simptomele prezentate mai sus ar putea descrie atât stresul cronic cât și epuizarea. Corpul
nostru răspunde la diverși stimuli sau presiuni atât externe cât și interne. Stresul, nu este
întotdeauna o reacție negativă față de stimulii cu care intrăm în contact. Uneorii stresul
resimțit este pozitiv, în această situație numindu-se eustress și reprezintă o stare a
organismului care ne ajută să devenim mai alerți, mai focusați spre îndeplinirea
obiectivelor noastre, spre exemplu o dată limită pentru un proiect ne poate ajuta să
devenim mai productivi și ne poate crește capacitatea de concentrare. În situația în care
răspunsul organismului la stimulii exteriori ne copleșește și ne simțim incapabili să ducem
la bun sfârșit un proiect atunci vorbim despre stres. Răspunsul experimentat de fiecare
persoană în parte diferă în funcție de modul în care se raportează fiecare la factorul de
stres, de resursele noastre psihice și emoționale precum și de sprijin de care avem sau nu
parte. Spre exemplu, termenul limită pentru un proiect poate avea un impact diferit la
persoane diferite: o persoană se poate simții motivată să finalizeze proiectul într-un timp
mult mai scurt în timp ce o altă persoană va experimenta doar anxietate care va determina

4 Kelly P. Gabriel, Herman A. - How to prevent and combat employee burnout and create
healthier workplaces during crises and beyond, Bussiness Horizon, (2022) 65, 183-192;

11
un blocaj ce ulterior va întârzia finalizarea proiectului. Aceeași cantitate de muncă poate
motiva o persoană și demotiva o alta.
Expunerea constantă la factori de stres se poate transforma în stres cronic atunci
când stresul nu este gestionat de la început. Stresul cronic nu este altceva decât răspunsul la
un stres recurent, resimțit pentru o perioadă lungă de timp. Burnout-ul însă este considerat
o formă de suferință prelungită. Psihologul Christina Maslach, a definit în anul 2003
burnout-ul ca fiind un răspuns la stresori interpersonali și emoționali resimțiți pe o
perioadă lungă de timp, la locul de muncă. Cercetări ulterioare au arătat însă că burnout-ul
se poate aplica și în alte domenii ale vieții în care există factori de stres care se întind pe o
perioadă lungă de timp. Cu toate acestea, stresul cronic nu înseamnă mereu că ne
confruntăm cu sindromul ce burnout. Atât stresul cronic cât burnout-ul pot avea atât efecte
fizice cât și efecte de natură psihică și emoțională. În rândul simptomelor fizice care se pot
regăsi în ambele situații putem enumera durerile de cap, dureri musculare, palpitații sau
oboseală, constipație, diaree, dificultăți de respirație, modificări ale programului de somn,
tensiune musculară, disfuncție sexuală sau sistem imunitar slăbit. În rândul efectelor de
natură emoțională și mentală putem vorbi despre anxietate, lipsă de motivație, iritabilitate,
probleme de concentrare, depresie, dificultăți de învățare, probleme de memorie sau
control scăzut al impulsurilor.
O analiză din 2016 a cercetăriilor privind burnout-ul sugerează că epuizarea nu este
în mod obligatoriu separată de stresul cronic însă se află mai degrabă la capătul evolutiv al
stresului cronic. Altfel spus, când stresul cronic ne determină să experimentăm simptome
intense și severe, care ne afectează capacitatea de funcționare interacționând cu modul de
nostru de funcționare de zi cu zi, vorbim despre sindrom de burnout. Studiile arată și faptul
că principala diferență dintre epuizare și stres o constituie epuizarea fizică și mentală,
rezultatele arătând o creștere a nivelului privind această dimensiune. Caracteristicile
principale ale burnout-ului fiind identificate de către specialiști ca fiind epuizarea
copleșitoare, cinismul sau detașarea precum și sentimentul lipsei de productivitate,
realizare sau eficiență. Astfel, spre exemplu, angajamentul scăzut față de locul de muncă,
detașarea față de responsabilități și dezinteresul față de ce se întâmplă la locul de muncă
poate indica ca este vorba despre epuizare și nu stres.
Persoanele care se confruntă cu sindromul de burnout se simt lipsite de speranță în
privința unei schimbări pozitive în viața lor. Comparativ cu stresul care se resimte ca și
cum suntem afundați în responsabilități și deadline-uri, epuizarea nu mai face diferența și
trece enobservată atunci când se întâmplă.

12
 Între burnout și depresie relația este una complexă, având o serie de suprapuneri în
ceea ce privește simptomele, influența fiind una reciprocă, venind din ambele direcții. Este
ușor să înțelegem că o persoană epuizată și nefericită la locul de muncă poate dezvolta
depresie. Depresia clinică ne poate provoca letargie și o pierdere a motivației care pot
agrava sentimentul de epuizare la locul de muncă iar când acest lucru se întâmplă,
persoana în cauză este prinsă într-un cerc vicios.
O identificare între burnout și depresie a fost stabilită încă de timpuriu. Herbert
Freudenberger a descris această legătură în anul 1974 în cadrul unui studiu calitativ realizat
pe un eșantion de lucrători din cadrul unei clinici pentru toxicomanii. Ceea ce a observat el
a fost faptul că aceștia arătau, acționau și păreau deprimați. Mai târziu, în anul 1997,
Maslach și Leiter au spus că burnout-ul nu presupune numai prezența emoțiilor negative
dar și absența celor pozitive, făcând astfel o legătură între burnout, disforie și anhedonie,
simptome de bază ale depresiei conform Asociației Americane de Psihiatrie. Mai târziu,
(2001) autorii au afirmat faptul că burnout-ul nu se reduce la depresie întrucât burnout-ul
este specific contextului de la locul de muncă în timp ce depresia pătrunde în toate ariile
din viața unei persoane. Unul din factorii care leagă burnout-ul de depresie este stresul
venit din faptul că nu avem control asupra mediului. O mare parte din persoanele cu
burnout prezintă ca și model motivațional neputința învățată. Neputința învățată este o
teorie conform căreia atunci când o persoană înțelege că exercitarea controlului asupra
mediului în care se află este importantă, cu atât mai mult în situații pe care le percepe ca
fiind periculoase și pierde acest control, va înceta să mai încerce să facă față unor astfel de
situații expunându-se astfel la depresie.5

1.0.4. Prevenția și tratamentul burnout-ului

Întrucât sindromul de burnout și problemele mentale asociate acestuia este tot mai
răspândit și în continuă creștere, instituțiile care asigură îngrijiri medicale privind sănătatea
mentală explorează noi planuri de intervenție care să aibă o eficiență crescută, altele decât

5 Irvin S. S., Renzo B., - Burnout and Depression: Two Entities or One, Journal of Psychology,
72(1), 22–37 (2016);

13
cele farmaceutice sau tratamente terapeutice cognitiv-comportamentale. Factorii care
contribuie la dezvoltarea și menținerea sindromului de burnout sunt de sine stătători și în
general greu de manipulat prin strategii de intervenție. Cu toate acestea, pentru a reduce
riscul de dezvoltare a sindromului precum și a epuizării profesionale este important să se
intervină pe trei niveluri și anume: încercarea de a modifica procesul de lucru precum și
structura organizațională, în măsura în care este posibil, pași spre îmbunătățirea relației
dintre angajat și organizație precum și activități și acțiuni în plan personal care să
minimalizeze stresul și simptomele burnout-ului.
În cadrul unui proiect de cercetare 6 realizat pe o perioadă de timp de la 12 la 18
săptămâni, pe un eșantion de 31 de femei care prezentau simptome de burnout și stres, s-a
demonstrat că plimbarea în aer liber și discuțiile cu terapeutul diminuează simptomele de
stres, reduce nivelul de burnout și îmbunătățește sănătatea mentală, oferind persoanei o
stare de bine generală. Astfel că mediul înconjurător poate ajuta la prevenția sindromului
de burnout sau la tratamentul și vindecarea acestuia în situația în care burnout-ul este deja
prezent, expunerea la mediul natural având numeroase beneficii asupra sănătății mentale.
Importanța naturii este recunoscută tot mai mult în instituțiile medicale. Spre exemplu,
medicii din Scoția pot prescrie în mod oficial ca și tratament petrecerea timpului în natură
pentru pacienții care prezintă probleme de sănătate mentală.
În confruntarea cu burnout-ul, încercarea de a trece peste epuizare, poate să ne
creeze daune fizice și emoționale suplimentare. Din această cauză, este important să
învățăm cum să depășim această etapă din viața noastră și ce anume ne ajută să ne
recuperăm. Astfel, în materie de sfaturi pentru depășirea burnout-ului putem aborda cei trei
R: recunoaștere, remediere și reziliență. Recunoașterea presupune să urmărim semnalele
care ne avertizează că burnout-ul s-ar putea instala, remedierea presupune să căutăm sprijin
gestionând stresul de zi cu zi, iar reziliența înseamnă să ne creștem treptat rezistența la
stres având grijă totodată de sănătatea noastră emoțțională, mentală și fizică.
Primul sfat pentru depășirea perioadei în care ne simțim copleșiti de burnout este să
comunicăm cu persoanele din jurul nostru. Să ne adresăm specialiștilor pentru un tratament
corespunzător sau chiar familiei sau prietenilor. Atunci când mintea noastră este epuizată,
obosită, tendința noastră este să credem că situația prin care trecem și problemele pe care le
întâmpinăm sunt de nedepășit. Viitorul pare sumbru și nu reușim sau ne est efoarte greu să
găsim energia necesară pentru a avea grijă de noi. Stresul ne poate copleși și pare de
6 Agnes E. Van den Berg, F. Beute Walk it off! The effectiveness of walk and talk coaching in
nature for individuals with burnout and stres related complaints, Journal of Environmental
Psychology, 76, (2021);

14
necontrolat însă este important să știm că există tratament, există metode prin care putem
combate stresul și ne putem restabili echilibrul interior. Astfel, primul pas pe care trebuie
să-l facem este spre ceilalți. Trebuie să comunicăm. Contactul social este un antidot
puternic atunci când vine vorba de stres iar o discuție care ne creea plăcere, cu o persoană
placută nouă, calmează sistemul nervos și înlătură stresul. Pentru aceasta trebuie să ne
alegem interlocutorul cu grijă, o persoană care este acolo pentru a ne asculta, care nu
devine distrasă de ceea ce se întâmplă în jur și nu își exprimă judecata față de ceea ce îi
comunicăm. Atunci când ne deschidem față de familie sau prieteni, nu este decât benefic,
atât pentru noi cât și pentru relația pe care o avem cu persoana căreia îi comunicăm, faptul
că îi arătăm că avem încredere în ea întărind relația totodată. Să încercăm să petrecem timp
de calitate cu cei dragi, realizând activități plăcute care ne relaxează.
Contactul social este important de asemenea și la locul de muncă. Să încercăm să
fim mai sociabili cu colegii și să încercăm să dezvoltăm relații de prietenie la locul de
muncă cu colegi care ne-ar putea ajuta să ne protejăm de epuizare. În pauzele de la locul de
muncă am putea spre exemplu să ne indepărtăm atenția de la telefonul mobil și să discutăm
cu colegii, să ne implicăm în conversații plăcute cu aceștia și chiar să inițiem eventuale
evenimente sociale la care să mergem împreună. Totodată, trebuie să limităm contactul cu
persoanele negative. Atunci când ne învârtim într-un cerc de persoane care gândesc mereu
negativ, starea noastră de spirit va fi afectată iar nivelul de stres va crește. În situația în
care suntem nevoiți să lucrăm în echipă cu o asemenea persoană, să încercăm să limităm
timpul pe care îl petrecem împreună și să discutăm strict lucruri care privesc finalizarea
proiectului pe care îl avem la momentul respectiv. Tot la nivel social, apartenența la un
grup care are ca obiect ceva ce ne creează plăcere ne poate ajuta să prevenim burnout-ul
sau să-l depășim în cazul în care acesta s-a instalat. De asemenea, grupurile care presupun
discuții tematice, ne pot ajuta foarte mult, descrierea propriilor trăiri ajutându-ne să
diminuăm puțin povara resimțită și în același timp, fiind martori la expunerile altor
persoane care trec prin ceea ne trecem și noi, ne poate ajuta să vedem lucrurile dintr-o altă
perspectivă. Astfel, putem creea noi relații, ne putem face noi prieteni, cu alte cuvinte ne
extindem rețeaua socială și ne umplem timpul cu activități care ne fac plăcere și ne
inconjurăm de persoane care au un efect benefic asupra noastră. Implicarea în relațiile
sociale, ajutorul celorlalți, ne poate oferi o bucurie imensă, care diminuează stresul.
Lucrurile mici, un schimb scurt de cuvinte cu o persoană dragă, un zâmbet prietenos, un
cuvânt plăcut, pot aduce beneficii nebănuite atât pentru noi cât și pentru celelalte persoane
și în același timp pot reduce stresul resimțit.

15
 Cel de-al doilea sfat pentru prevenirea sau depășirea burnout-ului constă în
redefinirea modului în care ne raportăm la locul de muncă. Indiferent dacă jobul pe care îl
avem presupune dinamism sau mai degrabă sarcini monotone, o modalitate eficientă pentru
combaterea Burnout-ului la clocul de muncă este renunțarea. Renunțarea la locul de muncă
și căutarea unui job care să se potrivească principiilor și competențelor noastre, un loc de
muncă ce ne poate aduce satisfacții atât din punct de vedere material dar și pe plan
personal sau social, și care ne poatte ajuta să ne dezvoltăm, să evoluăm astfel încât să
performăm și mai mult. Deși schimbare locului de muncă sau a carierei este rar un lucru
ușor și cu atât mai puțin o soluție practică pentru rezolvarea problemelor, performanța nu
va crește într-un mediu toxic în care singurul lucru pe care îl așteptăm este salariul. Astfel,
schimbarea locului de muncă este benefică stării de spirit care, se poate îmbunătății
impresionabil într-un timp foarte scurt.
Indiferent de locul de muncă pe care îl avem, este important și necesar să găsim un
scop, o valoare în ceea ce facem. Chiar și un job monoton poate creea satisfacții dacă știm
cum să privim lucrurile. Modul în care ne raportăm la cei din jur, la colegi, sau rolul pe
care în avem în cadrul grupului sunt aspecte importante care pot oferi o perspectivă nouă
asupra sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinim zilnic. Creearea legăturilor la locul de
muncă poate reude monotonia și totodată poate conctracara efectele sindromului ce
burnout. Este important să ne concentrăm atenția pe aspectele pozitive ale muncii noastre
și să purtăm constant conversații cu colegii astfel încât să păstrăm o ambianță plăcută.
Schimbarea atitudinii față de locul de muncă are doar efecte benefice atât timp cât căutăm
mereu un scop pentru ceea ce facem și ne concentrăm pe aspectele pozitive. Acest lucru ne
poate oferi totodată și un sentiment de control care va scădea nivelul de stres resimțit și va
îmbunătății starea de spirit.
Căutarea echilibrului atât la locul de muncă dar în viață, este imperativ necesară.
Fără un echilibru, nu ne putem aștepta să facem performanță. Când satisfacțiile de la locul
de muncă sunt minime, trebuie căutat un echilibru în alte medii, în cadrul familiei, în
cercul de prieteni, în hobby-uri, în activități de voluntariat, în arii care ne creează plăcere și
aduc un aport pozitiv sănătății noastre mentale, emoționale și fizice. A avea prieteni cu
care să discutăm sau să glumiți pe parcursul zilei, ne poate ajuta la diminuarea sau
eliberarea stresului resimțit în cadrul unui job soclicitant și ne poate îmbunătăți
performanța la locul de muncă sau pur și simplu ne poate ajuta să trecem peste momentele
neplăcute de la job.

16
 Un alt aspect deosebit de important și de care foarte mulți dintre noi uităm este
timpul liber. Timpul liber însemnând timp pentru noi, timp care nu are nicio legătură cu
locul de muncă, un timp liber care presupune o pauză completă de la tot ceea ce înseamnă
job. Dacă simțim că epuizarea este inevitabilă, putem să ne luăm un concediu temporar
spre exemplu, care să ne permită să ne detașăm de situația prin care trecem și care ne ajută
să ne încărcăm bateriile, accesând diverse metode de recuperare.
Cel de-al treilea sfat presupune reevaluarea prioritățiilor. Sindromul de burnout este
un semn de necontestat cu privire la faptul că se întâmplă ceva în viața noastră care nu face
bine sănătății noastre mentale și emoționale. Când ceva nu funcționează bine în viața
noastră este momentul să reconsiderăm așteptările noastre și obiectivele pe care le avem.
Stabilirea limitelor și ancorarea într-un număr de sarcini care nu sunt peste capacitățiile
noastre este un aspect important care dacă este trecut cu vederea, treptat va începe să lase
loc burnout-ului. Comportamentul asertiv, să știm când să spunem ,,nu,, și când să oferim
ajutorul. Chiar dacă pare dificil, angajamentele pe care ni le luăm trebuie gândite înainte de
a oferi un răspuns.
Tehnologia este un alt aspect al vieții noastre care uneori ne depășește resursele
fizice, psihice sau emoționale. O pauză totală de la tehnologie este mai mult decât necesară
pentru sănătatea creierului nostru, mai ales atunci când vorbim despre burnout. Întrucânt
știm că burnout-ul reprezintă o epuizare a creierului, tehnologia trebuie evitată din timp în
timp, pentru a oferi creierului un moment pentru a se relaxa, pentru a se deconecta de la
stimulii la care este expus în prezența oricăror forme de tehnologie. Astfel, o pauză bine
definită în care ne deconectăm total de la tot ce înseamnă tehnologie (telefon, laptop, rețele
de socializare) ne va ajuta în lupta noastră cu burnout-ul. În loc să expunem creierul în
permanență ecranelor, este de preferat să ne descoperim și să ne hrănim latura creativă pe
care o avem fiecare dintre noi. Creativitatea este o sursă de energie, este un antidot
împotriva epuizării mentale. Descoperirea unui nou tip de activitate care ne creează plăcere
și practicarea lui va detensiona creierul. Un proiect distractiv, reluarea unui hobby care ne
creează plăcere, orice activitate care nu are legătura cu locul de muncă, ne va ajuta în lupta
cu burnout-ul.
În materie de metode de relaxare, putem oricând să ne folosim de diferitele tehnici
de meditație, yoga sau respirații profunde pentru a relaxa corpul, pentru a-i induce o stare
de odihnă. Somnul este de asemenea un aspect fără de care nu putem vorbi despre
depășirea sindromului de burnout. Un program riguros de somn va menține sănătatea

17
mentală într-o condiție optimă și ne va ajuta să rămânem concentrați asupra sarcinilor pe
care le avem de îndeplinit.
Cel de-al patrulea sfat ne spune să facem din exercițiu o prioritate. Deși suntem
epuizați și exercițiile sunt ultimul lucru pe care ne dorim să-l facem, exercițiile fizice sunt
de un real ajutor în lupta cu stresul și epuizarea. Un program de 30 de minute de sport în
fiecare zi sau chiar o plimbare mai lungă vor îmbunătății starea de spirit și vor scădea
nivelul de stres. În materie de exerciții, exercițiul ritmic care implică atât brațele cât și
picioarele este o modalitate extrem de eficientă pentru a crește nivelul de energie și pentru
a ridica nivelul stării de bine. Exercițiile ritmice vor crește capacitatea de concentrare și de
relaxare atât a minții cât și a corpului. Mersul pe jos, alergarea, dansul, înotul, artele
marțiale și multe alte asemenea activități sunt de un real ajutor. Concentarea asupra
corpului nostru și asupra felului în care ne simțim în timp ce realizăm aceste activități și
uitarea gândurilor care ne creează stres, va maximiza procesul de ameliorare a stresului.
Sfatul numărul cinci ne spunem să ne susținem starea de spirit și nivelul de energie
păstrând o dietă sănătoasă. Alimentația noastră zilnică are un impact major asupra felului
în care ne simțim, asupra nivelului de energie pe care îl avem de-a lungul zilei și asupra
stării de spirit. Reducerea zahărului, a carbohidraților rafinați care se regăsesc în paste sau
cartofi prăjiți și înlocuirea lor cu alimente care cresc nivelul de energie precum alimente
bogate în acizi grași precum Omega-3 va oferi o schimbare privind starea de spirit și
energia pe parcursul zilei. Tot în materie de alimentație ce trebuie evitată dacă ne dorim să
performăm este cafeina, care agită corpul și mintea, consumul de nicotină care este
unsitmulent puternic ce va crește nivelul de anxietate, grăsimile nesănătoase sau alimentele
care conțin conservanți sau hormoni.

1.1. Efectele sindromului de burnout

Intensitatea efectelor sindromului de burnout este copleșitoare pentru persoana în

cauză. Acest sindrom ocupațional se caracterizează prin epuizare emoțională, negativitate
la locul de muncă dar și un sentiment de stagnare în plan personal. 7 Burnout-ul este de
asemenea contagios în cadrul organizațional, negativitatea și stresul cauzând conflicte în
cadrul echipei sau chiar al organizației. În ceea ce privește angajați care lucrează de acasă,
limitele sunt neclare încă și greu de stabilit. Conform studiilor, aceștia manifestă anxietate,

7 Kelly P. Gabriel, Herman Aguinis How to prevent burnoutand create heathier workplaces during
crises and beyond, Business Horizons, 65, (2022), pp. 183-192;

18
tristețe, tensiune sau un temperament coleric față de familie sau chiar retragerea din cadrul
acesteia și din cercul de prieteni.
În cadrul univesitățiilor, tranziția orelor de curs în mediul online din timpul
pandemiei a cauzat un burnout extrem în rândul profesorilor conform unui studiu realizat
pe un eșantion de 570 de universități. Rezultatele au arătat că un procent de 53% din
aceștia au prezentat epuizare emoțională, nivel de stres crescut și frustrare iar un procent de
66% din eșantionul studiat a raportat un nivel de stres fiind martorii nevoilor emoționale și
mentale ale studenților.8
Studiile precedente au arătat faptul că efectele sindromului de burnout au loc atât la
nivel mental, emoțional și fizic cât și în plan sociofamilial sau profesional. Conform unui
studiu din 20149, printre efectele sindromului de burnout se află și plafonarea individului
car ulterior poate duce la plafonarea echipei precum și a performanței organizaționale.
Sindromul de burnout inhibă creativitatea și spiritul de inovație care inevitabil vor duce la
greșeli la locul de muncă sau accidente care pot avea urmări grave sau fatale. De asemenea,
burnout-ul a fost asociat cu un nivel de absenteism ridicat precum și un mod de lucru
ineficient.
La nivelul organismului, persoanele care prezintă sindrom de burnout sunt cu 79%
mai predispuse spre a dezvolta boli cardiace connform unui studiu științific. Este important
de știu de asemenea faptul că în general, persoanele care raportează probleme cardiace sunt
cele care prezintă probleme cronice, probleme de natură psihologică sau stres acut. Tot la
nivelul organismului pot apărea ca și consecințe ale burnout-ului, probleme
gastrointestinale, hipertensiune arterială, tensiune musculară, episoade frecvente de răceală
sau tulburări de somn.
Relația dintre burnout și insomnie a fost de asemenea des explorată. Deși sunt două
concepte distincte, cele două au o serie de efecte negative în comun. Efectele asociate
insomniei cât și burnout-ului sunt asociate cu reducerea stării de bine, cu un risc crescut de
a dezvolta probleme de sănătate, cu o funcționare zilnică afectată precum și cu un nivel de
performanță redus. De asmenea, atât burnout-ul cât și insomnia, contribuie la un declin al
funcțiilor cognitive cum sunt atenția, memoria sau puterea de concentrare. 10

8 Kelly P. Gabriel, Herman Aguinis How to prevent burnoutand create heathier workplaces during
crises and beyond, Business Horizons, 65, (2022), pp. 183-192;
9 A. Bakker, B. Demerouti, E. Sanz-Vergel, A. I., Burnout and Work Engagement: The JD-R
approach, Annual Review of Organizational Psychology and Organisational Behaviour, 1, (2014),
pp. 389-411;
10 T. A. Sorengaard, E. Langvik, The Protective Effect of Fair and Supportive Leadership against
Burnout in Police Employees, Safety and Health at Work, 13, (2022), pp. 475-481;

19
 1.2. Relația burnout-personalitate-inteligență emoțională

În cadrul unui studiu11 realizat pe un eșantion de 723 de pacienți internați în mod

consecutiv într-un spital specializat privind tratarea tulburărilor mentale legate de stresul la
locul de muncă, s-a demonstrat că personalitatea și trăsăturile de personalitate
predominante pot fi la fel de importante ca și simptomele depresive și nu sunt deloc de
neglijat. Studiul a fost realizat pe persoane cu vârste cuprinse între 22 și 80, femei și
bârbați. Având ca obiectiv examinarea empirică a relației dintre burnout și narcisism,
folosind ca și instrument de măsurare Inventarul Maslach, rezultatele oferite au arătat că
factorii personalității, în mod special narcisismul, trebuiesc luați în considerare atunci când
se evaluează burnout-ul. Narcisismul a explicat în proporție de 7,3% epuizarea emoțională,
și 3,6% depersonalizarea.
În ceea ce privește relația dintre inteligența emoțională și sindromul de burnout, un
studiu12 realizat pe 240 de pompieri francezi, a arătat că reglarea, conștientizarea și
gestionarea propriilor emoții reduc nivelul de epuizare. Pompierii fac parte dintr-o
categorie profesională care este expusă la solicitării mentale și emoțională intense având în
vedere situațiile urgente și riscante în care trebuie să-și desfășoare activitatea. Întrucât
aceștia trebuie să facă față unui efort fizic ridicat, unui program de muncă ce presupune ore
de lucru neregulate, presiunea timpului, muncă în două schimburi și conflictul cu muncă-
familie, înțelegerea și gestionarea propriilor emoții este vitală. Studiile au arătat că
pompierii sunt predispuși epuizării, depresiei și ideației suicidare. Conform studiului,
conștientizarea emoțiilor proprii moderează relația dintre integrarea stilului de rezolvare a
conflictelor și sindromul de burnout. Efectul integrării modului privind reducerea nivelului
de epuizare este mai mare atunci conștientizarea emoțiilor este mai ridicată. Conform
acestor rezultate, strategiile folosite de pompieri pentru reglarea emoțiilor sunt importante
pentru reducerea epuizării emoționale din cadrul burnout-ului.

11 Kathleen S., Doris S. H. P., Hansjörg Z., Nathalie C., Arno S.-T., Roland von K. - Empirical
evidence for a relationship between narcissistic personality traits and job burnout, Burnout
Research 3 (2016) 25–33;
12 Estelle Michinov - The Moderating Role of Emotional Intelligence on the Relationship Between
Conflict Management Styles and Burnout among Firefighters, Safety and Health at Work 13 (2022)
448e455;

20
 Rolul perfecționismului, evaluat pe un eșantion de 173 de sportivi pe o perioadă de
cinci luni, a arătat că un nivel crescut de perfecționism este asociat cu epuizarea și scăderea
sentimentului de realizare precum și scăderi la subscalele privind nivelul ce implicare. 13

13 Wojciech W., Maciej S., - Perfectionism, athlete burnout, and engagement: A five-month
longitudinal test of the 2 × 2 model of perfectionism, Personality and Individual Differences 195
(2022) 111698;

21