Reprezentarea este o stație de tranzit între senzorial și logic
1. Definiția reprezentării: Proces psihic care permite acţiunea mentală cu
obiectul în absenţa lui, dar cu condiţia ca acesta să fi acţionat cândva asupra analizatorilor. 2. Comparație între reprezentare și percepție 2.1. Asemănări între reprezentare și percepție: sunt procese de cunoaștere sunt fenomene intuitive – oferă imagini concrete determină efecte fiziologice ( de ex.: percepția și reprezentarea unei lămâi determină salivația) oferă informații despre obiecte și fenomene 2.2. Deosebiri între reprezentare și percepție: Reprezentarea se produce în absența obiectului, percepția se produce în prezența obiectului (reprezentarea utilizează urmele obiectului, nu obiectul ca atare) Reprezentarea are performanțe care nu sunt accesibile percepției Reprezentarea are caracter generalizat – înlocuiește mai multe obiecte de același fel, pe când percepția nu Cuvântul este mecanismul esențial pentru declanșarea reprezentării Reprezentările presupun îmbinarea în imaginea mentală a unor dimensiuni ce nu pot fi percepute decât succesiv ( ex.: la un cub nu se pot percepe decât câteva fețe deodată, în reprezentare sunt văzute toate) Reprezentarea este schematizată, adică cuprinde doar însușirile considerate importante, pe când percepția cuprinde însușirile esențiale și neesențiale ale obiectului Percepția reflectă obiectul în mod clar și precis, reprezentarea implică o prelucrare a datelor perceptive, nefiind o reproducere fidelă.
3. Comparație între reprezentare și gândire
3.1. Asemănări între reprezentare și gândire: Nu este condiționată de prezența unor obiecte Se folosește de criteriile de relevanță și comunitate Legătura cea mai importantă dintre ele este cea a conceptelor figurale Este influențată de stările motivaționale și tendințele și pulsiunile inconștiente Limbajul este mijloc de asimilare, dar și de exteriorizare Poate fi voluntară Este un produs al percepției, memoriei și imaginației 3.2. Deosebiri între reprezentare și gândire: Reprezentarea este un proces cognitiv-senzorial, pe când gândirea este un proces cognitiv-logic Reprezentarea este un proces de producere și utilizare mentala a imaginilor unor obiecte în absența lor, pe când gândirea este un proces psihic de reflectare a însușirilor esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor, a relațiilor dintre acestea, în mod mijlocit, generalizat, abstract și cu scop, prin intermediul 1 noțiunilor, judecăților și raționamentelor La reprezentare, produsul este imaginea sau modelul informațional intern, actualizat al unor obiecte, fenomene, evenimente etc. care au fost percepute anterior, dar care in momentul de față lipsesc din câmpul nostru senzorial, pe când gândirea este un sistem ordonat de operații de prelucrare, interpretare și valorificare a informațiilor, bazat pe principiile abstractizării, generalizării și anticipării și subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din mulțimea celor inițial posibile Față de reprezentare, gândirea orientează, conduce, valorifică toate celelalte procese și funcții psihice Reprezentarea conține idei sau relații ideative percepute, pe când gândirea are capacitatea de a-și reintroduce propriile produse în circuitul informațional și declanșează noi procese intelectuale Reprezentarea poate fi involuntară, pe când gândirea este voluntară 4. Concluzie: