Scoala Postliceala Sanitara Alexandria

REFERAT LA NOTIUNI DE PSIHOLOGIE,ETICA SI DEONTOLOGIE

Tema referatului: STRUCTURA PSIHICULUI UMAN SI LATURILE
PERSONALITATII

Realizat de: Geanta Nicoleta

AMFIII
Grupa A

Iunie 2014

Structura psihicului uman

Psihicul este o form particular de realizare a informatiei la nivelul sistemului nervos.
Informatiile pe care le prelucreaz acest sistem, ca urmare a evolutiei speciei umane, se desfsoar
n cadrul proceselor inconstiente (primar si secundar), subcontiente (preconstiente) si constiente.
Subsistemul informational inconstient de la nivelul primar cuprinde natura biologic a
omului si include tendintele, pulsiunile si instinctele primare, legate de asigurarea supravietuirii si
echilibrului fiziologic al organismului. Este structurat dupa principiul plcerii si al reducerii
neconditionate a strilor interne de tensiune si frustratie din sfera atractiei sexuale, a strilor onirice
(visele care acompaniaz somnul), lapsusurile, inversiunile si aglutinrile verbale, actele ratate. n
sistemul de personalitate, inconstientul primar corespunde instantei Sinelui.
Inconstientul secundar este format, cu precdere, din consensurile si experientele cu rol de
reglementare socio-cultural a comportamentelor generate de motivatia bazal si care se integreaz
ca frne interne, cu functionare automat. Inconstientul dobndit n primii ani de viat este
constiinta moral a societtii, codificat n forma unui mecanism de autocenzur, fiind
depozitarul experientei cumulate a strmosilor nostrii, actioneaz ca un ghid si este esential pentru
supravietuire . n sistemul personalittii, el corespunde instantei Supra-Eului.
Conflictul dintre Sine si Supra-Eu are un caracter permanent, solutionarea lui fcnd
necesar formarea si interventia celei de a treia instante a aparatului psihic - instanta Eului.
Subconstientul este o formatiune sau un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost cndva
constiente, dar care n prezent se desfasoar n afara controlului constient.
"Subconstientul este definit prin continutul memoriei de lung durat, care nu se afl
antrenat n momentul dat n fluxul operativ al constiintei, dar care poate fi constientizat n situatii
adecvate. El cuprinde informatii, aminitri, aotumatisme, deprinderi, ticuri, stri de set (montaj)
perceptiv si intelectual, tonusul emotional, motive." Golu
Importanta subconstientului nu o putem subestima, fiind greu de imaginat existenta psihic
normal a omului fr prezenta si functionalitatea lui.
n primul rnd el asigur continuitatea n timp a Eului si permite constiintei s realizeze
integrarea sub semnul identittii de sine a trecutului, prezentului si viitorului. n cazurile amneziilor
totale anterograde sau retrograde, identitatea de sine este puternic alterat, relationarea subiectului
cu lumea fiind profund perturbat.
n al doilea rnd, subconstientul d sens adaptativ nvtrii permitnd stocarea informatiei si
experientei pentru uzul ulterior. n desfsurarea oricrui proces constient, chiar dac el este provocat
si se raporteaz la un obiect sau la o situatie extern concret, subconstientul se conecteaz in mod
neconditionat la experienta anterioar, att n forma operatiilor ct si a modelelor informationaleimagistice sau conceptuale.
n al treilea rnd, subconstientul asigur consistenta intern a constiintei, durabilitatea ei in
timp. n afara aportului su, constiinta s-ar reduce la o simpla succesiune a clipelor, a continuturilor
senzatiilor si perceptiilor imediate, devenind imposibile functiile ei de planificare si proiectiv.
Mentinerea n stare optim a cadrelor de referint ale constiintei reclam permanenta comunicare
senzorial. Subconstientul este indispensabil pentru desfsurarea unei activitti mintale constiente
independente, adic in absenta influentei directe a obiectelor sau fenomenelor externe.
Constiinta este cel mai important nivel de organizare a vietii psihice a individului.
Omul, prin constiint, are capacitatea de a anticipa rezultatul actiunilor sale, de a-l stabili
mintal nainte de a-l realiza n forma sa concret. Constiinta este deci o reflectare anticipativ a
realittii, prin acesta deosebirea dintre om si animal fiind fundamental.
Omul nu reproduce realitatea n sine doar pentru a o reproduce, ci cu scopul de a o modifica,
schimba, adapta necesittilor sale, ceea ce desemneaz caracterul creator-proiectiv al constiintei.
Functia indispensabil, dar nu suficient, pentru asigurarea continuittii vietii sufletesti este
memoria (memoria de noi insine). Orice Eu are o dimensiune istoric (omul este un sistem
istoricizat) el fiind expresia experientelor trite si acumulate pn la momentul prezent.

A doua functie, necesar pentru asigurarea si pstrarea identittii trebuie considerat

rationamentul. Rationalitatea este desprins ca etap si nivel integrativ specific al devenirii
constiintei de sine. Unitatea Eului nu poate fi oferit dect de o judecat de identitate, care s
demonstreze c att schimbrile ct si constantele apartin aceleiasi individualitti.
Constiinta este subsistemul psihicului uman cel mai deschis la schimbare i evoluie.
Toate aceste subsisteme psihice functioneaz n strns interdependent, asigurnd
individualitatea Eului fiecruia din noi.
Un exemplu n acest sens sunt visele, ce au punctul de pornire n inconstient, ele se
finalizeaz si se depoziteaz n sfera subconstientului, si anume, n etajul superior al acestuia, ceea
ce face posibil constientizarea si relatarea continutului lor imediat dupa trezire.
Psihologii au identificat c n viata de zi cu zi, gndurile si actiunile noastre sunt dominate
de unul din cele trei subsisteme.
Persoanele a cror via este dominat de incontient sunt oameni posibili. Atitudinile
acestor oameni sunt caracterizate de haos, din acest motiv fiind greu de clasificat.
Viaa oamenilor probabili este dominat de precontient, actiunile sau gndurile lor se supun
legii asimetriei, putnd fi pozitive sau negative, n functie de experienta dobndit individual sau
colectiv.
Omul cert este persoana contient, pe a crei atitudine ne putem baza, ca urmare a unui
nivel de ntelegere aplicabil logicii formale, n care orice gndire si actiune sunt supuse
rationamentului, care se bazeaz att pe perceperea senzatiilor actuale, ct si pe experienta
acumulat.
Formarea i integrarea n plan psihologic sunt mijlocite i susinute de principiul
verbalizrii, care postuleaz rolul de factor potenator, regulator i optimizator al limbajului articulat
n dezvoltarea psihic general, fcnd din om o fiint superioar tuturor animalelor.

Laturile personalitatatii
Personalitatea este organizarea superioar a omului, cuprinznd aspecte functionale,
sintetice, unitare si individualizate ale comportamentelor bio-constitutionale, ale structurilor psihice
si psiho-sociale, care determin o adaptare specific la mediu. Psihologia traditional sussine
mprtirea personalittii n 3 laturi: temperament, aptitudini si caracter, iar psihologia contemporan
mai adaug inteligenta si creativitatea, din interactiunea crora rezult personalitatea unic,
original si irepetabil.

1. Temperamentul este latura dinamico-energetic a personalittii, care se manifest n

mod pregnant n conduita emotional, n vorbire si motricitate, nc de la nastere si cunoaste o
evolutie n functie de vrst. Se evidentiaz la sfrsitul adolescentei si rmne relativ stabil pn la
btrnete, cnd suport un proces de aplatizare. Temperamentul nu este o variabil neutr din punct
de vedere adaptativ: structura temperamental este o interfa ntre persoan i lume i are rol
mediator ntre intensitatea, durata i semnificaia influenelor externe i efectele n sfera
psihocomportamental. Trsturile temperamentale au rol important n sfera relaiilor interpersonale
(atracie - respingere, simpatie antipatie).
Temperamentul se exprim cel mai pregnant n conduit i comportament, existnd o serie
de indicatori psihocomportamentali care ne pot ajuta s identificm temperamentul:
ritmul i viteza desfurrii tririlor i strilor psihice;
vivacitatea sau intensitatea vieii psihice;
durabilitatea manifestrilor psihocomportamentale;
intrarea, persistena i ieirea din aciune;
impresionabilitatea i impulsivitatea;
egalitatea sau inegalitatea manifestrilor psihice;

 capacitatea de adaptare la situaii noi;

modul de folosire, de consumare a energiei disponibile.
Termenul temperare vine de la amestec, o persoan prezint numeroase trsturi
temperamentale, care se combin n mod original, iar cele predominante dau numele
temperamentului.

2. Caracterul este mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste

ansamblul atitudinilor, valori definitorii pentru profilul psihomoral al personalittii. Puterea
caracterului este dat de forta convingerilor, de tria cu care le sussinem, de constanta si persistenta
lor n timp si n mprejurri variate si nu de orientarea lor valoric. Toti oamenii au caracter, numai
c este orientat valoric n mod diferit, aici intrnd n ecuatie si rationamentul celui care face
valorizarea. De cte ori vorbim despre caracter, mai mult ca sigur implicm un standard moral i
emitem o judecat de valoare (Allport, 1981).
Caracterul este alctuit din minte si suflet si ne arat mereu tuturor cine suntem. De aceea
trebuie s acordm o mare atenie formrii lui, de la primele ore de la nastere, n mediul familial
(cei sapte ani de acas si de mai trziu), la scoal, precum si n educatia permanent, pe tot
parcursul vietii.
O alt mprejurare care ne poate scoate la iveal caracterul este luarea unei decizii majore.
Adesea n viat suntem pusi n situatia de a alege ntre drumul drept si drumul ocolit, ntre
corectitudine si compromis. De multe ori tentatiile sunt greu de biruit si e nevoie s punem n
actiune toate resursele morale pe care le avem pentru a ne pstra integritatea. Orice victorie obsinut
pe acest front este o crmid n plus la temelia caracterului nostru.
n ultimul rnd, dar nu cel din urm, as vrea s citez cuvintele lui Bill Hybels, care definea
caracterul drept ceea ce suntem atunci cnd nu ne vede nimeni. Adesea procedm ntr-un anumit
fel de teama de a nu fi judecati sau marginalizati. Multe din alegerile si actiunile noastre sunt
influentate de constrngeri sociale sau morale. Dar ceea ce facem n singurtate, atunci cnd nu ne
vede nimeni si cnd nu suntem presati de nicio prezent din exterior, reflect adevratul nostru
caracter.
3. Aptitudinile sunt nsusiri de ordin instrumental-operational care diferentiaz indivizii
ntre ei n ce priveste maniera de desfsurare a anumitor activitti si mai ales prin randamentul
calitativ si cantitativ. Nu orice nsusire fizic sau psihic este aptitudine, ci numai acelea care
favorizeaz obtinerea unor rezultate superioare mediei. Aptitudinile pot fi evaluate n functie de
urmtorii indicatori: volum, rapiditate, precizie, eficient, originalitate.
Aptitudinile se deosebesc de alte componente care formeaz latura instrumental-operaional
a personalittii, ca de exemplu deprinderi, priceperi si cunostinte. Aptitudinile se realizeaz prin
procese psihice astfel nct anumite procese, din perspectiva randamentului, apar ca aptitudini.
Trebuie s deosebim ntre aptitudine, ce reprezint o nsusire potenial, si capacitate, care
presupune consolidarea nsusirii prin exerciiu cu cunostinte adecvate. Aptitudinile permit
clasificarea oamenilor n raport cu altii care desfsoar aceeasi activitate, dar si aprecierea modului
n care acestia pot s realizeze o activitate n functie de cerintele acesteia. Aptitudinile reprezint
nsuiri ale persoanei care, n ansamblul lor, explic diferenele constatate ntre oameni n privina
posibilitii de a-i nsui anumite cunotine, priceperi i deprinderi. (Andrei Cosmovici). Forma
superioar de manifestare a aptitudinilor o constituie talentul (combinarea original a aptitudinilor
ce asigur crearea de valori noi) si geniul (nivelul cel mai nalt de dezvoltare al aptitudinilor ce se
manifest prin realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere).
ntre temperament si celelalte laturi ale personalittii exist o strns interactiune.
Temperamentul trebuie considerat ca fiind subordonat n raport cu aptitudinile si caracterul, care
detin locul central n structura personalittii, n sensul c el constituie o premis, o conditie si nu
cauza lor, nu le predetermin nici continutul, nici felul, nici valoarea. Dei el nu predetermin, poate

avantaja formarea unor aptitudini sau trasturi de caracter sau provoac dificultti n dezvoltarea lor.
Temperamentul suport largi influente si conditionri mai ales din partea caracterului. Prin
efort voluntar, constient, prin organizarea superioar a caracterului, omul si poate lua n stpnire
propriul su temperament, n sensul c el si poate retine sau inhiba, dezvolta sau amplifica anumite
trsturi.
Prin caracter pot fi compensate sau chiar mascate o serie de nsusiri temperamentale, pot fi
retinute sau modificate acele manifestri spontane ale tipului care scap, de obicei, controlului
constient. Se evidentiaz n felul acesta rolul reglator al caracterului n raport cu temperamentul.
De exemplu, o persoan coleric exploziv, poate fi educat s-si stpneasc pornirile, iar o
persoan pasiv s fie mai activ. Temperamentul trebuie luat n stpnire deoarece nu exist scuze
pentru manifestrile agresive ale unui temperament vulcanic. n plan superficial, trsturile
temperamentale si cele de caracter se confrunt. Psihologia genetic sustine legatura strns dintre
cele dou laturi care trebuie avute n vedere n procesul educativ. Pentru a forma trsturi
caracteriale precum punctualitatea, responsabilitatea, perseverenta sau spiritul de ordine, trebuie
tinut seama de temperament: se formeaz mai usor la flegmatic n raport cu colericul.
Temperamentul si caracterul influenteaz formarea aptitudinilor simple si complexe.
Dat fiind influenta reciproc dintre temperament si celelalte laturi ale personalittii este
necesar cunoasterea si mai ales educarea corespunztoare a nsusirilor temperamentale n vederea
valorificrii lor adecvate n procesul de formare si dezvoltare att a aptitudinilor, ct si a
caracterului.