Istoria Psihologiei

ISTORIA PSIHOLOGIEI
- SUPORT DE CURS –
CONF. UNIV. DR. RUXANDRA GHERGHINESCU

MODULUL I: PRIVIRE GENERAL ASUPRA ISTORIEI
PSIHOLOGIEI
UNITATEA DE ÎNV ARE 1
CURS INTRODUCTIV
Plan de idei:
1. Psihologie tiin ific i psihologie pre tiin ific
2. Cele mai importante rupturi epistemologice din istoria psihologiei
3. Istoria psihologiei ca istorie a reprezent rilor sociale a comunit ii

tiin ifice despre om
4. Obiectivul cursului
Obiective:
La sfâr itul acestui curs ve i fi capabili:
- s argumenta i ideea c psihologia pre tiin ific nu cuprinde numai

supersti ii i prejudec i
- s în elege i modul în care evolueaz tiin ele în general, psihologia în

particular
- s cunoa te i principalele rupturi epistemologice i schimb ri de

paradigm din istoria psihologiei
- s explica i de ce istoria psihologiei este o istorie a reprezent rilor

sociale ale comunit ii tiin ifice dintr-o anumit epoc , despre om
1. Psihologie tiin ific i psihologie pre tiin ific
Ebbinghaus spunea c „psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurt ”.
Psihologia s-a n scut în mintea lui Aristotel (De anima) i a devenit tiin
desprinzându-se din mintea, unor fizicieni i fiziologi, la jum tatea secolului al XIX-
lea. Na terea ei s-a datorat mai ales metodei.
Unii istorici ai psihologiei trateaz psihologia anterioar actului ei oficial de
na tere ca psihologie ne tiin ific , metafizic , filosofic sau empiric . Am avea astfel,
mai multe psihologii:
- o psihologie tiin ific
- o psihologie pre tiin ific
Dar, trecutul con ine, pe lâng erori i supersti ii multe cuno tin e i observa ii
obiective provenite din surse diferite: clinic , coal , gr din zoologic , penitenciar,
de la morali ti, scriitori, medici, pedagogi, grafologi surse i chiar i din domenii
extra tiin ifice: vân tori i cresc tori de animale.
Istoria psihologiei nu este o lung succesiune de mo teniri:
- au existat filia ii de idei lungi
- rupturi
- c i f r ie ire
- probleme care se dezbat în continuare i ast zi.
Izvoarele antice i Evul Mediu timpuriu sunt greu de în eles pentru noi,
culturile fiind foarte diferite. Teologii cre tinismului s-au inspirat îns din Aristotel i
Platon, teologia medieval fiind leag nul în care s-au n scut problemele i dezbaterile
psihologiei
Exemplul 1. O distinc ie fundamental pentru psihologia

contemporan o constituie distinc ia sensibil – latent care a
pornit de la Platon i de la Mitul pe terii. Ast zi o reg sim
într-o tez freudian care face distinc ie între con inutul
con tient al visului i con inutul latent la care se ajunge prin
efort, pornind de la cel con tient. De asemenea, teoria
atribuirii vorbe te despre comportamente manifeste i
despre tr s turi de personalitate inferate pornind de la
aceste comportamente.
Reciti i Mitul Pe terii i încerca i s deosebi i sensibilul de

latent
Exemplul 2. Disputa realism-nominalism (Toma d Aquino

– William Occam).
Toma d Aquino , c lug r dominican , sub influen a lui
Platon considera c adev rata cunoa tere este cea care
provine din universalii. Clasele, categoriile, universaliile
exist în mod obiectiv, obiectele individuale nefiind altceva
decât exemple ale formelor universale
W. Occan, c lug r franciscan, adept al lui Aristotel
consider c realul nu este alc tuit decât din lucruri
singulare pe care le percepem prin sim uri, universaliile
fiind lipsite de realitate.
Consecin ele acestor dou moduri de gândire asupra
psihologiei
- realismul nu acord un rol primordial cunoa terii sensibile
i se opune metodei experiementale
- nominalismul leag experien a sensibil de experiment, ca
metod de cunoa tere.
Exemplul 3. În Grecia antic „terapiile psihice” aveau loc

în Aesclepia )templele zeului Esculap). Procedura era
urm toarea: bolnavul era culcat, pe rând:
- într-o grot
- într-o camer subteran
Remarca i c ambele spa ii sunt plasate sub p mânt
- pe p mânt
- pe un kline(în gr. pat). Aici i se d dea s bea ap din
izvorul „memoriei” sau „uit rii”( de fapt un drog care îl
aducea pe bolnav într-o stare hipnotic . Acesta se uita la
frescele de pe pere i i avea o „viziune oniric ”
- sub îndrumarea preotului lua loc pe „scaunul memoriei” i
povestea ce a v zut în viziunea oniric
- vindecare
În aceste practici transpare ideea „secretului patogen”,
adic ceea ce e inut secret se afl la originea tulbur rilor
mentale, teorie integrat în psihanaliza lui Freud.
Exemplul 4. În concep ia lui Aristotel, sufletul era

organizat ierarhic:
- sufletul vegetativ, care permite cre terea, dezvoltarea,
nutri ia, reg sibil la plante, animal i om
- sufletul sensibil, care permite existen a senza iilor i a
motricit ii, reg sibil la animal i om
- sufletul intelectiv sau ra ional, care permite gândire i care
este reg sibil doar la om
La Aristotel, deci ra iunea apare în prelungirea celor dou
etape precedente, c rora le este superioar .
Pe aceia i linie de idei, J. Piaget afirm c inteligen a este o
prelungire a adapt rii biologice.
2. Cele mai importante rupturi epistemologice din istoria psihologiei

G. Bachelard a inventat conceptul de „ruptur epistemologic ” pentru a
marca momentele de discontinuitate din istoria unei tiin e. În concep ia sa tiin a nu
evolueaz cumulativ, liniar, ci este un proces sinuos, în care o nou descoperire ca s
se impun trebuie s înving obstacole epistemologice (idei vechi, adev ruri non-
negociabile pentru o epoc , prejudec i).
T. Kuhn inventeaz conceptul de „paradigm ” .
T. Kuhn afirm referindu-se la paradigme. „Paradigma este

o concep ie dominant într-un câmp al cunoa terii, c reia i
se raliaz comunitatea tiin ific la un moment dat. Ea este
alc tuit dintr-un ansamblu coerent de fapte i interpret ri
teoretice, consolidat prin factori extra tiin ifici i mai ales
prin instalarea în posturi cheie a savan ilor aderând la
paradigma în cauz sau prin finan are privilegiat .
Paradigmele nu se transform spontan în paradigme
modificate sau diferite, a a cum se succed speciile unele
altora în procesul evolu iei. Ele sunt r sturnate a a cum
sunt r sturnate guvernele în timpul revolu iilor de opera
unor oameni de tiin marginaliza i.
O ruptur epistemologic echivaleaz cu o schimbare de paradigm .

În sistematizarea prof. Ion Mînzat cele mai importante momente din istoria
psihologiei sunt urm toarele:
1. 1860 – apare psihofizica lui G. Fechner, ceea ce marcheaz începutul
psihologiei experimentale. Cu cartea sa „Elemente der Psychophysik” se trece de la
psihofiziologie la psihofizic .
2. 1879 - W. Wundt înfiin eaz la Leipzig primul laborator de psihologie
experimental . Este actul de na tere al psihologiei tiin ifice moderne. Wundt devine
p rintele psihologiei experimentale iar Leipzig, metropola interna ional a
psihologiei.
3. 1890 – W. James de la Harvard public primul tratat de istoria psihologiei,
intitulat „Principiile psihologiei”. El este fondatorul curentului numit „psihologia
con tiin ei”.
4. Tot în 1890 apare pentru prima dat cuvântul „test” la J. K. Cattell care
propune determinarea fizionomiei mentale a omului cu ajutorul unor probe numite
„teste mentale” (test în engl. semnific prob ).
5. 1905 – medicii francezi A. Binet i T. Simon public „Scara metric a
inteligen ei”, ca etap în diagnosticarea obiectiv i tiin ific a aptitudinii.
Neobservat în Fran a, scara este preluat i dezvoltat în SUA unde degenereaz în
testolatrie. Succesul metodei testelor se explic prin urm toarele:
- deschide acces spre investiga ia tiin ific a etajelor superioare ale vie ii
psihice
- asociat cu statistica ofer posibilitatea determin rii cantitative a rezultatelor
(QI)
- devine accesibil unui num r mare de practicieni
- aplicat în anumite domenii (industrie, armat , coal , clinic ) aduce
avantaje materiale
6. Între 1905-1908 se dezvolt coala de la Wurzburg, reprezentat de N. Ach
i O. Kulpe. Aici se elaboreaz metoda introspec iei experimentale ca o cale
intermediar de investiga ie între psihologia subiectiv i psihologia obiectiv .
7. 1907 – V.M. Behterev public lucrarea „ Psihologia obiectiv ” pe care
Pieron o consider un manifest revolu ionar.
Pieron afirma despre aceast lucrare: „Împerecherea îns i

a acestor doi termeni nu poate s nu par paradoxal : cum
s pretinzi s faci psihologie obiectiv , atunci când
domeniul psihologiei este în mod esen ial acela al
con tiin ei, adic al subiectivului.
1908 – Primul Congres de psihanaliz de la Salzburg. Dup un an va apare

primul periodic psihanalitic. Psihologia sa s-a numit psihologie abisal , iar Freud a
fost întâmpinat pe de-o parte cu aprecieri, iar pe de alta cu proteste i critici.
Contribu iile lui Freud la istoria psihologiei:
- a pus bazele determinismului intrapsihic
- a dezvoltat dialectica subiectiv
În 1912 are loc Marea Schism a colii psihanalitice prin desprinderea psihologilor
disiden i:
- A. Adler, care va dezvolta „psihologia individual ” în cadrul colii de la
Viena
- C.G. Jung, care va dezvolta „psihologia analitic ” la coala din Zurich
Mo tenirea lui Freud va fi valorificat de neofreudi ti:
- c. Britanic prin M. Klein
- în SUA de A. Freud, K. Abraham, K. Horney, H. Hartman
A.A. Roback afirma: „Psihanaliza a revolu ionat nu numai

toat concep ia noastr psihologic ci i întreaga noastr
privire asupra civiliza iei...Revolu ia freudian este o
revolu ie a existen ei care a creat o nou imagine asupra
omului.”
9. 1913 – G. Watson pune bazele behaviorismului i ale „psihologiei f r

con tiin ” prin manifestul „Psihologia, a a cum o vede un behaviorist”. Concep ia lui
este urm toarea: „Psihicul este o cutie neagr care se manifest în comportamente
care pot fi m surate, observate, experimentate”. Aceast atitudine cre te încrederea în
tientificitatea psihologiei.
E. Tolman, dup 1930 instaureaz neobehaviorismul, situând între stimul i
reac ie o serie de variabile intermediare (aptitudini, trebuin e, dispozi ii).
10. 1924 – W. Dilthey (psiholog german care se opune psihologiei
experimentale) întemeiaz psihologia spiritualist sau comprehensiv . El opune
psihologiei cauzale, naturaliste i explicative o psihologie descriptiv i analitic .
11. anii 30 – L.Vîgotski elaboreaz o teorie a dezvolt rii culturale în contrast
cu psihologia biologizant a lui Pavlov. El abordeaz problema înv are-dezvoltare,
gândire-cuvânt.
12. 1935 – Kurt Lewin întemeiaz psihologia dinamic a personalit ii
13. 1936 – C. Spearman ini iaz cercetarea factorial , care dup p rerea lui ar
scoate psihologia din starea ei actual , identic cu alchimia, adic din stadiul de
disciplin a subiectivului i de disciplin subiectiv .
14. 1936-1936 – Psihologia conduitei a lui P, Janet stabile te leg tura dintre
lumea intern i cea extern , între subiect i obiect, gândire i ac iune, psihic i fizic.
15. 1935-1945 – se dezvolt gestaltismul sau psihologia configura iei ( coala
de la Berlin), ca o reac ie contra atomismului asocia ioni tilor. Gestaltismul confer
prioritatea întregului.
Dup al 2-lea r zboi mondial J. Piaget des vâr e te psihologia dezvolt rii
stadiale a inteligen ei. Întemeiaz coala de la Geneva care elaboreaz :
- psihologia genetic
- epistemologia genetic
- structuralismul genetic
Piaget define te urm toarele concepte:
- opera ie intelectual
- opera ie de gradul 2
- principiul acomod rii prin dep ire
- stadialitate
- reversibilitate/conservare
16. dup 1955 – se dezvolt psihologia umanist american considerat a treia
mare for în psihologie, dup behaviorism i psihanaliz . Reprezentan i:
- C. Rogers – psihoterapia centrat pe client
- A. Maslow – piramida trebuin elor
- E. Fromm – psihanaliza social
- R. Coan – personalitatea optimal
17. 1963 – G. Allport concepe personalitatea ca pe un sistem dinamic i
deschis care func ioneaz prin complementar (concentrare/expansiune,
diferen iere/integrare)
18. 1967 – J.P. Guilford elaboreaz modelul tridimensional al intelectului. De
asemenea, inventeaz conceptele de „gândire convergent ” i „gândire divergent ”.
19. ultimele decenii – Psihologia cognitiv care deschide noi orizonturi
tematice i metodologice.
Reaminti i-v cel pu in 5 momente importante din istoria

psihologiei i numele psihologilor implica i.
3. Istoria psihologiei ca istorie a reprezent rilor sociale a comunit ii tiin ifice

despre om
Defini iile pe care le d m obiectului unei tiin e sunt subordonate mediului din
care privim acest obiect. Acest mediu nu schimb cu nimic „realitatea obiectiv ” a
obiectului de studiu, dar ceea ce cunoa tem din aceast realitate i discursurile despre
ea sunt diferite, în diferite epoci i contexte culturale. Fiecare discurs a fost considerat
la vremea sa ca fiind cel mai adev rat i mai savant.
Aceste diferen e sunt func ie de:
- ce a teptau oamenii de la lume
- ce i-a înv at filosofia, religia i tiin a. De multe ori filosofia justifica
tendin ele economice ale lumii.
Omul este un obiect ideologie. Obiectul ideologic se define te prin faptul c
suport mai multe interpret ri, dup concep iile despre lume via din diferite epoci.
Istoria psihologiei apare astfel ca o istorie a reprezent rilor despre om.
Exemplul 1. În primii 50 de ani ai secolului XX omul era

perceput ca o fiin activ , iar în acea epoc psihologia
comportamentului a devenit în mod natural psihologia
dominant .
Exemplul 2. Ast zi tr im în epoca informa iilor iar omul
este v zut ca un sistem de prelucrare al informa iilor.
Aceast viziune apar ine psihologiei cognitive
De aceea în istoria psihologiei se g sesc diferite teorii despre om. Teorii

diferite pot coexista un timp lung:
- teorii ireconciliabile care studiaz acelea i fenomene, dar nu se poate stabili
care are dreptate pentru c nu exist mijloace tehnice pentru realizarea unui
experiment decisiv.
- teorii adverse, care mai târziu se dovedesc a fi par iale i complementare, i
care vor fi integrate într-o sintez la nivel mai general.
Ele trebuie privite va ni te etape, ni te aproxim ri care a teapt s fie dep ite.
De ce putem afirma c omul este un „obiect ideologic”?
4. Obiectivul cursului
Obiectivul cursului este atât formarea unei imagini clare asupra genezei i
dezvolt rii conceptelor i teoriilor psihologice cât i cunoa terea marilor rupturi
epistemologice i a schimb rilor de paradigm din istoria psihologiei. Ca urmare:
- evenimentele i personalit ile vor fi încadrate în curente, coli sau direc ii
teoretice
- în cadrul fiec rui curent se vor men iona selectiv contribu iile aduse de la
întemeietori pân ast zi
- la fiecare curent se va men iona filosofia din care acesta s-a inspirat
- se va explica apari ia diferitelor concep ii despre om prin evolu ia intern a
tiin ei i prin specificul cultural, tiin ific, filosofic, economic al epocilor respective
Rezumat
Psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurt . Ea s-a n scut în mintea lui
Aristotel (De anima) i a devenit tiin desprinzându-se din mintea, unor fizicieni i
fiziologi, la jum tatea secolului al XIX-lea. Na terea ei s-a datorat mai ales metodei.
Pe lâng erori i supersti ii în psihologia pre tiin ific avem multe cuno tin e i
observa ii obiective provenite din surse diferite.
În dezvoltarea ei, psihologia tiin ific a suferit rupturi epistemologice ce
echivaleaz cu schimb ri de paradigm .
Fiind un obiect ideologie, omul a suportat mai multe interpret ri dup
concep iile despre lume via din diferite epoci.
Istoria psihologiei apare astfel ca o istorie a reprezent rilor despre om.
Bibliografie obligatorie
Mânzat, Ion, (1994), Istoria universalã a psihologiei. Curs. Bucure ti, Univ.
Titu Maiorescu, p.67-70
Bibliografie recomandat
Parot, Francoise i Richelle, Marc (1995), Introducere în psihologie. Istoric i
metode, Bucure ti, Ed. Humanitas, p. 14-42
Gril de autoevaluare
1. Paradigma este:
a. un mod ne tiin ific de a face psihologia
b. o concep ie dominant într-un câmp al cunoa terii, c reia i se raliaz
comunitatea tiin ific la un moment dat.
2. Cuvântul „test” apare pentru prima dat la:

a. J. K. Cattell
b. A. Binet i T. Simon
3. Anul 1879 este legat de:
a. apari ia c r ii lui Fechner „Elemente der Psychophysik” prin care se face
trecerea de la psihofiziologie la psihofizic .
b. apari ia primului laborator de psihologie experimental de la Leipzig sub
conducerea lui Wundt
4. Omul este un obiect ideologic pentru c :

a. poate suporta diferite interpret ri
b. construie te ideologii
5. C. Rogers este un reprezentant al:

a. psihologiei umaniste
b. neobehaviorismului
MODULUL I: O PRIVIRE GENERAL ASUPRA ISTORIEI
PSIHOLOGIEI
NA TEREA PSIHOLOGIEI TIIN IFICE: PSIHOFIZICA
Plan de idei:
1. Desprinderea psihologiei din filozofie
2. Na terea psihologiei din fizic i fiziologie
3. Psihofizica
3.1. G. T. Fechner (1801 – 1887)
3.2. E. H. Weber (1795 – 1878)
3.3. H. Helmholtz (1821 – 1894)
3.4. W. Wundt (1832 – 1920)
4. Psihofizica i psihologia contemporan
Obiective
- s în elege i modalit ile prin care psihologia s-a desprins de filozofie
- s cunoa te i cele mai importante evenimente istorice care au marcat

devenirea psihologiei ca tiin autonom
- s explica i fundamentele filosofice ale psihofizicii
- s scoate i în eviden contribu iile aduse de G. T. Fechner, E. H.

Weber, H. Helmholtz i W. Wundt
1. Desprinderea psihologiei din filozofie
Secole la rând psihologiei i s-a refuzat desprinderea din filozofie. Opozi ia
venea din dou direc ii:
- concep iile mistice care considerau c transformarea analizei psihologice în
analiz tiin ific de laborator constituie un atentat adus divinit i, deoarece psihismul
era considerat a fi o „iradia ie divin ”, „imponderabil ” i „inefabil ”, ce se las
surprins numai prin tr iri de esen revelatorie.
- opozi ia de factur academic pornea de la premisa c pentru a deveni tiin
obiectul de studiu al psihologiei trebuie m surat i cuantificat prin intermediul
aparatului matematic. Psihismul îns fiind adimensional, psihologia nu poate deveni
tiin .
Se observ cum ambele orient ri demonstreaz acela i lucru, dar pe c i
diferite.
În acest context desprinderea psihologiei din filozofie i constituirea ei ca
tiin autonom se datoreaz nu analizei psihologice în sine, ci:
- cercet rilor efectuate în domenii conexe (fiziologia sistemului nervos i
fiziologia organelor de sim )
- progreselor f cute de fizic prin demonstrarea posibilit ii experiment rii i
m sur rii obiective (indirecte) a ceea era considerat ca tr ire subiectiv pur .
În acest sens se poate considera c preludiul psihologiei experimentale a fost
fiziologia. P. Fraisse afirma c nu trebuie s ne mir m c „primele probleme abordate
de psihologia experimental ca senza ia, percep ia, aten ia, durata proceselor psihice
se pot m sura prin cronoscoape i cronografe care fuseser puse la punct pentru
m surarea duratei proceselor fizice sau fiziologice i care sunt la dispozi ia primilor
experimentatori”
Enumera i câteva dintre modalit ile prin care psihologia

s-a desprins de filosofie
2. Na terea psihologiei din fizic i fiziologie

Se cunoa te faptul c descoperirile într-o tiin nu sunt posibile uneori decât
dup ce inven iile din domenii conexe permit explorarea unor noi câmpuri
problematice
Exemplu. Progresele fiziologiei se datorau progreselor

fizicii în domeniul optic (microscopul) i în domeniul
electric. De aceea psihologia nu a putut s devin tiin
pân când nu a atins fiziologia un anumit grad de
maturitate.
Primii psihologi au fost:

- fizicieni care studiau fenomene optice i acustice, constatând c unele
componente ale acestor fenomene nu se supun legilor fizicii, având „ingrediente” de
alt natur , ceea ce cerea elaborarea unor noi concepte i explica ii
- fiziologi care ocupându-se cu studierea propriilor probleme întâlnesc
fenomene ce ies din câmpul lor problematic, atingându-se aspecte psihologice.
Astfel în laboratoarele de fizic i fiziologie s-a n scut problematica senza iei,
iar observatoarele astronomice au atras aten ia asupra timpului de reac ie.
Exemplul 1. Opticianul P. Bouguer (1698 – 1758) f când
experimente fotometrice descoper c diferen e de
intensitate luminoas reale din punct de vedere fizic pot
deveni inexistente pentru percep ie. De asemenea, el
constat c aceste „erori” ale organelor de sim variaz de
la individ la individ i trage concluzia c o determinare
precis a faptului fizic impune eliminarea corelatului
psihologic al acestuia.
Exemplul 2. Uneori descoperirile se datoreaz întâmpl rii.
Asistentul Kinnebrook de la Observatorul astronomic din
Greenwich a fost concediat în 1796 de c tre directorul s u
din cauza erorilor în determinarea momentului trecerii
soarelui peste meridian prin metoda lui Bradley (observarea
simultan a pozi iei astrului de pe re eaua lunetei i a
b t ilor unui pendul. Precizia determin rii trebuia s fie de
1/10 sec. Aceast întâmplare a fost publicat în 1816 în
ziarul Zeitschrift fur Astronomie i a atras aten ia
astronomului Bessel din Konigsberg. El a descoperit
deosebiri individuale între el i colegii lui în determinarea
momentului trecerii soarelui peste meridian de pân la
1sec. Astfel s-a ajuns la ideea existen ei unei „ecua ii
personale” în domeniul percep iei, unde TR (timpul de
reac ie) joac un rol important.
Astfel, încet, încet cercet rile s-au mutat de pe plan fizic pe plan fiziologic
îndreptându-se spre investigarea unor problematici de grani cu psihologia.
Explica i de ce se poate afirma c psihologia s-a n scut în

mintea lui Aristotel i a devenit tiin ific în mintea unor
fizicieni i fiziologi.
3. Psihofizica
Fundamentele filosofice ale psihofizicii îl constituie paralelismul
psihofiziologic (psihofizic), concep ie dualist care consider c fenomenele
fiziologice i cele fizice sunt dou serii de fenomene paralele, f r rela ii cauzale între
ele. De remarcat faptul c psihologia experimental începe prin a fi psihofizic sau
fiziologic i prea pu in psihologic .
3.1. G. Fechner
Data na terii psihofizicii este conform lui P. Fraisse anul 1860, când apare
lucrarea Elemente der Psychophysik a lui Gustav Fechner, biolog, fizician i filosof
german, elev al lui E. H. Weber. El a ini iat psihofizica. Aceasta î i propune s
studieze rela iile cantitative dintre stimul rile fizice i senza ii.
Ini ial Fechner s-a ocupat cu cercet ri fizico-chimice, apoi cu studiul
percep iei culorilor. Între anii 1839 – 1842 el sufer de o criz de depresie
melancolic , înso it de orbire care a exacerbat tendin ele sale mistice care se
manifestaser deja în 1825 când a publicat lucrarea Anatomia îngerilor, semnat Dr.
Mises. Fechner a declarat c a „v zut” în somn nr. 77 i se auto-convinge c peste 77
de zile de cur cu o unc condimentat , ale c rei virtu i terapeutice le v zuse tot în
vis, se va vindeca. Acest lucru s-a i întâmplat. Din acest moment gândirea sa s-a
îndreptat spre inspira iile mistice i a renun at la catedra de fizic pentru cea de
filozofie în cadrul Universit ii de Leipzig.
În anul 1850 o nou viziune i-a relevat c lumea mental i cea fizic sunt
unite, iar acest lucru se produce cu ajutorul numerelor. Se reg sesc aici credin ele
numerologice din Evul Mediu conform c rora misterele lumii se pot elucida prin
manipularea numerelor. Fechner este prezentat în istoria psihologiei tocmai datorit
interesului s u pentru m surare, drept fondatorul unei psihologii care n-ar fi existat
f r el.
În istoria gândirii m surarea a fost când:

- instrument de cercetare alchimist , mistic a unor for e
oculte ce guverneaz fenomenele tangibile
- garan ia pu in costisitoare a scientificit ii unui program
pozitivist, care de altfel se aseam n cu cel al alchimi tilor
prin ambi ie: s în eleag lumea, rezumând-o la câteva
formule.
În urma acestei a doua viziuni, pentru a demonstra comuniunea spiritului i

materiei, Fechner a fondat psihofizica i tot el i-a determinat prima lege care pune în
rela ie intensitatea unei senza ii cu intensitatea stimulului care o provoac .
În concep ia sa corpul i spiritul sunt dou aspecte ale aceleia i realit i. Ca s
valideze aceast ipotez a verificat-o prin legea asupra rela iei dintre stimul i
senza ie. Independent de P. Bouguer i de E. H. Weber el a elaborat Legea lui Fechner
care afirm c senza ia corespunde logaritmului excita iei i a construit celebrele sc ri
psihofizice care definesc cre terea senza iei ca func ie logaritmic a cre terii
stimulului. Aceast formulare este ast zi contestat .
Alte contribu ii ale lui G. Fechner:
- conceptul de „Lustprinzip” (principiul pl cerii), principiu universal
fundamental care guverneaz via a spiritului. Prin acest principiu el explic i
sentimentul estetic.
- principiul pl cerii, al energiei mentale, al constan ei, al repeti iei sunt
concepte ale lui Fechner care au fost preluate de S. Freud i integrate în psihanaliz .
3.2. E. H. Weber fiziolog i anatomist german. A predat la Universitatea din

Leipzig, unde l-a avut elev pe Fechner.
Lui Weber i se atribuie conceptul de „prag diferen ial”. El a stabilit Legea lui
Weber. Pentru un continuum senzorial dat raportul dintre pragul diferen ial i valoarea
stimulului etalon r mâne constant.
În anul 1831, Weber demonstreaz c pragul diferen ial relativ numit i frac ia
lui Weber este acela i pentru diferite greut i.
În anul 1846 el va generaliza acest rezultat în cadrul legii sensibilit ii, numit
Legea Weber-Fechner.
3.3. Hermann von Helmholtz a studiat:

- mecanismul vederii în culori i a propus o teorie a perceperii culorilor
- percep ia sunetelor i a propus o teorie a rezonan ei în audi ie
Ambele teorii constituie înc surse de inspira ie în cercet rile contemporane.
- a utilizat tehnica TR pentru a m sura viteza influxului nervos izolând un nerv
motor de la broasc , stimulându-l la 5 cm de jonc iunea sa cu mu chiul i m surând
timpul scurs între stimulare i contrac ie. Aceasta a fost prima m sur toare dintr-o
serie lung de m sur tori ale timpului de reac ie.
Enumera i câteva din contribu iile aduse psihologiei de

reprezentan ii psihofizicii studia i pân acum
3.4. Wilhelm Wundt a fost asistentul lui Helmholtz. El a fost fiziolog cu

interes pentru psihologie i se recomand ca principalul artizan al institu ionaliz rii
psihologiei în Germania.
În concep ia sa, psihologia trebuia s ia ca model fiziologia, având posibilit i
de progres doar dac cercet rile se vor desf ura în laborator, utilizându-se
m sur tori. Admirându-l pe Fechner, Wundt a împrumutat de la el metode i gustul
pentru m sur toare.
Wundt înfiin eaz primul laborator de psihologia experimental din lume, la
Leipzig, în anul 1879, ceea ce echivaleaz cu recunoa terea de c tre comunitatea
tiin ific a faptului c fenomenele mentale pot constitui obiect de studiu tiin ific.
Din acest moment faptele psihice sunt studiate:
- ca fapte naturale
- cu aparate
- de c tre savan i
Prin aceast concep ie Wundt s-a remarcat ca fiind un pozitivist. Pe de alt
parte, îns în laboratorul s u s-a recurs din abunden i la introspc ie, chiar dac se
studia cu mare aten ie anatomia i fiziologia.
Obiectul de studiu al psihologiei lui Wundt r mâne faptul mintal , con tiin a,
care se preteaz greu observa iei i experiment rii directe.
În Laboratorul de la Leipzig:
- s-a generalizat studiul TR pe baza ipotezei teoretice a
paralelismului între faptele psihice i cele nervoase
- s-a generalizat rapid recurgerea la experiment
- certificarea adev rurilor spuse de psihologi ca adev r
tiin ific va decurge de acum în acolo prin:
- standardizarea situa iilor
- repetabilitatea experimentelor
- rigoarea datelor
Wundt a studiat:
- natura fizico-chimic a senza iei
- ra ionamentul complex
- energia specific nervilor
- sentimentele
- psihologia popoarelor. A publicat 10 volume Folkpsychologie, unde trateaz
probleme de limb , mitologie, religie, art , moravuri, manifest ri ale psihologiei
colective. Apari ia acestor volume s-a constituit ca un moment de ruptur
epistemologic în elaborarea psihologiei sociale i a inspirat elaborarea unei teorii a
culturii.
Medita i asupra acestei întreb ri: Psihologia experimental

s-a n scut întâmpl tor în Germania?
4. Psihofizica i psihologia contemporan
Gheorghe Zapan (1897 – 1976). În 1956 a demonstrat insuficien a
psihofizicii ca domeniul propriu de cercetare tiin ific , în sensul c stabilirea unei
leg turi directe între intensitatea stimulului fizic i intensitatea senza iei nu este
posibil decât pe cale empiric . A demonstrat, de asemenea, necoresponden a cu
realitatea a legii Weber-Fechner, în cazul limitelor extreme,. Ca urmare, el a corectat
i generalizat aceast lege care a devenit valabil astfel pe toat scara valorilor
posibile ale excita iei (pentru valori subliminale i supraliminale ale stimulului).
Psihofizica f r stimuli se bazeaz pe experimente mentale, f r ca
evenimentele fizice la care corespund s poat fi definite cu precizie (clarificarea ca
„sumbru” sau „clar” a unui sentiment). Aceast abordare i-a g sit aplica ii în cadrul
metodei diferen iatorului semantic al lui Ch. Osgood i în sc rile de atitudini.
Diferen iatorul a fost inventat în anul 1950 i era destinat s caracterizeze
sensul unui cuvânt prin utilizarea unor scale bipolare cu 7 trepte, permi ând astfel s
se fac un portret semantic respectivului cuvânt. Ast zi este utilizat pentru a
determina conota iile unui cuvânt.
Scalarea, principala virtute a psihofizicii clasice, este utilizat în continuare în
psihologia contemporan , dar în contextul unor analize multidimensionale.
Discu ii asupra raportului fizic-psihic în prezent. Paralelismul psihofizic
preocup epistemologia contemporan i pune problema rela iei dintre fizicalism i
psihism
Jung i Pauli, elaboreaz în anul 1951 principiul sincronicit ii. Jung consider
c psyche i materia pot fi dou aspecte ale unei aceleia i realit i numit de el „unus
mundus”. El se refer în lucr rile sale la natura psihoid a universului sau la psihismul
obiectiv.
tefan Lupa co se refer la energia primordial de tip nuclear-psihic i la
natura „psihic ” a energiei.
David Bohn postuleaz un substrat al universului pe care i-l imagineaz ca o
mare de energia în care are loc holomi care ce include unitar principiile fizice, ale
vie ii i ale mentalului.
Rezumat
Desprinderea psihologiei din filozofie s-a realizat datorit avântului

cercet rilor din domenii conexe: fiziologia sistemului nervos i psihofiziologia
senza iei, în contextul în care fizica a demonstrat posibilitatea experiment rii i
m sur rii obiective.
Psihologia s-a n scut din fizic i fiziologie. Astfel în laboratoarele de fizic i
fiziologie s-a n scut problematica senza iei, iar observatoarele astronomice au atras
aten ia asupra timpului de reac ie.
Anul na terii psihologiei experimentale este 1860 când Gustav Fechner a
publicat lucrarea Elemente der Psychophysik, întemeind psihofizica. Psihofizica î i
propune s studieze rela iile cantitative dintre stimul rile fizice i senza ii.
Fundamentele filosofice ale psihofizicii îl constituie paralelismul psihofiziologic.
Întemeietorii psihofizicii sunt: G. T. Fechner, E. H. Weber, H. Helmholtz i W.
Wundt.
G. T. Fechner a inventat legea care îi poart numele: senza ia corespunde
logaritmului excita iei i a creat sc ri psihofizice.
E. H. Weber a inventat conceptul de prag diferen ial i frac ia care îi poart
numele. Împreun cu Bouguer a stabilit legea constan ei raportului dintre pragul
diferen ial i valoarea stimulului etalon.
G. Zapan va aduce corec ii Legii Weber-Fechner, extinzând-o i pentru valori
apropiate de cele 2 extreme.
H. Helmholtz a m surat viteza influxului nervos pe baza TR i este considerat
ca unul dintre întemeietorii psihometriei. A studiat mecanismul vederii în culori i
percep ia sunetelor.
W. Wundt este considerat adev ratul fondator al psihologiei experimentale,
înfiin ând primul laborator de psihologia experimental din lume, la Leipzig, în anul
18 79.
Psihofizica nu i-a pierdut actualitatea dac avem în vedere problematica
rela iei fizic-psihic sau obiectiv-subiectiv.
Titu Maiorescu, p.72-79;
Pavelcu, Vasile (1972), Drama psihologiei, Bucure ti, E.D.P., p. 36, 81-84;
Bonnet, Claude, (1986), Manuel pratique de psychopuhysique, Paris, Colin
1. Desprinderea psihologiei din filozofie i constituirea ei ca tiin autonom

se datoreaz :
a. cercet rilor de fizic i fiziologie
b. analizei psihologice
2. Psihofizica este o disciplin care studiaz :

a. paradigmele fizicii
b. rela iile cantitative dintre stimul rile fizice i senza ii
3. Fundamentul filosofic ale psihofizicii este:

a. existen ialismul
b. paralelismul psihofizic
4. Întemeietorul primului laborator de psihologie experimental din lume este:

a. W. Wundt
b. E. H. Weber
5. Printre contribu iile lui H. Helmholtz se enumer :

a. utilizarea tehnicii TR pentru m surarea viteza influxului nervos
b. inventarea conceptului de prag diferen ial
MODULUL II: MARI CURENTE DIN ISTORIA PSIHOLOGIEI
EMPIRISMUL I ASOCIA IONISMUL
Plan de idei:
1. Empirismul
2. Asocia ionismul
2.1. Precursorii (Aristotel, J. Locke, E. Condillac, J. F. Herbart)

2.2.Asocia ioni tii ideali ti (D. Hume)
2.3. Asocia ioni tii experimentali ti (H. Ebbinghaus)
2.4. Conexionismul (E. Thorndike)
2.5. Reflexologia
3. Neoasocia ionismul i neoconexionismul
Obiective:
La sfâr itul acestui curs ve i fi ap i:

- s explica i ce este empirismul i asocia ionismul
- s scoate i în eviden contribu iile aduse de precursorii

asocia ionismului
- s releva i importan a i limitele primelor cercet ri efectuate asupra

memoriei de c tre H. Ebbinghaus
- s explica i legile înv rii elaborate de E. Thorndike
- s în elege i procedura prin care se ob ine condi ionarea clasic ,

pavlovian i s cunoa te i legile acesteia
1. Empirismul
Cuvântul „empiric” desemneaz ceva fondat pe experien i observa ie. Ca

urmare, empirismul este o cunoa tere ce deriv din experien . Empirismul se opune:
- ra ionalismului
- teoriei ideilor înn scute a lui Descartes
Demersul experimental care prelunge te observa ia a fost utilizat destul de târziu
în istoria gândirii (sec. XVI i XVII în fizic i sec. XIX în psihologie). Acest lucru
este cu atât mai ciudat cu cât experimentarea î i are r d cinile în natura uman , lucru
dovedit de apari ia tehnicilor artizanale care presupun explorarea experimental a
realului.
G si i i alte exemple care s sus in ideea c

experimentarea î i are r d cinile în natura uman
Explica ia rezid în faptul c în acea vreme exista o încredere excesiv în

virtu ile verbului, în discursul savant i o mare supunere la autoritatea vechilor
mae trii.
Aceast atmosfer poate fi exemplificat cu o anecdot . Se

spune c o adunare de c lug ri savan i s-au întrebat într-o
zi câ i din i are un cal. Ei au examinat sursele cele mai
prestigioase , apar inând fie lui Aristotel sau Platon, fie Sf.
Augustin sau Sfintele Scripturi. Toate aceste cercet ri au
fost zadarnice c ci nu au g sit în ele r spunsuri i ca atare
au declarat problema nerezolvabil . Nici unul nu s-a gândit
s mearg la grajduri, s deschid botul unui cal i s -i
numere din ii.
Aceast poveste ilustreaz o atitudine care a împiedicat
recurgerea la experiment.
2. Asocia ionismul
Asocia ionismul este o teorie empirist a cunoa terii, reprezentând o reflectare
a empirismului în psihologie. El este mai mul un principiu decât o coal de
psihologie, de i în interiorul s u putem g si curente, cum ar fi pavlovismul.
Asocia ioni tii pornesc de la întrebarea „Cum putem cunoa te?”, întrebare care
suport 2 r spunsuri: prin sim uri sau prin ra iune. Fiind empiri ti asocia ioni tii
opteaz pentru primul r spuns. Întrebându-se de unde provin sim urile complexe care
nu sunt senza ii, asocia ioni tii concluzioneaz c ele provin din asocierea multipl a
sim urilor simple. Via a psihic este astfel explicat prin asocia ii dintre diverse st ri
i fenomene psihice elementare.
Pentru c interpreteaz activitatea mental prin însumarea unor fenomene
elementare ale psihismului asocia ionismul este considerat un atomism psihologic.
Pulverizarea psihicului în elemente i unificarea acestora pe baza legilor
mecanice ale asocia iei constituie tr s tura dominant a psihologiei secolului al XIX-
lea.
2.1. Precursorii (Aristotel, senzuali tii J. Locke, E. Condillac, J. F.
Herbart)
Aristotel (383 -322 î.e.n.) clasific asocia iile simple dup :
- contiguitate
- asem nare
- contrast
Asocia iile semnalate de el au fost preluate de senzuali tii secolului XVIII i
XIX ca activitate psihic fundamental , capabil s explice întreaga via psihic .
Atomii care se pun în diferite rela ii de asociere sunt senza iile.
- asocieri de senza ii produc percep ii

- însum ri de percep ii duc spre reprezent ri
- asocia ii selective ale reprezent rilor produc concepte
- corelarea conceptelor produce judec i
Este o încercare de a reduce complexul la simplu
John Locke în Eseu asupra intelectului omenirii (1690) considera c :

- spiritul este o foaie nescris , o tabula rasa pe care
- senza iile vin s înscrie ideile simple, care
- combinându-se prin mijlocirea puterilor interne ale spiritului (memorie,
aten ie, voin ), produc
- idei generale
Deci cunoa terea rezult din experien a asupra realit ii prin sim uri.
Mecanismul pus la baza form rii ideilor este asocia ia. Lock se dovede te a fi un critic
al ineismului lui Descartes i un empirist prin teoria sa asupra cunoa terii.
J. Lock ofer un exemplu de asociere a ideilor. Este vorba

despre cazul unui tân r care a înv at s danseze într-o
camer unde era i un cuf r vechi i care nu mai reu ea s
execute pa ii de dans decât în prezen a cuf rului.
Explica i de ce teoria asupra cunoa terii a lui John Locke

este empirist
Etienne Bonnet de Condillac a propus o psihologie apropiat de cea a

empiri tilor englezi, o psihologie care a fost calificat drept senzualist . Pentru el
fenomenele psihice sunt sume de senza ii, la fel cum corpurile fizice sunt formate din
atomi iar desf ur rile psihice sunt explicate prin legea asocia iei mecanice.
El a fost i unul dintre marii inspiratori ai enciclopedismului francez. Proiectul
s u consta în reconstruirea ansamblului cunoa terii dup o igien strict a con tiin ei
i tiin ei.
J. F. Herbart . În concep ia sa via a sufleteasc este supus unor legi ca i
stelele cerului. Tot el consider c nu se poate face tiin f r m sur tori i calcul
matematic.
Empirismul englez, senzualismul lui Condillac i opera lui Herbart constituie
primii pa i spre desfilosofarea psihologiei sub influen a tiin elor naturii i dezvolt rii
economice din secolele XVIII-XIX.
2.2. Asocia ioni tii ideali ti (D. Hume)
David Hume (1711 – 1776) a fost filosof, economist, istoric englez, adept al
scepticismului. În concep ia sa toate cuno tin ele provin din experien care se
prezint ca o totalitate de impresii. Problema izvoarelor senza iilor i percep iilor
r mâne irezolvabil pentru c cunoa terea nu poate dep i limitele impresiilor.
Hume a propus 3 tipuri de asociere a ideilor:
- contiguitatea care organizeaz memoria (exemplu: evocarea mental a unui
obiect conduce natural la evocarea obiectelor care, în realitate, i-au fost învecinate
spa ial sau temporal)
- asem narea care este leg tura care duce de la fiecare exemplar la ideea
general
- rela ia cauz -efect pe baza c reia se construie te cunoa terea practic i
ansamblul de credin e.
Hume este empirist pentru c atât credin ele cât i cuno tin ele sunt bazate pe
experien a realit ii. În concep ia sa asocierea dintre idei este un mecanism universal,
natural, un principiu general care guverneaz lumea ideilor, spa iul interior.
Hume a criticat categoriile:
- „cauzalitate”. El afirm c aceasta nu este un fapt obiectiv, ci pur psihologic
în sensul c experien a ne arat c un fapt este urmat de un altul i nu c primul îl
produce cu necesitate pe al doilea. El afirm c succesiunea a dou evenimente
creeaz în minte o asociere care ne face s ne a tept m ca primul s fie urmat de al
doilea.
- „substan ”.Hume a negat existen a oric rui tip de substan , material sau
spiritual .
2.3. Asocia ioni tii experimentali ti (H. Ebbinghaus)

Activitatea lui Herman Ebbinghaus (1850 – 1909) st la baza cerfcet rilor
moderne asupra memoriei. El a studiat factorii care influen eaz memoria i uitarea,
utilizându-se pe sine însu i ca subiect i folosind silabe f r sens (TAF, ZUC,
POV).Se pornea de la premisa c folosirea unor astfel de silabe ofer posibilitatea de
a studia „noua înv are”, tocmai pentru c sunt f r sens. „Noua înv are” desemna
formarea de asocia ii în cadrul unui material care nu este asociat cu o înv are
anterioar .
În urma acestor cercet ri, Ebbinghaus:
- a produs date cuantificate i a contribuit la în elegerea memoriei i uit rii
- a introdus metoda „economiei” pentru a studia memoria verbal în 1885. El
propune s se testeze memoria comparând num rul de încerc ri necesare pentru
realizarea a dou înv ri identice, decalate în timp. Dac a doua înv are necesit
mai pu ine încerc ri înseamn c o urm a primei încerc ri a r mas în memorie.
- a creat „curba uit rii” prin care se demonstreaz c se uit într-un ritm destul
de rapid în primele ore dup înv are, iar apoi rata devine progresiv mai sc zut .
Analiza curbei uit rii prin metoda reînv rii. El a înv at

perfect liste cu 13 silabe f r semnifica ie. Dup perioade
începând cu 20 de minute pân la 30 de zile a m surat
num rul de încerc ri necesare reînv rii acestor liste,
constatând c economia la reînv are diminueaz în timp.
2.4. Conexionismul (E. Thorndike)
Conexionismul este o teorie care afirm c înv area este realizat dac sunt
stabilite anumite leg turi între stimul i r spuns.
Edward Lee Thorndike (1874 – 1949) a fost elevul lui W. James,
întemeietorul psihologiei con tiin ei. Lucr rile lui Thorndike au produs o ruptur
decisiv în istoria psihologiei, dar paradoxal a deturnat-o de la studiul con tiin ei
promovat de James.
El a lucrat pe inteligen a animal studiind înv area la animale, în special
asocia iile care se formeaz între un stimul i r spunsurile voluntare. Este vorba
despre comportamente care nu fac parte din repertoriul instinctiv al animalului.
Exemplu. În pivni a lui James, Thorndike a construit a a

numitele „cutii cu probleme”, cu ti cu diferite mecanisme
de deschidere a u ii pentru ca animalul s ajung la hran .
Ca atare animalele înfometate trebuiau s înve e s
deschid u a pentru a ajunge la hran .
Experimentul cel mai cunoscut descrie comportamentul
unei pisici plasate într-o cutie cu probleme. Pisica
înfometat plasat în cu c pentru prima oar are diferite
comportamente inadecvate pentru a deschide u a (se freac
de bare, miaun , se scarpin , se ridic în dou labe etc.).
Din întâmplare, unul dintre aceste comportamente deschide
u a. Repetând experimentul se poate observa cum
comportamentul adecvat (cel ce deschide u a) i este urmat
de consecin e favorabile (hran ) va fi f cut din ce în ce mai
repede, în timp ce comportamentele neadecvate vor
disp rea.
Timpul necesar ie irii din cu c era considerat un indicator
al înv rii. Animalele asociau r spunsul bun cu o stimulare
vizual (mecanismul u ii). Aceste conexiuni (termenul
apar ine lui Thorndike) erau înt rite prin ob inerea hranei.
Astfel a demonstrat c înv area se produce gradat, iar recompensa este

responsabil de r spunsul adecvat, punând în eviden 2 legi ce faciliteaz conexiunea
între stimul i r spuns.
- legea exerci iului care afirm c înv area nu se produce dintr-o dat , ci prin
încerc ri i erori
- legea efectului care arat cum conexiunile sunt fortificate dac sunt urmate
de o stare agreabil (succes), i sl bite dac sunt urmate de o stare dezagreabil
(e ec). Aceast lege a fost ulterior dezvoltat de Skinner
Explica i de ce Thorndike este considerat asocia ionist
2.5. Reflexologia este o variant fiziologic a conexionismului

experimentalist.
I. P. Pavlov a fost fiul unui preot de ar , crescut în credin a
ortodox pe care o va pierde, dar aceast pierdere va
determina un scientism profund.
El a studiat digestia i rolul secre iilor glandulare la
animale. Marile cercet ri le-a f cut la Institutul de
Medicin Experimental din Moscova. Dup ce a studiat în
Germania.
Studiind sucurile gastrice a constat c animalele saliveaz
i la vederea hranei sau a îngrijitorului, fenomen numit
„secre ie psihic ” i considerat diferit de secre iile normale
i determinat de starea de foame a animalului.
Pân în anul 1890 Pavlov nu s-a ocupat de acest fenomen.
Par ial, ca urmare a cercet rilor f cute de studen ii s i, la
începutul secolului începe s se ocupe de studiul
condi ion rii psihice a saliva iei.
În 1904 a fost primul savant rus care a primit premiul
Nobel pentru medicin pentru lucr ri asupra digestiei, i nu
asupra condi ion rii.
Mecanismul condi ion rii descoperit de el pare s explice
întregul comportament. El cuno tea bine puterea de control
asupra oamenilor pe care o conferea cunoa terea procesului
de condi ionare i a legilor lui. Se pare c acest lucru îl tia
i Lenin, pentru c la 72 de ani ai lui Pavlov semneaz un
decret prin care i se acord un tratament excep ional. Lenin
a creat i institute specializate în studiul condi ion rii.
Ivan Petrovici Pavlov (1849 – 1936) a descoperit c un stimul cum este

mâncarea (stimul necondi ional), care este legat în mod natural de un anumit reflex,
de exemplu saliva ia (r spuns necondi ional) se poate asocia cu al i stimuli prezen i în
acela i timp. Astfel, un câine va începe s saliveze la sunetul unui clopo el dac
mâncarea i-a fost dat în timp ce suna clopo elul.
Stimul necondi ional……………………………………. reac ie necondi ional

(mâncare) (saliva ie)
Stimul neutru asociat cu stimul necondi ional…………… reac ie necondi ional

(sunetul unui clopo el) asociat cu (mâncare) ……………………saliva ie
Dup condi ionare:
Stimul condi ional……………………………………….reac ie condi ional

(sunetul unui clopo el) (saliva ie)
Reflexul condi ional ia na tere când între doi sau mai mul i stimuli de natur
diferit dup semnifica ia biologic , se stabile te o leg tur :
- unul dintre stimuli obligatoriu trebuie s aib o semnifica ie intrinsec ,
biologic , pentru a declan a un reflex necondi ional
- stimulul condi ional care i se ata eaz este neutru din punct de vedere al
semnifica iei biologice, i deci nu poate declan a o reac ie motivat a organismului
- leg tura dintre cei doi stimuli se stabile te pe baza unui raport de
semnalizare, favorizat de ordinea în care sunt prezenta i
- condi ii pentru formarea unui reflex condi ional:
a) preceden a sau simultaneitatea în timp a stimulului condi ional i a
celui necondi ional
b) coinciden a, adic stimulul necondi ional trebuie s acopere un
anumit interval de timp ac iunea celui condi ional
c) repetarea asocia iei celor doi stimuli
- stimulul necondi ional poate avea:
a) o valoare pozitiv i atunci reflexul este de apropiere
b) o valoare negativ i atunci reflexul este de evitare
Explica i cum se poate ob ine reflexul condi ional de clipire

la vederea unui cartona ro u, folosind un jet de aer i
respectivul cartona . Stabili i întâi care este stimulul
condi ional i cel necondi ional i apoi explica i cum se
procedeaz .
Principiile condi ion rii clasice.

. - stingerea. Odat instalat condi ionarea, r spunsul se poate observa în
prezen a stimulului condi ional, chiar dac stimulul necondi ional nu este prezent.
Totu i stimulul necondi ional este un înt ritor al asocia iei, motiv pentru care se
nume te i agent înt ritor. Pe m sur ce stimulul necondi ional nu mai este prezentat,
r spunsul condi ional sl be te pân la stingere.
- generalizarea r spunsului condi ional la stimuli ce prezint caracteristici
asem n toare cu cele ale stimulului condi ional.
La om se poate ob ine o generalizare semantic : când un

cuvânt a devenit stimul condi ional pentru un r spuns, un
alt cuvânt din aceia i categorie semantic poate avea
acela i efect. De asemenea, simplul fapt de a auzi un cuvânt
ce desemneaz un stimul condi ional poate genera reac ia
condi ional la om.
- discriminarea. Când subiectul generalizeaz r spunsul condi ional la al i

stimuli este important de stabilit dac acesta discrimineaz între noul stimul i cel
utilizat pentru condi ionare. În acest caz se poate utiliza o extinc ie selectiv : stimulul
original este urmat de agentul înt ritor în timp ce stimulul nou nu este urmat de nimic.
Dac r spunsul condi ional la noul stimul se stinge, continuând s se manifeste în
prezen a stimulului original, înseamn c s-a f cut o discriminarea între cele dou
stimul ri.
Aceste principii au fost aplicate în studiul comportamentului uman, în
explicarea apari iei fobiilor sau a temerilor ira ionale, în terapia c rora stingerea joac
un rol important.
Explica i de ce nu se poate ob ine în laborator un reflex

condi ional de clipire durabil folosind în locul cartona ului
ro u din exemplul anterior, pachetul de ig ri al subiectului.
Gândi i-v ce se întâmpl cu stimulul necondi ional i cu
cel condi ional, dup p r sirea laboratorului.
Ce lege a condi ion rii se aplic ?
Pavlov s-a considerat întotdeauna fiziolog care studiaz func ionarea

sistemului nervos central. Dar metodele sale au fost comportamentale ceea ce justific
s fie considerat psiholog.
Datele strânse de Pavlov constituie i ast zi o baz de lucru pentru psihologia
înv rii.
Contribu ii:
- a descoperit reflexul condi ional i stereotipurile dinamice
- a teoretizat organizarea diferit a celor dou sisteme de semnalizare
- a întemeiat o coal de neurofiziologie, coala pavlovist , foarte influent în
perioada comunismului. Din p cate, psihologii vremii au transformat teoriile lui
Pavlov într-o ideologie reduc ionist , dogmatic .
3. Neoasocia ionismul i neoconexionismul

Neoasocia ionismul se refer la o familie de teorii sau metode asociative
reluate în prezent în psihologia cognitiv . În aceste modele asocia iile constituie
leg turi între reprezent rile stocate în memoria de lung durat .
Neoconexionismul se refer la un grup de tehnici i teorii bazate pe ideea
circula iei informa iei în re ele de unit i legate prin conexiuni (re ele
neuromimetice). Neoconexionismul studiaz microstructura cognitiv i reu e te s
explice conving tor procesele periferice
Rezumat
Empirismul este o cunoa tere ce deriv din experien . Asocia ionismul este o
teorie empirist a cunoa terii. Ei explic via a psihic prin asocia ii dintre diverse st ri
i fenomene psihice elementare. Printre precursorii asocia ionismulului se pot
enumera Aristotel i senzuali tii J. Locke, E. Condillac, J. F. Herbart.
H. Ebbinghaus, asocia ionist experimentalist a produs date cuantificate i a
contribuit la în elegerea memoriei i uit rii
E. Thorndik, reprezentant al conexionismului, a studiat înv area la animale i
a formulat legea exerci iului care afirm c înv area nu se produce dintr-o dat , ci
prin încerc ri i erori i legea efectului care arat cum conexiunile sunt fortificate
dac sunt urmate de o stare agreabil i sl bite dac sunt urmate de o stare
dezagreabil .
I. Pavlov a descoperit reflexul condi ional i stereotipurile dinamice, a
teoretizat organizarea diferit a celor dou sisteme de semnalizare i a întemeiat o
coal de neurofiziologie, coala pavlovist .
În prezent asocia ionismul se reg se te în neoasocia ionism i
neoconexionism.
Titu Maiorescu, p.79- 80;
Bejat,Marian (1972), Geneza psihologiei ca tiin experimental în România,
Bucure ti, E.D.P., p. 19-20
Hilgard, E. R. i Bower, G. H. (1974), Teorii ale înv rii, Bucure ti, E.D.P.;
Roulin, J.-L.(coord), Psychologie cognitive, Paris, Breal, p. 26-31
1. Empirismul este o cunoa tere ce deriv :

a. din experien
b. din ra iune
2. Asocia ionismul este:

a. o teorie empirist a cunoa terii
b. o doctrin economic din secolul al XVIII
3. Curba uit rii a lui H. Ebbinghaus demonstreaz c :

a. materialul memorat este bine re inut în memorie câteva ore, dup care se
instaleaz progresiv fenomenul de uitare
b. se uit într-un ritm destul de rapid în primele ore dup înv are, iar apoi rata
uit rii devine progresiv mai sc zut .
4. Cele dou legi ale înv rii, legea exerci iului i legea efectului au fost
elaborate de:
a. E. Thorndike
b. H. Ebbinghaus
5. În condi ionarea clasic , pavlovian , este necesar ca:

a. stimulul condi ional s precead sau s fie simultan cu stimulul
necondi ional
b. stimulul necondi ional s precead sau s fie simultan cu stimulul
condi ional
GESTALTISMUL I METODA STRUCTURAL
Plan de idei:
1. Conceptul de „gestalt”
2. Inven iile conceptuale i metodologice ale gestaltismului clasic

2.1.Conceptul de form
2.2. Senza iile i percep iile
2.3. Conceptul de „câmp”
2.4. Legile organiz rii perceptive
2.5. Intui ia
3. Neogestaltismul
3.1. G. Allport i structura personalit ii
3.2. H. Ey
4. Structuralismul genetic i structura generativ
Obiective:
- s defini i conceptul de gestalt
- s cunoa te i coordonatele teoretice fundamentale ale gestaltismului
- s în elege i i s utiliza i principalele concepte gestaltiste
- s aprecia i contribu iile aduse de gestalti ti psihologiei
- s explica i cum gestaltismul a inspirat orient rile structuraliste
- s în elege i concep iile celor mai importan i reprezentan i ai

neogestaltismului
- s compara i concep iile asocia ioni tilor cu cele ale gestalti tilor
1. Conceptul de „gestalt”
Gestalt înseamn configura ie, structur , form adic un mod de organizare a
câmpului. Conceptul de „structur ” provenit din conceptul de „gestalt” a cunoscut i
cunoa te o mare expansiune în psihologie: structuri mnezice, logico-verbale,
motiva ionale, afective, cognitive.
Gestaltismul s-a n scut în Germania, în anii 1910-1912, ca o reac ie contra
asocia ioni tilor. Gestalti tii afirm prioritatea întregului asupra p r ilor. Gestaltheorie
sau teoria formei a pus în valoare elementele configura iei i prioritatea totalit ii
asupra p r ilor în domeniul percep iei.
2. Inven iile conceptuale i metodologice ale gestaltismului clasic

Teza c reia i se subsumeaz aceste inven ii este urm toarea: toate fenomenele
psihice sunt structuri, configura ii integrale, realit i primordiale, ireductibile la p r ile
care sunt subordonate întregului.
2.1.Conceptul de form . Gestalti tii afirm c nu exist experien care s nu
aib form , ceea ce se percepe fiind întreguri organizate, delimitate în unit i
individuale, care se deta eaz de un fond, formând împreun forma.
2.2. Senza iile i percep iile. În concep ia gestalti tilor percep ia nu este o
sum de senza ii.
Exemplu. O melodie este compus din note muzicale cu

diferite în l imi i aflate într-o anumit ordine. Dac o
transpunem în alt gam o recunoa tem totu i pentru c
percep ia are un caracter integral i nu este o sum de
sunete. Chiar dac lipsesc unele sunete sau este cântat la
diferite instrumente ea este recunoscut pentru c se
p streaz aceia i structur .
2.3. Conceptul de „câmp”

W. Kohler consider câmpul ca pe o distribu ie dinamic de energie. El
postuleaz un izomorfism de natur topologic între trei tipuri de câmpuri:
- un câmp fizic
- un câmp cerebral creat prin sosirea în zona de proiec ie cortical a senza iilor
de la câmpul fizic
- un câmp perceptiv.
Izomorfismul se explic prin faptul c obiectul perceput seam n cu obiectul
fizic i nu cu proiec ia retinian .
Kurt Lewin introduce în anul 1933 conceptul de „câmp psihologic” conceput
ca un ansamblu de fapte interdependente fizice, biologice, sociale, psihice (con tiente
i incon tiente) existente la un moment dat i care determin comportamentul unui
individ sau grup.
El consider existen a a trei câmpuri suprapuse:
- individual
- grupal
- social
Aceste câmpuri sunt compuse din:
- variabile psihologice (nevoi, scopuri, percep ii)
- variabile ne-psihologice (sociale, biologice, fizice)
- alte variabile din univers f r impact direct asupra comportamentului
Câmpul psihologic include doar acele variabile care au un impact
demonstrabil asupra persoanei, indiferent dac aceasta este con tient sau nu de ele.
Variabilele psihologice care au inciden asupra unei persoane formeaz spa iul s u
de via care este format din dou structuri: personalitatea i mediul. Aceste variabile
psihologice sunt inserate într-un mediu non-psihologic care poate influen a
comportamentul printr-o zon de frontier .
Exemplu. Frontiera este o limit pe care variabilele non-

psihologice o impun celor psihologice (limitarea
comportamentului individual de c tre normele de grup).
Reciproc se petrece i o limitare a variabilelor non-
psihologice de cele psihologice (normele de grup nu pot
dep i limitele toleran ei la frustrare a individului).
În 1947, K. Lewin teoretizeaz conceptul de „câmp social” privit ca un

ansamblu de entit i sociale coexistente, cum ar fi grupurile, subgrupurile, membrii
lor, canale de comunica ie. Caracteristica fundamental a câmpului social o constituie
pozi ia relativ a entit ilor care îl compun.
Încerca i s compara i concep ia despre „câmp” a lui W.

Kohler cu cea a lui K. Lewin.
2.4. Legile organiz rii perceptive

Acestea au fost enun ate de Max Wertheimer.
Legea fundamental a organiz rii perceptuale este legea pregnan ei sau legea
celei mai bune forme. Aceast lege face ca organizarea psihic a câmpului ei s fie
bun , forma s fie stabil , structura s fie proeminent , simpl , regulat , simetric .
Criteriile pregnan ei sunt:
- regularitatea
- simetria
- simplitatea
- inclusivitatea
- continuitatea
- unificarea
Legile intrinseci sau „de constelare” ac ioneaz independent de experien a
subiectului i se refer la modul în care este organizat stimulul. Aceste legi sunt:
- legea unific rii se refer la forme care se închid, se contopesc facilitând
astfel unitatea.
- legea inclusivit ii ac ioneaz atunci când din componente rezult un întreg
unitar, elementele componente nemaifiind decelabile.
- legea continuit ii se refer la faptul c formele care au contur continuu sunt
mai perceptibile decât cele cu contur discontinuu. Aici ac ioneaz legea direc iei celei
mai bune care afirm c la intersec ia a dou contururi, acestea sunt percepute dup
continuarea cea mai simpl
- legea proximit ii se refer la faptul c în cazul unui ir de figuri, dac se
apropie elementele 2 câte 2, creând condi ii de proximitate i distan are, atunci irul se
sparge. Elementele aflate în proximitate spa ial fiind grupate într-o singur unitate
perceptiv ;
- legea similitudinii se refer la faptul c elementele similare sunt grupate în
aceia i unitate perceptivã, care e contrapusã altora.
Exemplificare a câtorva legi ale organiz rii perceptive
Organizarea stimulilor vizuali pe baza principiilor gestaltiste.
a) Legea proximit ii. Fiind distan a i diferit, stimulii sunt

grupa i 2 câte 2 pe baza proximit ii. Subiec i percep, în
general, 4 coloane (truchiuri de copac, stâlpi, traverse de
cale ferat etc) mai degrab de 8 linii paralele.
b) Legea similitudinii. Subiec ii descriu imagine ca fiind
format dintr-un rând de cercuri, sub care este un rând de
X-uri s.a.m.d., figura fiind « citit » în majoritatea
cazurilor, dup asem narea stimulilor, adic pe orizontal
i nu pe vertical ( iruri formate din cercuri i X-uri)
c) Legea bunei continu ri. În general, imaginea este citit
ca fiind format din 2 linii AB i CD care se intersecteaz .
Teoretic, îns poate fi vorba i despre liniile AD i CB, AC
i DB. Faptul c liniile percepute sunt considerate a fi AB
i CD arat preferin a spre o anumit continuare (din alte
continu ri posibile) pornind din punctul de intersec ie.
d) În general, figura este descris ca fiind format din 2
cercuri care se suprapun par ial, presupunându-se c discul
ocluzat se închide.
V propun un mic experiment. Privi i cu aten ie figura b.

Tendin a de a o « citi » pe orizontal se poate datora :
1. interven iei legii gestaltiste a similitudinii
sau
2. tendin ei naturale a subiec ilor dintr-o cultur occidental
de a citi pe orizontal , de la stânga la dreapta
Avem deci în acest moment 2 ipoteze care sunt puse la
competi ie.Cum putem g si ipoteza valid ? Exist 2
modalit i :
1. Prezent m imaginea unor subiec i dintr-o cultur în care
se cite te pe vertical , de sus în jos. Dac vor percepe
coloane de cercuri i X-uri, atunci ipoteza 2 este valid .
Dac vor percepe iruri, atunci ipoteza 1 este valid . (Greu
de pus în practic , a a c vom renun a la aceast modalitate
de verificare).
2. Rotim figura la 90 grade i o prezen m subiec ilor din
cultura occidental . Dac vor percepe iruri înseamn c
ipoteza 2 este valid . Dac vor percepe coloane, înseman
c ipoteza 1 este valid . (Aceast modalitate de verificare
poate fi pus în practic ).
Face i acest mic experiment. La ce concluzie a i ajuns ?.
Cum o explica i ?
Legile extrinseci se refer la contribu ia specific adus de subiect organiz rii

câmpului perceptiv.
- legea montajului se impune atunci când pregnan a figurii este sc zut
(configura ii vagi, neregulate, asimetrice). Atunci gestaltul se impune i se prezint ca
o imagine a obiectului, ceea ce este perceput depinzând de starea de preg tire a celui
ce percepe
- legea lui G. Murphy afirm c percep iile sunt influen ate de st rile
emo ionale i experien ele proprii, percep ia fiind de fapt un compromis între
experien a trecut i cea actual .
2.5. Intui ia (insight). Este actul brusc de surprindere sau în elegere a unei
rela ii sau situa ii. Este un moment de salt al cunoa terii care î i surprinde mijloacele
ap rând astfel ca nemijlocit.
W. Kohler a experimentat pe maimu e în insulele Teneriffe.
În experimentul imaginat de Kohler maimu ele erau puse în

fa a unor situa ii problematice pe care dac le rezolvau
intrau în posesia unei banane. Banana era atârnat de un
dispozitiv de tavanul cu tii, de unde era coborât sau
în l at , în func ie de condi iile experimentale.
La început, banana era coborât din tavan cu un scripete.
În pasul urm tor, maimu ei i se pretindea s ajung la
banan întinzând mâna sau f când un salt.
În etapa urm toare, banana era atârnat la o în l ime la care
animalul nu mai putea ajunge, întinzând mâna sau f când
un salt. El putea totu i s ajung la banan dac descoperea
c în completarea membrelor sale putea s pun unul din
be ele de bambus dispuse la întâmplare prin cu c .
În etapa final , banana era plasat la o în l ime la care se
putea ajunge doar prin montarea a dou be e de bambus,
unul în continuarea celuilalt.
Montarea celor dou be e de bambus solicita mai întâi o intuire mental .
Tocmai acest lucru a fost invocat de Kohler ca produs al interven iei legilor de
organizare a „întregului” perceptiv, completat de un element inventat intuitiv, care d
solu ia pentru situa ia problematic creat .
Mai exact, în mintea maimu ei se produce o iluminare, adic un insight cu
ajutorul c ruia animalul va ajunge la descoperirea solu iei Aceasta corespunde cu o
restructurare a câmpului perceptiv.
Cum explic gestalti tii fenomenul de „insight”?
În cadrul rezolv rii de probleme, intui ia apare ca o restructurare brusc a

elementelor unei situa ii.
Exemplu de tip de problem care se rezolv prin intui ie.

Un str in abordeaz pe curatorul unui muzeu i ofer spre
vânzare o moned antic de bronz. Moneda avea un aspect
autentic i avea marcat pe ea anul 544 î.e.n. Curatorul
achizi ionase lini tit i înainte obiecte antice din surse
nesigure, dar de aceast dat a chemat poli ia i str inul a
fost arestat. De ce? (Metacalfe, 1986)
Care sunt diferen ele esen iale dintre concep iile

asocia ioni tilor i cele ale gestalti tilor? Exemplifica i.
3. Neogestaltismul
3.1. G. Allport i structura personalit ii
Caracteristici ale concep iei lui Gordon Allport:
- se pune accentul pe organizarea dinamic a personalit ii aflate în dezvoltare
i transformare
- personalitatea este un sistem în cadrul unor matrici de sisteme socio-culturale
- ultima realitate a organiz rii psihice este tr s tura, conceput ca un element
de stabilitate i consisten , care nu se observ direct, ci se deduce din comportament.
- tr s turile sunt organizate ierarhic în :
a) tr s turi cardinale care sunt în num r de una sau dou i care se
caracterizeaz prin persisten , dominan , reprezentativitate pentru subiect
b) tr s turi centrale, care definesc profilul personalit ii, în num r de
20-30.
c) tr s turi secundare, câteva mii, mai pu in conturate
Ierarhizarea tr s turilor variaz de la persoan la persoan .
- lanseaz conceptul de „proprium”, o expresie mai cuprinz toare pentru „eu”,
care s includ i sim ul corporal, identitatea de sine, autoaprecierea, imaginea de
sine.
- sus ine c personalitatea este un sistem incomplet, cu diferite grade de ordine
i dezordine, cu structuri, dar i cu lips de structuri.
Cum explic G. Allport structura personalit ii?

3.2. H. Ey
Inventeaz conceptul de „câmp de con tiin ” care reprezint o conjugare a
câmpurilor perceptiv i tematic (interpretativ-conceptual) sau un ansamblu de opera ii
intelectuale deschise spre lume i spre sine. El constituie organizatorul vie ii noastre
psihice i modelul personal al lumii
Forma în care apare con tiin a în centrul vie ii psihice este câmpul i orice
con inut devine con tient dup scopurile acestui câmp.
4. Structuralismul genetic i structura generativ

Jean Piaget pune bazele structuralismului genetic, considerând c între
structur i genez (organizare i dezvoltare) exist un continuum i o interdependen
Orice structur împinge dezvoltarea mai departe i orice dezvoltare înseamn
elaborarea de structuri superioare
Structura este un sistem de transform ri care, ca sistem, comport existen a
unor legi i care se conserv sau se dezvolt prin însu i jocul transform rilor sale, f r
ca acestea s duc la dep irea grani elor sistemului respectiv sau s apeleze la
elemente din exterior. Structura are trei calit i:
- totalitate
- transform ri
- autoreglaj
Structurile se nasc unele din altele prin genealogii i în acest sens subiectul
este un „constructori de structuri”.
În concep ia lui Piaget, problema fundamental este de a pune de acord
structura cu geneza Astfel, orice structur comport o genez i orice genez este
conceput ca o trecere formatoare de la o structur de pornire la una de sosire. În acest
sens, problema este cea a filia iei structurilor.
Un alt postulat al lui Piaget afirm c „orice organizare este o dezvoltare i
orice dezvoltare este o organizare”. Acesta este fundamentul structuralismului
genetic.
Sinteza structuralismului cu genetismul rezult din coordonarea a dou
exigen e:
- conservarea în cursul transform rii
- construc ie transformatoare legat de echilibrarea care asigur conservare.
Caracteristicile structurilor:
- o structur este format din elemente i rela ii care unesc elementele.
Elementele nu pot fi caracterizate sau definite f r a cunoa te rela iile
- structurile pot fi considerate independente de elementele ce le compun
- exist structuri de diferite tipuri i putem considera c exist i structuri de
structuri
- exist izomorfism între structuri dac se poate stabili o coresponden
biunivoc între elementele lor i între rela iile care le unesc
- sub-structura este o parte a unei structuri care poate fi izomorf sau nu cu
structura total
- structurile pot fi statice sau dinamice ( se poate vorbi chiar de activarea unei
structuri)
- construirea unei structuri noi este posibil în dou condi ii:
a) noua structur s fie o reconstruc ie a celei precedente pentru c
altfel dispare coeren a i continuitatea
b) noua structur trebuie s extind structura preceden , generalizând-
o, pentru c altfel nu aduce nimic nou.
Structura generativ este considerat paradigma fundamental a
epistemologiei contemporane. Noam Avram Chomsky este cel care a ini iat o
orientare structuralist în lingvistica teoretic , cunoscut sub numele de „gramatic
transforma ional-generativ (1961).
Structurile generative pot fi privite ca matrici ale tuturor genurilor de entit i,
ca arhetipuri de construc ie i organizare a lumii
Alternativa atomism (asocia ionism) / holism (gestaltism) poate fi dep it
prin luarea în considera ie a structurilor generative.
Rezumat
Conceptul de „gestalt” înseamn configura ie, structur , form , mod de

organizare a câmpului.
Gestaltismul s-a n scut în Germania, în anii 1910-1912, ca o reac ie contra
asocia ioni tilor, afirmând prioritatea întregului asupra p r ilor. Teoreticienii
gestaltismului sunt M. Wertheimer, W. Kohler, K. Koffka, K. Lewin.
Inven iile conceptuale ale gestalti tilor se refer la: form , câmp, legile
organiz rii perceptive, intui ie.
Dintre reprezentan ii neogestaltismului se remarc : G. Allport care concepe
personalitatea ca pe o structur dinamic , aflat în transformare i dezvoltare, H. Ey
care utilizeaz conceptul de „câmp de con tiin ” i concepe con tiin a ca organizare a
vie ii psihice i model personal al lumii.
Gestaltismul a inspirat diferite orient ri structuraliste: structuralismul genetic
al lui J. Piaget, structuralismul lingvistic generativ al lui N. Chomski.
Structura generativ devine paradigma fundamental a epistemologiei
contemporane prin care se dep e te atomismul (asocia ionismul) i holismul
(gestaltismul) i se sus ine complementaritatea dintre analiz i sintez în cunoa tere.
Pavelcu, Vasile (1972), Drama psihologiei, Bucure ti, E.D.P., p.77-78, 230-
231;
1. Gestaltismul este un curent care afirm :

a. prioritatea p r ilor asupra întregului
b. prioritatea întregului asupra p r ilor
2. Printre inven iile conceptuale ale gestalti tilor se enumer :

a. conceptul de „câmp”
b. reflexul condi ionat
3. Legea care afirm c percep iile sunt influen ate de st rile emo ionale i
experien ele proprii ale subiectului, este:
a. o lege intrinsec a organiz rii perceptive
b. o lege extrinsec a organiz rii perceptive
4. În concep ia lui G. Allport:

a. personalitatea este un sistem incomplet, cu diferite grade de ordine i
dezordine, cu structuri, dar i cu lips de structuri
b. personalitatea este un sistem complet, ordonat, dotat cu toate structurile
necesare
5. Care din urm toarele dou afirma ii nu este corect din punct de vedere
tiin ific? Construirea unei structuri noi este posibil când:
a) noua structur este o reconstruc ie a celei precedente, pentru a nu dispare
coeren a i continuitatea
b) noua structur nu este o reconstruc ie a celei precedente, pentru a putea
aduce elementul de noutate
INTROSPEC IONISMUL I INTROSPEC IA

EXPERIMENTAL
Plan de idei:
1. Conceptul de „introspec ie” i esen a metodei introspective
2. Fundamentele filosofice: fenomenologia lui Edmund Husserl (1859-

1938)
3. Psihicul în viziunea introspec ioni tilor
4. Virtu ile i limitele introspec ionismului ortodox al lui Wundt
5. coala de la Wurzburg. Concepte i problematic

5.1. Metoda introspec iei experimentale
5.2. Rezolvarea de probleme în concep ia colii lui O. Kulpe
5.3. Otto Selz i opera iile gândirii
6. Disputa dintre coala de la Wurzburg pe de-o parte i coala de la

Gratz i grupul lui E.B. Titchener
7. Introspec ionismul în actualitate
Obiective:
- s în elege i conceptul de „introspec ie” i esen a metodei introspective
- s argumenta i avantajele i limitele metodei introspective
- s aprecia i contribu iile aduse psihologiei de coala de la Wurzburg
- s utiliza i metoda introspec iei în contextul altor metode obiective

1. Conceptul de „introspec ie” i esen a metodei introspective
Primul Congres Interna ional de Psihologie de la Paris din anul 1889 a luat în
discu iei probleme cum ar fi sim ul muscular, ereditatea calit ilor psihice, hipnoza
sus inând independen a noii tiin e. Fiind o pledoarie pentru tiin ificitate, pentru
obiectivitate i m sur toare s-a pus un mare accent pe reac iile fiziologice i
comportamentale.
Acest fapt a dat na tere unei reac ii i la al 3-lea congres Interna ional de
Psihologie de la Munchen din anul 1896 a ap rut o prim confruntare între partizanii
psihologiei fiziologice i cei ai introspec ionismului.
Conceptul de „introspec ie” provine din cuvântul latin introspectio-
introspectare, ceea ce înseamn „a privi în interior”.
Introspec ia înseamn deci privire spre propriile st ri i desf ur ri subiective
i este opus extrospec iei, care desemneaz o privire c tre lumea extern .
Ast zi se consider c cunoa terea despre lume i despre

sine sunt dou orient ri complementare i indisociabile,
cunoa terea fiind întotdeauna impregnat de subiectivitate
Introspec ia este deci o metod psihologic subiectiv , fondat pe observarea

con tiin ei de c tre ea înse i, obiectul de cunoscut i subiectul care cunoa te fiind
acela i. Introspec ia nu trebuie confundat cu examenul de con tiin deoarece în
cadrul introspec iei ne analiz m ca s ne cunoa tem, în calitate de om de tiin , i nu
pentru a ne judeca, în calitate de subiect naiv. Introspec ia deriv din filosofia clasic
(spre exemplu, Socrate lega efortul cunoa terii de sine de perfec ionarea moral ) i
este o extensie a medita iei i contempla iei vie ii psihice individuale.
În istoria psihologiei, introspec ionismul apare într-o dubl accep ie
- concep ie
- metod de cercetare psihologic
Metoda introspectiv î i are originea în Germania, în laboratorul lui Wundt,
care a utilizat aceast metod pentru a investiga psihologia con tiin ei i a
fenomenelor psihice superioare.
2. Fundamentele filosofice: fenomenologia lui Edmund Husserl

Edmund Husserl (1859-1938) este fondatorul fenomenologiei Husserl definea
fenomenologia ca fiind o metod filosofic ce întrune te dou condi ii pentru a ajunge
la esen a dat apriori:
- reduc ia fenomenologic sau „punerea în paranteze” a lumii sensibile i a
tuturor cuno tin elor
- intuirea esen ei prin care aceasta este sesizat nemijlocit
Husserl a fost întâi logician i a încercat s descrie

opera iile spiritului, s degajeze „esen ele” pe care
inteligen a le percepe în rela iile logice . Devine astfel un
teoretician al „experien ei tr ite”, subiacente opera iilor
mentale. Fenomenologia lui Husserl ia ca punct de pornire
conceptul de „inten ionalitate”.
El a fost elevul lui F. Brentano care considera con tiin a ca
o rela ie cu un obiect, ca o orientare spre un obiect
(inten ie), afirmând c orice con tiin este con tiin a a
ceva. În concep ia lui a studia con tiin a echivaleaz cu a
alc tui o fenomenologie, o tiin descriptiv a
fenomenelor, a a cum apar ele în con tiin
Aduce i argumente în favoarea faptului c

introspec ionismul se inspir din fenomenologie
3. Psihicul în viziunea introspec ioni tilor

În concep ia introspec ioni tilor, psihicul este un cerc de fenomene care î i au
izvorul în sine, f r leg tur determinativ cu exteriorul.
Ei consider c psihicul exist în m sura în care se reflect în con tiin
Titchener exprima extrem de sugestiv aceast idee prin

ceea ce el numea „eroarea stimulului” (stimulus error):
când oamenii î i relateaz senza iile, tr irile, ideile, ei fac
gre eala s se refere la obiectul perceput. Deci, în loc s - i
caracterizeze tr irea , ei se refer la stimulul ei.
În concep ia introspec ioni tilor, pentru a putea studia realitatea interioar ,

cercet torul trebuia s se dedubleze în obiect i subiect al cercet rii. A fi concomitent
obiect i subiect al cercet rii este regula sine qua non a metodei introspective. Cum,
îns , prin aceast metod cercet torul nu se poate cerceta decât pe sine, pentru a
cerceta pe al ii, se recomand utilizarea empatiei, proces psihic de transpunere în
st rile psihice ale altora.
Cine este obiectul de cunoa tere i cine este subiectul

cunoa tere în cadrul metodei introspective?
4. Virtu ile i limitele introspec ionismului ortodox al lui Wundt

Metoda introspectiv a avut sprijinitori i critici.
Sprijinitorii introspec ioni tilor au fost existen iali tii. E. Rignano a numit
introspec ia „metoda regal a psihologiei”.
Criticii introspec ionismului au fost mai numero i.
E. Kant, considerând introspec ia ca unica metod a psihologiei a declarat
imposibilitatea existen ei acestei tiin e, pentru c psihismul cu calit ile sale
apriorice r mâne un lucru în sine.
A. Comte se îndoia de eficacitatea acestei metode pentru c evenimentele
relevate introspectiv sunt inconsistente, superficiale, fugare. Pe o alt linie de
argumenta ie Comte consider c transformarea introspec iei în metod psihologic
de cunoa tere ar echivala cu „încercarea ochiului de a se vedea pe sine” sau „cu
dorin a unui om de a se privi din camera lui, cu inten ia s se vad trecând pe strad ”.
El este convins c tr irea psihic se schimb în momentul în care devine
obiect de observa ie, în sensul c atunci când are cine s observe, nu are ce s
observe, i când exist obiect de observat nu are cine s -l observe.
Critica introspec iei se reduce, conform lui A. Lalande, la câteva teze:
- faptul observat se altereaz prin îns i actul observa iei
.- st rile afective intense sunt mai pu in accesibile introspec iei
- nu se pot sesiza decât fenomenele psihice con tiente, care nu constituie decât
o parte din via a psihic
- ideile preconcepute falsific interpretarea fenomenelor, deformându-le
J. Piaget aduce aproximativ acelea i argumente:
- introspec ia modific chiar fenomenele observate
În percep ia duratelor, acestea par mai lungi când subiectul

le evalueaz chiar în timpul desf ur rii lor.
- în urma dedubl rii obiect-subiect, subiectul este transformat de obiectul pe

care urmeaz s -l cunoasc
În actul cunoa terii subiectul intervine cu toat experien a

sa anterioar de care nu este con tient
În concep ia lui Piaget, atât obiectul cunoa terii cât i subiectul cunosc tor se
modific în timpul introspec iei.
Prof. Paul Popescu-Neveanu este de p rere c :
- introspec ionismul lui Wundt se desf oar într-un cadru individual, pe când
tiin a poart asupra generalului
- actul de dedublare actor-spectator este dificil de realizat i limitat
- datele ob inute prin metoda introspectiv sunt relatate verbal i nu tot ce este
sim ire i afectivitate poate fi exprimat în cuvinte.
Afirmarea i negarea metodei introspective permite câteva concluzii.
- Cercet torul nu poate s - i permit o abordare a psihicului prin metoda
introspec iei pentru c el trebuie s fie obiectiv i s explice cu exactitate fenomenele
studiate.
- Cunoa terea tiin ific porne te de la date pe care le prelucreaz deductiv. În
acest context introspec ie este mai mult un fapt brut (o dat ) decât o metod . Dac
dore te s fie metod , ea trebuie s fie încadrat în alte metode obiective i s se
subordoneze acestora.
- Psihologia s-a putut c p ta statutul de tiin numai dup ce a dep it
introspec ia i concep ia ce îi conferea un rol decisiv, dar nu a abandonat-o niciodat ,
ea r mânând un fenomen real i o metod autentic psihologic .
Întocmi i o list cu principalele critici aduse metodei

introspective, independent de autorii acestor critici.
5. coala de la Wurzburg. Concepte i problematic

Ne afl m în perioada extinderii experimentului ca garan ie a veridicit ii
rezultatelor. Dac la început, psihologii încercau s analizeze ac iunea mental ,
considerat ca obiect al psihologiei, metoda experimental va modifica acest obiect de
studiu, considerat acum ca fiind fenomenul observabil.
Un curent va rezista punerii în „exterioritate” a obiectului psihologiei, chiar cu
pre ul renun rii la scientificitate. Acesta este introspec ionismul
5.1. Metoda introspec iei experimentale
coala de la Wurzburg caut s revizuiasc introspec ia i s o adapteze
exigen elor experimentului obiectiv.
În metoda introspec iei experimentale în timp ce rezolvau o problem ,
subiec ii erau pu i în situa ia de a verbaliza, oferind astfel informa ii asupra modului
în care gândesc i asupra etapelor parcurse. În alte experimente, subiec ii verbalizau
despre cele întâmplate cu ei, dup efectuarea unei sarcini experimentale, procedeu
numit retrospec ie sau introspec ie provocat .
Prin revizuirea i adaptarea acestei metode s-a n sut

„protocolul gândirii cu voce tare”, metod utilizat în
psihologia cognitiv pentru analizarea modului în care sunt
rezolvare problemele.
La baza acestei metode st presupunerea c subiectul poate
verbaliza cuno tin e i modul de procesare al acestora, pe
parcursul procesului rezolutiv sau ulterior. Gândirea cu
voce tare în momentul efectu rii unei opera ii se nume te
verbalizare concomitent , iar verbalizarea la sfâr itul
rezolv rii unei probleme se nume te verbalizare
retrospectiv .
Subiectului i se explic ce înseamn a gândi cu voce tare,
apoi i se ofer o sarcin de prob (s descrie traseul pe care
l-a parcurs în diminea a aceea, sau cum face o sum între
dou numere). În momentul în care a în eles sarcina sa, i se
d spre rezolvare problema a c rei analiz se urm re te.
Tot ce relateaz subiectul este înregistrat i consemnat într-
un protocol. Dup 5 min. de t cere i se cere explicit s
verbalizeze. De asemenea, subiec ii pot fi întreba i pe
parcursul procesului rezolutiv de ce au procedat într-un fel
sau altul, cu toate c acest procedeu se recomand s fie
aplicat la sfâr it.
Se remarc faptul c de regul se verbalizeaz mai mult
informa ii despre cuno tin e decât despre prelucr ri sau
opera ii.
Odat constituit, protocolul suport o serie de analize:
- segmentarea, adic împ r irea în unit i relativ
independente
- umplerea „petelor albe” se refer la inferarea
cuno tin elor sau proces rilor care nu au fost verbalizate
- traducerea protocolului într-un limbaj formal (program de
calculator) opera ie care se nume te codarea protocolului
- implementarea pe calculator
Neajunsurile verbaliz rii concomitente rezid în
interferen a dintre procesul rezolutiv i verbalizare care îl
încetine te i îl distorsioneaz .
Neajunsurile verbaliz rii retrospective const în faptul c
cu cât intervalul de la sarcin la verbalizare cre te, cu atât
pot s apar mai multe distorsiuni ale datelor.
Limitele protocolului gândirii cu voce tare const în faptul
c aceast metod a psihologiei cognitive ofer informa ii
doar despre acele proces ri care sunt con tientizate i
verbalizate (prelucr rile mai mici de 500 milisec nu pot fi
con tientizate).
Prin ce se aseam n protocolul gândirii cu voce tare

(metod a psihologiei cognitive) de introspec ia
experimental (metod utilizat de coala de la
Wurzburg)?
Prin ce se deosebesc?
5.2. Rezolvarea de probleme în concep ia colii lui O. Kulpe (H. Y. Watt,

K. Buhler, N. Ach)
Marea inova ie a colii de la Wurzburg este c gândirea este conceput ca un
proces de rezolvare de probleme. Subiec ii asupra c rora se experimenta aveau de
rezolvat probe de calcul, interpretarea unor texte abstracte, g sirea unor solu ii la
situa ii problematice.
H. Y. Watt a introdus conceptul de „sarcin ” i consider c toate procesele
asociate sunt dirijate în raport cu sarcina. Subiectiv, apari ia sarcinii const în
transformarea instruirii în autoinstruire.
K Buhler consider c orice întrebare genereaz o sarcin la care gândirea
trebuie s g seasc un r spuns.
N. Ash distinge în sarcin dou segmente corelate:
- reprezentarea scopului
- tendin a determinant care depinde de semnifica ia scopului
Ash împreun cu Messer i Marbe au elaborat teoria conceptului asenzorial.
În aceast teorie, conceptele sunt disociate de imagini i

neformulate verbal. Ele nu sunt decât tr irea rela iilor cu
al i termeni decât cei senzoriali i dincolo de ceea ce este
dat în imagini.
Cu timpul, ei au abdicat de la aceast pozi ie purist i au
recunoscut prezen a i importan a imaginilor senzoriale i a
cuvântului în rezolvarea de probleme i în formarea
conceptelor.
5.3. Otto Selz i opera iile gândirii

Contribu iile lui Otto Selz:
- ideea rezolv rii de probleme prin anticip ri integrale
- introducerea conceptului de opera ie intelectual
Între opera ie i anticipare exist un raport asem n tor celui dintre scop i
mijloace.
Principalele opera ii intelectuale despre care vorbe te Selz:
- completarea complexului adic tendin a de a umple golurile, de a înlocui
necunoscutele cu o cunoscut
- abstrac ia selectiv care se refer la deta area diferitelor caracteristici, fiind
numit mai târziu analiz prin sintez
- reproducerea sem n rilor, care faciliteaz transferurile în gândire.
Selz a elaborat trei legi ale complet rii complexului:
- o parte a întregului are tendin a de a reproduce întregul complex
- o schem anticipatoare a unui întreg are tendin a de a provoca reproducerea
întregului complex
- anticiparea favorizeaz tendin a complet rii întregului complex.
În concep ia sa, procesul gândirii se integreaz i trece de la nivel reproductiv
al complet rii lacunelor unor obiecte sau ac iuni cunoscute la nivelul productiv, adic
ob inerea de solu ii noi. Noutatea gândirii productive const în aplicarea unor
mijloace anterior aplicate, la un material nou.
6. Disputa dintre coala de la Wurzburg pe de-o parte i coala de la Gratz i

grupul lui E. B. Titchener
coala de la Wurzburg sus inea c gândirea nu poate fi reconstituit din date
senzoriale, motiv pentru care unii dintre reprezentan ii ei cad în extrema gândirii f r
imagini i cuvinte.
Titchener sus ine c senza iile reprezint elemente primordiale i ireductibile
ale oric rei forma iuni psihice. F r a contesta metoda introspectiv el infirm
prezen a unor idei f r imagini i cuvinte. Cercet rile actuale au scos în eviden
prezen a în gândire a unor imagini vizuale i kinestezice i în genere a unor pulsiuni
ideomotorii, resim ite ca imagini kinestezice.
Cine considera i c avea dreptate în cadrul acestei dispute?
Alte concep ii ale lui Titchener. El concepe con tiin a ca pe

o structur global , subiacent tuturor conduitelor,
constituind unicul i autenticul obiect de studiu al
psihologiei. Concep ia sa era orientat contra:
- zoo-psihologiei americane, acuzat c nu este altceva
decât „ tiin a comportamentului obolanului alb”
- colii de la Chicago (James, Dewey), care considera c
con tiin a îndepline te o func ie de adaptare la mediu.
Titchener considera, în schimb, c psihologia nu trebuie s -
i formuleze scopuri practice , singurul ei scop fiind acela
al unei bune cunoa teri a con tiin ei prin introspec ie.
7. Introspec ionismul în actualitate

Conceptul de „opera ie intelectual ” este în actualitate. Punerea în eviden a
opera iilor intelectuale de c tre Otto Selz oferit nun model pentru simularea gândirii
rezolutive pe computer. Succesul postul al lui Otto Selz se datoreaz faptului c el a
pus accentul pe latura opera ional a gândirii.
Imaginea mental , tem major a psihologiei introspec ioniste, eliminat de
psihologia behaviorist , a fost reinserat în problematica psihologic de psihologia
cognitiv .
Cu toate limitele semnalate, introspec ia r mâne o metod proprie psihologiei,
care poate fi utilizat eficient cu condi ia s fie înso it de alte metode obiective.
Psihologia introspec ionist este cea mai puternic

reprezentant a psihologiei subiective, care va intra în
conflict teoretico-metodologic cu psihologia obiectiv .
Rezumat
Introspec ia este o metod psihologic subiectiv , fondat pe observarea

con tiin ei de c tre ea înse i, obiectul de cunoscut i subiectul care cunoa te fiind
acela i. Fundamentele filosofice ale introspec ionismului le constituie fenomenologia
lui Edmund Husserl: metod filosofic de cunoa tere a „con tiin ei inten ionale”,
adic orientat c tre ceva.
Psihologia introspec ionist a avut atât sus in tori (E. Rignano i
existen iali tii) cât i critici (A. Comte, A. Lalande, J. Piaget, Paul Popescu-Neveanu).
coala de la Wurzburg caut s revizuiasc introspec ia i s o adapteze
exigen elor experimentului obiectiv. Contribu iile colii de la Wurzburg sunt de
natur metodologic (introspec ia experimental , conceperea gândirii ca rezolvare de
probleme) i conceptual (sarcin , opera ie intelectual , teoria conceptului
asenzorial).
În timp ce coala de la Wurzburg sus ine c gândirea nu poate fi reconstituit
din date senzoriale, motiv pentru care unii dintre reprezentan ii ei cad în extrema
gândirii f r imagini i cuvinte (teoria conceptului asenzorial), f r a contesta metoda
introspectiv , Titchener infirm , pe bun dreptate, prezen a unor idei f r imagini i
cuvinte, comb tând aceast teorie.
Cu toate limitele semnalate, introspec ia r mâne o metod proprie psihologiei,
care poate fi utilizat eficient cu condi ia s fie înso it de alte metode obiective.
Nicola, Grigore (2009), Istoria psihologiei, Bucure ti, Editura Funda ia
România de mâine;
1. Introspec ia se refer la:

a. o analiz interioar în scopul de a te judeca
b. o analiz interioar în scopul de a te cunoa te, ca om de tiin
2. Dedublarea obiect-subiect în psihologia introspec ionist const în :

a. subiectul cunoa terii poate cunoa te obiecte din exteriorul s u, dar i el, la
rândul s u poate fi obiect de cunoa tere pentru al i subiec i
b. subiectul cunoa terii i obiectul de cunoscut este acela i
3. Eroarea stimulului se refer la:

a. faptul c oamenii î i relateaz senza iile, referindu-se la obiectul perceput,
i nu la senza ia propriu-zis .
b. faptul c subiec ii percep distorsionat stimulii datorit interven iei
experien ei personale
4. Motivul pentru care s-a confruntat Titchener cu coala de la Wurzburg a
fost:
a. teoria conceptului asenzorial
b. utilizarea introspec iei
5. coala de la Wurzburg a utilizat:

a. introspec ia experimental
b. protocolul gândirii cu voce tare
PSIHOLOGIA OBIECTIV I BEHAVIORISMUL
Plan de idei:
1. Behaviorismul ca reac ie contra psihologiei subiective
2. Fundamentele filosofice ale behaviorismului: pragmatismul
3. Conceptul de comportament
4. Reprezentan i i orient ri
4.1. Behaviorismul clasic (J.B. Watson, E.L. Thorndike)
4.2. Analiza experimental a comportamentului (B.F. Skinner)
4.3. Neobehaviorismul
5. Behaviorismul metodologic i behaviorismul teoretic
6. Valen e i limite ale behaviorismului
7. Aplica ii practice ale behaviorismului
Obiective:
- s în elege i concep ia behaviori tilor
- s critica i behaviorismul teoretic i s aprecia i behaviorismul

metodologic
- s aprecia i contribu iile aduse psihologiei de reprezentan ii

behaviorismului
- s eviden ia i aportul neobehaviori tilor la dezvoltarea psihologiei
- s în elege i modul de aplicare a tehnicilor terapeutice inspirate din

behaviorism
1. Behaviorismul ca reac ie contra psihologiei subiective
Denumirea behaviorism vine de la cuvântul „behavior” care înseamn
comportament. Behaviorismul recurge la o abordare comportamental a activit ii
psihice, conform schemei S-R (stimul-reac ie), respingând interven ia unor variabile
intermediare. Behaviori tii nu resping existen a min ii i a con tiin ei, dar consider
c sunt imposibil de observat i c au o contribu ie minor la abordarea tiin ific a
psihologiei.
Ca doctrin apare la începutul secolului XX, în lucr rile lui Thorndike. Actul
de na tere îl constituie articolul „Psychology as the Behaviorist views It” semnat de
Watson în 1913.Watson a revolu ionat psihologia schimbându-i obiectul de studiu (de
la studiul psihismului s-a trecut la studiul comportamentului).
Câteva idei din articolul „Psychology as the Behaviorist

views It”.
- se atac accentul pus pe studiul experien elor mentale i
pe folosirea introspec iei ca metod pretins obiectiv i
valid ;
- se consider c psihologia trebuie s studieze
comportamentul observabil;
- se consider c scopul psihologiei este descrierea,
predic ia, în elegerea i controlul comportamentului.
Watson a fost primul care a în eles importan a descoperirii lui Pavlov în

domeniul activit ii nervoase superioare i a asimilat metodele i rezultatele sale în
cadrul unei psihologii obiective, care înlocuie te introspec ia, ca metod de cercetare,
cu studii de laborator asupra condi ion rii ca mod de înv are la om i animal.
Behaviori tii accentueaz asupra importan ei mediului în formarea omului,
minimalizând importan a tr s turilor ereditare.
Behaviorismul a influen at psihologia timp de patru decenii, fiind considerat
curentul cel mai longeviv i cu cea mai mare influen a, la concuren cu psihanaliza.
2. Fundamentele filosofice ale behaviorismului: pragmatismul

Pragmatism provine din cuvântul grecesc „pragma”, adic ac iune. El a fost
ini iat în deceniul 8 al secolului al XIX-lea de Charles Sanders Peirce. Principiul lui
Peirce afirm c ideile i no iunile sunt simple „credin e” care ne c l uzesc în ac iune,
iar sensul unei idei se reduce la consecin ele ei practice. În primele decenii ale
secolului XX, pragmatismul a fost filosofia oficial a SUA.
Prin „teoria genetic a adev rului” pragmatismul sus ine c nu exist idei care
sunt adev rate, ci numai idei care devin adev rate în cursul ac iunilor, în m sura în
care dau randament. Adev rul este astfel identificat cu utilul: adev rat nu este ceea ce
concord cu realitatea, ci ceea ce se dovede te avantajos.
Explica i de ce behaviorismul se fundamenteaz pe

pragmatism.
3. Conceptul de comportament
Cuvântul „comportament” a fost utilizat de Blaise Pascal (1623-1662) dar
conceptul s-a dezvoltat mai târziu. Idei asem n toare au fost dezvoltate în Rusia de
I.M. Secenov i reluate de I. P. Pavlov, dar în accep ie fiziologic . J. Watson, în
articolul din 1913 define te comportamentul ca un „ansamblu de reac ii obiectiv
observabile ale unui organism echipat cu un sistem nervos central, ca r spuns la
stimul rile mediului, obiectiv observabile”.
Conceptul de „comportament” a devenit un fundament epistemologic care a
permis calificarea psihologiei ca „ tiin a comportamentului” aproape o jum tate de
secol.
4. Reprezentan i i orient ri
4.1. Behaviorismul clasic (J. B. Watson, E.L. Thorndike)
John Broadus Watson (1878-1958), p rintele behaviorismului a fost
principalul teoretician al acestuia ca profesor la Universitatea John Hopkins.
Watson a fost diferit de contemporanii s i: venea din sudul

SUA, era fiu de fermier s rac, în timp ce ceilal i psihologi
erau fii de pastori sau medici, nimic nu-l predestina carierei
universitare. În copil rie a fost la un pas de delincven ,
apoi a f cut câteva studii de filosofie la Universitatea
Baptist . A devenit institutor într-o coal mic unde s-a
remarcat datorit talentului s u de dresor de obolani.
obolanul a devenit animalul simbol al psihologiei
americane. La începutul sec. XIX se domesticise obolanul
brun din cauza popularit ii luptelor dintre obolani. Printre
obolanii bruni s-au n scut i obolani albino i i
cresc torii au remarcat c sunt mai u or de domesticit i
mai pu in agresivi. obolanul alb i-a f cut intrarea într-un
laborator din Fran a în anul 1860 i mai târziu în SUA
adu i de un medic elve ian cu studii în Anglia, care studia
pe ei sistemul nervos.
Utilizarea obolanului alb s-a f cut pe scarp larg i la un
moment dat s-a spus c psihologia american ar fi o tiin
a comportamentului obolanului alb
Watson s-a opus introspec ionismului practicat de Wundt la Leipzig. El a

acordat importan lucr rilor lui Pavlov i împreun cu so ia sa a f cut cercet ri
asupra condi ion rii emo ionale.
Cazul micu ului Albert (Watson i Raynor, 1920). Albert

avea 10 luni i se juca cu obolanii de laborator, stricând
experimentele lui Watson. În ciuda principiilor
deontologice, Watson, pentru a suprima acest
comportament, asociaz un sunet scurt i foarte intens cu
vederea obolanilor de Albert, f cându-l pe acesta s
tresar i s plâng . Condi ionarea se instaleaz rapid, i
obolanii, pân acum stimuli neutrii fa de fric devin
stimuli condi ionali, f cându-l pe Albert s evite vederea
lor. R spunsul condi ional s-a generalizat la alte roz toare
i chiar la o hain de blan .
Reaminti i-v legile condi ion rii i explica i care dintre
cele trei legi se aplic în cazul micu ului Albert.
4.2. Analiza experimental a comportamentului (B.F. Skinner)

Skinner a studiat condi ionarea operant ca o modalitate special de înv are.
Punctul de plecare a fost condi ionarea reflex a lui Pavlov, relevând un nou tip de
condi ionare în care se asociaz nu un stimul necondi ional cu unul neutru ci un stimul
înt ritor cu o mi care sau opera ie (ap sare, tragere, învârtire). Este faimoas „cutia
lui Skinner” în care obolanul prime te hran dac apas pe o manet care deschide
cutia.
Condi ionarea operant se explic prin regularit i de înt rire.
Skinner a dezvoltat un curent behaviorist autonom, numit „analiza
experimental a comportamentului” care are ca baz teoretic un behaviorism radical.
4.3. Neobehaviorismul
Clark Leonard Hull a elaborat o teorie sistematic asupra comportamentului
centrat pe fenomenul de înv are. Un aport în domeniul metodologiei experimentale
pe care îl aduce Hull este faptul c dup observa ie i elaborarea ipotezelor el a recurs
la metoda ipotetico deductiv . El se remarc prin formularea precis a defini iilor i
postulatelor ceea e permite s se deduc teorii care apoi pot fi supuse verific rii
experimentale. El a introdus no iunile de:
- drive (impuls) ca nume pentru motiva iile primare
- habitude (obicei, deprindere) conceput ca repetarea unei reac ii înt rite în
prealabil
Tot Hull este cel care a demonstrat rolul acestor variabile intermediare în
comportament.
Edward Chace Tolman s-a specializat în psihologia înv rii la animale. El
studiaz comportamentul în labirint i introduce conceptul de „inten ionalitate”.
Pentru Tolman comportamentul este un fenomen molar care îi permite animalului s
ating un obiectiv-scop prin alegere, fiind deci implicate variabile intermediare de tip
motiva ional i cognitiv.
El a elaborat conceptul de „mape-making”.
În urma experimentelor cu obolani care trebuiau s - i

g seasc hrana în labirinturi el a demonstrat c obolanii au
înv at s - i g seasc hrana prin construirea unor „h r i
mentale”ale ambientului.
Din cele spuse mai sus reiese c neobehaviorismul propune o psihologie S-O-
R (stimul – organism – reac ie) în care se ine seama de st rile evenimentelor interne
ale organismului. În concep ia lor nu exist legi generale pentru dubletul S – R ci
numai pentru tripletul S – O – R. Introducerea acestor variabile interne constituie o
ruptur epistemologic în psihologie:
- se renun la golirea conduitei de activitatea mental a a cum f ceau
behaviori tii ortodoc i;
- prin unirea conduitei cu activitatea mental se înl tur paralelismul
psihofiziologic a a cum era el profesat de Wundt;
- se creeaz posibilitatea unei leg turi mai strânse între psihologie i
neuro tiin e i se elimin substan ializarea psihicului;
- se creeaz posibilitatea ie irii din fund tura behaviorismului clasic ca urmare
a recurgerii la determinismul liniar, rigid i univoc. Acesta va fi înlocuit cu un
determinism complex, de tip probabilist.
Enumera i câteva dintre contribu iile aduse psihologiei de

neobehaviori ti.
Neobehaviorismul este prezent în psihologia cognitiv în care se remarc o

asimilare selectiv a behaviorismului metodologic înso it de respingerea
behaviorismului teoretic.
5. Behaviorismul metodologic i behaviorismul teoretic

Pentru a aprecia corect behaviorismul trebuie f cut o distinc ie între
concep ia teoretic i metodologie.
Behaviorismul metodologic pune accent pe grija pentru construirea tiin ei
despre psihic pe baza faptelor observabile i pe excluderea experien ei subiective.
Este un punct de vedere care acord viz tiin ific psihologiei.
Behaviorismul teoretic nu deriv cu necesitate din pozi ia metodologic . El
este exprimat prin urm toarea regul pozitivist „s nu ne referim decât la fenomene
observabile sau la rela iile lor directe”. Aceast pozi ie este reprezentat de teoria
behaviorist S – R, care este de fapt un refuz de a teoretiza.
6. Valen e i limite ale behaviorismului

Valen e:
- una dintre contribu iile majore este utilizarea metodei obiective în studiul
comportamentului. Astfel, psihologia î i consolideaz prestigiul de tiin .
- l rge te sfera psihologicului incluzând studiul comportamentului animal ca o
cale de a înv a mai multe despre oameni.
- contribuie la dezvoltarea psihologiei experimentale i impulsioneaz
introducerea rigorii i a controlului obiectiv.
Limite:
- a ignorat cercet rile asupra con tiin ei, considerând o asemenea preocupare
ca „misticism”
Vasile Pavelcu afirma c în psihologia behaviorist corpul

ia locul sufletului, adev rul psihologic se deplaseaz din
interior spre periferia corpului. În opinia aceluia i autor,
pentru behaviori ti psihicul nu mai este „res cogitans” ci
„res extensa”.
- se discut faptul c behaviorismul se fundamenteaz pe cercet ri efectuate pe

animale. Diferen ele dintre animal i om încep s fie neglijate.
Cum se poate justifica folosirea animalelor în cadrul
cercet rilor psihologice:
1. Dac prin evolu ie toate speciile sunt înrudite biologic,
atunci pattern-urile lor comportamentale sunt i ele
înrudite. Ca i anatomia, comportamentul uman poate fi
în eles prin raportare la alte specii.
2. Multe experimente de laborator nu ar putea fi permise pe
oameni:
- experimente de reproducere încruci at
- diferite tipuri de deprivare (social , matern , senzorial )
- cercet ri asupra creierului i a esutului cortical.
3. Una dintre tehnicile standard ale tiin ei urm re te
în elegerea sistemelor complexe pe baza studierii
sistemelor mai simple. Dac se accept continuitatea dintre
specii atunci studiul comportamentului animalelor i al
sistemului lor nervos furnizeaz informa ii despre om.
4. Animalele sunt subiec i convenabili:
- se reproduc rapid (poate fi evaluat efectul experien elor
anterioare i al reproducerii selective; rela ia
mo tenit/dobândit, ereditate/mediu pot fi controlate strict).
- implicarea emo ional este redus , ceea ce face ca
obiectivitatea s creasc .
- în etape ini iale ale cercet rii experimentarea pe animale
poate sugera ipoteze care ulterior pot fi testate pe om.
- indivizii sunt considera i fiin e pasive aflate la voia mediului. Accentul pus
pe determinismul de mediu înl tur no iunea de liber arbitru al individului.
- tehnicile de condi ionare clasic i operant nu pot explica apari ia
comportamentului spontan, nou sau creativ.
- terapiile de sorginte behaviorist sunt acuzate c trateaz simptomele
tulbur rilor mentale i nu cauzele acestora.
Gândi i-v la câteva argumente pro i la câteva argumente

contra utiliz rii animalelor în cercet rile de psihologie.
7. Aplica ii practice ale behaviorismului

Influen e ale behaviorismului cu accentul pus pe manipularea
comportamentului prin pattern-uri de înt rire i pedeaps se observ în domeniile:
- educa ional
- psihoterapeutic
Înv area programat . Skinner a aplicat principiul condi ion rii operante în
cazul situa iilor de înv are formal . El a pus la punct înv area programat .
Materialul de înv at este împ r it într-un num r de

segmente mici , module care sunt parcurse secven ial. La
sfâr itul fiec rui modul se r spunde la întreb ri.
R spunsurile corecte primesc înt rire sub forma FB-ului
imediat i se poate trece la urm torul modul.
Descrierea de mai sus se refer la un tip de program liniar, dar se pot folosi i
secven e mai complexe. Sub forma unor programe ramificate.
Aplicabilitatea acestor programe nu a fost atât de mare pe cât se a tepta
Skinner, eficien a sa în raport cu înv area conven ional fiind variabil .
Tehnici terapeutice
Tehnicile terapeutice bazate pe condi ionarea operant sunt considerate
modific ri comportamentale, în timp ce tehnicile terapeutice bazate pe condi ionarea
clasic se numesc terapii comportamentale.
Modificarea comportamentelor. Aceste tehnici sunt utilizate pentru a schimba
sau a înl tura un comportament nedorit.
V rug m s nu citi i mai departe i s v aminti i ce este

condi ionarea operant .
Condi ionarea operant ne spune c un comportament cu consecin e favorabile

(înt rit pozitiv) se va repeta, pe când un comportament ignorat seva stinge.
Comportamentul dorit este împ r it într-o secven de pa i mici iar realizarea
fiec rui pas este imediat recompensat . În acela i timp comportamentul dorit începe
s fie cerut tot mai mult înainte de recompens . Acest proces este cunoscut sub
numele de modelare a comportamentului prin aproxim ri succesive.
Aceste tehnici au fost utilizate îndelung în clinici pentru copii i adul i cu
disabilit i mentale i mai ales la auti ti.
Terapia comportamental este un termen aplicat tehnicilor bazate pe
condi ionarea clasic ,vizând comportamente reflexe sau involuntare. Scopul este
înl turarea acestor comportamente i înlocuirea lor cu unele dorite.
Exemplu. Desensibilizarea sistematic în tratarea fobiilor.

Clientul cu frica ira ional va fi înv at s se relaxeze, apoi
i se va prezenta gradual obiectul fricii pân va tolera
contactul cu acel obiect f r anxietate.
O alt tehnic derivat din condi ionarea clasic este terapia aversiv
Lang i Melamed (1969) au descris cum aceast tehnic a

salvat via a unui copil de 9 luni, malnutrit i deshidratat ca
urmare a unei vome persistente ruminative (hrana era
regurgitat i apoi reînghi it ). Toate tratamentele aplicate
au e uat pân s-a reu it s i se dezvolte copilului o
aversiune condi ionat la vom , aplicând pe gambe ocuri
electrice de câte ori ap reau semne de regurgitare. Pentru a
evita ocul, copilul a înv at s nu mai vomite.
Ambele tipuri de tehnici terapeutice sunt derivate din experimentale pe

animale i sunt folosite pentru tratarea diferitelor dezordini mentale.
Care dintre aceste tehnici terapeutice descrise crede i c se

potrive te în cazul Micu ului Albert?
Rezumat
Behaviorism vine de la cuvântul „behavior”, adic comportament în limba

englez . Actul de na tere al behaviorismului este articolul lui J. Watson „psihologia
v zut de un behaviorist” din 1913. Behaviorismul se situeaz pe pozi iile psihologiei
obiective. Fundamentul s u filozofic este pragmatismul american.
Behaviorismul clasic studiaz comportamentul animal i uman dup schema
S– R. Reprezentan ii s i sunt J. Watson, E.L. Thorndike. B.F. Skinner dezvolt
behaviorismul prin condi ionarea operant în cadrul unei concep ii proprii numit
analiza experimental a comportamentului.
Neobehaviorismul introduce variabile intermediare între stimul i reac ie. C.L.
Hull elaboreaz metoda ipotetico-deductiv i inventeaz conceptele de „drive” i
„habitude”.E. C. Tolman dezvolt teoria variabilei intermediare.
În evaluarea curentului se face o delimitare între behaviorismul teoretic i cel
metodologic care a fost preluat de psihologia cognitiv .
Contribu ia major a behaviorismului este c a dezvoltat metode obiective de
cercetare, stimulând psihologia experimental , în special prin cercet ri asupra
înv rii. Limitele curentului fac referiri la ignorarea con tiin ei i a lumii subiective
Influen e ale behaviorismului se observ în domeniul educa ional i în cel
psihoterapeutic.
Nicola, Grigore (2009), Istoria psihologiei, Bucure ti, Editura Funda ia
România de mâine;
1. Printre postulatele de baz ale behaviorismului lui Watson se enum r :

a. psihologia trebuie s studieze comportamentul observabil;
b. psihologia trebuie s studieze lumea subiectiv cu ajutorul schemei S– O- R
2. O contribu ie major în ceea ce prive te dezvoltarea psihologiei a adus-o:

a. behaviorismul teoretic
b. behaviorismul metodologic
3.Modific rile comportamentale se bazeaz pe:

a. condi ionarea operant
b. condi ionarea clasic
4. În concep ia neobehaviori tilor func ional este:

a. schema S – R
b. schema S – O – R
5. Conceptele de „drive” i „habitute” au fost teoretizate de:

a. Skinner
b. Hull
PSIHANALIZA
Plan de idei:
1. Sigmund Freud (1856-1939)

1.1 Curriculum vitae
1.2.Virtu ile i limitele psihanalizei
1.3. Psihismul uman în concep ia freudian
1.4. Determinismul intra-psihic
1.5. Muta iile produse de Freud în psihologie
2. Psihanali tii diziden i

2.1.Carl Gustav Jung (1875-1961) – psihologia analitic
2.2. Alfred Adler (1870-1937) – psihologia individual
3. Hormismul lui William Mc. Dougall (1871-1938)
Obiective:
- s analiza i critic teoria psihanalitic
- s explica i psihismul uman a a cum a fost el explicat de S. Freud
- s în elege i modul de aplicare al psihanalizei ca metod de psihoterapie
- s explica i psihologia analitic i pe cea individual analizându-le critic

prin compara ie cu concep ia lui Freud.
- s argumenta i virtu ile i limitele psihanalizei

1. Sigmund Freud (1856-1939)
1.1 Curriculum vitae
Freud s-a n scut la 6mai 1856la Freiberg. Tat l s u era

evreu din Gali ia, negustor de lân , c s torit la 40 de
ani cu Amalia Nathanson , mai tân r decât el cu 20 de
ani. Freud se mut cu familia la Viena, unde are o
copil rie banal . La 9 ani intr la liceu i este premiant
timp de 7 ani. tia franceza, engleza, spaniola, latina i
greaca, iar din familie tia germana i ebraica. Modelele
sale de via au fost Hannibal, Napoleon, Cromwell. De
asemenea, admira pe Shakespeare, Goethe i Darwin.
Studiaz medicina i concomitent un seminar de
filosofie i un curs de logic .
În 1885 pleac la Paris, la spitalul Salpetriere, care era
o Mecca a neurologilor i unde oficia Jean Martin
Charcot.
În 1886 se însoar cu Martha Barnays, rud cu Henrich
Heine, cu care va avea 6 copii.
În 1881 îi apare prima carte „Zur Auffassung der
Aphasien”, dar cartea care îl lanseaz este „Die
Traumdeutung” (Interpretarea viselor, 1900).
La 4 iunie 1938 este for at s p r seasc Viena din
cauza nazi tilor i se stabile te la Londra, unde moare
la data de 23 septembrie1939 de cancer.

Psihanaliza este metoda lui Freud pentru tratarea nevrozelor. El afirma c
„înainte de psihanaliz psihologia s-a situat mereu fie dincoace, fie mult dincolo de
omul concret”.
Freud define te trei accep iuni ale psihanalizei:
- procedeu de cercetare al proceselor psihice
- metod de tratament a tulbur rilor nevrotice
- cale de fundamentare a intui iilor psihologilor, favorabil dezvolt rii unei
discipline tiin ifice
Psihanaliza ca terapie este frecvent folosit în tratarea nevrozelor i uneori în
tratarea unor tulbur ri f r specificitate nevrotic . Psihanali tii v d conflictele ca
ap rând în partea incon tient a personalit ii iar scopul psihanalizei este s exploreze
incon tientul pentru a în elege dinamica unui comportament anormal. Clientul este
încurajat s retr iasc evenimente traumatice i sentimente din perioada copil riei , s
le exprime într-un context securizat i s le readuc , lipsite de anxietate, în
incon tient.
În psihanaliza clasic , terapia implic transferul (dislocarea gândurilor i
sentimentelor clientului i proiec ia lor asupra psihanalistului), asocierea liber
(enun area fiec rui gând care trece prin minte, indiferent dac este trivial sau
irelevant), analiza visului (analizarea de c tre psihoterapeut a visurilor clien ilor).
Întreaga sarcin a tratamentului psihoterapeutic poate fi rezumat formula
„transformarea oric rui incon tient patogenic în con tient.
Freud afirma: „Partea decisiv a demersului
(psihanalitic) const în crearea unor noi edi ii ale
vechilor conflicte, în a a fel încât bolnavul s se
comporte a a cum s-a comportat la vremea lor, dar
punând de data aceasta în mi care toate for ele psihice
disponibile, spre a ajunge la o solu ie diferit ”.
Psihanaliza este metoda lui Freud pentru tratarea

nevrozelor. Expune i câteva dintre procedurile utilizate
în psihanaliz .
În concep ia lui Freud, conflictul intrapsihic dintre incon tient i con tient
impregneaz via a psihic . „Principiului pl cerii” propulsat de incon tientul axat pe
via a biologic i se opune „principiului realit ii”, promovat de con tiin a centrat pe
via a social-moral , generatoare de constrângeri. Prin psihanaliz se aduc la lumin
elementele perturbatoare din incon tient, care astfel sunt aduse la t cere.

Evaluarea abord rii psihanalitice. Principalele critici pot fi astfel sintetizate:
1. De i exist multe cercet ri care pretind c aduc sprijin teoriei psihanalitice,
totu i
- generarea de ipoteze precise i testabile este dificil pentru c multe procese
descrise de Freud (mecanisme de ap rare, pulsiuni instinctuale) nu sunt direct
observabile;
- Freud utilizeaz metoda studiului de caz, deci nu are date cantitative sau
analize statistice, ceea ce duce spre o teorie vag i greu de verificat;
- se folose te un e antion limitat de adul i, ceea ce nu permite generalizarea
teoriilor sale pentru toate fiin ele umane.
2. Exist numeroase controverse legate de definirea „curei psihanalitice”
3. O alt critic se refer la faptul c psihanaliza nu-i las loc individului s
lupte singur pentru a se redresa.
Nu toate erorile i nici toate ideile nu trebuie îns atribuite lui Freud.
1.3. Psihismul uman în concep ia freudian

Freud a elaborat principiile psihologiei dinamice a personalit ii totale în care
aparatul psihic este un întreg structurat, cu p r i articulate dup o form dinamic i
genetic .
Freud s-a referit la o topic în cadrul sistemului care cuprinde 2 variante:
1. Înainte de anul 1920, prima topic distinge în cadrul aparatului psihic:
incon tientul, precon tientul i con tientul.
Incon tientul este v zut ca o camer spa ioas . El

con ine pulsiuni i este sediul instinctelor sexuale. El
este guvernat de principiul pl cerii.
Con tiin a este imaginat ca o înc pere mai mic . Este
o spectatoare care observ i permite sau nu
satisfacerea pulsiunilor. Func ia ei este descris pe linie
negativ în sensul c nu are rol în socializarea
individului i în adaptarea lui la mediu. Singura ei
func ie este de a suprima în incon tient pulsiunile care
tind s devin con tiente. Con tiin a este guvernat de
principiul realit ii.
Precon tientul este doar o sta ie de tranzit unde
poposesc tendin ele incon tiente înainte de a trece în
con tiin , i tendin ele incon tiente înainte de a trece în
incon tient.
Pulsiunile din incon tient cer s se descarce i s se consume adecvat,

producând pl cere. Dar desc rcarea nu se poate face oricând i oricum, ci dup reguli
i norme sociale. Satisfacerea lor este astfel barat , amânat , repudiat de con tiin .
Se observ astfel dou sensuri de mi care între con tient i incon tient.
- mi carea descendent , de la con tient la incon tient, exprimat prin reprim ri
i reful ri
- mi carea ascendent , de la incon tient la con tient, care se exprim prin
deplas ri i sublim ri.
Care sunt diferen ele dintre con tient i incon tient?
2. Dup 1920, cea de-a doua topic se refer la personalitate i cuprinde:

Sinele (Id), Eul (Ego) i Supraeul (Super-Ego).
Între aceste instan e exist raporturi dinamice, economice (investi ii
energetice, compens ri, decompens ri) i structurale.
Sinele este cea mai arhaic zon , con ine tot ce este
ereditar, instinctele în primul rând. Sub influen a lumii
externe, a mediului, o por iune a Sinelui sufer o
dezvoltare special i se transform în Eu. Aceast
structur aparte fa func iona ca un intermediar între
Sine i lumea extern .
- în rela ii cu exteriorul el are sub comand mi c rile
voluntare cu rol în autoconsevare. Rolul s u este s ia
cuno tin de stimuli, înmagazinând în memorie
experien a referitoare la ei, evitând stimulii puternici,
interac ionând cu stimulii modera i, înv ând s
transforme lumea extern în avantajul s u.
- în rela ie cu Sinele, Eul î i îndepline te sarcina prin
ob inerea controlului asupra instinctelor.
În copil rie, în urma dependen ei de p rin i i educatori,
în perimetrul Eului se încheag o structur special ,
prin care se prelunge te influen a matern i patern –
Supraeul. În m sura în care se diferen iaz de Eu i i se
opune, Supraeul va deveni a treia for de care trebuie
s in cont Eul
Astfel func ia Eului st în satisfacerea simultan a
cerin elor Sinelui, Supraeului i realit ii.
Explica i raporturile structurale dintre Sine, Eu i

Supraeu.
Cu toate c sunt diferite, Sinele i Supraeul se aseam n prin faptul c ambele
reprezint influen e ale trecutului (Sinele – ereditatea; Supraeul – influen e ale altor
oameni). Numai Eul este determinat de propria experien individual .
Care sunt cele 3 for e da care trebuie s in seama Eul?
1.4. Determinismul intra-psihic

În concep ia lui Freud nu exist nimic arbitrar sau întâmpl tor în via a psihic .
Cele mai mici idei, emo ii au o cauz fie con tient fie ascuns în incon tient.
Suprasolicitarea determinismului sexual a viciat psihanaliza. Cele cinci cazuri
psihice expuse de Freud: Dora, Micul Hans, Omul cu obolani, Pre edintele Schreber
i Omul cu lupi, fac apel la o etiologie sexual .
Exemplu. Omul cu lupi. Cauza îmboln virii de nevroz

a unui tân r este un vis de când avea 3-5 ani: lupi albi,
cu cozi mari de vulpe, c ra i într-un nuc stau
nemi ca i între crengi i privesc cu aten ie ceva pe
fereastra camerei unde doarme copilul. Visul este
determinat de un traumatism sexual tr it la 18 luni,
când a surprins un act sexual între p rin i.
Freud invoc determinismul sexual în leg tur cu întreaga activitate uman .

Civiliza ia i cultura sunt în concep ia sa rezultate ale sublim rii instinctului sexual,
care î i cheltuie te libidoul (energia) în procese secundare, în urma constrângerilor
sociale, educa ionale. Se ob in astfel satisfac ii substitutive în domenii ce nu mai in
de principiul pl cerii ci de cel al realit ii. Jung afirma despre ideea de sublimare c
nu este decât o performan de alchimist care transform vulgaritatea în noble e.
Explica i cum poate intervenii sublimarea în construirea

civiliza iei i culturii.
Freud a încercat s ridice psihanaliza la rang de teorie a culturii.

Studiul sexualit ii a avut i laturi pozitive:
- a ar tat c sexualitatea nu este un fenomen care apare subit la pubertate, ci
rezultatul unei maturiz ri treptate a unui element ereditar;
- a demonstrat necesitatea pedagogiei sexuale i a educ rii timpurii,
- existen a complexului lui Oedip (atrac ia sexual pe care copiii ar sim i-o de
timpuriu pentru p rintele de sex opus i tendin a de excludere a rivalului) i-a f cut pe
p rin i con tien i de pericolul unui comportament necontrolat în fa a copiilor.
1.5. Muta iile produse de Freud în psihologie

Freud a creat o revolu ie intelectual care a schimbat radical imaginea despre
om prin:
- în elegerea personalit ii ca sistem dinamic, ca o structur bio-psiho-social ;
- dialectica con tient-incon tient;
- a contribuit la introducerea, înainte de gestalti ti, a unei concep ii
structuraliste în psihologie
- a corelat conceptele de „structur ” i „func ie”;
- a promovat concep ia genetic în psihologie, privind fenomenul psihic din
punctul de vedere al genezei i evolu iei, precedându-l pe J. Piaget;
- a demonstrat c afectivitatea, mai mult ca inteligen a este factorul esen ial al
vie ii cotidiene;
- a stimulat c utarea de noi metode de investigare a personalit ii (testele
proiective. Rorschach, TAT, Szondy;
- brainstorming-ul este o aplicare în domeniul creativit ii de grup a regulii
fundamentale a psihanalizei: asocia ii libere sustrase oric rei autocritici
Care este diferen a major dintre concep ia lui Freud i

behaviorismul lui Watson?
2. Psihanali tii diziden i
În 1902 se reuneau, miercurea, la Viena, la domiciliul lui Freud un grup de

medici pentru a studia psihanaliza
În 1910, la Nurenberg a fost fondat IPA (International Psychoanalytical
Association).
Dou serii de excluderi au fost pronun ate de Freud însu i:
- Adler (1911) i Jung (1913)
- Rank (1924) i Ferenczi (1929)
Pentru primii, diferendul consta în rolul sexualit ii ca referent unic al
cauzalit ii în psihanaliz . Pentru ceilal i doi, diferendul se referea la probleme
practice legate de teoria regresiei i traumatismului.
2.1.Carl Gustav Jung (1875-1961) – psihologia analitic
Punctele de dezacord între Freud i Jung:
- rolul sexualit ii: pentru Jung libidoul este mai mult de natur spiritual decât
sexual ;
- direc ia for elor care influen eaz persoana: pentru Freud omul este prizonier
i victim a trecutului; pentru Jung omul este modelat atât de trecut cât i de viitor;
- diferen a principal apare în problema incon tientului: pentru Freud este o
for atotputernic , care domin con tiin a i personalitatea; Jung ia în considerare
dou niveluri ale incon tientului (incon tientul personal i cel colectiv, unde exist
imagini, simboluri i sentimente ancestrale, cunoscute sub numele de arhetipuri)
Arhetipurile sunt forme pre-existente, predispozi ii psihice înn scute, care se
transmit ereditar, dar sunt de natur psihoid (ex: eroul, copilul, mama, Dumnezeu,
moartea, puterea, în elepciunea b trânului). Unele dintre ele sunt mai dezvoltate i
influen eaz mai mult psyche (totalitatea con tientului i a incon tientului). Acestea
sunt persona, animus i anima i umbra.
Persona este masca, fa a public a persoanei, pe care o

poart în prezent ca pe ceva apar inând altcuiva, diferit
de ceea ce este realmente persoana.
Animus este arhetipul masculin din femeie
Anima este arhetipul feminin din b rbat.
Masca este partea întunecat din persoan
Men iona i câteva aspecte sub care difer teoriile lui
Freud de cele ale lui Jung?
Jung împreun cu Wolfgang Pauli (laureat al premiului Nobel pentru fizic în

1945) a elaborat principiul sincronicit ii, al conexiunii acauzale. Acest principiul se
refer la apari ia simultan a dou evenimente printr-o coinciden semnificativ , f r
a exista o rela ie cauz -efect.
Principiul are în vedere co-apari ia de realit i fizice i psihice care de obicei
sunt independente.
În concep ia lui Jung, dincolo de universul vizibil, exist un continuum
nespa ial i netemporal, universul incon tientului, în care sunt abolite toate opozi iile
lume/psyche, caracterul liniar al timpului, spa iul, cauzalitatea. El consider c
materia i psyche sunt dou aspecte ale aceleia i realit i: unus mundus i vorbe te
despre natura psihoid a universului sau despre „psihismul obiectiv.
Jung a adus multiple contribu ii în ceea ce prive te personalitatea. Pentru el
procesul cel mai important de construc ie i reconstruc ie a personalit ii este
individuarea. Individuarea este un proces de matura ie psihic , de autoorganizare a
unui centru interior care între ine o pulsiune spiritual de centrare i sens. Prin ea se
formeaz i diferen iaz individul.
Individuarea nu este sinonim cu individualitatea

(unicitatea omului). Printr-un proces de individuare se
ajunge la individualitate. În lipsa individu rii se ajunge
la un „om de mas ”, animal gregar care reac ioneaz
numai la fric i dorin .
Individu rii i se opune Altul în trei ipostaze:

- propria umbr (puterea obscur i confuz a incon tientului individual
- realitatea individual a celuilalt
- non-eul psihic format din arhetipuri
Pe drumul individu rii apare „suspensia opuselor” care traduce simbolul
crucific rii. De aici apare îns Sinele ca un „complexio oppositorum” , unire a
opuselor.
Jung poate fi considerat ca un precursor al psihologiei umaniste americane
Argument. Individuarea seam n cu „teoria maturit ii

psihice a persoanei” (Carl Rogers), i cu „teoria
personalit ii optimale” (Richard Coan). Conceptul de
„autorealizare” este premisa conceptului de „self-
actualisation” al lui Maslow.
O alt contribu ie adus de Jung se refer la tehnicile de studiu a

personalit ii.
- testul de determinare a orient rii extraversie vs. introversie
- testul asociativ verbal
- interpretarea viselor în succesiune, pe serii de vise
- diferite teste proiective
2.2. Alfred Adler (1870-1937) – psihologia individual
Adler era la origine medic, specializat în oftalmologie. Concep ia sa constituie
o revan social asupra biologicului freudian.
Adler i-a întemeiat concep ia pe teoria lui Nietzsche asupra „voin ei de
putere”.
El dezvolt teoria „complexului de inferioritate”. A. fi om înseamn , în
concep ia sa, a avea un sentiment de inferioritate care cere o compensare permanent
ce devine factor stimulator al dezvolt rii psihice
„Sentimentul de inferioritate” al lui Adler a fost pus pe

seama deficien elor sale fizice (firav, boln vicios,
rahitic), dup cum „complexul lui Oedip” al lui Freud a
fost pus pe seama diferen ei de vârst dintre tat l i
mama sa. Adler s-a separat de Freud pentru c avea
senza ia c îi este subaltern, pe când dorin a lui era s
fie el eful.
În opera lui Adler se g sesc observa ii din domeniul caracterologiei. În

concep ia sa, în dezvoltarea caracterului un rol important îl joac „aspira ia c tre
putere, conjugat cu sentimentul de comuniune social .
În caracterologia adlerian se g sesc:
- tr s turi de caracter de natur agresiv (vanitate, invidie) i non-agresive
(izolare, angoas , la itate)
- alte forme de expresie a caracterului (voio ie, atitudine col reasc ,
infatuare)
Afectele, în concep ia sa, constituie o exacerbare a tr s turilor de caracter care
se manifest printr-o desc rcare brusc sub pulsiunea unei necesit i con tiente sau
incon tiente. Ele pot fi:
- disociante (mânie, triste e, fric )
- asociante (bucurie, compasiune)
Psihologia individual este psihologia unui tot indivizibil care se raporteaz în
acela i timp la individul în sine i la rela ia sa cu comunitatea.
În ce const revan a social pe care Adler o aduce

asupra biologicului freudian?
Concep ia lui Adler a fost calificat ca parapsihanalitic .
3. Hormismul lui William Mc. Dougall (1871-1938)

Este un curent paralel în epoc . El sus ine dirijarea comportamentului uman
prin instincte, for e motiva ionale primare, numite horme (hormy în limba greac
înseamn energie, tendin , impuls).
Mc. Dougall, în concep ia c ruia psihismul uman este o simpl continuare a
celui animal, încearc , la fel ca Watson, s transforme psihologia dintr-o tiin a
con tiin ei în una a comportamentului. Scopul primar i fundamental al
comportamentului social este atrac ia instinctiv spre scop, tendin a spre ac iune, în
sin, fiind instinctiv .
Mc. Dougall a l sat în urma sa o list lung de instincte,
care constituie motivele principale ale
comportamentelor umane: instinct de agresiune, gregar,
dezgust, sexual. Fiind temelia vie ii sociale, tot prin
instincte explic apari ia religiei, r zboiului, luptei
politice.
În explicarea instinctului, Mc. Dougall recurge la „acumul ri energetice endogene”

care prin explozie se transform în instinct. Acesta este needucabil, rigid, transmis
ereditar.
Prin ce anume se aseam n i prin ce se deosebe te

concep ia lui Mc. Dougall de cea behaviori tilor?
Rezumat
Psihanaliza este metoda lui Freud pentru tratarea nevrozelor. scopul

psihanalizei este s exploreze incon tientul pentru a în elege dinamica unui
comportament anormal. În psihanaliza clasic , terapia implic transferul, asocierea
liber , analiza visului.
Freud a elaborat principiile psihologiei dinamice a personalit ii totale.
Structura psihismului uman dup Freud const în : incon tient, precon tient, con tient
(înainte de 1920) Sine, Eu Supra-Eu (dup 1920). Din 1923 Freud define te Eul ideal.
Tot Freud introduce determinismul intra-psihic i elaboreaz principiile unei
psihologii dinamice a personalit ii.
C. G. Jung dezvolt psihologia analitic Dezvolt ideea de incon tient colectiv
care se manifest prin arhetipuri ca: persona, anima, animus, umbra. Prin introducerea
conceptului de „individuare” i a celui de „realizare de sine” Jung este precursorul
psihologiei umaniste.
Alfred Adler întemeiaz un sistem propriu pe care îl nume te
psihologie individual , care este o revan a socialului asupra biologicului
freudian. El dezvolt teoria „sentimentului de inferioritate” care impune o
compensare care va avea ca efect dezvoltarea.
Curentul psihanalitic se bucur de cea mai mare longevitate din
istoria psihologiei
Adler, Alfred (1991), Cunoa terea omului, Bucure ti, Editura tiin ific ;
Freud, Sigmund (1980), Introducere în psihanaliz . Prelegeri de psihanaliz .
Psihopatologia vie ii cotidiene, Bucure ti, E.D.P.
1. Mi carea descendent , de la con tient la incon tient poart numele de:
a. sublimare
b. refulare
2. În rela ia cu Sinele, Eul are ca sarcin :

a. s ob in controlului asupra instinctelor.
b. s ia cuno tin de stimuli, înmagazinând în memorie experien a referitoare
la ei,
3.Conceptul de „individuare” se refer la:

a. un proces de matura ie psihic
b. individualitate (unicitatea omului)
4.Adler dezvolt teoria:

a. sentimentului de inferioritate
b. hormelor
5. Cum se nume te psihologia dezvoltat de Jung?

a. psihologie individual
b. psihologie analitic
NEOFREUDISMUL
Plan de idei:
1. Post-freudieni
1.1. Anna Freud
1.2. Melanie Klein
1.3. Erik Erikson
2. Psihanaliza social
2.1. Herbert Marcuse (1898-1959)
2.2. Karen Horney (1885-1952)
2.3. Harry Sullivan (1892-1949)
2.4. Erich Fromm (1900-1980)
3. Psihanaliza existen ialist

3.1. J. P. Sartre
3.2. R.L. Szondy
4. Autoanaliza – D. Anzieu
5. Jean Marie Lacan
Obiective:
- s expune i contribu iile aduse psihologiei de cei mai de seam
reprezentan i ai neofreudismului
- s analiza i critic i s compara i teoriile neofreudi tilor
- s în elege i modul de aplicare al ludoterapiei
- s deduce i notele comune psihanalizei sociale
- s deduce i notele comune psihanalizei existen ialiste
- s argumenta i specificul teoriilor neofreudiste

Freudismul se reînnoie te dup anul 1930 i toate colile i curentele care se
vor dezvolta ulterior vor purta numele de neofreudism.
Caracteristica comun o constituie renun area la tezele pansexualiste i
biologiste ale psihismului infantil. De asemenea, ele subliniaz importan a factorilor
actuali, personali i sociali în geneza nevrozelor.
1. Post-freudieni
1.1. Anna Freud
Ea a aplicat psihanaliza pe copii i adolescen i. Ea este cea care a descoperit
i teoretizat mecanismele de ap rare ale Eului, ceea ce va reprezenta începutul unei
noi tendin e în psihanaliz , tendin care acord mai mare importan Con tiin ei i
Eului.
Considerând c s-a exagerat influen a sexualit ii în copil rie, ea remarc
totu i o cre tere a activit ii libidou-lui în adolescen (se tr iesc sentimente i
conflicte sexuale reînnoite), intensitatea acestor impulsuri înn scute exprimându-se
prin tulbur ri emo ionale excesive.
1.2. Melanie Klein
A fost educatoare de gr dini i a legat teoria psihanalitic a lui Freud de
dezvoltarea copiilor foarte mici. Ea a inventat o nou tehnic psihoterapeutic ,
numit ludoterapie, pentru a analiza jocurile copiilor. Datorit acestei tehnici,
principiile psihanalizei au putut fi aplicate la copii cu vârste cuprinse între 2 i 6 ani.
Prin ludoterapie psihanalistul poate folosi jocul pentru a

avea acces la incon tientul copilului i pentru a-l ajuta
pe acesta s se confrunte cu dificult i de ordin
emo ional. În ludoterapie sunt folosite p pu i (de sex
masculin i feminin), obiecte familiare miniaturale i
materiale (hârtie, sfoar , lut i ap ).
Psihanalistul interpreteaz fanteziile pe care copilul le
relev în joc.
Perspectiva i metodele lui Klein au devenit dominante pentru majoritatea

psihanali tilor „ortodoc i”din Anglia.
Ce tehnic de psihanalizare se poate aplica unui copil

care de abia a început s înve e s vorbeasc ?
1.3. Erik Erikson

Este un psihanalist al copilului i a fost elevul Annei Freud. El consider a
Freud a exagerat importan a sexualit ii i a neglijat for ele sociale care influen eaz
dezvoltarea.
Erikson descrie dezvoltarea psihosocial ca pe o succesiune de momente în
care Eul are de „ales” între dou modalit i opuse de r spuns la mediu. Un asemenea
moment de r scruce este numit „criz de dezvoltare”.
Criza de dezvoltare este un conflict specific a c rui

solu ionare preg te te calea pentru stadiul urm tor.
Conflictul este între o alternativ pozitiv i una negativ .
Modul în care este rezolvat criza are impact asupra
imaginii de sine i asupra modului în care individul este
perceput social.
Fiecare stadiu are:

- obiective specifice
- realiz ri
- riscuri
Stadiile sunt interdependente, realizarea fiec rui stadiu depinzând de modul în
care a fost rezolvat conflictul din cel anterior. Desigur pot ap rea contexte care rup
liniaritatea).
Stadiile dezvolt rii psihice
8. Adult (integritatea eului / disperare)

7. Maturitate (generativitate / stagnare)
6. Tinere e (intimitate / izolare)
5. Identitate / confuzie de roluri
(adolescen a)
Eveniment: rela iile cu cei de o seam
Conturarea identit ii prin exersarea de roluri specifice
ocupa iilor, gender sau confuzie de roluri
4. Competen (spirit întreprinz tor) / inferioritate
(6-12 ani)
Eveniment: coala
Dezvoltarea sentimentului de competen sau incompeten în
func ie de succesul din activit i
3. Ini iativ / vinov ie
(3-6 ani)
Eveniment: independen a
Dezvoltarea spiritului de ini iativ sau vinov ie în func ie de modul în
care reu e te organizarea spa iului personal
2. Autonomie / nesiguran (ru ine)
(1,6-3 ani)
Eveniment: Controlul propriului corp
Dezvoltarea sentimentului de autonomie în func ie de nivelul abilit ilor de
autoservire, de reu ita autocontrolului sfincterian i al mi c rilor
1. Încredere / neîncredere
(na ter-18 luni)
Eveniment: hr nirea
Dezvoltarea sentimentului de încredere sau neîncredere în mediu, fa de cel ce
îngrije te copilul în func ie de felul în care acesta este îngrijit (hr nit).
Încerca i s trasa i un traseu pozitiv i unul negativ

parcurgând aceste stadii de dezvoltare.
2. Psihanaliza social
Este un curent care aplic metoda psihanalizei individuale la cunoa terea
nevrozelor i complexelor sociale. Reprezentan ii ei sunt: H. Marcuse Karen Horney,
H. Sullivan, Erich Fromm.
2.1. H. Marcuse
Este un reprezentant al colii de la Frankfurt. S-a format sub influen a
„filosofiei vie ii”, fenomenologiei, existen ialismului i freudismului.
El i-a concentrat aten ia asupra dualismului „principiul pl cerii” i „instinctul
mor ii”, Eros i Thanatos. Consider geneza civiliza iei ca pe un proces de reprim ri
i dominare a unor porniri originale. El accept ipoteza unui incon tient primordial ca
strat fundamental al psihismului uman, ca univers de instincte, sustrase istoriei i
moralei. Fiecare pas în civiliza ie este considerat de el un act de cenzur a unor porniri
libidice originare.
Nu uita i! Refularea este o expulzare a impulsurilor în

incon tient. Sublimarea este o derivare a lor într-o energie
socialmente util .
Tot el constat c fiin a i-a pierdut dimensiunea unui spa iu interior afectat
reflec iei, autoanalizei iar pentru reg sirea acesteia trebuie edificat o lume calitativ
deosebit .
2.2. Karen Horney

Moto-ul ei ar putea fi: „Nevrozele sunt provocate de factori culturali”.
Horney a elaborat conceptul de „anxietate fundamental ” i pe cel de „neajutorare în
copil rie”.Anxietatea fundamental este un sentiment de fiin izolat i neajutorat
fa de o lume poten ial ostil . Nevroza este o stare de perturbare a rela iilor umane.
În concep ia sa o mare gam de factori ai mediului familial contribuie la
insecuritatea omului: domina ia parental , indiferen a, promisiuni nerespectate,
supraprotec ia, izolarea de al i copii, lipsa de respect pentru nevoile individuale ale
copilului.
Metodele copilului de a se adapta la anxietatea fundamental formeaz
pattern-uri motiva ionale durabile sau nevoi neurotice care se cristalizeaz ca tr s turi
de personalitate.
Aceste nevoi neurotice sunt ni te tehnici „coping”. Scopul

lor nu este satisfacerea instinctual , a a cum credea Freud,
ci securitatea social .
Horney a inventariat zece astfel de pattern-uri motiva ionale.
Nevoi excesive pentru Exprimare în comportament

Nr. crt
1. Afec iune i aprobare Str duin a de a fi pl cut de ceilal i,
între inerea a tept rilor lor, frica de
autoafirmare
2. Trebuin a unui partener Tendin a de a reu i prin dragoste, teama
de a fi l sat singur
3. Limitarea la o via meschin Încercarea de a fi discret, f r a cere
revendic ri i modest, mul umit cu pu in
4. Putere Tendin a de a domina i controla pe
ceilal i, teama de gre eal
5. Exploatarea celorlal i Profitarea i folosirea de ceilal i, teama de
a ap rea „stupid”
6. Recunoa tere sau prestigiul Tendin a de a fi acceptat public, frica de
social umilin
7. Admira ie personal Infatuare, dorin a de a fi apreciat
8. Realizare personal Str duin a de a fi cel mai bun, ambi ios,
frica de gre eal
9. Suficien a i independen a A nu avea nevoie de ceilal i, men inerea
distan ei, frica de închistare
10. Perfec iune i infailibilitate A fi condus spre superioritate, frica da
defecte i critic
Descrie i drumul parcurs de la anxietatea fundamental la

anumite tipuri de comportamente
Horney a relevat trei atitudini generalizate, fiecare fiind un „întreg mod de

via ”, incluzând gândire, sentimente i ac iune.
- mi carea spre oameni (nevoile 1,2,3), care are ca direc ie ajutorul i
complian a
- mi carea împotriva oamenilor (nevoile 4,5,8) care se bazeaz pe ostilitate i
agresivitate
- mi carea de îndep rtare de oameni (nevoile7,9,10) care are ca orientare
izolarea i deta area
2.3. H. Sullivan
El a fost supranumit „psihiatrul Americii”. A elaborat teoria personalit ii ca
pattern al rela iilor interpersonale, afirmând c personalitatea nu poate exista în
absen a celorlal i.
De asemenea, dezvolt conceptul de „nevoie interpersonal pentru tandre e”.
A conceput dezvoltarea personalit ii în ase stadii i se refer la trei moduri
de experien :
- modul prototaxic (o stare de sim ire generalizat în absen a gândirii, unde nu
exist con tiin de sine separat de con tiin a de lume)
- modul parataxic (pe m sur ce începe copilul s vorbeasc , în elegerea este
la nivel minim, nu face conexiuni referitoare la succesiunea experien elor sale)
- modul sintactic (important în stadiul juvenil, deoarece individul devine
capabil s comunice experien prin intermediul simbolurilor)
Cele ase epoci de dezvoltare
Nr.crt Epocile Caracteristici Capacit i pentru:

1 Prima copil rie Nevoia de contact cu cel care Începutul vorbirii
d ajutor
2 Copil ria Nevoia de a participa la Limbaj
activit i cu adultul
3 Era juvenil Nevoia de a accepta tovar i Rela ii camaradere ti
Experien a sintactic cu prieteni de joac
4 Preadolescen a Nevoia de schimb intim cu o Închidere, rela ii cu
persoan iubit acela i sex (prietenii
intime)
5 Adolescen a - Închidere, rela ii cu
timpurie sexul opus. Modelarea
comportamentului
genital
6 Adolescen a târzie - Dezvoltarea matur i
independen a rela iei
de dragoste, în care
cealalt persoan este
la fel de importan ca
Sinele
Ce afirma ie are la baz teoria personalit ii ca pattern al

rela iilor interpersonale?
2.4. Erich Fromm

Fromm combin pe Freud cu Marx i întemeiaz o psihanaliz social numit
freudo-marxism.
El este i întemeietorul psihologiei umaniste, dezvoltând

umanismul sociopsihanalitic bazat pe sociologizarea
freudismului i umanizarea marxismului
În concep ia lui Fromm în om exist tendin e incon tiente spre:

- ra ionalitate
- creativitate
- iubire.
Dac aceste tendin e sunt contrariate, se genereaz drame, nevroze,
dezechilibru sufletesc.
Pe de alt parte, societatea actual produce:
- alienare
- genereaz situa ii nevrotice
Deci, societatea trebuie perfec ionat prin resurec ie moral i o religie a
iubirii. Acestea constituie axul unei revolu ii a speran ei ca trecere de la speran a
pasiv (când se a teapt f r s se ac ioneze) la o speran activ (o construire
con tient a viitorului). În concep ia sa, speran a este factorul decisiv al oric rei
tentative de schimbare, i în acest sens recomand crearea unui climat de speran .
Speran a nu este acela i lucru cu falsa speran care poart
marca alien rii i se exprim prin a teptarea pasiv a
viitorului. Speran a activ const într-o revolu ie cultural ,
fundamentat pe o mi care umanist .
Fromm a teoretizat conceptele „a avea” i „a fii”, afirmând c omul trebuie s

treac de la modul „a avea” (egoism) la modul „a fii” (altruism). „A avea prive te
progresul material i dezumanizeaz . Solu ia pe care el o g se te în aceast situa ie
este dragostea dintre oameni pentru realizarea c reia propune o „etic ra ional ”,
opus celei „autoritare”
Fromm afirma: „Devenind st pânul lumii, omul a devenit

sclavul ma inii pe care a fabricat-o cu propriile mâini.
Cunoa terea sa despre materie este mare, cunoa terea sa
despre om este nul . Omul ignor ceea ce el este, cum
trebuie s tr iasc i cum s poat elibera imensele energii
pe care le posed ”.(E. Fromm, l homme par lui même,
Paris, 1968)
Ce rol joac speran a activ în concep ia lui E. Fromm?
De ce consider m c H. Marcuse, Karen Horney, H.

Sullivan, Erich Fromm reprezint psihanaliza social ? Care
sunt elementele comune din cadrul concep iilor lor?
3. Psihanaliza existen ialist

3.1. J. P. Sartre
Psihanaliza existen ialist a lui J. P. Sartre are ca obiect descoperirea
proiectului original care comand în mod incon tient determin rile noastre.
Sartre afirma: „Psihanaliza existen ialist este o metod

destinat s pun în lumin , într-o form riguros obiectiv ,
alegerea definitiv prin care fiecare om se face persoan ,
adic se anun a deveni ceea ce este”. Scopul c ut rilor
omului este descoperirea „fiin ei””.
3.2. R.L. Szondy

Introduce în psihologie metoda psihologic numit „analiza destinului”, care
const în a explica diferite alegeri individuale care orienteaz destinul. Se caut în
destinul omului proiectul care-i formeaz via a ca o totalitate.
Szondy localizeaz un incon tient familial, deasupra celui colectiv(Jung) i
sub cel individual (Freud).Tot el este autorul unui test proiectiv care îi poat numele.
Care este obiectul psihanalizei existen ialiste?

4. Autoanaliza – D. Anzieu
Autoanaliza se refer la explorarea incon tientului individual cu sau f r
controlul psihanalistului, dar respectând principiile i procedeele psihanalitice.
5. J. M. Lacan
Lacan are ca deviz „Reîntoarcerea la Freud” care înseamn :
- critica psihologiei behavioriste i culturaliste
- necesitatea dezvolt rii psihanalizei pe baze noi
În Fran a, psihanaliza a intrat în centrul aten iei în 1923

prin traducerea lucr rilor lui Freud. În 1926 se fondeaz
Societatea Psihanalitic din Paris, unde este primit Lacan
ca membru în 1934. El expune un studiu privind „stadiul
oglinzii” la congresul de Psihanaliz de la Marienbad în
1936. În 1953 se produce prima sciziune a mi c rii
psihanalitice franceze i Lacan înfiin eaz Societatea
Francez de Psihanaliz , care nu este îns recunoscut de
IPA. În 1963 are loc o nou sciziune i Societatea se fa
dizolva. În 1964, Lacan fondeaz coala freudian de la
Paris pe care o va dizolva tot el în 1980.
Un alt grup de psihologi va fonda Asocia ia psihanalitic a
Fran ei care va ob ine afilierea la IPA.
Lacan propune o hermeneutic psihanalitic fondat pe analiza structurilor

lingvistice. Sus ine c incon tientul este structurat în limbaj i c incon tientul unui
subiect este de fapt discursul celuilalt (individ, grup, organiza ie).
Încearc s elaboreze o psihanaliz bazat pe „subiectul incon tientului” i pe
Contribu ia sa const în aceea c a f cut o leg tur între formele de limbaj
puse în eviden de Freud i procesele descrise de lingvistic i retoric .
El crede c tradi ia psihanalizei americane a uitat cuvântul, definind
incon tientul ca „discurs asupra celuilalt”. El consider c incon tientul este structurat
ca un limbaj i materialul simbolic pe care îl con ine are legile lui similare cu cele ale
limbajului vorbit. Ca urmare, utilizarea modelelor lingvistice va permite descifrarea
legilor sale. Figurile centrale ale acestui limbaj sunt metonimia i metafora.
Lacan este singurul psihanalist care afirm c dimensiunea fundamental în
care se realizeaz psihanaliza este cea a cuvântului.
Viziunea sa asupra incon tientului este dubl :
- o viziune structuralist , incon tientul ca sistem închis, cu propriile legi
gramaticale
- o viziune dinamic-procesual , incon tientul ca discurs al structurilor
profunde ale subiectului.
Cum consider Lacan c este structurat incon tientul?
Întocmi i o list cu câteva note comune ale neofreudismului

Rezumat
colile i curentele care se vor dezvolta dup 1920 vor purta numele de
neofreudism. Caracteristica comun o constituie renun area la tezele pansexualiste i
biologiste ale psihismului infantil i sublinierea importan ei factorilor actuali,
personali i sociali în geneza nevrozelor.
Anna Freud a teoretizat mecanismele de ap rare ale Eului acordând o mai
mare importan Con tiin ei i Eului.
Melanie Klein a legat teoria psihanalitic a lui Freud de dezvoltarea copiilor
foarte mici i a inventat o nou tehnic psihoterapeutic , numit ludoterapie, pentru
a analiza jocurile copiilor.
E. Erikson descrie dezvoltarea psihosocial ca pe o succesiune de momente în
care Eul are de „ales” între dou modalit i opuse de r spuns la mediu i teoretizeaz
conceptul de „criz de dezvoltare”.
Psihanaliza social :
Horney a elaborat conceptul de „anxietate fundamental ”, sentiment de fiin
izolat i neajutorat fa de o lume poten ial ostil i pe cel de „neajutorare în
copil rie”.
H. Sullivan a elaborat teoria personalit ii ca pattern al rela iilor
interpersonale.
Erich Fromm dezvolt umanismul sociopsihanalitic sau Freudo-marxismul.
Psihanaliza existen ialist
J.P. Sartre urm re te descoperirea proiectului original al Fiin ei
R.L. Szondy teoretizeaz metoda analizei destinului
D. Anzieu promoveaz autoanalizarea
J.M. Lacan propune o hermeneutic psihanalitic fondat pe analiza
structurilor lingvistice, sus inând c incon tientul este structurat în limbaj
Horney, Karen (1998), Personalitatea nevrotic a zilelor noastre, Bucure ti,
Ed. IRI
Fromm, Erich (1983), Scrieri alese, Bucure ti, E.D.P.
1. Ludoterapie ca tehnic psihoterapeutic se refer la:

a. analizarea arhetipurilor din incon tientul colectiv
b. folosirea jocului pentru a avea acces la incon tientul copilului i pentru a-l
ajuta pe acesta s se confrunte cu dificult i de ordin emo ional.
2. Speran a activ în concep ia lui Fromm se refer la:

a. o a teptarea pasiv a viitorului
b. o revolu ie cultural , fundamentat pe o mi care umanist .
3. Dezvoltarea psihosocial la Erikson const în:

a. o succesiune de momente în care Eul are de „ales” între dou modalit i
opuse de r spuns la mediu
b. parcurgerea celor trei moduri de experien : prototaxic, parataxic, sintactic
4. K. Horney vorbe te în lucr rile sale despre:

a. anxietatea fundamental i despre neajutorarea în copil rie
b. metoda analizei destinului
5. Neofreudismul se caracterizeaz prin:

a. sublinierea importan ei sexualit ii în copil rie
b. sublinierea importan ei factorilor actuali i sociali în geneza nevrozelor.
ALTE CURENTE DIN ISTORIA PSIHOLOGIEI

Plan de idei:
1.Psihologia umanist american

1.1. Fundamente
1.2. Abraham Maslow (1908-1970)
1.2. Carl Ransom Rogers (1902-1987)
2. Psihologia transpersonal
3. Mi carea New Age
4. Logoterapia
Obiective:
- s analiza i critic psihologia umanist american
- s explica i problematica motiva iei i piramida trebuin elor a lui

Maslow
- s în elege i modul în care func ioneaz terapia centrat pe client a lui

Carl Rogers
- s enumera i câteva dintre problematicile abordate de psihologia

transpersonal
- s argumenta i specificul New-Age-ului

1. Psihologia umanist american
1.1. Fundamente
Psihologia umanist american este numit i „a treia for în psihologie”, dup
behaviorism (prima for ) i psihanaliz (a doua for ). Ea începe s se dezvolte prin
anii 50 prin Maslow i Rogers.
Umani tii acuz psihanaliza i behaviorismul pentru pesimism în abordarea

dezvolt rii personalit ii. Concep ia umanist este plin de optimism i încredere în
natura uman .
Puncte de diferen iere:
Psihanali tii sunt obseda i de incon tient
Concep iile behavioriste consider oamenii ca pe ni te fiin e pasive, ac ionate de for e
exterioare, iar studiul con tiin ei este privit ca un misticism
Spre deosebire de ace tia, umani tii:
- consider c oamenii î i modeleaz i î i construiesc activ personalitatea; sunt
oameni liberi i genero i cu poten ial pentru cre tere i dezvoltare
- insist asupra con tiin ei ca abilitate de a utiliza simboluri i de a gândi abstract
- extind tematica psihologic , incluzând experien e umane unice precum: ur , fric ,
dragoste, umor, fericire, r spundere, speran , extaz mistic
Abraham Maslow: „Eu cred c psihologia umanist

trebuie s se ocupe mai mult de problemele importante
ale pozi iei omului în lumea de azi, i spun acest lucru
deoarece problemele importante ale omenirii . r zboi i
pace, exploatare i fraternitate, ur i dragoste, boal i
s n tate, în elegere i conflict, fericire i nefericire –
conduc la o mai bun în elegere a naturii umane i la o
psihologie cu aplica ii directe pentru via a omului.”
Charlotte Buhler: Psihologia umanist se vrea a fi o
solu ie la problemele umane ale timpului nostru: cum s
tr ie ti o via plin de succes i cum s construie ti
rela ii mai satisf c toare între oamenii acestei lumi.”
Carl Rogers: Omul nu are pur i simplu caracteristicile
unei ma ini, el nu este pur i simplu o fiin sub
controlul instinctelor incon tiente ci este o persoan
care creeaz sensul vie ii, care încorporeaz o
dimensiune a vie ii subiective.......Vreme îndelungat ,
omul nu s-a sim it pe sine decât ca o p pu vie,
determinat de for e economice, de for ele
incon tientului sau de for ele mediului înconjur tor. El
a fost subjugat de persoane, institu ii, de teoriile tiin ei
psihologice. Dar el propune cu fermitate o nou
declara ie de independen . El denun alibiurile lipsei
de libertate. El se alege pe sine, angajându-se, într-o
lume extrem de dificil i adesea tragic , s devin el
însu i, nu o p pu , nu un sclav, nu o ma in , ci Sinele
s u unic i individual.”
Obiectul de studiu al umani tilor este con tiin a subiectiv a individului.
Umanismul s-a n scut s-a putut na te numai în SUA, unde exista p o ideologie a
individualit ii.
Scopul psihologiei umaniste este s -i ajute pe oameni s - i maximizeze poten ialul
de cre tere psihologic
Întocmi i o list cu cele mai importante diferen e dintre

psihologia umanist , pe de-o parte i psihanaliz i
behaviorism, pe de alta.
1.2. Abraham Maslow (1908-1970)

În psihologia sa, Maslow utilizeaz concepte originale precum: metamotiva ie,
piramida trebuin elor umane, self-actualization, „peak experience” (experien e de
vârf)
Experien ele de vârf sunt experien e intense, mistice

înso ite de pierderea no iunii de loc i timp. Ele, în
concep ia lui Maslow, provin din dragoste, credin
religioas , explozii de creativitate sau din fuziunea cu
natura.
Maslow consider c pentru starea de bine psihologic este necesar existen a

unei con tiin e de sine i capacitatea de a ajunge la o în elegere cu sinele propriu.
El este considerat ca cel mai mare cercet tor al motiva iei umane. Pentru
Maslow exist dou tipuri de motiva ie:
- motiva ia datorat lipsei, nevoia de a reduce tensiuni fiziologice ( foame, sete
etc.) care poate fi considerat ca o corectare a inadecv rii
- motiva ia datorat cre terii, legat de satisfacerea unor nevoi ca apreciere,
dragoste
Acest al doilea tip de motiva ie ac ioneaz conform principiului c atunci când
nu mai exist nici o lips , oamenii simt nevoia s se dezvolte, dep indu- i condi ia
prezent .
Motivele formeaz un pattern care poate forma o ierarhie – ierarhia nevoilor
Nevoie de
realizare a
Sinelui
Nevoi estetice (frumuse e,
ordine, simetrie)
Nevoi cognitive
Nevoi de apreciere
Nevoi de apartenen i afec iune
Nevoi de securitate (ad post, siguran )
Nevoi fiziologice (foame, sete)
Toate aceste nevoi sunt înn scute i prezente cel pu in la început la to i oamenii.
Nevoile bazale trebuie satisf cute cel pu in par ial înainte ca cele superioare s devin
importante.
Piramida trebuin elor are 7 niveluri i 3 paliere:
- palierul de baz cuprinde 2 niveluri (nevoi fizice: foame, sete i nevoi de
securitate: ad post i siguran )
- palierul superior de baz cuprinde 4 niveluri (nevoia de proprietate i
dragoste, nevoia de stim i apreciere, nevoi cognitive, nevoi estetice: frumuse e,
ordine, simetrie)
- palierul superior care cuprinde un nivel (self-actualization, adic împlinirea
la maximum a propriului poten ial)
Self-actualization este o meta-nevoie i const în

motiva ia pentru valori mai înalte, motiva ia de
realizare a sinelui prin frumuse e, unicitate, perfec iune,
transcenden , dorin a de a crea.
Nu v mai uita i în suportul de curs i încerca i s

desena i singuri piramida motivelor men ionând ce
nevoi apar pe fiecare nivel.
1.2. Carl Ransom Rogers (1902-1987)

Este cel mai important teoretician al psihologiei umaniste americane. Ca
psihoclinician a lucrat în special cu pacien i afecta i de tulbur ri emo ionale.
Consider c multe probleme se nasc din dilema „a

trebui/a dori”. Este vorba despre conflictul dintre ceea
ce oamenii cred c ar trebui s fac i ceea ce simt c
este mai bine pentru ei s fac . Disconfortul generat de
aceast dilem genereaz anxietate.
Teoria sa porne te de la premisa c oamenii sunt în general buni:

- individul este unic i are nevoie bazal de o imagine pozitiv , de respect i
admira ia altora
- to i oamenii se nasc cu tendin a spre realizarea de sine
Conceptul central este”Sinele” (perspectiva asupra propriei persoane,
dobândit î n cursul vie ii) sub dou aspecte:
- sinele perceput, care influen eaz modul în care individul percepe lumea i
propriul comportament
- sinele ideal, percep ia modului în care individul ar dori sau ar trebui s fie.
Când exist o relativ compatibilitate între sinele perceput i cel ideal exist
s n tate psihic . Problemele psihologice apar atunci când exist incongruen între
acestea
El ini iaz terapia centrat pe client, ca metod nou de psihoterapie. În
concep ia clien ii (nu pacien ii) au puterea i motiva ia de a se ajuta singuri iar
facilitatorul (nu terapeutul) nu este o figur autoritar ., care îl ajut pe client s - i
clarifice gândurile, s - i controleze destinul. Psihoterapia este non-directiv . Rogers a
utilizat i terapia de grup.
Prin ce se deosebe te psihoterapia lui Rogers de

psihanaliza lui Freud?
Evaluarea psihologiei umaniste
Aspecte pozitive:
- a atras aten ia asupra autoaprecierii în func ionarea psihicului
- constituie o contragreutate a abord rilor deterministe
- a dezvoltat noi tehnici terapeutice
Critici
- terminologia nu este clar definit
- terapia centrat pe client are succes la indivizii logici i motiva i s caute
ajutor i nu la cei izola i sau cu tulbur ri psihice profunde
- valorile sus inute de umani ti pun prea mult accent pe starea de bine a
individului, neglijând orice leg tur cu starea de bine a celorlal i.
Compara i viziunea psihologiei umaniste asupra omului

cu cea a psihanalizei
2. Psihologia transpersonal
Fondatorul s u este psihiatrul ceh Stanislaw Grof care a emigrat în SUA în
anii 70. Psihologia transpersonal este considerat a 4-a for în psihologie i este
continuatoarea psihologiei umaniste.
Transpersonal înseamn dincolo de persoan , adic se

urm re te extinderea câmpului cercet rilor prin
transcenderea limitelor obi nuite ale self-ului i
persoanei. Conceptele utilizate sunt: proces
transpersonal, con tiin integral , metanevoi, extaz i
experien mistic , transcenden a eului, sacralizarea
vie ii cotidiene, con tiin a cosmic , sinergia individului
i a speciilor, medita ie transcedental , cooperarea
transpersonal , realizare i autorealizare transpersonal .
Transpersonalii sunt nemul umi i c psihologia se limiteaz la aspecte banale ale vie ii
cotidiene. Ei plaseaz în centru Con tiin a „ca dimensiune central care ofer baza i
contextul tuturor experien elor.”Ei ar dori s r spund unor întreb ri precum:
- cum se poate eliber individul de cercul condi ion rilor interioare?
- cum poate ajunge la tr irea plenar a st rilor sale de con tiin ?
- cum pot deveni disponibile toate poten ialit ile con tiin ei?
i tot ei r spund, prin:
- eliminarea contradic iilor defensive i a obstacolelor interne
- lini tirea i relaxarea min ii
- reducerea distorsiunilor perceptive
- controlul voluntar al st rilor interioare
- autocunoa tere i transformare interioar
- expansiunea con tiin ei
Psihologia transpersonal pledeaz pentru împlinirea Self-ului prin:
- transcendere
- cosmizare
- sinergie
La început psihologia transpersonal s-a ocupat de
inducerea st rilor excep ionale de con tiin , iar dup
anii 60 s-au concentrat pe realizarea Self-ului.
S. Grof a demonstrat experimental existen a unui plan
transpersonal al con tiin ei (o extindere a câmpului de
con tiin dincolo de limitele conven ionale ale
organismului i psihismului. Este vorba despre o
con tiin în care omul se simte una cu cosmosul ca
totalitate. Lucrând în clinic , S. Gros a folosit 17 ani
LSD-ul i alte substan e psihedelice în terapia
psihedelic fundamental de Humphrey Osmond. Din
cauza interzicerii acestor substan e a fost for at s
renun e i a continuat cu practici care induc st ri
asem n toare (medita ie, hipnoz etc.)
Grof a elaborat o cartografie a incon tientului, adic o hart a fenomenelor

psihice incon tiente care cuprinde 3 câmpuri:
- câmpul experien elor psihodinamice, asociat cu evenimente din
trecutul i prezentul persoanei
- câmpul experien elor perinatale care este în leg tur cu fenomene
biologice ale partului
- câmpul experien elor transpersonale care dep e te limitele
individului, prin transcendere i cosmizare
Cartografia sa este confirmat de:
- psihologia lui Jung
- experien ele paroxistice ale lui Maslow
- colile religioase i mistice din diferite culturi.
El elaboreaz conceptul de COEX (experien condensat ) sub form de
proces de tr iri care formeaz un principiu psihic general.
În concep ia prof. I. Mânzat, experien ele transpersonale constatate i
verificate de Grof se refer la:
- expansiunea temporal a con tiin ei (experien e embrionare, ancestrale,
colective i rasiale, filogenetice, încarn ri trecute, precogni ii, clarviziuni, clar audi ii,
c l torii în timp)
- expansiune spa ial a con tiin ei (transcenden a ego-ului în rela ii
interpersonale i experien a unit ii duale, identificarea cu alte persoane sau grupuri,
identificarea cu animale, vegetale, con tiin a materiei organice, con tiin a planetar ,
extraplanetar , experien e în afara corpului, premoni ii, telepatie)
- contrac ia spa ial a con tiin ei )con tiin organic , tisular i celular ,
experien e mediumice, întâlniri cu spirite omene ti i supraomene ti, experien e din
alte universuri i întâlniri cu locuitorii lor, experien e arhetipale i mitologice,
în elegerea intuitiv a simbolurilor universale)
- con tiin a spiritului universal
- vidul supracosmic i metacosmic
Grof pune în rela ie experien ele transpersonale cu tanatologia.
Tanatologia este o disciplin medical care se ocup cu

descrierea experien elor tr ite de muribunzi sau de
persoanele care au fost reanimate. Relat rile acestora
din urm corespund cu experien ele transpersonale i
coincid între ele (experien e extracorporale cu retr irea
unor momente din via , tunelul i lumini a de la
cap tul lui, înso ite de extaz. Reîntoarcerea la via este
resim it de to i ca fiind dezagreabil .
În psihoterapia reîncarn rii se lucreaz pe mai multe planuri cu clien ii.

Bolnavul este condus în trans , prin regresie pân la o existen anterioar concep iei.
El î i retr ie te experien ial na terea, de la fecundare la expulzare. Bolnavul se
vindec prin reintegrarea în con tiin a actual a unor evenimente dramatice din via a
anterioar . Aceast rena tere ) reîncarnare este fenomenul cel mai controversat al
psihologiei transpersonale. Totu i, în 1988, în Germania existau aproximativ 800 de
psihoterapeu i care practicau vindecarea prin hipnoz .
Psihologia transpersonal recomand o serie de metode practice:
- psihoterapia transpersonal
- medita ii cu tehnici orientale
- autosugestia
- hipnoza
Se propune, de asemenea, o tehnologia care parcurge trei faze:
- stadiul identific rii )dobândirea capacit ii de a controla emo iile, gândurile
i de a fi responsabil de sine, proces ce seam n cu individuarea lui Jung)
- stadiul dezidentific rii (eliberarea treptat de con tiin i de con inuturile
sale
- stadiul autotranscenden ei (prin care se ajunge la un nou nivel de con tiin ,
dincolo de orice limite spa iale i temporale.
Demonstra i c psihologia transpersonal este

continuatoarea psihologiei umaniste.
3. Mi carea New Age

Mi carea New Age s-a dezvoltat sub influen a psihologiei transpersonale i a
filosofiei orientale. Ea promoveaz paradigma holist sau „revr jirea V rs torului”
Herman Schulze-Berndt a formulat 5 tr s turi definitorii pentru spiritualitatea
New Age.
- depersonalizarea lui Dumnezeu
- divinizarea panteist a omului
- derealizarea lumii (realitatea obiectiv este declarat iluzorie i loc vremelnic
de joac al spiritului pur)
- propov duirea mântuirii i a automântuirii prin tehnici i ritualuri de
dobândire a st rii de iluminare
- identificarea r ului cu starea de ne-iluminare spiritual .
Acest curent apare sub forma unui neo-gnosticism cu

diferite denumiri: teosofie, antroposofie, scientologie,
mi carea Graal.
4. Logoterapia
Întemeietorul ei este Viktor E. Frankl, de forma ie psihiatru. Concep ia sa
teoretic i metodologic e cunoscut ca „a treia coal vienez de psihiatrie”.
Frankl a stat 3 ani în lag rul de la Auschwitz, unde
aproape toat familia sa a fost exterminat . A scris
peste 20 de volume, traduse în majoritatea limbilor
Mesajul s u este: „credin necondi ionat într-un sens necondi ionat”. Sartre
afirma c omul se inventeaz pe sine, î i proiecteaz propria sa esen . Pentru Frankl
sensul existen ei nu este inventat de om ci mai curând descoperit de acesta. Bazându-
se pe concep ia lui Spinoza care afirma c emo ia, care este suferin , înceteaz s mai
fie suferin din momentul în care se formeaz op imagine clar i precis despre ea,
Frankl consider c cine are un scop în via nu se mai teme de vicisitudinile acesteia.
Logoterapia este o terapie prin Logos (în gr. Sens, spirit dar i ra iune divin ,
Hristos). Prin aceast terapie clien ii sunt ajuta i s - i g seasc un sens în via . Cele
trei modalit i prin care se poate descoperii sensul vie ii sunt:
- ac iunea
- experien a unei valori
- suferin (este o concep ie apropiat de cea cre tin , unde omul trebuie s fie
capabil s g seasc un sens suferin ei sale)
Rezumat
Psihologia umanist american este numit i „a treia for în psihologie”. Ea se

opune psihanalizei i behaviorismului pentru pesimismul de care dau dovad în
abordarea dezvolt rii personalit ii. Concep ia umanist este plin de optimism i
încredere în natura uman .
Abraham Maslow este considerat cel mai mare cercet tor al motiva iei umane.
El este autorul „piramidei trebuin elor”. Carl Rogers este cel mai important
teoretician al psihologiei umaniste americane. El ini iaz terapia centrat pe client, ca
metod nou de psihoterapie i teoretizeaz conceptele de „sine perceput” i de „sine
ideal”
Psihologia transpersonal a fost fondat de psihiatrul ceh Stanislaw Grof i
este continuatoarea psihologiei umaniste. Ea urm re te extinderea câmpului
cercet rilor prin transcenderea limitelor obi nuite ale self-ului i persoanei.
Mi carea New Age s-a dezvoltat sub influen a psihologiei transpersonale i a
filosofiei orientale
Logoterapia (Viktor E. Frankl) este o terapie prin Logos prin care clien ii sunt
ajuta i s - i g seasc un sens în via .
Mânzat, Ion, (2002), Psihologia transpersonal , Ia i, Ed. Cantes
1. Terapia lui Carl Rogers este centrat pe:
a. boal
b. client
2. Psihologia transpersonal este o continuatoare a:

a. neo-behaviorismului
b. psihologiei umaniste
3. Omul, în psihologia umanist este v zut ca:

a. o persoan capabil de autorealizare
b. o victim i un prizonier al trecutului s u
4. Psihoterapia reîncarn rii apar ine:

a. Psihologiei transpersonale
b. Logoterapiei
5. În piramida trebuin elor a lui Maslow, palierul de baz cuprinde:

a. nevoi fizice i nevoi de securitate
b. nevoia de proprietate i nevoia de apreciere
:
PSIHOLOGIA COGNITIVA
Plan de idei
1. Defini ia psihologiei cognitive.
2. Locul psihologiei cognitive în cadrul tiin elor cognitive i al

psihologiei.
2.1. Constituirea tiin elor cognitive.
2.2. Psihologia cognitivã i tiin ele cognitive.
2.3. Psihologia cognitivã i tiin ele psihologice;
3. Ideile fundamentale ale psihologiei cognitive.
4. Psihologia cognitivã la ora actualã.
OBIECTIVE
- sã defini i psihologia cognitivã în sens restrâns i în sens larg
- sã descrie i abordarea cognitivã a fenomenelor i proceselor

psihice
- sã explica i impactul tiin elor cognitive asupra psihologiei

cognitive
- sã face i predic ii asupra viitorului psihologiei cognitive.

1. Defini ia psihologiei cognitive
Sintagma de "psihologie cognitivã" are douã accep iuni.

a) în sens restrâns, ea semnificã studiul detaliat al sistemului cognitiv uman i
al subsistemelor sale (memorie, gândire, percep ie etc). În acest sens psihologia
cognitivã studiazã procesãrile la care este supusã informa ia între input-ul senzorial i
output-ul motor sau comportamental.
De aceea, urmãrind sã descrie cât mai acurat prelucrãrile de informa ie din
sistemul cognitiv, psihologia cognitivã i-a elaborat un limbaj propriu i utilizeazã o
metodologie specificã.
b) în sens extins, ea poate fi definitã ca abordarea tuturor fenomenelor psihice
i comportamentale din perspectiva mecanismelor informa ionale subiacente.
În prezent s-au creat teorii cognitive ale emo iei i stress-ului (care încearcã sã
stabileascã modul în care procesele cognitive determinã emo iile sau reac ia de stress),
teorii cognitive ale motiva iei (centrate pe detectarea prelucrãrilor de informa ie în
motiva ie), psihologia socialã cognitivã (care încearcã sã explice comportamentul
social prin prisma factorilor informa ionali subiacen i), terapii de sorginte cognitivã
etc.
Sub raport tematic, psihologia cognitivã este o prelugire a psihologiei
gestaltiste i asocia ioniste, de la care a preluat multe teme de cercetare, dar pe care le
trateazã cu o metodologie mult mai riguroasã, prin paradigma conceptualã a teoriei
informa iei.
Exemplu. Din psihologia gestaltistã s-au preluat

principiile gestaltiste (principiile proximitã ii,
similaritã ii, al bunei închideri etc.) i au fost integrate în
procesarea secundarã a informa iei vizuale.
De asemenea, a fost preluatã ideea de bazã a
asocia ionismului, potrivit cãreia con inuturile psihice
formeazã lan uri asociative organizate ierarhic. Ea a fost
concretizatã în câteva modalitã i specifice de reprezentare
a cuno tin elor cum ar fi re elele semantice sau schemele
cognitive.
Recapitula i legile organiz rii perceptive din psihologia

gestaltist i teoriile asociani tilor
Psihologia cognitivã are un caracter bipolar. Ea este în acela i timp:

a) o disciplinã tiin ificã din cadrul tiin elor cognitive;
b) o ramurã sau direc ie de specializare a însã i psihologiei.
2. Locul psihologiei cognitive în cadrul tiin elor cognitive i al psihologiei
2.1. Constituirea tiin elor cognitive.

Familia tiin elor cognitive este formatã din:
- filosofie (dar nu existen ialismul, ci filosofia analiticã, logicile filosofice i
epistemologia);
- lingvisticã (dar numai lingvistica teoreticã);
- inteligen ã artificialã;
- neuro tiin e cognitive;
- antropologie (dar numai antropologia culturalã);
- psihologie cognitivã.
Rela iile dintre tiin ele cognitive au fost schimbãtoare. Multã vreme filosofia
i neuro tiin ele nu au avut rela ii foarte bune, dar modelarea neoconexionistã a
proceselor cognitive a favorizat apropierea dintre ele. In schimb, antropologia se
plaseazã încã pe un loc secund. Aceastã uitare va fi reparatã numai când se vor
recunoa te contribu iile aduse de psihologia socialã, cãci nu se poate uita importan a
factorilor sociali, afectivi, istorici i culturali în explicarea cogni iei.
Na terea tiin elor cognitive a fost posibilã datoritã realizãrilor din domeniul
logicii matematice, a ciberneticii i teoriei informa iei. Trei evenimente i-au adus o
contribu ie specialã:
- crearea sistemelor formale i definirea calculabilitã ii;
- construirea ma inii Turing
- centrarea aten iei asupra fluxurilor informa ionale.
a) Într-un sistem formal manipularea simbolurilor se face pe baza unor reguli
pur sintactice, ceea ce permite demonstrarea teoremelor din axiome, pe baza unor
calcule mecanice. S-a teoretizat conceptul de « calculabilitate »
Orice func ie este calculabilã dacã este general-recursivã,

adicã dacã ea poate fi specificatã în mod clar i descompusã
într-un numãr finit de componente.
Datoritã acestei defini ii, devenea evident faptul cã nu numai func iile
numerice sunt calculabile ci i orice func ie general-recusivã, de la func iile logice
elementare pânã la combina iile lingvistice sau comportamentele de rezolvare de
probleme. Ca urmare, dacã se descoperã o rela ie func ionalã între input-ul i output-
ul sau comportamentul unui individ i, dacã aceastã func ie este general-recursivã,
adicã se poate specifica într-un numãr finit de pa i, func ia respectivã poate fi
reprodusã cu mijloace mecanice.
b) O contribu ie deosebitã a adus-o i logicianul b, cel care în al doilea rãzboi
mondial a lucrat pentru spargerea codurilor secrete germane. El a construit o ma inã
teoreticã cu computabilitate universalã, numitã ma ina Turing i a indicat modalitatea
operativã de stabilire a inteligen ei unui sistem artificial. Aceastã procedurã cunoscutã
sub numele de testul Turing stipulezã cã un sistem artificial este inteligent dacã
rãspunsurile pe care le dã unui observator extern nu pot fi deosebite de rãspunsurile pe
care le-ar fi dat un subiect uman.
c) În sfâr it, cibernetica i teoria informa iei au atras aten ia lumii tiin ifice
asupra importan ei fluxurilor informa ionale. Pânã în acel moment cercetãtorii au
vizat numai aspectele substan iale i energetice ale realitã ii, neglijând dimensiunea
informa ionalã. In aceastã perioadã, s-a con tientizat faptul cã investigarea informa iei
este nu numai necesarã dar i posibilã, elaborându-se primele teorii matematice ale
informa iei (Shannon) i primele ma ini de procesare a informa iei (von Neumann).
Formalizatã i convertitã în func ii calculabile, informa ia a fãcut posibilã apari ia
calculatoarelor.
Acestor condi ii li se adaugã i faptul cã în psihologie, behaviorismul î i
epuizase poten ialul explicativ, ceea ce a determinat o reconsiderare a "cutiei negre".
S-a proiectat astfel o viziune asupra psihicului ca sistem de procesare a informa iilor.
În acest context studiul fenomenelor psihice a devenit studiul prelucrãrilor pe
care le suferã informa ia între input-ul senzoral i output-ul motor. (U. Neisser, 1967)
Descrie i contextul care a permis apari ia tiin elor
cognitive
În vara anului 1956 se conturaserã deja douã grupuri de cercetare a

mecanismelor de procesare a informa iilor: unul la Masachusetts Institute of
Technology (MIT), celãlalt la Camegie-Mellon. Un eveniment remarcabil l-a
constituit simpozionul organizat de MIT între 10-12 septembrie din acela i an. Ultima
zi a simpozionului, 12 septembrie 1956 este consideratã ziua de na tere a tiin elor
cognitive.
În acea zi au fost prezentate trei comunicãri tiin ifice de

referin ã:
- H. A. Simon i A. Newel au prezentat prima demonstra ie
pe calculator a unei teoreme logice;
- N. Chomsky a criticat behaviorismul i a ini iat lingvistica
teoreticã;
- G. Miller a prezentat celebrul sãu studiu referitor la
numãrul 7+/-2.
Termenul de "psihologie cognitivã" a fost consacrat de cãtre U. Neisser, care

în 1967 a publicat un volum intitulat: Cognitive Psychology.
2.2. Psihologia cognitivã i tiin ele cognitive.

Impactul tiin elor cognitive asupra psihologiei cognitive este vizibil sub cel
pu in trei aspecte:
- nivelul de analizã al fenomenelor cognitive;
- aparatul conceptual utilizat;
- instrumentarul metodologic folosit.
a) În ceea ce prive te nivelul de analizã al fenomenelor cognitive, acesta este
mult mai detaliat fa ã de abordarea tradi ionalã.
Dacã psihologia tradi ionalã realizeazã o analizã molarã a proceselor
cognitive, psihologia cognitivã întreprinde o analizã molecularã.
Exemplu. În mod tradi ional, memoria era vãzutã ca o

facultate psihicã unitarã, guvernatã de câteva legi generale,
legile memoriei i putea fi mãsuratã prin teste de
recuno tere i reproducere. O analizã minu ionasã a
memoriei cu instrumentarul tehnic i conceptual al
psihologiei cognitive a infirmat i teza caracterului unitar al
memoriei i pretinsa universalitate a recuno terii i
reproducerii ca metode de evaluare a acesteia.
Au fost puse astfel în eviden ã memoriile diferite de care
dispune subiectul uman (memorii senzoriale, memorie de
lucru, memorie de lungã duratã, memorie episodicã,
memorie semanticã, memorie explicitã, memorie implicitã),
fiecare cu legitã i i mecanisme proprii i cu corelate
neurobiologice specifice.
Op iunea pentru acest tip de analizã detaliatã, molecularã a proceselor
cognitive a fost rezultatul a douã presiuni care s-au exercitat asupra psihologiei
cognitive. Prima, a fost o presiune de sus, din partea inteligen ei artificiale. In
tentativa ei de a construi sisteme inteligente, ea s-a declarat insatisfãcutã de oferta
psihologiei tradi ionale, a conceptelor clasice, faculta ioniste, pentru cã numai o
analizã în detaliu, componen ialã putea fi relevantã pentru construc ia unor programe
de inteligen ã artificialã. Apoi, a existat o presiune de jos, din parte neuro tiin elor. In
urma descoperirii neurotransmi ãtorilor, a neuromodulatorilor, a neurohormonilor, a
sinapselor electrice, a utilizãrii tomografiei computerizate, a magnetoencefalografiei
etc, s-a creat un decalaj enorm între nivelul de analizã infracelular, extrem de detaliat,
practicat de neuro tiiin e i analiza molarã, în termeni faculta ioni ti practicatã de
psihologia tradi ionalã. De aceea a fost necesar sã se recurgã la o analizã
componen ialã, molecularã a proceselor cognitive, analizã a cãrei rezultate sã poatã fi
relevante atât pentru construc ia de software inteligent cât i pentru stabilirea unor
coresponden e adecvate cu procesele neurobiologice.
Explica i din ce cauz nivelul de abordare al fenomenelor

în psihologia cognitiv este diferit de cel din psihologia
tradi ional .
b) În ceea ce prive te limbajul reclamat de acest nou nivel de analizã al

sistemului cognitiv, psihologia cognitivã a fost nevoitã sã- i dezvolte un nou aparat
conceptual. Astfel, sunt curent folosi i termeni ca: "spa iul problemei", "mediul
problemei", "proces modular", "geon", "prototipicalitate", "analizã ascendentã",
"analizã decendentã", "reguli de producere", "re ele semantice", "re ele
neuromimetice", "regula retropropagãrii erorii"," "regula delta generalizatã",
"prelucrãri distribuite", "scenariu cognitiv", "test implicit", "rest de activare",
"procesãri subsimbolice", "chunks-uri" etc.
Nu este vorba despre o simplã modificare de limbaj, despre o reformulare a
unor vechi concepte, ci despre o muta ie conceptualã, care a permis abordarea
sistemului cognitiv uman dintr-o nouã perspectivã i la un nou nivel de analizã.
Alege i trei concepte proprii psihologiei cognitive i c uta i

defini ia lor in dic ionar.
În plus, repertoriul conceptual al psihologiei cognitive variazã în func ie de

cele douã paradigme în cadrele cãrora se realizeazã investigarea sistemului cognitiv
uman (paradigma clasic-simbolicã i pradigma (neo)conexionistã).
c) În ceea ce prive te instrumentarul metodologic utilizat, fãrã îndoialã cã
experimentul, ca metodã de producere i de validare a noilor cuno tin e a rãmas axa
metodologicã principalã. Dar, se recurge în mod curent i la o altã axã metodologicã
formatã din tripletul modelare-formalizare-simulare pe calculator.
Un model este o construc ie teoreticã ce specificã componentele suficiente ale
unui mecanism, care genereazã output-uri specifice din procesarea unor input-uri
specifice. Modelul este astfel o ipotezã elaboratã care va fi ulterior testatã
experimental. Aceste procesãri, odatã specificate sunt formalizate, adicã transcrise
într-un limbaj logico-matematic sau de programare. Odatã formalizat, procesul
cognitiv este implementat pe calculator. Dacã modelarea i formalizarea au fost
corecte, atunci calculatorul va simula procesul respectiv, adicã va avea acelea i
performan e ca i subiectul uman.
Cele douã axe metodologice, experimentul i modelarea-formalizarea-
simularea, nu epuizeazã însã întregul repertoriu metodologic la care recurge
psihologia cognitivã. Alte metode utilizate sunt: analiza protocolului gândirii cu voce
tare, înregistrarea mi cãrilor oculare, ascultarea dihotomicã (dioticã) etc.
Nota specificã a psihologiei cognitive, ca tiin ã cognitivã, o constituie
îmbinarea experimentului cu modelarea, formalizarea i simularea pe calculator.
Analiza i asem n rile i deosebirile dintre psihologia

cognitiv i cea tradi ional .
2.3. Psihologia cognitivã i tiin ele psihologice

În mãsura în care sunt interesate de modul în care personalitatea umanã
proceseazã informa iile, toate ramurile psihologiei sunt marcate de prezen a
psihologiei cognitive.
- psihologia clinicã nu se mai poate dispensa de cercetaarile pe care le-a fãcut
psihologia cognitivã asupra procesãrii informa iei în cazul depresiei, anxietã ii,
fobiilor, schizofreniei etc.
- psihologia muncii i psihologia organiza ionalã profitã din plin de
cercetãrile de psihologie cognitivã asupra luãrii deciziei, reprezentãrii cuno tin elor,
rezolvãrii de probleme. - psihologia educa iei recurge din ce în ce mai mult la
cercetãrile de psihologie cognitivã asupra memoriei de lucru, strategiilor rezolutive,
reprezentãrii cuno tin elor etc.
În plus, au apãrut noi direc ii de specializare în interiorul acestor ramuri.
Trebuie sã re inem însã cã influen a contingen elor (întãriri pozitive sau
negative) asupra comportamentului, expresivitatea emo iilor, motiva ia, rela iile
interpersonale nu pot fi reduse integral la structuri i prelucrãri cognitive.
Teoriile i modelele psihologiei cognitive trebuie sã aibã validitate predictivã,
adicã sã genereze predic ii valide sau cel pu in testabile despre comportamentul uman
în situa ii naturale, cotidiene. Formalizarea i simularea pe calculator nu sunt cerin e
naturale i/sau suficiente pentru ca un model al psihologiei cognitive sã fie acceptat de
comunitatea psihologilor. Se pretinde ca modelul în cauzã sã genereze predic ii
testabile i relevante pentru comportamentul uman. In schimb, validitatea ecologicã a
unei teorii a psihologiei cognitive nu prezintã interes deosebit pentru celelalte tiin e
cognitive, în special pentru inteligen a artificialã. Mãsura în care un model elaborat
satisface unul sau celalalt dintre aceste standarde îl apropie mai mult de tiin ele
cognitive sau de psihologie.
3. Ideile fundamentale ale psihologiei cognitive
Câteva idei se desprind din analiza lucrãrilor de specialitate:

a) Subiectul uman, în general i sistemul cognitiv, în special, sunt sisteme de
prelucrare a informa iilor.
b) Un sistem de prelucrare a informa iilor este, în esen ã, un sistem de
prelucrare a reprezentãrilor (simbolice sau subsimbolice).
c) Sistemul cognitiv dispune de o arhitecturã proprie ce poate fi stabilitã prin
analogie cu arhitectura func ionalã a computerului (metafora "computer") sau prin
analogie cu func ionarea creierului (metafora "creier").
d) Arhitectura sistemului cognitiv se compune din trei elemente: reprezentãri
cognitive, structuri sau scheme cognitive, opera ii sau prelucrãri cognitive,
interrela ionate.
e) Performan ele unui subiect uman pot fi modelate artificial i încredin ate
spre realizare ma inilor (a a -numitul "sistem expert").
f) In construc ia sistemelor expert, formate din baza de cuno tin e, ma ina de
inferen e, modul de învã are i interfa a, psihologia cognitivã se întâlne te cu
inteligen a artificialã.
4.Psihologia cognitiv la ora actual
În prezent, psihologia cognitivã este extrem de diversificatã i neunitarã.

Astfel, pot fi puse în eviden ã cel pu in patru variante de cognitivism (Marc Richelle,
1987, cf. M. Zlate, 2000, p.236):
- prima variantã descrie i explicã mecanismele psihice intervenite între input
i output, aducând corecturile necesare behaviorismului actual. Aceastã variantã are
implica ii teoretice i metodologice;
- a doua variantã, numitã cognitivism radical, considerã fenomenele interne ca
obiect al psihologiei, reducând comportamentul la statutul de simplu indicator al
proceselor mentale i avându- i corespondentul în unele terapii cognitive care
interpreteazã comportamentul ca simptom al unei stãri interne. Aceastã variantã are
implica ii epistemologice;
- a treia variantã insistã asupra reabilitãrii subiectului ca ini iator al propriilor
sale conduite, de unde i frecven a utilizãrii unor termeni ca "decizie", "alegere",
"selec ie" etc. Aceastã variantã are implica ii filosofico-morale;
- a patra variantã se concentreazã asupra studierii mecanismelor cognitive prin
opozi ie cu cele afective, deschizând astfel drumul cãtre cercetarea inteligenþei
artificiale. Aceastã ultimã variantã are impact asupra manierei în care se asimileazã i
se practicã psihologia.
Autorul citat ne asigurã cã prima variantã reprezintã un progres firesc al
psihologiei, de i ea nu a schimbat radical obiectul acesteia. A doua variantã ridicã
semne de întrebare referitoare la articularea cercetãrii fundamentale cu practica
clinicã, pentru cã proclamã ruptura de psihologia comportamentului. Dacã cea de-a
treia variantã este consideratã de Marc Richelle tonifiantã pentru cã ne ajutã sã
în elegem unicitatea persoanei, cea de-a patra variantã este consideratã unilateralã.
Un alt autor, George Vignaux aratã cã "multiplele lucrãri din ultima vreme
evocã o mare controversã referitoare la sensul, natura i arhitectura cogni iei. Aceste
dezbateri se rezumã la opozi ia dintre cognitivismul clasic i cel conexionist, primul
fãcând deja coalã, al doilea abia afirmându-se. Nici o paradigmã unificatoare nu a
depã it aceastã opozi ie" (G. Vignaux, 1992, p.311). El vorbe te despre "declinul
cognitivismului clasic", despre "ruptura dintre el i conexionism".
În legãturã cu psihologia cognitivã persistã întrebarea dacã este o modã sau
este mai mult de atât. Pentru a rãspunde la aceastã întrebare este necesarã o trecere în
revistã a criticilor ce se aduc psihologiei cognitive.
a) O primã categorie de critici vine din partea celor care de i clameazã natura
informa ionalã a psihicului, atribuie psihologiei cognitive statutul de curent
psihologic, alãturi de altele, hãrãzit dispari iei. Aceste critici se caracterizeazã prin
inconsecven ã logicã pentru cã recuno terea importan ei prelucrãrilor informa ionale
implicã automat admiterea psihologiei cognitive ca demers tiin ific peren.
b) O a doua categorie de critici invocã lipsa de plauzibilitate neuronalã a
modelelor psihologiei cognitive. De exemplu, se repro eazã imposiblitatea gãsirii
unui corespondent neurofiziologic pentru regulile de producere (perechi de tipul
"dacã.....atunci", unde în antecedent este o condi ie, iar în consecvent o ac iunea sau
opera ie care se executã dacã condi ia este îndeplinitã). Aceste critici confundã
nivelele de analizã ale sistemului cognitiv, cãci informa ia procesatã i structurile
anatomice care o realizeazã sunt lucruri diferite. In plus, modelãrile neoconexoniste
sunt de inspira ie neuronalã evidentã, plauzibilitatea neurofiziologicã fiind unul dintre
atuurile lor fundamentale.
c) În fine, o a treia categorie de critici vine din partea behaviori tilor. Fãrã a
nega existen a unor prelucrãri interne a stimulilor, behaviori tii actuali neagã
posibilitatea cunoa terii lor prin instrumentarul metodologic utilizat sau neagã rolul
cauzal al factorilor cognitivi în inducerea unor comportamente. In ultimul timp însã,
tot mai mul i behaviori ti se recunosc în noile modelãri neoconexioniste ale
proceselor cognitive, re elele neuromimetice fiind considerate de unii ca "un
behaviorism mascat" sau "un behaviorism în haine computa ionale". În acela i timp,
psihologia cognitivã a început sã asimilez tot mai multe din rezultatele experimentale
ale behaviorismului, situa ie care este posibil sã favorizeze sinteze, complementaritã i
i asimilãri reciproce.
Care sunt criticile aduse psihologiei cognitive ?
Despre psihologia cognitivã se poate afirma îns , cã în mãsura în care sistemul

bio-psihic uman este un sistem deschis, realizând cu mediul sãu nu numai un schimb
energetic i substan ial ci i unul informa ional, ea va avea întotdeauna propriul sãu
obiect de studiu.
Cât timp lumea tiin ificã va fi de acord cã sistemul bio-

psihic uman este un sistem de prelucrare a informa iei,
psihologia cognitivã este tiin a care studiazã mecanismele
acestei prelucrãri, adicã modul în care un anumit input
induce un output specfic.
Se poate afirma, de asemenea, cã viabilitatea sa este sus inutã i de caracterul

cumulativ i inegra ionist. Psihologia cognitivã a preluat nu numai rezultatele viabile
din curentele psihologice anterioare ci i sugestii vagi, dar fertile, pe care le-a supus
apoi unui examen experimental i metodologic riguros. În prezent ea poate explica tot
ceea ce a putut fi explicat pe baza teoriilor anterioare dar, în plus, poate sã explic i
ceea ce acestea nu au reu it sã explice.
Opinii asemãnãtoare sunt sus inute de speciali ti reputa i din alte domenii.
Roger W. Sperry, neurobiolog, laureat al premiului Nobel considerã revolu ia
cognitivã o revolu ie a tiin ei în general. În incertitudinea provocatã de multitudinea
interpretãrilor contestate, spunea el "revolu ia cognitivã rãmâne o certitudine realã,
solidã i reprezintã ceva cu totul special pentru psihologie.
Aduce i câteva argumente în sprijinul psihologiei cognitive.
Un lucru este însã limpede, i anume cã atât comportamentul uman cât i

multe alte fenomene psihice interne nu sunt reductibile la procesarea informa iei.
Aceasta înseamnã cã oricât de importantã ar fi, componenta cognitivã nu epuizeazã
complexitatea fenomenelor psihice. Deci, dacã întreaga varietate a fenomenelor
psiho-comportamentale nu se poate rezuma la procesãri de informa ie, atunci nici
psihologia cognitivã nu se poate substitui psihologiei.
Dup p rerea dvs. exist vreo leg tur între apari ia

psihologiei cognitive i « era informa iilor » în care tr im
ast zi.
Rezumat
În sens restrâns psihologia cognitivã studiazã procesãrile la care este supusã

informa ia între input-ul senzorial i output-ul motor sau comportamental. În sens
extins, ea desemneazã o abordare a tuturor fenomenelor psihice i comportamentale
din perspectiva mecanismelor informa ionale subiacente.
Psihologia cognitivã are un caracter bipolar. Ea este în acela i timp: a) o
disciplinã tiin ificã din cadrul tiin elor cognitive (filosofia, lingvistica, inteligen a
artificialã, neuro tiin ele, antropologia, psihologia cognitivã) i b) o ramurã sau
direc ie de specializare a însã i psihologiei.
La crearea tiin elor cognitive i-au adus o contribu ie specialã: crearea
sistemelor formale i definirea calculabilitã ii, construirea ma inii Turing i centrarea
aten iei asupra fluxurilor informa ionale. Impactul tiin elor cognitive asupra
psihologiei cognitive este vizibil sub cel pu in trei aspecte: nivelul de analizã al
fenomenelor cognitive, aparatul conceptual utilizat, instrumentarul metodologic
folosit.
În mãsura în care sunt interesate de modul în care personalitatea umanã
proceseazã informa iile, toate ramurile psihologiei sunt marcate de prezen a
psihologiei cognitive.
Ideile fundameantale ale psihologiei cognitive sunt urmãtoarele: subiectul
uman i sistemul sãu cognitiv sunt sisteme de prelucrare a informa iilor, adicã sisteme
de prelucrare a unor reprezentãri; sistemul cognitiv dispune de o arhitecturã proprie ce
poate fi stabilitã prin analogie cu arhitectura func ionalã a computerului sau prin
analogie cu func ionarea creierului, arhitecturã care se compune din reprezentãri
cognitive, structuri sau scheme cognitive, opera ii sau prelucrãri cognitive,
interrela ionate; performan ele unui subiect uman pot fi modelate artificial i
încredin ate spre realizare unor sisteme expert.
În ciuda criticilor ce i se aduc, în ciuda faptului cã în prezent, psihologia
cognitivã este extrem de diversificatã i neunitarã, validitatea ei este sus inutã de
caracterul cumulativ i integra ionist.
MICLEA, M., (1988), Psihologia cognitivã în Revista de Psihologie, 2, p.150-153;
SCHIOPU, U., (1991), Psihologia cognitivã, inteligen a artificialã în discu ie în
Revista de Psihologie, nr.3-4;
ZLATE, M., (2000), Introducere în psihologie, Ia i, Polirom, p.234-238
1. Psihologia cognitivã:
a. studiazã procesãrile la care este supusã informa ia între input-ul senzorial i
output-ul motor sau comportamental
b. studiaz exclusiv rezolvarea de probleme
2.O func ie este calculabilã dacã:

a. poate fi specificatã în mod clar i descompusã într-un numãr
finit de componente
b. poate fi specificatã în mod clar i descompusã într-un numãr
infinit de componente
3. În psihologia cognitiv :
a. se realizeazã o analizã molarã a proceselor cognitive
b. se realizeaz o analizã molecularã a proceselor cognitive
4. Un model este:
a. o construc ie teoreticã ce specificã componentele suficiente ale unui
mecanism, care genereazã output-uri specifice din procesarea unor input-uri specifice.
b. simularea pe calculator a unui proces psihic în situa ia în care calculatorul
r spunde la fel ca un subiect uman
5. Psihologia cognitiv are un obiect propriu de studiu pentru c :

a. sistemul bio-psihic uman este un sistem deschis, realizând cu mediul sãu un
schimb informa ional
b. sistemul bio-psihic uman este un sistem deschis, realizând cu mediul sãu un
schimb energetic i substan ial
MODULUL III: MARI COLI DE PSIHOLOGIE
COALA DE LA GENEVA I COALA RUS
Plan de idei:
1. coala de la Geneva
1.1. Jean Piaget (1896-1986)
1.2. Colaboratorii
1.3. Contribu ii originale i opere principale
2. coala rus
2.1. L.S. Vîgotski (1896-1934)
2.2. coala de la Moscova (P.I. Galperin, A.R. Luria, A.N.
Leontiev
2.3. coala de la St.Petersburg
2.4. coala gruzin
Obiective:
- s în elege i contribu ia adus de coala de la Geneva psihologiei
- s cunoa te i cele mai importante inven ii teoretice i conceptuale ale lui

J. Piaget
- s cunoa te i cele mai importante inven ii teoretice i conceptuale ale

colii ruse de psihologie
- s argumenta i specificul colilor de la Moscova, St. Petersburg i a

celei gruzine
1. coala de la Geneva
1.1. Jean Piaget (1896-1986)
Este un reprezentant al neora ionalismului, al turi de G. Bacheladr i F.
Gonseth. Este considerat ca fiind un sintesist în psihologie: structuralist, func ionalist,
genetivist, opera ionist, adept al psihologiei conduitei. Gândirea lui se hr ne te din
genetivism i structuralism.
J. Piaget a avut o înclina ie spre tiin ele naturii.

Directorul muzrului zoologic din Geneva îi permite s -l
ajute în observarea, colec ionarea i clasificarea
speciilor de anumale. El prezint interes i fa de
filosofie, vizând spre o teoreie biologic a cunoa terii.
De asemenea, redacteaz o schi a unui
neopragmatism, în care gândirea este pus în leg tur
cu ac iunea i adaptarea biologic .
La universitate urmeaz studii de zoologie i paralel
cursuri de filosofie. La 21 de ani î i sus ine doctoratul
cu o tez despre molu te.
Se îndreapt spre psihologie, privit ca o cale de mijloc
între zoologie i epistemologie. La Paris lucreaz în
laboratorul lui Binet i cu permisiunea lui T. Simon st
de vorb cu copii, luând astfel primul contact cu
procesul form rii opera iilor logice.
A avut ca profesori pe E. Claparede, P. Janet. Din anul
1921 devine colaborator al lui Claparede la Institutul
„J.J. Rousseau”, unde în 1933 devine director. A fost
profesor la universit ile din Laussane, Geneva, Paris i
a r mas pân la moarte la direc ia „Centrului
Interna ional de epistemologie genetic ”.
1.2. Colaboratorii
La Geneva, Piaget alc tui te un grup interdisciplinar care este cunoscut sub
numele de coala de la Geneva. Cei mai apropia i colaboratori ai lui au fost B.
Inhelder împreun cu care a scris multe c r i i A. Szemirska.
coala a editat 24 de volume între anii 1957 i 1968 numite „Studii de
epistemologie genetic ”, elaborate prin colabor ri cu psihologi, filosofi, epistemologi,
logicieni, matematicieni din diferite ri.
1.3. Contribu ii originale i opere principale

J. Piaget a întemeiat noi domenii ale tiin ei:
- psihologia genetic
- epistemologia genetic
- logica operatorie
Psihologia genetic nu se rezum la descrierea

func iilor mentale ale adultului, ci încearc s explice
modul lor de formare. Ea se preluge te prin
epistemologia genetic care este o teorie dialectic a
cunoa terii tiin ifice, care face apel la metoda istorico-
critic i la metoda psihogenetic . În compara ie cu
epistemologia tradi ional , originalitatea ei const în
transferul problemelor de pe t râmul filosofic (unde nu
exist decât reflec ie) pe cel al tiin ei (unde avem
reflec ie plus observ ie i experiment).
Contribu ia major o aduce prin explicarea tiin ific a
dinamicii inteligen ei umane. El construie te un sistem
original, aducând inven ii metodologice i conceptuale.
Metoda de care s-a servit este metoda clinic (analoag
cu cele adoptate de psihiatrii ca mijloc de
diagnosticare).
Piaget a descoperit caracteristicile inteligen ei infantile:

- egocentrism
- juxtapunere (copilul al tur faptele în mintea sa f r a fi capabil de o sintez
real )
- sincretism (gândirea se serve te de scheme globale care ignor analiza i
disocierile)
- incapacitatea de a în elege rela iile
- realism intelectual (atribuirea unei valori de realitate obictiv propiilor
viziuni, credin e impresii).
El descrie particularit ile care disting calitatea psihicului copilului de cel al
adultului:
- realismul infantil (confuzia subiect/obiect, interior/exterior)
- animismul (tendin a de a considera obiectele ca fiind vii i capabile de
inten ionalitate)
- artificialismul (tendin a de a considera lucrurile toate ca fiind f cute de om)
O contribu ie major aduce Piaget prin descrierea dezvolt rii inteligen ei în
stadii:
- un an jum tate-4 ani se constituie gândirea preconceptual (preconceptul este
o schem situat la jum tatea drumului dintre concept i schema senzori-motorie,
concept-ac iune)
- 4- 7 ani gândirea este intuitiv )intui ia este considerat o gândire în imagini,
limitat la planul reprezenta ional)
- 7-12 ani este stadiul opera iilor concrete. Opeera iile (includerea ierarhic a
claselor, serierea, sinteza) nu sunt realizabile decât în raport cu obiecte concrete.
- dup 11-12 ani apare stadiul opera iilor formale sau propozi ionale (se trece
de la ac iunile mentale raportate la obiecte concrete la opera ii cu propozi ii).
În concep ia lui J. Piaget, stadiul este un decupaj în evolu ia genetic ce
satisface urm toarele condi ii:
- ordinea diferitelor achizi ii este neschimbat (ex: no iunea de „volum” se
achizi ioneaz dup cea de „grup”)
- fiecare stadiu se caracterizeaz printr-o structur
- structurile construite la o anumit vârst devin parte a structurilor vârstei
urm toare (structurile inferioare se integreaz în structuri superioare)
- fiecare stadiu comport un moment preoperatoriu i un moment de închegare
- se pot distinge procese de genez i forme de echilibru finale care sunt
întotdeauna relative.
Cercet rile actuale efectuate în diferite culturi au confirmat aceste stadii.
Opera ia este un concept central în teoria lui Piaget.
Piaget afirma: „Noi numim opera ii ac iunile mentale
interiorizate, reversibile i coordonate în structuri
totale”. Una din studcturile fundamentale în care se
integreaz opera iile mentale o constituie grupul celor 4
trasnform ri (INRC): identica (I), nega ia sau
inversiunea (N), reciproca (R) i corelativa (C).
Reversibilitatea este o calitate a opera iilor concrete i
formale i const în pentru opera iile concrete:
- inversiune (nega ie) duce la anularea unui termen
(+A-A=0)
- reciprocitatea (A=B; B=A) duce la echivalen e
În ceea ce prive te opera iile formale, orice opera ie
comport una invers i o reciproc , precum i o
corelativ , care este inversul reciprocei sale).
La acest nivel se constituie un grup comutativ: NR=C;
CR=N; CN=R; NRC=I, ale c rui transform ri sunt
opera ii la puterea a 3-a, pentru c opera iile pe care le
leag sunt la puterea a 2-a.
Puterea de a forma opera ii asupra opera iilor permite
cunoa terii s dep easc realul.
Înainte de a citi mai departe aminti i-v teoria lui Piaget

despre conceptul de „structur ” (r spuns în unitatea de
înv are 4)
Structuralismul genetic poate fi rezumat în teza: „orice structur este o

dezvoltare i orice dezvoltare este o organizare”. Piaget a reu it s uneasc dou
concepte opuse într-o rela ie complementar : structur i genez .
Aceste dou concepte au trecut pân la Piaget prin

interpret ri de la „structuralism f r genez ” la
„genetism f r structur ”.
Structuralism f r genez a fost o atitudine comun , anterioar ideii de

evolu ie. Faptul c „orice dezvoltare este o organizare” a devenit clar când s-a
constatat c evolu ia filogenetic depinde în mare de dezvoltarea embriogenetic i de
formarea ontogenetic a fenotipurilor, i nu numai invers, cum se credea.
„Orice organizare este deja o dezvoltare” se datoreaz faptului c o conservare
a propriei organiz ri nu înseamn o simpl permanen a unei structuri statice ci
rezultatul unor echilibr ri continue.
Sinteza structuralismului i genetismului are la baz dou principii corelative:
- conservarea în timpul transform rii
- construc ia transform rilor care asigur echilibrul.
Piaget a adus i alte inven ii conceptuale:
- asimilarea i acomodarea ca fe e complementare ale adapt rii psihologice
- acomodarea prin dep ire
2. coala rus
2.1. L.S. Vîgotski (1896-1934)
Este poate cel mai de seam reprezentant al colii ruse de psihologie.
Vîgotski s-a n scut în acela i an cu Piaget i a tr it

numai 38 de ani. A studiat concomitent medicina,
dreptul, filosofia, psihologia limbile clasice i moderne,
literatura. Dup revolu ia din 1917 a fost un timp
deputat al Armatei Ro ii. A început s lucreze în
înv mânt, i a creat în cadrul Institutului pedagogic
din Gomel, un laborator de psihologia copilului. În
1924, Kornilov, directorul Institutului de Psihologie din
Moscova l-a chemat s lucreze cu el, ca urmare a unei
comunic ri tiin ifice prezentate de Vîgotschi la al
doilea Congres de psihoneurologie din Leningrad.
Împreunp cu A.N. Leontiev i A.R. Luria a început s
reformuleze teoriile psihologice punându-le pe baze
marxiste. În 1925 a pus bazele unui laborator de
psihologie pentru studiul copilului anormal
(defectologie i retard mintal). A fost profesor
universitar în mai multe universit i de U.R.S.S. A mirit
în 1934 de tuberculoz , scriind pe patul de moarte
opera sa cea mai cunoscut , Gândire i limbaj.
Vîgotski a elaborat teoria istorico-cultural asupra psihismului uman. Scopul

s u principal era elaborarea unei teorii a „func iilor psihice superioarea” prin
utilizarea metodei genetice, pe care o concepe ca pe o istorie social . Astfel,
inteligen a se dezvolt pe baza unor instrumente psihologice pe care copilul le g se te
în mediul social, prin tre care limbajul fiind cel mai important.
El concepe limbajul ca având caracteristici sociale, transformându-se la adult
în limbaj interior, ca un mediator necesar între dezvoltare i func ionarea gândirii.
Vîgotski g se te unitatea dintre gândire i limbaj în semnifica ia cuvântului.
În rela ia înv are-dezvoltare a demonstrat c o înv are bine organizat este
generatoare de noi condi ii ale dezvolt rii
Vîgotski a avut dispute cu Piaget mai ales în ceea ce

prive te dezvoltarea i formarea inteligen ei copilului,
uneori câ tigându-le.
Pe concep iile sale s-a cl dit ulterior coala de la Moscova i coala de la

Leningrad.
2.2. coala de la Moscova

Piotr Ilici Galperin (1902-1988). A dezvoltat, pornind de la Vîgotski i
Piaget teoria form rii în etape a ac iunilor mentale, considerate ca interioriz ri ale
ac iunilor obiectuale.
Teoria sa se bazeaz pe structurarea opera ional a activit ii umane. Ca idee
de plecare, se consider c structura unei ac iuni este urm toarea:
- scopul care trebuie urm rit pornind de la un motiv
- obiectul supus transform rii
- modelul intern sau extern dup care se ac ioneaz
- opera iile prin care se realizeaz fizic sau mintal transform rile obiectului
Func iile îndeplinite de elementele structurale ale ac iunii sunt:
- func ia de orientare – reflectarea ansamblului de condi ii necesare îndeplinirii
cu succes a ac iunii
- func ia de execu ie – transformarea obiectului ac iunii
- func ia de control – urm rirea mersului ac iunii, confruntarea rezultatelor cu
modelul dat, realizarea corec iilor necesare.
În concep ia sa ac iunea are patru caracteristici primare:
- forma sau nivelul la care se desf oar ac iunea în trecerea ei de pe plan ul
exterior (material) pe cel intern (mental)
- gradul de generalizare sau m sura în care însu irile esen iale se disting de
cele neesen iale în realizarea ac iunii
- plenitudinea opera ional sau gradul de desf urare a ac iunii
- grad de asimilare a aac iunii sau nivel de automatizare
Din acestea decurg alte caracteristici secundare: caracter ra ional, grad de
con tientizare, grad de siguran .
În teoria lui Galperin, centrale sunt mecanismele de orientare i interiorizare.
Astfel, în varietatea ac iunilor umane el identific trei tipuri de orient ri:
- Tipul 1 - este caracterizat prin cunoa terea insuficient a notelor obiectului.
Ca atare ac iunea se desf oar lent, cu încerc ri i erori.
- Tipul 2 – este caracterizat prin completitudine. Ac iunea se desf oar
repede, f r erori, este stabil , îns are capacitatea limitat de transfer.
- Tipul 3 – este caracterizat tot prin completitudine, dar în plus se dispune de
metode de identificare a întregii clase de obiecte. Ac iunea cap t astfel largi
posibilit i de transfer.
Etapele form rii opera iilor i ac iunilor:
- etapa 1 – construirea bazei de orientare a ac iunii. Se formeaz schema
structurii fundamentale a fenomenelor unite în no iune i algoritmul ac iunilor.
- etapa 2 – se refer la desf urarea ac iunii în plan mintal, care cuprinde mai
multe sub-etape:
a) ac iunea obiectual
b) ac iunea obiectivat , în sensul c se iau în considera ie numai
însu irile esen iale
c) transferarea ac iunii obiectuale i obiectivate la nivelul, prin care se
va trece de la nivel reprezenta ional la nivelul gândirii
d) comunicarea pentru sine sau în limbaj extern
e) vorbirea interioar sau desf urarea ac iunii în planul limbajului
intern, unde atât ac iunea mental cât i comunicarea sunt scurtate. Ca urmare schema
i algoritmul se nvor transforma în no iuni
- etapa 3 – const în controlul schemei i algoritmului conform modelului
ini ial.
Teoria lui Galperin afirm în esen c procesul de

înv are eficient se desf oar de la ac iuni obiectuale
la manifestarea lor mental , bazat pe mecanismul
verbaliz rii. Astfel, gândirea devine un mecanism de
orientare a ac iunii
Alexandr Romanovici Luria (1902 – 1977) a fost neurolog i psihoneurolog.
S-a ocupat cu studiul func iilor superioare al omului în rela ie cu mecanismele
cerebrale
A.N. Leontiev a elaborat psihologia activit ii umane care este compus din
opera ii i ac iuni.
2.3. coala de la St.Petersburg

coala s-a ocupat de psihologia personalit ii, în special de caracterologie
Reprezentan i:
A.G. Konalev distinge în caracter dou aspecte:
- forma (temperament, voin , deprinderi)
- con inut (motive, atitudini, concep ie despre via )
B.G: Ananiev a ar tat c însu irile de tip de sistem nervos, stabilite de Pavlov
nu sunt decât premise naturale. Esen a construirii caracterului o constituie luarea în
st pânire a tr s turilor native, prin modelare i encultura ie.
V.N. Measi cev propune atitudinea ca unitate component a caracterului.
Aceasta este definit prin:
- electivitate
- constan
- generalitate
- dinamism
Atitudinea are o semnifica ie, reprezentând o valoare. El consider c
atitudinile rezult din interiorizarea rela iilor sociale. Din punctul de vedere al
structurii, atitudinea are componente, afective, cognitive i comportamentale.
Measi cev consider c atitudinea are o baz motiva ional-afectiv , dezvoltat
intelectual i realizat voluntar.
În concep ia sa atitudinea are:
- o component incitativ-orientativ i selectiv-evaluativ
- o component efectorie, opera ional
Pornind de la Marx el a grupat atitudinile în categorii: atitudini fa de
societate, munc , oameni, propria persoan .
Aduce i argumente în favoarea afirma iei conform c rei

coala de la St. Petersburg s-a preocupat de
caractgerologie
2.4. coala gruzin

D.N. Uznadze, R. Natdze, M. Pranghisvili i N.L. Eliava au elaborat
conceptul de „ustanovka”, ceea ce înseamn orientare, atitudine, dispozi ie, tradus
prin cuvântul „montaj”. Montajul constituie o atitudine latent care se impune în
comportament, o structur intern dobândit la nivel incon tient.
Uznadze consider c incon tientul nu este decât totalitatea montajelor.
Pranghisvili consider stereotipul dinamic ca substrat neurofiziologic al
montajului. De men ionat c montajul nu este un concept fiziologic ci unul psihologic
pentru c se define te prin con inutul psihic al interac iunii trebuin -situa ie.
Enumera i cel pu in patru dintre conceptele psihologice

teoretizate de coala rus .
Rezumat
coala de la Geneva a fost întemeiat de J. Piaget. coala de remarc prin cele
24 de volume „Studii de epistemologie genetic ”. Piaget a întemeiat mai multe
domenii tiin ifice: psihologia genetic , epistemologia genetic , logica operatorie.
Este cel mai important psiholog al dezvolt rii inteligen ei umane pe care o cl de te pe
concep ia structuralist genetic . A inventat un sistem de concepte originale:
egocentrism, sincretism, reversibilitate, opera ii de gradul 2, grupul celor 4
transform ri, acomodare, acomodare prin dep ire.
coala rus a fost întemeiat de L.S. Vîgotski care a elaborat teoria istorico-
cultural asupra psihismului uman i a dezvoltat o concep ie original asupra rela iei
gândire-limbaj i asupra rela iei înv are-dezvoltare.
coala de la Moscova este reprezentat de Piotr Ilici Galperin care a dezvoltat,
pornind de la Vîgotski i Piaget teoria form rii în etape a ac iunilor mentale,
considerate ca interioriz ri ale ac iunilor obiectuale. Al i reprezentan i sunt Alexandr
Romanovici Luria care s-a ocupat cu studiul func iilor superioare al omului în rela ie
cu mecanismele cerebrale i A.N. Leontiev care a elaborat psihologia activit ii
umane care este compus din opera ii i ac iuni.
coala de la St.Petersburg reprezentat de A.G. Konalev, B.G: Ananiev i
V.N. Measi cev s-a ocupat de psihologia personalit ii, în special de caracterologie.
coala gruzin (D.N. Uznadze, R. Natdze, M. Pranghisvili i N.L. Eliava) a
elaborat conceptul de „ustanovka”, tradus prin cuvântul „montaj”ceea ce desemneaz
o atitudine latent care se impune în comportament.
Petroman, Pavel (1996), Istoria psihologiei universale i române ti,
Timi oara, Ed. Eurobit
metode, Bucure ti, Ed. Humanitas, p. 125-128
1. Vîgotski g se te unitatea dintre gândire i limbaj:
a. în semnifica ia cuvântului
b. în asimilare i acomodare ca fe e complementare ale adapt rii psihologice
2. În concep ia lui Galperin:

a. ac iunile obiectuale sunt posibile doar dup formarea ac iunilor mintale
b. ac iunile mentale sunt interioriz ri ale ac iunilor obiectuale
3. Un concept cheie în teoria lui Measi cev este:

a. atitudine
b. ac iune mental
4. coala de la St. Petersburg s-a preocupat de probleme legate de:
a. caracterologie
b. rela ia gândire-limbaj
5. J. Piaget teoretizat inventat conceptul de:

a. grup al celor 4 transform ri
b. montaj
COALA FRANCEZ I COALA AMERICAN
Plan de idei:
1. coala francez de psihologie

1.1. Premerg torii psihologiei franceze
1.2. Figuri reprezentative ale psihologiei franceze
2. coala american de psihologie

2.1. Psihologia factorial i multifactorial (C. E. Spearman)
2.2. Psihologia creativit ii i a inteligen ei
2.3. Psihologia persoanei
Obiective:
- s argumenta i specificul colii franceze de psihologie
- s analiza i critic contribu iile aduse psihologiei de c tre coala francez
- s cunoa te i marea diversitate de teme abordate de coala american de

psihologie
- s analiza i critic contribu iile aduse psihologiei de c tre coala

american
- s în elege i modul de aplicare al tehnicilor brainstorming i sinectic
- s explica i fenomene i procese psihologice prin prisma colii

americane
1. coala francez de psihologie
A pus un accent deosebit pe probleme medicale i de neuropsihiatrie.
Contribu iile aduse se înscriu în domeniile:
- psihologie medical
- neurofiziologie
- psihopatologie
Unul dintre întemeietorii colii franceze de psihologie este Jean Martin
Charcot (1825-1893). Doctor în medicin , ef de serviciu la spitalul Salpetriere, a
colaborat cu A. Vulpin la studiul patologiei b trânilor i al maladiilor neurologice.
La Salpetriere începe s se studieze epilepsia i isteria.

El este obligat s recunoasc faptul c istoria nu se
datoreaz unor leziuni anatomice ci unor leziuni
func ionale. El va descrie tabloul clinic al nevrozei cu
manifest ri critice i intercritice i evolu ia sa. Prin
hipnoz va vindeca multe cazuri de isterie.
Mai târziu, acest edificiu clinic va fi distrus de elevul s u Babinski.
1.1. Premerg torii psihologiei franceze

Pierre Janet (1859 – 1947) este psiholog i psihiatru francez elev al lui
Charcot i a elaborat o oper psihopatologic bazat pe conceptele de „tensiune” i
„for psihic ”. Este întemeietorul psihologiei conduitei.
Theodule Ribot (1839 – 1964), filosof i psiholog francez care a adus
contribu ii în domeniul psihopatologiei i al afectivit ii. Este considerat ca principal
promotor al psihologiei experimentale.
Henri Pieron (1881 – 1964), psiholog i psihofiziolog francez, cu contribu ii
în psihologia diferen ial i în psihologia experimental . Este considerat ca principalul
fondator al psihologiei tiin ifice în Fran a.
1.2. Figuri reprezentative ale psihologiei franceze
Henri Wallon (1879 - 1962), filosof, medic i om politic. Are o concep ie
evolu ionist , de sorginte marxist , în psihologia copilului. A fondat revista tiin ific
„Enfance”.
Rene Zazzo (1910 - ). Este specialist în psihologia debilit ii mentale i a
gemenilor. Este un precursor al psihologiei franceze colare. Are o dubl carier de
cercet tor i clinician. Teza sa de doctorat asupra gemenilor, cuplului i persoanei a
fost îndrumat de Piaget.
El devine celebru prin lucr rile sale asupra examenului psihologic global
asupra copilului i prin introducerea conceptului „heterocronie” în abordarea
diferitelor forme de debilitate mental .
Paul Fraisse (1011 - ). A realizat sub conducerea lui J. Piaget „Traite de
psychologie experimentale”. El s-a afirmat ca specialist în psihologia timpului. A fost
Director la Ecole des Hautes Etudes, profesor de psihologie experimental la
Universitatea Rene Descartes, a condus Institutul de Psihologie al Universit ii din
Paris i Pre edinte al Uniunii Interna ionale de psihologie tiin ific .
Înainte de a merge mai departe, aminti i-v câteva

dintre contribu iile aduse de c tre J.M. Lacan
psihanalizei.
Jaques-Marie Lacan (1901 – 1981) este medic i psihanalist. Pledeaz pentru
întoarcerea la Freud. Este fondatorul colii freudiene de la Paris.
Daniel Lagache (1903-1972). Medic, psihanalist i psiholog este considerat
fondatorul psihologiei clinice în Fran a.
Explica i specificul colii franceze de psihologie.

Exemplifica i.
2. coala american de psihologie

Î i are r d cinile la W. James i J. Watson. Cunoa te un mare avânt dup cel
de-al doilea r zboi mondial. Este considerat ast zi drept cea mai avansat i
diversificat coal de psihologie din lume.
2.1. Psihologia factorial i multifactorial (C. E. Spearman)

Psihologia factorial se bazeaz pe analiza factorial .
Analiza factorial este un mijloc statistico-matematic de

condensare a num rului de variabile i de stabilire a
unor rela ii structurale între variabile.
Charles E. Spearman a aplicat analiza factorial în psihologie în baza unei

teorii a ierarhiei factorilor, iar ulterior, în urma unor perfec ion ri, s-a ajuns i la
determinarea unor factori generali, de grup i speciali.
Exist mai multe variante de analiz factorial . Cele mai cunoscute sunt:
- metoda componentelor principale
- metoda centroid
Analiza factorial s-a dezvoltat în SUA datorit utiliz rii calculatoarelor în
ob inerea matricilor i tabelelor de corela ie.
2.2. Psihologia creativit ii i a inteligen ei

„Creativitate” este un concept inventat de G. Allport, în anul 1938.
Joy Paul Guilford elaboreaz teoria tr s turilor i factorilor creativit ii:
flexibilitate, fluiditate, originalitate i elaborare.
A. Taylor a realizat o interpretare sistematic a creativit ii ajungând la 5
niveluri de creativitate:
- creativitate expresiv
- creativitate productiv
- creativitate inventiv
- creativitate emergent
Paul Torrance a construit teste de creativitate pentru copii.
Sunt cunoscute metode de dezvoltare a creativit ii în grup.
- braistorming (A.F. Osborn)
- sinectica (W. Gordon)
A.F. Osborn. Brainstorming-ul sau „asaltul de idei” este bazat pe principiul
libert ii de opinie în cadrul unui grup (frica paralizeaz imagina ia). Principiul const
în separarea ideilor de evaluarea lor i este de inspira ie freudian .
Tehnici concrete utilizate:
- suspendarea cenzurii critice a grupului (separarea momentului de generare a
ideilor de cel al evalu rii lor)
- constituirea i antrenarea specific a grupurilor (nr. de membri redus,
max.12)
- însu irea i exersarea procedeelor euristice i de imaginare, cultivarea
motivelor i atitudinilor creative.
Cele 4 principii ale brainstorming-ului:
- se caut mai mult cantitatea de idei decât calitatea lor
- nu se critic de loc
- se fac asocia ii pe baza ideilor emise de al ii
- imagina ia liber este încurajat , chiar dac ideile par extravagante,
important fiind s se ias de pe drumul b tut.
Procedura de aplicare a brainstorming-ului:
- managerul care conduce grupul, special instruit i antrenat, anun problema
de rezolvat
- sunt amintite cele 4 principii
- se stimuleaz i încurajeaz produc ia de idei (o metod o constituie cheek-
list-ul care con ine verbe stimulative: augmentare, adi ionare, multiplicare, combinare,
transformare etc.)
- se înregistreaz toate ideile emise
- o comisie de exper i evalueaz i triaz ideile, ierarhizându-le dup valoare i
utilitate
O edin de brainstorming dureaz între o jum tate de or i o or .
William J. Gordon a început s se ocupe de sinectic în 1944. Sinectica are
aspecte comune cu brainstorming-ul, dar i aspecte specifice. Caracterul specific este
dat de utilizarea metaforelor (se utilizeaz 4 tipuri de analogii: personale, directe,
simbolice, fantastice) i analogiilor. Se sprijin pe dou metode principale:
- a face str inul familiar
- transformarea familiarului în straniu
Liderul nu îng duie ca vreun membru s fie pus în defensiv . Grupul sinectic
este format din 5-7 persoane: lider, clientul expert i participan ii, iar durata nu trece
de o or .
C uta i câteva asem n ri i câteva deosebiri între

brainstorming i sinectic .
Joy Paul Guilford i colaboratorii au creat un model al intelectului

uman, în care se deta eaz opera iile, con inuturile i produsele.
Opera ii. 5 tipuri de opera ii intelectuale: cogni ia

(detectarea informa iilor la nivel intelectual), memoria,
operarea divergent (produc ia divergent opereaz de
la unitate la diversitate, accept coexisten a
contrariilor), operarea convergent (reducerea
diversit ii la unitate, cu o desf urare riguros
organizat i care vizeaz o singur solu ie) i evaluarea
(judec ile ce privesc exactitatea, calitatea,
coresponden a i aplicabilitatea informa iilor; este o
func ie a gândirii critice).
Con inuturi. 4 feluri de con inuturi ale proceselor
intelectuale: imagini privind propriet ile obiectelor i
fenomenelor, simboluri (semne, coduri, limbaje), un
con inut semantic referitor la în elesuri, semnifica ii i
sensuri subiective, un con inut comportamental prin
care se desemneaz schemele de conduit i raportare.
Produse. 6 produse ale activit ii intelectuale: elemente,
clase, rela ii, sisteme, transform ri, implica ii.
Paul Popescu Neveanu consider c :

- cel mai bine delimitate sunt con inuturile
- de la opera ii lipsesc asocia iile
- produsele sunt discutabile pentru par a fi prea pu ine
- transform rile sunt mai curând operatori
Rezultatele lui Guilford duc spre un model multifactorial al compozi iei
intelectului (un paralelipiped care are pe o dimensiune opera iile, pe alta con inuturile
i pe o a treia produsele – 5 4 6 =120 cubule e).
„Fiecare celul a acestui model desemneaz o anumit

capacitate care poate fi descris în termenii opera iei,
con inutului i produsului i pentru fiecare celul în
punctul ei de intersec ie cu altele se realizeaz un mod
unic de îmbinare a unei opera ii cu un con inut i un
produs”.
Guilford adaug 4 caracteristici globale ale func ion rii sistemului intelectual:
flexibilitate (restructurare sau schimbare prompt a direc iei), fluiditate sau
cursivitate, originalitate i elaborare.
R. Meili este autor al unei baterii de teste de inteligen . A stabilit
caracteristicilor inteligen ei: plasticitate (restructurare), complexitate structural ,
globalizare (reunire într-un tot al elementelor) i fluiditate (modific ri de direc ie prin
care se evit fixismul).
L.Thurstone a determinat 8 factori comuni pentru inteligen a uman :
- ra ionamentul deductiv (D)
- ra ionamentul inductiv (I)
- memoria (M)
- aptitudinea numeric (N)
- rapiditatea percep iei (P)
- aptitudinile spa iale (S)
- comprehensiunea verbal (V)
- fluen a verbal (W)
Clarck Hull stabile te pe lâng inteligen a abstract , una tehnic , apoi
inteligen a social (men ionat i de Paul Janet) i inteligen a administrativ
(organiza ional ).
R. B. Cattell distinge o inteligen cristalizat , aplicabil la situa ii ale
mediului cultural (mai puternic la copii i b trâni) i una fluid ce r spunde la situa ii
complet noi (mai puternic la vârsta adult ).
Psihologia american a construit cele mai multe i mai eficiente baterii de teste
de inteligen :
- Bateria Wechsler-Bellevue (WAIS pentru adul i i WISC pentru copii)
- Matricele progresive Raven
- Bateria Meili
- Bateriile Guilford
De men ionat contribu iile psihologilor americani în
domeniul inteligen ei artificiale: A. Newel, G. Simon
etc.
2.3. Psihologia persoanei

Bazele psihologiei persoanei au fost puse de G. Allport i R.B. Cattell.
G. Allport
Înainte de a citi mai departe, nota i pe o foaie de hârtie

ceea ce v mai aminti i despre teoriile lui G. Allport
Personalitatea a fost definit de Allport ca „unitate a

sistemelor dinamice prin care se efectueaz o adaptare
original ”.
Tot Allport a elaborat un model ierarhic al sistemelor de personalitate. El

p streaz pentru caracter sensul original de „gravare”. În concep ia lui G. Allport
personalitatea nu este niciodat perfect unificat , dezvoltarea personalit ii
presupunând integrare i diferen iere. Personalitatea este un sistem deschis i în
cre tere.
R.B. Cattell consider personalitatea ca pe un sistem al deprinderilor
subiectului care permit o previziune a comportamentelor sale. Scopul pe care i-l
propune Cattell este predic ia comportamentelor.
În concep ia sa factorii sau tr s turile de personalitate sunt unit i structurale
fundamentale, constituind ni te reac ii-tendin e, relativ stabile ale personalit ii. În
acest sens, el distinge:
- tr s turi de suprafa (coreleaz între ele, dar nu corespund unui factor
pentru c nu provin din aceia i surs )
- tr s turi surs (provin dintr-o surs unic i pot fi:
tr s turi constitu ionale (î i au originea în condi iile interne ale
organismului)
- tr s turi environmentale (deriv din influen ele mediului)
Prin Chestionarul 16 PF el a identificat 16 tr s turi surs .
Tot Cattell a elaborat 3 tehnici de evaluare a personalit ii:
- tehnica L (L-data) – evalu ri realizate de observatori
- tehnica Q (Q-data) – evalu ri realizate prin chestionare, inventare i scale de
atitudini
- tehnica T (T-data) – utilizeaz date din teste care rezist la falsific ri
Cattell utilizeaz dou forme de analiz factorial :
- metoda R (mari cantit i de date colectate de la mari e antioane)
- metoda P (mari cantit i de date culese de la un singur subiect, pe o perioad
mare de timp)
În epoca actual psihologia american trateaz personalitatea într-o viziune
neopsihanalitic .
Aminti i-v câ iva reprezentan i ai neofreudismului i

concep iile lor.
Se dezvolt teorii ale înv rii sociale (proces de asimilare a experien ei
sociale manifestat prin schimb ri ale conduitei.
N.E. Miller i J. Dollard formuleaz prima teorie a înv rii sociale i
conserv termenul în accep iunea sa de înv are a experien ei concentrate în norme,
valori i roluri sociale, în modele de comportament în contexte micro sau macro-
sociale. O extindere a teoriei lor o face A. Bandura care dezvolt o teorie a înv rii
sociale pornind de la teoria contiguit ii mediat de stimul.
J. Rotter elaboreaz o teorie a înv rii sociale având în centru „locusul de
control” care se refer la locul (extern-social / intern-psihic) controlului care produce
înt rirea.
Lawrence Kohlberg descoper trei nivele ale dezvolt rii morale:
- nivelul preconven ional – regulile sociale sunt externe Self-ului (în acest
stadiu se afl copiii sub 9 ani, adul ii i adolescen ii criminali)
- nivelul conven ional – regulile sunt interiorizate. Se ac ioneaz într-un
anumit fel pentru a fi l udat i acceptat de al ii, mai ales de cei cu autoritate
(majoritatea adolescen ilor i adul ilor)
- nivelul postconven ional – atins de persoanele care î i definesc valorile în
termeni de principii alese de ei în i i.
Preconven ionalii se concentreaz doar asupra

drepturilor proprii
Conven ionalii se consider membrii ai societ ii
Postconven ionalii consider c mai întâi este individul
si apoi societatea . Ei sunt democra i. Calit ile lor sunt:
demnitatea, unicitatea, binefacerea
Robert Hogan dezvolt teoria calit ii dramaturgice („Tu e ti rezultatul

percep iei tale asupra modului în care te v d ceilal i oameni”).
George Kelly elaboreaz în anul 1955 teoria constructelor personale, o teorie
cognitiv a personalit ii care va fi dezvoltat de D. Bannister. Conform acestei teorii
oamenii încearc s anticipeze viitorul construind un cadru conceptual. Constructele
personale devin astfel ni te lentile m ritoare legate între ele prin care oamenii privesc
propriul univers.
Constructul este un concept bipolar, care este un mod de

a categorisi asem n rile i diferen ele
Fiecare om are un sistem personal de constructe ierarhizate.
Enumera i cel pu in cinci teme mari abordate de

psihologia american . Preciza i reprezentan ii.
Rezumat
coala francez de psihologie se orienteaz spre psihologia medical ,

psihopatologie i neopsihanaliz : H. Pieron (psihologie diferen ial , principalul
fondator al psihologiei tiin ifice în Fran a), P. Janet (psihologia conduitei), H. Wallon
(concep ie evolu ionist în psihologia copilului), R. Zazzo (psihologia debilit ii
mentale i psihologia gemenilor), P. Fraisse (psihologia timpului, psihologie
experimental ), J.M. Lacan ( coala freudian de la Paris),. D. Lagache (fondatorul
psihologiei clinice în Fran a).
coala american de psihologie începe cu W. James i J. Watson. Este
considerat ast zi drept cea mai avansat i diversificat coal de psihologie din
lume: psihologia factorial i multifactorial (Charles E. Spearman), psihologia
creativit ii (brainstorming i sinectica), psihologia inteligen ei (P. Guilford, R. Meili,
baterii de teste de inteligen ), psihologia persoanei (G. Allport, R.B. Cattell), teoria
înv rii sociale (J. Rotter, A. Bandura), neopsihanaliza (K. Hornei, H. Sullivan, E.
Fromm, E. Erikson), teoria constructelor personale (G. Kelly, D. Bannister).
metode, Bucure ti, Ed. Humanitas, p. 130-133; 113-122
1. Specificul colii franceze const în:

a. abordarea unor probleme de psihologie medical i
psihopatologie
b. viziunea behaviorist asupra fenomenelor psihice
2. Printre contribu iile aduse psihologiei de J.P. Guilford se
enumer :
a. teoria înv rii sociale
b. modelul tridimensional al intelectului uman
3. Modelul tridimensional al intelectului uman vorbe te despre:

a. flexibilitate, fluiditate, originalitate i elaborare
b. opera ii, con inuturi i produsele
4. Sinectica este o metod :

a. de dezvoltare a creativit ii în grup
b. de parcurgere mai rapid a stadiilor de dezvoltare moral
5. Analiza factorial este:

a. un mijloc statistico-matematic de prelucrare a datelor
b. o tehnic de testare a inteligen ei
ISTORIA PSIHOLOGIEI ROMÂNE TI 1
Plan de idei:
1. Gândirea psihologic româneasc în a 2-a jum tate a secolului XIX
1.1. Preocup rile din domeniul psihologiei ale lui Titu Maiorescu
(1860 – 1890)
1.2. Concep ia psihologic a lui Vasile Conta (1845 – 1882)
1.3. Constantin Leonardescu (1844 – 1907)
2. Primele cursuri i primele laboratoare de psihologie experimental
2.1. Eduard Gruber (1861 – 1896). Primul curs i primul laborator

de psihologie experimental
2.2. Contribu iile lui Nicolae Vaschide (1873 – 1907) la
constituirea psihologiei române ti
2.3. Constantin R dulescu-Motru (1868 – 1957)
2.4. Contribu iile unor savan i români din tiin ele conexe:
- fiziologul Ion Athanasiu (1896 – 1926)
- neurologul Gheorghe Marinescu (1863 – 1938)
- endocrinologul Constantin Parhon (1874 – 1970)
2.5. Dimitrie Dr ghicescu (1870 – 1945) i dezvoltarea psihologiei
sociale
Obiective:
- s analiza i critic contribu iile aduse psihologiei române ti de c tre

precursorii s i
- s aprecia i cita iile f cute de mari psihologi i filosofi europeni din

lucr rile precursorilor psihologiei române ti
- s cunoa te i contribu iile aduse psihologiei române ti de c tre savan i

din tiin ele conexe (fiziologie, neurologie, endocrinologie)
- s marca i momente importante în istoria psihologiei române ti

1. Gândirea psihologic româneasc în a 2-a jum tate a secolului XIX
1.1. Preocup rile din domeniul psihologiei ale lui Titu Maiorescu (1860 –
1890)
i-a dorit mereu s scrie o carte de psihologie, dar nu a reu it niciodat . Ceea
ce l-a împiedicat era „greutatea fireasc de a explica pasiunile”.
Totu i, el sus ine patru cicluri de „prelec iuni” sub titlul „cercet ri
psihologice”, la Ia i i la Bucure ti. În concep ia sa:
- respinge concep iile materialist-vulgare i reducerea psihologiei la fiziologie
- fiind un adept al metafizicii era preocupat de procesele de cunoa tere, de
temperament, de inteligen , hipnotism
- a popularizat psihofizica în România i a stârnit interesul lui t. Mih ilescu i
C. Leonardescu pentru ea.
1.2. Concep ia psihologic a lui Vasile Conta (1845 – 1882)
V. Conta a f cut studii comerciale la Anvers, un doctorat în

drept la Bruxelles. A fost profesor de Drept civil la Ia i i
Ministru al Instruc iunii Publice (1880). Moare la vârsta de
37 de ani.
A fost un promotor al evolu ionismului i ateismului. În filozofie vine cu

„Teoria fatalismului” i cu o teorie original asupra ondula iunii universale. Teoria
fatalismului este un adev rat manual de psihologie:
- afirm c sufletul nu este o secre iune, ci este o func iune, i tocmai pentru
aceea el este nematerial, ceea ce reprezint o critic a materialismului vulgar.
- via a psihic este expresia raportului dintre obiect i subiect, reprezentând o
unitate a obiectivului i subiectivului
- concepe imagina ia sub trei forme:
- imagina ie învigoritoare – puterea de a reînvia întip riturile de g radul
1 (imaginile obiectelor din exterior) în lipsa experien ei externe
- imagina ie creativ – puterea de a croi imagini care nu corespund cu
lucrurile externe, imagini create prin participarea emo iilor
- imagina ie inventiv – arta de a atinge un scop în activitatea practic ,
tiin e, arte.
- acord importan explic rii contiin ei de sine i autoobserva iei
retrospective
1.3. Constantin Leonardescu (1844 – 1907)
Leonardescu a fost profesor de filozofie la Ia i i

colaborator la convorbiri literare Este autorul unui manual
de psihologie intitulat „Psihologie experimental ”, iar în
1892 public lucrarea numit „Principii de psihologie”.
În lucr rile sale Leonardescu citeaz pe Secenov, Ribot, Wundt, Binet:

- în „Principii de psihologie” afirma c „sufletul nu poate fi condi ionat de o
anumit parte a corpului, ci de unitatea tuturor p r ilor sale”. „Sufletul nu este decât
un rezultat al ciocnirii noastre cu lunea i nu un produs supranatural”.
- el define te psihologia: „ tiin a faptelor psihice sau a st rilor vie ii de
rela iune i a raporturilor dintre aceste st ri.
Via a psihic este via a de rela iune
- despre con tiin , Leonardescu afirm c este forma cea mai înalt de
reflectare a realit ii, specific uman , „ultimul termen al dezvolt rii”, „partea
superioar a activit ii mentale”.
Ce aspecte vizau primele preocup ri de psihologie în

România?
2. Primele cursuri i primele laboratoare de psihologie experimental

2.1. Eduard Gruber (1861 – 1896). Primul curs i primul laborator de
psihologie experimental
Numele s u este legat de primul curs i de primul laborator de psihologie
experimental , la Ia i, în 1893.
Tat l s u a fost arhitect german, mama sa românc era

înrudit cu Al. Ion Cuza. Gruber a f cut facultatea de litere.
A fost profesor la Facultatea de litere i filozofie a
Universit ii , dar i la catedra de psihologie, pedagogie i
estetic din Ia i, în calitate de suplinitor al prof. Ion
G v nescu. În 1893 începe primul curs de psihologie
experimental din România.
2.2. Contribu iile lui Nicolae Vaschide (1873 – 1907) la constituirea

psihologiei române ti
Face Facultatea de litere i filosofie, sus inând o lucrare de

licen despre „Senza iile vizuale”. În 1895 vine A. Binet la
Bucure ti pentru a sus ine un curs de psihologie
experimental , la invita ia fostului s u coleg de la liceul
Louis le Grand, Take Ionescu. Vaschide audiaz cursurile,
se face remarcat i e invitat s lucreze ca „ata at” la
Laboratorul s u de la Sorbona.
Vaschide va lucra la cele mai importante laboratoare de psihologie din Fran a,

pân la moartea sa, la 33 de ani. În 1904 public lucrarea „Techniques de psychologie
experimentale, la care colaboreaz i H. Pieron. Apari ia acestei c r i constituie un
moment important în procesul de experimentalizare a psihologiei, în evolu ia sa spre
tiin .
Vaschide a fost preocupat de urm toarele problematici:
- psihofiziologia organelor de sim
- psihopatologie
- psihologia activit ii mentale morbide(La logique morbide – 4 volume, 1903)
- somnul i visele, visele profetice, valoarea semiologic a viselor, fenomenele
telepatice (Le someille et les reves, 1911 – bazat pe cercet ri personale i într-o
concep ie experimentalist ).
Vaschide este recunoscut ca un savant care a contribuit la progresul
psihologiei experimentale mondiale.
2.3. Constantin R dulescu-Motru (1868 – 1957)
Este profesor la Universitatea Bucure ti, membru al

Academiei i pre edinte al ei. A f cut Facultatea de
filozofie i Litere la Bucure ti având ca profesor pe Titu
Maiorescu, pe care o continu la Paris (College de France
i Ecole des Hautes Etudes) i la Leipzig, 3 ani, avându-l ca
profesor pe Wundt. Teza sa de doctorat se intitula „Despre
dezvoltarea teoriei lui Kant asupra cauzalit ii în natur ”, i
ea va fi citat de H. Bergson.
Întors în ar va fi bibliotecar al Funda iei Universitare,
apoi conferen iar la Facultatea de Filozofie i Litere.
În anul universitar 1897-1898 va ine primul curs de psihologie experimental

la Universitatea Bucure ti.
El a fundamentat teoretic i metodologic psihologia ca tiin autonom în
lucrarea „Problemele psihologiei” în 1898 .”Psihologia tiin ific nu are câtu i de
pu in inten ia ca s treac cu vederea deosebirile dintre legile psihice i cele mecanice;
reducerea psihologiei la fiziologie e tot atât de inadmisibil ca i reducerea ei la
rezultatele dobândite prin introspec ie”
R dulescu-Motru crede în necesitatea unei a doua

emancip ri a psihologiei, emanciparea de fiziologie, prima
fiind emanciparea de metafizica spiritualist .
A elaborat un sistem filosofic denumit „personalism energetic”, îmbinând

personalismul cu energetismul lui W. Ostwald, pentru care personalitatea este o form
de energie, un moment al energiei. Pentru R dulescu-Motru, personalitatea este o
direc ie a energiei. El vede în univers o finalitate imanent cerut de conservarea
personalit ii.
În 1906 înfiin eaz la Universitatea din Bucure ti primul laborator de
psihologie experimental .
Cu ce mari psihologi europeni pe care i-a i studiat deja, au

colaborat precursorii psihologiei române ti. Detalia i.
2.4. Contribu iile unor savan i români din tiin ele conexe.
Paralele în epoc , apar preocup ri de psihologie la savan i din tiin ele conexe:
fiziologie, neurologie, endocrinologie:
Ion Athanasiu.
A fost medic veterinar. Pleac la specializare la Paris i

Bonn. Lucreaz cu Ch. Richet, apoi cu G. Marey la
Institutul interna ional de fiziologie experimental de la
Boulogne sur Seine
Este considerat un pionier al electrofiziologiei nervoase:
- sus ine necesitatea folosirii fiziologiei în studierea func iilor psihice
- militeaz pentru constituirea psihologiei ca tiin obiectiv
- în concep ia sa via a psihic este rezultatul activit ii nervoase
Gheorghe Marinescu
A fost medic la Bucure ti. A studiat la Paris, la clinica lui J.

Charcot. A f cut c l torii de studii în Germania i Belgia,
Anglia, Olanda i Italia. i-a sus inut teza de doctorat la
Paris. Întors în ar devine eful serviciului de boli
nervoase de la spitalul Sf. Pantelimon, apoi profesor la
clinica bolilor nervoase i electroterapie de la Facultatea de
medicin din Bucure ti.
În 1909 public lucrarea clasic „La celule nerveuse” cu o prefa scris de

savantul Santiago Ramon y Cajal.
Preocup rile sale de psihologie sunt întâi sporadice, apoi se structureaz într-o
concep ie psihologic personal . Probleme de psihologie abordate:
- psihogeneza unor paralizii provocate prin intermediul imagina iei, în cazuri
de isterie
- neuropatologia unor fenomene psihice i psihopatologia limbajului
- tratamentul psihic în terapeutic
- studii asupra audi iei colorate
- autoscopie, automatism i somnambulism
- metodele psihologiei
- hipnotism, b trâne e, localiz ri cerebrale, amnezii, isterie
G. Marinescu pledeaz pentru unitatea neurologie-psihologie i este considerat
întemeietorul colii române ti de neurologie.
În ceea ce prive te psihologia, contribu iile sale se înscriu pe linia emancip rii
acesteia de metafizica spiritualist i constituirea ei ca tiin experimental .
Numi i doi oameni de tiin romani care au adus

contribu ii la emanciparea psihologiei de metafizic .
Constantin Parhon
Î i începe cariera în domeniul neurologiei cu G. Marinescu.
În 1909, împreun cu M. Goldstein public primul tratat de endocrinologie din
lume – „Les secretions internes”.
În 1943 scrie despre „Rolul hormonilor în via a psihic ”.
Parhon afirm : „psihologia este un mare capitol al

biologiei; secre iile endocrine joac un rol important în
via a psihic , ele putând influen a atât intensitatea cât i
viteza proceselor”.
2.5. Dimitrie Dr ghicescu i dezvoltarea psihologiei sociale
A fost sociolog, filosof, diplomat, militant pentru

des vâr irea unit ii na ionale a românilor. A fost unul
dintre promotorii Ligii Na iunilor.
El dezvolt o filozofie social vest-european , dep indu-i în anumite privin e

de E. Durkheim i G. Tarde:
- subliniaz specificitatea determinismului social
- consider c evolu ia social se face în direc ia transform rii omului în
personalitate moral
În anul universitar 1905-1906 pred pentru prima oar în România un curs de
Psihologie social .
În 1907 public la Paris „Le probleme de la conscience. Etudes Psycho-
sociologiques”, care a fost citat i de G. Tarde. În aceast lucrare afirm c omul nu
poate fi cunoscut decât în contextul istoric i socio-cultural: „ tiin a psihologiei pentru
a merita acest nume trebuie s tind spre o psihologie inter-individual ”.
Rezumat
Conform lui M. Bejat, istoria psihologiei române ti poate fi împ r it în 3

mari etape, dintre care primele dou au fost studiat în aceast unitate de înv are.
Gândirea psihologic româneasc în a 2-a jum tate a secolului XIX (1860-
1890) are ca reprezentan i pe Titu Maiorescu, Vasile Conta, Constantin Leonardescu.
Psihologia româneasc în perioada 1890-1920 are ca reprezentan i pe: Eduard
Gruber (primul curs de psihologie experimental i primul laborator de psihologie
experimental , 1893, Ia i), Nicolae Vaschide, Constantin R dulescu-Motru
(fundamentarea teoretic i metodologic a psihologiei ca tiin autonom ).
Se pot remarca i contribu iile aduse de unii savan i din tiin ele conexe: Ion
Athanasiu (un pionier al electrofiziologiei nervoase), Gheorghe Marinescu
(întemeietorul colii române ti de neurologie), Constantin Parhon (coautor al
primului tratat de endocrinologie din lume), Dimitrie Dr ghicescu (primul curs de
Psihologie social - 1905-1906).
Titu Maiorescu, p. 269-235
Herseni, Traian (1980), Cultura psihologic româneasc , Bucure ti, Ed.
tiin ific i enciclopedic
Ralea, Mihai i Botez, C. (1958), Istoria psihologiei, Bucure ti, Ed.
Academiei
1. „Teoria fatalismului” ce apar ine lui Vasile Conta este:

a. este un manual de psihologie
b. este un manual de parapsihologie
2. „Via a psihic este via a de rela iune” este un citat din:

a. Gheorghe Marinescu
b. Constantin Leonardescu
3.Cu H. Pierron a colaborat în lucrarea „Techniques de psychologie

experimentale,
a. Nicolae Vaschide
b. Vasile Conta
4. Cine a afirmat „secre iile endocrine joac un rol important în

via a psihic , ele putând influen a atât intensitatea cât i viteza proceselor
(psihice)?”.
a. Nicolae Parhon
b. Constantin Leonardescu
5. Un curs de psihologie social a fost predat pentru prima oar în România

de:
a. Dimitrie Dr ghicescu
b. Titu Maiorescu
ISTORIA PSIHOLOGIEI ROMÂNE TI 2
Plan de idei:
1. Dezvoltarea psihologiei în România dup cel de-al doilea r zboi

mondial
1.1. coala de la Bucure ti (Constantin R dulescu-Motru, Mihai
Ralea, Gheorghe Zapan, Traian Herseni, Paul Popescu-Neveanu, Ursula
chiopu, Tatiana Slama-Cazacu, Mihai Golu)
1.2. coala de la Cluj ( Florin tef nescu-Goang , Alexandru
Ro ca, Beniamin Zorgo)
1.3. coala de la Ia i (Mihai Ralea, Vasile Pavelcu)
2. tefan Odobleja
Obiective:
- s cunoa te i preocup rile psihologilor români din colile de psihologie

de la Bucure ti, Cluj i Ia i
- s analiza i critic contribu iile aduse de ace tia psihologiei
- s argumenta i pionieratul unor psihologi români în anumite domenii
- s aprecia i psihologia româneasc

1. Dezvoltarea psihologiei în România dup cel de-al doilea r zboi mondial
1.1. coala de la Bucure ti (Constantin R dulescu-Motru, Mihai Ralea,
Gheorghe Zapan, Traian Herseni, Paul Popescu-Neveanu, Ursula chiopu,
Tatiana Slama-Cazacu, Mihai Golu)
Întemeietorul colii de la Bucure ti este Constantin R dulesc-Motru.
Când a înfiin at R dulesc-Motru primul laborator de

psihologie experimental la Bucure ti?. În ce an universitar
a inut el primul curs de psihologie experimental ?
El a înfiin at i condus Revista de filozofie i Analele de psihologie (1934-

1944). Dintre contribu iile sale:
- a ar tat leg tura dintre procesele psihologice i cele fiziologice
- a încurajat dezvoltarea cercet rilor experimentale de laborator
- a luat în considerare activitatea factorilor sociali asupra vie ii psihice.
Mihai Ralea (1896-1964) a fost sociolog, psiholog, estetician, filosof, eseist, om
politic. A dat numele Institutului de Psihologie al Academiei Române.
Are o licen în filozofie, litere i drept, la Paris, un

doctorat în tiin e economice i politice. La Sorbona devine
doctor în litere. Pred la Universitatea din Ia i i apoi din
Bucure ti. Din 1944 devine eful Catedrei de Psihologie a
Universit ii Bucure ti, inând cursuri de Psihologie
general i Istoria psihologiei.
În 1955 a fondat Revista de Psihologie. În 1948 devine
membru al Academiei. Este primul director al Institutului
de Psihologie. De asemenea este fondator i prin pre edinte
al Asocia iei Psihologilor din România.
Cele mai fecunde idei ale sale se g sesc în lucrarea „Explicarea omului”
(1946), lucrare de antropologie filosofic i de psihologia personalit ii.
- el a subliniat capacitatea omului ide a dep i condi ia biologic prin inhibi ie
i autoobstacolare, prin via a în slujba valorilor i crea iei.
- a dezvoltat o dialectic a datului i construitului
- consider c sensul evolu iei omului îl constituie o anumit eliberare de
necesitatea imediat a condi iilor exterioare
- a subliniat condi ia cultural a psihismului i rolul incon tientului
- a pus la bazele psihismului uman capacitatea de amânare (introducerea unor
momente intermediare între stimul i reac ie)
- radicalizeaz diferen a dintre psihicul uman i animal în sensul c animalul
se comport extatic (impulsiv, reac ii explozive i nemijlocite), pe când omul se
comport ascetic, prin amânare, tr s tur specific a condi iei umane (ezit ri,
autocrea ie de obstacole)
- analizeaz func iile psihice în lumina ideii de amânare:
Percep ia este prezentat ca un act suspensiv, în opozi ie cu

reflexul , care este o desc rcare imediat , implicând aten ie
i izolarea obiectului percep iei.
Aten ia este nun fenomen de monoideism, opus distrac iei.
Inteligen a presupune o func ie transformatoare care
înl tur actele stereotipe.
Voin a const într-o victorie asupra impulsurilor i st rilor
naturale. Este momentul în care procesul de a teptare în
vederea unei rezolv ri ideale se realizeaz deplin.
Curba evolu iei este astfel de la izbucnire la amânare.
P. Janet a vorbit despre „acte suspensive”, S. Freud despre
refulare. Ralea a ar tat îns aceast tendin este mai
general , cuprinzând tot psihismul.
- consider c incon tientul nu are tendin e sociale, precum con tiin a.

Define te incon tientul „ca o deprimare, o c dere dintr-o faz sufleteasc superioar i
recent (con tiin a) într-o stare primitiv i veche, c dere datorat oboselii centrilor
nervo i”.
- în psihismul uman el distinge dou tendin e:
a) o tendin progresist care dezleag probleme noi, face combina ii
nea teptate, con tiin a fiind cea care asigur adaptarea la condi ii noi (func ia
progresiv )
b) o tendin conservatoare, menit s repete ac iuni utile, incon tientul
fiind cel care p streaz experien ele anterioare, automatizate, stereotipizate (func ia
conservatoare)
Incon tientul este v zut ca un rezervor care permite

momente de repaus i reorganizare a con tiin ei.
Care este principiul fundamental aplicat de Mihai Ralea

în demersul s u de explicare a omului?
Gheorghe Zapan (1897-1976)
A fost psiholog, matematician, cibernetician, pedagog,

filosof, jurist. I-a avut ca profesori pe A. Eisntein, W.
Kohler, A. Schrodinger. i-a sus inut doctoratul în tiin e i
filozofie la Berlin cu teza „Exercitabilitatea unor teme.
Contribu ii la psihologia proceselor de înv are i
exerci iu”.Devine conferen iar la Catedra de psihologie a
Universit ii Bucure ti. În 1968 devine membru al
Academiei de tiin e din New York.
Forma ia sa este interdisciplinar pentru c a studiat:
psihologia experimental (Kohler), psihologia muncii
(H.Rupp), calcul diferen ial i integral, calculul
probabilistic i statistic (R. von Wries), fizic teoretic
(Einstein i Schrodinger), fizic experimental i chimie-
fizic , psihofiziologie.
Între anii 1940 i 1948 este Directorul Institutului
psihotehnic din cadrul Ministerului Muncii, Bucure ti i
profesor suplinitor la Catedra de psihologie. În 1952 este
declarat necorespunz tor i retrogradat ca laborant, ceea ce
i-a marcat s n tatea i activitatea.
În 1955 ajunge din nou conferen iar la Facultatea de
Filozofie, Catedra de Psihologie experimental , având, de
asemenea, o jum tate de norm la Institutul de Psihologie
(Laboratorul de psihologia muncii).
În 1964 prime te Premiul Academiei pentru „Bazele
biofizice ale legii intensit ii i generalizarea legii Weber-
Fechner”.
Contribu ii:
- în anul universitar 1940-1941, la Universitatea Bucure ti î i expune „teoria
relativist a sistemelor psihofizice în ipoteza câmpurilor somatice neomogene”.
Similar teoriei relativit ii spa iului i timpului fizic a lui A. Einstein, el a elaborat o
teorie a spa iului i timpului psihic (1935), verificat experimental. Este o viziune
cosmic asupra fenomenelor psihice, unic în literatura mondial . Prin modul în care
el pune problema raportului materia / psihic, este o teorie a relativit ii psihice.
- a pus bazele ciberneticii calitative pe plan mondial. A dezvoltat o cibernetic
a sistemelor evolutive calitative, superioar celor elaborate de Wiener i Shanon, care
se aplic doar la sistemele fizice
- a întemeiat discipline noi:
a) taxiologia ( tiin a organiz rii i progresului activit ii umane)
b) cibernetica pedagogic
- este autorul unor teorii originale:
a) teoria relativit ii psihice
b) teoria orient rii i selec iei profesionale
c) teoria factorilor de progres
d) teoria negentropiei taxiologice i structurale
e) teoria model rii matematice i psihologice a activit ii umane
- a inventat metoda cunoa terii i aprecierii obiective a personalit ii
- a extins aria de aplicare a Legii Weber-Fachner
Construi i un tabel cu trei coloane: discipline, teorii,

metode. Completa i acest cu tabel cu disciplinele întemeiate
de Zapan, cu teoriile originale elaborate i cu metoda de
cunoa tere inventat de el, f r a consulta unitatea de
înv are. Apoi, verifica i i corecta i/completa i.
Alte personalit i ale psihologiei bucure tene

Traian Herseni, sociolog i psiholog. A studiat:
- psihosociologia succesului
- sociologia culturii
- psihologia interrela iilor umane în procesul muncii
Paul Popescu-Neveanu. Este doctor în psihologie la St. Petersburg (V.Measiscev) în
problema tipurilor specifice umane. La 30 de ani este conferen iar i din 1968
profesor (Psihologie general , Psihologia persoanei).
Contribu ii:
- inventeaz conceptul de „anticipare opera ional ”
- introduce în psihologie principiul reflect rii i pe cel al constructivismului
- plaseaz creativitatea în cadrul interac iunii aptitudine-atitudine
- inventeaz conceptul de „atitudine creativ ”
Tatiana Slama-Cazacu. A fost profesor de psiholingvistic la Universitatea
Bucure ti i redactor- ef al revistei interna ionale „Psycholinguistiques”.
Contribu ii:
- rela ia gândire/limbaj în ontogenez
- limbaj i context
- comunicarea în procesul muncii
Ursula Schiopu. A fost o perioad lung de timp titularul cursurilor: Psihologia
copilului i Psihodiagnostic. Cercet rile sale s-au plasat în aria psihologiei vârstelor i
a dezvolt rii intelectuale
Mihai Golu s-a specializat la Moscova i în Statele Unite.
Contribu ii:
- introduce în psihologie conceptul de „mare sistem”
- stabile te principiile psihologiei cibernetice
Institutul de Psihologie al Academiei
Aminti i-v cine a fost primul Director al Institutului de

Psihologie
Institutul de Psihologie a fost desfiin at în 1975 i transformat în Laborator al

Institutului de cercet ri Pedagogice i Psihologice. În 1982, ca urmare a „afacerii
Medita iei Transcedentale” a fost desfiin at. Psihologii au fost au pierdut dreptul de a
practica psihologia i au fost repartiza i ini ial în munci necalificate, iar ulterior în
biblioteci. La 1 aprilie 1990 Institutul a fost reînfiin at, având ca Director pe prof.
Paul Popescu-Neveanu.
În prezent, Institutul a fost din nou desfiin at i transformat în Departament de
Psihologie în cadrul Institutului de Filozofie i Psihologie al Academiei.
Nota i trei domenii de cercetare în care coala de

psihologie de la Bucure ti a adus contribu ii.
1.2. coala de la Cluj (Florin tef nescu-Goang , Alexandru Ro ca,

Beniamin Zorgo)
Florin tef nescu-Goang (1881-1958). A f cut studii de filozofie i litere în

România i Germania, unde a lucrat la Institutul lui Wundt. Teza sa de doctorat a avut
ca subiect efectul culorilor asupra afectivit ii.
A avut ca elevi pe : N. M rgineanu, Al. Ro ca, M. Beniuc.
Alexandru Ro ca s-a specializat în psihologie experimental . Între anii 1968 i 1973
a fost Director al Institutului de Psihologie.
Contribu ii în domeniile:
- psihologia handicapului
- psihologia gândirii
- psihologia creativit ii
Beniamin Zorgo a f cut cercet ri în domeniile model rii opera iilor intelectuale,
voin ei i psihodiagnozei
1.3. coala de la Ia i (Mihai Ralea, Vasile Pavelcu)
Mihai Ralea i-a început activitatea la Ia i, în calitate de conferen iar de pedagogie
social i legisla ie colar na ional i comparat . În 1926 devine profesor la 30 de
ani, iar din 1938 se transfer la Bucure ti
Vasile Pavelcu a studiat caracteristicile afectivit ii, psihologia personalit ii,
con tiin a i incon tientul.
Lucrarea sa „Drama psihologiei” este o istorie critic a psihologiei universale.
De asemenea, a analizat critic utilizarea metodelor statistice în psihologie.
2. tefan Odobleja (1902-1978)

În 1929 public un studiu intitulat „Metod de transsonan toracic ”, unde
formuleaz a a numita „lege a reversibilit ii”. În 1935 public lucrarea „La
phonoscopie”.
Public „Psihologia consonantist ” în anul 1938. Wiener, întemeietorul
ciberneticii î i public lucrarea în 1948.
A f cut Facultatea de Medicin în Bucure ti, având ca tez

„Accidentele de automobil”.Cariera sa a fost de medic
militar, în diferite garnizoane. În timpul r zboiului a fost pe
front ca medic militar. Apoi, se retrage din armat , nu- i
g se te serviciu i r mâne doar cu o pensie. Se retrage în
satul natal, Izvorul Ane tilor (jud. Mehedin i), unde
practic „ilegal” medicina. Adopt modul de via r nesc
(poart opinci). Face economii i cump r o cas la Turnu
Severin, cu p mânt pe jos, f r lumin , mobilat cu l zi).
A trimis o comunicare la al 4-lea Congres de cibernetic i
sisteme intitulat „Diversitate i unitate în cibernetic ” care
a avut un mare succes.
„Consonantismul” este un principiu general de organizare, o tendin specific

a diferitelor tipuri de sisteme c tre o stare de echilibru în raport cu mediul ambiant.
Psihologia consonantist este o concep ie energetist .
Conceptele „consonan ”/”disonan ” au o valoare paradigmatic . Consonan a este de
mai multe feluri:
- puternic (identitatea)
- slab (analogia)
- spa ial (asem narea, simetria)
- temporal (simultaneitatea)
- perfect (certitudinea, sinonimia)
- imperfect (ipoteza, probabilitatea)
Disonan a este fenomenul invers consonan ei (efect i cauz a diferen ei).
Consonantica este o tiin a armoniei i echilibrului.
S-a speculat uneori, în mod eronat, cum c adev ratul

întemeietor al ciberneticii ar fi Odobleja. Aduce i
argumente contra acestei pozi ii.
Rezumat
Conform lui M. Bejat, istoria psihologiei române ti poate fi împ r it în 3

mari etape, dintre care ultima a fost analizat în aceast unitate de înv are.
coala de la Bucure ti a fost reprezentat de: Constantin R dulescu-Motru (a
ar tat leg tura dintre procesele psihologice i cele fiziologice; a încurajat dezvoltarea
cercet rilor experimentale de laborator, a luat în considerare activitatea factorilor
sociali asupra vie ii psihice), Mihai Ralea (a subliniat capacitatea omului ide a dep i
condi ia biologic prin inhibi ie i autoobstacolare, a analizat func iile psihice în
lumina ideii de amânare), Gheorghe Zapan (întemeietor de noi discipline, de teorii
originale i inventator al unei metode de cunoa tere în psihologie), Traian Herseni
(psihosociologia succesului, sociologia culturii, psihologia interrela iilor umane în
procesul muncii), Paul Popescu-Neveanu (inventeaz conceptul de „anticipare
opera ional ”, introduce în psihologie principiul reflect rii i pe cel al
constructivismului), Ursula chiopu (psihologia copilului i psihodiagnostic), Tatiana
Slama-Cazacu (psiholingvistic ), Mihai Golu (introduce în psihologie conceptul de
„mare sistem”, stabile te principiile psihologiei cibernetice).
coala de la Cluj a fost reprezentat de: Florin tef nescu-Goang , Alexandru
Ro ca (psihologia handicapului, psihologia gândirii), Beniamin Zorgo (modelarea
opera iilor intelectuale, voin a i psihodiagnoza).
coala de la Ia i a fost reprezentat de: Mihai Ralea, Vasile Pavelcu
(caracteristicile afectivit ii, psihologia personalit ii, con tiin a i incon tientul).
tefan Odobleja public „Psihologia consonantist ” în anul 1938, înainte ca
Wiener, întemeietorul ciberneticii s - i publice lucrarea, în 1948.
Titu Maiorescu, p.295-310
Herseni, Traian (1980), Cultura psihologic româneasc , Bucure ti, Ed.
tiin ific i enciclopedic
Ralea, Mihai i Botez, C. (1958), Istoria psihologiei, Bucure ti, Ed.
Academiei
1. A pus bazele ciberneticii calitative pe plan mondial:

a. tefan Odobleja
b. Gheorghe Zapan
2. Fenomenul de „amânare” în psihologia lui M. Ralea este:

a. o capacitate a omului de a dep i condi ia biologic prin inhibi ie i
autoobstacolare
b. o tehnic a brainstorming-ului prin care ideile emise se analizeaz ulterior
3. „Drama psihologiei” în concep ia lui Vasile Pavelcu:
a. este o istorie critic a psihologiei universale
b. se refer la situa ia desfiin rii Institutului de Psihologie de mai multe ori în
cursul timpului
4. R dulesc-Motru a înfiin at primul laborator de psihologie experimental la

Bucure ti:
a. în 1879
b. în 1906
5. Conceptul de „atitudine creativ ” a fost inventat de:

a. Mihai Ralea
b. Paul Popescu-Neveanu
R spunsuri corecte la grilele de autoevaluare
UNITATEA DE ÎNV ARE 1. CURS INTRODUCTIV

R spunsuri corecte
1. b
2. a
3. b
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 2. NA TEREA PSIHOLOGIEI TIIN IFICE:

PSIHOFIZICA
R spunsuri corecte
1. a
2. b
3. b
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 3. EMPIRISMUL I ASOCIA IONISMUL

R spunsuri corecte
1. a
2. a
3. b
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 4. GESTALTISMUL I METODA

STRUCTURAL
R spunsuri corecte
1. b
2. a
3. b
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 5. INTROSPEC IONISMUL I INTROSPEC IA

EXPERIMENTAL
R spunsuri corecte
1. b
2. b
3. a
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 6. PSIHOLOGIA OBIECTIV I
BEHAVIORISMUL
R spunsuri corecte
1. a
2. b
3. a
4. b
5. b
UNITATEA DE ÎNV ARE 7. PSIHANALIZA

R spunsuri corecte
1. b
2. a
3. a
4. a
5. b
UNITATEA DE ÎNV ARE 8. NEOFREUDISMUL

R spunsuri corecte
1. b
2. b
3. a
4. a
5. b
UNITATEA DE ÎNV ARE 9. ALTE CURENTE DIN ISTORIA

PSIHOLOGIEI
R spunsuri corecte
1. b
2. b
3. a
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 10. PSIHOLOGIA COGNITIVA

R spunsuri corecte
1. a
2. a
3. b
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 11. COALA DE LA GENEVA I COALA
RUS
R spunsuri corecte
1. a
2. b
3. a
4. a
5.a
UNITATEA DE ÎNV ARE 12. COALA FRANCEZ I COALA

AMERICAN
R spunsuri corecte
1. a
2. b
3. b
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 13. ISTORIA PSIHOLOGIEI ROMÂNE TI 1

R spunsuri corecte
1. a
2. b
3. a
4. a
5. a
UNITATEA DE ÎNV ARE 14. ISTORIA PSIHOLOGIEI ROMÂNE TI 2

R spunsuri corecte
1. b
2. a
3. a
4. b
5. b

Istoria Psihologiei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Psihologiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTORIA PSIHOLOGIEI

CONF. UNIV. DR. RUXANDRA GHERGHINESCU

1. Psihologie tiin ific i psihologie pre tiin ific

2. Cele mai importante rupturi epistemologice din istoria psihologiei

3. Istoria psihologiei ca istorie a reprezent rilor sociale a comunit ii

- s argumenta i ideea c psihologia pre tiin ific nu cuprinde numai

- s în elege i modul în care evolueaz tiin ele în general, psihologia în

- s cunoa te i principalele rupturi epistemologice i schimb ri de

- s explica i de ce istoria psihologiei este o istorie a reprezent rilor

Exemplul 1. O distinc ie fundamental pentru psihologia

Reciti i Mitul Pe terii i încerca i s deosebi i sensibilul de

Exemplul 2. Disputa realism-nominalism (Toma d Aquino

Exemplul 3. În Grecia antic „terapiile psihice” aveau loc

Exemplul 4. În concep ia lui Aristotel, sufletul era

2. Cele mai importante rupturi epistemologice din istoria psihologiei

T. Kuhn afirm referindu-se la paradigme. „Paradigma este

O ruptur epistemologic echivaleaz cu o schimbare de paradigm .

Pieron afirma despre aceast lucrare: „Împerecherea îns i

1908 – Primul Congres de psihanaliz de la Salzburg. Dup un an va apare

A.A. Roback afirma: „Psihanaliza a revolu ionat nu numai

9. 1913 – G. Watson pune bazele behaviorismului i ale „psihologiei f r

Reaminti i-v cel pu in 5 momente importante din istoria

3. Istoria psihologiei ca istorie a reprezent rilor sociale a comunit ii tiin ifice

Exemplul 1. În primii 50 de ani ai secolului XX omul era

De aceea în istoria psihologiei se g sesc diferite teorii despre om. Teorii

De ce putem afirma c omul este un „obiect ideologic”?

2. Cuvântul „test” apare pentru prima dat la:

4. Omul este un obiect ideologic pentru c :

5. C. Rogers este un reprezentant al:

NA TEREA PSIHOLOGIEI TIIN IFICE: PSIHOFIZICA

1. Desprinderea psihologiei din filozofie

2. Na terea psihologiei din fizic i fiziologie

4. Psihofizica i psihologia contemporan

- s în elege i modalit ile prin care psihologia s-a desprins de filozofie

- s cunoa te i cele mai importante evenimente istorice care au marcat

- s explica i fundamentele filosofice ale psihofizicii

- s scoate i în eviden contribu iile aduse de G. T. Fechner, E. H.

Enumera i câteva dintre modalit ile prin care psihologia

2. Na terea psihologiei din fizic i fiziologie

Exemplu. Progresele fiziologiei se datorau progreselor

Primii psihologi au fost:

Explica i de ce se poate afirma c psihologia s-a n scut în

În istoria gândirii m surarea a fost când:

În urma acestei a doua viziuni, pentru a demonstra comuniunea spiritului i

3.2. E. H. Weber fiziolog i anatomist german. A predat la Universitatea din

3.3. Hermann von Helmholtz a studiat:

Enumera i câteva din contribu iile aduse psihologiei de

3.4. Wilhelm Wundt a fost asistentul lui Helmholtz. El a fost fiziolog cu

Medita i asupra acestei întreb ri: Psihologia experimental

Desprinderea psihologiei din filozofie s-a realizat datorit avântului

1. Desprinderea psihologiei din filozofie i constituirea ei ca tiin autonom

2. Psihofizica este o disciplin care studiaz :

3. Fundamentul filosofic ale psihofizicii este:

4. Întemeietorul primului laborator de psihologie experimental din lume este:

5. Printre contribu iile lui H. Helmholtz se enumer :

EMPIRISMUL I ASOCIA IONISMUL

2.1. Precursorii (Aristotel, J. Locke, E. Condillac, J. F. Herbart)

3. Neoasocia ionismul i neoconexionismul

La sfâr itul acestui curs ve i fi ap i:

- s scoate i în eviden contribu iile aduse de precursorii

- s releva i importan a i limitele primelor cercet ri efectuate asupra

- s explica i legile înv rii elaborate de E. Thorndike

- s în elege i procedura prin care se ob ine condi ionarea clasic ,