Sunteți pe pagina 1din 99

D

en' olt ar ea ps i ho logic d

r iduale sunt deja determinate de structura geneticd a ovulului fecundat; zestrea noasra geneticA programeazd in aga fel dezvol-

tarea celulari incAt sd devenim oameni gi nu pegti sau cimpanzei; sunt de asemenea stabilite printre altele sexul, culoarea pielii, a ochilor gi a pdrului, dimensiunile generale ale corpului. Acegti deterrninanligenetici sunt exteriorizafi in timpul dezvoltdrii prin procesul de maturizare - secvenle ale cregterii determinate genetic gi relativ independente de evenimentele exterioare, Un mediu neadecvat sau atipic poate ins[ sd afecteze procesele de maturizare. Spre exemplu, foetus-ul uman se dezr oltd

prezentat in figura 3.1, toli copiii parcurg aceleagi stadii de dezvoltare motorie qi, mai rnult decAt atAt, le parcurg in aceeagi ordine. Exceptdnd ca explicalie faptul ci

toli pdrinlii efectueazd acelagi antrenament motor cu copiii (lLrcru aproape imposibil),
trebuie sd acceptdm existen[a unui prograrn

prestabilit al maturizdrii, program care


determind ordinea acestor comportamente.

in organismul mamei intr-un ritm gi in cadrul unor etape bine definite gi stabilite; compoftamentul frtului, curn ar fi
diferitele migcdri ale acestuia, are de asemenea o anumitd ordonare secven{ial5 care

depinde de stadiul de cregtere. Copiii prematuri, care sunt menlinu{i in via{5 intr-un incubator, au o dezvoltare aproape similard cu cea a copiilor care sunt nSsculi la termen. Aceastd similaritate a dezvoltdrii prenatale ilustreazi procesul maturizdrii. DacI insd mediul uterin are diferite anonnalitdli,

procesul maturizdrii poate fi influenfat; dacd, spre exemplu, mama contracteazd

iaricelS in primele 3 luni de graviditate radicd in perioada in care se formeazd or,eanele embrionului, in funclie de programul genetic) copilul ndscut poate fi surd, orb sau cu diferite afec{iuni cerebrale (tipul de maladie va fi determinat de organul care se afld in plin proces de formare la momentul infectarii). Malnutrilia mamei, fumatul sau consumul de alcool gi droguri sunt alli factori de mediu care afecteazd den'oltarea nonnali a frtului. O altd dovada a rolului definut de interactiunea dintre ereditate gi mediu este dezloltarea motorie postnatald. Aga cum este

in figura 3.1 este, de asernenea, ilustrat faptul cd nu toli copiii parcurg aceeagi etapd in acelaqi timp; tocmai din cauza acestui fapt, psihologii s-au intrebat dacd nu cumva invSlarea gi experien{a determind aceste diferenle. Inilial rdspunsul pdrea sd fie nu. intr-un binecunoscut studiu, s-au comparat doud grupuride copiiHopi, din sudul S.U.A.. O parte din copii au fost crescufi de cdtre pdrinli intr-un mod tradilional (adicd inligafi gi relativ 1?rd posibilitatea de migcare) pdnd la vArsta de 7 luni; pAni la aceastd vArstd erau desliga{i odatd sau de dou6 ori pe zi pentru a fi spdlafi gi pentru a li se schimba hainele, deci nu au avut posibilitatea de a-qi rniqca bra{ele gi picioarele sau de a exersa alte comportamente motorii, cum ar fi rostogolitul. Cu toate acestea, copiii din grupul descris anterior au inceput sd meargd cam la aceeagi vArstd cu copiii Hopi care aveau parinfi mai pulin tradi{ionali, adicb p[rinti care nu infEgau copiii gi nu-i lineau intr-un pdtu! special. Aceste observa{ii demonstreazd cd achizifionarea deprinderilor motorii specifice prirnului an de viatf, nu depinde de exerciliu (Dennis gi Dennis, 1940). Primele studii cu gemeni au avut rezultate similare (Gessel qi Thornpsott, 1929; McGraw, 193511975). in cadrul acestor studii, unul dintre gemeni efectua de timpuriu qi pentru o perioadd mare de tirnp un anume exerciliu (curn ar fi cdfdrarea pe un

84

I nt roduce

re itt p s iholo g ie

Se rostogolegte

Merge de-a bugilea

Sti in gezut nespri.iinit

8e,

Se

ridici sprijini

,dm
",H

rt

Merge in picioare sprijinit

Sti in picioare nesprijinit

Merge

firi

ajutor

89101112131415
VARSTA flunil

Fig. 3.1. Viteza de dezvoltare a copiilor. DeSi dezvoltarea are o anuntitd ordine, unii copii ating un anun'te stadiu de dezvoltare fnaintea altora. in partea stdngd a barelor orizontale este indicatd vdrsta la care 25o% din copii au atins o anumitd perforntanfii; in partea dreaptd este menlionatdvdrsta la care 90% din copii au achizilionat respectiva abilitate. Segmentulvertical de pe fiecare bard aratd vdrsta la care 50o% dintre ei au realizat aceastd achizilie. (Dupd Frankenburg qi Dodds, 1967)

D ezv

lt ar e a p s iho I ogi c d

85

scaun); fratele geamAn efectua acelagi exercitiu, insd la o vdrstd mai mare gi pentru o perioad[ de timp mai scurtd. Ulterior,
ambii gemeni au fost testali gi s-a constatat cf,, degi perioada de exersare era diferitd,

lirea sau mersul de-a bugilea); mai mult dec6t atdt, au performanle rnai mici in cazul urcdrii scdrilor fa!6 de copiii americani
(Super,1976). Dezvoltarea vorbirii poate oferi un alt exemplu al interacfiunii dintre caracteristicile determinate genetic gi experienlele oferite de mediu. Aproape toate fiinfele
umane se nasc inzestrate cu capacitatea de
a invS{a

rezultatele obfinute erau relativ aceleagi. Rezultl c5, in cazul abilitdlilor motorii elementare, exerciliile efectuate la vdrste mai mari gi pentru o perioadd scurti de timp, adici atunci cAnd sisternul muscular gi cel nervos este mai maturizat, par sd fie la fel de utile ca gi exerciliile incepute la v6rste mai mici gi pentru o perioadl mai mare de timp. Studii mai recente au aritat cd exerciliul
gi stimularea pot accelera dezvoltarea com-

limbajul articulat; la nivelul altor specii nu se realizeazd acest lucru. in cursul normal al dezvoltSrii, fiin{ele umane

inva{d si vorbeascd, insi nu vor fi capabile de acest lucru decAt in momentul in care au atins un anumit nivel de dezvoltare neurologicS; nici un copil cu virstd mai micd de

portamentului motor intre anumite limite. Spre exemplu, nou-ndsculii au deja reflexul de pdgire; dacd ei sunt men{inufi in pozifie verticalS, cu picioarele atingdnd o
suprafald solidS, se va observa declangarea unor miqc6ri ale picioarelor care simuleaz5 mersul. Un grup de copii cu care s-au efectuat asemenea exercilii (timp de cAteva minute, de mai multe ori pe zi, in timpul pri-

un an nu poate forma propozilii. Copiii cresculi ?ntr-un mediu in care li se vorbegte


qi sunt stimula{i sd rosteascd sunete care

si

aproximeze vorbirea, vor incepe sd vorbeascd mai devreme decAt copiii care nu au

melor doub luni de viafd) au inceput si meargd cu cinci pAni la gapte sdptimdni mai devreme fa{d de copiii care nu au beneficiat de acest antrenament (Zelazo, Zelazo gi Kolb, 1972). Un studiu asupra copiilor Kipsigi din Kenia, in care a fost utilizati metoda observafiei, a avut aceleaqi rezultate. Parinfii Kipsigi incep efectiv s6-qi invele copiii sd stea in picioare, s5 stea jos qi sb meargd, la scurt timp dupb nagtere; copiii Kipsigi adoptd pozilia gezAnd cu 5 sdptdmAni mai devreme giincep si meargd cu 3 slptdmdni mai devreme fa!a de copiii din S.U.A. Concluzia cd aceasti dezvoltare timpurie este o consecinld a exersSrii timpurii este intdritd de constatarea cd acegti copii nu sunt mai precoce decAt copiii americani in ce privegte compoftamentele pentru care nu au primit un antrenament prealabil (cum ar fi rostogo-

beneficiat de un asemenea mediu. Spre exemplu, copiii crescu{i in familii americane din categoria clasei mij locii, incep sd vorbeascd in jurul vArstei de un an. Copiii cresculi in San Marcos (un orag provincial din Guatemala), care sunt implicafiin micd mdsurd in interacfiuni verbale cu adullii, s-a observat cd rostesc primele cuvinte in jurul vArstei de 2 ani (Kagan, 1979); limbajul folosit de copii va fi bineinleles cel specific culturii in care trdiesc. Putem concluziona cd dezvoltarea limbajului presupune ambele componente, atat cea ereditar6, cdtgi cea ambientald. in capitolul 9 se va vedea cd gi alte aspecte ale limbajului sunt,,?nscrise" in creierul uman incd de la
nagtere.

Stadiile dezvoltirii gi perioada senzoriali


Aga cum s-a subliniat deja, existd o anumiti ordine a etapelor dezvoltirii care
depinde de gradul de maturitate al organis-

86

Intr o duc ere in psi hologie

mului gi de interac{iunile acestuia cu


mediul. in incercarea de a explica stadiile

testeazd pe baza acestor cunoqtin{e). Din

dezvoltdrii, mulli psihologi, cum ar fi


Piaget, Kohlberg, Freud qi Erikson considerd cd acest proces are un caracter discret, fiind alc[tuit din etape distincte sau stadii de dezvoltare. Se va folosi in continuare termenul de ,,stadii" pentru a desemna faptul cb via{a unui om este o succesiune de perioade: perioada de ,,nou-nbscut", copildria, adolescen{a gi perioada adultd. Uneo-

cauza faptului cd aceste abilitali individuale pot avea diferite nivele de dezvoltare, gradul de reuqitd la probe in ansamblu poate fi extrem de variabil - degi componentele men!ionate anterior sunt exersate gi

ri pdrinlii folosesc

termenul de ,,stadiu"

pentru a denurni evenimente cu conota{ie negativd (un copil de doi ani trece printr-un stadiu ,,negativist", adicd rdspunde negativ la orice solicitare, sau adolescentul trece trece printr-un stadiu de ,,revoltd", adicd nu se supune autoritatii parentale). Referirea la stadii, in sens psihologic,
presupune insd un reper precis: conceptul de ,,stadiu" implicd (a) organizarea com-

dezvolti intr-o manierd continuS. Un alt argument este acela cd probele folosite pentru evaluarea stadiilor nu sunt elaborate de aga naturd incAt sd testeze strict o abilitate specificS; un copil poate cd posedd abilitatile cerute ins6, datoritd inexisten{ei unei altei abilitAti, poate sd dea rdspunsuri eronate. Ca urmare a acestei situa{ii, foarle frecvent capacitatea copiilor a fost subestirnatd in cadrul teoriei stadialitalii. Vor fi prezentate, in cele ce unneaz6, dovezi progi contra acestei teorii. +^
se

portamentului intr-o anume manierS, in jurul unei teme dominante; (b) existenla unor diferenfe calitative intre comportamentele unor stadii diferite; gi (c) parcurgerea stadiilor intr-o anumitd ordine, totdeauna aceeagi, de citre toate fiinlele umane. Factorii de mediu pot accelera sau incetini dezvoltarea, insd ordinea de parcurgere rdmdne totdeuna aceeagi; un copil nu poate

ajunge intr-un anumit stadiu llrd a-l parcurge pe cel anterior. In vreme ce unii psihologi considerb cd teoria stadialit6tii este utild in descrierea comportamentului, al1ii nu acceptd existen{a unor salturi calitative ale comportamentului, pe care le iuiplicd aceastd teorie. Unele dintre aceste critici sunt argumentate prin faptul cd multe dintre probele elaborate in vederea testdrii teoriei stadialitAtii implicS, in prezent, o multitudine de cuno$tinte pe care copilul este absolut necesar sd le posede pentru a obline un scor bun (aten{ia gi memoria, spre exemplu, se

In stransd legaturd cu conceptul de stadii este gi ideea existenlei unor perioade critice ale dezvoltdrii umane - perioade cruciale din viafa unui om, in cadrul cdrora trebuie si aibd loc evenimente specifice, evenimente care condilio neazd dezv oltarea nonnald. Au fost riguros delimitate perioadele critice referitoare la unele aspecte ale dezvoltdrii fi,zice a foetus-ului; spre exemplu, perioada cuprinsd intre 6 qi 7 sdptSmAni de la concep{ie este criticd pentru dezvoltarea oganelor sexuale ale embrio-

nului uman. Evolu{ia organeior

sexuale

primitive in structuri sexuale feminine sau masculine depinde de prezen{a honnonilor masculini, gi asta lird nici o legdturd cu cronrozomii XX sau,l7; absenla hormonilor masculini determind dezvoltarea organelor sexuale feminine in oricare dintre
cele doua cazuri, iar injectarea acestorhor-

moni, intr-un stadiu ulterior embriogenezei, nu influenleazd schimbdrile care au avut deja loc. In timpul perioadei postnatale existd un interval critic pentru dezvoltarea sirnlului vizual. In situaliain care copilul s-a ndscut

D em

o It

ar

a ps iho I ogi

87

cu cataractd, efectuarea unei interven(ii


chirurgicale inainte de vdrsta de 7 ani va
detennina o dezvoltare aproape nonna16 a acestui sirn{; persistenfa bolii dupd dep6girea acestei vArste va determina incapacit61i vizuale permanente (Kuman, Fedrov

lizat pe parcursul unei anumite perioade, atunci existd riscul unei insuficien{e a exprimdri i potenlial
u Iu

i existent; primi i ani ai

viefii, spre exemplu, constituie perioada optim[ pentru sentimentul de atagament


fald de pdrin{i; perioada gcolard are o importantd semnificativd pentru dezvoltarea intelectuald qi pentru achizilia limbajului;

;i Novikova,

1983). Existen{a ullor asemenea perioade cri-

tice in dezvoltarea psihologica a copilului nu a fost stabilitd precis; s-a considerat rnai adecvatd men{ionarea existen{ei unor perioade sensibile - perioade optime pentru dezvoltarea unor anurnite procese. Daci un anume compoftament nu este bine stabi-

copiii cdrora nu 1i s-a vorbit suficient pAna la vArsta de 6-7 ani pot avea dificultdli de
ach

(Gold in-Meadorv, 1982). Experienlele din aceastd perioadd

izilionare a I i rnbaj

ul

pot influenla viitorul curs al dezvoltdrii


copiilor intr-un rnod definitiv.

Capacitnfile nou-niscutului
Perioada care unneazd imediat dupd
nagtere este

dificil de studiat pentru cd

nou-ndscu(ii nu pot explica ceea ce fac Ai nu pot spune ceea ce gAndesc. Pdnd de
cur6nd, s-a considerat cd la aceastd vArstf, copilul este o fiin{d neajutoratd 9i lipsitd de sensibilitate (unsensing), care nu este con;tient de ceea ce se int6mp16 in jurul sdu.
Ideea psihologului William James, cd pentru un r.lou-ndscut lumea este ,,un bAzdit, o imagine confuzd", se menline p6nd in anii '60: parinfii spuneaLl adesea cd, la nagtere, copilul lor era complet orb, cd nu putea sirnli gustul gi mirosul sau teama. Este foarle posibil ca nou-ndscu{ii sd fie plapAnzi $i neajutorati, insa ir-rtrd in lurne cu toate sistemele senzoriale in stare de funclionare gi pregdtili s5 se adapteze noul lor mediu. De fapt, se va putea vedea in contirruare cd acegtia au inceput sd invefe o serie de lucruri incd dirr perioada intrauterind gi pen-

ale nou-ndscutului este acela de rnodificare a rnediului in care acesta trdiegte gi de observare a efectelor produse asupra
rdspunsuri lor nou-ndscutul ui. Spre exernplu,

un cercetbtor prezintl rtou-ndscutului un sunet sau un spot luminos qi poate astfel obser-

va existenla unor modificdri de comporlament ale acestuia (cum ar fi intoarcerea capului. modificarea ritrnului cardiac sau a undelor cerebrale, modificarea ritmului in care suge din biberon etc.). in unele cazuri, cercetdtorul prezinti simultan doi stinruli, putAnd astfel obserya dacd unul dintre stirluli este privit mai mult timp fata de celSlalt; dacd se intAmpld acest lucru, care probabil denotd exi stenfa capacit[ti i de discrim i nare, insearnnd cd nou-ndscutul are o preferin!6. O alta metoda fi'ecvent utilizatd depinde de procesele de obiqnuin{[ gi dezobignuinfl. Un stimul pe care nou-ndscutul il agteaptd este prezentat in rnod repetat, pAnd
cAnd copilLrl nu-i rnai acordd nici o aten{ie.

tru a demonstra acest lucru, psihologii

au

elaborat proceduri loarle ingenioase. Procedeul cel mai utilizat in vederea

studierii abilitalilor senzoriale gi cognitive

Acest model de rdspuns este denunrit obignuin{5 - reducerea intensitdtii rdspunsului la un stimul repetat. in acest moment o

88

Introducere in psihologie

anumitd caracteristicl a stimulului este modificat[; dacd nou-ndscutul continud sd ignore stimulul, in ciuda modificdrilor, se poate susline cd modificdrile nu sunt semnificative din punct de vedere psihologic pentru copil; dacd se constatd insd o captare a atenliei (cu alte cuvinte, copilul se dezobignuieqte) se poate concluziona cd acesta a sesizat schimbarea stirnulului. Iatd un alt experiment. Unuinou-ndscut i se prezintd un sunet de o anumitd inal!ime, timp in care i se monitorizeazdfrecvenla cardiacd. (Modificarea irrdllimii unui sunet determind scdderea ritrnului cardiac a
unui subiect uman, indifererrt de vdrst6, iar aceastd reducere a frecvenlei cardiace este

mAinilor cdtre sursa de sunet. Este interesant de menlionat faptul c5 rispunsul de intoarcere a capului cdtre sursa de sunet dispare in jurul vArstei de 3 sdptdmAni, pentru a reapare la34 luni, vArstd la care nou-ndscufii reincep sd caute cu privirea sursa sunetului. Aceastd disparilie temporari reprezinta probabil o perioadd de maturizare carc realizeazd,trecerea de la rdspunsul reflex, controlat de centrii subcorticali, la incercarea voluntard de a localiza sursa. La vArsta de 6 luni, se inregistreazd la copii o cre$tere irnporlantd a' sensibilitdlii auditive in situalia in care stimulul auditiv este insolit de o inragine interesantd

(Field, 1987).
Studiile efectuate prin folosirea tehnicii obignuirii-dezobignuirii descrisd anterior, aratd cd nou-ndsculii au capacitatea de a diferen{ia sunete similare, cum ar fi cele care diferl doar printr-o singurd notd muzicald (Bridger, 1961); sunt de asernenea capabili s5 distingd vocea umand de alte tipuri de sunete gi, aqa cum se va vedea in

un indicator al faptului cd stimulul este recep{ionat). Dupd prezentarea repetatd a stimulului nu se mai inregistreazd incetinirea bdtdilor inimii (dezobignuire), in cazul in care sunetul este acelagi. Se presupune cd sunetul a devenit farniliar gi copilul il ignor6. In acest rnoment cercetdtorul
poate prezenta un sunet cu o indlfime mai rnare, dacd se constatd scdderea frecven{ei cardiace, aceasta constituie o dovadd cd

nou-ndscutul a recep{ionat noul semnal,


deci este capabil sd diferen{ieze doud sunete.

capitolul 9, chiar unele caracteristici ale vocii umane. Un copil in vArstd de o lund,
spre exemplu, diferen{iazd fonemele ,,b" gi ,,p". Se pare deci c[ fiinfa umani este dotat[ incd de la nagtere cu mecanisme perceptuale specifice pentru vorbire, rnecanisme care o vor ajuta sd stdpAneascd lirnbajul (Eirnas, 1975).

Auzul
Nou-ndsculii prezintd inilial tresdriri la sunetele puternice qi reac(ia de intoarcere a

Are nou-ndscutul capacitatea,:::,: de o imita?


Pdrinlii, mdndri de copiii lor, au afirmat
dintotdeauna cE acegtia le imitd expresiile fa-

ciale: zdmberul, ameninlarea sau scoaterea limbii. in ceea ce privegte imitarea de catre pirinli a expresiilor copilului, se constata un acord unanim al psihologilor care studiazi duneniul dezvoltArii, insd cAnd este vorba de imitarea expresiilor pdrinfilor de cdtre copil. situalia nu

mai este aceeagi. Datoritd capacitdlii de diferenliere limitate


gi lipsei de coordonare. se pare cd nou-ndscutul nu este capabil sI imite. Pentru a putea imita,

Dezvoltarea

psihologicd
a::,y_

89
r

t-

:?:... .: - -':..: :-'

I
i. a

!l',
h.":

'

o;i',r'r,fflirfti,"

: :::j.... -'

".

j::;',
ll)t
v,i..:

t:,;.,,:.:,,:...

i::-

n+'W.,

,tl:l+!i
.;.-a

,
{:::ti.'i a a

i:,{ =.:'
,ft
'

a:....: '

#;
^i
,'Siu
Fig. 3.2. Probe in favoarea existen{eiimitafiei la nou-nlscut Urr observator alfotografiilor care surprind expresiilefaciale ale copiilor invdrstd de 36 de ore. a reu$it sd stabileascd, la un nivel semntficativ, expresiile copilului induse de cele ale adultului.
:

5
!

:
I
1

codificarea in memorie a imaginii vizuale, transformarea acestei percepfii intr-o comandb motorie corespunzitoare gi electuarea acestei comnzi; mai mult dec0t atdt, pentru ci imitarea necesiE reproducerea unor seturi de migciri voluntare pe care trebuie si le vadf,, faimosul psiholog elve{ian Piaget consideri c5 nu este posibil5 imitalia dec6t in momentul in care copilul este capabil sd elaboreze imagini mentale, adicd in jurul vdrstei de 18 luni (Piaget, 1962). Aceastf, controversd nu a fost'pe deplin
este necesara

soane

5-20 de zile; fotografi i le au fost fbcute de perdiferite. Ulterior, s-a cerut unor persoane

care nu au fost pr.r.nt" la experiment si priveascd fotografiile copiilor gi si spunl care este expresia adultului pe care o imit6; corespondenlele stabilite au fost semnificative, fiind astfel inliturat factorul intdmplare (Meltzoff gi Moore, 1977,1983). Totugi rezultatele nusunt
suficient de convingdtoare pentru cI aceia,care au efectuat experimrnte similare nu au ajuns la aceleagi corela{ii (Abravanel gi Sigafoos, 1984;

Hayes

gi

Watson, I98

clarificatl, degi existi argumenle solide in


favoarea constatdrilor p6rin{ilor. intr-unul din aceste studii, se,fac mai multe fotografii ale

Jacobson,

1979i;

I I

expresiei copilului gi a pdrintelui in situalia in care pirintele are o anumitd expresie faciaI

16- deschiderea gurii gi scoaterea limbii, la cAliva centimetri in fata copilului in vdrst[ de

McKenzie qi Over, 1983). O posibili cauz| a inconsisten[elor acestor studii ar fi varietatea expresiilor pe care se presupune ca nou-nAscutul le-ar imita. Copiii din aceste studii au fost testagi in legSturd cu o mare diversitate de acliuni ale adultului: migcdri ale mdinilor sau ale intregului braf,

90

Inlroducere in psiltologie

gi expresii faciale diverse. Este posibil ca un nou-ndscut sd imite. dar s[ nu fie capabil de imitarea tuturor acestor
clipit,'scoaterea limbii
raspunsuri, expresiile faciale ale unor trdiri emotionale primare par a fi innbscute (v. cap.
I 1) qi poate cd nou-ndscutul este pregitit doar

(Field, Woodson, Greenber gi Cohen, 1982). Aceste rezultate experimen[ale rdmin de


verificat prin studii suplimentare. pentru ca nu este incd destul de clar mecanismul prin care nou-ndscutul este capabil sA realizeze acest
lucru (Vinter, 1986). Este posibil ca aceasta lormd timpurie de

pentru imitarea acestora. Aceastd posibilitate este sustinutd de un studiu care a avut ca obiectiv explorarea capa-

imitalie sd fie un reflex care dispare la

un

citalii de imitalie a expresiilor laciale emoobignuirii, descris anterior. Un lucru care trebuie subliniat este faptul cd nou-nbscu(ii
cupringi in acest studiu aveau varsta de 36 de ore! .,Modelul" adult trebuia sd qind copilul in bra1e, si-pi indoaie genunchii de doud ori gi sd plescdie limba, in vederea atragerii atenliei copilului cdtre fala ,,modelului" adult; dupi captarea aten{iei. ,,modelul" trebuia sd adopte o anume expresie facialA (de bucurie. de tristele qi de surprizd) pand in rnomentul in care copilul igimuta privirea; o anume expresie erarepetatf, Iionale ale adultului gi s-a bazat pe procedeul

moment dat. fiind inlocuit in decursul primului an de viafb cu o formd de imitalie mai maturd sau cu un caracter cognitiv mai accentuat. S-a specificat in cadrul acestei analize cd nou-ndscutii au reflexul de intoarcere a capului citre sursa de sunet, reflex care dispare in jurul vdrstei de 6 saptdrndni qi reapare. sub o formd mai evoluatd (un lel de ciutare intenlionatd) cdtre vdrsta de 3 sau 4 luni. Nu este deci imposibil ca

procesul de imitagie sa aiba un traseu asemAnAtor.

pdni in momentul in care copilul iqi linea privirea fixatd timp de 2 secunde. cu alte cuvinte pdnd cdnd se obiqnuia cu respectiva expresie.

Iata o anecdoth destul de amuzant6 referitoare la aceasta controversa. Una dintre studentele lui Piaget a testat un copil in vdrsti de 7 sipt6mani gi a fost convinsd ch acesta o imit6.
Studenta a prezentat lui Piaget acest rezultat:

Procedura utilizatd

,,Vi aratat c5. inilial,

am

intili exp,lrimentul meu? Am

nou-n6scutul este capabil sd distingl cele trei tipuri de expresii faciale, adicd se obignuia cu expresiile repetate gi ii captau atentia expresiile

plescSit limba cdtre copil gi gtili care a fost raspunsul acestuia?" ,ospune-mi", a mumurat Piaget.

faciale noi. Un rezultat mult mai impofiant a fost evidenlierea existeniei capaciralii de imitare a acestor expresii faciale noi (vezi fotografiile din figura 3.2 c, d, e, f.;. Un observator care nu vdzuse modelul gi nu qtia care a fost expresia facialS prezentati copilului, a determinat cu o mare acuratele expresiile faciale ale,,modelului'' pe baza observdrii expresiei copilului

,,Copilul a plesclit limba in spatele rneul Ce credeli despre asta?"

Venerabilul profesor a pufbit din


pipd qi. in timp ce pdrea total captivat de

acest rezultat, a spus: ,,Cred cd este prost-crescut". (Tinre. I 983)

Vederea
Sim{ul vizual nu este bine dezvoltat la na$tere; nou-ndscutii au o sensibilitate vizuald, scdzutd, posibilitatea de a schimba punctul pe care este focalizatd privirea este redusd gi ei vdd rnai bine obiectele situate in apropiere. Perforrnan!avizuald se imbundtdfegte insd rapid in primele trei luni qi,

in

momentul

in

care devin capabili sI

meargd de-a bugilea (la 7-8 luni), acegtia

vdd aproape la fel de bine ca adul{ii


(Cornell gi McDonnell, 1986).

In ciuda irnaturitdlii lor vizuale, nou-ndsculii igi petrec foarte rnult timp privind activ in jurul lor; ei exploreazd lumea in mod organizat gi fixeazd cu privirea un obiect interesant sau modificdrile

te

) eto

lt

area ps i hol ogi cd

9l
de 2 luni sunt atragi gi de caracteristicile situate la interior, cur.n ar fi ochii, nasul gi gura (Haith, Bergrnan gi Moore, 1977). Parin{ii observd cu fericire cd, la aceastd vArstd, copiii pot stabili un contact vizual.

).

h
ru

petrecute in cAmpul vizual. Nou-ndscu{ii sunt atra$i in mod special de contrastele Duternice, cunr ar fi rnarginile unui obiect;

:e

st
le

in loc sd parcurgd cu privirea intregul


.-'biect, aga cum
JprSC

ar face un adult, ei igi privirile in zonele care au cele mai

n ri

ri

e a

iF e
L

multe margini. Din acest motiv, in prezent, --'rnamentele pdtufurilor gi juciriile sunt :onfecfionate in aga fel incAt sd con{ind Jontraste, prin folosirea culorilor strdlu:itoare sau in alb-negru. Nou-ndscu(ii preferd sd priveascd anumite tipuri de irnagini. Folosind o,.camerd Je privit" special construitd (v. cap. 5), cer:etAtorul poate prezenta copiilor perechi de stimuli care diferd printr-o anumitd carac:eristicd - un cerc galben gi unul rogu, un

Gustul gi mirosul
Nou-ndscu{ii au capacitatea de a percepe diferen{a de gust la pu{in tirnp dupd na$tere, preferdnd lichidele dulci celor sdrate, amare sau acre. R[spunsul caracteristic al nou-nbscutului la lichidele dulci este o relaxare faciald asemdndtoare unui surAs. inso{itd uneoride plescditul buzelor;
un lichid sdrat produce strdngerea buzelor

:atrat gi un triunghi gri etc. DacI nou-rtds;utul privegte rnai mult timp unul dintre .-rbiecte (indiferent de pozilia in care se afld acest obiect), se pot trage doud concluzii: :opilul diferenliazd cele doud obiecte gi, mai mult decAt atAt, preferd unul dintre ele. Folosind aceastd metodd, cercetdtorii au Jescoperit cd nou-ndscu{ii au preferinle r izuale (preferd imaginile complexe celor :lane gi rnodelele cu linii curbe celor cu .inii drepte), cd pot face diferenla intre o tbtosrafie gi o suprafa{d monotond gi cd sunt in mod deosebit interesafi de chipurile -nrane (Fantz, 1961) (fig. 3.3). .A.firmatia cd nou-ndsculii au o prefe:intd inndscutd pentru cliipurile umaue a suscitat un interes deosebit; cercetdri reJente au demonstrat faptul cd nu exist6 :ropriu-zis o preferinld pentru chipurile .lmane, ci pentru imaginile care cuprind ,inii curbe, contraste, contururi interesante, ni;cari gi cornplexitate, adicd aproape toaie caracteristicile chipului urnan (Blanks gi Salapatek, 1983; Aslin, 1987). \ou-rrascutii fixeaza cu privirea nrai :les contururile unui chip, insd spre v6rsta

gi increlirea nasului; rdspurtsul la gLrsttrl amar este deschiderea gurii gi scoaterea lirnbii, intr-un mod relativ asemdndtor exprimdrii dezgustului. Nou-ndscuf ii sunt de asernenea capabili sa deosebeascd mirosurile; acegtia igi intorc capul dupd un miros pldcut, iar rnodificdrile fiziologice care au loc (incetinirea frecvenlei cardiace qi a respira{iilor) demonstreazd cb acest miros le capteazd aten-

!ia. Mirosurile toxice, cum ar

fi

cel

de

amoniac sau de ou stricat, deterrnin5 intoarcerea gi depdrlarea capului precurn gi accelerarea frecven{ei cardiace qi respiratorii, semne ale unei trhiri nepl6cute. Nou-ndscu{ii sunt capabili de discriniindri

olfactive extrem de subtile; dupd nurnai cAteva zile de aldptare, un copil igi intoarce capul cdtre o pernd care are rnirosul laptelui rnamei sale gi nu spre una care are mirosul laptelui unei alte fernei (Russel, 1976). Abilitatea inndscutd de diferen{iere olfactiva are o evidentd valoare adaptativd, ajutdnd copilul s[ evite substanlele toxice qi, prin aceasta, sd aibd ganse mai mari de
supravie{uire.

92

I ntr

duc er e in ps iho lo gie

dent un neadevAr, pentru cd obignuinla este un proces elementar de memorare: capacitatea nou-ndscutului de a acorda mai pufind atenlie stimulilor care se repetd este o dovadd a faptului cA acesta a v6zut sau a auzit un stimul gi este plictisit de el.

0102030
Timp alocat inspecliei vizuale [%]

Fig. 3.3. Preferin{ele vizuale. Nou-ndsculilor (cuvdrsta cuprinsd intre I 0 ore Si 5 zile) li s-au

ardtat imagini sub formd de cerc, cqre

se

diferenliatt prin modelele desenate pe ele; aceste modele erau fie asetndndtoare chipului uman, fie cercuri concentrice cu un punct in centru, fie un fragntent de text, fie cercuri colorate (albe, galbene Si roSii). S-a constatat cd nou-ndsculii au capacitatea de a le diferenlia Si cd preferd anumite modele. (Dupd Fantz, 1961).

Fig. 3.4. invi(area timpurie. Dacd un obiect ntobil este confeclionat in aSa fel incdl sd fie posibild miScarea sa prin interntediul miscdrilor
copilului, el descoperd destul de repede aceastd

legdturd Si chiar e amuzat de declanSarea


,,mecanismultti" de punere in miscare a obieclului. Un copil in vdrstd de 2 luni invald repede acest lucru, dar il Ei uitd repede. La vdrsta de 3 luni insd, iSi reaminteSte modul corect de activare a obiectului, chiar dupd cateva zile.

invifarea

Ei

memoria Alte studii, special proiectate, aduc dovezi suplimentare in legdturi cu existen{a capacitAtii de invSlare qi memorare a

Datoritd nivelului redus de dezvoltare


cerebrald la nagtere, multd vreme s-a crezut cd nou-ndscutul nu este capabil sd inve{e gi nici sd-gi aminteascd, lucru care este evi-

nou-nAscutului. Intr-unul dintre acestea, nou-ndscu{i in vArstd de doar cAteva ore au

D e:v oh ar

a ps i hol o g ic d

93

te
au-

o
a

invatat sd intoarci, la dreapta sau la stAnga, capul la receplionarea unor stirnuli diferili lzgomot sau sunet). Tehnica folositd a fost urmdtoarea: pentru a gusta un lichid dulce

experienfe din perioada intrauterind. S-a men{ionat mai devreme cd nou-ndscufii


disting gi preferd vocea umand altor sunete. S-a constatat c5, in primele zile dupd nag-

nou-lriscutul trebuia sd se intoarcd la


dreapta, dacd auzea un sunet gi la st6nga, dacd,auzea un zgomot; dupd numai cAteva incercdri, nou-ndscutii nu au mai lEcut nici o gregealS. in acest rnoment al experimentului, situalia a fost inversatS; gi in acest caz invS.farea s-a realizat la fel de repede rSiqueland gi Lipsitt, 1966). In jurul vArstei de 3 luni, copilul are o memorie destul de bund. DacI unuiobiect care se migcd deasupra i se ataqeazl,o panglicd ce este legatd de un picior, un copil in r drstd de 3 luni descoperd piciorul care trebuie migcat pentru a deplasa obiectul situat deasupra. Repetarea situa{iei la cdteva zile dupd aceea a demonstrat cd nou-ndscu{ii igi reamintesc corect piciorul care trebuie migcat (Rovee-Collier gi Hayne, 1987).

tere, copiii sug din biberon dacd le este


prezentatdo inregistrare a vocii umane sau a unei melodii vocale gi cd acest lucru nu

se realizeaza la fel de repede dacd este folositd o inregistrare nonverbald sau muzicd instrumentald (Butterfield gi Siperstein, 1912). De asernenea, s-a observat preferir-r{a pentru sunetele care redau batdile inimii, pentru vocea feminina (fa{d de vocile masculine) gi pentru vocea mamei (fa{d de vocile altor femei); s-a constatat ch nu

existd o preferin{d pentru vocea tatdlui, in compara{ie cu alte voci masculine (Brazelton, 1978; DeCasper gi Fifer, 1980; DeCasper qi Prescott, l98a) (fig. 3.5).
Aceste preferinle par a avea o legdturd str6nsd cu experien{ele sonore prenatale. Prin intermediul rnicrofoanelor plasate in apropierea capului copilului, in timpul perioadei intrauterine, s-a incercat investigarea

Mult mai uimitoare sunt insd dovezile in leg6turd cu invd{area gi reamintirea unor

ie

)r
'd

b
le

i-

I-

.*

Fig. 3.5. Preferinla pentru sunete. Un nou-ndsctrt aratd o preferinyii pentru anuntile sunete, cum er fi vocea mantei; se poate observa o intensiJicare a suptului din biberon, in situalia in care aude prin cdsti sunetele preferate.

94 nivelului mediu al sunetelor, care s-a dovedit a fi destul de ridicat. Unele dintre sunetele cele mai puternice, fa16 de fundalul
sonor, sunt bdtdile inimii mamei gi se pare cd acest sunet este familiar copilului. Mai multor grupuri de nou-ndscu{i li s-au prezentat inregistrdri ale ritmului cardiac uman, cu diferite frecvenfe; unui grup i s-a prezen-

Introdtrcere in

ps

ihologie

La doud sau trei zile dupd nagtere, li s-a permis copiilor sa sugd dintr-o suzetd spe-

ciald, care inregistreazd ritmul suptului (asemdndtoare dispozitivului prezentat in figura 3.5); un anume ritm al suptului determina inchiderea sau deschiderea inregistrdrii cu povestea a:tzitd iniflal, iar uu alt ritm al suptului declangainregistrarea unei
povegti care nu mai fusese ascultatS. Unora dintre copii li s-au prezentat inregistrdri ale

tat un ritm cardiac de 80 de bitdi/rninut (frecven{a cu care erau obignuili incd din
perioada intrauterinb), 120 de bdtbi/ rninut unui al doilea grup $i celui de-al treilea, sunete intArnpldtoare. In timpul celor 4 zile ale experimeutului, nou-nbscu{ii care auzeau ritmul cardiac normal au plAns mai pufin gi au luat mai mult in greutate fafd de cei care auzeau sunete aleatorii; nou-ndscujii care auzeau ritmul accelerat au devenit atAt de iritali, incAt experimentatorul s-a vdzut nevoit sd renun{e la continuarea studiului (Salk, 1973). Un studiu realizat

vocii materne, iar altora inregistrdri

ale unor voci ferninine nefamiIiare. Rezultatele experirnentului demostreazl,cd nou-nds-

cufii preferd povestirile familiare celor


nefarniliare, chiar dacd cele doud tipuri de povestiri erau rostite de o voce nefamiliard (DeCasper gi Spence, 1986).

Temperamentul
in disculiile de pAnd acLun s-a lbcut referire nurnai la abilitali generale, care sunt aceleagi la orice nou-ndscut. Adesea pdrinlii sunt insd surpringi de personalitalile distincte ale copiilor lor incd de la nagtere, la al doilea copil fiind, de asemenea, surprinqi de diferen{ele dintre acesta
gi

mai tArziu a confirmat faptul ca sunetele ritmului cardiac au o influent6 beneficd asupra nou-ndscutului (DeCasper gi
Sigafoos,1983). In timpul vie{ii intrauterine, copilul are

posibilitatea sd audd vocea mamei, fenomen care ar putea explica preferin{a nou-ndscutului pentru aceasd voce. Mai uirnitoare sunt insd dovezile care suslin
capacitatea nou-ndscutului de a invdla incd din perioada intrauterind sd distingd cAteva dintre caracteristicile sollore ale cuvintelor izolate. intr-un foarte ingenios studiu, fe-

prirnul.

Toate aceste observalii parentale sunt


valide, incd din primele sdptdmArri de via{d observAndu-se existen{a unor diferenle intre copii in ceea ce priveqte: activisrnul,

meile gravide citeau cu voce tare pasaje dintr-o poveste pentru copii, in fiecare zi ale ultimelor 6 saptbmdnide sarcindl unele dintre gravide citeau primele 28 de paragrafe ale cdrfii lui Seuss, Pisica in cdldurd, altele citeau aceleagi 28 de paragrafe insd schimbau substantivele (in loc sd spund ,.pisica in clldurd" spuneau .,c6inele in cea{d"). Dupd nagtere, copiilor li s-a spus din nou respectiva poveste, timp de aproximativ 3ll, ore.

sensibilitatea la schimbdrile petrecute in mediul inconjurS.tor gi iritabilitatea. Un copil plinge rnai mult, altul mai pu{in; unii supoftd scutecele gi baia fbr5. prea multe proteste, allii igi agitd picoarele gi m6inile: unii reac{iorrcazd, la orice sunet, allii sunt indiferenli chiar la sunetele puternice. Nou-n[scufii diferl gi in ceea ce priveqte reaclia la ,,rdslb1": unii se bucurd gi exprimd pl[cerea printr-un fel de ,,mulare" a corpului in brafele adultului, pe cAnd al1ii devin relativ rigizi nu fac nici o ntigcare prin care si intre in joc (Korner, 1913).

Det

olt area ps i hol ogi

95 Ternperamentul unui copil nu este imuabil sau imun la influen(ele rnediului. Diferen{ele temperarnentalc observate irr etapa de nou-nlscut persistd, intr-un anuure grad, pe toata perioada copildriei; copiii ,.dificili" vor avea rnai degrabd dificultali gcolare fa{d de copiii ,.linigti1i" (Riese,
1987; Thomas gi Chess, 1977). Unele trasdturi temperanrentale se pot schinrba odatd cu dezvoltarea: un copil care incepe repede sd meargd poate dobAndi un cornpoftarnent hiperkinetic. Temperamentul predispune copilul la reacfii de uu anurre fel, insd personalitatea se forrneazdpebaza

,\ c este caracteri stici de persorral itate legate

de dispozilie sunt denunrite temperamente: existd cAteva dovezi in sprijinul


ipotezei cd accsle caracteristici constituie
baza personalitatii de mai tdrziu (Thomas ;i Chess, 1977).

Perspectiva tradilionald este aceea cd carin(ii modeleazd cornpoftarnentul copii-

;or lort de exemplu. parin{ii unui copil loafte agitat tind sd se autoinvinovdfeascd pentru stal'ea acestuia. Cercetdrile referitoare la nou-ndscu{i subliniazd insd din ce .n ce mai clar existen[a diferenlelor temperrrnentale dintrc copii gi reciprocitatea re:atiilor dintre pbrin(i r;i copii, cu alte cu\ iute, compoftamentul copilului rnodeleazd .a rAndul sdu rlspunsurile pdrinlilor. Un
:.rpil care inceteazd sd mai {ipe gi sd plAngd :tunci cArrd este luat in bra(e, di parinlilor rnipresia de competentd gi atagament; un :opil care se agita qi continuh sb plAngd, in ;iuda eforturilor parentale de a-l linigti, ii iace pe parin{i sd se simtd incapabili gi respingi. Cu cdt un copil este rnai receptiv
ia stirnularea parentald (se linigtegte qi nu

interacliunilor dirrtre temperanrent gi cxperienta de viafd. In capitolul 13 vor fi prezentate detaliat rrrodelarea gi cotttiuuitalea personalitalii pe parcursul vie{ii.
SintetizAnd, putem spune cd cercetdrile descrise in aceastd sec{iune. cu privire la abilitAtile nou-ndscutului. pun la irrdoiald teoria conform cdreia copilul este la naqtere ,.tabula rasa". Este dovedit faptul cd

nou-rrdscutul intrd

in lurne pregltit

sa

:rai plAnge cAnd este luat in brate, reactioneazb prompt la vorbele sau jocurile rlrintilor), cu atAt este mai ugoard stabi,irea urrei legaturi alective.

perceap[ gi sd in{eleagd realitatea. preculn gi sd invefe repede relaliile existente intre evenimentele importante pentru dezvoltarea sa; mai mult decAt atAt, nou-ndscutul posedd un punct de plecare in dezvoltarea personalitSlii.

Dezvoltarea cognitivi in copilarie


Teoria stadiali a lui Piaget
Degi majoritatea pdrinfilor sunt constienti de modificdrile intelectuale care au ,urc Pe parcursul procesului de creqtere a :opiilor lor, au deseori dificultali in des:rierea naturii acestor schimbiri. Moda:itatile actuale de descriere psihologicd a 'chimbarilor cognitive sunt profund influcntate de teoria psihologului elvetiau Jean
Piaget ( 1 896- I 980), unan irn recunoscut ca fiind unul dintre cei rnai renrarcabili oarneni de gtiinfd ai secolulLri al XX-lea. Anterior I ui P iaget, gdnd i rea ps ilrologi cd referitoare la dezvoltarea cognitivd a copilului era

tributard perspectivei maturizdrii biologice (perspectiva care acordd o imporlanfd coplegitoare, aproape exclusivd, componentei

ereditare)

gi perspcctivei irrvdtdrii

arn-

bientale (care acordd o importan!5 aproape

96

Introducere in psihologie

; s
rt B

;
s

t
.f. TI

Psihologul elvelian Jean Piaget

exclusivA rnediului). Piaget iqi concentreazd atentia pe interacliunile dintre abilit6{ile naturale ale copilului, existente ca r ezullat al matur i zdri i sale, g i i nterac{i un i le acestuia cu mediul. Piaget considerd copilul un parlicipant activ la procesul dezvoltdrii gi nu ca un recipient pasiv in care se acumuleazd efectele dezvoltdrii sale biologice gi stimulii care i se irnpun din exterior. in particular, Piaget considerd copilul ca un om de gtiin{5 curios care conduce experimente ale lumii pentru a vedea ce se intAmplS ("Oare cum este atunci cAnd
sugi urechile unui ursulef de pluq?", ,,Ce
se

sb asin-rileze schemelor preexistente un nou

eveniment.) Dacd schemele anterioare nu


se potrivesc noului obiect, atunci copilul, ca un veritabil orn de gtiin!6, le va modifica

gi astfel igi va extinde teoria sa

despre

va intArnpla daca impirrg farfuria mea


dincolo de marginea mesei ?").
Rezultatele acestor experirnente in miniaturd conduc copilul cltre elaborarea unor,,teorii", pe care Piaget le denurnegte scheme, despre rnodul de func{ionare a mediului fizic Ai social. Dupd intAlnirea unui obiect sau a unui eveniment nou copilul incearcd sd-l infeleag6 in termenii schemelor preexi stente. (Piaget denume$te acest proces - asimilare: copilul incearcd

lume. (Piaget denumegte acest proces de revizuire a schemei- acomodare.) (Piaget 9i Inhelder, 1969). Spre deosebire de alli psihologi contemporani lui, Piaget adoptd o altd procedurd experirnentald. Prirnul lucru licut de Piaget, aflat la studii postuniversitare de psilrologie, a fost un instrurnent de evaluare a inteligen{ei cerut de Alfred Binet, psihologul care a creat primul test de inteligen{[ (v. cap. 12). Piaget a fost mai interesat de rdspunsurile gregite ale copiilor
decAt de scorurile obfinute. De ce fac

copiii

gregelile pe care le fac? Ce diferenfiazd ralionamentul lor de cel al adultilor? Pornind de la aceste intrebdri, Piaget incepe sd observe atentjocul celortrei copii ai sai, sd le dea spre rezolvare probleme gtiinlifice sau morale gi si le ceard sd spund modul in
care au ajuns la un anumit rdspuns. Aceas-

tgte

et

lt ar ea ps i ho

Io

gicd

9',l

ta metodd clinicd informald a observdrii gi inten,ievdrii unui num6r mic de copii era ;omplet strdind psihologilor experimentali americani din acea vreme, care au criticat

aceastd abordare considerAnd-o negtiin-

tifica; pe mdsura trecerii timpului ei

au

inteles gi au apreciat importanfa studiilor

iui Piaget. Accentudm aceste principale caracteristici ale teoriei dezvoltdrii copilului a lui Piaget pentru ci gi acei psihologi care l-au cLrntestat din multe puncte de vedere, accepte frrd nici o indoiald atAt activismul copilului, o fiinld aflatd intr-o permanentd cautare a inforrna{iilor, cdt gi importanla interacf i un ilor dintre maturizarea biologic[ si mediu. Mulfi dintre psihologii contemporani preocupafi de dezvoltare folosesc
lou
nu

metoda interviului empiric, situalie care reflectd puternica influen{d a lui Piaget. in cele ce urmeaz6, va fi prezentatd rnai intdr teoria lui Piaget gi interpretarea datd de acesta diferitelor rezultate. Analiza metodei ernpirice, criticile gi interpretdrile alternative vor fi prezentate in cadrul unei alte secliuni, ,,Evaluarea contribuliei lui Piaget". Pe baza observaliilor sale, Piaget era convins cd abilit6lile de gAndire gi rafionament ale copiilor evolueazd sub forma unei succesiuni de 4 mari stadii calitative distincte, fiecare dintre aceste stadii fiind alcdtuit la rdndul sdu din mai multe substadii. in tabelul 3. 1 sunt prezentate stadiile majore ale dezvoltdrii cognitive gi caracteristicile lor principale.

lul.
ica
pre
de
Lget

Tabelul 3.l.Stadiiledezvoltlriicognitive. Vdrstelemenlionatesuntmedii,insensul cdacesteapo, considerabil in funclie de nivelul intelectual, mediul cultural Si factorii socioeconontici, "aria - ,,/inea stadiilor este insd aceeasi pentru toli copiii. In acest label este expusd o prezentare sumard c ';:elorfiecdrei etape (Piaget a descris mult mai detaliatfazelefecdrui stadiu).(DupFt Piaget.)

STADIU

CARACTERIZAREA
o

l.

Senzoriomotor
(de la:nagtere

on-

ce:de
de \-a-

la2ani) ".'
I

:,. Diferehliera pio-priului colp in iaport cu alte obiecte. Recunoa$tereb propriei persoane ca agent al acflunii gi aparilia pri. melor acte intenlionate; de exernplu, ffagerea unei slori in vederei migcdrii unui obiect sau scuturarea uneijucdrii care produce zgomot Sesizarea permanbnfei, obie'etelor: realizarea faptului c6 obiectelr continud sd existe chiar gi atunci cdnd sunt ascunse privirii.

ret, rte-

L Freoperalional (inff;2 ti z ani)

. Aihizitionarea limbajului qia-reprezentirii obiectelorprin imaginig


cuvinte.

r Persistenta gdndirii

lte-

ilor

egocentrice; dificultali de preluare a unui puncr r----'-- - -- ------ r -"de vedere Jare aparlii" urtl prrr;;;;. r Clasificarea obiectelor in funcfie de o singurd trdsdturd: de exemplu indiferent de form6 sau a tuturor

*.i

piii
azd,

i.

'or-

Operafiilor (7 -l I

ani)
:.',

;;r;

fi;H;fi:.:115il;1ff:"::1#:i'
til!X:'"",1ilru;XTllt.'i

la ;. ii , Canaiie togi-e io f.gatura cu obiectele tuo . numerelor (la 6 ani), a cantititii (la 7 ani)

f.ooilanif, ,'

lsd
.sd
iice

.,r-Clasificarea obiectelor'.dupa'mai*ulte caracteristici si ordonarez acestora in serii, dupa o siiigura .u.u.tbtitll.a, ;; h

;;

;;;i;..;

lin
)as-

'i,

operaliilor'fodu1. , '. G6ndiie logicd, aUstricii'gi


(dupd

l'l

ani)

;;

rirte*ii"a

a ipotezelor.
cele

?j::i;;ffj

in legdturd cu viitoiul, cu problemele ipotetice si

98

[ntr o ducer e in

ihologie

STADIUL SENZORIOMOTOR. Observdnd strAnsa interacliune dintre activitatea motorie gi cea senzorial6 existentd in copilaria timpurie, Piaget denumeqte primii 2 ani de viatd stadiul senzoriomotor. In timpul acestei perioade copilul descoperd
legdturile existente intre ac{iunile lui gi consecinlele acestor acfiuni; el descoperd, spre exernplu, cAt de departe trebuie sd rneargd ca sd ajungd la un obiect, ce se int6mplS atunci cAnd impinge farfuria cu mAncare dincolo de marginea mesei, precum qi faptul cd mAua este o pafte a corpului lui, pe cAnd gratiile pdtu{ului nu. Prin intermediul a nenumdrate,,experimente", copiii incep s6-gi dezvolte conceptul de sine ca fiind separat de rnediul exterior.

O imporlanta achizi{ie reahzatd in tirn-

pul acestui stadiu este conceptul de permanenti a obiectului, congtientizarea faptului cd un obiect continud sd existe chiar
atunci cAnd nu mai este prezent in sfera de percepfie. Dacd o jucdrie este acoperitd, ea este gdsitd de un copil in vArstd de 8 luni, pe cdnd un nou-r.rdscut igi pierde orice interes; nou-ndscutul nu este nici surprins gi nici supdrat din cauza dispariliei juciriei,

el nu face nici cel mai mic eforl sd o


gbseascd gi acfioneazd ca qi c6nd jucdria a

incetat sd mai existe (fig. 3.6). lntr-o asemenea situafie, un copil in vArstd de 10 luni va cduta activ obiectul ascuns; la aceastd v6rstd. se pare c[-gi dd
searna de faptul cd un obiect continud sd

existe clriar dacd a fost ascuns vederii, deci copilul a achizilionat conceptul de permanenld a obiectului. Acest lucru irnplicd forfilarea unei reprezentiiri nrenlcrle a obiectului absent insd, chiar gi la aceastd vArst6, cdutarea este destul de limitat5. Dacd uu copil a avut succese repetate in cdutarea unei jucdrii intr-un anume loc, va continua sd o caute in acelagi loc, chiar dacdavdzut

ci adultul a ascuns jucaria in alt loc; copilul nu va cduta jucdria in noua ascunz5toare, degi avdzttt unde a fost pr-rsd, ci va repeta ac{iunea anterioard care s-a soldat cu succes. Abia in jurul vArstei de un an, uri copil va insista sf, caute jucdria in locul in care a fost vdzutd ultima data gi va fi capabil sd se detageze de ceea ce s-a intAurplat la iucercdrile anterioare.

STADIUL PREOPERAf, IONAL. La

Fig. 3.6. Permanen{a obiectului.

Atunci cdndjucdria este ascunsd tn spatele unui ecran, nou-ndscutul se comporld ca Si cdndjucdria a incetat sd mai existe. Din aceastd constatare, Piaget concluzioneazd cd nctu-ndscutul ntt a achizilionat incd pernanenya obiectului.

vArsta de 1-11/z qi 2 ani, copiii au inceput deja sd foloseascd limbajul; cuvintele sunt sirnboluri care reprezintd obiecte sau grupuri de obiecte, iar un obiect poate fi repre-

zentat (sirnbolizat) prin alt obiect. Astfel, jocul la v6rsta de 3 ani poate include un bd1 ca fiind un cal gi, in consecin!6, cdldrit prin

ogte

Det

ol t area ps i hol

ogicd

lm)erlaphiar

camer6; un cub de lemn poate fi magin6; o _iucdrie poate deveni tatdl gi alta copilul.

Cu alte cuvinte, la vdrsta de 3

lde
Lea

este posibild gAndirea simbolicd, degi cuvintele gi irnaginile nu sunt incd organizate

4 ani

uni, , inrs gi

in manierd logica. Perioada de v6rstd cucrinsd intre 2 gi 7 ani este denumitd de c5tre Piaget stadiul preoperafional al dezroltdrii, pentru cd un copil de aceast[ vdrsia nu in{elege incd anumite reguli sau ope-

riei,

do
iaa

ratii. O operalie este o acfiune mentald de


separare, combinare, adicd de trausfonnare

lin
ctul

idd isa
Jeci

ma-

tbriecstd, rUn lrea nua

mentald a inforrnaliei, intr-o manierd loEicd. Dacd. spre exemplu, o al.ruffre cantitate de apa este turnatf, dintr-un vas mai mare intr-unul mai mic, adullii gtiu cd se conservd :antitatea de apd pentru cd acegtia au capacitatea de reversibilitate a operatiei (igi pot imasina turnarea apei din vasul mic in vasul nare. adicd restabilirea situaliei iniliale). tn stadiul preoperafional al dezvoltdrii cogni-

Absen{a cor-rservdrii poate fi ilustrat, experimental cerAnd Lrnui copil sd mode leze o minge din plastilin6, egald cu o alt din acelagi material; dupi ce va face aces lucru copilul va spune c5 cele doua ming ,,sunt la fel". Ulterior, pistrAnd una dintr nrirrgi ca referin!5, se remodeleazdcealalt sub forma unui cilindru, in aga fel incd copilul sd vadd cd nu s-a addugat gi nu seliminat nirnic; un copil in v6rstd de 4 an va spune cd cele doud rniugi .,sunt la fel' dar cd cilindrul conline o cautitate ma mare de plastilinS: ,,Acesta mai lung cou {ine mai rnultd plastilind" (fig. 3.7). Abiai jurul vArstei de 7 ani copilul va afinna c
cele doud obiecte de fornre diferite conlir aceeagi cantitate de plastilina. Piaget considerd cd esenla stadiului pre opera{ional este incapacitatea copilului d a-gi concentra atentia asupra rnai multo aspecte ale unei ac{iuni, in acelagi tim; Astfel, in proba de conservare a cantit5t.
de plastilind, un copil aflat la nivel preope

:ire. infelegerea reversibilitAtii qi a altor


-.peratii mentale este daci nu absentd, atunci scdzutd. Ca o consecin{d a acestei situa{ii,

izut

)pitzd-

iva
ldat
&fl,

rLrnform lui Piaget, copilul aflat in stadiul oreoperalional nu cunoagte conceptul de conservare. El nu reLrgegte sd in[elegd cd o cantitate de aph tumatd dintr-un pahar inalt itt unul scuft rdnrAne aceeagi, chiar dacd igi modificd voluurul.

ralional nu poate fi atent in acelagi timp ; la lungirlea gi la grosirnea obiectulu Piaget mai afirmd ci gdndirea preopera
!ional6 este dominatd de irnpresiile vizuale la aceastd vArstd, o schirnbare a aparent vizuale a plastilinei influenfeazS mai mul unele caracteristici rnai pLr[in evidente, da

rcul
ca-

irn-

La
rput

;unt

Iruprerfel, bat

)nn

I ani stie cd cele doud mingi au aceea Dctcd insd una dinlre ele esle alungitd sttbfornra unui cilindru, copilul va spune cii aces, ":.trinte. : , ttine nai multd plastilind. Peste aproxitnativ 3 ani copilul iSi va da seanta cd esle posibil ca dot
Fig. 3.7. Conceptul de conservare. Un copil invdrstd de

:iecte deforme diferite sd conlind aceeasi cantitate

de

plastilind.

100

I ntro duc er

e in p s i hologie

*.n n3

8fi **

{p* 3ts

Fig. 3.8. Conservarea numirului. I tunci cand doud rdnduri de bile stmt ordonale in aSa fel incdt spaliile dintre bile sdfie egale, cei ntai ntulli copiivor spune cd cele doud randuri conlin acelasi numdr de bile. Dacd unul dintre rdnduri este concentral pe un spaliu iltai mic, copiii sub 6-7 ani vor spune cd rdndul conline mai multe bilefaYd de grdmadd.

mai esen{iale, cum ar fi cantitatea sau greutatea.

JUDECATILE MORALE. Dezvoltarea cognitivd influenfeazd nu doar nivelul de infelegere a mediului fizic, ci gi a celui

Rolul impresiilor vizuale la aceastd v6rfi evidenliat mai clar printr-un experiment de conservare a numbrului. Dacd doud rAnduri de bile vor fi in a$a fel ordonate incAt unei bile dintr-un rAnd s[-i corespundd una din cel6lalt rAnd, copiii de vdrsti preopera{ionald vor spune cd cele
std poate
doud r6nduri sunt egale, afirma{ie care este adevdrat[ (fig. 3.8). Dacd insd bilele de pe un rdnd sunt a$ezate ca o gr6mad6, copiii

de 5 ani spun cd sunt mai multe bile in r6nd decAt in grdmadd. Impresia vizuald, a unui rAnd lung de bile se impune egalitalii numerice, degi aceasta este evidentd in momentul amestecdrii bilelor. La v6rsta de 7 ani insS se va fine cont de egalitatea numericd anterioard a bilelor din cele doud r6nduri, deci se va afirma cd rAndul gi grdmada conlin acelagi numdr de bile. La
aceastd vArstS, egalitateanumericd a devenit

mai semnificativi dec6t impresia vizuald.

social. inlelegerea regulilor morale gi a conven{iilor sociale deline un rol important in orice societate gi tocrnai de aceea Piaget a fost interesat de modul in care copiii ajung sd inleleagd asernenea reguli, exprim6ndu-gi scepticismul in legdturd cu teoriile contemporane lui. care sustineau importanta influenfelor parentale asupra dezvolterii sociale. Piaget considerd cd in{elegerea regulilor morale gi a convenliilor sociale presupune atingerea unui anume nivel de dezvoltare cognitivd. Piaget a realizat primele teoretizdri referitoare la socializarea copiilor bazdndu-se pe observarea copiilor de diferite vArste care luau parte la unjoc foafte popular la vremea aceea printre copiii europeni, jocul de bile. Inilial a intervievat copiii in legdturd cu originile, sernnificafia gi importanla regulilor jocului pe care ei le ur-

Dezvolt ar e a ps ih ologic d meazd. Pornind de la rdspunsurile acestora, Piaget a formulat patru stadii ale inlelegerii regulilor de cbtre copii; primele doud stadii
se

r01

fi legea gravitaliei. intrebali ce s-ar intAmpla dacd s-ar incdlca o reguld morali a jocului (cum ar fi linia de start), copiii de
ar
aceastd vdrstd rdspund adesea cd pedeapsa

afl6 la nivelul perioadei preoperalionale, analizat1, anteri or in cad ru I ace ste i sec f i un i

ar

fi inevitabild: Dumnezeu ii

va pedepsi
o

(Piaget, 1932,1965).

sau vor

Primul stadiu al infelegerii regulilor


este localizat la inceputul perioadei preoperafionale, cdnd copiii incep sd se anga-

fi lovili de o rnaginS. Tot in acest stadiu, copiii judecd

acfiune mai rnult in funclie de consecinlele

jeze in jocul simbolic; la nivelul acestui stadiu, copiii panicipl la un soi de ,joc paralel", se joacd in acelagi loc, igi impart jucdriile, dar nu se observd nici un mod de organizare de facturd sociald. Fiecare copil igi urmeazd propriile reguli, in concordanfi cu propriile dorinfe. Spre exemplu, igi grupeazdbilele de diferite culori sau rostogoleqte prin camerd bilele mai mari gi apoi pe cele mai mici; aceste ,,reguli" conferi jocului o anumitd,,regularitate", insd sunt frecvent gi arbitrar schirnbate gi nu servesc nici unui obiectiv colectiv, cum ar fi cooperarea sau competi{ia. Cel de-al doilea stadiu pune punct acestei modalitdli comode de respectare a regulilor; incepAnd cu vdrsta de 5 ani apare la copii obligalia de respectare a regulilor gi considerarea acestora ca imperative morale impuse de o anurnit[ autoritate, pdrin{ii sau

pe care le are gi mai pu{in

in funclie de intenliile care au stat la baza ei. Spre

exemplu, Piaget le spune copiilor cdteva povestiri, grupate c6te doud; intr-una dintre povestiri, un copil sparge o ceaqcd in timp ce incearcd sd fure nigte dulceafd, cdnd mama este plecatd de acas6; in cealaltd poveste, copilul nu face nimic rdu, dar sparge din gregeald un intreg raft cu cegti. Copiii sunt intreba{i care dintre cei doi eroi este

mai vinovat. Copiii de vdrst[ preoperalionald considerd cd este mai vinovat cel
care a spart mai multe cegti, indiferent de intenliile sau motivalia acestui act. Intr-un mod similar, la aceastd virstd se considerd c[ este mai vinovat un copil care spune mamei sale cd ,,avdzut un cAine mare cAt o

vacb" decAt un altul care-i spune cd a primit o notd bund la gcoald, degi nu primise o astfel de not6. De ce? Pentru cd un cAine nu poate fi la fel de mare ca o vac6, deci aceasta este o minciuni gogonatd.

Dumnezeu. Regulile sunt permanente, sa-

cre gi nu pot fi modificate, iar supunerea devine mai important6 decAt orice alt[ raliune umani de a le schimba. Spre exem-

Copilul aflat la stadiul preoperalional nu este capabil si diferen{ieze intre exagerdrile sau minciunile deliberate, oportuniste qi cele inocente.

plu, un copil de aceastd vArsti respinge categoric orice sclrimbare a liniei de start la jocul de bile, chiar dacd se doregte prin aceasta o adaptare ajocului pentru copiii mai mici care ar dori si-ljoace. Din studiile menlionate gi din alte studii, Piaget ajunge la concluzia cd la aceastd vArsti copiii se supun unui realism moral, un amestec de legi morale gi fizice. Regulile morale sunt pentru ei aspecte predeterminate gi permanente ale lumii, a$a cum

STADIILE OPERATIONALE. in intervalul de vdrstd 7-72 ani, copilul stdp6negte diferitele concepte de conservare gi incepe s[ indeplineascd gi alte operafii lo-

gice; el poate ordona obiectele pe baza unor dimensiuni ca indl{imea sau greutatea
gi igi pot reprezenta mental o succesiune de

acliuni. Copiii in vdrstd de 5 ani sunt


capabili sd urmeze drumul pAnd acasd la un

t02
prieten, insd nu sunt capabili sd direcfiolueze o altd persoand sau sd schifeze acest traseu pe o hArtie. Acegti copii recunosc drumul pentru cd sebazeaza pe int6lnirea anumitor repere, dar nu au o vedere de ansamblu a traseului. La vArsta de 8 ani un copil este capabil sd reproducd grafic acest
traseu. Piaget denumegte aceastd perioadd

Int ro ducere in ps

ih

ol ogie

feritele variabile, dar nu intr-un mod sisten-ratic), majoritatea adolescenlilor vor elabora un set de ipoteze pe care le vor testa sistematic. Acegtia vor presupune cd dacd
o anurre variabilS (greutatea) influen{eazd perioada de oscilalie, efectele vor fi observate numai dacd vor rlodifica acea variabild gi le vor men{ine constante pe toate

stadiul opera{iilor concrete: deqi surrt capabili sa foloseascd tenneni abstrac{i, copiii fac acest lucru numai in cazul relaliilor coucrete dintre obiecte, mai precis acele
obiecte la care au acces senzorial.

celelalte. Daca rnodificarca acestei variabile nu va avea nici uu efect asupra peri-

Cel de-al treilea stadiu al dezvolterii in{elegerii rnorale incepe tot la vArsta de 8 ani; copilul incepe si inteleagd cd
anumite reguli sunt conven{ii sociale, adicd infelegeri colective care pot fi stabilite arbitrar gi rnodificate dacd toatd lumea este
de acord. Realismul moral inregistreazd un

oadei de oscilafie, vor elimina aceastd ipotezd, gi vor incerca o alta. Piaget cousideri ca esenta acestui stadiu al dezvoltdrii cognitive este luarea in considerare a tuturor ipotezelor. observarea consecin[elor pentru fiecare ipotezb gi confirmarea sau
infi rrrrarea accstor cousecirtle. Aparilia operaliilor fonnale coincide cr.r cel de-al patmlea, gi ultimul stadiu al inle-l-inerii legerii regLrlilor morale. manifestd pentru generarea reguun interes deosebit lilor care sd-i ajute la abordarea diferitelor situaiii noi. Acest stadiu este marcat de uu caracter ideologic al ra[ionarnentului rnoral, referitor la societate in general gi nu la situalii personale sau interpersonale. Psihologul american Lar.vrence Kohlberg,

declin, in sensul cd aprecierea rnoralitdqii

in considerare atdt elemente cum ar fi intenqiile personale, ,,subiective",


se face ludnd

dar gi considerarea pedepsei ca fiind o alegere urlaui gi nu un fapt inevitabil sau


divin.

C[tre vdrsta de I l-12 ani, copilul ajLrnge la rnodelul de gAndire al adultului, devenind capabil sd rafioneze in termeni simbolici. Piaget denurnegte aceastd perioadd statliul opera{iilor formale. intr-o probd de testare a gAndirii operafionale, copilulLri i se cere sd afle ce arlulue detennin[ oscilatia pendulului unui ceas gidurata fiecdrei oscilalii. Pentru rezolvarea acestei probleme, copilului i se spune care este lungimea pendulului gi i se dau cAteva greuthfi care pot fi atagate de capdtul acestuia; copilul are permisiunea de a rnodifica lungimea pendulului, de a schimba greutdlile ata$ate gi de a varia indl{irnea la care este fixat ceasul.
Spre deosebire de copiii aflali in stadiul

incercAnd sa afle daca existd stadii Lrniversale ale dezvoltdrii jLrdecdlilor ntorale, extinde ideile lui Piaget releritoare la rafionalnentul nroral gi dincolo de adolescen{d (Kohlberg, 1969,1976)l pcntru aceasta, el prezintd, sub forml de povestire, dileme
morale. Intr-una dintre accstea. un bdrbat
a

cdrui sotie este pe lnoarte. trebuie si 96seasci rrrr rnedicanrent care i-ar rrgura acesteia durerea: fannacistul cere o sumd pe care bdrbatLrl nr-r gi-o poate permite gi, din aceastd cauzh. se hotdragte sd fure lneclicarlentul. Dupa prezentarea povcstirii. su-

biectii care iau parle la experiment sunt invitati la disculii pe marginea respectivei
povestiri.

Prin analiza rispuusurilor la

cAteva

opera{iilor concrete (care vor modifica di-

astfelde povestiri, Kohlberg a.iunge la ela-

D ezv o lt a r e a p s i ho

ogi

ii

103 capabi16 de gAndirea abstractl necesarl nivelului Ill, nivelul moralitltii postconven{ionale. Cel rnai inalt stadiu al acestui nivel (stadiul 6), necesitd formularea unor principii elice abstractc ai sprijirrirea acestora in vederea evitdrii autocondamudrii.

borarea a $ase stadii ale judecSlilor morale, grupate in trei (tabelul 3.2). Rds-

punsurile sunt evaluate pe baza argumentului prin care se justifica decizia luatl qi nu pe baza evaludrii acfiunii (ca fiind corectd sau gregitd). Spre exemplu. acordul
fafd de fur-tuI medicaurentului, argumentat

cu ,.Dacd igi lasd so{ia sd moard, va avea probler.ne", precum qi dezacordul argumentat prin ,,Dac6 furd medicamentul, va fi prins gi trimis in inchisoare", sunt ambele considerate ca apar{inAnd nivelului I; in ambele cazuri, ac{iunea bdrbatulLri este evaluati ca fiind acceptabila sau irracceptabild, pebaza unei pedepse anticipate.

Kohlberg constatd cd cca. 10% din subiectii adulti care au luat parle la acest experiment posedd un principiu moral ,,clar". Stadiul 6 poate fi exemplificat prin urmdtorul rdspuus (dat de un tanir iu vArstd de 16 ani) la problen-ra bdrbatulLri din povestirea noastrd:,,Din perspectiva legilor
societdlii (bdrbatul) a gregit, dar din prisma legilor naturii gi ale lui Durnnezeu, cel care a gregit a fost fannacistul. Viala unui om este deasupra cAgtigului material. Chiar dacd ar fi un strdin peutru femeia care este pe moafte, bdrbatul are datoria de a o salva de la rnoarle" (Kohlberg. 1929, pag. 244). Kohlberg a adus dovezi in favoarea succesiuni acestor stadii prin observarea copiilor din diferite culturi: S.U.A., Mexic, Taiwan qi Turcia (Colby, Kohlberg, Gibbs
se

Kohlberg considerd cd tofi copiii se afl5 la nivelul I pAna in jurul v6rstei de 10 ani, moment in care incep sd inve{e sd evalueze ac{iunile pe baza opiniilor altor persoane (nivelul ll). Marea rnajoritate a copiilor se men{in la acest nivel p6nd in jurul vArstei

de 13 ani. La fel ca qi Piaget, Kohlberg afirmd ci numai in mornentul atingerii stadiului operaliilor formale o persoand este

Tabelul 3.2. Stadiile rationamentului moral. Kohlberg a considerat cii ra!ionanrenlul ntctral de:voltd odatd cu vdrstct, urniind aceste stadii. (Dupd Kohlberg, 1969)

Moralitatea preconvenlionalh Stadiut 1. Orientare pc baza pedepsei (Supunerea la reguli pen{ru evitarea pedepsei) Stadiull. Orientare pebaza recompcnsei (Conlbrmare la regula pentru cdgtigarea rccompensei, pentru leLurnarea lavorului ) NIVELUL Il: Moralitatea conventionalS StadiulJ, Orientale pe baza rnodeluluionruluibun (Conlormism in vederea evitariidezapro-

NIVELUL

I:

barii de cdrre ceilalli) Stadiul /. Orientare pe baza autoritilii (Afirrnarea acoldului cu legile gi regulile sociale
pentru a evita cenzura au{oritdtilor gi scnlirrentele de vinovalie clate de..neindeplinirea

datoriei")

NIVELUL lll: Moralitatea postconvenlionala Stacliuli. Orierrtare pe bazd de contract social lGhidarea actiunilor prin intermediul principiilor comune. a ciror esenti detine acordul majoritatii: sus[inerca unor principii care
sa aduca respectul celorlalli qi. prin accasta, respecrul de sine.1 Studiul 6. Orientare pe baza principiilor etice (Ghidarea actiunilor plin interrnediul principiilor etice proprii,. care..valorizeazit de obicei dleptatea. demnitatea gi egaiitatea: sprijinirea acelor principii prin care se evitl autocondamnarea)

104 qi Liederrnan, 1983; Nisan qi Kohlberg, 1982). Pe de altd pafte ins6, existd dovezi referitoare la folosirea de reguli diferite pentru diferite situafii gi la faptul cd aceste stadii nu sunt secven{iale (Kurtines gi Greif, 1974). Aceastd teorie a mai fost de asemenea criticati ca fiind ,,centratd pe masculinitate", pentru cd rafionamentul abstract are o accentuatd marcd ,,masculind", bazali pe dreptate qi drepturi, qi neglijAnd marca,,feminini", aceea a accen-

I ntroducere tn

psihologie

PERMANENTA OBIECTULUI. Acest element al teoriei piagetiene a fost pe deplin argumentat prin intermediul studiilor referitoare la congtientizarea faptului
cd un obiect continud sd existe chiar atunci cdnd nu mai este perceput. Aga cum s-a

descris mai devreme, dacd se aratd copiilor in vdrstd de 8 luni o jucirie care este ulterior ascunsd sau acoperitd, acegtia se

tuirii

sentimentelor materne, de protec(ie gi preocupare pentru ceilalli (Gilligan, 1982).

comportd ca gi cum aceasta nu mai existd; la aceastd vArstd copiii nu incearcd sd o caute. Din cauza presupunerii ci dezvoltarea cognitivd timpurie este dependentd de

activit6tile senzorio-motorii, Piaget

Evaluarea teoriei lui Piaget


in ciuda caracterului sdu destul de sumar, prezentarea studiilor lui Piaget ar trebui sd fie totugi suficientd pentru a oferi o imagine asupra contribuliei majore pe care acesta a avut-o la dezvoltarea psihologiei; aceastd teorie a revolulionat perspectiva
psihologicd asupra dezvoltdrii copilului qi a inspirat un numir coplegitor de mare de cercetdri, de-a lungul timpului. Multe dintre studiile ulterioare sprijind observafiile lui Piaget referitoare la caracterul stadial al dezvoltdri i cognitive. insd, prin intermediul unor metode de cercetare noi gi complexe, s-a dovedit ci Piaget a subestimat abilitatile copiilor de vdrstd antepregcolari gi gcolar6. Aga cum s-a subliniat mai devreme, multe dintre probele actuale de testare a teoriei stadialitilii necesiti existenfa unor abilit6li operafionale gi a unor cunogtin{e; dacl un

pierdut din vedere posibilitatea cd nou-ndscutul gtie cd obiectul existS, dar nu este capabil sd demonstreze acest lucru prin interrnediul unei ac{iuni de c[utare, cu alte

cuvinte cd nivelul cognitiv al copilului de aceastd vArstd s-ar putea sd fie superior

abilitdlilor motorii. Cercetdrile de mai tdrziu au avut ca obiectiv atAt memoria, cdt gi activit6tile implicate de probele de permanen{6 a obiectului. Cerinfele mnezice ale permanen{ei
obiectelor au fost examinate printr-un studiu in care un obiect ascuns in punctul A este apoi mutat in punctul B, in aqa fel incAt

copilul sd poatd vedea aceastd mutare.


Dupd aceastd operafiune, experimentatorul lasd sd treacd un scurt interval de timp, dupd care permite copilului sd caute obiectul. S-a constatat ci in situalia in care li se permite si caute imediat, copiii in vArsti de 7 /zluni cdutau corect, respectiv in punctul B. Dupd o amdnare nu mai mult de 2 secunde, cdutarea vizeazd punctul A, respectiv punctul in care fusese anterior gdsit obiectul. Chiar 9i copiii in vdrstd de un an, care in conformitate cu teoria lui Piaget au

copil nu detine aceste abilitdti nu poate


obline scoruri mari la unele probe (cum ar fi cele de atenfie, memorie gi nivel de cunogtinfe). Existd gi situalii in care, degi posedd aceste abilitali, un copil poate avea
un e$ec la testare dincauza

impliclrii unor

alte abilitdli, irelevante pentru proba respectivd.

achizi!ionat permanenta obiectului, cdutau in punctul A dacd intervalul de timp era mdrit la 10 secunde. Cu alte cuvinte, copiii care au achizi{ionat permanenta obiectului

e zst o

lt ar e a p s i h o I o gi

105

vor e$ua la probele de acest tip, dacd se complicd solicitarea mnezicd, in aceste condilii, ei igi dau searna cd obiectul existd, insd uitd unde trebuie s6-l caute. O altd serie de rezultate experirnentale ridicd serioase suspiciun i referitoare la teoria permanerrlei obiectelor; copiii au fost testa{i prin utilizarea procedeului obignuirii. Aga cum se aratd in figura 3.9, dispozitivul utilizat a fost un ecran care era atagat (prin intermediul unor balamale dispuse pe u^na din laturile sale) de centrul unei mese. Intr-o primS fazd, ecranul era intins pe masd; in tirnp ce copilul privea, ecranul era treptat rotit (ca un pod basculant), depdftAndu-se de copil, pAnd cAnd ajungea in pozilie verlicalS (perperrdicular pe masd), dupd care rotafia era continuatl pAnd cdnd se ajungea la un unghi de 1 800, adicd era din nou intirrs pe masd, insd in direcfie opusd fa{d de copil. Atunci cdnd li s-a aratat ecranul rotativ, copiii l-au privit tirnp de mai mult de un mirrut; dupd rnai multe prezent[ri, gi-au pierdut insd interesul gi gi-au irrdreptat atenfia cdtre altceva (fenomenul de obignuin!5). Dupd instalarea sterii de obignuin!d, s-a pus pe rnas6 o cutie viu coloratd, in spatele balamalelor, adicd in locul in care ar fi trebuit sd fie ascunsd dacd ecranul ar fi fost pozitionat la verlicald fa{d de masd. (Ceea ce era ,,pus" pe masd era de fapt imaginea reflectatd a unei cutii.) Aga cum se poate vedea in figura 3.9, copiilor li se

f')
EVENIMENTELE TESTULUI

Eveniment posibil

Eveniment imposibil

(') ('/
Fig. 3.9. Testarea permanenfei obiectului.
Copiilor cLiie

li

se aratd un ecran rolativ pand in

rrtomenltrl in care se produce ctbisnuit'ea. Apoi o


este plasatd in aSa fel incat sd poatd fi ascttnsd in spatele ecranului; in acesl ntoment

copiilor

li

.se

prezintd

prezenta fie o situalie posibilS, fie una imposibild. Un grup de copii vedea ecranul rotindu-se de la pozilia iniliali pini la pozilia in care se lovea de cutie; in acest moment ecranul era oprit gi readus in pozilia iniliala. CelSlalt grup vedea rotirea

una intposibild (ecranul pare sd treacd prin cttlie). Copiii sunt ntai degraba preocupali de siltralia imposibild, lucru c'are demonsteazd faptul cd sunt con$tienli de existenla cutiei. (Adaptare dupi Baillargeon, I 987).

(ecranul se roleSte panii cand se loveSte de ulie, dupd care se reintoarce la pozilia iniliald), fie

fie o situalie posibild

ecranului pAnd la verticald, dupd care acesta era rotit in continuare pdnd la I 800, ca gi cum nu ar fi existat nici o cutie in drumul sdu.

Cercetdtorii au presupLrs cd in situa(ia in care copiii considerd cd respectiva cutie

exist6, dar este ascurrsd in spatele ecranului, ei vor fi surpringi atr.rnci cdnd ecra-

106

I ntro

ducere in ps ihol ogi

nul va trece practic prin cutie (o situafie imposibild) gi ca vor privi curiogi cum ecranul se va lovi de cutie inainte de a se reintoarce la pozi{ia inilialS (o situa{ie posibila). Aceastd ipotezd a fost confinnatd experimental; chiar dacd situa{ia imposibild a fost, din punct de vedere perceptual, similard situa{iei cu care copilul era obignuit, aceqtia au fost mai interesa{i de situafia imposibila decdt cea posibild, insl noud. (Trebuie men{iorrat faptul cd participanfii la experimeut nu vdzuserd r-riciodatd ecranul oprindu-se la vefiicald qi apoi revenind lapozilia iniliala.) (Baillargeon, Spelke gi
Wasserman, 1985).

Acest experiment s-a efectuat cu copii

Intr-un studiu referitor la corrservarea numS.rului, doud seturi de jucarii au fost aliniate astfel incAt sd existe o coresponden{d unu la unu (ca in figura 3.6, prezentatd anterior); experintentatorul a denumit unul dintre rAnduri ca fiind solda{ii sii, iar celdlalt rAnd ca fiind soldalii copilului gi a chestionat copilul cu privire la egalitatea iniliala in urmdtorul mod: ,,Acegtia sunt soldalii tdi gi acegtia sunt ai mei. Are cineva mai mulli sau avem amAndoi la fel?". Dupd acest prirn ratiorrament. experirnentatorul imprdqtie unul dintre rAndurile de jucdrii gi repetd intrebarea. Confonn teoriei piagetiene precum gi altor teorii, copilul in vArstd de 5 ani equeazdin conservarea numerelor qi va spune cd rAndul impragtiat are ,,mai mul1i" soldali. In experimentul nostru se introduce insd un al doilea set de corrdilii; se reuun{d la denumirea juclriilor ca solda{i individuali cu urmdtoarea formulare: ,,Aceasta este armata mea gi aceasta anxata ta. Care e nrai mare, arrnata mea sau a ta? Sau sunt am6ndoud la fel?". La aceasti sirnpld mo-

in v6rstb de 4112luni; s-a constatat astfel achizilionarea permanen{ei obiectului cu 4-5 luni mai devreme decAt susfinea Piaget in teoria sa. Un alt experiment similar a denonstrat achizilionarea perrnanen{ei obiectului clriar la copiii in vdrsta de 3 r/2
Iuni (Baillargeon,
I

987).

CONSERVAREA. Probele folosite de


cdtre Piaget pentru a pune in eviden!6 conservarea sunt un al doilea exemplu in care

dificare a formei intrebdrii, cea mai mare


pafte a copiilor s-au dovedit a fi capabili sd conserve nurnS.rul, afirmAnd cd cele dou5 ,,armate" au aceeagi r.ndrime, chiar atunci cAnd unul din rAnduri a fost impragtiat. Suger6nd copiilor sd considere obiectele ca un ansamblu sau o colec{ie qi nu ca obiecte

analiza riguroasd a colnponentelor abili-

t5lilor necesare pentru a rezolva diferite


sarcini nu a reugit sd acopere toate competenfele tirnpurii pe care aceastd teorie le sus{ine. Dacd, spre exetnplu, condiliile de desllqurare a testelor de conservare sunt in aga fel definite, incAt rdspunsurile copilului sd nu depindi de nivelul de achizilie a limbajului (ne referirn mai exact la in{elegerea cuvintelor,,rnai mult" gi ,.mai lung"),
atunci
se

individuale, ratiorramentul lor referitor la


egalitate pare sE nu fie influentat de transforrnarile perceptuale irelevante. Mai n-rult decAt atat, indentna{i sa-gi justifice ralionamentul, cei rnai rnul1i dintre copiii care au participat Ia experiment au demonstrat cd au inteles principiul implicat; mulli dintre ei au licut referiri explicite la nurndr (au

va constata existenla conceptului

de conservare a numdrului chiar la copiiiin vArstd de 3-4 ani; cu alte cuvinte. la aceas-

td vArstd copiii pot distinge intre caracteristicile esenfiale, adicd numdrul obiectelor dintr-un anurne aranjament, gi cele neesen{iale, aranjamentul lor spalial (Gehnan
gi Gallistel, 1978).

nunrdrat soldalii pentru

a demonstra

cd

numdrul lor este acelagi); alf i au afinnat cf, nu a fost scos gi nici addugat vreun un soldat; allii au licut referire chiar la irelevanla transformiri i (,,Au fost doar impragtia!i l ").

D ezv

c,,

lt ar

ap

si

hol og i c d

107 lase pdrul lung (era valabil pentru baieti) (Nucci, l98l). Intr-un studiu sinrilar. copiii in vArstd de 7 ani au avut pdreri diferite atunci cAnd li s-a cerut sd spund dacd este bine sd irnbrace la gcoala o rochie, in cazul in care ,,conducdtorul grupului a decis cd nu existb o regufd gcolard care sd o interzicd";82o/o dintre participan{i au cousiderat cd nu este riu ca un biiat sd facd acest lucru ,,intr-o {ara in care nu existi nici o reguli care sd i-o interzicS" (Turiel, 1983). incdlcarea normelor de apartenen!5 sexualS va fi abordatd intr-o sec{ir"rne viitoare a acestui capitol.

Rezultate similare s-au obtinut gi in situa-

tiile in care s-au utilizat..fotbaligti"

gi

..echipe de fotbal", ,,anin-lale" gi ,.turme de arrirrale" sau ,,porci" gi ,,familii de porci" (Markman, 1979).

JUDECATILE MORALE. Anr vdzut mai devreme cd un copil aflat la nivel preopera{ion al tr"ateazd, regulile arbitrare ale jocului precum gi convenliile sociale ca
pe nigte prescriptiirnorale divine ce nu pot t-l schimbate ca unnare a siurplr-rlr-ri acord al parlicipan{ilor. CercetSri rnai recente deruronstreazd c5 un copil aflat la uivel preo-

peralional gtie gi face distincfia intre convenliile sociale qi prescrip{iile morale. Intr-unul din aceste studii, urrui copil in vdrstd de 7 ani i s-a prezentat o listd de actiuni gi i s-a cerut sd splrnd care dintre ele sunt gregite, chiar dacd nu existd nici o regula impolriva lor. Rdspuusurile copiilor au subliniat cd sunt de condanrnat aceia care mint, furd, bat alli copii sall sunt egoi;ti, chiar dacd nu existd reguli care sd spuni. acest lucru. Din contrd. ei au afirrnat ca nu este gregit sd mesteci gunrd in clas6, sd te adresezi profesorului pe numele mic, sd intre bdietii in toaleta fetelor sau sd nrdnduci cu mAna, de vrerne ce nu existd reguli care interzic acest lucru. Mai mult decAt atAt, copiii care au pafticipat la experinrent au fost capabili sd facd distinctii intre regulile care guverneazd conduita ce
attcteazd alte persoaue gi cele care guverneazd condu ita ce te afecteazl, doar pe tine.

Alternative la teoria lui Piaget


Degi existd un acord unanirr cu privire la faptul cd rezultatele experir.nentelor prezenlale anterior pun sub sernnul intrebdrii teoria lui Piaget, in sensul subestinidrii abilitalilor copilului, psihologii care studiazd dezvoltarea nu au reugit incd sd ajunga la ul.r cousens asupra celei mai bune alternative a acestei teorii.

ABORDARILE DEZVOLTARII PSIHOLOGICE DIN PERSPECTIVA PROCESARII INFORMATIONALE. A fost deja sLrblir-riat faptLrl ci multe dintre experimentele care contestd teoria lui
Piaget au fost efectuate de specialigti care

S-a suslinut, de exemplu, legitimitatea eristenfei regulilor qcolare care interzic nrestecarea gunrei in clasd, folosirea numelui mic al profesorului g.a.m.d. insd considerS. cd ei ar trebui sd fie l5sa1i .,s5-gi r ada de treab[", adicd sd nu Ii se interzicd si se uite la televizor intr-o zi insoritd tcand de obicei parinlii le cer sd iasd la _toacd). sa aibd prietenii pe care gi-i doresc rchiar daca pdrinqii le interzic) sau sa-qi

considera dezvoltarea ca un proces de achizitie a Llnor deprinderi de procesare a informaliei. Pornind de la aceastd prerris6,
se considerd cd probele standard folosite de

cdtre Piaget nu reu$esc sd separe aceste cdteva abiIitdti de procesarc informa(ional5


de abilitatile specifice (adica cele pentru a cdror testare au fost elaborate probele respective). in spatele unor astfel de afirma1ii,

printre teoreticieuii acestei aborddri nu exista un acord unaninr cu privirc la exis-

108
tenfa unor inconsecvenle intre principiile

Introducere in psihologie

dezvoltdrii cognitive considerd cd, dupd


depdq irea stad i ul ui senzoriomotor, ab
iI

lor giteoria lui Piaget.


Spre exemplu, existd un oarecare dezacord referitor la una dintre cele doud mari intrebdri puse in disculie in acest capitol:

itatile

cognitive ale copiilor sunt relativ sirnilare


celor ale adultului, singurele diferenle existente fiind cele constdnd in mdrimeabagajului informa{ional; spunAnd bagaj infonna!ional, acegtia nu se referd doar la cunogtinlele existente, ci gi lainlelegerea profundd a organizdrii unui anumit domeniu. Aceastd distincfie dintre informalii qi organizarea informa{iilor este ilustratd printr-un studiu in care sunt comparate dou[ grupuri; componenlii unui grup erau copii in varstd de l0 arti care au parlicipat la turnee de gah, iar componenfii celuilalt grup erau amatori de gah de vArstd liceald. Atunci cdnd li s-a cerut sd memoreze gi sd-gi reaminteascd liste de numere aleatorii, rezultatele copiilor de 10 ani au fost sub nivelul performan{ei elevilor de liceu. In situa{ia in care s-a testat insd capacitatea de reactualizare a unor diferite pozilii ale pieselor de gah, ,,exper{ii" ar.r ob{inut rezultate rnult mai bune comparativ cu liceenii amatori (Chi, 1978). Deci diferen{ele din-

dezvoltarea poate fi mai bine inleleasd dacii este consideratd proces continuu sau succesiune de stadii calitativ distincte?

Unii reprezentanfi ai acestei aborddri considerd cd perspectiva stadiald ar trebui complet abandonatf, (cum ar fi Klahr,
982). Pentru acegtia, discontinuitatea caIitativl a procesului dezvoltdrii este doar o aparen{6 care se datoreazd amestecului in sarcinile de evaluare a deprinderilor de procesare a informa{iei la diferite stadii de dezvoltare; deprinderile separate au o evoI

lulie continud gi constantd. Alfi reprezentan{i ai acestei aborddri


considerd cd ei nu fac altceva decAt sd ame-

lioreze gi sd extindd modelul stadialitalii dezvoltdrii, aga cum a fost conceput de cdtre Piaget; ei considerd cd modificdrile graduale ale abilitdtilor de procesare informa{ionald sunt cele care de fapt determin[ acea discontinuitate a modificdrilor stadiale ce caracterizeazl g6ndirea copilului (Case, 1985): pentru a-i denurni pe teoreticierrii care au adoptat o astfel de abordare, se
folosegte chiar termenul de neo-piagetieni.

tre performan{ele celor doud grupuri nu


sunt determinate nici de stadiile diferite ale dezvoltdrii cognitive gi nici de diferenla dintre abilitAtile de procesare informa!ionalS (cum ar fi capacitdlile mnezice), ci de specificitatea cunogtin!elor.,,$ahiqtii experli" in v6rst6 de l0 ani sunt capabili de o mai bund organizare qi reconstruire a structurilor implicate in experiment (respectiv a celor specifice gahului) prin reunirea extensivd in unit6{i de sernnifica{ie (cum ar fi regele atacat de alb) a unor informalii distincte gi prin eliminarea aranjarnentelor imposibile de piese. Un experiment similar, care viza cornparafia a doud grupuri de amatori gi exper{i adulli, a avut aceleagi rezultate (Chase gi Simon, 1913). (ModalitAtile de rezolvare a problemelor de cdtre exper{i gi arnatori vor fi abordate in capitolul 9.)

Un alt grup de neo-piagetieni suslin existenfa unor stadii naturale care caracterizeazd, insd, doar anumite domenii ale cunoagterii; abilitali ca limbajul, in{elegerea calculului matematic, raliorramentul social etc. este posibil sd se dezvolte stadial, insd fiecare dintre aceste abilitali are un ritnr specific, relativ independent de cel al altor abilit6li (Mandler, 1 983).

ABORDAREA DEZVOLTARII PSI. HOLOGICE DIN PERSPECTIVA ACHIZITIEI CUNOA$TERII. O parte dintre psihologii care pun sub semnul intrebdrii existenta stadiilor calitative ale

BIBLIOTEGA

PANAIT ISTRATI
D e n- o lt ar
e

ap

s ih o I o

gi c d

109
Acesta este un arici care trbiegte in degert qi igi scoate lepii atunci cdnd doarme pentru a se apdra de pericole.

ca diferenfele de scoruri observate la probele lui Piaget sd fie datorate nu atAt schimbdrilor calitative ale Este

insl posibil

dezvoltlrii cogn itive, ci cregteri i volumului cunogtin{elor despre lume. Spre exemplu, copiii care nu qtiu cd numdrul gi cantitatea sunt caracteristicile care trebuie recunoscute atunci c6nd li se cere sd spunb care sunt,,mai mul1i" salr ,,rnai trult[", vor considera cd acestea s-au scliimbat numai dupd

Un om de gtiinld i-a facut o opera{ie


prin care i-a schimbat culoarea din galben in verde gi i-a dat o loviturd care l-a ftcut sd doarmd in continuu timp de un an de zile. Iatd cum arati in timp ce doarme. Ce credeli, onrul de 9tiin16 l-a schimbat intr-un cactus sau a ramas tot
un arici ? (Keil. 199
sonal6).

l.

cornunicare per-

ce aparenta lor vizualS a fost modificatd. Un copil mai mare poate cd pur gi sirnplu a invd{at care este esenlialul acestor intrebari, deci sensul prirnar al termenului ,,mai mult". Dacd aceastd ipotezd este corectS,

atunci acel copil care e$ueazd la testarea conservdrii intr-un anume domeniu poate reugi la teste similare intr-un alt domeniu, in funclie de gradul de in{elegere al dome-

Majoritatea copiilor au ob{inut scoruri mici la proba de conservare in care a fost prezentatd ,,operatia" de transforrnare a unui anirnal in alt animal; cca 650% dintre copii au sus{inut c[ un cal a fost intr-adevdr transformat intr-o zebr6. in cea de-a
doua situa{ie experimentalS, ,,opera{ia" de

I :
:
I

niului respectiv. Dovezi care confinnd aceasti ipotezd au fost furnizate de un studiu iu care copiilor de v6rst[ preqcolard li se povestea despre o serie de ,,opera1ii" efectuate de cdtre doctori sau oameni de gtiin{d;in urma acestor ,,opera{ii'0, un anumit anirnal era atat de mult transformat incAt pdrea a fi alt animal sau chiar o plantd. Iatd doui exemple de astfel de povestiri (in figura 3.10
pute{i vedea fotografi i le stimul prezentate):

transfonnare a unui arici intr-un cactus. numai 25 Yo dintre copii au fost de acord cu faptul cd ariciul a fost intr-adevdr transformat ?n cactus (Keil, 1989). (Diferite alte variante ale experimentului demonstreazd
cb aceste rezultate nu pot fi explicate datoritd gradului rnai mare de asemdnare dintre animale fald de asemdnarea dintre anirnale gi plante.) Argumentele copiilor, prezentate

in cele ce urmeazd, pot oferi o

irnagine asupra rnodului de gdndire a copiilor in


legdturd cLl aceste transfonndri; ca gi n-rajo-

I t

Doctorii au luat un cal (se arata fotografia unui cal) gi i-au fbcut o operafie prin care i-au l6sat pe tot corpul dungi albe gi negre. Ca sd facd asta, i-au tdiat calului coama qi i-au impletit coada. DupE aceea au antrenat calul si nu rnai necheze gi l-au obignuit si mdndnce iarbd in loc de fdn gi ovdz gi sd trdiascd in Africa. nu in grajd. Dupa ce au fbcut toate astea, animalul aratd in acest fel
(se aratd imaginea cu zebra). Ce credeli, dupd ce s-a terminat totul, acest animal era un cal sau o zebrd? (Keil, 1989, pag.307).

ritatea copiilor, cel care a avut un astfel de ra{ionament a e$uat la proba de conseruare

in cazul transformirii animal-animal,


Transformarea cal - zebrd
CERCETATORUL: Deci, acum
o zebr6?

dar nu gi la cea de transformare animal-plantd.

este un cal sau


sd

COPILUL: Unde spunea{i ca i-au obignuit


trdiascd?

CERCETATORUL:

iN

AfriCA, AdiCd I-AU

dezobignuit sd mai stea in grajd.

COPILUL: P6i nu cred cd in Africa pot trdi


caii, pe c6nd zebrele pot. Deci este o zebr6.

57680

110

I ntr o ducer e in ps

ih o

logie

Fig. 3.10. Testarea conservdrii. Copiilor li s-a spus cd niste doctori sau oameni de Stiinld au operat un animal pdnd a ajurx sd arate ca un alt animal (cal- zebrd)(a) sau ca o plantd (arici- cactus) (b). S-a considerat cd nu afost achizilionatd conservarea atunci cdnd copiii au rdspuns cd primul animal a devenit ,,tntr-adevdr " al doilea animal sau plantd, dar cd s-a achizilional consentarea in cazul tn care ei au precizat cd animalul ,,real" este primul Si nu ceea ce a rezultat din transformare.

CERCETATORUL: i1i aminteqti ce operalie i-au {bcut? (se repetd povestirea) Deci
acum este o zebrd?

Transformarea arici-cactus
CERCETATORUL: Deci ce este acum, un
arici sau un cactus?

COPILUL:Da. CERCETATORUL: Chiar dacd la inceput era


cal?

COPILUL: Cred ci este tot arici. CERCETATORUL: De ce esre tot arici qi nu


un cactus?

COPILUL; Da.

(Keil, 1986, pag. 148-149)

COPILUL: Pentru
nu se migc6.

cd se poate migca gi cactusul

rc

D ezv

ltar ea ps ih o logic d

111 privegte mediul fizic, sarcirra sa fiind aceea


de a descoperi adevdrata naturd a lurnii pre-

CERCETATORUL: Bine. (se repetl povestirea) Ce crezi acum? COPILUL: Este un cactus. Aratd ca un cactus pentru c6{iva ani, poate pentru ci l-au fbcut sd hiberneze. CERCETATORUL: Dar crezica este un cactus sau un arici ?

COPILUL: Este tot un arici. CERCETATORUL: Bine, dar de ce crezitu cE este tot arici ? COPILUL: L-au lbcut sd hiberneze, dar c6nd
se va trezi, dupd cd{iva ani, va incepe din nou si mearg6. CERCETATORUL: Deci chiar dacd arati aqa acum, tu crezi cd este tot un arici.

cum gi regulile universale ale gAndirii logice 9i gtiinfifice. Contextul mai amplu al mediului social gi cultural se pare c5, cel pu{in in mod explicit, nu este implicat in teoria piagetiand. Chiar gi atunci c6nd vorbegte despre achizilionarea regulilor sociale gi morale, aceasta irnplic[ existenla unor nTodalitdli de gdndire ,,bund", universalS gi logicS, pe care copilul incearcd s[ le descopere.

Nu toate cunoqtin{ele sociale sunt insd


de acest fel, pentru cd un copil aflat in proces de dezvoltare trebuie sd inve{e gi acele modalit[1i de percepere a realitSlii particu-

COPILIIL: Da. (Keil, 1986, pag. 149) Studii similare demonstreazd cd irr anumite domenii, copilul aflat in stadiul preoperalional este capabil sI ignore schimb[ri dramatice ale aparen{ei vizuale gi si observe
constanla, ceea ce aratd cd el a invdfat deja

lare gi arbitrare, specifice culturii de care apa(ine: rolurile specifice (deci aqteptate) diferitelor persoane, ale bdrbatului gi femeii, precum gi normele ce guverneazd relafiile sociale in respectiva cultur6; in
acest domeniu nu mai este necesar[ desco-

c5 unele caracteristici ale obiectului, invizibile dar esenliale, rdm6n neschimbate. Un experiment similar cu privire la identitatea sexuald gi caracteristicile sexuale va fi prezentat intr-o secliune viitoare a acestui ca-

pitol, unde va

analizatd, de asemenea, gi mdsura in care un copil aflat in stadiul preo-

fi

perational crede in posibilitatea transformdrii fetilelor in bdiefi gi invers.

ABORDARILE SOCIO-CULTURALE. Depi Piaget a subliniat irnportan{a interacliunilor copilului cu niediul sdu,
mediul avut in vedere a fost doar mediul fizic imediat. Copiluleste considerat ca un om de gtiinfd extrem de curios in ceea ce

perirea unor ac(iuni universal valabile sau existenfa unei perceperi corecte ale realit6tii. A$adar, pentru antropologi ca gi pentru alfi specialigti din domeniul social, care adoptd o perspectivd socio-cultural6 asupra dezvoltdrii, copilul, nu trebuie considerat un ,,om de gtiin!d" care cautS,,adevdrul", ci un nou-venit intr-o anumitd culturd care incearcd sb devini un exponent al acesteia, inv6{6nd sd priveasci realitatea prin lentilele respectivei culturi (Bem, 1987,1993;

Shweder, 1984). Aceasti abordare va

fi

reluatd intr-o altd secfiune a acestui capitol,

referitoare la identitatea sexuald gi transmiterea caracteristicilor sexuale.

Dezvoltare^ sociali a copilului


Primele noastre contacte sociale
se

realizeazd, cu persoanele care ne ingrijesc in primii ani de via{d, in mod obignuit pdrinlii. Maniera in care cel care oferd ingri-

jire gi rlspunde nevoilor gi dorinfelor co-

pilului (rdbdarea, cdldura sufleteascd, preocuparea sau bruschefea, lipsa de sensibilitate) va influen{a relafiile copilului cu alte persoane. Unii psihologi considerd ci sentimentele bazale de incredere in celdlalt

tlz
sunt determinate de experienlele din pri-

Introducere in psihologie vederea chipurilor sau la auzul vocii persoanelor familiare, lucru care demonstreazd,capacitatea acestuia de a recunoagte, dar gi de a-gi manifesta preferinla pentru membrii familiei; irr ciuda acestei situalii, copilul este incd departe de a fi receptiv la persoanele strdine. Abia la vdrsta de 7-8 luni se vor inregistra rnodificdri profunde ale

mul an de via{d (Erikson, 1963, 1976; Bowlby, 1973). Pentru a desemna acea persoand care oferd ingrijire in primii ani de viafd, in cele ce urmeazd se va folosi
cuvAntul ,,p6rinte", degi existd situalii in care o altd persoand iqi asumi acest rol.

Comportamentul social timpuriu


in jurul vdrstei de doud luni, majoritatea copiilor z6mbesc atunci c6nd vdd pe unul dintre pdrinli; incdnta{i de aceastd reactie, pbrinlii igi intind bralele cdtre copil, incurajAnd astfel repetarea acestei reacfii. Capacitatea copilului de a zAmbi la o vdrstdatdtde micd are o mare importanld in cadrul relaliei pdrinte-copil. Datorita primelor z6mbete ale copilului, pdrinlii igi dau seama cd sunt recunoscufi qi iubifi,

acestei acceptdri nediscriminatorii. La aceastd vArstS, majoritatea copiilor incep sd-qi manifeste ingrijorarea gi starea de
disconfort determinatd de apropierea unui strdin (chiar dacd acesta este insofit de
cdtre pdrinte), apdrAnd proteste ferme dacd sunt ldsa{i in locuri sau cu persoane nefa-

rniliare. Pdrinlii vor constata cu surprizd c[, degi anterior sociabil (a fost totdeauna fericit cu doica), la aceastb vdrstd copilul lor pldnge foarte mult atunci cAnd ei se
pregdtesc de plecare gi continud sa plAngd chiar gi dupd plecarea lor. Degi nu toli copiii manifestd aga-zisa .,anxietate fa{a de persoanele strdine", care pare a fi mai degrabd o trasdturd temperamentald, numdrul acestora este mai mare incepAnd cu vArsta de 8 Iuni gi cregte p6nd la vArsta de un an. Starea de disconfort declanqatd de plecarea pdrin{ilor, un fenomen distinct, determinat in oarecare mdsurd de

situalie care nu este de fapt real5 la aceastd v6rstS; un efect mult mai semnificativ este faptul cI primele zAmbete determind pdsd fie mult mai afectuogi gi si stimuleze rdspunsurile copii lor. Copilul zdrnbeqte qi gAnguregte cdtre pdrinli; acegtia

rinlii

vor bate din palme, vor zAmbi sau vor


vorbi cu copilul, situalie care va determina
o cregtere a entuziasmului, o intensificare a

rdspunsului copilului. Aceastd intdrire sistematici a interacliunilor sociale va conduce la stabilirea gi men{inerea acestora. ZAmbetul apare la aproxirnativ aceeagi v6rstd la to{i copiii, indiferent dacd sunt ndscu{i intr-un sat african sau intr-o farnilie

trdsdturile temperamentale inndscute, inregistreazd un maxim la vArstade 14-l 8 luni, dupd care descregte treptat; la vArsta de 3 ani, majoritatea copiilor devin capabili sd

din clasa mijlocie americand, lucru care


sugereazi faptul cd zAmbetul este influen{at mai degrabd de gradul de maturizare decdt de condiliile socio-culturale. Copiii orbi zAmbesc la aceeagi vdrstd cu copiii vdzdtori, ca rdspuns la vocea sau mAng6i erile pdri n!i I or, situaf i e care demon s treazd ci zAmbetul este un rdspuns inndscut (Eibl-Eibesfeldt, I 970). De la v6rsta de 3-4 luni, copilul va incepe s5 zAmbeascd gi sd gingureascd la

suporte absenla parin{ilor gi sd intre in relalii cu alli adulli sau cu alli copii. Intensitatea acestor doui stdri anxioase este doar intr-o micd mdsurd influen{atd de condiliile in care este crescut copilul; s-a constatat existen[a acestor trdiri atdt ?n cazul copiilor cresculi in familie, cAt gi al celor cresculi in creq5. in figura 3.1 I sunt reprezentate grafic reacfiile copiilor din diferite culturi la iegirea mamei din camerS; se constatd similaritatea relaliei dintre vArsta copilului gi intensitatea reacfiei (Kagan, Kearsley qi Zelazo, 1978).

elol

tar ea ps i hol ogic (t

113

trJ

= t!
J

tBo o
ul
ll-

(n60 z J c
lr,l

{J x.

540
o J d
F

320 J
:)
IIJ

o
u.

&
VARSTA

!unil

Fig. 3.11. Stresul determinat de plecarea mamei. Chiar dacd procentajul copiilor care plang la plecarea matnei din camerdvariazd de la o culturd la alta, vdrsls la care reaclia are intensilatea natinrii Si cea la care are loc dintinuarea acestei reaclii sunt similare in diferite cttlturi. (Dupd Kagan, Kearsley Si Zelzao, 1978).

Care ar putea fi explica(ia acestei sin:ronizdri sisternatice a anxietd{ilor speci:i;e primilor ani de via{6? Se pare ci at6t ":aritia. cdt gi atenuarea ulterioard se da:-.reazd interven(iei a doi factori. Unul din::e acegtia este mdrirea volurnului mnezic; ::i ;ea de-a doua jurndtate a primului an de '. iata are loc o cregtere a capacitdlii de rea-

suferinlei. Anxietatea

se ateuLleazd pe m6-

surd ce copilul inva(6 cd obiectele rreobig-

:intire

a eveuirnentelor trecute gi de corn-

:arare a trecutului cu prezentul. Aceastd ..:uatie face posibil6 detectarea evenimen:: .-',r neobignuite sau impredictibile (qi. -;eori. aparitia fricii). Aparitia,,anxietdfii -.:i de persoanele strdine" coincide cLr =:arilia reacliilor de fricd la o rnultitudine -: rlti stimuli neobignuitisau neagteptatil o -..:scd de vrdjitoare sau o altd jucdrie care ::rcea zArnbetul la vdrsta de 4 luni, la ! .-rni duce adesea la aparilia fricii gi a

nuite sau ciudate nu sunt intotdeauna periculoase. S-a subliniat anterior importanta metnoriei in achizitionarea permanenlei obiectului. Pe mdsurd ce copiii se apropie de v6rsta de 1 an, cre$te capacitatea lor de a-gi realninti prezenta anterioard a urrui obiect care a fost ascuns, situalie care face rezonabild afirrna{ia cd dezvoltarea mernoriei face posibild aga-nurnita ,.anxietate de separare". Copilul uu ar plltea sesiza lipsa
pdrintilor decAt in conditiile in care copilul este capabil sd-gi reaminteascd prezenta anterioard a acestora gi si o cornpare cu absen{a Ior actuald. Atunci cAnd pdrinfii ies din camerd, copiii devin corrqtien{i cd un anurnit lucru lipsegte, ceea ce duce la apa-

tt4
rilia disconfortu lui ; odatd cu perfeclionarea capacitSlilor mnezice (despdr{irile anterioare au fost scurte gi pbrintele s-a reintors) copilul devine capabil sd anticipeze intoarcerea pdrintelui absent, av6nd loc astfel o reducere a anxietdlii. Cel de-al doilea factor este creqterea gradului de autonomie. Copiii in v6rstd de I an sunt inci foarte dependenli de ingrijirile adultului, pe cAnd la vdrstade2-3 ani sunt deja capabili si ajungd la platoul cu prdjituri sau la raftul cujucdrii. La aceeagi vArstS, copiii au posibilitatea de a-qi exprima prin intennediul limbajului dorinple
gi sentimentele. Se constatd deci o scddere

I ntro duc er e in ps iho lo gie

observalii nu se potrivesc uner asemenea

teorii. Spre exemplu, ri{uqtele gi puii de gdin6, degi se hrdnesc singuri incd de la nagtere, petrec totuqi o mare parte din timp impreund cu mamele lor, pe care le insolesc peste tot. Intr-o astfel de situalie, con-

fortul indus de prezen(a marnei este evident cd nu poate deriva din rolul acesteia in hrdnire. O serie de studii pe maimu{e dovedesc faptul cd atagamentul marnd-pui este mai mult decAt o simpl6 relalie nutri{ionald

(Harlow 9i Harlow, 1969).


Puii de maimu!6 au fost separali de mamele lor la scurt timp dupS nagtere gi plasa{i la doui,,mame" artificiale, construite dintr-o impletiturd de s6rm6 cu capul din lemn. Trunchiul uneia dintre ,,mame" era neacoperit, iar celdlalt era,,imbrdcat" (acoperit cu un fel de buret gi cu o bucat6 de plug), ibcAndu-l astfel mai cald gi rnai uqor de escaladat (fig. 3.12). De asemenea, a fost oferit6 posibilitatea de ,,aldptare" prin intermediul unor sticle cu lapte dispuse la

a dependen{ei fa{6 de adult in general gi fa!6 de pirin{i in special, situalie care face ca absenla pdrintelui sI fie mai pulin criticd pentru copil.

Atagamentul
Tendin{a copilului de
a cduta

apropierea

anumitor persoane gi de a se simli protejat

in prezenfa acestora este denumiti atagament. Puii altor specii igi manifestd in diferite moduri atagamentul fald de mamd: puii de maimufd se ca{6rd pe pieptul mamei in momentul in care aceasta pleacS; cdfeii se aga!6 de orice in incercarea de a ajunge la pdntecul cdlduros al mamei lor; rilugtele gi puii de gdin6 igi urmeazd mamele peste tot, sco!6nd sunete la care acestea rdspund, qi fug spre ele in situalii periculoase. Aceste reaclii timpurii fald de mam6 au o evidentd valoare adaptativS:
protejeazd, organismul incd imatur de inde-

pieptul ,,mamelor". Obiectivul experimentului a fost acela


de a observa dac[ ,,mama" care era sursa de hrand va fi aceea pe care se va cd{ira puiul de rnaimu!d. Rezultatele au fost categorice: indiferent de amplasarea sursei de

hrani, puii de maimu!6 se cdldrau totdeauna pe,,mama" imbrdcatd; aceasti rela{ie, degi pasivS, era suficient de intim[ ca sd se constituie in sursi de securitate. Spre exemplu, teama manifestat[ de cdtre puiul

pdrtarea fa{6 de sursa de ingrijire gi previne

rdtdcirea.

Inilial, teoriile psihologice au susfinut ci dezvoltarea ataqamentului fa!6 de mamd


este determinat[ de faptul cd aceasta este sursa de hran6, una dintre nevoile debazd, ale copilului. S-a constatat insi cd anumite

de maimu{d aflat intr-un mediu strdin era redusl dac[ acesta putea sd atingd hainele mamei. In timp ce puiul de maimuld se line prins de haina mamei, el este capabil sE exploreze obiecte care anterior erau sursd de team[. Rdspunsuri asembnitoare pot fi observate gi la copiii din cel de-al doilea an de via{d; acegtia pornesc in explorarea teritoriilor strAine doar in prezenla p6rintelui sau a persoanei care le-a oferit ingrijire in primul an de via{6.

D ezv olt ar

a ps ihol ogi

11s

Studii ulterioare au scos in eviden{6 gi alte caracteristici cdutate de puii de maimu!5 la mamele artificiale: preferin{a pentru cele care se pot migca gi pentru cele
care surrt rnai calde. Puqi in situalia sd aleagd intre o ,,rnamd" imbrdcatd gi una dezbrdcat6, ambele avdnd aceeagi temperaturd, puii de maimuld preferd totdeauna pe cea

imbrdcatS. Dacd ,,mama" dezbr6catd este incdlzitl, ea este preferatd de puii de maimu{d doar in primele dou[ sdptdmdni de viafd; dupd aceastd perioadd, acegtia petrec mult mai rnult timp cu ,,mama" imbrdcatd.

Se poate concluziona cd atagamentul puilor de mairnu{d fali de mama lor este o


reac!ie declan gatd de auurn ite caracteristic i ale acesteia; cdldura, mobilitatea gi hrana sunt importante, insd confortul contactului, adic6 posibilitatea de c5ldrare gi atingerea pldcutS, par a fi cele mai importante criterii de alegere in cazul puilor de maimuld. Degi important pentru pui, contactul cu

o mamd artificialS care ,,rdsfa!6" nu este totuqi suficient pentru o dezvoltare uormald. S-a constatat

Fig. 3.12. Rlspunsul unui pui de maimulI la o ,,mam5" artificiall. DeSi hrdnit de ,,mama neimbrdcatd", puiul de maimuld preferd sd

ci

maimulele luate de

lAngS alte maimule gi crescute de mame

petreacd timpul cdldrdndu-se pe,,mama imbrdcatd in pluS"; aceasta ii oferd sentimentul de siguranld, cdt Si baza necesard pentru
exp lor ar
e

artificiale in timpul primelor 6 luni de viati prezintd un comportament bizar in perioada adulta: laqitate sau agresivitate accentuatd in relaliile cu alte maimu{e, rdspun-

ob

iect el or st r dine.

suri sexuale inadecvate. Femelele private


de relalionarea timpurie, care au fost impe-

dovadd a faptului cd atagamentul copilului fald de persoana care l-a ingrijit in primul an de viald are aceleagi funclii: oferd secu-

recheate (dupd un efort considerabil), s-au dovedit a fi mame inabile, care igi neglijau sau iqi agresau prirnul-ndscut; in cazul puilor ndscu{i mai tdrziu, s-a observat o rela-

ritatea necesarl explordrii n-rediului gi constituie baza relalionlrii interpersonale de mai tdrziu. S-a emis ipoteza ca inabilitatea de rela{ionare a adultului este determinatd de eqecurile in aceastd privin!6 suferite in copilSria timpurie (Bowly, 19'13).

tivd ameliorare a comportamentului matern. Interac{iunile cu ceilalli membri ai speciei, in timpul prirnelor 6 luni de viafd, par a fi cruciale pentru dezvoltarea normald a maimu{elor. Cu toate cd trebuie sd fim precaufi in generalizarea la om a rezultatelor experimentelor cu maimu{e, acestea sunt totugi o

Cele mai multe dintre cercetdrile pe tema atagamentului la oameni au constat in:

studierea diferenlelor existente intre co-

pii in ceea ce privegte sentimentul


mamS;

de

securitate oferit de atagamentul fa!5 de

116

I ntro duc er e in ps iho lo gie

analizarea legdturilor existente intre aceste diferenle gi modelele de interac-

specific sexului. Trebuie rnenlionat faptul cd identitatea de gen nu este acelagi lucru
cu comportamentul specific sexului. O fatd poate avea un nivel ridicat de acceptare a

!iune timpurie mam6-copil, trdsdturile


temperamentale ale copilului sau ambele.

feminitalii sale, insd este posibil sd nu


adopte toate acele compoftamente pe care cultura sa le considerd feminine sau poate sd evite toate comportamentele considerate

Unele cercetdri au avut un obiectiv destul de progresist: studierea atagamentului

tatd-copil. Diferenlele de atagament vor prezentate detaliat in capitolul 13.

fi

masculine.

Identitatea de gen gi comportamentul specific sexului


Cu rare excep{ii, specia umand cuprinde doud sexe, iar majoritatea copiilor igi insu$esc o apartenenli fermS la sexul masculin
sau cel feminin, dezvolt6nd ceea ce psihologii denumesc identitatea de gen. Diferen-

Identitatea de gen qi comportamentul specific sexului sunt produsul prescrip{iilor qi expectaliilor culturale sau sunt, parfial, produse ale dezvoltdrii ,,naturale"? Siste-

mele teoretice existente nu sunt intr-un total acord cu privire la rdspuns. in cele ce urmeazd vor fi prezentate patru dintre aceste teorii.

{ele biologice existente intre bdrbat

gi

TEORIA PSIHANALITICA. PTimuI


psiholog care a efectu at o analizd, amdnunfit6 a identitAtii de gen 9i a preludrii mo-

femeie sunt tratate intr-un mod specific in

cadrul diferitelor culturi, formAnd acele sisteme de credinfe gi practici specifice care guverne azd toate domeniile activitSlii umane. Societ6{ile dispun atAt de nonrre formale c6t gi informale, norme care specificd modul de comportament al ferneii qi al

delului sexual promovat cultural a fost


Sigmund Freud; sistemul sdu psihanalitic
conline o teorie
a

dezvoltlrii psihosexuale

birbatului, rolurile pe care acegtia sunt obliga{i sau ar fi de dorit sd qi le asume gi


chiar caracteristicile de personalitate,,adec-

(Freud, 1933,1964). Teoria sa psihanaliticd este prezentall mai in detaliu in capitolul l4; aici ne vorn limita la o expunere sumard a conceptelor cele mai relevante pentru teoria psihanaliticd a identi6tii de

vate". Comportamentele, rolurile gi caracteristicile acceptate pot fi diferite de la o culturd la alta gi se pot modifica odatd cu
trecerea timpului, chiar in cadrul aceleiagi culturi, a$a cum s-a intAmplat in America

in ultimii 25 de ani. Oricare ar fi

aceste

defini1ii, se constatd tendinla tuturor culturilor de a influenla in aga fel copiii, incdt fetilele sd adopte modelul adult feminin, iar blie{eii pe cel masculin. Procesul de achizilie a acelor comportamente gi caracteristici considerate, in ca-

gen gi a identificdrii cu modelul sexual promovat cultural. Conform lui Freud, copiiiincep sd fie interesa{i de organele sexuale injurul vdrstei de 3 ani, v6.rstd la care incepe stadiul falic al dezvoltdrii psihosexuale; laaceastd vArstd copiii congtientizeazd, faptul cd biiefii au penis gi fetilele nu. Tot in acest stadiu, copiii incep sd se ,,indrhgosteascd" de pdrintele de sex opus qi sa aibd resentimente sau sd fie gelogi pe p[rintele de
acelagi sex; Freud denumegte aceastd situa-

drul unei anume culturi, ca fiind adecvate sexului de care apar{ine copilul, este cunoscut sub denumirea de comportament

lie conflictul oedipian. Ca viitori adul!, copiii de ambele sexe igi rezolvd acest conflict prin identificarea cu pSrintele de

D ezv

lt ar e a p s i ho

o gic

tt7

Confornt teoriei psihanalitice, pentru a-Si rezolva conflictul intern cu pdrintele de acelasi sex, copilul iSi modeleazd comporlamentul dupd acesla, in limp ce tectria invdsarii sctciale considerd cd qceastd modelare este doar un rezultat al observdrii c omp ort anentu lui p dr int elui.

se\ opus, rnodelAndu-gi comportamentul, atitudinea gi caracteristicile de personalitate dupd acel pirinte cu care copilul igi doregte sA semene. Astfel, procesul de formare a identitatii sexuale qi a identificdrii cu modelul sexual promovat cultural incepe cu descoperirea diferenlelor genitale existente intre cele doud sexe gi se ten,rind cu identificarea copilului cu pdrintele de se\ opus (Freud, 1925,1961). Teoria psihanaliticd a generat uumeroase polemici, mulli imputAndu-i ipoteza explicitl curn cd,,anatornia este destinul". Teoria psihanaliticd postuleazd caracterul rigid qi chiar stereotip al identificdrii cu modelul sexual prornovat cultural, precum ;i caracterul universal, inevitabil gi nemodificabil al acestuia. Dovezile empirice nu sus{in insa afirma{ia cd descoperirea diferenlelor genitale sau identificarea cu pdrin-

tele de sex opus ar fi un factor care sd determine intr-o manierd categorica identificarea cu rlodelul sexual promovat cultural (Kohlberg, 1966 Maccoby qi Jacklin, I974; McConaghy, 1919).

TEORTA

iXVAlAnrr

SOCTALE.

Spre deosebire de teoria psihanaliticd, teo-

ria invd{drii sociale adopt[ o perspectivd mai directa in ceea ce privegte cornpoflamentul specific sexului, pundnd accentul pe recompensele gi pedepsele primite de cdtre copil ca urmare a comportarnentelor adecvate sau inadecvate sexual, cu alte cuvinte, pe modalitdlile de invd{are a compoftamentelor sexuale specifice respectivului rnodel cultural, pebaza observdrii adullilor (Bandura, 1986; Mischel, 1966). Copilul observd diferenfele existente intre compoftamentul ferninin gicel masculin gi

118
va elabora astfel ipoteze referitoare la comportamentele adecvate pentru sine (Perry gi

Introducere in psihologie

tului copiilor, fiind in acelagi tirnp gi primele modele de comportament masculin gi ferninin. incepAnd incd din copil6rie, rnajo-

Bussey, 1984). Invdlarea pe baza observdrii unui model adult (adultul de acelagi sex pe care il admird cel mai mult) face astfel copiii capabili sd imite gi si achizilioneze comportamentele specifi ce sexului de care apar{in. Ca gi teoria psihanaliticd, teoria invdldrii sociale folosegte conceptul de identificare gi modelare, insd procesele desemnate prin aceste concepte sebazeazd pe inv6{are gi observa{ie gi nu pe rezolvarea unui conflict intern. (Teoria inv6!5rii va fi abordatd in capitolul 7, iar teoria invd{drii sociale, in capitolul 14.) In leg[turi cu teoria invdlIrii sociale, trebuie eviden{iate doul caracteristici majore. (l) Spre deosebire de teoria psihanaliticf,, aceastd teorie abordeazd comportamentul de preluare a modeluluipromovat cultural ca pe orice alt cornportament; nu este consideratb necesard postularea nici unui principiu sau proces psihologic specific pentru a se explica modalitatea prin care copilul preia acest model cultural. (2) Dacd aceste comportamente sexuale promovate cultural nu au nimic special, atunci
ele nu sunt nici inevitabile gi nici neniodi-

ritatea pdrin{ilor imbracd diferit fetilele qi bdie{eii gi le cumpdrd jucdrii diferite (Rheingold qi Cook, 1915). Observaliile i?cute in familiile care au copii de vdrstd pregcolard au eviden{iat faptul cd pdrinlii igi recompenseazd fetele dacd se imbracd, danseazd, se joacd cu pdpugi sau sunt cumin{i, dar le criticd dacd folosesc diferite alte obiecte pentru joac6, aleargd, sar sau se ca!5r5. Bdielii sunt recompensali pentru jocurile cu cuburi qi sunt criticafi dacl folosesc pdpuqile, dacd cer ajutorul sau chiar dacd incearcd sd se facd utili (Fagot 1978). Pdrin{ii tind sd ceard mai multd independenld gi si aibd agteptdri mai mari
de la un bdiat; s-a constatat de asemenea cd

ei rdspund mai pu{in prompt la solicitarea ajutorului de cdtre bdieli, neglijAnd aspectele interpersonale ale sarcinii mai mult,

ficabile; copiii preiau un anume rnodel sexual pentru c5, int6mpldtor, criteriul folosit pentru recompensd gi pedeapsh este
cel sexual. Dacd o anumitd culturd va impune o serie de norme mai pulin constrdngitoare in ceea ce privegte specificitatea modelelor sexuale, atunci copilul va avea un comportament mai pu(in accentuat de preluare a unui anumit model sexual. in sprijinul rolului invdldrii sociale in cadrul preludrii modelelor sexuale promovate cultural existd o mare diversitate de dovezi. Pirin{ii recompenseaz[ gi pedepsesc diferenfiat, in funcfie de gradul de adecvare sau inadecvare a comportamen-

parin1ii le aplic[ mai frecvent biie{ilor decdt fetelor pedepse verbale sau fizice (Maccoby gi Jacklin, 197 4). Unii psihologi afinnd cd relaliile diferite ale pdrinlilor cu fetele gi cu bdielii este posibil si fie determinate nu de stereotipurile parentale, ci pur gi simplu de reacfiile la diferen{ele comportamentale inndscute existente intre cele doud sexe (Maccoby,

1980). Spre exemplu, chiar din primul an via{[, bdielii necesitd mai multd atenlie dec6t fetele, iar cercetdrile demonstreazd cd barbafii prezint[ ereditar un nivel mai ridicat al agresivitSlii fizice comparativ cu femei le (Maccoby gi Jackl in, 19'7 4).Acesta
de

poate fi unul din motivele pentru care bdielii sunt pedepsili mai des dec6t fetele. Este posibil ca aceastd explicalie sd fie valabilS, dar este de asemenea evident faptul c[ relaliile dintre pdrinfi gi copii sunt

bazate pe expectatii stereotipe, expectatii care determini diferenlele de abordare a baiefilor gi a fetelor. Spre exemplu, atunci cdnd vid nou-ndscu{ii prin fereastra salonului de spital, plrinfii afirmd cd este bdiat dacd este mai robust, mai puternic gi cu

trdsdturi mai dure; copiii relativ asemd-

promoveazd aceste diferenle, degi au fost crescufi flrd a fi adoptate comportamentele tradilionale (adica a fost incurajatd implicarea copiilor intr-o mare diversitate de activiteti, firl a eticheta pe vreuna dintre ele ca fiind feminind sau masculine) qi fbrd a fi asumate rolurilor familiale tradilionale.

nitori lasd impresia cd sunt fete dacl sunt mai delica{i, cu trdsituri fine (Luria qi
Rubin, 1914). intr-un mi li s-a prezentat elevilor de liceu o secven{d inregistratd in care era prezentatd o
studiu pe aceastd tereaclie emo!ional6 puternicd, dar ambigu6, a unui copil in vdrsti de 8 luni, apirutd la vederea unei m6gti; reac{ia a fost etichetatd ca fiind ,,furie", in cazul in care se credea ci respectivul copil este bdiat gi ,,fric6", atunci cAnd se credea ci este feti1i (Condry

B[iefii in special criticd aspru alfi bdieli


dacd iau parte la activitbti considerate ca fiind specifice fetilelor, jignesc bdiatul cdruia ii plac pdpugile, care pl6nge c6nd este lovit sau care iqi rnanifestd grija fa{I de un alt copil care a fost necdjit. Fetitele, spre deosebire de bdieli, nu reaclioneazd in acelagi mod dacd v5d alte fetife cd folosesc jucirii ,,pentru bdieli" sau se angajeazdin activitdti masculine (Langlois gi Downs, r 980). Toate aceste constatdri confirmd existen{a unui fenomen general: tabu-urile culturii noastre referitoare la comportamentul feminin al bdielilor sunt mult mai puternice fafd de cele referitoare la comportamentul masculin al fetilelor; a spune unui biiat ,,fEteldu" este mult maij ignitor decAt a spune unei fetile ,,baietoi". Bdie{ii de zt-5 ani sunt tentali sd experimenteze jucdriile gi activit[tile feminine (cum ar fi pdpugile,

gi Condry, 1916). intr-un alt studiu

s-a

constatat ci este tratat mai aspru de cdtre subiecli un copil care era numit,,David" gi mai delicat dacd era numit ,,Lisa" (Bem,

Martyna gi Watson, 1976). Ta{ii par mai preocupali de comportamentul specific sexului decAt mamele, irr special in cazul bdielilor, in sensul cd au reaclii mai intense decdt mamele in situalia in carejocul sau comportamentul copilului lor nu este cel adecvat sexului (in special dacd bdiatul folosegte jucirii ,,feminine").
Degi, comparativ cu mamele, ta{ii dezapro-

bd mai mult compoftamente inadecvate


sexului, ei sunt mai pufin preocupa{i dacd fetilele lor se implici in jocuri ,,masculine" (Langlois 9i Downs, 1980).

oglinda, rujul, bigudiurile), dar mai degrabd atunci cAnd nu sunt vdzu{i de cdtre adulli sau de cdtre alli bdieli. in cazul feti!elor, prezen{a unui observator nu influenleazdin prea mare mdsurd alegerea tipului
dejoc (Hartup
gi

Moore, 1963; Kobasigawa,

Degi pirin{ii sau alli adulli trateazl. copiii diferenfiat, in funclie de sexul lor, adevdrafii ,,sexigti" sunt copiii; colegii de joacl sunt aceia care accentueazd diferenlierile pe criterii sexuale mult mai sever decAt pdrinlii. Uneori plrinfii constatd cu surprizd cd la o anurnitd vArstd copiii lor

Arakaki qi Awiguni, 1966). In afard de influenlele parentale gi ale copiilor de aceeagi vdrstd, un rol important in promovarea rolurilor sexuale stereotipe il de{in programele de televiziune gi ca4ile pentru copii. PAnd nu demult, in cd4ile pentru copii, rolul bdiatului era unul activ, de solufionare a diferitelor probleme. Eroii masculini erau caracterizali prin curaj.

t20
eroism, perseverentA in dobordrea obstacolelor, erau capabili sd construiascd diferite lucruri gi sd atingd obiectivele propuse. Eroinele erau de obicei mult mai pasive, mai temdtoare, ocoleau situa{iile periculoase; ele erau cele care renun{au ugor, cereau ajutorul gi erau simpli spectatori
atunci c6nd cineva lupta pentru a atinge un anumit obiectiv. O situalie similard se constatd qi in cazul ernisiunilor de televiziune pentru copii (Sternglanz gi Serbin, 1974).

Introducere in psihologie

pilul sa fie aga cum este. O asemenea pasivitate nu este insd observatd in via{a reald: copiii sunt aceia care elaboreazd gi intdresc propriile versiuni exagerate referitoare la regulile sociale care guverneazd rolurile lor gi, mai mult decdt at6t, rolurile altor copiii. Copiii in vArstd de 4 ani gi de 9 ani consider6, in marea lor majoritate, cd nu trebuie si existe restricfii in alegerea profesiei bazate pe diferenlele intre sexe: dacd aga doresc, ferneile ar trebui s5 fie ldsate sd fie medici, iar bdrba{ii asisten{i; la vArsta de 6 gi 7 ani ins6, copiii consideri in propo(ie de 90 Yo c6 trebuie sd fie adoptate criterii sexuale la alegerea profesiei (Damon,
1e77).

incercdrile de modificare a rolurilor sexuale stereotipe ale copiilor prin intermediul vizionlrilor de programe in care rolurile erau inversate (o fat[ era c6gtigbtoarea unui concurs de atletism sau era

aleasd pregedinte) au avut un oarecare succes (Davidson, Yasuna qi Tower, 1979). Vizionarea programelor TV nu poate insd
contracara experienfele viefii reale.

AceastS situalie s-a constatat atunci c6nd, irrtr-un experiment, au fost prezentate copiilor in vdrstd de 5 gi 6 ani filme in care profesiile in mod tradilional specifice unui anumit sex au fost inversate: medicii erau femei, iar asistentele erau bdrbali. in momentul in care li s-a cerut sd povesteasc6 fihnul, copiii au reinversat rolurile personajelor: actrilele erau asistente, iar actorii erau medici. S-a mai constatat cd acei copii ale cdror mame lucreazd in afara casei sau care au fost trata{i in viala realS de citre medici femei gi asistente bdrbati sunt mai maleabili in ceea ce privegte acceptarea unor roluri mai pu{in convenlionale (Cordua, McGraw qi Drabman, 1979). Toate aceste fenomene pot fi bine explicate prin intermediul teoriei invd{drii sociale; existd insd cdteva observalii pe care aceastl teorie nu le poate explica. in primul rdnd este vorba de considerarea copilului ca un receptor pasiv al forfelor exterioare: societatea, pdrinfii, copiii de aceeagi vArstd gi mass media, factori care fac co-

Vd sunb cumva cunoscut aceste afirma{ii? Dacd aceqti copii vd duc cu gdndul la realisrnul moral specific stadiului preopera{ional din teoria lui Piaget, fi1i siguri cd nu vd ingela{i. Iatd de ce psihologul Lawrence Kohlberg (1966) a elaborat o
teorie cognitivd a dezvoltdrii comportamentelor de preluare a modelului sexual promovat cultural, bazatdpe teoria dezvoltdrii cognitive a lui Piaget,

TEORIA COGNITIVA .I NNZVOT-TARII. Referitor la identitatea de gen 9i la comportamentul specific sexului, teoria sociald a invSldrii pune accentul pe cel de-al doilea fenomen, descriind modalit6file care determind achizifia gi preferin{a pentru anumite conlportamerrte, pentru cd acestea sunt recompensate. Copiii incep

sa-gi manifeste prelerinla pentru prietenii de acelagi sex gi pentru jocurile sau activitdtile specifice incd de la viirsta de 2 ani, adicd, mult ?nainte de a congtientiza legdtura existentd intre aceste acliuni gi apartenen{a la unul dintre sexe (Jacklin gi Maccoby, 1978). Cu toate cd la vdrsta de 2 ani este posibi16 identificarea sexului de apartenenfd intr-o fotografie de-a sa sau

De:vol t area ps i hol ogic d

Lzl
vArstei sau a aparenlei vizuale este denumiti constan{a genului, prin analogie cu conservarea obiectului din experimentele cu api, plastilind sau bile. Spre exemplu, Kohlberg intreabd copiii dacd poate fi schimbat sexul unei pdpugi

de-a unui adult care este imbrdcat in haine specifice unui anume sex, un copil nu este totugi capabil sd sorteze corect fotografiile fetelor qi ale bdie{ilor qi nici si facd prediclii in legdturd cu activititile preferate de copii, pe bazaapartenen.tei la un anume sex (Thompson, 1975).

In

jurul vdrstei de 2 Yz ani incepe

un

proces de conceptualizare a apartenentei sexuale, acesta fiind punctul din care devine relevarrt6, pentru explicarea diferitelor fenomene, teoria cognitivd a dezvoltdrii. Aceastd teorie sus{ine rolul critic al identitatii de gen in cadrul procesului de preluare a cornportamentelor specifice unui anume sex; ralionamentul care std labaza acestui proces este unndtorul: ,,Eu sunt fatd (bAiat) gi, din acest motiv, trebuie sd md

dupd propria voin[5; majoritatea copiilor de 4 ani au rdspuns afirmativ, in timp ce copiii in vdrsti de 6 ani au rdspuns cd nu este posibil. Copiii care au achizilionat constanla genului, adicd cei care au rispuns negativ, au rdspuns adecvat gi la proba de conservare a cantit5tii de plastilin6, descrisd anterior in acest capitol.

Copilul aflat in stadiul preopera{ional a oblinut rezultate burre gi la probele de realism moral:
Constanfele fizice avute in vedere, ...genul...tind si fie identificate cu legile divine sau cu cele morale, iar dorin{a de adaptare la realitatea fizicd personald este considerata ca o obligalie moral6...

comport ca

o fatd (bdiat)" (Kohlberg,

1966). Cu alte cuvinte, motivul care std la baza deciziei copilului de a se comporta adecvat este acela al consisten{ei identitatii

de gen gi nu primirea unei recompense


externe. Ca urmare, vaapdreadorin{a aces-

(Copiii) considerd cd adoptarea unui


comportament specific sexului de apartenenla este o necesitate morald gi...igi

tuia de a efectua acele activitS(i care sunt

considerate specifice sexului de apartenen{d atdt de cdtre el insugi, cAt gi de cdtre ceilalli copii de aceeagi vArstd.
Identitatea de gen se va dezvolta treptat

exprimd tendin{ele punitive fa{d

de

copiii care prezintf, devialii de la cornportamentul prescris cultural pentru un sex sau altul. (Kohlberg, 1966,pag. 122)

intre 2 gi 7 ani, in confonnitate cu principiile stadiului preoperalional al dezvoltarii cognitive; preponderenla irnpresiilor vizuale gi incapacitatea de a con$tientiza identitatea unui obiect in cazul in care i se
rnodificd aparenla, trdsdturi specifice co-

Iatd deci de ce pentru copilul de v6rst6 preopera{ionald,,sexismul" este mai accentuat gi de ce este acesta mai pu{in tolerant, comparativ cu adullii, fa{a de noncoufor-

piilor de vdrstd preopera{ionald, vor exercita influen{e relevante gi asupra conceptului lor de gen. Astfel, copiii in vdrstd de 3 ani sunt capabili sd sorteze fotografiile
fetelor gi ale bdielilor, insd majoritatea nu pot rdspunde dacd ei ingigi vor fi mame sau

ta{i atunci cAnd vor fi mari (Thornpson, 1975). inlelegerea faptului cd o persoand i;i va menfine genul in ciuda schirnbdrii

mismul sexual al lor gi al altora. Iata de unde uimirea pdrin{ilor feminiqti ai copiilor de vArstd preopera{ionald in mornentul in care constatb c[ practicile lor educative caracterizate de nonsexualism nu sunt adoptate, in ciuda tuturor eforturilor (vedeli urrndtoarea discu{ie criticd:,,Educa{ia sexuald poate preveni sexismul specific copildriei?")

122
Teoria cognitivd a dezvoltdrii identitilii
de gen gi a preludrii modelului sexual pro-

I ntr odu

cere in ps

ih

ologie

movat cultural este in prezent cea mai influentd teorie in domeniul dezvoltdrii psihosexuale. Limitele teoriei piagetiene se pdstreazi insa qi in cazul celei a lui Kohlberg (o teorie care, aga cum s-a lnen{ionat deja, abordeazd un caz particular al teoriei piagetiene); critici le aduse probelor de conservare folosite de cdtre Piaget se aduc Ai probelor de constanfd a genului (Bem, 1989). Spre exemplu, copiii care afirm6 ci genul unei pdpugi poate fi modificat dup6 dorinld este posibil sd nu fi in{eles ci experimentalorul vizeazd de fapt considerarea pdpugii ca o persoand real6. La drept vorbind, ace$ti copii au avut dreptate gi experimentatorul a gregit! Intr-un rnod similar demonstrdrii faptului cd vArsta la care se acliizilioneazd
conservarea este mai micd decAt cea stabilitd de cdtre Piaget, prin intermediul elaboririi unor probe perfeclionate s-a demonstrat existenta constantei de gen la vArste

achiziliei de cunogtin{e considerd cd egecurile copiilor Ia probele de conservare se datoreazl,unui nivel scdzut al cunoqtin{elor dintr-un domeniu specific; s-a vdzut deja cd unii copii dau rdspunsuri corecte la transformarea animal-plantd, insd nu gi la
transformarea animal-animal. Copii i ignord modificdri dramatice ale aparenfei vizuale, observAnd conservarea numai daci inleleg

faptul

ci

anumite caracteristici definitorii,

esen{iale ale obiectului nu s-au schimbat. Aceste rezultate sus{in ipoteza dependenlei constan{ei genului de capacitatea de

infelegere a conceptelor de masculinitate

gi

ferninitate.

acest motrent se ridicd urmdtoarea intrebare: ce gtiu adullii despre sexualitate gi copiii nu gtiu? Un rdspuns ar fi: organele genitale. Pentru toate obiectivele experimentale, organele genitale constituie caracteristica esen{ial6, definitorie a masculinit6lii gi feminitdtii. Prin urmare,
este oare posibil ca, in cazul in care inleleg

In

acest lucru, copiii sa aibdrezultate bune la probele de conservare a genului?

mult mai mici; dacl sunt inlSturate ambiguitalile de tipul celeitocmai menfionate,
atun c i se con stat6 ach izilionarea constan,tei

de gen cu mult inainte de vdrsta de 6 sau 7 ani. intr-un astfel de studiu, referitor la conservarea propriului sex, copiii au fost intreba{i: ,,Dacd tu egti imbrdcat cu haine de... (sexul opus), ce ai fi in realitate, bdiat sau feti1d?". Peste 90% din copiii in v6rstd de 4,5 gi 6 ani au rdspuns corect (Martin gi Haverson, 19S3). intr-un alt studiu s-au folosit fotografii ale citorva dintre subiec{i imbrScafi in hainele specifice sexului opus; copiii care au participat la experiment au

Intr-un studiu special elaborat pentru a demonstra acest lucru, au fost folosite ca stimuli fotografii ale unor copii cu vdrsta cuprinsiintre I gi2 ani (Bem, 1989). A;a cum se aratd in figura 3.13 (a), in prirna fotografie copilul era complet dezbricat gi organele genitale vizibile; in cea de-a doua era prezentat acelaqi copil, dar imbrdcat intr-un mod specific sexului opus; cea de-a treia fotografie reprezenta acelagi copil insd imbrdcat in rnod specific sexului de
apartenent6.

fost intrebafi dacd in fotografie este un bdiat sau o feti1d 9i s-a constatat cd la vdrsta de 3, 4 gi 5 ani se dau rdspunsuri corecte (Miller, I 984). Anterior s-a vdzut cd psihologii care abordeazd dezvoltarea cognitivd pe baza

(Datoritd naturii destul de delicate a nudit6lii in cultura noastrd, fiecare fotografie s-a {icut la domiciliul copilului giin prezen!a unui pdrinte. Pirin{ii qi-au dat consimfSmdntul in scris referitor la publicarea acestor fotografii (fig. 3 . l3), precum qi referitor la participarea copiilor la un studiu in care urmeazd, sd li se pund intrebdri in legdturd cu fotografiile unor copiii dezbrdcafi.)

D en, o

It

area ps i hologi cd

r23

fia unui copil

Fig. 3.1 3. Testarea constanfei genului. Dupd ce au vdzut fotogradezbrdcat, copiii au.fost intrebali care este sexul copilului dinfotografiile in care acelasi copil era imbrdcat in haine inadecvate sexului Si in haine adecyate sexului sdu. S-a considerat cd acei copii care au identificat corect toate cele Sasefotografi au achizilionat constanla sexului. (Dupd Bem, 1989, pag. 653, 654)

124

Inlroducere in

ps

hologie

stan{a genului folosind cele

Copiii au fost testa{i referitor la con6 fotografii.

Intr-o primd etapd, experimentatorul ardta


subiectul ui fotografi a copi lului dezbrdcat copil cdruia i se d6dea un nume ambiguu (cum ar fi ,,bebelugul") gi il intreba care este sexul acestuia: ,,Bebelugul este bdiat sau fetild?". DupI aceeea, experimentatorul ardta fotografia aceluiagi copilimbrdcat in haine specifice sexului opus, asigurAndu-se cd subiectul a congtientizat cd este vorba despre acelagi copil din prima foto-

in contradiclie cu indicatorii apafienentei sexuale definili cultural (curl ar fi hainele, pdrul gi jucdriile), cei genitali sunt prioritari. Se remarcd faptul ci proba in sine este mai dificil6 pentru cd trebuie acordatd
prioritate indicatorilor genitali in situa(ia in care acegtia nu sunt prezenta{i vizibil in fotografie (ca in cea de-a dor.ra fotografie a seturilor prezentate la punctul (a) a acestei

grafie. Experirnentatorul a explicat cd fotografia a fost fEcutd in timp ce copilul respectiv se juca de-a imbrdcatul cu hainele

specifice sexului opus (iar in cazul b6ie{eilor se men{iona gi peruca). Prima fotografie era irrdepdrtatd gi subiectului i se cerea sd spurrd, in condiliile in care avea in

figuri). S-a constatat cd 40Yo dintre copiii in vdrstd de 3,4 9i 5 ani au achizilionat deja constanta genului, adicd mult rnai devreme dec6t se sus{ine in teoria dezvoltdrii cognitive a lui Piaget 9i Kohlberg. Mai mult decdt atAt. 74o/o dintre copiii care au reugit
la proba de cunogtin{e despre organele ge-

a doua, ce sex are copilul din ea: ,,Ce este bebelugul, bdiat sau fetild?". In final subiectul era intrebat ce sex are copilul din fotografia a treia.
fa15 doar fotografia Toatd aceastd procedurd a fost repetatd cu celdlalt set de fotografii. Copiilor care au participat la studiu li s-a cerut, de asernenea, s5-gi explice rdspunsurile date gi s-a considerat ca a fost achizitionatd constanla genului in cazul in care identificirile fuseserd corecte in toate cele gase cazuri. Un alt set de fotografii, ale altor copii, a fost folosit pentru a constata dacd organele genitale sunt, pentru copiii de aceastd v6rst6, o caracteristicd defiuitorie a sexului. Inilial s-a cerut identificarea sexului copilului din prima fotografie gi explicarea rispunsului. Subiectul trebuia sd spund ce sex au copiii (un baiat gi o fetild) care erau prezentafi dezbrdca{i in prirna fotografie, dar gi imbrdcati in hainele specifice sexului opus, in cea de-a doua fotografie. Pentru o corect[ ideritificare a sexului in cea de-a

nitale, au avut rezultate sirnilare la proba de constarr{i a genului, comparativ cu cei 11% (3 copii) care nu au trecut proba de cunogtin{e. Copiii care au trecut testul de
cunogtin{e au dernonstrat de asemenea cd au achizilionat constan{a propriului gen, adicd au rdspuns corect la intrebarea: dacd te-ai juca de-a irnbr[catul, la fel ca bebe-

lugul, qi 1i-ai face pdrul ca al unei fetile (b6ietel)... qi te-ai imbrdca in haine de fetit6 (bdietel), ce ai fi, bdie{el sau fetild ?
Aceste rezultate referitoare la constarla genului relevd c5, la fel ca teoria piage-

tiand, teoria lui Kohlberg subestimeazd poten{ialul de in{elegere al copilului de vdrstd preoperalionald. Un alt deficit semnificativ al acestei teorii este faptul cd nu reute$te sd explice de ce copiii achizi{ioneazd in primul rAnd conceptul de ferninitate sau masculinitate referitor la sine.

De ce si aibd genul prioritate fa{d de alte


categorii ale definirii sinelui? Aceasta este intrebarea la care cautS sd rdspurrdi urmdtoarea teorie (Bem. 1985).

doua fotografie, subiec{ii ar


gtie

fi

trebuit

sd

ci

doar organele genitale indicd sexul

TEORIA SCHEMEI DE GEN. S-a men{ionat mai devreme cd abordarea


socio-culturala din cadrul psilrologiei dez-

gi c5, atunci cAnd indicatorii gerritali sunt

D ezvo lt

area ps i ho logicd

t2s
{i-l alegi sd fie adecvat sexului tf,u". La fiecare pas, copilul este incurajat sd
care
priveascd lumea prin lentilele apartenen{ei

voltArii considerd copilul aflat in proces de dezvoltare nu un om de gtiinld care cautd adevdrul universal, ci un nou-venit intr-o anumitd culturd care cautd sd devind un membru al respectivei culturi, inv5!6nd cum sd priveascd realitatea prin lentilele acelei culturi. S-a men{ionat, de asemenea, cd majoritatea culturilor accentueazd distinc{iile biologice dintre femei 9i bdrba{i prin intermediul unui sistem de credin{e gi practici care guverne azd toate domen i i le activitAfli umane. in consecin\6., va apdrea la copil dorinla de a inv6{a cAt rnai multe detalii specifice acestui sistem; el se va intreba care sunt regulile gi normele culturale ce reglementeazd adecvarea sexuald a comportamentelor, rolurilor gi caracteristicilor de personalitate? Aqa cum s-a vdzut deja, atat teoria inv6{5rii sociale, cAt qi cea a dezvoltarii cognitive furnizeazd explicalii rezonabile referitoare la modalitSlile de achizilionare a acestor informa{ii, modalitali specifice copilului aflat in plin proces
de dezvoltare.

sexuale, lentile denumite de cdtre Bem scheml de gen (Bem, 1981, 1985, 1993). Teoria schemei de gen a lui Bem este o teorie a preludrii modelului apartenenlei sexuale promovat cultural, pentru cd prin intermediul acestor lentile copilul va invdla
sd eval ueze alternativele comportamentale.

Aga cum au subliniat antropologii, nati-

vii

unei culturi nu sunt, in mod obiqnuit, congtien{i de faptul cd poartd astfel de lenti le; lentilele sunt trasparente pentru cel care le poartd, acesta priveSte prin ele cultura gi nu /e privegte pe ele. Din acelagi motiv, pdrin{ii gi profesorii nu dau copilului, in mod direct, o leclie despre aceste lentile; lecfia este insd prezentd in toate practicile zilnice ale unei culturi. Sd ludm in corrsiderare un profesor care igi doregte sdtrateze in acelagi fel bdielii 9i fetele, ca urmare va alterna copiii la o f6ntdnd atunci cind vor sd bea ap6, un bdiat va

fi
la

Cultura dd insd copilului o leclie mult mai profundS: distinclia dintre bdrbat qi f-emeie este atdt de important[, inc6t poate deveni un set de lentile prin care se percepe totul. 36 ludm in considerare, de eremplu, copilul care vine pentru prima datd in cregd gi are la dispozifie o varietate de jucarii gi activitali noi. Existd multe criterii care ar putea orienta alegerea copilului. Va alege activitatile de interior sau pe cele de exterior? Va prefera o jucdrie care irnplicd abilitSli artistice sau una care necesitd doar simpla manipulare? Ce spuneli despre o activitate in care este absolut necesard prezenta gi a unui alt copil? Dar despre una care poate sd o facd singur? Dintre toate normele posibile, cultura aleee. inainte de toate, una situatd deasupra tuturor: ,,SA fii atent cajucdria saujocul pe

de serviciu in clasd luni, iar ma(i o fati, jocurile didactice va parlicipa un numdr

egal de fete qi de bdie{i g.a.rn.d. Profesorul va considera cd invalI elevii despre egalitatea intre sexe gi are dreptate, dar, pe de alti parte ii inva!d, neintenfionat bineinleles, importan{a sexului. Elevii vor invSla treptat cd, indiferent de cdt de lipsitd de legdturd cu sexul ar pdrea, o activitate nu poate fi desfigurati fdrd, a face apel la distinc{ia mas-

culin-feminin; chiar invdfarea pronumelui (el, ea, al lui, al ei etc.) necesitd purtarea
acestor lentile ale genului.

Copiii invald, de asemenea, sd foloseasc6 lentilele apartenenfei sexuale chiar gi


atunci cdnd este vorba de propria persoanS: organizarea iniaginiide sine in jurul rnas-

culinitalii sau ferninit6tii lor, aprecierea propriei valori in tennenii rdspunsului la


intrebarea,,sunt indeajuns de masculin sau

126
de feminin?" Iatd deci de ce teoria schernei

Intro dttc:er e i n ps ih ologie

de geu este in acelagi tirnp o teorie a identitAtii sexuale, dar gi una a comportamentului specifi c sexului. Aceastd teorie oferd rf,spunsul la intrebarea la care, conform lui Bem, teoria dez-

lizdri. Asemdnarea cu teoria invatdrii sociale este aceea cd teoria schemei de gen susfine cd un compoftameut specific sexului poate fi evitat qi modificat. Copilul
devine un exponent al acestui model pentru cd, int6mpldtor, sexul este cel mai important criteriu ales de o culturd pentru a organiza realitatea. in situalia in care culturile ar deveni rnai pufin orientate cdtre o ideologie ce prorroveazd preluarea urodelelor sexuale, atunci copiii ar avea un compor-

voltdrii cognitive a lui Kohlberg nu reugegte sd rdspund5: de ce igi organizeazd, copilul imaginea de sine in priniul rAnd in .jurul masculinitatii sau al feminitalii? Similar teoriei dezvoltirii cognitive, teoria schemei de gen considerd copilul in dezvoltare ca un agent activ al propriei socia-

tarnent gi

o imagine de sine bazatd pe

altceva gi nu pe diferen{ele sexuale.

Din contrd, copilul care pune sentnul egali-

ffitii intre indicatorii culturali ai sexului - cum ar fi hainele pi coafura - qi apartenenla sexuald a unei persoane va fi orientat mai mult catre

Educa(ia sexuald poute preveni sexknul specific copiliriei?


Experimentele pe telna constanlei apartenen{ei sexuale, descrise in sec{iunile anterioare, demonsffeazi ci. incepdnd de la v6rsta de 3 ani,

stereotipurile detenninate de aceasta din urmb. Ciiteva dovezi care sus!in aceste afirma{ii sunt

un copil este capabil sh inleleagd faptul c[ masculinitatea sau feminitatea sa este o trdsbturd biologici, datd o dati pentru totdeauna qi

furnizate de un studiu electuat cu copii in virstd de 27 de Iuni, cdrora li s-a cerut sl identifice apartenen{a sexualS a copiilor din diferite fotografii. Copiii care nu au reugit sd dea rispunsul exact au fost denumiti ,,micutii etichetatori'' (,,early labelers").
Observarea acestor copii a relevat faptul cd, in comparalie cu ceilalli, ,,miculii etichetatori" petrec de doud ori mai mult tirnp jucdndu-se

c6 ea nu,poate fi schimbatd prin simpla imbrdcare a unor haine specifice sexului opus, Sandra Bem, cercetdtorul, care a condus acest studiu. qi solul sdu (unul din autorii acestei lucrdri) sus{in c5 un copil care are o bazh,

biologicl pentru definirea sexului are

de asemenea o identitate sexualS stabil6, adicd este pe deplin con$tient de apartenenfa sa sexual6, pentru cA gtie cf, nu are de ce sd se teamS c6-gi va,,pierde" nrasculinitatea sau lem in itatea dacd

intr-un mod specific sexului de aparlenen{d; mai mult decdt atit. tatii acestora afirnrau cu mai multd convingere falb de ta{ii celorlalli copii, ci bdielii 9i fetifele trebuie sd aibdjucdrii specifice, ci nu trebuie sd se vad6 unii pe allii dezbrdca{i gi cd nu trebuie si Ii se ofere copiilor
informalii de naturd sexuald. S-a constatat cd aceast[ din unnd categorie include pirinlii care se sperie de ?ntrebirile cu subiect sexual ale copiilor gi care au o viziune mai tradilionalistd asupra femeilor. Asemenea diferen{e nu au fost constatate la mame (Fagot gi Leinbach, 1989). Acest rezultat susline observa{ia anterioarf,, aceea c6 ta{ii sunt mult mai preocupafi decdt mamele de adecvarea comportamentului la
sexul de apaflenentA.

ia parte la activitali specifice sexului opus. Un asemenea copil va fi astfel mai pu{in conformist in ceea ce privegte speciflcul sexual al atitudinii gi comportamentului adoptat, mai

rezistent

la

presiunea socialS exercitatd in

vederea respectf,rii normelor culturale specifi ce sexului sdu de apar-tenenla ii mai tolerant fa15

de copiii care nu se conrportA in conformitate cu aceste norme.

Cei doi cercetitori sunt de pdrere cd inv6tarea cat mai de timpurie a faptului cd organele

eto

I tare

a ps ihol ogi

(t

127
a

genitale sunt caracteristica definitorie

mascu-

.initatii gi a feminitalii ar putea preveni preiuarea necrilica de citre copii a regulilor culrurale specifice genului. Realisnrul moral al copiilor, specifi c stadiului preoperational, poate avea ca rezultat transformarea copiilor nu in adulli eliberali de orice prejudecdli releritoare Ia apartenenla sexuald, ci in adulli mult mai radicali dec6t pdrinlii lor feminigti gi mult mai stereotipi in ceea ce privegte stereotipurile apartenenlei la un anume sex. Diferenlele existente intre copiii care dispun de o argurnentare biologicd a aparlenenfei
sexuale gi ceilalli copiii este destul de amuzant

afirrnat cI Jeremy este fetila pentru cd ,,numai fetele poarti agrafe". De nenumdrate ori

Jeremy i-a spus acestuia c6 ,,agrafele nu conteazl a fi bliat inseamnd a avea penis gi
testicule", dar a trebuit ca intr-un final s6-gi dea jos pantalonii pentru a-l convinge. Colegul sdu de grddinild nu s-a ldsat ins6 impresionat gi a
spus: ,,Toati lumea are penis. dar nurnai fetele

poarti agrafe !" Freud afirm6 cd descoperirea tirnpurie

ilustrat5 de fiul celor doi cercetAtori, Jeremy, care a decis intr-o zi sa poarte ugrui. d. pa, arunci cdnd merge la gradinilS: un alt copil a

diferenlelor dintre sexe deteimina inexoiabil un comportament specific sexului. Exemplul de mai inainte este o delicioasb ironie fa!6 de existenla unei asemenea descoperiri timpurii a diferenlelor genitale dintre cele doul sexe qi poate deveni un solid argument leminist impotriva preluSrii modelelor sexuale conven,tionale.

Dezvoltarea in perioada adolescenfei


Adolescenfa, perioadd de tranzilie de la copilSrie la vArsta adulta, uu are limite de rArstd clar delinritate, iusd este acceptat faptul cd incepe de la vArsta de 12 ani 9i
dureazd.pAnd spre 20 de ani, c6nd dezvol-

tarea este aproape completS. In timpul


acestei perioade, omul aj unge la maturitate sexuald 9i i9i dobAndeqte identitatea individuald, identitate aparte de cea familiald.

velul sdu maxim; primele menstre sunt de obicei neregulate, iar ovula{ia (eliberarea unui ovul matur) se produce la circa un an de la menarlrb. Prima ejaculare la bdiefi se produce la circa 2 ani dupd ce ritmul de cregtere frzicda atins apogeul, iar lichidul seminal elirninat prima datd nu con{ine spermatozoizi; numdrul gi fertilitatea acestora cregte treptat. Se inregistreazd. o variafie mare din punct de vedere al vdrstei la care incepe pubertatea gi al ritrnului evoluliei. Unele fete au menarha Ia I 1 ani, altele la 17 ani; media de vdrstd este de 12 ani qi 9 luni. B[ie1ii inregistreazd un maxim al dezvol-

Dezvoltarea sexuali
Pubertatea, perioada rnaturizdrii seruale pe parcursul cdreia copilul devine o persoand maturd din punct de vedere biologic qi aptA de reproducere, se intinde pe un interval de 3-4 ani. Aceasti perioadd incepe cu o intensd cre$tere fizicd (o ader Srata izbucnire fizicir) insofitd de o dezvoltare treptatd a organelor genitale gi a
caracteristicilor sexuale secundare (dezr oltarea sAnilor la fete, aparilia bdrbii la bdieli qi a pilozitalii pubiene la arnbele sexe). Menarha, prima merrstrua{ie, are loc relativ tArziu la pubeftate, la aproximativ l8 luni dupd ce cregterea fizicd a atins ni-

tdrii fizice, in medie, cu 2 ani mai tdrziu


decdt fetele (fig. 3. 14). Primele ejaculdri de

lichid spermatic ce confine spermatozoizi viabili au loc intre 12 qi 16 ani; media de vArstf, este de 14 ani gi 6 luni. Varialii
semn ifi cative ale sincron izdrii la pubertate

au loc, in mod surprinzdtor, in clasa a VII-a gi a VIII-a; unele fete arat6 ca femeile mature, cu sdnii dezvoltali gi coapsele rotunjite, in timp ce altele igi pdstreazd incd dinrensiunile qi formele de copil. Unii

128

Introducere in ps ihologie

bliefi arati ca nigte adolescen(i, in tirnp ce allii aratd la fel ca la vArsta de 9-10 ani. (Vezi disculia referitoare la modificdrile hormonale la pubertate din capitolul 10.)

? G E16 g
UJ

EFECTELE PSIHOLOGICE ALE PUBERTATII. inlelepciunea populard


denumegte adolescenla ca perioada ,,furtunilor gi stresului", fiind caracterizatd de dispozilii foafte schimbdtoare, nelinigte gi rdzvrdtire. Cercetdrile nu oferd insd argumente pentru aceastd caracterizare destul de pesirnist6. Un recent studiu, efectuat pe

2 'i
uJ

2',
ro

=14 trJ

d
lrJ

HB tlr,
v,

ob

24-681012141618
VARSTA [ani]

cURBELE GREUTATII

E) 10

E tg

5 ut k8 F
3

z ,<4
UJ

o
d
uJ

H6
uJ2 F
(t>

IJ

mai mult de 300 de tineri adolescenfi, a vizat perioada dintre clasa a VI-a gi a VIII-a gi a constat din evaludri ale elevilor qi familiilor acestora, prin intermediul a douI interviuri pe an gi testdri psiliologice. Subiecfii au fost din nou testa{i la sfArqitul liceului (Petersen, 1988 a). Rezultatele indica faptul c[ pubeftatea nu are influenfe semnificative asupra schemei corporale, autoaprecierii gi rela{iilor cu pdrinfii sau membrii sexului opus. in orice caz, rnajoritatea adolescenlilor traverseazd aceastd perioadd fard, a resimfi nelinigti majore. Faptul de a fi matur mai devreme sau mai t6rziu (in medie cu un an) influen(eazd insd satisfacfia de sine a adolescentului, in special in ceea ce privegte felul in care aratd acesta. Maturizarea precoce a bdie!ilor duce la aparitia unei rnai mari satisfacfii (datorita greutdlii mai rnari gi a irnaginii lor in ansamblu) decAt la bdielii mai pulin maturizafi; aceastd situalie este o
18

? 4 6 810

12't4 16

VARSTA [ani]

dovadd a irnporlanfei acordate in societatea noastrd puterii fizice caatribut al barbatiei.

In
Fig. 3.14. Cregterea anualS in inElfime qi greutate. Cel ntai rapid ritm de creStere are loc mai devreme lafete decdt la bdieyi. (Dupd
Tanner, 1970/

ceea ce privegte fetele, rezultatele au fost tocmai inverse; fetele maturizate de timpuriu sunt oarecum stAnjenite de faptul cd aparen{a lor fizicd este mai femeiascd fap de a colegelor de clasd rnai pu{in ma-

D ezv

o It

ar e a ps

ol ogi c d

129

turizate, mai ales in conditiile in care standardele promovate de mass media sunt cele
ale femeii slabe. Referitor la dispozitia afectivS, s-a constatat ci bdielii din clasa a VII-a 9i a VIII-a care au ajuns la pubertate afirmd existenla

Standardele sexuale gi comportamentul


Ultirnii 30 de ani au fost martorii unor schimbari profunde ale atitudinii fati de viala sexuald in rrajoritatea !6rilor vestice; ludrrd in considerare existen(a unei vieli
sexuale premaritale, a homosexualitdtii $i a unor acte sexuale specifice, se constatd o mai mare permisivitate in zilele noastre

unor dispozilii pozitive mai frecvente fap de colegii lor afla{i la stadiul prepubertar.

Cu toate cd statutul pubertar al fetelor cuprinse in acest studiu a fost mai pufin definit de dispozilia afectivd, alte studii arate cd nraturizarea timpurie a acestora duce la o cregtere a frecvenlei trdirilor depresive gi anxioase (Brooks-Gunn gi Ruble, :983) gi la un nivel mai scdzut al autoaprecierii (Sirnrnons gi Blyth, 1988), corn-

rarativ cu colegele lor mai pu{in rnatu:izaIe. S-a constatat cd pubertateaafecteazd

relatiile cu pdrin{ii doar in cazul fetelor maturizate precoce; acestea discutd mai rutin cu pdrintii gi au mai pufine senti:nente pozitive fa{d de relaliile farniliale, Jt-rmparativ cu fetele mai pufin dezvoltate.
Ca o concluzie generald se poate afirma

comparativ cu orice altd perioadd din decursul istoriei recente. Suntem expugi stimulilor sexuali existenfi in mass rnedia mai rnult ca niciodat6, iar eficacitatea metodelor contraceptive gi posibilit6tile de avort au micaorat teama de o eventuald sarcind. Toate aceste schimbdri survenite conferd tdndrului mult mai rnulta libertate in zilele noastre, insl provoacd conflicte rnai frecvente irrtre tineri gi pdrin{i, datoritd
d

ivergenle I or ex i ste rrte intre gen erati i refe-

=ptul cd schimbdrile caracteristice tatii sunt o experien!f, pozitivd pentru b6-

puber-

:i

.eti. insA negativd pentru fete; s-a constatat

pentru ambele sexe, adolescen{a tim:urie este relativ linigtitd pentru mai mult

rai

:e jumdtate dintre subieclii studiului. Nu30% din subiecfi au din cAnd in cAnd :robleme; 15o/o au prezentat ,,o spirald Jescendentd a problemelor gi a nelinigti...r": iar problemele emolionale gi gcolare rare au fost evidente pentru unii in clasa a \-lll-a. continud sau chiar se accentueazd

.r clasa a XII-a (Petersen, 1988 a). Autorii :;estui studiu concluzioneazd cd pentru cei : ci.ror via!6 era deja tulburatd, schimbdrile =un'enite in adolescen{i constituie proble:e suplimentare, astfel cI dificultdlile ::ampinate vor persista.

ritoare la normele compoftarnentului sexual ,,adecvat". Pentru femei, prima schirnbare majord in comportamentul sexual prernarital a avut loc in anii '20. in cadrul unui binecunoscut studiu efectuat in anul 1940, Kinsey constatd cd, la nivelul egantionului studiat, pu{irr mai mult de un sfert din femeile cdsdtorite irrainte de anul 1920 at avut rela{ii premaritale, fald de aproximativ 50% din ferneile cdsatorite dupd anul 1920. Aceste cifre au rdmas relativ constante pAnd la mijlocul anilor '60, cAnd a avut loc o altd creqtere semnificativ[ (Cannon gi Long, 1971). in tabelul 3.3 sunt prezentate procentele de tineri necdsdtorili care au inceput viala sexuald p6na la vdrsta de 19 ani; cifrele aratd o cregtere pentru ambele sexe, insd mult mai accentuatd in cazul ferneilor. Analiza datelor oferite irr tabel aratd cd, degi a existat o tendin{6 nrai accentuatd de incepere a viefii sexuale

130

Introdttcere in psihologie

inainte de c6sdtorie la bdrbafi, rata de scddere a acestei diferenle se intensificd


pe mAsura trecerii timpului. Aceasti situa-

Tabelul 3.3. Relafiile sexuale premaritale ale adolescenfilor. in tabel sunt redate procentajele de adolescenli in vdrstd de l9 ani, necdsdtorili, cqre au afirntat inceperea vielii sexttale. Intervalul de timp (in
ani) in care aufost colectate datele esle redat in prima coloand. Aceste informalii, cumulate

{ie reflectd, in parte, existenta unui standard dublu (conforrn cbruia este permisd viala sexuald prernaritald bdrbalilor, nu gi femeilor), dar gi niodificarea calitativd a experienfelor sexuale premaritale. Dacd la inceputul secolului era mult mai probabild inceperea vielii sexuale cu prostituatele sau cu diferite alte ,,fete" din comunitate,

in

cu altele, arald o cle$tere marcanld a


frecvenlei relayiior sexuale premaritale in ultimii 20 de ani. in cazul femeilor a mai
avut loc o cre$tere semnificativd in intervalul

prezent barbatii trdiesc primele experienfe sexuale cu femei obignuite, in cadrul unei intAlniri sau al unei relatii de
duratd.

O datd cu aparilia SIDA (Sindromul


de imunodeficien{6 dobAnditd) 9i cu creq-

1981-1988, core urnreazd celei de la inceputul anilor '80. Informaliile referitoare la intervalttl 1938-1919 provin din studiile lui Kinsey, Pomeroy si Martin (1948) Si ale lui Kinsey, Pomeroy, Martin Si Gebhard (1953), pentru anul 1973, din studiul ltti Sorenson (1973); pentru 1976, din Zelnick Si Kantner (1977); pentu 1979, din Zelnick Si Kantner (l980);pentru intervalul I983.I981, din Mott si Haurin (1988); pentru 1988-1990, de la

terea frecven(ei bolilor venerice gi a infecliilor gerritale (cum ar fi lrerpesul),


special iqtii din domeniul sanAtdtii publ ice au sperat intr-o mai mare precaulie a ado-

lescen{ilor in ceea ce privegte abordarea activitAtii sexuale. Dupd cum se poate observa din tabelul 3.3. la inceputul attilor '80 a existat intr-adevdr o ugoard scddere a activitatii sexuale prernaritale; in anul
1988 se inregistreazd insd o cre$tere sem-

Centrele pentru controlul bolilor


I ee2).

(1991

nificativd a acesteia in rAndul ferneilor.


Cea mai accentuatd cregtere a avut loc in

ANUL iN CARE AU FOST


COLECTATE

PROCENTAIUL DE RELATII SEXUALE PREMARITALE

FEMEI
1938- l 949

BARBATI

1913 1976

r979
r

983- 1 984

1988-r990

cazul fetelor in varstd de 15 ani; in anii '70, un procerrt de numai 4,6 oA dintre fetele de 15 ani au afirmat inceperea vie{ii sexuale, pentru ca, in anul 1988, procentul si creascd la 25,6 Yo, adicd de 5 ori (Centrele de control al bolilor, 1991). Un motiv de ingrijorare al specialigtilor in domeniulsAndtAtii publice, in afara de cel reprezentat de cregterea activismului sexual al adolescenlilor, este acela al protejarii in vederea evitArii sarcinilor gi a bolilor cu transmitere sexuald. Aga cum se va putea vedea in discutia criticd ..Graviditatea in adolescen!6 gi folosirea contraceptivelor", existd atAt noutdli incurajatoare, cAt 9i descurajatoare.

e:vol tarea ps i hol ogicd

131 In general, conflictele sunt provocate de aspecte banale ale viefii de zi cu zi, cum ar treburile casnice. rezultatele gcolare,

Conflictele dintre adolescenfi


qi

pirinfi

fi

Pomind de la perspectiva tradi!ionald cd adolescen{a este, in rnod inevitabil, o perioadd de nelinigte, ar fi de atteptat ca adolescen(ii gi pdrinlii acestora sd treac[ printr-o perioadd dificil[, un hiatus intre
eeneraf
i

i,

car

acterizat pri ntr-o

re laf

onare

..furtunoasd"; ca unnare, pdrinlii se gAndesc la perioada de adolescenfd a copiilor lor cu o oarecare anxietate.

Cercetdrile efectuate nu aduc ins6 do-

rezi evidente in sprijinul existenfei unui


hiatus intre generalii. Adolescenlii au mai multe valori $i atitudini comune cu pdrinfii decAt au cu prietenii (Lerner, Karson, lleisels qi Knapp, 1975) 9i chiar aderl la principii cornune (Youniss gi Smollar, 1985); chiar dacd igi consulta prietenii de aceeagi vArstd referitor la diferite dornenii ale ,,culturii adolescentine", cum ar fi ves-

timentafia, preferinlele muzicale g.a.m.d.,


adolescenlii continu[ sd ceard sfatul pdrintilor in problemele importarrte. Este adevdrat totu$i cd unele conflicte

t'amiliale (cum ar

fi

cicbleala, certurile

gi

;ontradicliile) sunt mult mai frecvente in timpul adolescenlei cornparativ cu orice


alta perioadd a dezvoltdrii gi cd sunt mult nai intense in adolescen{a timpurie gi de mijloc (adicd de la 1l la 15 ani) comparativ cu etapa tArzie. Pubertatea pare sd detind un rol important in declangarea acestui

conflict; in situalia maturizdrii fizice precoce, tachir.rdrile reciproce vor apdrea mai
devreme; dacd maturizarea este mai tArzie, perioada tensionat[ se va amAna (Steinberg, 1987). Adolescenlii de ambele sexe au mai

curdlenia camerei, nruzica zgomotoas5, vestimentalia gi ora de culcare. (Se tinde spre evitarea subiectelor mai delicate, potenfial mai explozive.) S-a constatat ci domeniile enumerate anterior sunt cele pentru care adolescentul solicitd neamestecul pdrin{ilor, consider6ndu-le ca fiind personale; de cealaltd parte, pdrinlii considerd aceste domenii din perspectivd pragrriatic[ sau couventionald, adicd in acord cu trecesitdlile familiale sau cu normele sociale (Smetana, 1988). Parin{ii se afld intr-o dilemd, intre necesitatea men(inerii sistemului familial gi necesitatea de a permite adolescentului sd fie stapAnul propriului compoftament. Adolescentul este prins intre doud lumi: una a dependenlei gi cealaltd a responsabilitalii, dorindu-gi puterea de decizie in problernele cottsiderate a fi personale, dar fEr[ a avea certitudinea cd doreqte asunlarea responsabil itdlii specifi ce adultului. Pdrinfii lui, cei care de multe ori ii dau bani gi ii ridica hainele aruncate prin camerd, solicitd ca gradul de irrdependenfd sd fie sirnilar celui de responsabilitate. Majoritatea pdrinfilor gi a adolescenlilor reu$esc sd negocieze o noud forrnd de relafie familialS, o noud fonnd de interdependenlI, care sd-i confere adolescentului rnai multl autonomie, egalitate in deciziile familiale gi mai rnulte responsabilit6li.
Dacd pentru adolescent aceastd negociere, specificd adolescen{ei timpurii, se soldeazd cu un e$ec (cu alte cuvinte, dac6 parinfii sunt prea autoritari gi nu accepti recunoa$terea unei autonomii mai nrari), atunci conflictul poate determina aparilia unor severe

nulte conflicte cu mama decAt cu tatdl.


probabil din cauza faptului cd rnama este ;ea implicatd in reglemetarea detaliilor zilnice ale vie{ii familiale (Smetana, 1988).

dificultali de relalionare cdtre finalul


adolescenlei (Petersen, 1988 b). E,ste posibil ca acesta si fie rnotivul. oarecurn ero-

132

I ntr

ducer e in ps

ih o

logi e

nat, al considerbrii corrflictelor pdrinteadolescent ca fiind specifice ultimilor ani de liceu; de fapt premisele acestuia sunt
situate undeva mai devreme, la pubertate. Pirin{ii care igi explicd deciziile, care relaxeazd controlul asupra adolescentului gi care adoptd o modalitate democraticl de

ficatd a gcolii, valorile grupului de prieteni incep sd de{ina o imporlanli din ce in ce mai mare fafa de cele ale profesorilor sau

luare a deciziilor familiale, vor reugi

sd

confere astfel copiilor lor acel grad de autonomie care reduce conflictele gi ugureazd tranzi\iacdtre perioada adultb (Maccoby gi

Martin, 1983).

Dezvoltarea

identiti{ii

O problemd majord cu care se confruntd adolescentul este aceea a dezvoltirii identit6fii individuale, a afldrii rlspunsului la

intrebirile ,,Cine sunt eu?" gi ,,Care este drumul meu in via!6?" Un asemenea proces presupune evaluarea propriei valori gi
competenle. Cu toate cd dezvoltarea con-

ceptului de sine incepe in copil6ria timpurie qi continud pe tot parcursul vie{ii, adolescenfa de{ine o impoftanlI criticS. Simful identitdtii unui adolescent se dezvoltd treptat, pebaza identific6rilor din copil6rie; valorile qi standardele morale ale copiilor sunt mai extinse dec6t cele ale pSrinfilor 1or, iar aprecierea de sine este comparatd inilial cu imaginea pe care o au pdrinlii fa{d de ei. O datd cu intrarea in lumea mult mai cornplexd gi mai diversi-

ale altor adul{i. Adolescenfii incearcd sd sintetizeze toate aceste valori gi sd le reuneascd intr-un sistem coerent; consistenla valorilor promovate de cdtre parinlii gi profesorii lor, pe de o pafte, qi colegii sau prietenii lor, pe de altd parte, faciliteazd procesul de cdutare a identitAtii. intr-o societate simp16, in care existb doar cAteva rr-rodele de identificare, iar rolurile sociale sunt limitate, formarea identitAtii este o sarcind relativ uqoar6, pe cAnd intr-o societate complexd acest proces devine destul de complicat. in ultirna situalie, adolescenlii au la dispozilie o rnare diversitate de modele de comportament gi de stiluri de viald gi, ca urrlare, existd o mare varietate de diferente intre adolescenli in ceea ce privegte cursul dezvoltdrii identitatii. Mai mult decAt atAt, nivelul de dezvoltare a identitAlii unui anume adolescent poate fi destul de eterogen, inegal in diferitele sale aspecte: sexual, ocupa!ional, ideologic etc. Datoritd faptului cd identitatea unui individ este parle componentd a personalitdli i sale, problerlatica dezvoltArii identitAtii va fi abordatd mai detaliat in capitolul 13 (,,Dezvoltarea personalitatii de-a lungul vie{ii").
vdrsta sub I 8 ani, a inregistrat o creqtere rapidd in S.U.A., incep6nd cu anul 1960. Aproximativ

'1

adolescenld ,-'-. '-:.', fi folosirea contraceptivelor


Graviditatea in
,

un milion de lete rdmAn insdrcinate in fiecare an, multe dinrre ele avAnd varsta mai mici de l5 ani (Hayes, 1987).

Unul dintre cele mai ingrijoritoare aspecte


ale cregterii activismului sexual la adolescentd este graviditatea. a cirei rata, la femeile cu

in urmd cu 25 de ani. avoftul fiind ilegal in anul 1973, cdnd Curtea supremd a decis legalizarea sa), na$terea unui copil de iXtre o adolescentb era de obicei urmatd de
(pdnd

cdsitorie sau de adoplia copilului, In prezent, dac6 o adolescentl nu doregte s6 avorteze (qi

D e:v

o II

a re a

ps

i hct I o

g ic

133 pe argumentul riscului nrinim de sarcinl in

statisticile aratl cA 45% din ele opteazd pentru avort), atunci este destul de mare probabilitatea de a cregte copilul ca pf,rinte singur. ln urmd cu l0 ani, mai mult de 90% dintre copiii ndscugi in afara cisdtoriei erau dali spre adoplie; in prezent acelagi procent de copii sunt cresculi de cdtre mama naturali. Copiii care cresc copiiconstituie un fenomen cu numeroase consecinte sociale. Mamele adolescente adesea nu igi finalizeazl studiile liceale

lunii. S-a observat de asemenea cd unii adolescenli cred cd este imposibild aparilia sarcinii in cazul: primului contact sexual, al activitd{ii sexuale neregulate sau al ejacul6rii externe.
aceastd perioadd a

O a doua

cauzd

a numdrului mare de

sarcini neplanificate este refuzul de a lolosi


contraceptive, chiar de cdtre aceia care gtiu cE existl riscul sarcinii. in studiul men!ionat, adolescenlii igi argumenteazA atitudinea prin

gi majoritatea trliesc sub nivelul de


au o ratamare a

sbrdcie,

dependente de bunivoinJa altora. Copiii acestora

caracterul intampl6tor

imbolndvirilor qi a mortalit5lii gi prezinti adesea tulburdri emolionale gi probleme ;colare; mulli dintre ei devin victime ale abuzului, fiind crescufi de cdtre p[rin{i prea irnaturi ca sa inleleagd de ce pldnge copilul lor sau de ce copilul, care era pdnd la un moment dat, jucf,ria" preferati. devine brusc o persoand care are o
voinld proprie. Un studiu longitudinal al unui eqantion de 300 de adolescenli nlscu{i de citre mame adolescente, care s-a deslbgurat pe un interval de l7 ani, aratd ctr na$terea unui copil in ado-

al relaliilor sexuale, avdnd in general o atitudine negativi fa{6 de contraceplie. Un alt argument fi'ecvent invocat este sentimentul cd protejarea determind disAdolescentele care sunt stdnjenite de propria sexualitate preferd sd fie cucerite romantic qi nu sd se pregdteascd pentru sex; se pare ci acestea considerd cd lipsa de planificare a

parilia spontaneitali sau cd este imoral.

relaliilor sexuale este o scuzl convenabilS, pe

cdnd utilizarea pastilelor anticoncep!ionale


sau laptul de a avea la ele un prezervativ ar insemna o recunoagtere a activismului lor
sexual, a promiscuitilii gi a dorinlei de a face sex. Rolurile sexuale tradilionale sunt, de asemenea. invocale: este de datoria bdrbatului de a le proteja. O alti barierl importantd in calea

lescenli determini aparilia unor egecuri in


educalia acestuia. in comparalie cu copiii nlscufi la o vdrstS parentald adecvatS, cei ndscufi la vdrsta adolescenlei prezintd o inciden{d mai mare a egecului gcolar, a tulburirilor de comportament gi a delincvenlei. Aceqtia din urma sunt de asemenea mai predispugi la inceperea timpurie a vielii sexuale gi devin pirinli mai devreme (Furstenberg, BrooksGunn gi Morgan, 1987).

folosirii ra{ionale

contraceptivelor

este

inabilitatea cuplurilor de a comunica deschis


pe tema relaliei 1or sexuale. Ca o consecinla a acestor factori, rata gra-

viditatii la vArsta adolescenlei este dubl6 in America fali de celelalte lari dezvoltate
(fig. 3.15). Adolescenlii anrericani nu sunt mai
activi sexual fap de cei din celelalte 1dri. Analiza datelor oferite de acelagi tabel aratd cd existb diferen{e gi in ceea ce privegte rata avorturilor, care este mult mai mare in America (Brozan, 1985). Cei maimulli dintre specialigti explic[ acest nivel ridicat al graviditdlii la adolescentele din aceastd {ard prin

Dacd au la dispozitie, mai mult ca niciodatd. o multitudine de mijloace contraceptive etlciente, de ce nasc atdt de multe adolescente? Unul dintre rispunsuri ar fi ignoran(a in ceea ce privegte procesul de reproducere; studii efecruate prin metoda interviului aratd cd doar pulin peste jumitate dintre adolescen{ii chestionafi ltiu care este perioada de fertilitate a femeii 1\lorrison, 1985). Aceastd lipsd de informare are consecin{e destul de importante, mai ales

ambivalenla culturalS referitoare la sexualitatea adolescentului: se incurajeaz6 experirnentarea cdt mai timpurie a rela{iilor sexuale suslindndu-se cd egti cu at6t mai ,,trdznet"

pentru cd adolescenlii considerd inoportuni


tolosirea metodelor contraceptive, bazdndu-se

134
STATELE UNITE ALE AMERICII MAREA BRITANIE
i

I ntrodu cere in ps i ho I ogi e

,',lsfT+4
,t a t
a

aaaaa(

tracepliei. Mulli adolescenfi sus{in cd pdrinlii


nu acceptd disculiile pe aceastA tem6. ci educa{ia sexualS din gcoalf, este incd un subiect controversat, iar cabinetele gcolare de consiliere pe teme sexuale sunt subiecre chiar mai controversate. in alte 1ari. cum ar fi Suedia. copiiide v6rst5 qcolard sunt infonna{i in leg6turd cu reproducerea incb de la v6.rsta de 7 ani, iar la 10-l 2 ani

il+T{
i},iuivi

CANADA

li
FRANTA

se

prezintd cliferitele tipuri de metode contra-

'iltfi
aa

ceptive; obiectivul unor asemenea ac{iuni este


demistificarea sexului gi reducerea riscului gravidiHtii gi a bolilor venerice. Asemenea eforturi par s6 fie incununate de succes. Suedia fiind una dinrre larile cu cea rnai scazuta ratA a
,. Sarcinile care se

SUEDIA

'"H
oLANDA

ti"i

,+ l,i

finalizeaz{

Fig. 3.15. Rata graviditlfii la virsta adolescen{ei. Fiecorefigttdreprezintd I0 sarcini la mia de adolescente. Rata graviditdlii in randul adolescenlelor din S.U.A. (9,5%") este mai mere decat dublul oricdreia dintre celelalte ldri. sexual cu cat eqti mai sofisticat. Pe de alta parte, adullii americani resping ideea de a se

graviditali i la adolescen{6. Preocuparea actuali pentru prevenirea SIDA a determinat adoptarea unei atitudini mai realiste referitor la sexualitatea adolescentilor in S.U.A.. Un semnal incurajator este oleiit de un recent studiu. elecLuat de cStre

Centrul pentru control

al

imbolnlvirilor

(1992), care a cuprins peste I I 000 de liceeni; s-a constatat c6:. 78 o/o dintre elevii activi se-

xual, atdt fete cdt gi baieli, au folosit una dintre metodele contraceptive 1a ultimul
contact sexual: 40 o/o din fete gi 49 % dintre baieli au folosit prezervativul. metoda care protejeazi gi impotriva bolilor cu transmitere sexuald, in special SIDA, iar restul elevilor a folosit o alti nretodh, fie una sigurd (curn ar fi pilulele contraceptive), fie una relativ nesigura (cum ar fi ejacularea exterioard).

inlorma asupra vielii sexuale a copiilor lor

gi

de a-i ajuta pe ace$tia sd prevind sarcina la aceastA vdrst6. iar posturile de televiziune nu difuzeazd emisiuni de informare pe tema con-

Dezvoltarea ca proces permanent


Dezvoltarea nu inceteazd in momentul in care se ajunge la maturitatea fizicd. ci
este un proces continuu, care se intinde de la nagtere pAni la bdtrAnele; rnodificdrile corporale, care au loc intreaga viaf6, induc modificdri atitudinale, cognitive gi cornpoftamentale, iar tipurile de probleme cu care se confruntd o persoanh se modificd de asernerrea de-a lungul vietii.

Erik Erikson a propus o sistematizare

procesului dezvoltdrii; pornirrd de la premisa ci dezvoltarea psihologicd a individului este dependentd de relaliile sociale specifice diferitelor etape ale viefii, acesta

susline existenla a opt stadii, denurnite stadii psihosociale. Fiecare asetnenea stadiu ipotetic ar fi caracterizat de existen{a
unor probleme gi crize specifice (tabelul 3.4).

e:, ol t ar ea ps

ih

ol ogi

135

Tabelul 3.4. Stadiile dezvoltlrii psihosociale STADIILE

CzuZELEPSIHOSOCIALE REZULTATULFAVORABIL
incredere/neincredere Incredere gi optimisrn

l. Primul an de via{6

l.
-1.

Anul al doilea
De la 3 la 5 ani

Autonomie/indoiald Iniliativ6/vinovalie Dorinla de


cun oagtere/i
n

Autocontrol gi adaptare
Scopuri gi orientare; abilitatea de
a inilia propriile activitd{i

J. De la 6 ani la pubertate
5. Adolescen{a

Competen{i intelectual6, sociald


ferioritate
gi

fizici

ldentitate/confuzie Intimitate/izolare

Inragine de sine integratA, ca persoarri unic6


Capacitatea de relafionare strdnsd gi de durat6; angajarea intr-o carierS

6.

Adultul tanAr

profesional6

-. Vdrsta de mijloc
8. Bdtr6ne{ea

Productivitate/autorealizare
ntegritate/disperare

Preocupdri referitoare la familie, societate qi copii

Sentimentul de implinire qi de satisfacgie; acceptarea mo4i i

Erikson considerd cd o persoand, copil sau adult, trebuie sd negocieze in aga fel aceste crize, incAt sd fie pregititA pentru sarcinile psihosociale care le urrneazd,

e$uate pot duce la aparilia indoielii copilului asupra propriilor capacitdli. In perioada antepregcolard (adicd intre 3

-\stfel, copiii trebuie s6 inve{e in tirnpul primului ari de viafi cA pot avea incredere in parinli sau in cei care ii ingrijesc, in sensul cd acegtia le vor oferi hrand, conrort. precum gi dragoste necondifionatd. Dacd existd o asemenea incredere, numai .rtunci copilul se va simli protejat gi va
rncerca sd cdgtige acel grad de autonomie

gi 5 ani), copiii evolueazd de la o formd sirnpld de autocontrol la abilitatea de a inilia activitdli gi de a le efectua. Atitudinile parentale, incurajatoare sau descurajatoare, pot gi de aceastd datl sd determine aparilia unor trdiri negative, de inadecvare sau vinovd(ie, in situalia in care initiativele copilului vizeazd activitati pe care pdrintii
le considerd ruginoase. in timpul perioadei de gcolaritate, copilul igi insugegte abilitdlile valorizate social, nu numai scrisul, cititul gi diferite abilit6ti frzice, ci gi asurnarea responsabilitatii sau colaborarea cu alte persoane. Dacd aceste eforturi sunt incununate de succes, copilul va incepe sa se sirntl competerrt, egecurile pot duce la aparilia sentimentului de infe-

;are caracterizeazd, cel de-al doilea an de iata. Pdrinlii care devin dispera{i atunci " :and copilul lor este incdpdlAnat gi sfidator ir cel de-al doilea an de via!5 ar trebui de -pt sa se felicite: copilul lor are suficientl :ncredere in ei incAt sd fie sigur cd nu le va lierde iubirea dacd este obraznic. Dacd rarinlii vor irrcuraja aceastd autonomie, copilul va invdla sd-gi controleze impulsurile si sd se sirntd m6.ndru in momentul in care :ste apreciat. Supraprotecfia, irnpunerea -rnor restric{ii sau ridiculizarea tentativelor

rioritate.

Aga curn s-a men{ionat ir-r sec{iunea


anterioard, formarea identitetii gi a irnaginii de sine este sarcina psihosocial5 rnajord a

136 adolescenlei. Unele studii au adus argumente experimentale care susfin ipoteza lui
Erikson, conform cdreia dezvoltarea intr-un anume stadiu depinde de succesul rezolvdrii problemelor specifice stadiilor arrterioare; un asemenea studiu a demonstrat cd adolescenlii care sunt intr-adevdr preocupa{i de identitatea lor sau care au dobAndit deja o imagine de sine integratd, ob{in scoruri mai mari la evaluarea autonomiei (stadiul 2 dupa Erikson) comparativ cu cei care nu au trecut rriciodati printr-o crizd de identitate (Waterman gi Watemran, 19'12).

I ntroducere in ps i hol ogi e

de ani, omul se afld de obicei la apogeul

carierei sale profesionale; femeile care pAnd la aceastd vArstd s-au dedicat in special familiei, se orienteazd adesea cdtre o carierd sau diferite activitbti, copiii fiind de-acum adolescen{i sau dincolo de vdrsta
adolescenlei.

Pentru a defini preocuparea adullilor


pentru orientarea gi sprijinirea tinerei genera1ii, Erikson folosegte tennenul de generativitale, considerAnd cd sentimentul de satisfacfie al adultului este generat de ajutorul dat copiilor aflafi la vArsta adoles-

Tinerefea
Primii ani ai maturitAtii sunt caracterizati de obicei de exercitarea unei profesii, irnplicarea intr-o rela{ie rnaritald sau in alte tipuri de rela{ii intime. Aga cum considerd Erikson (tabelul 3.4), identitatea este precursorul intimitdtii, ca urmare adolescenfii care nu gi-au format incd o identitate mulfumitoare vor avea dificultali de stabilire a unei relafii intime, satislEcdtoare de ambele

cenfei pentru a deveni adulli, de oferirea ajutorului celor care au rrevoie gi de valorizarea sociald a contribuliei lor.

Existd o tendinfi binecunoscutd de a considera aceastd perioadd ca o ,,crizd", o perioadi in care se congtientizeazd neimplinirile, egecurile in atingerea obiectivelor stabilite la vArsta tinere{ii sau subevaluarea realizlrilor. Numeroase studii longitudinale au demonstrat cd barba{ii ajunqi
la vArsta de 40 de ani trdiesc o perioadd de tensiune ernolionald determinatd in spe-

pdrli; cauza acestei situalii este dificultatea de a satisface dorinlele partenerului, ca


urmare a preocupdrii pentru sine. Conform

unui alt punct de vedere, adolescentul incepe nu cu c6utarea propriei identitAti, ci cu nevoia de intirnitate, construcfia identit6tii fiind posibild numai prin stabilirea de relalii interpersonale intime (Sullivan, 1953). Nu existd insd suficiente argumente pentru a decide intre aceste doud puncte de vedere, de aceea se admite cd intimitatea gi identitatea interacfioneazd atdt in adolescentd cAt gi in tinerefe.

cialde relaliile sexuale, rolurile familiale gi valorile profesionale (Vaillant, 1977; Levinson et al., 1978). O crizd sirnilard a fost eviden(iatd gi in cazul femeilor (Sheehy, 1976). Conforrn acestei perspective, perioada adultd este caracterizatd

de o crizd nu foafte diferitd de cea din


adolescenfd, crizd, in care are loc o reevaluare a obiectivelor, iar intrebdrile ,,Cine sunt eu?" gi ,,incotro md indrept?o' devin iardgi importante. O mare parte din specialigti s-au intrebat daci criza ce caracterizeazd mijlocul vie[ii este o etapd a dezvoltdrii specific[

Perioada adulti
Pentru multe persoane, perioada adultb (cuprinsd intre 40 9i 65 de ani) este cea mai productivd perioadd a vielii; la vArsta de 40

tuturor oamenilor; studiile efectuate au adus dovezi irelevante in leg[turd cu specificitatea acesteia, in sensul cd subiecfii in vArstd de 40 de ani nu prezintd mai

D ezv o

ltar e a ps ih o logic d

137

multe probleme emofionale fa{d de adullii

mai tineri sau mai bltrdni (Costa gi \'IcCrae, 1980; Schaie gi Willis, 1991). Studiile referitoare la reac{iile femeilor
aflate la vdrsta de mijloc la diferite evenimente, curn ar fi menopauza gi indepdrtarea de casS a copiilor, au ardtat cd nurnai o micd parte dintre ele percep aceste evenimente cd avdnd un caracter traumatizant lNeugarten, 1968). Este insd adevirat cd vArsta de mijloc este o perioadl de tranzi{ie, pentru cd pe mdsurl ce se apropie, modul de a vedea r ia{a se schimb6: daci in tinere{e via{a era tirnpul care a trecut de la nagtere, de acum incepe sd fie consideratd ca tirnpul care a

:F

-12 z,
4(
UJ

(:
UJ

3to
la ul !uJ8
l--'

mai rdmas de trbit. Trecerea anilor

sau

moartea pdrin{ilor aduce cu sine conqtien-

o,g
4 J
0o',...: o-

ilzatea caracterului inevitabil al propriei morfi. Ajungi in acest punct, mullioameni


i ; i restructur eazd, v ia!a, igi stab i I esc pri ori talile $i decid ce anume doresc sd facd in

36

anii care le-au mai rdmas, un bdrbat care ;i-a construit o afacere de succes este posibil sd se reorienteze cdtre qcoalS, o femeie care s-a dedicat pAni acum familiei poate sd se indrepte cdtre o carierd sau cdtre politicd, un cuplu poate pdrdsi oragul pentru a se stabili intr-o casd latard etc. Cu toate cd unii oamerri considerd aceste reevaludri gi schimb6ri ca fiind suficient de intense pentru a declanga o criz6,, majoritatea le percep ca pe o provocare gi nu ca pe o
amenin{are.

1900 19201940 19601980 2000 2020

Fig. 3.16. America bItrAnS. Populalia

de

peste 65 cle ani din S.U.A. a tnregistrat wt ritnt stabil de cre$tere, ritm care se considerd cd se

va menline Si in continuare. Penlru copiii

Bitrffne{ea
Persoanele cu vdrsta de peste 65 de ani constituie in prezent aproximativ I27o din

totalul populafiei, iar acest procent se prevede cd va cregte la20Yo p6nd in anul
1020 (fig. 3.16).

ndsculi in prezent in S.U.A., speranla de viald este de 7 1 , I ani pentru bdieli qi 78,3 ani pentru fete. Pentru cei care se afld in prezent la vdrsta adultd, speranla de viald este cu mult mai tnare; un bdrbat care are in prezent vdrsta de 65 de ani, poate ajutrye h vArsftr de 79,5 ari, iar o fenteie la 83,7 arrl. (Biroul de recensimdnt al S.U.A., 1989)

138 Datoritd imbundt6!irii asistenlei sociale,


a

I ntrodttcere

in psihologie

alimentaf iei corespunzdtoare gi a cregterii

interesului pentru men{inerea condiliei fizice, multe persoane ating vdrsta de 65-15 ani gi chiar mai mult, cu o foarte
bund sdndtate. Cercetirile au demonstrat cd

sd ia decizii irnportante (cum ar fi judecitorii, conducdtorii diferitelor corpora{ii qi Iiderii politici), atestd faptul cd nu este absolut obligatoriu ca abilitalile cognitive sd scadd odatd cu inaintarea in
vArst6.

imbdtrdnirea nu determind in mod inevitabil degradareafizicd gi psihicS; acest proces presupune unele modificiri normale: incetinirea reflexelor, diminuarea capacitetii vizuale gi auditive, scdderea rezistenlei la obosealb. Celelalte modificdri, pe care de obicei le asociem cu bdtrAne{ea, sunt

Aceasta este insi partea pozitivd a lucrurilor; pentru unele persoane bdtrdnelea

insi determinate:

. o .

fie de boalS (cum ar fi boala Alzheimer, care duce la degradarea severd a func-

{iondrii fizice gi psihice); fie de abuzuri (cum ar fi o alimenalie inadecvati, consumul de alcool gi ligdri
etc.);

fie de lipsa de activism psihic qi fizic.

nu este o perioadd chiar atdt de fericit6; cei care au probleme cu sdndtatea coustatd cd diminuarea capacit6lii fizice duce la limitdri destul de accentuate, situa{ie care ii face sd se simtd neajutora{i. Pensionarea, aducdnd cu sine mult tirnp liber care trebuie umplut, poate influen{a negativ aprecierea de sine (pdnd la autodevalorizare), mai ales intr-o societate in care contribulia individuali este evaluatd in termeni economici. Decesul partenerului de via{d, al unui frate, al unei surori sau al unui prieten este posibil si ducd la sentimente insuportabile de
singurdtate.

Afirma{ia cA abilit6tile mentale se degradeazd odatd cu trecerea vdrstei, a


fost de asemenea verificatd experimental. S-a constatat ci adulfii de v6rsti mai inaintatd nu prelucreazd infonnaliile at6t
de rapid ca

tinerii (Cerella, I 985) 9i cd nu

au rezultate foarte bune la unele probe de rezolvare de probleme (Denrry, 1980); nu

existd incd dovezi care si confirme reducerea capacitilii de invdlare odatd cu inaintarea in v6rst[ (Schaie gi Willis, 1986); abilitdtile bdtrAnilor de rezolvare a problemelor pot fi insd ameliorate prin exerciliu (Willis, 1985). Numdrul destul de mare al persoanelor care, la v6rsta de 60-70 de ani, sunt capabile sd
efectueze activitdti destul de solicitante gi

Dupd Erikson, ultima crizd psihosocia16 (integritate/disperare) este determinatd de modul in care o persoand infrunti sfdrgitul vielii, bdtr6nelea fiind o perioadd de reflec1ie, de analizd retrospectiv[ a evenimentelor viefii. in situalia in care respectiva persoan[ a trecut cu succes peste problemele specifice tuturor stadiilor anterioare, atunci va avea un sentiment de implinire qi integritate, sentirnent al unei vie{i trdite cum se cuvine. Dacd insd persoana ajunsd la bdtrdnele privegte in urmd cu regret, dacd vede trecutul ca o ingiruire de oportunitAli pierdute gi egecuri, ultimii ani de viafd vor fi unii de disperare.

) et

o lt

ar ea ps

hologicd

139

Rezumatul capitolului
I, Psihologia dezvoltdrii incearcd sd
gdseascd rispunsul la doua intrebdri,

considerate fundamentale: a) care este rapoftul dintre factorii biologici (ereditatea) gi cei ambientali (mediul) qi cum este influenlat procesul dezvoltirii de relalia diritre acegti factori? gi b) este mai bine inleleasd
dezvoltarea dacd este consideratd un proces cortlittutt sau ca o succesiune de stadii distincte? intrebarea care apare de la sine este: existd perioade critice sau optinte pe parcursul c5rora trebuie sd aibd loc evenimente specifice gi care condifioneazl, no.malitatea dezvoltdrii psihologice?

perimentale in favoarea existen{ei capacitdlii nou-niscutului de a rdspunde diferer-rfiat chiar la sunetele auzile in timpul vie{ii intrauterine; nou-ndscufii sunt, de asemenea, caracleriza\i prin diferenle temperamentale.

4. Teoria lui Piaget descrie stadiile


dezvoltdrii cognitive : s tadiul senzoriontotor (in care o imporlantd descoperire este permanenla obiectului), stadiul preoperalional (pe parcursul cdruia incepe utilizarea simbolurilor), stadiul operaliilor concrete (cdnd se dezvoltd conceptul de conservare) Ei stadiul operaliilor forntale (in care problemele sunt rezolvate prin testarea sistematicd a ipotezelor). Caracteris ticlle ralio namentelor/j udecdlilor ntorale ale copilului corespund de asemenea acestor stadii. 5. Utilizarea unor metode de testare mai perfeclionate, care relev[ faptul cd teoria lui Piaget subestimeazd posibilitdlile copilului, a dus la aparilia a noi perspective teoretice. Teor ia p r o ce s drii i nfo r m a I i o nal e considerd cd dezvoltarea cognitivd reflectd dezvoltarea treptatd a unor procese psihice, cum ar fi atenlia qi memoria. Alte teorii accentueazd importanla niveiului de cunoStinle specifice pe care le deline copilul intr-un anunre donreniu sau a corttextttlui socio-cultural.

Detemrinanlii genetici sunt exteriorizaliin cadrul procesului de maturizare'. o succesiune de secvenle ale creqterii gi modifi cdrii organismului, determinate ereditar gi relativ independente de mediu. Dezvoltarea motorie, de exemplu, este un proces aproape exclusiv de maturizare; toli copiii stdpdnesc diferitele abilitali motorii, cum ar fi mersul de-a bugilea, pozifia verticald gi mersul biped, in aceeagi ordine gi la aproximativ aceeagi virst6. insl chiar qi aceste abilitali elementare pot fi modificate in condilii de mediu atipic sau inadecvat. La nagtere, toate sistemele senzoriale sunt in stare de funclionare gi pregdtite pentru a invd{a despre mediul inconjurdtor. Existd dovezi ex-

140
6.

Intro ducer e in p sih o logie

Unele comportamente sociale timpurii, cum ar fr zdmbetul, sunt rdspunsuri inndscute care apar la aproximativ aceeaqi vdrstd la toli copiii, inclusiv la copiii orbi. Aparilia ulterioard a altor comportamente sociale, cum ar fi teama de persoanele necunoscute sau anxietatea determinatd de separarea de pdrinfi, se pare cd sunt dependente de nivelul de dezvoltare cognitivd a copilului. Atasamentril copilului fala de cei care il ingrijesc constituie o bazd pentru relafiile interpersonale ale acestuia din perioada adultd. 7. Identitatea de gen este gradul in care cineva se considerd pe sine cd aparlindnd unui anume sex (ca fiind
femeie sau bdrbat); ea nu trebuie confundatd cu comportamentul specific
s

8. Teoria cognitivd a dezvoltdrii identitdlii sexuale gi a preludrii modelului sexual promovat cultural, elaboratd de cdtre Kohlberg, sebazeazd pe teoria dezvoltdrii cognitive a lui

exului, adrcd, achizilionarea acelor caracteristici qi comportamente pe


care societatea le considerd adecvate

pentru fiecare sex. in cadrul teoriei psihanalitice a lui Freud se susfine cd dezvoltarea identitSlii sexuale gi a comportamentului specific sexului au loc inci din copil[ria timpurie, datoritd descoperirii diferenlelor existente intre organele genitale ale celor doud sexe gi identificdrii cu pdrintele de acelagi sex. Teoria invdldrii sociale susline importanfa: a) recompenselor Si pedepselor primite de cdtre copil pentru comportamentele adecvate qi inadecvate se-

xului de apartenenld qi b) identificdrii cu adullii de acelagi sex, pe


baza invdydrii

prin observalie.

Piaget. in momentul in care copiii s-au identificat pe ei ingigi ca fiind fete sau bdieli, ei devin motivali sd achizilione ze acele comportamente care sunt promovate cultural. Infelegerea sexului qi a genului, in special achizilionarea constanlei sexului (adicd inlelegerea faptului cd sexul unei persoane rimdne acelagi, in ciuda modificdrii vdrstei sau a aparenfei), corespunde stadiilor piagetiene ale dezvoltdrii cognitive. intr-un mod similar teoriei piagetiene, gi aceastd teorie subestimeazd insd capacitdlile copilului. 9. Teoria schemei de gen, dezvoltat1, de cdtre Sandra Bem, cautd sd ofere o explicalie faptului cd imaginea de sine se bazeazd in primul rAnd pe distincfia masculin-feminin. Aceastd teorie subliniazd rolul important pe care il de{in factorii culturali in obiqnuirea copilului de a vedea lumea prtn lentilele genului. Ca gi teoria cognitivd a dezvoltdrii, teoria schemei sexuale consider[ copilul un agent activ in promovarea modelului sexual promovat cultural; similar teoriei invdldrii sociale, se respinge ideea conform cdreia comportamentul specific sexului poate fi evitat gi modificat. 10. Cu toate cd vdrsta la care incepe maturizarea sexuald (pubertatea) pre-

D e :,-

lt ar

a p s ih o Iog

r4t
pul de vdrstd. in situalia in care aceste valori sunt incompatibile, este posibila aparilia confuziei de rol qi testarea succesivd a mai multor roluri, inainte de aflarea propriei identitdfi. I2.Dezvoltarea este un proces care se desfigoard de-a lungul intregii vie{i: oamenii se schimb[ atAt fizic, cAt qi psihologic, iar problemele care trebuie solufionate sunt de asemenea diferite in diferitele etape ale vie{ii. Teoria stadiilor psihosociale a lui Erikson descrie aceste probleme (crize) in cadrul unor relalii sociale ca fiind oscilaliile specifice diferitelor vdrste; acestea incep cu,,increderea/neincrederea" specific[ primului an de viala gi continud cu ,,intimitate/ izolar e" - caracteri sticd tinerelii, pdnd la,,integritate/ disperare" ca reaclie in fala iminenlei mortii.

zinld, v ar iali i interindivi duale s emni fi cative, fetele se maturize azdin me-

die cu doi ani mai devreme comparativ cu bdielii. Baielii care se maturizeazd. precoce sunt mai mulfumili de aparenla lor frzicd gi au dispozilii emofionale pozitive mai frecvente fa!5 de colegii lor mai pulin maturiza{i; fetele care se maturizeazd mai devreme prezintd mai frecvent stdri depresive, de anxietate gi nemullumire fafd de aparenla lor ftzicd, comparativ cu colegele lor mai pu{in maturrzate. Rezultatele sondajelor efectuate aratd c6, in prezent, adolescenlii iqi incep viala sexuald la vdrste mult mai mici decdt adolescenlii din trecut. I l. in cdutarea identitAfii, tinerii incearcd si armonizeze intr-un sistem propriu valorile gi convingerile tuturor persoanelor care inseamnd ceva pentru ei: pdrinlii, profesorii $i gru-

Rec
sunt: Cole

munddri biblio gr aJic e


Lucrdrile referitoare la copildrie sunt:
Osofsky (ed.), Handbook of Infant Development (Manual despre dezvoltarea nou-ndscutului, edi{ia a II-a, 1987); Lamb gi Bornstein, Development in Infancy: An Introduction (lntroducere in dezvoltarea nou-ndscutului, edi{ia a II-a, 1987) qi Rosenblith gi Sims-Knight, /r the Begining: Development in the First Two Years (lnceputurile; dezvoltarea in primii doi ani de viafd, 1989). O lucrare in care sunt prezentate, in patru volume, principalele teorii qi cercetdri pe tema dezvoltdrii copilului este Mussen (ed.), Handbook of Child Psychologt (Manuai de psihologia copilului, edilia a IV-a,
1

Lucrdri cuprinzdtoare pe tema dezvoltArii gi Cole, The Development of Children (Dezvoltarea copilului, edilia a II-a, 1993) gi Mussen, Coger, Kagan gi Huston, Child Development and Personality (Dezvoltarea gi personalitatea copilului, edilia a VII-a, 1990). O imagine generali asupra dezvoltdrii de-a lungul viefii este oferitd in lucrarea lui Goldhaber, Life-Span Human Developntent tDezvoltarea umand de-a lungul vielii, 1986). Pentru o aprofundare a diferitelor perspective adoptate in vederea studierii dezvoltdrii putefi
consulta Miller, Theories of Developmental P svchologt (Teorii ale psihologiei dezvoltdrii, edilia a II-a, 1989).

983).

L42
ognitiv e Dev elopment (Dezvoltarea cogni1985) a lui Flavell prezintil amdnunfit acest subiect. The Development of Memory in Children (Dezvoltarea mernoriei la
C

I ntro duc ere in ps ih o lo gie

tivi, edilia a II-a,

copil, edifia a III-a, 1989) a lui Kail oferd o


accesibild prezentare a cercetArilor referitoare la capacitdlile mnezice ale copilului. Children's Thinking (Gdndirea copiilor, 1986) a lui Siegler prezintd acest proces psihic din perspectiva

The Developntent of Social Knowledge, (Dezvoltarea cunogtin{elor despre societate, I 983). Lucrarea lui Bem, The Lenses of Gender (Lentilele genului, 1993) ofer6o abordare sociocultural6 a problematicii apartenenfei sexuale. Dezvoltarea adolescentului este subiectul tratat in Steinberg, Adolescence (Adolescenla, 1985) 9i Kimrnel gi Wiener, Adolescence: A

teoriei procesdrii inforrna{ionale. Pentru o scurtd introducere in teoria lui Piaget, consultali Phillips, Piaget's Theory: A Primer
(lniliere in teoria lui Piaget, 1981).
Referitor la rafionamentul moral 9i social al copilului pute{i consulta dou[ lucrdri'. Social
and P ers o na I ity D ev el opm ent (Dezv oltarea social6 9i a personalitdtii, 1983), Damon, Turiel

Developmental Transition (Adolescenta: o perioadd de tranzi{ie in dezvoltare, 1985). Pentru perioada bAtranetii consultali Woodruff qi Birren, Aging: A Scientific Per.spectives and Social Issaes (imbitrAnirea: abordare qtiinlifici gi sociald, edi{ia a II-a, 1983) qi

Perlmutter gi Hall, Adult Development and

Aging (Dezvoltarea adultului gi


1

bdtrAnelea,

985).

ilI
Congtiinfa gi percepfia
Cap. Cap. Cap.

4 Procesele senzoriale 5 Percepfia 6 Conptiin{a gi stlrile sale modificate

Capitolul 4
Procesele senzoriale
Propriet5fi comune ale modaliti{ilor senzoriale
Sensibilitatea
Codarea senzoiald, Discu[ie criticd: Procese decizionale implicate tn deteclia

stimulilor

Sim{ulvizual
Lumina
qi senzafia
a

vizual[ luminii

Sistemul vizual Recepqia vizuald

Vedereacromaticd

Simfulauditiv
Undele sonore

Sistemulauditiv
Receplia intensitefli sunetului Recepfia inblgimii sunetului Disculie criticd: Protezarea artificiald auditivd

Ei

oculard

Alte modaliti(i senzoriale

Sim{ulolfactiv Simfulgustativ Simturile cutanate Simlurile somatice

a{a omului reprezintd cea mai distinctivd pafte a corpului; forma gi mdrirnea ochilor, a nasului
a eurii il fac sd arate foafte diferit fatd de :eilalti. Dar principala funclie a fe{ei nu :..nstd in a-l face pe orn identificabil, ciin :-l ajuta sd simtd lumea din jur. Ochii :mului vdd aceasta lume, urechile o aud,
=r

La nivelul analizei psihologice, seuzaliile reprezintd experientele cu stimuli sirlpli (de exemplu, o,,explozie" de lurnind rogie), in tirnp ce percep(iile sunt integriiri ale acestor senza{ii (de exemplu, un motor

in fldcdri). La nivel biologic, procesele


senzoriale sunt acele asocieri dintre organele de sirn{ gi etajele periferice ale sistemului nervos, in timp ce procesele percepluctle surft acele asocieri care au loc la etajele superioare ale sistemului nervos
central.

:.:sul o miroase, gura o gustd, toate sim{u-

:'.e primesc infonnalii despre ea. Ceea ce -sle remarcabil este faptul cd lumea pe ::r: noi o cunoagtem prin interrnediul ..:'nturilor nu este aceeagi cu lumea pe care : runosc alte specii prin sim{urile lor. - .:;are organ de sim! este reglat in aga fel :.:it sd perceapd stirnulii situa{i intre .:.lmite lirnite relevante pentru supravie.- :e. iar in afara acestor limite, stimulii .-:: insesizabili (ornul este insensibil la .:;i stirnuli). Specii diferite au limite dife.: Je sensibilitate, intrucAt ele au nevoi

Acest capitol are ca obiectiv investigarea proceselor senzoriale. in capitolul 5 sunt descrise procesele perceptuale. Cea rnai mare parte a acestui capitol este organizatd in funcfie de simlurile ornului: vedere, auz, miros, gust, tact (inclusiv detectarea presiunii, a temperaturii gi durerii), gi
ceea ce poartd nurnele ,,sim{uri sornatice". In viafa de zi cu zi, simlurile sunt implicate

: ::;ite de supravie{uire.
in acest capitol vor fi luate in conside:--: cateva dintre proprieta{ile principale . = simturilor, punAndu-se accent pe sirn:-:..e omului. Unele cercetdri au fost rea-".:3 pe baza fenomenelor psihologice, .-.:.e - pe baza fenomenelor biologice. - - ia arnbele niveluri de analiza se va face

in orice tip de ac(iune - vedem o pard, ii sirn{im textura, o gustdrn gi o nrirosinr in tin-rp ce mugcdm din ea, auzim sunetul
mestecdrii ei. Totugi, in scopuri de analizS, vom investiga fiecare sim{ in parte. inainte de a incepe analizarea sirnturilor ontului, sau a modalititilor senzoriale, vom discuta despre proprietdtile colluue tuturor

::-)ia

distinctia intre senzafie gi percep{ie.

simfurilor.

Proprieti{i comune

ale

modalitl{ilor senzoriale
proprietate se va referi la modalitatea sellzoriald de la nivel psihologic, iar cea de-a doua se va centra pe nivelul biologic. (Dis-

-: a:easta, sec{iune a capitolului vom : -: :3 subiect de disculie proprietS{ile co- --: i-rturor proceselor senzoriale. Prima

r46
cu{ia critici privitoare la procesele deciziorrale iniplicate in detectia stimulilor va face

I n lrr,tdtr

cere in psi ho I ogi e

ardtat cd nurnai 7 din aceste 100 de cuante

referiri

la cea de-a treia proprietate conrund).

Sensibilitatea
Unul dintre cele rnai importaute aspecte ale sirnfurilor noastre este acela cd acestea

iau contact cr-r celulele fotosensibile din ochi (celulele fotosensibile sunt responsabile de trarrsformalea lumiuii in imagine), iar fiecare din aceste 7 cuante ac{ioneazd asupra fiecdrei celule irr paftc. Unita-

sunt deosebit de sensibile irr detectarea schimblrilor survenite in mediul inconjurdtor. in tabelul 4.1 sunt date unele indica{ii. Perrtru cele cinci simfuri arn prev[zut o estimare a stirnulilor minimali pe care
acestea [e pot detecta.

tea criticd de receplie a ochiului cste prin urmare sensibilf, la o unitate nrinimd posibil de energie lunrinoasd.

Aspectul cel mai demn de aten(ie referitor la acegti stirnuli minir-nali il constitLrie valoarea lor foane scdzutS. precutrr gi sensibilitatea foarte ridicati a rnodalitatii senzoriale respective. Experimentul clasic al

PRAGURI ABSOLUTE. Sd presupunerr ca ve(i iutAlni un extraterestrr,r qi vefi dori sd determinali carc cste sensibilitatea lui la lumind. Cum ve{i proceda? Probabil ci cea mai simpld nretodd va fi stabilirea cantitatii minime de Iurnind pe
care extraterestrul o poate detecta. Aceastd rretodd este fundarnentali in nrdsurarea

lui Hecht, Shlaer gi Pirenne (1942) demonstreazd cd vederea omului este efectiv sensibild pe cAt este fizic posibil. Cea rnai rnicb parliculd a energiei lunrinoase este
cuanta. Hecht et al. au ardtat cd omul poate detecta urr spot de lumind care con{iue doar

sensibilit[1ii. Astlel, cel mai sirnplu mod de investigare a sensibilit6lii unui sirnl constd in stabilirea rnagnitudinii rninime a stirlulului ce poate fl discriminat dintre alti

stiniuli-

de exemplu, detenninarea magni-

100 dc cuante. Mai rnult decdt atdt. ei au Tabelul


4.

tudirrii celei mai slabe lumini cc poate fi distinsd in irrtuneric. Aceastd nragnitudine minimd se referd la pragLrl absolut.
i

l. Stimuli minimali. St i nr u I

apr tx i

ttt

ctl it, m

inim

cr

Ir

pentru diferite sinrluri. (Dupd Galanter. 1962)

SIMTUL
Vizual

STIMULUL MINIMAL
Flacdra unei lumdndri poate fi observatd de la o distan{5
de aproximativ 48 de km, intr-o noapte senin6

Auditiv
Gustativ

Ticditul ceasului poate fi auzit in condilii de linigte de la


o depdrtare de cca 6 metri

O lingurild de zahdr poate fi sirnlitd intr-un volum de 3.4 I de apd


O picdturd de parfum difuzatd poate fi simlitA in volunrul intern a
$ase camere

Olfactiv Tactil

Aripioara unei insecte poate fi simlitd pe obraz de la


o distantd de

crn

Procesele senzoriale

147

Procedeele utilizate pentru determinarea unor astfel de praguri poafid denumirea


UJ

de metode psihofizice. Experimentatorul va selecta rnai intdi un set de stimuli cu magrritudinea ce variazd in jurul pragului (de exemplu, un set de lurnini vagi de in-

F E lr

d(

rt

tensitdti variabile). Stirnulii vor

fi

prezen-

3
a 2
o-

ta{i la intAmplare subiectului, el fiind


instruit sd spun5,,DA" dacl stirnulul a fost detectat, gi ,,NU" dacd stimulul nu este detectat. Fiecare stimul va fi prezentat de mai multe ori, iar procentul de rdspunsuri afirmative va fi determinat prin magnitudinea fiecdrui stimul. Figura 4.1 prezintl.

a u
lrJ

o
J a F

z l!
o

un grafic al procentajului de rdspunsuri afinnative, in func{ie de magnitudinea stimulului (de exernplu, intensitatea luminii). Datele expuse suut tipice celor oblinute intr-un astfel de experiment: procentajulde rdspunsuri afirnrative spore$te gradual pe mSsurd ce creqte intensitatea. Subiectul detecteazd unii stimuli cu intensit6{i mai rnici de trei, unitdli, dar existd gi cazuri
cAnd subiectul raleazd,ocazional detectarea unor stimuli cu intensitdli de 8 unitali.

t o-

t.l35791t13
MAGNITUDINEA STIMULULUI

Fig. 4.1. Func{ia psihometricd. Axa verticald

indicd procentul de rdspunsuri afrmalive, ,,DA, am deleclat stimulul"; iar pe axa orizontald este reprezentald mdrintea magniltrdinii stimulului Jizic. Aceastd reprezentare
po
a r I

d d e n tr m ir e a de,, gr afi cul fu

n c!

iiI

or p s i h o-

Dacd performanfa se caraclerizeazd,


printr-o astfel de reprezentare graficd, psihologii definesc pragul absolut ca fiind valoarea stimulului detectat intr-uu procent de 50% din numdrul rdspunsurilor. Astfel, pentru datele prezentate in figura 4.1 ,pragul absolut este de 6 unitali (pragul absolut poate diferi considerabil de la individ la individ qi poate varia in tirnp la acelagi

ntetrice", .funclii care pot fi ob\inute penlru oricare dimensiune a stinuluIui.

individ, depinzAnd de starea fiziologicd


motiva{ionald a persoanei).

gi

DETECTAREA SCHIMBARILOR DE INTENSITATE. Lurnea se afld intr-o


perpetud schimbare. Ceea ce are o deosebita valoare pentru supravie{uire este faptul de a

gti sI surprindem aceste schimbdri. Din acest motiv. psihologii depun eforluri in studierea capacitd{ii individulLri de a detecta rnodificarile de intensitate a stirrulilor.

intrucAt trebuie sd existe un stimul minim inainte de a percepe ceva, tot aga trebuie sd existe 9i o diferenla real6 intre rnagnitudinile a doi stirnLrli (inainte de a distinge un stimul de altul). De exemplu, doud tonuri trebuie sa difere ca intensitate intr-o anumitd proportie inainte ca unul dintre el sd fie auzit maitare decAt celalalt. Diferenfa minirl5 de magnitudine necesari pentru a spune cd doi stimuli sunt diferi{i se numegte prag de diferenfd sau diferenfi abia perceptibild. Ca gi pragul absolut, dif-eren{a abia perceptibilS este definitd statistic. Folosind o metodd experirnentald curn este cea descrisd mai sus, diferenfa abia perceptibild reprezintd cantitatea de schimbare necesard unui subiect

148
pentru a detecta diferenla dintre doi stimuli, dintr-un procentaj de 50o/o din incercdri. Pentru a detennina experimental diferenla abia perceptibild (DAP), vom proceda in felul unndtor: avem doud spoturi

Intoducere

in psihologie

de lumind, un spot standard (l) gi un spot de lumind cu intensitate mai mare (2). Spotul de lumind (2) se afld pozilionat deasupra spotului standard gi ,,sclipeqte" pe o duratd mai scurld de timp. Spotul standard are aceeagi intensitate la fiecare incercare, in timp ce spotul (2)variazd, in intensitate

de la o incercare la alta. Subiectul va rdspunde cu DA sau NU pentru a indica dacS spotul de luminS (2) pare mai intens decAt spotul standard. Dacd subiectul poate discrimina o intensitate de 51W la spotul
de lurnind (2) comparativ cu spotul standard de 50W, in 50% din incerclri, atunci diferen{a abia perceptibilS este de 1W. Aceste experimente au lungi istorie. ^ 1834, fiziologul germanoErnst Weber a In realizat un astfel de studiu gi a elaborat una dintre cele mai impoftante legi din psihologie. E,l a descoperit c5 stirnulul devine mai intens atunci cdnd subiectul percepe o

schimbare mai mare. Weber a mdsurat diferenla abia perceptibila de intensitate

pentru diferite sim{uri, inclusiv pentru


simfurile vizual gi auditiv. S-a constatat cd diferenfa abia perceptibila sporegte o datd cu intensitatea stimulului standard, astfel a ajuns la concluzia ci DAP reprezintd frac{ia constantd a intensitdlii stimulului (Legea lui Weber). De exemplu, dacd dife-

0246 :
INTENSITATE [unlt6!l logaritmice]

Fig. 4.2. Diferenfa abia pereptibil5 pentru

ren{a abia perceptibil5 este de 1 (o unitate) la o intensitate de 50W, aceasta va fi de 2 unitati la o intensitate de 100W, 4 unitdti la 200W g.a.m.d. (in acest exemplu DAP este de 0,002 din intensitatea standard). Relatia

lumini. Subiectul are ca sarcind detectarea diferen\ei dintre intensitatea urui spot de luntind I Si ace,st spol plus o luminii cu inlensitalea zlL Diferenla abia perceptibild (miisu-

dintre intensitatea standard qi diferen!a abia perceptibila poate fi scrisa sub forma:

ratd in unitdli logaritmice)

a fost stabilitd la intensitdli diferite (de asemenea, mdsurate in unitiili logaritmice). GraJicul aratd cd mdrimea

N I --k
/I - creqterea in inteusitate pentru DAP; gi k - propo(ie constant[, denumitd qi constanta lui Weber (are valoarea de 0,002 in exemplul nostru).
unde 1este intensitatea stimulului standard;

DAP creSte o datd cu intensitatea intr-o manie-

rd

^corespttnde In alte cazuri, legea lui Weber are mai multd precizie. (Dupd Geisler, 1978.)
'[4/eber.

care

numai parlial legii lui

Procesele senzoriale

149

Dupd experimentul de pionerat al lui Weber, s-au efectuat qi alte studii asernSndtoare. Figura 4.2 indicd, rezultatele unui

La scurld vreme dup[ ce Weber gi-a elaborat teoria, ea a fost generalizatd de


fizicianul german Gustav Fechner. Gustav Fechner admite faptul cd nu doar diferenla abia perceptibi16 este fractia constantd a intensit5lii stimulului, ci gi faptul cd o diferenld abia perceptibild este perceptual egalS cu oricare alta; prin urmare, magnitudinea perceputd a stimulului reprezintd diferen{a abia perceptibila peste pragul absolut. Din aceste doud considerente, Fechner a derivat relalia conforur cdreia magnitudinea perceputd a unui stimul P
este propor{ionalS cu logaritmul intensitAtii

experiment relativ recent, cu privire la intensitatea luminii. Rezultatele sunt reprezentate prin linia curb6, iar predicliile dup6 legea lui Weber iau forma liniei drepte. Degi legea lui Weber nu se potrivegte in detaliu, totugi ea oferd o foarle bund aprorimare. Este adevdrat cd legea lui Weber folosegte la fel de bine gi altor direclii de cercetare; prin unnare, valorile constantelor lui Weber pot fi utilizate la diferentierea sensibilitatii diferitelor modalit6li
senzoriale. Cu cAt este mai micd constanta lui Weber, cu atAt suntern rnai senzitivi la schimbdrile survenite in intensitatea stimulului. Tabelul 4.2 ne prezintL constau-

sale fizice

astfel:

P:clogI
Aceastd relalie este cunoscutd sub numele de legea lui Fechner. Pentru a in{elege ce arat6 aceastd lege, sd presupunem cd. c : L DublAnd valoarea lui I sa zicem de la 10 la20 de unitdli, magnitudinea P cregte numai de la 1 la aproximativ 1,3 unit[ti. Prin urrnare, dublarea intensitalii luminii nu inseamnd dublarea strdlucirii sale percepute (un bec de 100W nu este de

tele lui Weber pentru diferite rnodalit[1i senzoriale; de exemplu, suntern mai senzitivi la rniros decAt la gust. Asta iuseamud c6, cu cAt vom adluga mai rnult condiment in farfuria cu mAncare, cu atAt mai bine rom putea detecta diferenfa cu ajutorul mirosului, inainte de a gusta.
Tabelul 4.2. Constanta lui Weber. Valorile
aproximative ale constantei Jiferili stimuli.

lui

l4/eber

pentru

doud ori rnai strdlucitor decdt un bec de 50W); dublarea intensitAtii sunetului nu
inseamnd dublarea puterii sale percepute; la fel gi pentru gust, miros, pipait gi alte sim-

DIMENSIUNEA

CONSTANTA
LTJI WEBER
.003 .15

STIMULULUI
Frecven{a sunetului Intensitatea sunetului Intensitatea luminii
t:

!uri. Mai general, in tirnp ce intensitatea


fizicda unui stimul cre$te, magnitudinea sa perceputa creqte rapid la inceput, iar apoi scade din ce in ce mai mult (fig. a.3). Ca qi legea lui Weber, legea lui Fechner este numai o aproximare; cercetdtorii rno-

.0r
.07 .20 .14

Concentralia odorificd Concentra(ia gustativE Intensitatea presiunii

derni au propus mai multe variante ale acestor legi care sd corespundd diferitelor
rezultate experimentale (Stevens, 1957). Cu toate acestea, rela{ia logaritmicb este

;i
tn

utild in numeroase aplicafii practice


psihologiei senzoriale.

ale

ls0

I ntrodu

cere i n ps iho I ogie

rile auditiv gi tactil rispund la energia mecanicd, sirn{urile gustativ gi olfactiv rdspund la energia chimicd. Dar creierul nu
intelege nirnic din toate acestea. El in{elege doar limbajul semnalelor electrice asociate impulsurilor nervoase descdrcate. intr-un anulne fel, fiecare modalitate senzoriald trebuie mai iutAi sd traducd energia safizicd in semnale electrice, astfel incAt aceste semnale sd poata efectua, eventual, un traseu spre creier. Acest proces de transla{ie
se mai nurneqte gi transduc{ie. Transduc(ia este indeplinitd de cdtre ce-

'( !
o
o-

o-J
]U

t lrl ut4 z
(f F

z (?
EJ

lulele specializate din organele de simt, denumite receptori. De exernplu. receptorii pentru vedere sunt localizati in tunica internd a ochiului; fiecare receptor vizual corrfirre o substan(d chimicd care reacfioneazdla lumind, reac{ie ce duce la crearea impulsului nervos. Receptorii auditivi suut celulele ciliate aflate in profunzimea ureclrii; vibratiile aerului sunt stirnuli care provoacd cililor o nriqcare de du-te-vino, rezultAnd astfel un
irripuls nervos. Receptorul este o celuld nervoasd specializatd,* neuronul (v. cap. 2). gi o datd ce este activat el va transrnite senrnalul elecce

INTENSITATEA STIMULULUI

--.+

Fig. 4.3. Legea lui Fechner. Pe ntdsurd

spore$te intensilalea unui.stimul fzic, magnitudinea perceputd cre;le rapid la incepul, apoi
scade gradual.

tric spre neuronii invecina{i cu care are


conexiuni. Semnalul (impulsul electric) are traseu ascendent prin mdduva spindrii. ajungAnd in aria corticald de recepfie spec r alizatd, pe

Codarea senzoriali
Deoarece acum gtim cAte ceva despre
sensi b i I itatea d i felite lor simluri. votn putea

investiga in continuare bazele biologice ale


senzatiei.

DE LA RECEPTORI LA CREIER.
Creierul se confruntd cu o problemd formidabild in a cunoagte lurnea. Fiecare sim{ r[spunde unui sirrgur tip de stirnLrl; sinitul vizual rdspunde la energia lunrinii, sim{u-

ntru rnod al itatea se nzorial6 respectiv6. Uudeva la nivel cerebral, probabil in aria corticald de recep!ie, sau altundeva. sernnalul electric este tradus in experienld senzoriald. Agadar, dacd experirnentdrn o atingere, aceasta nLl ,,apare" la nivelLrl pielii, ci la nivel cerebral. Totugi, intpulsurile electrice de la nivel cerebral care mediazd in mod direct experienfa atingerii sunt, de fapt, deterrninate de irnpulsurile electrice provenite de la receptorii tactili, situa{i in

piele. $i experienfa gustativd .,apare" la

Procesele senzoriale
e-

151

nivel cerebral, dar impulsurile nervoase


cerebrale care mediazd experienla gustativd sunt determinate, de asemenea, de im-

s-

lu le
IC

pulsurile electrice provenite de la recep-

afld un ecran pe care sunt proiectafi o llare varietate de stimLrli. Printr-un mic orificiu executat in craniul anirnalului se introduce un microelectrod, pAnd in aria selectatd a

torii gustativi, situali la nivelul lirnbii. in


acest fel, sistemele noastre senzoriale rela-

ln
la

riile

tioneaza everrirneutele exterioare cu experientele noastre subiective.

0sciloscop

a:ie

CODAREA INTENSITiTII $I CALITATII STIMULILoR. Cu fiecare modalitate de activitate senzorialS experimentarn atAt inlensilatea, cAt gi calitalea (sau natura) stimulului. De exemplu, cAnd vedern o pati de culoare roqu intens (saturata), experimentdm calitatea rogului la un nivel intens; cAnd receplionim un sunet

e-

'lt,

Amplificator

pca
ral

oea

srav, experinentdm calitatea indl{irnii


sunetului la un nivel scizut. Receptorii qi caile de conducere uervoase care duc la creier, trebuie sd codeze atAt intensitatea, cAt gicalitatea stimulilor. Se pune intrebarea: in ce mod neuronii efectueazd aceastd codare? Cercetdtorii care investigheazd. aceste procese de codare au nevoie in primul rAnd de o rnetod6, cu a.iutorul cdreia sd

Microelectrod

rte

ile

i'o
un

Ece tre

re
:ii.
)e3S-

bit
i&t

lta

determine care dintre neuronii specifici sLrnt activati de cdtre anurnili stirnuli specifici. Cea mai uzual6 rnetodi folosita in c ercetare constd in i nre gis trar e o ac t iv i dli i unei ,,singure celule receploare " gi a acti\ itatii c6ii nervoase specifice, in timp ce subiectLrlui ii surrt prezenta!i diferili stimuli. Un experiment tipic de inregistrare a activit5tii unei singure celule nervoase este rrezerltat in figura 4.4.
t

,
Ecran

--

./

Cimp receptiv

Bari de lurnini
Fig. 4.4. Inregistrarea activitS(ii electrice a unui singur neuron. O mainmld anesteziatd este asezatd intr-un dispozitiv care ii menline capul intr-o pozilie fixd. Stimulul, aclesea un
spot satt o bard de lumind, esle proiectat pe un ecran. Un microeleclrodvafi implantat in sistemul vizttal al maimulei, cu scopul de a moni-

to
ie-

ile
VA de ice

Acesta reprezint6 un experiment de re;ep{ie vizuald, dar procedeul este acelagi gi Dentru testarea altor sirnturi. Un anirnal (in 3cest caz o rnaimutd) este plasat intr-un dispozitiv care ii men{ine capul intr-o po-

in la

zitie fixb. Anirnalul este anesteziat pentru a ru simli nici o durere, iar ochii sunt men: :inuti in irnobilitate. lrr lata aninralului se

toriza aclivilalea unui singur neuron. Activilatea electricd a neuronului este anrplificatii gi redatd pe ecranul unui osciloscop.

152
cortexului vizual. Electrodul este astfel pozi{ionat incAt sa capteze rdspunsurile electrice ale unui singur neurou, timp in care animalul este expus la diferili stimuli.
Aceste mici semnale sunt amplificate qi redate pe un osciloscop, care transformd semnalele electrice intr-un grafic de voltaj electric. Majoritatea neuronilor emit o serie de impulsuri rrervoase ce apar pe oscilos-

I nlro

ducere in ps i ho I ogie

cop sub forma unor fusuri verticale. Chiar gi in absenfa stirnulului, numeroase celule nervoase vor rdspunde intr-o mdsurd mai rnica (ferromenul de activilate spontanii). Cdnd stimulul este prezentat unui neuron senzitiv, atunci pe osciloscop va apdrea un

lan! intreg de fusuri. Electrodul poate fi utilizat pentru a mdsura gi activitatea eleclricd a altor neuroni.

Procese decizionale inrylicute in deteclia stimulibr


No{iunea de prag absolut dateazdinci din anii I 800. Ideea de bazd ar fi aceea ctr pragul absolut reprezintd o barierl senzorial6 fix6;
peste acestprag. indivizii pot detecta un stimul. Aceastd aqa-zisA proprietate,,tot sau nimic" ne

temd ne aratd cd in ciuda simplei relatdri a observatorilor daci stimulul a trecut sau nu de bariera fixd, ei iau o decizie relativ complexi privind experienla lor senzoriala: daca experienla senzorial5 se daloreazd stimulului sau aceasta apare spontan in sistemul lor senzorial.

DIFICULTATI iN STABILIREA PRAGURILOR. Pentru a putea ilustra mai bine existenfa acestor dificultili, sE presupunem cd vrern si determindm probabilitatea cu care un
subiect va detecta un semnal acuslic slab, pre-

sugereazb cd un prag poate

fi definit ca llind

zentat pe scurt. La fiecare incercare experimentald, subiectul trebuie s6 indice dacd


a

auzit

valoarea stimulului detectabil dinff-un procentaj de 100% de incerc6ri. Motivul pentru care pragul este de fapt definit prin 50% deteclie este acela

ci in oricare experiment pot inter-

veni numerogi factori perturbatori: organul de sim{ sd nu func{ioneze perfect, aten{ia subiectului sb se abata de la context g.a.m.d.

sau nu sernnalul acustic. Sd presupunem cd dintr-o sutd de incercdri subiectul raporteazdcS, a auzit semnalul acustic de 89 de ori. Cum poate fi interpretat acest rezultat? Deoarece subiectul gtie cd se va prezenta acelagi semnal sonor la fiecare incercare, gi pentru ci adesea
este nesigur daca trebuie sa rdspundd cu

.,DA",

iilirililrllrl|l!:..

'
r:.aa

:::::t::=:

-::::::.:

sau ,,NU" la fiecare incercare, subiectul tinde s6 rhspundd in mod incongtient cu ..DA" tocmai pentru a impresiona cu abilitatea sa pe experi-

lniiicsre.
,cq,sBrnnst :.4: ::r:.

a**$tic

rl

fncfi''eg:.9.0

Bapcafl.a;y,

Ideea unui prag ca o barierd fixi implici relatarea a ceea ce subiectul executf, intr-un experiment. indiferent dacd stinrulul a dep65it
sau nu pragul. Cercetiri amdnunlite pe aceasta

mentator. Pentru a face fald acestei probleme, experimentatorii au introdus incerc'drile capcand (incercdri experimentale in cadrul cdrora nu existd nici un semnal sonor), cu scopul de a observa in cel lel vor rdspunde subieclii. Urmdtoarele rezultate indica performanla tipica a subiectului intr-un experiment cu sute de incerc6ri, dintre care l0o/o au fost incercdri capcan5. Aceste rezultate desemneazi proporlia rdspunsurilor cu ,,DA" sau ,,NU", atunci cdnd semnalul acustic a lost sau nu prezentat. De exemplu, subiectul a spus ,,DA" in 89% din

Procesele senzoriale

153
care afecteaz6 probabilitatea unui succes, rezulU ca eapoate afecta pragul absolut. Dar gi acest lucru, este in dezacord atdt cu ideea conform clreia un prag are o valoare fix6, cdt gi cu ideea ci pragul absolut este o barieri senzoriald. Rezultate sirnilare au condus la elaborarea

incercdrile

in care s-a prezentat un semnal.


a

Considerdm cA acest procentaj este probabilitatea unei reugite. Probabilitatea unei reugite

indici tipul de mdsurd


se

unuiprag absolut: dacS

cifreazd in jur de 50%, stimulul are valoarea de prag; dar dacd probabilitatea este mai mare de 50%, stimulul este deasupra pragului. Dacd subiectul spune ,.DA" intr-o incercare unde nu s-a prezentat nici un semnal acustic, rdspunsul este declarat alarmdfalsd. in exemplul nostru probabilitatea unei alarme false este de .52. Acest rezultat sugereazd cd gi un stimul zero poate depdgi pragul, ceea ce intrd in contlict cu ideea unui prag absolut.

unei teorii altemative referitoare la modul in care oamenii pot detecta stimulii senzoriali.

TEORIA DETECTIEI SEMNALULUI.


Teoria alternativd se referi la teoria detecliei
semnalului. Aceasta postuleaztr cd intotdeauna existd o oarecare activitate spontand sau zgomol in sistemele senzoriale; a;adar, nu exlsrd nici unfel de lucru care sdfie stimul ctt valoare zero. O persoanl care are ca sarcind detectarea unui semnal, se afli totdeauna in pozilie de a decide dac6 activitatea senzorialtr experimentata se datoreazd fie unui semnal prezentat, fte unui zgomol spontan din sisternul senzorial.

Tabelul 4.3. Reugitele gi alarmele false. Tabelul prezinrd datele in rqport cu succesele Si alarmele false pe mdsurd ce procentajul de
itrcercdri capcand se mdreSte.
PROCENT DE

ircencant
CAPCANA

succESE
.89 .83 .76 .62 .28

ALARME
FALSE .52
.41

Prin urmare. sarcina de detec(ie a stirnulilor


slabi necesitd mai degrab6 un proces decizional decAt simpla raportare a faptului dacl stirnulul a trecut sau nu bariera senzoriald. Decizia ce va fi luatd este afectatE de doi factori. Un factor il reprezintd sens ibilitatea subiectului la stimul, cu alte cuvinte, c6t de bine poate subiectul sf, aud6 un ton slab sau sd vadd o luminX slabd. Celdlalt factor este criteriul, in sensul de cdt de dispus e subiectul sd rlspundl cu ,,DA". Sensibilitatea subiectului pare si fie influenlatd de intensitatea stimulului, in timp ce criteriul sau este influen{at de agteptiri qi motive. In particular, criteriul subiectului va fi mai mic atunci cdnd el a$teapt6 un stimul care nu existd (Green qi Swets, 1966). In conformitate cu teoria detec{iei semnalului, experimentatorul poate sA separe mf,rimile sensibilitbfii unui subiect gi criteriul, prin reprezentarea in acelagi grafic a probabilit6lilor de succes gi de alarme false oblinute in experiment. Figura 4.5 (c) aratd probabilitatea succeselor gi alarrnelor false. Trebuie observat faptul cd punctul cel mai indepf,rtat din dreapta sus a graficului corespunde datelor. atunci cdnd l0% din incerctrri sunt capcane: in tabelul aldturat se observd cI probabilitatea succesului (schifati pe axa verticald) este de .89, iar pro-

l0
30 50 70 90

.32 .19 .04

Noliunea de prag ne face 9i mai multe


probleme atunci cdnd executdm un experiment unde variazd procentajul de incercdri capcanf,.

Si presupunem ca un subiect va fi testat cu acelaSi semnal acustic tirnp de mai rnulte zile, Car cu un procent de incercf,ri capcand care
alterneazd de la zi la zi. in figura 4.5 (D) sunt Drezentate rezultatele experimentului in care procentajul de incercdri capcanf, variaz6, de \a i0 la 90%. Aceste date ne arati cd reugitele gi alarmele false scad o dati cu creiterea proporr-iei incercdrilor capcan6. Probabil ci o datd cu ,-re$terea numdrului de incercdri capcanb su'ciectii incep sA se a$tepte la incercdri l6rd s:mnale acustice, prin urmare sunt mai inclinali sa spund ,,NU". Dati fiind aceast6 expectanla

t54
babilitatea alarmelor false (schi1attr pe axa
orizontal6) este de .52. La trasarea celor cinci puncte apare o figuri ordonatd. Punctele sunt simetrice, sub fonna unui arc de cerc. Faptul cd aceste puncte sunt

I ntro

ducere in psih oI ogi

,J00Y;i,i.
raE

,.:::.,', ,.

reprezentate pe aceeagi curb6, insearnnd c5 ele reflecti aceeagi sensibilitate. Degi fiecare punct de pe aceastd curbd reflecti o perlonnanti diferitb (probabili6li de succes gi alarme false diferite). diferenlele de perforrnantd indicd doar criteriul, nu 9i sensibilitatea subiectului. Prin urmare, dacl este cazul sd facem gi alte experimente cu acelagi semnal, dar cu procentaje de

incerc[ri capcanf, diferite, probabilitdlile


{0%
30% succes sau de alarmd falsd

de

,::

ttlj

.89

{,
:01

50yt

vor fi diferite de acelea din tabel, ele avAnd alte coordonate.


Aceasli curbd poartd nunrele de curba caracteristicl de operalionalizare a receptorului
(sau COR), ea mAsurand caracteristicile opera-

.? lt

dr

fionale ale unei persoane care recep(ioneazd


sernnale.
90o/a

ltt

L,

o L

.7;52.';,

0,.r'-,P{gbau1111ateaunt1 ,, ,r alafme false , ri., tr, 1,1,,


b
100Yu

100%

)nI

:t't
:ol
iL

o
a, m

lt

r!

. 0
.l: I I

','.prona5qlltatea unei ,' ,:ir',' alalme false


c

-'
='

:l00Yo''.
;

Fig. 4.5 (b, c). Reprezentarea grafictr a curbelor COR ob{inute din datele experimentale. ft) Reprezentarea graficd a aceleiasi informalii din tabet. sub fornta curbei COR. Curba indica procentajele de incercari capcand: (c) Curbele COR pentru diferite valori d'. Penlrtr un sennul mai intens avem o valoare ntui marc a lui d';valoarea d'pcntru
datele din tabel este de l. I 8.

Degi punctele situate de-a lungul aceleiagi curbe COR indicd schimbdrile de criterii. COR diferite indicd schirnbari de sensibilitate. Punctele care sunt reprezentate in graficul din figura 4.5 (c) aratd intensitatea particulara a sunetului. Dacd semnalul esle mai inrens, sensibilitatea este mai mare, iar curba COR se arcu ie$te mai tare; dacd semnalul este mai slab, sensibilitatea esle mai nrica, iar curba COR va fi mai apropiatd ca formd de linia diagonald. Astfel, forma curbei COR (gradul de arcuire a curbei) este determinatd de sensibilitatea subiectului, iar unitatea de mlsurd folositd este d'. Graficul de dedesubt prezintd curbele COR pentru valori ale lui d'cuprinse intre 0 9i 200. Prin urmare, probabilitalile de succes gi de alarme false pot fi transformate intr-o valoare d' care mdsoard sensibilitatea subiectului la un semnal specific. Manipularea procentaj u lui de incercdri capcand poate alecta succesele gi alarrnele pentru sernnalul respectiv, insh dileritele probabilirdli oblinute se vor distribui pe o curba COR. corespunzator unei valori specifice d'(Egan, 1975). Datd fiind aceastA viziune privind deteclia sernnalelor. trebuie sd reinterpretlm misurdtorile pragului oblinute in alte experirnente. Din perspectiva teoriei detecliei semnalului. pragul este definil ca fiirrd intensitatea stirnulului. unde d'are o valoare specificd, de exemplu l. Totuqi, rnetodele rnai vechi utilizate perrtru determinarea pragurilor rdmdn indicatori conve

nabili ai sensibilitalii.

Procesele sen:oriale

155

Cu ajutorul procedeului de inregistrare a activitatii electrice a unui neurou. cercetatorii au observat care este modalitatea prin care sisternele scnzoriale codeazi intensitatea gi calitatea stinrulilor. O irnportanld deosebitd in ceea ce privegte codarea intensitAtii unui stinrul il are numdrul de inrpulsuri uervoase pe unitatea de tirnp, ce poarld rrurnele de coefcient de inrpulsuri

' I I lilllillllllllilllil
"
L

nervoase. De exemplu. dacd ciueva vd atinge ugor braful, la nivelul fibrei nervoase vor fi generate o serie de impulsuri nervoase. Dacd presiunea se intettsificd, impulsurile electrice vor avea aceeagi rndrirne, dar va cregte numdrul lor (fig. 4.6).
Aceeagi situafie este sinrilara gi altor ntoda-

I Perioada de timp ll Aplicarea stimulului Retragerea stimulului de presiune de presiune


I

llillllilljilllllllli l-l

l_1

litdli senzoriale. In general, o intensitate

rlai mare a stirnulului inseamnd o

ratd

sporitd a descarcdrilor neuronale gi o ntai mare magnitudine perceputd a stirnulului. Cu toate acestea, intensitatea stirtrulului poate fi codatd Si prin pattent-ul tentporal

Fig. 4.6. Codarea intensitdfii stimulului. I?rispttnsul uneifibre nervouse din piele la (a) presiune uSoarii; (b) medie; :;i ('c) puternicd apliccrle reccplorului fbrei nervoose. CreSterect i nt e ns i t d1 i i s I i nulu I u i sporcsl e ol at ur nunr dru l, cdt Si cu regularitateu desccirciirii nert,oase in aceastii Jibrd (Dupi Goldstein, 1989.)

al impulsurilor

electrice.

La

iuterrsitSli

rnici. impLrlsurile nervoase sunt relativ rare in timp, iar perioada de timp dintre inrpulsurile succesive este variabild. TotLrgi, la intensiteti mari, timpul dintre impulsuri poate fi aproape constant (fig. a.6). Aqadar
si regularitatea descdrcdrilor nervoase poate servi la codarea intensitetii.

fice de couducere nervoasa se afld in diferitii receptori de la nivelr-rl ariilor corticale. In prezent, cercetdtorii au ajr.rus la uu consens, gi anume: creierul codeaza difererr{ele cal itative dintre modal itali lc sen-

Codarea calitatii unui stimul este o problemd rnult rnai complexd. Idcea-cheie ;are std labaza coddrii calitdtii rre-o oferd

Miiller, care in 1825 a prevdzut urmdtorul lucru: creierr,rl poate distinge :nforrralia (de exemplu lumina gi sunetele) provenitd de la dilerite modalitafi serrzrrriale, intrucAt acestea irnplica nervi senzt'rriali specifici - unii nervi senzoriali conluc la experienfe vizuale, allii la expe:iente auditive g.a.rn.d. Ideea lui Miiller referitoare la existenla -inor energii nervoase specifice a fost cou:lrntatl de descoperirile ulterioare, care au lenronstrat faptul cd originea ciilor speci.Toharrnes

zoriale prin implicarea cdilor specifice de conducere nervoasd. Ce putcur spune insd despre distingerea calitalilor cu ajr.rtorul r,rnui sirn!? Curn deosebim rogu de verde, sau dulcele de acru? Trebuie sd spunem incl o data ca procesul coddrii se bazeazd, pe interven[ia ueuronilor specifi c i. In spri j inul acestei afi rrnaf ii existd o dovada cd putem distinge gusturile dulci de cele acre. in virlLrtea faptului ca fiecare tip dc gust are propria sa fibrd nervoasd. Agadar, ./ibrcle clulcelui" rdspund

in special gr-rsturilor dvlci,,Jibrele acntlui" rdspund irr principal gusturilor acre. la I'el gi in cazul ,.fibrelor penlrlt s(lt'at" qi ,fibre-

lor pentru untat"'. Dar, in principiul codarii, spccificitatea uu este singura dovadd plauzibill. De asemeuea, sistemul senzorialse poate lolosidepallent-ul de descdr-

ls6
care nervoasa pentru codarea calit6tii unei

Introducere in

ps

ihologie

senzatii. Degi o fibrd nervoash particulard poate rdspunde maximal la un gust dulce, ea poate rIspunde gi la alte gusturi la fel de bine, dar in diferite grade. O fibr5 nervoasd va rbspunde foarte bine la gusturile dulci, mai pu{in la gusturile amare, chiar gi rnai pulin la gusturile sdrate; prin urnrare, stimulul pentru gustul dulce poate detennina ac{iunea unui numdr urare de fibre ner-

voase, cu unele care descarcd mai mult decAt altele. Acestpatterrr specific de activitate nervoasd poate reprezenta codul siste-

mului pentru dLrlce. Un pattern diferit poate fi codul pentru amar. Aga cum voul observa in cadrul discu(iei detaliate despre sirl{uri, atAt specificitatea cAfi qi patlern-ul de descdrcare nervoasd sunt utilizate la codarea calitltii unei
senzatii-

Simtul vizual
Oarnenii sunt creditali in general cu urmdtoarele sirnfuri: a) sirnlul vizual; b) simcosmice, razeleX,razele ultraviolete gi infrarogii, undele radio gi TV. E,nergia electromagneticd e consideratd un contiuuum de unde, cu lungirnile de undd (distan{a de la o ,,creastd" a undei la alta) variind de la cele mai scurte raze cosmice (1, < 0,01 nm), pdnd la cele mai lungi r.urde radio (cAliva kilometri). Ochii omului sunt sensibili numai la o micd por{iurre dirr acest continuum, adicd la radialiile electromagnetice cu lungimile de undd cuprinse intre 400 gi 700 nm. Dat fiind faptul cd uu nanometru este a miliarda parle dintr-un metru, radia!ia vizibila compel.lseazd doar o foarte micd parte a radiali i lor electromagnetice. Radialia electromagneticd din domeniuI spectrului vizibil este reprezental6 de lu-

simlul gustativ; e) sim{ul cutanat (sau simltrrile pielii);9i f) simlurile sornatice (de exemplu acestea permit recuuoa;terea poziliei relative a capului fafd de trunchi). Numai primele trei dintre aceste simluri sunt capabile sd oblind informalia aflatd la distanfa de noi (adesea vital6 pentru supravieluire), iar

lul auditiv; c) simlul olfactiv; d)

din acest grup simlul vizual este cel mai bine acordat la specia uman5. in disculia
despre simlul vizual. rnai intAivom analiza

natura energiei stimulului la care sirnlul vizual este senzitiv; apoi vom descrie sistemul vizual cu accent pe rnodul in care receptorii sdi executd procesul de transducfie; in final, vom analiza felul irr care modal itatea v izuald proceseazd i nforma!ia despre intensitatea gi calitatea stimulilor.

mind; la toate celelalte lungimi de undd


suntem orbi.

Sistemul vizual

Lumina qi senza{ia vizuali


Fiecare sim( rdspunde la o forrnd particulard de energie fizic6,, iar in cazul sim-

fuluivizual stimululfizic este lumina. Lumina reprezinta o parte din spectrul de


rad i al i i
e I e ctr onn gn e t ic e (energie produsl de oscilalia materiei incdrcatd electric) qi apar{ine aceluiagi continuurn ca gi razele

Sistemul vizual al ornului este alcdtuit din ochi, mai multe structuri cerebrale gi caile specifice de conducere la care sunt conectate (v. fig. 2.13 pentru o ilustrare simpl ifi catd a sistemului vizual). Activitatile interne ale ochiului reprezintd principalul

obiectiv al acestei secIiuni. Ochiul este alcdtLrit din doud sisteme: unul destinat

Procesele senzoriale

157 Sisternul de formare a imaginii cuprinde corneea, pupila gi lentilele; fhrl acestea

formbrii irnaginii; iar celdlalt transducerii irnaginii in irnpulsuri electrice. Pdrlile esentiale ale acestor doui sisteme sunt redate in
figura 4.7 .

vom putea vedea doar lurnina, nu gi pattenrul ei. Corneea constituie suprafafa frontalS transparentd a ochiulLri; pe aici
pdtrunde lumina in ochi, iar razele acesteia

Gornee

sunt deviate spre iuterior pel)tnr a inilia


procesul de formare a imaginii. Lentilele completeaza procesul de focalizare a lurninii pe retin6, care este situatd pe fundul globului ocular (fig. a.8). Lentilele igi modifica forma in scopul focalizdrii obiectelor aflate la diferite distan{e; ele devin mai sferice pentru obiectele mai apropiate, gi Inai plate pentru obiectele indepdrtate. ln cazul unor tulburdri de vedere, lentilele nu devin suficient de aplatizate pentru a aduce in focar obiec-

Umoare

vitroasi
Reiina

^fut"

Fig.4.7. Secfiune transversall a ochiului drept i.r'edere de sus). Inainte ca luntina sd ajungd pe suprafala retinei, aceasta lrece prin urnfitoarele strttcttrri: corneea, trmoclrea apoasd, lentile Si untoarea vitroasd. Cantitatea de luntind care ,tiunge in oc'hi este reglatd de ntdrintea pupilei,

tele indep5rtate; indivizii care prezintd o astfel de afec{iune se numesc rniopi (hipomelropie).ln alte cazuri,lentilele nu devin suficient de sferice pentru a se concentra
pe obiectele apropiate: aceste persoane all

tn nic

oriJ'iciu

formal in iris. Irisul

este

alcdluil

ochiul hipermetrop. Aser-nenea defecte optice sunt obignuite gi pot fi corectate cu


ochelari sau cu lentile de contact. Pupila constituie cea de-a treia componentd a sistemului de formare a imaginii; ea se prezinti sub forma unei deschizdturi

-iintr-un ntuSchi circular ce mdreSte sau ntic;o"eazd diametrul pupilei, prin urmare el contro..ea:ci dimensimtea acesleia. Irisul dd ochiului :uloarea caracteristicd (albastru, cdprui etc.)

Fig. {.8. Formarea imaginii pe retinS. Fiecare punct de pe un obiecl i$i trinite razele in Ioate ..:"ec'!iile. dar nuuai unele dinlre acested vor pdtrunde in ochi. Razele de luninii provenite din .::tiaSi pttnct de pe obiect vor trece prin diferite regiuni ale lenlilelor. Pentru o se/ttrnta o imagine -:':.1ctd, razele de luntind converg inlr-ttn singur punct de pe retinii. Fiecare pttnct de pe obiect '':buie sd aibd un corespondent pe inaginea retiniand. Obsenali cii intaginea retiniand este .';'. ersotd Si, in general, mult ntai redusd dectit este obiectul in realitate; observali, de asemenea, -: ittajoritalea razelor de lumind se intrepdtrund la nivelul corneei.

158

I ntroducere

in psihologie

circulare cu diarnetrul variabil, in functie de intensitatea luminii. Pupila se rndregte la lunrind slabd gi se mic$oreazd la lurnina putcmicd, in accst fel asigurAndu-se o cantitate suficientd de lumind peutru a menfine calitatea imaginii la diferite intensitdti ale

reaz6,la intensitdti scbzute qi conduc la formarea senza{iilor acromatice. Conurile sunt adaptate pentru vederea diumi; ele rdspund

la intensit[1i mari ale luminii gi conduc la


formarea senzaliilor cromatice. Foafte curios este faptul cd celulele cu bastonage gi conuri sunt localizate in stratul retinian cel mai profund fa{n de cornee (vezi in figura 4.9 direc(ia sdge{ii de lumind). De aseurenea, retina mai con{ine gi o re(ea neuronalS, plus celulele de susfinere gi vasele sanguine. Dacd vrem sd observdtn detaliile unui

luminii. Toate aceste mecanisme servesc la


captarea luminii pe suprafafa internd a globului ocuiar, pe retinS. De aici comanda va fi preluatf, de sistemul de transduc{ie. ,,lnima" acestui sistem este fonnatd din receptori. Existd dou.l tipuri de celule receptoare, bastonaqele gi conurile, denumite astfeldin cauza fonnei lor distictive (fig. 4.9). Cele doud tipuri de receptori sunt specializate pentru scopuri diferite. Bastonagele sunt specializate in vederea nocturnd; ele ope-

obiect, de obicei vorn migca ochii astfel incAt obiectul sd fie proiectat in centrul retinei, in regiunea denumitd fovea. Mo-

tivul pentru care efectudm

aceste rnigcdri

oculare se datoreazd distribufiei recepto-

I Celule amacrine ICelule

r-t

Celule bipolare Celule orizontale

ICelule cu bastonage L: Celule cu

Fig. 4.9. Reprezentarea schenratici a retinei. Aceastd repre:enlare a relinei

se

de la unul sau ntai nrulli receptori yittali Si transntit acest semnd spre celulele ganglionare, ai cdror cxoni formeazd nert,ul optic. Obsen,ctyi pre:en1a nrai ntultor liptrri de c:elule bipolat'e sau ganglionare. La nivelul retinei existii cle asenenect Si colateralc sau conexiuni laterale. Neuronii denumi1i celule ori:onlale au cr,utexiutti lalerale ldngd receplorii vi:uali; in timp ce tteuronii denuntili celule ontacrinet au cone-

bazeazd pe o exantinare cu microscopul electronic. Celulele bipolure primesc semnalul

xittni lalerale invecinittatea celulelor ganglionare. (Dupd Dowling gi Boycott, 1966.)


' Neuroni rctinieni care inlcrconecteazi celulele gan-elionare adiacente
bipolare (n. trad).
,si

arborizalia intcnri a cclulelor

Procesele senzoriale

1s9

rilor de la nivel retinian. in fovea se aflA


numerogi receptori agezati in grupuri apropi ate, iar la per ifer i a foveei numdrul receptorilor este mai redus. Fdrd a ne surprinde, fovea constituie regiunea ochiului care este cel mai bine adaptatd la vederea detaliilor (incearcd sd citegti aceastd carte in timp ce privegti la dirnensiunea paginii). DatI fiind lumina reflectatd de un obiect ce a ftcut contact cu celula receptoare,

+
,

apare intrebarea cum anume receptorul transformd lumina in inrpulsuri eleclrice? Celulele cu bastonage gi conuri conlin substan[e chimice care absorb lutnina, denumite fotoreceptori. Absorblia luminii la nivelul fotoreceptorilor declarrgeazd un proces ce are ca rezulLat un impuls nervos. Odatd efectuat acest pas al procesului de transduc!ie, impulsurile electrice trebuie s5 ajungd la nivel cerebral, prin neuronii de legdturd. Rdspunsurile celulelor cu bastonage gi ale celor cu conuri vor fi transmise rnai intdi spre celulele bipolare, iar de la celulele bipolare vor fi transmise spre alli neuroni - celulele ganglionare (fig. a.9). Axonii lungi ai celulelor ganglionare se extind in afara ochiului formAnd nervul optic, care are traseu spre creier. in locul unde nervul optic pdrdsegte ochiul nu exista receptori; stimularea vizualdaacestei re-

Fig.4.10. Localiza{i-vI pata oarbI. (a) Cu ochiul drept inchis, privili.fir la crucea din colgl din dreapta sus a imaginii. Depdrtali cartea tJe ochi la aproximativ 30 cm Si deplasali-o infapd Si inapoi. Cdnd cercul albastru din stanga dispare, el esle proiectat pe pata oarbd. (b) Fdr{t a misca carlea Si cu ochiul drept incd inchis, privili fix la crucea de jos. Cdnd spaliul alb ajunge pe pata oarbci, linia neagrd pare cd este conlinud. Acest fenonren ne a.jutd sd inlelegent de ce nu sltntem conStienyi de pata oarbd. Cq efect, sistemul vizual compleleazd pdrlile cdmpiluiviztral la care nu suntem sensibili.

conuri care explicd o serie de fenomene privind intensitatea perceput[ sau lurninozitatea. Prirna diferenla constd in faptul c5, in medie. rnai multe celule cu bastonage (decAt cele cu conuri) se conecteazd, la o singurd celuld ganglionard; bastonagul ce are ca suport celula ganglionard prirnegte mai multe input-uri decdt cor-rurile. In consecirrfd, vederea este mult mai sensibila
dacd se bazeazd mai degraba pe celulele cu bastonage decAt pe cele cu conuri. A doua diferenld ar fi aceea cd celulele cu bastonage gi cele cu conuri sunt situate in regiuni oculare diferite. Fovea con{ine multe

eiuni nu va avea nici un efect (fig. 4.10). .\ceastd cecitate parfiala (golul din cAmpul t izual) nu este perceputd, intrucdt creierul r a completa in mod automat acest gol r Ramaclrandran gi Gregory, i 991).

Recepfia vizuali a luminii

SENSIBILITATEA.

Sensibilitatea

urmului la intensitatea lulninii este deterninata de celulele cu conuri gi cele cu bastonage. Exista douh diferen{e fundamen:ale intre celulele cu prelungiri irr formd de rastona$e gi cele cu prelungiri in formd de

conuri, insa nici un bastonag; in timp ce retina perifericd este bogata in bastonage gi are doar cdteva conuri rdzlele. Una dintre consecintele acestor diferenfe morfologice este aceea cd sunterrr mult mai capabili sd detectdm o lumind slabd cu ajutorul retinei periferice (bogatd in bastonage), decAt cu fovea. Astfel, acuitatea vizuala (ceea ce inseamnd q yedect exucl ce s-a inltinrytlal) este mai nrare pe fovea decdt Ia nivelul retinei periferice, iar

160

Introducere in psihol ogie

plat)

sensibilitatea (a vedea cii ceva s-a irtltinreste mai mare la periferie. Gradul de

sensibilitate al retinei periferice poate fi stabilit prin mdsLrrarea pragulLri absolut al


subiectului pentru spotlrrile de lumind prezentate intr-o camerd obscurd. Pragul abso-

.94
= 6
o
U)

:
$
f

k3 F
6
UJ

IIJ

z F z
3
d.

lut va fi mai mic (adica sensibilitatea la intensitatea luminoasd va fi mai mare) atunci cAnd subiectul nu va mai privi in direclia respectivd (astfel incAt lumina sd cadd pe retina perifericd), dec6t in cazul in care va privi direct cdtre spotul de lumind (cazin care lumina va cddea pe fovea). O altS' consecintA a diferen!ei rnorfologice dirrtre celulele cu bastonage 9i cele cll conuri este aceea cA pe nrdsurd ce se lasd noaptea,

z lrl d-2

devenim relativ mai serrsibili la luminile


albastre, intrucAt o datd cu veltirea irttunericului vederea se transferd de la celulele cu conuri la cele cu bastonage (cind bastonagele opereazd la intensit5ti scdzute), bastonagele fiind mult mai sensibile decAt conurile la lumina albastrS. Asta inseamnd

:
J

o o o
J f:

lD

{ 0i

lL

'l

cd sensibilitatea ochiului la lLrmind nLr


depinde numai de stimularea bastonagelor sau a conurilor. ci depinde gi de lungirnea

de undd a luminii; in cazul bastouagelor


LUNGIMEA DE UNDA [nanometri]

sensibilitatea maximd apare la lungirnile de

Fig.4.1l. Pragul absolut pentru intensitatea luminoasl de diferite lungimi de undI. Graficul schileazd pragul absolut infunc{ie de lungimea de undd (in nanometri). Curba superioard depinde defaptul dacd subiectul priveSte direcl cdtre spotul de lumind, astfel ca imaginea sd cadd direct pe .fovea, satr priveSte in altd direclie, ast.fel ca intaginea sd ajungd pe retina perifericd. Curba superioard este alribttitd celulelor cu cc.tnuri, iar curba de jos celulelor cu
ba,stonase.

undd mai scurte, aflate la capdtul albastrului din spectrul cr-rlorilor (fig. a.l I ).

ADAPTAREA LA LUMINA. PANA aici a fost subliniat faptul cd omul este sensibil la schimbhrile de intensitate ale
luminii.
Pe de altd parte, dacd un

stimul nu

igi schimbd proprietatile, ornul se adapteazdla el. Un exernplu semnificativ privind adaptarca la lumini este acela cdnd de pe o stradd luminoasd intrdrn intr-o sald de film intunecatd. Inilial nu vorn distinge nirnic in sala slab ilr,rminatd de ecran. Totugi, irr cdteva minute vom putea vedea destul de bine locurile pe care le cautim. Eventual vom fi capabili sd recunoagtem gi fizionomiile celor din sald. CAnd vom ajunge iardgi pe strada lurninoasd, la inceput

Nu nuntai cd pragurile sutt nai

scdzttte in cazul celulelor cu ba.stonase, dar pragurile minimale penlru celulele cu baslonase Si cele ctr conuri apar la diferite lungimi de undd, cu un minintturt pentru baslonase la o lungime de undd mai scurtd. Pragurile sunt reprezentale in ttnitdyi logaritmice; astfel de unitd\i swtt adesea utilizate pentru cuanlifcarea intensitdyii. (Duplt Hecht giHsia, 1945.)

Procesele senzoriale

161

aproape orice lucru ni se va pdrea dureros de lurninos gi va fi imposibil sd facem deosebirea dintre acestea. In c6teva nrinute totul r,a reveni la normal, deoarece adaptarea la

Pe mdsr.rrd ce ne adaptam la lumind, aceasta pare cd scade din intensitate. Un exemplu relevant al acestei situalii apare atunci cdnd inraginea obiectului pe retini nu ajunge la nivelul receptorilor. De obicei, chiar qi atunci cdnd incercdm si privinr fix asupra unui punct, ochii nogtri se nrigcd ugor, ceea ce inseamnd cd imaginea este
totdeauna in migcare pe suprafafa retinei. CAnd aceastb miqcare este eliminatS, obiectul vizual dispare in cAteva secunde. Stabilizarea imaginii retiniene necesitd un echipament delicat (fig 4 13), insd o stabilizare aproxirnativd va cauza o imagine neclard

acest nivel de intensitate lumirroasd este rapidS. Figura 4.12 indicd rnodul in care pragul absolut descregte in timp, in condilii

de intuneric. Curba din grafic are doui


ramuri; ramura superioard este detenninatd de celulele cu conuri, iar ramura irrferioard
se datoreazi celulelor cu bastonage. Siste-

rnul de celule cu bastonage necesitd o perioadd rnai mare de timp pentru a se adapta, dar este mai sensibil la lurninile slabe.

UJ

F
b

<8
z ul

4't
fc6

;3 F:
3,E'

fiE' J $+
o. 3
01

0
F

t0_

20
rii

30

40

TIMP PETRECUT lN INTUNERIC [minutel

ig. {. I 2. Cu rsu I ada ptd

la lumin6.

Su b i e cl i

,etina se adapteazd la aceasta. Cand suhiecyii :ttrtt plasali uherior in intuneric, sensibilitatea .'or Ia lunind creSte, iar pragul absolut scade. .1cest fenonren poartd denuntit'ea de odaptare la
I

:rit,esc la o lumind strdlucitoare pand cand

.'unrind. Grafiarl pre:intd pragul absolut la Jilbrite perioade dupd ce a avut loc adaptarea .'a luntind. Punctele de pe curbd corespund :poturilor ce piireau albe, inddbrenl de lungintea lor de undd. Obsenali ntodi;ficarea curbei iupd l0 minule; aceasta se nwne$te ,,diferen-

:ierea bastona.t-con". Numeroase teste aratd cd

.:rinta parte a curbei se datoreazd vederii pe :,;:a celulelor ur conuri, iar cea de-a doua ..:rte se dalorea:dvederii pe ba:a celttlelor cu
:,:.t t on
aS

Fig. 4.13. Imagine stabilizati. Dispozitit, pen!ru stabil i:area inraginii retittienc pritl tttilizarea lentilelor de contacl. Imaginea lintd (T) este vdzuld prin intermediul unor lentile puternice (L) montate pe o lentild de contact, fixatd pe cornee cu ajutorul unui tttb de aspiralie (A). La fiecare ntiscare a globttlui ocular, lentilele Si imaginea linld se miScd Si ele a.stfel incdt imaginea proiectatd Iutdcatrtra va ajttnge pe at'eeaSi zond a retinei. Dupd cdteva secunde inaginea se v0 \\lerge
,si

t,a dispdrea.

e. (Datele sunt aproxirr.rative.)

t62
sau chiar disparilia ei. Acest fenomen pare sd fie o consecinfd a adaptdrii. Faptul cd sistemul vizualinceteazd sd rdspund[ la un stimul neschimbat inseamnd cd acesta nu e

I ntroducere

in psihologie

teristicS a obiectului. Prin urmare, avem tendin{a sd vedem un trandafir ca fiind rogu chiar atunci cdnd el este ilurninat de o luminS galben-verde, gi totugi un obiect

destinat sd detecteze schimbarea.

Vederea cromatici
Toate radiatiile vizibile sunt asemdndtoare, cu excep{ia lungimii de undd. Sistemul nostru vizual transfonnd lungimile de undd a luminii in culoare, diferite lungirni de undd genereazd, diferite culori. De exemplu, luminile cu lunginti de undd scurte, cele cuprinse intre 450 gi 500 nano-

nefamiliar iluminat de aceastd lumind il vom vedea galben-verde. Acest efect al culorii caracteristice ne indicd de ce jacheta favorita de culoare albastrd aratd
intotdeauna bleurnarin. indifereut de schim-

bdrile de lumind.

metri, sunt albastre; lurninile cu lungimi


de undd medii, cele cuprinse intre 500 gi 570 nanometri, sunt verzi; gi lurninile cu lunginti de undd ltmgi, cuprin se intre 620 9i 7p0 nanometri, sunt rogii (fig. a.1a).
In cele ce unneaz6, discuf ia noastrd des-

APARENTA CULORII. Vederea unei culori este intr-un fel o experien{d subiectivd. Dar pentru a studia o culoare din punct de vedere gtiintific trebuie sd utilizdm un vocabular comun pentru a o descrie. Sd ludm ca exemplu un spot de luminI pe un fond intunecat. Culoarea poate fi descrisd fenomenologic prin trei dimensiuni: lurninozitate, nuan!6 gi saturafie.
Luminozitatea, ata cum am vdzut, se referd la intensitatea perceputl a lurninii. Celelalte doud dimensiuni ne spurl cAte ceva despre culoarea in sine. Nuan{a se referd la calitatea descrisd de numele culorii, cum ar fi galben-verzui. Satura{ia reprezintd puritatea luminii; culorile nesaturate sunt pale sau albicioase (de exemplu. culoarea roz);

pre percep{ia culorilor se va centra numai pe lungimile de undd ale luminii; lungimea de undd este perfect adecvatd pentru cazurile in care originea senzafiei cromatice este un obiect care emite lumind, cum ar fi soarele sau un bec. Totugi, de obicei, originea senza{iei cromatice este un obiect care dd lumind atunci cAnd o surs6 de lunrind il ilurniueazd. in aceste cazuri,perceperea

culorile saturate nu confin alb. Alberl


Munsell, un aftist, a propus o schemd pentru specificarea suprafefelor colorate, ddndu-le nume de nuan{e pe o scald de la I la 10, gi doud nurrere de ordine: priniul indicAnd saturatia. iar celdlalt luminozitatea.

culorii obiectului este par{ial deter-

minatd de lungirnile de unda reflectate de obiect gi par{ial determinatd de alli factori. Un astfel de factor este culoarea carac-

Fig.4.l1. Spectrul solar. Cft'ele


mdsurale in nanomelri (nm).

date repre:intd lunginile

de

uncld

ale diferitelor ailori,

Procesele senzoriale

163

Fig.4.l5. Solidul colorat. Cele trei dimensitmi ale culorii sunt repre:entote printr-un dublu con. I,,luanla este indicatd prin punctele din jurul circuntferinlei, saturalia prin punctele de-a lttngul razei, iar luminozilatea prin punclele de pe ata
yerticalii. Plilcile verticale din solidul colorat vor ardta diferenlele de saturalie Si de luminozitate ale unei singure nuanle.

Culorile din sistemul lui Munsell sunt reprezentate prin solidul colorat (fig. a.15). In aceste condilii, ne punem intrebarea cdt de multe culori diferite suntem capabili sd vedem? in intervalul de 400-700 nanonietri (la care suntem senzitivi) putern distinge aproximativ 150 de lungimi de undd

diferite; ceea ce inseamnd c6, in medie, putem diferenlia doud lurrgimi de undd aflate la un interval de 2 nanometri, ceea ce inseamnd cd diferen{a abia perceptibild pentru lungirnea de undd este de 2 nanornetri (fig. 4. i 6). Date fiind cele I 50 de culori discriminabile, ele pot avea diferite

:6 (t:
E

$*
E'2 I
430''

g-

44S 468 480 500 5!0 $40':.,560 580 600 620


Lungimea de undd [nanometril

640

de und5. Graficttl aratd pragul de diferenyd la diferite lungimi de undd. In ocest experintent, luntinile a douii lunginti de undii stmt prezentale una cdle una, iar subiectul trebuie sd-Si dea seanta dacd ele sunt asemdndtoare sau diferite. Pulem discrintina o schintbare intre I Si 3 nanctmetri. (Dupd Wright,1946.)

Fig.,l.l6. Discriminarea lungimilor

t64
valori ale lurninozitdlii gi saturaliei, numdrul estimat de culori pe care le putem discrimina ridicdndu-se la peste 7 milioane! ln plus, potrivit estin-rdrilor Biroului Nalional
de Standardi zare, av etn nume pentru aproximativ 7500 din aceste culori(Judd qiKelly, 1965); este greu de crezut, pentru oricare alt

Introducere in psihologie

rile de lumind ale cdror componente fizice diferi foarle mult intre ele pot apdrea, la un
moment dat, identice. Trebuie sd jinem cont insd cd de aici inainte ne vom referi doar la amestecul lurninilor, denumit amestec aditiv, lird a mai face vreo referire la amestecul culorilor sau pigrnen{ilor, denumit amestec subtractiv (fi5. 4.17). Regulile de combinare crornaticd diferd de cele utilizate la combinarea culorilor de picturd sau de cele ale luminilor. La amestecarea acuarelelor, stimulul fizic este in sine alterat (amestecul are loc in afara ochiului), prin urmare este obiect de studiu al fizicii. Prin contrast, la amestecarea luminilor, combina{ia se realizeazd in interiorul ochiului gi deci aceasta intereseazd psihologia.

domeniu de activitate,

c[ limbajul

nostru

este atAt de extensiv ,,cifrat". Aceste cifre ne oferd o anumitd indicalie a irnpoftanlei cu-

lorii in viafa noastrd (Goldstein, 1989).

AMBSTECUL DE CULOARE. in
mod remarcabil, toate nuan{ele pe care le putem distinge sunt generate de amestecul a cAtorva culori de bazd. Sd presupunem cd proiectdm diferite lumini colorate pe aceeagi porfiune a retinei. Rezultatul acestui arnestec de lumind va fi o noud culoare. De exemplu, ur-r alnestec in propo(ii adecvate de lu-

ln ceea ce privegte amestecul luminilor,

mind de 650 nm (rogu) cu o

500 nrn (verde) vaardtagalben. In aparen!6,

^lurnind

de

amestecul va corespunde perfect unei lu-

pentru a rezulta orice luminci colorald.Pentru a ilustra acest lucru, intr-un experiment de oblinere a unei culori, subiectului i se
cere sd oblinI o culoare a lurniniiprin amestecarea altor trei lumini colorate. AtAt timp cdt cele trei lumini combinate sunt larg distan{ate intre ele sub aspectul lungimilor de undd de exemplu, 450 nrn (albastru),

in general, lrei lungimi de ttndd considerabil distanlate intre ele pot fi combinale

mini galbene cu lungimea de undd

de

580 nm. Amestecuri similare, altele decAt cele din cazul de fafd, pot avea ca rezultat o

lumind care sd corespund6 perfect luminii


galbene de 580 nrn. Prin urmare, amestecu-

gi subtractive de culoare. Amestecul adiliv de culoare (ilustrat in imaginea a) combind luminile. RoSul Si verdele amestecale dau culoarea galben; din amestecul de verde Si purpuriu va rezulta albastrul etc. In cenlru, unde ajung cele trei culori, amestecul apare alb. Amestecul subtractiv de culoare (ilttstrat in intaginea b) are loc ahtnci cdnd sunt amestecati diferili pigmenli sau atunci cand lumina este proiectald prinfiltre colora/e, plasate unul peste altttl. De obicei, albastru-verde Si galben se vor amesleca pentru a da verde, iar culorile complementare ca albastru Si galben, contbinate vor da negru.

Fig.4.l7. Amestecuri aditive

Procesele senzoriale

165
aceastd cecitate, reproducerea culorii ar

e n

560 nm (verde) qi 640 nm (rogu) - subiectul va fi capabil sd treacd testul de oblinere a

fi

lt
a i-

luminii. Totuqi, subiectul nu va putea

sd

;
it

oblina lumina coloratd cerutl daca i se oferd pentru combinare numai doud lurnini - spre exemplu, lurninile cu )":450 nm gi 640 nm. Deci este semnificativ numdrul trei. Deoarece unele lumini care sunt total diferite din punct de vedere fizic par identice oarnenilor, trebuie sd tragem concluzia cd suntem ,.orbi" la aceste diferenfe. Fdrd

imposibila. Reproducerea realistd a culorii in televiziune sau fotografii se bazeazdpe faptul cd pot fi reproduse o gami vastl de culori prin combinarea doar a cAtorva dintre ele. De exemplu, daca vefi exantina cu o lupd ecranul televizorului, ve{i observa cd el este alcdtuit din puncte tninuscule de
numai trei culori (albastru, verde gi rogu). Aparilia amestecului aditiv de culoare se datoreazd cromatoforilor care sunt atat de

,e

l-

lt
;p
'g

)r ),

Fig. 4.18. Cercul de culori. Un ntod simpl.u de a reprezenla ameslecul de cttloare se realizeazd prin intermediul cerctrltti cle culoare. Ctrlorile speclrale (culorile core.spunzdtoare lungimilor de undd din domeniul noslru de sensibilitate) sunt reprezentate prin punctele situate in jurul cirumJbrintei cercultti. Cele doud capete ale spectrului nu se intdlnesc; spaliul dintre ele cctrespunde gamei de
in
J-

fe

tli
IE

fi reproduse prin antestecarea lungintilor de ttndd scurte Si lungi. Inleriorul cercului reprezintd amestecurile de lumini. Lurninile dinspre centrul cercului au o salttalie mai nticd (sunt mui albicioase); albttl se afld chiar in centru. Amestecurile oricdror douii lurnini se
culori roStt Si purpuriu nespectrale, ce pot
giisesc pe linia dreaptii care uneSte cele dottd puncte reprezentative. Ctind aceastd linie trece prin centrul cercului, luminile anestecate in proporlii adecvale vor apiirea albe; aceste perechi de culori sunt denuntite culori complementare.

e-

166
apropiati, incAt imaginea lor se suprapune
pe retind (fig. a.18 pentru o metodd de reprezentare a amestecului de culoare).

Introducere in psihol ogie


(2o/o) dec6,t la femei (0,3yo), intrucAt genele

specifice din cromozomul X sunt recesive (Nathans, Thomas gi Hogness, 1986).

DEFICIENTE ALE VEDERII CROMATICE. Majoritatea oamenilor pot ob{ine o gamd variat[ de culori prin amestecul a trei lurnini selectate adecvat, cum ar fi lumina albastrd, verde gi rogie. Alte persoane pot obline culorile utilizAnd arnestecuri de numai doud lumini (discrornatopsie) sau, in cazuri rare, prin simpla ajustare a intensitdlii unei singure lurlini (rnonocromatopsie). Persoanele cu defecte ale vederii dicromatice prezintl dificultSli majore la discriminarea lungimilor de undd: persoauele cu monocrornatopsie sunt total incapabile sa distinga lungimea de undd. Ambele grupuri de deficien{e poartd denumirea de cecitate cromaticd (daltonism); depistarea cecitalii cromatice se realizeazl, cu ajutorul unor teste ca cele din figura 4.19. Majoritatea deficien[elor de vedere cromaticd sunt de origine geneticd. Aceste deficienle sunt mult mai frecvente la blrbali

TEORIILE VEDERII CROMATICE.


De-a lungul anilor au fost elaborate doud

teorii majore cu privire la mecanismul


vederii cromatice. Prima dintre acestea a fost propusi de Thornas Young, in 1807.
Jumdtate de secol mai tArziu, F{ermann von

Helmholtz va dezvolta teoria lui Young. Potrivit teoriei Young-Helmholtz, sau teoria tricromatic5, chiar dacd existi o paleti largd de culori diferite pe care sd le putem deosebi, pentru recepfia culorii nu existd decAt trei receptori (celulele cu conuri). Fiecare receptor este sensibil la o gamd diversd de lungimi de und6, dar foarte responsiv intr-o bandd ingustd. Aga curn se prezintd in figura 4.20, receptorul scurl esle extrem de sensibil la lungimi de undi scu(e (gama de culori albastre), receptorul nrcdiu e mai sensibil la lungimi de undd medii (gama de culori verzi qi galbene), iar receptorul lung are o sensibilitate maximd la lungimile de undd lungi (gama de culori roqii).

r{ Q.'

tr.-i&-:q rtTfr'Sl
ab

-t &"f, Tr

' *J4.

'rl

Fig. 4.19. Cecitatea cromatic5. Se utilizeazd doua suprafe;e plate. in c'ea din stdnga (a), indivizii cu anumile tipuri de cecitate cromaticd la roSu Siverdevor vedea doar numdrtrl 5; allii t,or vedea doar numdrttl 7, iar allii nu t,or yedea nici un nuntdr. Cei care au o vedere normald vor vedea numtirtrl 57. in mocl asentdndtor, pe strprctfula platddindreapta(b),persoanelecuyedereanorntaldvorvgdeanurndntl l5,intimpce persoanele cu cecitale cromaticd la roStt-verde nu vor vedea nici un nundr.

lre rle

Procesele senzoriale

167

Ie

E.
ua

Ac{iunea combinatd a celor trei receptori va genera aparilia senza!iei cromatice; cu alte cuvinte, lumina de o anumitd lungime de undd stimuleazd variabil cele trei tipuri de receptori, iar raportul specific de

>:
ts

I
4
2

$: 6

activitate a celor trei tipuri de receptori


duce la formarea senza{iei cronratice specifice. Agadar, referindu-ne la discufia ante-

o,
CL

ul

,(uil

.a
t7. f,n

El

au

o
le
NU

ioia-

rioard despre calitatea coddrii, teoria tricromaticd considerd rnai plauzibila situa(ia in care calitatea culorii este codatd prin pattern-ul de activitate a celor trei tipuri de receptori, decAt existenfa unor receptori specifici pentru fiecare culoare. Teoria tricromaticd explicd aceste evenimente ale vederii cromatice men{ionate anterior. Capacitatea de discriminare a diferitelor

tl

400 500 - 600 700 .=, Lungime de undi [nanometri] ,


.,..Fig. 4.20. Teoria tricromaticd. Sunt pre:entate curbele de rd.spuns ale receptorilor pentru lungimile de undd scurle, ntedii Si lungi propuse de teoria tricrontaticd. Cu ajulorul aceslor curbe putent delernina rdspunsul relativ al .fiecilrtti receptor la luntina de orice lunginte de undd. In exenrplul de fapd, rd,spunsul fiecdrui receptor la lunrina tle 500 nnt .se obline grafic

rte
SE

lungirnide unda

se fundamerfteazd pe fap-

ste

rte

liu
la(o-

gi).

tul cd acestea conduc la rdspunsuri diferite la nivelul celor trei tipuri de receptori. Se poate obline amestecul a trei lungirni de unda (larg distan{ate intre ele) pentru orice culoare. intruc6t aceste lungimi de undd vor activa cele trei tipuri de receptori, iar activitatea acestor receptori st[ baza ^la percepliei intr-un test de culoare. (In continuare vorn vedea semuificalia numdrului trei). Teoria tricromaticd explic6 diferitele tipuri de cecitate cromaticd prin abserr{a unuia sau nrai multor receptori din cele trei

prin trasarea unei linii ascendente pornind de lo unda de 500 nm. notdndtt-se locul ttnde se intersecleazii aceasld linie cu fec'are c'urbd.
(DupE Wald qi Brorvn, 1965.)

fi galben, iar arrestecul de galben gi albastru poate genera alb. Aceste observafii sugereazd cd rogu gi verde formeazd o pereche de culori oponente, ca gi galben gi albastru, iar cLrlorile dintr-o pereche oponentd nu pot fi percepute sirnultan. Ideea ..perechilor oporrente" este sus{inuta gi de

tipuri existerrte: persoarrele cu discromatopsie se nasc cu un tip de receptor in minus. in limp ce persoanele cll monocromatopsie au in minus doud din cele trei tipuri de receptori. In ciuda succesului pe care l-a avut
teoria tricromaticd, ea nu poate explica 1a fel de bine gi fenomenologia culorii. hr

faptul cd subiectul rnai intdi va privi la lurnina coloratd gi dupa aceea va privi la suprafa{a neutri. Apoi subiectul va relata
cd vede culoarea pe suprafa(a neutrd, culoare care estc conrplementard cu cea originald (fig. a.2l). Aceste observa{ii fenonrenologice l-au condus pe Hering la elaborarea unei alte teorii a vederii crornatice - teoria culorilor oponente. Herine credea cd sistenrul vizr-ral conline doud tipuri de unitati sensibile Ia culoare. O unitate rdspunde la roqu sau verde. cealaltd unitate rdspunde la albastru sau galben. Fiecare unitate rdspunde in modalitd{i contrare la cele doud culori opouente:
unitatea rogu-verde. de exemplu, igi sporegte

1878. Ewald Hering observa ci toate culorile pot fi descrise fenornenologic, ca ;i cum ele ar consta din una sau doud din unndtoarele senza{ii de culoare: rogie, verde, galbend sau albastrd. Hering a mai arAtat cA nlr se poate percepe nirnic ca flind r erde-rogiatic sau albastru-ghlbui; mai
degrabd, aurestecul de rogu gi verde poate

168

I ntr odu cere in ps ihol ogie

Fig. 4.21. Imagini ulterioare complementare cu originalul. ['rivili cu atenlie Siferntilate punclul din centrul innginii din slanga, apr.ti nrutali privirea pe ptrnctul din centrul cadronului din dreapla gi reli ysdet i,, ceald imaginea ce conline culorile contplemenlare cu ctriginalul: culorile albastru, rr,t;u Si galben sunt inlocuite de galben, verde, roSu Si albastru.

numdrul rdspunsurilor cAnd se prezintd culoarea rogie; gi igi scade nurn[rul rispunsurilor c6nd se prezintd culoarea vercle. intrucAt o unitate nu poate rdspunde in doud rrrodalitdti o dat5, nu pot fi oblinute perechile rogiatic-verde gi galbui-albastru; albul va fi perceput numai cAnd ambele tipuri de uni-

retina este expusd la o lumind galbend, rata descdrcarii va fi redusd; se pare c[ aceste celule constituie baza biologica a perechii oponeute albastru-galben.
Lumini de 450 nm

tdfi oporrente sunt in echilibru (fig. a.22). De asemenea, teoria explicd qi motivul pentru care vedelr nuanfele aga cum le
vedern. Dacd un singur tip de unitate oponent[ se afla in dezechilibru, voru percepe o singurS. nuanfd - ro$u sau verde ori galben sau albastru; iar dacd ambele tipuri de unitSli sunt in dezechilibru, vom percepe combinalii de nuanfe. Teoria culorii oponente a devenit mai incisivd odatd cu descoperirea aga-ziselor celule specifice culorii oponente, localizate in nucleul geniculat al talarnusului (DeValois qi Jacobs, 1984). Aceste celule se activeazd spontan, sporindu-gi rata activitd{ii ca raspuns la o gama de lungimi de undi gi igi reduc activitatea ca rdspuns la o garnd de lungirni de undd diferite. Prin unnare, unele celule aflate la un nivel superior al sistemului vizual descarcd rnult mai rapid dacd retina e stimulatd de o lumind albastra. iar dacd

/\

1\ \/

/c

Nuanta: albastru + roeu = violet

Fig. 4.22. Teoria procesului oponent. Diagrama ne indicd tnodul prin care procesul oponent rdspunde la o lumind de o anumitii lungime de undd. ln ctcest erentpltt, lttmina are Ittngintea de undd de 150 nm, din banda undelctr scurte. Aceastava afecta ambele sisleme; albastru-galben ;i roSu-terde. Pe de altd parte, acest lucru ya deterntina inclinarea balanlei albaslnt-galben spre albastm, Si roSu-verde spre ro$tr. llhtanla rezul,latd vafi un anestec de roSu Si albastru (adicd violet). (Dup[ Hurvicl.r giJameson, 1957.)

'rocesele senzoriale

169
nisrnelor vederii crornatice reprezintd una dintre realiz[rile rnajore ale psihologiei, ea servind ca prototip gi in investigarea altor
sistenre senzoriale.

Teoria culorii oponente gi teoria tricroi.natic6 sunt in cornpetifie de mai bine de runrdtate de secol, fiecare explicAnd unele

reclaritdti, insd nu totul. Unii cercetdtori sunt de pdrere cI ar trebr-ri sd aibd loc o ..reconciliere" intre cele doud teorii, adicd ;ele trei tipuri de receptori ale teoriei tri;romatice si susf ind unitdtile culorilor opo:lente aflate la un uivel superior al sis::mului vizual. Cea mai completb teorie in acest sens este cea a lui Jameson qi Hurvich (Hurvich, l98l ). Figura 4.23 prezintd fundamentul teoriei celor doud stadii :le culorii. Figura aratd cum se pot conecta recep:.',rii scurti, medii gi lungi ai teoriei tricronatice cu celulele specifice culorii opo:ente, pentru a produce senzaliile croma:ice. Celulele oponente albastru-galben re; ep1 i orr eazd i rrforrnalia de intrare (inpu I -ul)

ercitatorie de la receptorul scutl gi infor:ratia de intrare inhibitorie de la receptorul


.ung. Daca existd mai multd excitalie decAt

;nhibi{ie, procesul opor.'tent va produce :uloarea albastrd; daca inhibitia domind, :rocesul oponent senrnaleazd culoarea _:albenS; iar dacf, excitalia este egald cu
,nhibilia, procesul genereaz5 culoarea gri. analizi similard se aplica gi in cazul : elulei oporrente rogu-verde. Teoria celor doud stadii ale cr,rlorii ex:licd numeroase aspecte ale vederii cro:r.:atice, deqi nu in totalitate. Analiza meca-

Fig.4.23. Teoria celor doul stadii ale culorii. Diagranta simplificatd prezintd lipul de conexiune dintre receptorii scurli, medii Si lttngi cu celulele specdice cttlorii complententare, pentrLr a produce senzaliile de culoare. Celula
c o

nr p

Ie

nt

ntar

it

a I b as t r u- g a I b

en

c ep! i c.t ne az

rl

infonnalia de intrare ercitalorie de la receptorul scurt Si ifctrmalia de intrare inhihitnrie. de la receptortrl lung. Dacii existd mui ntulld excilalie decat inhibilie, procesti sennalea:d galben; dacd excitalio Si inlibilia sttnt egole,
procesttl generea:d culoarea

gri (Gr) Celula

contplementard roSu-verde are o dinamicd sinilard. (Adaptat dupd Hurvich 9i Jarneson, 1974.)

Simful auditiv
Dupi sirntul vizual,
a

doua sursd majord

;e obtinere a infonnafiilor despre rnediul


.ncoujurdtor este sirnful auditiv. Pentru ma.-ritatea dintre noi auzul constituie princi:alulcanalde comunicare qiun mijloc prin :are facem ca muzica s6 ne fie cunoscutd. Faptul cd putem auzi se datoreazd unor :lrici schimbdri ale nivelului de presiune a

sunetului care deterurind vibratia unei membraue, situatd in urechea internd. Discu{ia noastrd despre sistemul auditiv va urrndri acelagi plan ca gi cel pentrr-r sistemul vizual. Mai intAi vorn lua in considerare natura stirnulului fizic la care auzul este sensibil, apoi vom descrie sistemul auditiv, cu accent pe modalitatea in care

170

[ntroducere in psihologie

receptorii auditivi executd procesul de transducfie gi, in final, vom identifica modul in care sistemul auditiv codeazd intensitatea qi calitatea sunetului.

figura 4.24 grafrcul ,,presiune functie de timp" al unuitip de sunet. Graficul descrie o undi sinusoidali (deoarece corespunde unei funclii sinus din matematicd); sunetele ce corespund
undelor sinusoidale se nulnesc tonuri pure. Ele au o importan{d deosebita in investigarea auzului, fiindca sunetele mai complexe pot fi analizate sub forma lonurilor pure, adicd, descompuse intr-un anumit numdr de diferite unde sinusoidale. Tonurile pure variazd in funcfie de frecven{a lor (numarul de cicli pe secund6, adici hertzi), de intensitate (diferenta de presiu-

Undele sonore
Sunetul ia nagtere prin migcarea sau vibra{ia unui obiect, de exemplu cAnd vAntul sufl6 cu putere in ramurile unui copac. CAnd ceva se migcd, particulele din aer aflate in fa{a acelui obiect rnigcat sunt impinse in diferite direclii. Aceste particule materiale ac[ioneazd mecanic asupra altor particule, apoi revin lapozilia lor ini1ialb. In acest fel, unda de presiune rnodificatd
(unda sonord) se propagd in aer, chiar dacd

moleculele de aer individuale nu se deplaseazd prea departe. Aceastd situa{ie este

,,v6rf' gi ,,bazd"), gi de timpul de la propagare. Aceste aspecte fizice determind modul in care experimentdm sunetul. in nrod particular, frecvenla genereazd
ne dir-rtre

analogd undelor elastice care se formeazd atunci cAnd aruncbn-r o piatrd intr-un lac. Unda sonori poate fi descrisd gi cu ajutorul unui grafic de reprezentare apresiunii

senzafia de indlfime a sunetului, iar intensitatea genereazd senzalia de tdrie a sunetului. Intensitatea sunetului este de

obicei exprimatd in decibeli; sporirea unei schimbdri a puterii sunetului

intensitdtii sunetului cu 1 OdB corespunde


de

aerului in funclie de timp. Observa{i in


Maximum de comprimare

Maximum de expansiune

tl it tlit

S9SN"r{49$*sS

i
I

ill
ltli

ttll il| tttt

4'
=
E
v
I

Ilt
It

llli

)r
ES

ciclu

-" >{
I

Fig.4.24. Tonuf pur. In linp ce diapazonttl yibreazd se produc unde succesive de conprimare Ei expansiune a aerului, care corespund unei unde sinusoidale. Un asfel de sunet se nume$te ton pul (sunet ,,curat"). El poatefi descris numai dacii lttiim in considerare inlensilalea qi.frectenla sa. Dacii diapazonul produce 100 devibrayii pe secundd, acesteavor qlea ca efect o undd sonord cu I 00 de comprintdri pe secundd Si ofrecvenld de 100 de hertzi. Intensitatea (satt amplitudinea) unui tonpur inseanmd diferenla de presiune dintre ,,vdrfuri" Si ,,baze" (ale undei sinusoidale). Forna fiecdrui sunet poate fi descompusd intr-o serie cle ttnde sinttsoidale de diferite frecvenpe, cufaze qi amplitudinivariate. Dacd undele sinu.soidole sunl reconstiluite, rezultatul va.fi.forma originald a undei.

Procesele senzoriale
1 0 ori; cu 20d8, o cre$tere a puterii sunetului de 100 de ori; cu 30dB, o cregtere a puterii sunetului de 1000 de ori; gi tot aga.

17t
Tabelul 4.4 prezintd intensitdtile unor sunete farniliare qi indicd care dintre acestea pot dduna auzului.

Tabelul 4.4. Tabelul prezinti intensitllile (in decibeli) unor sunete comune gi timpul de
expunere periculos

INTENSITATEA

EXEMPLU

iN
0

oecrgslr
Cel maijos sunet audibil pentru urechea umand O sala de biblioteca tacuE, o $oapta u$oara Camera de zi, dormitorul. ferite de zgomotul traficului Trafic ugor la distan16, bdzditul frigiderului, o brizh ugoard Zgomotul unei instalalii de aer condi{ionat aflat5 la o distanld de cca 6 metri

TIMP DE EXPUNERE

30 40
5U

60
70 80

Trafic aglomerat, un restaurant zgomotos


(expunere

constantd)

incepe nivelul critic

90

la o distanld de cca 60 cm, zgomotul fabricilor Mai mult de 8 ore Trafic greu, diferite activitd{i casnice zgomotoase. forlota unui magazin de unelte, magina de tuns gazonul t"' Ortilj: Debitarea cu un fierdstriu cu lan1. fumrnA de
de

Meiroul, trafic urban greu. alarma unui ceas aflat

100

nisip

;;:r;
Pericol imediat

120
140

Concert de rock (aqezarea in rdndurile din fald). bubuit

tunet

: rachete

Detonarea unei arme, decolarea unui Lansarea unei

avionl

3J$JJiffi:::
Pierderea auzului
este inevitabild

150

Sistemul auditiv
Sisternul auditiv este alcdtuit din urechi, anumite structuri cerebrale gi diverse cdi nervoase de conexiune. Mai intdi ne vom ocupa de anatomia urechii, aceasta nu este reprezentatd doar de cele doub pavilioane dispuse de o parte gi de alta a capului, ci qi de organul auditiv intern care se gdsegte sapat in stAnca temporalului (fig. a.25). Ca gi ochiul, urechea este constituitd din doud sisteme; unul arnplificd gi trans-

mite sunetul spre receptorii acustici, iar celilalt sistem il preia gi il transduce in impulsuri nervoase. Sistentul de lransmisie cuprinde urechea externi - alcStuita din pavilion 9i orificiul auditiv extern - gi, urechea medie, care cuprinde timpanul gi un lan{ de trei oscioare. Sistemul de transduc{ie este adipostit intr-o structurd din urechea internl, denumitd cohlea, ce con!ine receptorii acustici
{f,9. a.26).

172
Urechea externe Urechea medie Urechea

Inlroducere in psihologie

interni
I

Giocanul Nicovala Canal semicircular

Sciri[a
Nerv acustic Cohlea Fereastra ovali Fereastra rotundi

Conductul auditiv

Ciocanul
Nicovala Canalul

Sciri!a
Timpan

auditiv

Conductul auditiv

Fig.4.25. Sec{iunea transversali a urechii. Imaginea prezintd structura generald a urechii interne. {Jrechea internd este formatd din cohlea ce conline receptorii auditivi, Si aparatul vestibular (canalele semicirculare Si saciivestibulari); ea reprezinld organul de sinrl penlru echilibrtt Si pentru miScdrile corpttlui.

Conductul cohlear

Conductul cohlear
Membrana bazilari Timpan Canalul timPanic

' ---:----------Sec!iunetransversale

Nervul

acustic

Membrana bazilari

Fig.4.26. Reprezentarea schematicl a urechii medii gi interne. a) Vibrayiile de presiune alefluidului din cohlea deJbrnteazd ntentbrana bazilard Si stinruleazd celulele ciliate care senesc ca receptori acuslici; b) secliunea transversald a cohleei prezintd ntembrana bazilard Si celulele ciliate.

Procesele senzoriale

t73
se

La paftea exterioard a urechii medii

gaseste o rrrembranA intinsd, denumitatim-

Recepfia intensitifii sunetului


Ca in recep!iavizuald,, suntern mai seu-

pan; acesta vibreazd, la orice sunet care provine din exterior. Rolul urechii interne este de a transmite vibraliile timpanului printr-o cavitate pneumaticd, spre o altd membrand - fereostra ovald - o poartd de acces spre urechea internd gi spre receptorii acustici. Urechea medie indeplinegte aceastd transmisie prin intermediul unei rampe mecanice constituitd din cele trei oscioare: ciocanul, nicovala Si scdrila.Yibrafia tirnpanului pune in migcare primul oscior, care la rAndul sdu il antreneazd pe ce de-al doilea spre al treilea gi care, in final, duce la vibraf ia ferestrei ovale. Acest
aranjament mecanic nu numai cd transmite undele sonore, dar le gi arnplificd. Sistemul de transduclie. Cohlea se prezintd sub forma unui tub spiralat din os. Ea

sibili Ia unele lungimi de undd dec6t

la

altele. Un fenomen comparabil are loc Aiin cazul recepfiei auditive; suntem mai sensibili la sunete de frecvenle interrnediare decdt la cele apropiate de capdtul benzii noastre de frecven{5. Acest fapt este ilustrat in figura 4.27 , care ne aratS pragul absolut pentru intensitatea sunetului in func{ie de frecventd. Forma curbei este in mare pafte o col.lsecinld a transmisiei sunetului prin urechea externb gi prin cea medie; aceste structuri arnplificd frecven{ele intermediare mai mult decdt pe acelea situate la extremele intervalului de frecvent6.
140

este impar{itd in dou6 camere cu fluid, despdrtite de membrane, dintre care una sus{ine receptorii acustici - membrana bazilari (fig. a.26). Receptorii sunt denurnili gi celule ciliate, datoritd structurii lor
asemdndtoare

PRAGUL SENZATIEI DE DURERE,

; o { roo e
:80
3 F
I!

124

firului de pdr. Presiunea

de

la nivelul ferestrei ovale (care conecteazd urechea medie cu cea internd) va conduce la modificarea presiunii Iichidului cohlear;

:f60 o
IU

aceasti modificare va provoca vibra{ia menrbranei bazilare, rezultAnd astfel deforma{ia mecanicl a celulelor ciliate gi emiterea unui impuls electric. Prin acest
proces complex, unda sonorl se transfonnd in impuls electric. Neuronii care fac sinap-

v,
ui

5oo
[20

si cu celulele ciliate au axorri lungi, forrnand nervul acustic: rtra_joritatca acestor neuroni sunt conectali la o singurd celuld ciliatd. Se estimeazd cd nervul acustic are aproximativ 3l 000 de neuroni acustici, mult mai pu{ini conrparativ cu nervul optic

ooso 00d6 FN6

ooaaa oooo qqqeq


rN66e
FN

FRECVENJA {hertzi)

care are cca 1 milion (Yost gi Nielson, 1985). Calea acusticS a fiecdrei urechi are traseu cdtre arnbele emisfere cerebrale, avAnd sinapse in cAtiva nuclei inainte de a ajunge la nivelul corlexului auditiv.

Fig. 4.27. Pragul absolut pentru auz. Curba jos indicd pragul absolut lo diferite f"ecvenle. Cea mai ntare sensihilitate se situeazd in vecindtatea a 1000 H:. Curba de sus descrie pragul senzaliei de clurere.t (Datele din grafic sunt aproximative.)
de

'

Sau prag

tactil (n. trad.)

174
Numeroase persoane prezintA un oarecare deficit de auz gi, de obicei, acestea au un prag de audibilitate mai ridicat decAt cel

I ntr

ducer e in ps ih ol ogie

Recep{ia

inil{imii sunetului

ilustrat in figura 4.27 . Se cunosc doud tipuri de deficien{e de recep{ie auditiv5. in pri-

ixAlpunA $I FRECvENTA. Atunci cAnd auzim un ton pur nu experimentdm doar sunetul emis de acesta, ci gi inil{imea
lui. Aga cum culoarea este
principala calitate a luminii, tot aga este qi indl{imea pentru sunet. $i aga cum culoarea este determinatd de frecvenfa luminii, tot aga indl{imea depinde de frecvenla sunetului. Dacd frecvenla sunetului se rldregte, atunci va

mulcaz, pragurile de audibilitate sunt ridicate in mod egal la toate frecvenlele datoritd unei conduc{ii deficitare prin urechea

medie (deficit de conduc(ie); in celdlalt caz de pierdere a auzului, pragul de audibilitate este ridicat inegal, in special pentru frecvenfele inalte. Acest rnodel indicd, in general, consecinla unei leziuni a urechii

spori gi indl{imea sunetului. Persoanele


tinere pot auzi frecvenfe cuprinse intre 20 gi 20 000 Hz (cicli/secundd), cu diferen{a abia perceptibilS mai micd de 1Hz la
100 Hz qi pAnd la 100 Hz perrtru 10 000 Hz.

interne, adesea implic6nd gi leziuni ale


celulelor ciliate (deficit neurosenzorial). Odatd distruse celulele ciliate, ele nu se mai regenereazd. Deficitul neurosenzorial apare doar la persoanele mai in v6rst5. De
aceea bf,trAnii au problerne cu auzul sunetelor inalte, ascufite, fapt ce duce la o mai

Cu toate acestea, nu existd nici o analogie intre receplia auditivd gi amestecul de culoare. DacI se emit simultan doud sau mai

multe frecven{e, putem auzi indlfiniea


sunetului asociatd fiecdrei frecven{e numai

mare dificultate de in{elegere a vocilor feminine, decAt a celor masculine. Deficitul neurosenzorial poate apdrea gi latinerii care se expull zgomotelor puternice: cAntdre{ii de muzicd rock, echipajele din aeroport sau muncitorii care lucreazd cu freze
pneumatice -to{i pot suferi pierderi rnajore gi pennanente de auz. Este normal sd credem cd intensitatea perceputl a unui sunet este aceeaqi la ambele urechi, insl existd diferenle subtile.

in cazul in care acestea sunt suficient de separate in bandd. CAnd frecvenfele sunt
foarte apropiate in bandd, senzalia auditivd devine mai cornplexd dar, cu toate acestea, nu se aude deloc ca un ton pur singular. Referitor la vederea cromatic5, faptul cd un
arnestec de trei lumini genereazd o senzalie

monocromaticd a condus la ideea existen{ei a trei tipuri de receptori. in receplia

Sunetul provenit din partea dreapt6, de


exemplu, vafr auzit mai intens de urechea dreaptd dec6t de cea stdngd, intrucAt capul va cauza un ,,con de umbr5" ce micgoreazl intensitatea sunetului ajuns la urechea mai indepdrtatd. in ciuda acestei limitdri a audi{iei, exist[ insd qi un avantaj, anume: diferen!a de intensitate interauriculard, folositd in localizarea corectd a sursei sonore (,,dacd aud sunetul mai tare in urechea dreaptd, inseamrrd cb el provine din dreapta

auditivd s-a considerat c6,, dacd existd receptori specializali pentru diferite frecvente, atunci trebuie sd existe rnai rnulte tipuri diferite de astfel de receptori.
TEORTTLE PERCEPTTET

iNAr.lmU

SUNETULUI. La fel ca in cazul vederii cromatice, s-au propus doud teorii diferite care fac referiri la mecanismul cu ajutorul
cdruia urechea codeazd frecven{a sunetului

ntea").

in indltime. Prima teorie de acest gen a fost elaboratd in 1886 de cdtre fizicianul britanic Lord Rutherford. Teoria postuleazd urm6-

Procesele senzoriale

175
ven{d de 4000 Hz; totugi, putem auzi indl-

toarele aspecte: a) o undd sonorA provoacd vibralia intregii membrane bazilare, iar nutndrul acestor vibra{ii egaleazd frecvenla

sunetului; gi b) ritmul cu care vibreazd


nrembrana bazilard" determind rata irnpulsurilor in fibrele nervoase din nervul acustic. Astfel, un tol.l de 1000 Hzcauzeazd,vibratia membranei bazilare de 1000 de ori pe secundd, ceea ce face ca fibrele nervoase din nervul acustic sd descarce 1000 de irnpulsuri pe secund6, iar creierul va interpreta acest proces ca pe un sunet specific inalt. Deoarece teoria spune cd inalfimea depinde de rnodul in care sunetul

limea sunetului gi la frecvente mai n-rari. Acest lucru sugereazi faptul cd trebuie sd existe o alta rnodalitate de codare a calitdtii inal{irnii surretului, cel pu{in pentru frecvenfele inalte. Al doilea tip de teorii referitoare la percepfia inalfimii sunetului dateaza incd din anul 1683, c6nd anatomistul francez Joseph Cuichard Duverney era de pdrere cd frecvenla este codatd mecanic in indl{irne, prin rezonanld (Green gi Wier, 1984). Pentru a evalua aceastd teorie. trebuie sd ddm mai intAi un exemplu de rezonarr[d. Urechea confine o structurd asemdndtoare unui instrument cu corzi, ale cdrui pdr{i componente sunt acordate la diferite frecven{e, astfel incAt la erniterea unei frecvente, partea corespunzdtoare a structurii sd vibreze. Aceastd idee s-a dovedit a fi in rnod esen{ial corectd; structura respectivd este rnernbrana bazilard. in 1800, Herrnan von Helrnholtz dezvoltd ipotezele rezonan{eiintr-o teorie locali a percepfiei in[llimii sunetului. Teoria sus[ine cd fiecare loc specific de pe membrana bazilard care rdspunde, va conduce la o anumitd senzafie de indl[ime a sul]etului. Faptul cd existl nurneroase locuri pe menrbrana bazilard,este cornpatibil cu existenfa mai multor ueuror.ri diferili pentru recepfia inal{irnii sunetului. Trebuie sd remarcdrn cd teoria localS nu ia in considerare ceea ce auzim cu mernbranabazilard; mai degrabd, locurile de pe rnembrana bazilarS, care vibreazd puternic vor determina activarea fibrelor nervoase specifice. generAnd indlfimea pe care o auzim. Acesta este un exemplu de modalitate senzoriald care codeazd calitatea sunetului prirr implicarea nervilor specifi ci. Dar ceea ce face ca membranabazilard

variazd in timp, ea se mai numegte gi teorie temporali sau teoria frecvenfci. Ipotezele lui Rutherford au dus in curdnd la mari probleme. Dacd fibrele nervoase sunt intr-un maxirnum de activitate atunci cArrd descarcd 1000 de impulsuri pe secundd, atunci cum vom putea percepe inalfimea sunetelor ale c[ror frecven{e sunt
mai mari de 1000 Hz? Weaver ( 1949) propune un rnijloc de a salva teoriile temporale. El argurrenteazd, cd frecven{ele de

peste 1000 Hz ar putea fi codate de diferite grupuri de fibre nervoase, fiecare grup func{ionAnd in ritmuri diferite. De
exernplu, dacd un grup de neuroni descarcd 1000 de irnpulsuri pe secundd, iar dupd o perioadd de I rnilisecundi cel de-al doilea erup de neuroni va incepe gi el sa descarce 1000 de inrpulsuri pe secund6, numdrul com-binat de irnpulsuri pe secundd cores-

punzdtor celor douf, grupuri va fi de 1000 de impulsuri pe secundd. Aceastd versiune a teoriei temporale
este susfinuta qi de descoperirea faptului cd

pattern-ul irnpulsurilor nervoase din nervuI acustic urmeazd forma undei tonului stirnulator, chiar dac[ celulele individuale nu rdspund la fiecare ciclu al undei (Rose,
Brugge, Anderson gi FIind. 1961). Cu toate acestea, capacitatea fibrelor nervoase de a

sd vibreze nu s-a stabilit p6nd

in

1940,

urma forrna undei este anulatd la o frec-

cAnd Georg von Bek6sy a mdsurat nriq-

t76
cdrile ei prin mici orificii sApate in cohlea. EfectuAnd experien{e pe porci gi cadavre umane, B6kesy a ardtat ca, degi intreaga membrand bazilard v ibreazd la maj oritatea frecvenlelor, locul de maximd vibralie depinde de frecventa specificd emisd. Frecven{ele inalte provoacd vibratii la marginea membranei bazilare; o datd cu mdrirea frecven{ei, unda rnobild se deplaseazd spre fereastra ovala (Bekesy, 1960). Pentru aceas-

I nlrodu

cere in ps i h ol ogie

inseamnd cd to{i receptorii sunt in rnod egal activa{i, ceea ce ne duce Ia concluzia cd nu putem deosebi frecven{e sub 50 Hz. Dar, de fapt, oarnenii pot discrimina frecverr{e chiar mai mici de20 Hz. Prin urmare, teoriile locale prezintd dificultdli la explicarea percep{iei sunetelor de joasd frecven{d, in timp ce teoriile temporale nu pot explica percep{ia sunetelor de inaltd frecven{6. De aici s-a ndscut ideea cd inaltirnea

ta gi pentru alte cercetdri privind mecanismele recep{iei acustice, von B6k6sy a primit in 1961 PremiulNobel. Ca gi teoriile temporale, teoriile locale
explic6 multe dintre fenomenele perceptiei

sunetului depinde de rnodelele locale

qi

in5ltimii sunetului, dar nu totul. Dificultatea majora a teoriilor locale apare in cazul sunetelor de joasi frecven(d. La frecvenfe sub 50 Hz, toate pdr{ile rnembranei bazilare vibreazd aproape la fel. Aceasta

temporale, in conditiile in care teoria temporald care explicd percepfia frecven{elor joase. iar teoria locald explicd perceptia frecven{elor inalte. Totugi nu este foarte clar in ce moment ..iese dirr scett6" Lln lnecanisrn gi cAnd intrd celdlalt. intr-adevdr, este posibil ca la frecven{e cuprinse iutre 1000 gi 5000 Hz sd fie prezente ambele mecanisme (Goldstcin, I 989).

Alte modalitlti senzoriale


Celelaltc simfuri, in afarh de cel vizual gi de cel auditiv, nu sunt atit de specializate in ceea ce privegte modul de structurare gi orgarrizare. rnotiv pcrrlru care primele doud simturi mentionate sunt denunrite sim{uri inalt specializate. Experientele noastre sirnbolice sunt exprinrate rnai ales sub forrnd auditivd gi vizuald: limbajul vorbit este auzit. cel scris e vdzut. Totugi gi celelalte simfuri au o importanld vitald. in aceastd sec{iune vom aborda natura energiei stirnululLri la care este sensibilS rnodalitatea senzoriali, modul in carc receptorii efectueazl procesul de transduc{ie, acele mecanisme cu ajutorul cdrora reugegte rlodalitatea serrzoriald sd codeze intensitatea gi calitatea stinrulilor.

litori i americani eleclueazh inlocuiri arti fi ciale (denumite proteze) de ochi gi urechi lezate,
unele dintre aceste proteze fiind aprobate de United States Food and Drug Adrninistration. Acest domeniu aplicativ are irriportante implicalii, atat in reducerea handicapurilor senzoriale, cdt gi intr-o mai bunf, in{elegere a proceselor senzoriale. Cercetirile efectuate pe protezele auditive s-au concentrat asupra proce-

Protezareu urtiJiciald auditivd Si oculari


Fantezia science-fiction cu privire la inlocuirea organclor de siml delecte cu altele artificiale a devenit realirate. De cdliva ani. cerce-

P r tt c

e.s e I

.s

n: or

aIc

177

Fig. 4.28. lmplant cohlear, Desenul ilustreazd proteza auditivd realizatd de Williun House et al. Surctul este preluat de un tnicrofott si filtrat prin inlerntediul nticroprocesor"ului de sentnal (care nu sevede aici), situat in afara corpului. Forma undei eleclrice produsd de procesor esle apoi transmisiiprin craniu subformu de unde radio. patfi la electrodul din colilea.
deelor de stimulare electricd a nervului auditiv. Astfel de tehnici sunt proiectate cu scopul de a veni in ajutorul persoanelor care suferd de un deficit de auztotal (de tip neurosenzorial), cu menliunea ca nervul auditiv trebuie sd fie intact gi lunclional. Majoritatea acestor procedee utllizeazd, un electrod inserat prin fereastra ovalf,, in cohlea, care stimuleazd neuronii de pe mernbrana baztlard (inrp I ant co hlear). intruc6t electrodul ajunge direct in cohlea, partea funclionald a urechii poate fi stimulatl artificial (in-

temul de transmisie a semnalelor electrice prin craniu gi spre electrodul irnplantat in cohlea. Ultimul pas al acestui proces este indeplinit prin transnrisia radio a sernnalelor acustice. procedeu care evitd introducerea unui conductor in craniu. Un astfel de dispozitiv a fost inventat de William House, la inceputul anilor '70

(fig. a.28 ). lrnplantul lui House cu un singur electrod


introdus in cohlea avea o dimensiune de numai 6 mrn. Semnalul aplicat acestui eleclrod este o undd electrici de aceea;i formd cu unda sonor'6. Dacd unui pacient surd i se prezintS un sunet, prin utilizarea acestui dispozitiv subiectul va

clusiv receptorii); cohlea un loc convenabil


pentru stimularea neuroni lor auditivi. deoarece aici acegtia sunt accesibili. in completare la electrodul stimulator, implantul cohlear cuprin.je alte trei componente, care opereazd succesiv: a) un microfon care recep{ioneazi sunetele, localizat lingd urechca extern6; b) o baterie minusculd de alirnentare a procesorului electronic (purtat in afara corpului) - acasta translonnd sunetcle in semnale electrice; gi c) sis-

auzi un sunet complex de putere variabili.


Astfel de aparate au fost implantate la sute de persoane cu surditate profundd. Prin intermediul protezelor auditive, ei pot auzi sunetele qi pot dob6ndi o anurnitd capacitate de discriminare a intensitalii.

178
Cercetdri mai recente includ dispozitivele multielectrod; unul dintre cele mai sofisticate implanturi, Nucleus 22 Channel Cohlear Implant, are 22 de electrozi. Acegtia sunt insera{i . mult mai profund in cohlea, fiind concepuli sd stimuleze independent mai multe seturi de neuroni. de-a lungul membranei bazilare. Deoarece cohlea are mbrimea unui bob de mazdre, cu un inveliq solid (osos) gi cu structuri interioare foarte delicate, implantarea electrozilor este foarte dificil6. Marea majoritate a implanturilor multielectrod sunt insolite de un procesor electronic mai performant, caie filtreazi sunetul in ffecven{e separate, folosind un electrod pentru fiecare lrecven[a. Unda sonorl din fiecare bandd de ffecventa e transfonnata intr-un semnal electric pi aplicat unuia dinlre, electrozi. Degi rezultatele dilerd considerabil, unii pacienli au dovedit o bund performan{E (intr-o propo4ie mai mare de 70%) la testele de recunoaqtere a cuvdntului emis acustic (Loeb, 1985). Unele implanturi cohleare au fost aplicate la copii; li

I ntroducere

in ps i hologi

rale a indllimii sunetului. Teoreticienii ,,temporali" s-ar putea a$tepta ca senzafia si se modifice atunci cdnd frecvenla stimulului variazd. De fapt, aceasta produce doar ugoare modificdri. Rezultatele sugereazd interventia unui alt factor in percepfia innllimii sunetului, aparle de loc ai de modelul temporal. Acesta ar putea fi vn pattern spatio-temporal complex de stimulare a membranei bazilare ce nu poate fi inritat de c6{iva electrozi (Loeb, 1985). Realizarea protezelor oculare penffu orbi nu a progresat atat de mult precum dezvoltarea

protezelor auditive. Problema nu consta in


receplionarea irnaginii optice, o camerd video poate rezolva aceasta chestiune; mai degrabf,

constd

in

introducerea informaliei optice in

sistemul vizual, sub o form6 pe care creierul sd

o poatf, utiliza. Cercetdrile asupra protezdrii


oculare se axeazA pe stimularea electricd directa a conexului vizual. fie la subieclii voluntari orbi, fie la cei care urmeazd a avea o operalie pe creier. Dac6 vom gti ce anume vede persoana cdnd diferite zone ale corlexului vizual sunt stimulate elecffic, atunci prin controlul stimularii va exista posibilitatea evocdrii

in

acest caz rezuhatele sunt incurajatoare (Staller, l99l). Dispozitivele multielectrod se sprijini pe teoria locald a perceptiei inbllimii sunetului,

Pentru o ureche normal6, mijloacele mecanice sunt folosite 1a oblinerea frecvenlelor distincte care sd provoace vibraiia parlilor specifice ale membranei bazilare, ceea ce duce mai departe

diferitor experienie.
Rezultatele ob{inute ne sugereazd ca mai avem destul de mult de strlbdtut pdnd la dezvoltarea optimA a unui oclri anificial. Dacd se stimuleazl cu un semnal slab o micd porfiune a cofiexului vizual. persoana va avea serrzalii vizuale rudimentare. Aceste senzalii au fost
descrise sub forrna unor micispoturi de Iurnind, vdzute de subiect in diferite directii. Ele au

la activarea fibrelor nervoase specifice. La dispozitivele multielectrod, fi Jtrarea electronic6 se utilizeazd in acelagi scop; semnalul filtrat electronic va fi transmis in acelagi mod ca 5i la
urechea normal6.
Uti I izarea dispozitivelor multielectrod a dus la descoperiri aflate oarecum in contradiclie cu

teoria locala. Ponivit teoriei. dacb stimularea


electricd se aplici unei singure regiuni de pe membrana bazilard, va fi auzit un sunet de indllime parlicularS, iar aceastd in5llime va varia de la loc la loc. Totugi. sunetul auzit cu ajutorul

dimensiuni variabile, de la mdrimea unui bob de orez pdni la mirimea unei monede. Majoritatea punctelor luminoase sunt albe. dar unele sunt colorate. La stimularea simultani a mai multor regiuni ale conexului vizual. punclele de lumind vor fi vdzute ca un tot uuitar. Degi

dispozitivului multielectrod nu se aseamf,nd


deloc cu tonul pur, ci mai degrab6 seamdnd cu un ,,mdcdit de rati" sau ca gi cum ai lovi cu

multipla stinrulare a cortexului vizual pune bazele unui model vizual brut (Dobelle, Meadejovsky gi Cirvin, 1974). este discutabil
insd dacd aceastA abordare va duce la obtinerea

piciorul un tomberon de gunoi (chiar

dacd

zgomotul produs de lovire are ceva inatlime). Nici rezultatele cu dispozitivele multielectrod nu olerd un sprijin concret teoriei l"empo-

unei proteze performante aplicabile ochiului distrus. Inpur-ul nervos spre cortexul vizual este atdt de complicat, incdt e irnposibil de
duplicat prin intennediul rnij loacelor aft ifi ciale.

Procesele senzoriale

179
femeld secretd feromoni ce pot fi simtili de molia mascul chiar de la cAfiva kilometri distanfd. Masculul nu rdspunde numai la ferornonii unei singure molii, el va fi atras gi de o fernel6 aflatb intr-un container opac, chiar dacd nu o vede. dar i-a sim{it feromonii. Prin contrast, el nu va fi atras de o ferneld aflatd intr-un corrtainer transpareut cdreia nu-i poate sirnli ferornonii. Insectele folosesc mirosul pentru a cornunica moartea la fel de bine ca gi ,.ir-rbirea". Dupd ce o

Sim{ul olfactiv spMNrFrcATrA BVOLUTTONTSTA. inainte de a ne intoarce la considera{iile obiqnuite privind modalitatea senzorial[, ar fi util sd observdm care este concepfia evolufionistd despre sirn{ul olfactiv gi despre dezvoltarea acestuia la alte
specii.

Mirosul reprezintd unul dintre cele mai primitive qi importante sirnluri. Organul de sim{ pentru miros constd dintr-o proeminenfl a capului cu rolul de a ghida organismul. Fa!6 de alte sim{uri. mirosul are o rtrtd rnai direcla spre creier: receptorii. si-

furnicd rnoare, substan{ele chirrice aplrute irr urma descompunerii ei stimuleazla pe


celelalte furnici
s5

care cadavrul la locLrl de

tuafi in cavitatea naza7d,, sunt conectali liri sinapse cu creierul. Mai mult dec6t atdt, fald de receptorii vizuali gi auditivi, cei ai mirosului sunt expugi direct mediului ex-

terior

tatea nazald, lird nici un scut protector in fa{a. (Spre deosebire de receptorii vizuali care sunt situali in spatele corneei gi de

receptorii olfactivi se afld in cavi-

receptorii acustici care sunt protejafi de


urechea rnedie gi de cea internd).

Degi rnirosul (sau olfac{ia) nu este esenf ial speciei urnarle, pentru celelalte
specii el are o impoftan{d deosebitS. Astfel. nu ne surprinde faptul cd la celelalte specii mirosul ocupb o arie cerebralS mai vast6.

De exernplu, cortexul olfactiv al pegtilor ocupd aproape intreaga suprafatd a emisferelor cerebrale; carn o treime la cAini; la
om aproximaLiv 1120. Aceste diferenle sunt legate de diferenlele dintre specii. in ceea ce privegte mirosul la cAini, ei pot fi dresafi
sd detecteze pachetele nedeslicute de he-

roind sau sd descopere diferili explozivi


ascungi.

Deoarece mirosul este foarte dezvoltat la alte specii, adesea el este utilizat ca mijloc de comunicare. Insectele gi alte organisme superioare secretd anutnite substan{e chimice, numite feromoni, eliberate in aer pentru a fi aduhnecate de alte specii. Molia

gunoi, in afara muguroiLrlui. DacI unei furnici in viatd i se vor introduce substanle chimice de descompunere. ea va fl caratd afard de celelalte furnici. I)acd furnica se intoarce in nruquroi, se va intArnpla acelagi lucru; pAnd nu dispare rnirosul ,,mor{ii", furnica nu va fi lasatd sd intre in muguroi. Au oameuiivreo reminiscen!6 a acestui sistem prirnitiv de comunicare? Experimentele au ardtat cd ne putem folosi de olfacfie cel pulin peutru afla o serie de lucruri despre allii; barbatii simt femeile gi invers. Intr-un studiu, subieclii au puftat tricouri timp de 24 de ore llri sd foloseascd deodorar-rt gi fhrd sd se spele. Ulterior, acestea au fost colectate de cltre experimentator. El a prezentat fiecdrui subiect trei tricouri pentru a le mirosi: propriul tricou, tricoul unui bdrbat;i al unei fernei. Aproape to{i subiec{ii au identificat corect tricourile dupd rniros. Unele studii sugereazS faptul cI putem comunica chestiuni mai subtile cu ajutorul mirosului. Femeile care locuiesc sau lucreazd irnpreunb par si comunice prin nriros atunci cAnd se afld in perioada menstruald gi se pare cd existd intre ele o tendin{a de sincronizare a perioadelor lrenstruale (dupa McClintock. 1971. Russel, Switz gi Thompson, l9B0).

180

I nlrodtrcere

in psihologie

SISTEMUL OLFACTIV. Moleculele din compozitia unei substan{e reprezintd stimulii olfactivi. Aceste molecule sunt eliberate de substan{d gi circulS prin aer, ajung6nd in cavitatea nazala (fig, a.29).
Moleculele lrebuie, de asernenea, sd fie solubile in grdsime, deoarece receptorii olfactivi sunt acoperi[i de un lichid vAscos. Sistemul olfactiv conline receptorii de la nivelul pasajului nazal, aria cerebrald specifica gi cdile nervoase de interconectare. Receptorii olfactivi ocupl paftea postero-superioard a foselor nazale; cAnd cilii acestor receptori intrd in contact cu moleculele odorante, rezultd un irnpuls electric

substanfa implicatS. Pragurile absolute pot

fi mai mici de 1 partc de substarrld odorant5/50 miliarde pdrti de aer. Totugi. acuitatea olfactivd a omului este rnult mai slabd comparativ cu cea a altor specii. De exemplu, cAiuii pot detecta substanfe in concentra[ii de 100 de ori mai rnici decAt cele detectate de oameni (Moulton, 1977).Faptul cd avern o capacitate nrai micd de detectie olfactivd nu este detenninat de sertsi-

procesul de transduclie. Impulsul electric

este transmis de-a lungul

fibrelor nervoase pAnd la bulbul olfactiv, o structuri cerebrald situatd chiar sub lobii frontali. La rAndul lui, bulbul olfactiv are conexiuni cu cortexul olfactiv, localizat in interiorul lobilor tenrporali.

bilitatea mai redusi a receptorilor olfactivi, ci de numbrul lor: oamenii au 10 rnilioane de receptori olfactivi, iar c6inii au I rniliard. Chiar dacd nu ne putem bizui pe miros a$a culn o lac alte specii. suntenr capabili sa sim{irn numeroase gidiferite calitati de mirosuri. O persoand sdndtoasd poate distinge intre l0 000 9i 40 000 de mirosuri diferite; in general, femeile disting mirosu-

rile mai bine decAt barbatii (Cain. 1988).


Producdtorii de parfurnuri gi whiskey o pot face gi mai bine, acegtia pot distinge carn I 00 000 de mirosuri (Dobb, I 991 ). Cu toate acestea, puterea distinctivl a ornului nu este asociatd cu un vocabular bogat pentru descrierea mirosurilor. Aceste descrieri irn-

LITATII OLFACTIVE. Serrsibilitatea


umand la intensitatea mirosului depinde de

PERCEPTIA INTBNSITATI $I CA-

Lobul frontal
Tractul olfactiv

Bulbul olfactiv

Nervi

olfactivi

'{ -iil \*__'>-- r^


\

\
{

Rig. 4.29. Receptorii olfactivi. a) Detaliu de receptori siluali printrc ttutneroasele celule de suslinere; b) amplasareo receptorilor olfactivi in caritatea na:alii.

Procesele senzoriale

181 aceastd diferen!5 interindividuald pare a fi detenninatd genetic (Bartoshuk, 1979). Un alt exernplu in acest serrs este cazul irrdienilor din provincia Karnataka din India, persoane care rndn6ncd foarte multe alirnente acre - experien{a acidului citric Ai a chininei fiind una pldcuta pentru ei, dar pentru

prumutb uneoritermenii folosili pentru alte simfuri (spunem despre un miros cd este ,,acru" sau cd este ,,pdtrunzdtor", iar alteori ne referim la obiectele odorante ca qi cum am descrie rnirosul urrei pajigti recent cositd, de exernplu: ,,proaspdt tdiat"). in prezent nu existd vreun consens clar cu privire la rnodul in care ar trebui sd des-

rnajoritatea dintre noi aceastd experienfd


este dezagreabild. Diferenla de particularitate intre oameni se datoreazd gi experienfei anterioare; indienii crescu{i in larile vestice gdsesc cd acidul citric qi clrinina surrt nepldcute (Moscowitz et al., 1975).

criem fenomenologic calit6lile diferitelor mirosuri. Totugi, s-a licut un progres la nivel biologic referitor la modalitatea in care sisternuI oIfactiv codeazd calitatea mirosu-

rilor. in olfaclie, se pare cd sunt irnplicate mai multe tipuri de receptori; in lumina noilor cercetdri, se arat6 cd un numdr de 1 000 de tipuri de receptori olfactivi nu sunt in exces (Buck gi Axel, l99l). Pare mai plauzibil cazul in care fiecare receptor sd
poatd r[spunde la mai rnulte mirosuri dife-

SISTEMUL GUSTATIV. Stirnulul


gustativ este o substan{a solubila in saliv6, un fluid asernindtor cu apa sdrat6. Sistemul gustativ cuprinde receptorii situali la nivelul limbii, structurile cerebrale specifice gi cdile nervoase de interconectare. Receptorii gustativi se prezintd sub fonna unor ciorchini, denumili muguri gustativi, situati la nivelul papilelor gustative ale lirnbii. La polul apical al mugurelui gustativ se gdsesc cilii, structuri asemdndtoare firigoarelor de pdr, care iau contact cu substan{ele din gurd. Acest contact va avea ca rezultat apa-

rite, decdt sd codeze un miros specific


(Matthews, 1912). Agadar, calitatea poate fi codatf, parfial prin rnodelul de activitate nervoasd chiar gi la nivelul acestei modalitati serrzoriale, bogatd in receptori.

Sim{ul gustativ
Spunem cd un aliment,,rniroase bine", dar dacd mirosul este eliminat prirr rdcirea

rilia unui impuls electric (procesul

de

transductie) care ajunge la nivel cerebral.

puternicd a alimentului, prAnzul devine o experien{5 pauperd, iar in cazul lichidelor,


de exemplu, putem avea unele probleme la

-RECEPTIA TATII GUSTATIVE. Sensibilitatea

INTENSITATII $I CALIla

distingerea vinului rogu de o!et. Totugi, gustul rdmAne in drepturile sale. Chiar gi la o mAncare rece vom putea distinge pe cea
saratd de cea nesdratd. in cele ce urmeazd vom discuta despre

diferiti stimuli gustativi depinde de regiunea stimulatd a lirnbii. Sensibilitatea la


substan{ele dulci gi sf,rate este foarte mare la vArful lirnbii; acrul se simte cel rnai bine pe pa4ile laterale, iar substanfele amare pe

gustul unor substanfe particulare, dar trebuie spus cd substan(a gustatd nu reprezintd singurul factor care-i determind gustul. De
asemenea, gustul este influen{at gi de codul

palatul moale (fig. a.30).


Degi pragurile absolr,rte gustative sunt in general destul de scdzute, diferenta abia perceptibile pentru intensitatea gustativd este relativ inalta (constanta lui Weber are valoarea 20%). Aceasta inseamnd cd pentru a nrdri cantitatea de condiment dintr-un

genetic gi experienfa anterioard. De exernplu, unele persoane depisteaza gustul arnar de cofeind gi zaharina, in timp ce allii nu;