NEUROPSIHOLOGIA STARILOR AFECTIVE

Afectivitatea= ansamblul trairilor subiective care reflecta relatiile dintre om si ambianta exprimat ca o reactie
atitudinala a persoanei fata de aceasta. Forme: dispozitia=stare de fond, intensitate mica, durata variabila ore-zile,
reflectand starea functionala a organismului si adaptabilitatea sa la ambianta; emotia=reactie afectiva puternica,
instantanee, scurta durata, cu orientare precisa, conditionata social si motivational, cu intense modif functionale si
cu repercursiuni asupra starii si capacitatii functionale a organismului; sentimentul=expresia propriei personalitati,
reflectand relatii complexe si stabile om-mediu, intensitate medie, echilibrata; afecte= trairi puternice ce survin
brusc, durata scurta, insotite de modif neurovegetative mari si reactii mimice si gestuale; pasiunea= sentimentul de
intensitate mare, dominand persoana si actele sale lungi erioade, chiar permanent, cu un impuls puternic volitional
catre o activitate bine directionata. Extremele afective se manifesta prin poli contradictorii: tristete-bucurie, placut-
neplacut, furie-blandete,frica-curaj.Procesele afective cele mai bine conturate=emotiile prezinta si importante
manifestari functionale cutanate (vasomotorii,sudorale), respiratorii, cardiovasculare, musculare-tremor, tonus;
sangvine. Caracterisici emotie: cognatia/procesul cognitiv-constientizarea senzatiei si a cauzei, afectul-simtirea insasi,
conatia-impulsul de a actiona si excitatia- manifestarea obiectiva a emotiei cu rasunet comportamental (modif
temporare-tahicardie, transpiratie sau expresii emotionale-gesturi, mimica si actiuni). Cognatia determina afectul
utilizand sistemul limbic, implica expperienta anterioara a organismului senzorio-motorie si afectiva rezultand starea
de placere/neplacere elaborand in final impulsul de actiune- apropiere/evitare.Etapa de reglare a proceselor
emotionale aigurate de 2 tipuri de mecanisme: participatorii – sesizeaza incongruentele, tolereaza temporar
noutatile, integreaza fara sa actioneze asupra aferentelor, control extern (interesul, afectiunea,
compasiunea,admiratia, uimirea) si preparatorii-adaptare la conditiile perturbatoare ala mediului, control intern prin
eliminarea noilor aferente si conservarea planurilor curente de actiune (furia,supararea,frica,teama,dezgustul,
depresia). Reechilibrarea nu inseamna revenirea la starea initiala ci la un nivel mai bogat in experienta. Alegerea
intre cele 2 mecanisme depinde de experienta individului, oportunitatea momentului, rememorarea rezultatelor in
situatii similare, dispozitie. Realizarea controlului intern sau extern duce la resimtirea strii emotionale ca fiind
pozitiva, in cazul mecanismelor preparatorii-gratitudine, mecanismele participatorii- satisfactie. Deficientele
controlului conduc la resimtirea unei stari negative in cadrul unei situatii conflictuale a carei persistenta poate
conduce la nevroza.

Categorii manifestari afectiv-emotionale: comportament pozitiv-stenic, emotii de tipul placere, bucurie,veselie,

tendinta de mentinere a starii; comp negativ0astenic, emotii neplacere, tristete, suferinta, frica, agresivitate,
tendinta de evitare/inlaturare a starii amotionale; comportament indiferent.

Structuri nervoase implicate: creierul emotional/sistemul limbic. Sistemul care controleaza comportamentul
emotional organizat pe mai multe nivele: zonele subcorticale-organizator direct al raspunsurilor emotionale, in
primul rand al expresiei somatomotorii si visceromotorii; hipotalamusul ajuta la implicarea aspectului motivational al
comportamentului dar si a expresiei vegetativ-endocrine. Structurile superioare integratieve=sistemul limbic si
neocortex. In sistemul limbic si hipotalamus exista zone integratoare/declansatoare a manifestarilor de
placere/neplacere, recompensa/pedeapsa asigurand baza motivationala a comportamentului. Tot ele genereaza
stari comportamentale extreme placiditate- furie, starea emotionala fiind echilibrul dinamic dintre ele.Neocortexul
subordoneaza si moduleaza comportamentul afectiv instinctual. Are rol inhibitor asupra emotiilor primitive si de
intensitate excesiva. Implicarea lobului frontal, scoartei prefrontale in optimizarea raspunsului afectiv, a lobului
temporal in modificarile vegetative corespunzatoare. Emisfera dreapta responsabila pentru tristete, frica, oroare si
recunoasterea starilor emotionale ale altora. Sunt implicate mecanisme neuro-endocrine-umorale complexe
capabile sa programeze variante reactionale infinite cu manifestari somatice, vegetative. Manifestarile vegetative-rol
in pregatirea organismului pentru actiune peste care se suprapun modificarile specifice starii emotionale (ex. manie-
vasodilatatie faciala, hipersecretie salivara; in suparare pe exterior domina secretia de noradrenalina spre interior
secretia de adrenalina manifestata prin anxietate si depresie)

Starile emotionale influenteaza atentia,starea de veghe, gandirea, inhiba/elibereaza comportamente instinctuale,

orienteaza/directioneaza/dezorganizeaza comportamente.