1

Materialismul eliminativist

2020

1. Introducere
Psihologia este peste tot în jurul nostru: în cotidian, în mass media, în modul în care
interacționăm și ne adaptăm cerințelor sociale. Ansamblul cunoștințelor pe care oamenii le-au
acumulat empiric, prin intuiție și simț comun despre natură și funcționarea minții, constituie
așa-numita psihologie naivă.
Mergănd mai departe, putem vorbi despre o psihologie populară, aparută si raspândită prin
relaționarea dintre indivizi și nevoia oamenilor de a se adapta unii la alții, în cadrul
comunităților.
 2

Iar acest lucru se reflectă atât în limbă, cât și în folclor unde găsim proverbe, zicale, expresii
și chiar mituri cu privire la firea omului, viața lui sufletească sau funcționarea minții
omenești:
Opusele se atrag.
Bataia e ruptă din Rai.
Ne folosim numai 10% din capacitatea creierului;
Memoriile noastre funcţionează ca nişte benzi audio sau video;
Dacă suntem furioşi, este mai bine să exprimăm furia direct decât să o ţinem în noi;
Psihologia populară conține un sens comun al termenilor psihologici care ne pot ajuta în
relațiile cu ceilalți. Însă noțiunile psihologiei populare rămân tributare, de cele mai multe ori,
psihologiei ca știință, pentru că se bazează pe impresii și percepții.
Vechi de mii de ani, aceste noțiuni empirice sunt, totuși, punctul de plecare în formarea
noțiunilor științifice ale psihologiei.
Scopul acestei lucrări este de a explora relația dintre psihologia populară și cea științifică,
analizând poziția radicală a filosofiei minții – materialismul eliminiativist.

2. Materialismul eliminativist
Materialismul eliminativist este concepţia radicală conform căreia simţul nostru comun în
privinţa înţelegerii stărilor mentale şi a relaţiilor acestora cu comportamentul este radical
greşit, astfel că stările mentale postulate de simţul comun nu există, iar o neuroştiinţa
completă a viitorului va arăta că termenii precum “opinie”, “dorinţă”, “speranţă” nu se referă
la ceva real.1
Sintagma materialismul eliminativist a fost introdusă pentru prima dată de James Cornman
într-un articol din 1968, intitulat Despre eliminarea „senzațiilor” și a senzațiilor. Însă
conceptul a apărut mult mai devreme, cel mai probabil odată cu articolul The Mind and his
place in Nature (Broad, 1925), în care autorul ajunge la ideea de „materialism pur” pe care o
respinge considerând că tratează stările mentale ca atribute care nu au echivalent în lumea
fizicală.2
Materialismul eliminativist (ME) se opune asfel funcționalismului are susține că stările
mentale sunt stări realmente existente ale subiecților, care pot fi invocate în mod legitim în
explicarea comportamentului acestora.
Pe scurt, adeptii ME consideră că înțelegerea noastră, bazată pe simț comun, a stărilor și
proceselor psihologice, este greșită profund și că unele sau toate noțiunile pe care obișnuim
să le folosim pentru desemnarea stărilor mentale (credințele, dorințele), nu-și vor mai găsi
locul în viitor, și nici entitățile postulate de acestea.
Deci ținta eliminării vizată de materialiștii eliminativiști este psihologia populară.

3. Psihologia populară in accepțiunea materialismului eliminativist

Capacitatea noastră obişnuită de a explica şi a prezice comportamentul uman prin
atribuirea de opinii, dorinţe, speranţe şi alte stări mentale semenilor noştri este numită de
adepţii materialismului eliminativist, oarecum depreciativ, psihologie populară.
Conform materialismului eliminativist, psihologia populară este o teorie empirică, întrucât o
folosim în mod obişnuit pentru a explica şi a prezice comportamnetul uman, tot aşa cum, de

1
Dumitru Gheorghe, Introducere in filosofia minții, p 320
2
Stanford Encyclopedia of Philosophy - https://plato.stanford.edu/entries/materialism-eliminative/
 3

exemplu, fizicienii folosesc mecanica cuantică pentru a explica comportamentul particulelor

subatomice.
Entităţile neobservabile a căror existenţa este postulată de psihologia populară fac
referire la stările mentale denotate de termeni psihologici ai discursului obişnuit ce îşi
dobândesc înţelesul din teoria care le postulează.3
Considerând-o o teorie empirică, susținătorii materialismului eliminativist, arată că
psihologia populară conține generalizări (legi) care conectează entitățile pe care le postulează
cu comportamentele de explicat sau prezis și că trebuie să fie evaluată pe baza criteriilor
empirice folosite în testarea ipotezelor ştiinţifice.
Teoriile empirice sunt revizuite în lumina unor noi fapte care trebuie să fie explicate. În urma
unor astfel de revizuiri, o teorie poate fi redusă la o nouă teorie care explică satisfăcător ceea
ce se ştie până atunci plus noile fapte sau poate fi eliminată în favoarea unei noi teorii.
Paul Churchland – unul dintre cei mai reprezentativi dintre eliminataviști – descrie psihologia
populară ca având doar un fundament cultural. Eliminativiștii susţin că psihologia populară
este o teorie în deplină dezvoltate, dar non-formală a comportamentului uman, ce este folosită
pentru a explica şi pentru a face predicţii cu privire la stările mentale umane şi de
comportament.
Ca o teorie să aibă sens ştiinţific, eliminativişti susţin că psihologia populară trebuie să fie
evaluată pe baza puterii sale predictive şi a succesului explicativ, ca un program de cercetare
pentru investigare minte/creier.
Astfel, s-au dezvoltat diferite teorii eliminativiste care aduc argumente pentru a demonstra că
psihologia populară este o teorie greşită în mod serios şi că trebuie eliminată.
În susținerea acestui din urmă aspect, eliminativiștii fac apel si la analogia cu istoria altor
teorii populare produse de simțul comun, cum ar fi fizica populară și astronomia populară,
arătând că, în general, teoriile populare s-au dovedit a fi greșite, entitățile postulate de acestea
fiind eliminate din tabloul științific al lumii.
Poziția materialismului eliminativist poate fi redată succint astfel:
(1) Psihologia populară este o teorie empirică radical greșită.
(2) Entitățile postulate de psihologia populară sunt opiniile, dorințele, speranțele etc
(3) Entitățile postulate de o teorie radical greșită nu există.
(4) Prin urmare, opiniile, dorințele, speranțele etc nu există.

4. Obiecții la adresa materialismului eliminativist

Intuiția noastră introspectivă ne relevă direct existența propriilor stări mentale conștiente.
Adepții materialismului eliminativist raspund la această obiecție invocând exemple din istoria
științei, care arată că de cele mai multe ori, intuițiile noastre sunt greșite.
Spre exemplu, timp de multe secole, oamenii au presupus nu numai că Pământul este plat –
până la urmă, cu siguranţă pare plat atunci când mergem pe el – dar şi că Soarele se învârte în
jurul Pământului.
Aşa cum a notat istoricul de ştiinţă Daniel Boorstin (1983): Nimic nu ar fi putut fi mai
evident decât faptul că Pământul este stabil şi nemişcat şi că suntem în centrul universului.

3
Dumitru Gheorghe, Introducere în filosofia minții, p 321
 4

Ştiinţa occidentală modernă îşi află începuturile sale în negarea acestei axiome de bun simţ…
Bunul simţ, fundamentul vieţii de zi cu zi, nu mai putea servi la guvernarea lumii. 4

Deși multe dintre intuițiile, inclusiv dintre cele introspective, s-au dovedit greșite in contextul
evoluței științifice, totuși, tocmai datorită faptului că intuiția introspectivă privind ropriile
noastre stări mentale conștiente pare a fi pe cât se poate de evidentă și este crucială în
concepția noastră despre lume. În consecință, se cer argumente extrem de puternice pentru a
stabili că stările mentale conștiente nu există.
În plus, nu întotdeauna o teorie nouă aduce modificări și in discursul nostru despre lume, cu
care suntem obișnuiți și care continuă să se transmită de la o generație la alta pentru că
continuă să fie utilă în multe situații.
În acest context, este foarte plauzibil să considerăm că vom folosi foarte mulți termeni ai
psihologiei populare, chiar și în situații în care nu pot fi validați științific, pentru că aceștia
folosesc cel mai bine activităților noastre curente.
O altă obiecție este legată de abordarea logică a argumentelor susținute de
eliminitaviști și care s-ar rezuma astfel: supoziția ca ME este adevarată implică concluzia ca
ME nu poate fi adevarată, astfel ca ME se autorespinge.
Dacă ME este adevărat – susțin adepții săi – atunci aserțiunile pe care se bazează aceștia ar
trebui să aibă și o altă sursă decât stările mentale postulate de psihologia populară.
Pentru a ilustra presupusul defect al argumentului în discuție, Churchland folosește analogia
cu vitalismul – analogie ce eșuează pentru că anti-vitalistul știe că rebuie să fie în viață pentru
a-și face aserțiunea. Eliminitavismul spune că el nu are nevoie de opinii pentru a-și face
aserțiunea, dar nu ne oferă nicio explicație a felului în care este posibil să susții o pretenție
fără să ai opinii.5
În concluzie, conform materialismului eliminativist, candidații la eliminare sunt
entitățile a căror existență este postulată de psihologia populară pentru a explica anumite
fenomene și nu fenomenele însele. Fenomenele vor exista în continuare, doar vom avea
nevoie de o terorie mai bună pentru ele.6

Pe de altă parte, materialismul eliminitavist exagerează neajunsurile psihologiei

populare, considerând că aceasta este foarte limitată în explicarea unor fenomene importante
ca: procesele memoriei și ale învățării, bolile psihice sau funcțiile somnului.
Răspunsul criticilor vizavi de această pretenție este că psihologia populară nu și-a propus
niciodată să fie o teorie a acestor aspecte ale vieții mentale, ci doar a comportamentului uman
inteligent.
Mai mult, nu întotdeauna este valabil ca o teorie empirică să fie respinsă pentru ce nu poate
explica. Spre exemplu, electromagnetismul a apărut ca o teorie care explică teoriile optice și
nu poate da seamă de forța gravitațională pentru care explicația a venit din teoria relativității
generalizate.
Un alt argument care susține această critică este psihologia cognitivă, teorie a
psihologiei care oferă explicații detaliate ale învățării și memoriei folosind categoriile
psihologiei populare.
Deci dacă am elimina noțiunile dorință, opinie, speranță, ar însemna să renunțăm și la o parte
a psihologiei științifice odată cu psihologia populară.

4
Scott 0. Lilienfeld, Steven Jaylinn, John Ruscio, Barry L. Beyerstein, Cele 50 de mituri ale psihologiei populare,
p 17
5
Routlage, Taylor & Francis Group, Eliminative materialism, p 3
6
Dumitru Gheorghe, Introducere în filosofia minții, p 334
 5

În același timp, si psihologia populară s-a îmbogățit cu termeni și idei privind dorințe
inconștiente sau reprimate, fobii, tipuri de personalitate.
Psihologia populară se dovedește astfel a nu fi o categorie stagnantă, așa cum susțin
eliminativiștii, mai ales că, în zilele noastre, suntem permanent expuși mass mediei și
internetului care fac uz de teme si subiecte psihologice.
De exemplu, putem observa că în formatele TV de tipul reality – mai ales în cele de
genul dating sau care testează fidelitatea participanților– producătorii introduc comentarii cu
rol de interpretare psihologică a situațiilor, de natură sa creeze conflicte sau să explice
conflicte/motivații ale concurenților. Aceste observații sunt inserate în conținutul TV pentru a
crește empatia audienței și a-i determina pe privitori să se identifice cu situațiile expuse în
emisiuni, cu dorințele, opiniile și speranțele participanților la reality.
Criticii aduc încă o obiecție materialismului eliminitavist: faptul că psihologia
populară este caracterizată în mod eronat ca fiind o teorie empirică a comportamentului
uman.
Contra-argumentul stă în explicația pe care psihologia cognitivă și psihologia dezvoltării o
aduc pentru capacitatea predictivă umană: asa-numita teorie a simulării. Această teorie
susține că oamenii anticipează comportamentul celor din jur prin intermediul unei simulări
empatice a felului în care noi ne-am comporta dacă noi am avea dorințele și opiniile pe care
le atribuim altora în situațiile respective.
În susținerea acestei idei voi mai aduce un argument – neuronii oglindă.
Descoperirea lor relativ recentă vine cu mai multe ipoteze privind interacțiunea socială. Una
dintre ipoteze inaintează ideea conform căreia neuronii - oglindă ar putea fi mecanismul
central, de la care pornesc nenumarate alte funcții, una dintre ele fiind imitația, definită ca
abilitatea de a reproduce sau de a învăța noi acțiuni.
Acest sistem este implicat atât în repetarea imediată a acțiunilor realizate de alte persoane, cât
și în învățarea comportamentelor prin imitare. Observarea unei acțiuni furnizează însă două
tipuri de informații: „ceea ce” se desfășoara și „de ce” se desfăsoară, neuronii - oglindă fiind
capabili nu doar să reacționeze la un simplu stimul, ci și să „înțeleagă” sensul și scopul acelui
stimul, astfel ei fiind responsabili și pentru înțelegerea intențiilor.7
În concluzie, dacă privim lucrurile din această perspectivă, psihologia populară nu este o
teorie empirică. Prin urmare, nu ar trebui evaluată pe baza criteriilor empirice folosite în
testarea teoriilor științifice așa cum consideră adepții materialismului eliminativist.
În Sapiens, Yuval Harari plasează teoria bârfei la baza evoluției limbajului, a
evoluției sociale. Supremația evolutionistă, puterea de adaptare a omului sunt strâns legate de
calitatea lui de animal social. După Harari, limbajul nostru a apărut ca un mijloc de a bârfi.
În această lumină, devăratul avantaj filogenetic este capacitatea omului de a transmite
informatii despre lucruri abstracte. Ficţiunea ne-a permis nu doar să ne imaginăm lucruri, ci
să facem asta în mod colectiv.
Astfel, împărtășirea ideilor, opiniilor, dorințelor, speranțelor pare să fi influențat chiar
evoluția noastră ca specie, fiind liantul de coalizare a indiviziilor în grupuri, de a avea scopuri
comune, aspect care ne-a ajutat să fim mai puternici decât alte specii.
Luând în considerare argumentele materialismului eliminativist prezentate in prima parte a
lucrării și importanța comunicării opiniilor, dorințelor pe care am expus-o mai sus, întrebarea

7
https://www.scientificamerican.com/article/the-mirror-neuron-revolut/
 6

firească care intervine în acest punct este cum vom comunica între noi cu privire la
fenomenele menționate dacă dezideratul materialismului eliminativist s-ar adeveri vreodata.
Specialistul în științe cognitive, filosoful si logicianul, Noam Chomsky, avansează ipoteza
conform căreia ușurința cu care un copil își însușește și utilizează limba maternă se explică
prin existența unor facultăți mentale înnăscute. Prin extindere, el susține că și alte structuri
cognitive sunt înnăscute (fixate genetic).
Churchland duce mai departe ipoteza propusă de Chomsky, arătând o nouă înțelegere a
structurii creierului în care dezvoltăm un limbaj nou, evoluat, care nu mai utilizează
conceptele de dorință, opinie etc pe care ajunge să-l folosească toată lumea, ducând în final,
la eliminarea psihologiei populare.
Contraargument pentru acest scenariu stau toate celelalte posibilități de existență a
psihologiilor populare deoarece există tot atât de multe câte sisteme de comunicare posibile
diferit structurate există, pentru a servi ca modele pentru acestea.
Un alt scenariu propus de Churchland, în are psihologia populară este eliminată, pornește de
la fenomenul lateralizării funcțiilor cerebrale survenite in absența totală sau parțială a
corpului calos. În această situație, cele două emisfere ale creierului pot ajunge să comunice
atât de eficient, încât Churchland își imaginează că la aceeasi performanță ar putea ajunge si
mai multe creiere distincte, iar atunci nu ar mai fi nevoie de psihologia populară pentru a
formula din afară explicații sau predicții ale comportamentului uman. Această ipoteză rămâne
deocamdată neverosimilă. Odată achiziționat limbajul și folosit de creier în procesul gândirii
interioare s-ar putea să piardă din cauza deprivării, posibilitatea de a vorbi, dar niciodată nu
va pierde limbajul interior al gândurilor.8
Mai mult, studii antropologice pun psihologia populară într-o lumină la polul opus al tezelor
eliminativiștilor. De exemplu, ipoteza lui Donald E. Brown este aceea că cele mai multe
universalii se regăsesc în toate culturile umane tocmai pentru că sunt trăsături intrinseci ale
naturii umane ale căror cauze trebuie să fie căutate în evoluția umanității ca specie, ceea ce
ne-ar putea face să credem că psihologia populară nu va dispărea niciodată, dat fiind originile
naturale și nu culturale, așa cum susțin eliminativiștii.

Bibliografie

1. Dumitru Gheorghe, Introducere in filosofia minții, curs universitar, vol I

2. Stanford Encyclopedia of Philosophy - https://plato.stanford.edu/entries/materialism-
eliminative/
3. SCOTT 0. LILIENFELD, STEVEN JAYLYNN, JOHN RUSCIO, BARRY L.
BEYERSTEIN, Cele 50 de mituri ale psihologiei populare
4. https://www.scientificamerican.com/article/the-mirror-neuron-revolut/

8
Harold, Klawans, În apărarea femeii cavernelor, Povestiri neurologice evoluționiste, editura Trei, p 27
 7

5. Harold, Klawans, În apărarea femeii cavernelor, Povestiri neurologice evoluționiste, editura

Trei, 2017
6. Yuval Noah Harari, Sapiens. Scurta istorie a omenirii, Polirom, 2017