ISTORIA PSIHOLOGIEI

1. STATUTUL PSIHOLOGIEI

Psihologia a avut si are parte de aprecieri contradictorii:

-“totul e psihologie” intreaga existenta este in constiinta-idealizare-conceptia

“lumea este reprezentarea mea”- idealism subiectiv;
-proiectia faptelor psihice in afara, asupra realitatii – antropomorfizare (vizibila la
copil, adult primitive sau pasionat care interpreteaza realitatea prin prisma trairilor
proprii); totul este insufletit – animism – si capata semnificatie si o intentionalitate
psihica.

La originea oricarei realitati (chiar stiintifice) se afla realitatea psihica subiectiva,

P. Janet: “Psihologia prin definitia insasi a obiectului sau, tine de absolute tot. Ea este
universala. Faptele psihologice sunt pretutindeni.” (V. Pavelcu, Drama psihologiei, 1972,
p.27)
Din perspective idealului logicizant si matematizant al stiintei contemporanedrumul
psihologiei spre stiinta este o “epopee de dezluzii” (Politzer, 1928).

A.Problema obiectivitatii

Obiectivitatea este despuierea de subiectivitate, dar psihologia studiaza faptul

psihic individual!
Adica: vorbim despre psihismul uman in genre, nu despre psihismul lui Gigel, Coste, etc.
Dar: cine si unde este “omul” ? daca el nu este nici tu sau eu , ci noi toti!
P. Greco afirma: “Nenorocirea psihologiei este de a nu fi niciodata sigura ca <face
psihoogie>, iar daca o face, nu este nicodata sigura ca ceea ce face este psihologie” (V.
Pavelcu, op. cit. p. 27).
Personalitatea umana nu se exprima psintr-o formula, ea nu “incape” intr-o ecuatie;
oricate testes au observatii am face nu pute cuprinde complexitatea viatii psihice a
unui individ.
O teorie stiintifica necesita:
- prelucrare avansata a alementelor sale;
- unificare deuductiva a experientei
- o idealizare (slefuire) a notiunilor cu care operam pt. a deveni obiecte perfecte.
- metode specifice.
 Insa experienta:

- ofera un material prea putin prelucrat (in psihologie avem de-a face cu individul
si subiectivitatea lui)
- inregistrarea empirica depinde de context (testele se fac in laborator sin u
acasa la client unde el se manifetsa diferit)
- psihologia este o stiinta concreta legata de experienta imediata; idealizarea
notinuilor este greu operabila.
De aceea psihologia este Calare intre subiect si obiect!

Obiectivitatea in stiinta se realizeaza prin despuierea sau omiterea subiectivitatii

cercetatorului, dar in psihologie avem de-a face cu un cercetator (psihologul) –
subiect cu un psihsm complex – care se apleaca asupra altui suiect – clientul sau
supus conditiilor de laborator, clinica sau cabinet – cu reactii ce trebuie sa fie
spontane! Adica inspirate de moment si de starea lui specifica, adica irepetabile.

Psihologia se vede asadar nevoita sa renunte la idealizari in favoarea

complexitatii, spontaneitatii si irepatabilitatii faptului uman concret pe care il are
in vedere. Prin aceasta pierde obiectivitatea unei “stiinte exacte” si va opera cu
concepte inexacte si cu legi aproximative si maleabile.

B. Etimologie

Psihologia – stiinta sau discurs al sufletului. (dar sufletul nu exista! El nu poate fi

descoperit nicunde in corp – empiric el este nedecelabil).
Psihologia – stiinta a fenomenelor psihice, dar psihic inseamna sufletesc (psyche, gr.
Inseamna suflet).
Dar daca se exclude sufletul ramanem fara obiectul stiintei! Se poate vorbi asdara
de o “psihologie fara suflet”.
Unii spun ca termenul de psihologie este anacronic chiar daca acesta abia a aprut.
Fenomenele psihice ar putea fi intelese ca fenomene nervoase, dar atunci psihologia ar
intra sub incidenta neurologiei si am avea o istorie a fiziologiei.
Psihologia ar putea fi definite ca stiinta comportamentului si a proceselor
psihice(astefl ne reintoarcem la cele de mai sus).
 Din punct de vedere istoric psihologia are “un trecut lung, dar o istorie scurta” (H.
Ebbinghaus):F
- Aristotel (sec. III, i. Ch.) scrie Despre suflet unde investigheaza din
perspective filozofica problemele legate de psihism si a relatiei sale cu corpul;
- Numele “psihologie” apare in sec XIV-lea la Godenus si mai apoi la Leibniz
- In 1732 si 1734 apar Psychologia empirica si Psychologia rationalis ale lui Chr.
Wolff (elev al lui Leibniz);
- Termenul de “psihologie” se vede adoptat de Kant (pt a-I demonstra
imposibilitatea) si astefl ajunge in crecul filosofilor s cercetatorilor.

O psihologie sau mai multe…

S-a vorbit adesea de mai multe psihologii:

- C. Murchinson:Psihologiile din 1925, Psihologile din 1930;
- R. Zazoo (1942): Psihologi si psihologii din America;
- in dictionarul lui Horace B. English si Ava C. English se prevad 11 diviziuni ale
psihologiei, iar la fiecare diviziune apar 16 scoli de psihologie; (V. Pavelcu, op. cit.,
1972, p. 67);
- avem deci o multiplicitate a curentelor, scolilor, tendintelor si limbejelor; cand se
discuta despre psihologie intrebarea este: care psihologie?
- avem un turn Babel al psihologiei: “Es gibt heute keine geschlossene Wissenschaft
der Psychologie. Was angeboten wird, sind Forschungsprogramme verschiendener
Schulen…” (H. Ueckert/R. Kaskasuka/ J. Nagorny, 1975, apud H.Hobmair, herasug
Psychologie, Koln-Munchen);
- nu exista acorduri unanime in privinta definirii conceptelor de baza: gandirea,
limbajul, constiinta etc.

Reprezentative sunt 5 perspective psihologice ( apud Rita L. Atkinson/Richar C.

Atkinson si altii, Introducere in psihologie, 2002, p. 7):

- biologica
- comportamentala
- cognitiva
- psihanalitica
- fenomenologica
 Dupa manualul Psychologie ,op. cit., ar fi 3 directii de baza: psihanaliza,
behaviorismul si gestaltismul la care se adauga psihologia umanista ca reactie la
pshanaliza si behaviourism.
Aceste directii sunt perspective diferite ce nu cuprind integral omul, ele s-au
dezvoltat mai degraba dupa alte metode de abordare psihologica.

C. Psihologia ca stiinta

O stiinta se defineste prin obiect, metode, si un system

1. Despe obiectul psihologiei – sufletul
2. Metodele psihologiei: interna (introspectia) si externa (observatia, testele,
anamneza, discutia, experimental).

Introspectia
- in aparenta “eu” imi pot cunoaste cel mai bine si nemijlocit trairile interioare;
- observatia interna este alterata de conexiuile facute, memoria ce falsifica prin
selectivitate sau omisiuni, stari emotionale sau de nevoi justificative;
- deja A. Comte a criticat introspectia: incercarea ochiului de a se vedea pe sine
- iar Rubenstein este de parere ca: atunci cand avem un observator el nu are ce
observa, iar atunci cand este ceva de observat nu are cine sa observe;
- introspectia modifica obiectul observat, cu alte cuvinte nu avem decat ceea ce
vrem sa vedem (intervine factorul afectiv care “coloreaza” prin alterare,
cauflare, deghizare, sustragere, uitare, etc. ;
- starile affective puternice sunt greu accesibile;
- introspectia nu sesizeaza starile inconstiente
- ideile preconcepute falsifica interpretarea

Observatia, testele, anamneza etc.

- se fac in conditii de laborator, cabinet unde exista deja o oarecare expectanta;
- fiecare, atat psihologul cat si clientul, urmaresc ceva, dar se comporta ca si cm
ar lucra obiectiv in conditii de laborator;
- sunt metode empirice negeneralizabile; nici macar testele pt. ca trebuie
adaptate culturilor, epocilor, varstelor.
 Testele
- cuvantul “test” apare n 1980 la Cattell – teste mintale – care insa erau liste de
scala de gradare! Nu aveau unitate de masura!
- In 1905, Binet si Simon publica o “scara metrica a inteligentei” ce s-a raspandit
rapid in SUA;
- Testele deschid posibilitatea investigarii activitatii psihice superioare
- Impreuna cu statistica pot da determinari cantitative ale rezultatelor;
- Sunt accesibile practicienilor instruiti
- Pot fi aplicate in numeroase domenii
- Numarul testelor e de ordinal sutlor (in 1957, Oleron citeaza 160 de teste de
inteligenta);
- Nu exista un acord asupra domeniului de aplicabilitate sau a valabilitatii
testelor; din “o inteligenta” au aparut mai multe.

3. Psihologia se poate greu constitui ca un system inchegat: putem vorbi doar de

psihologii (scoli, curente, abordari) sin u de o stiinta unitara si bine structurata;
cati psihologi atatea psihologii!

Cu toate acestea exista o raspandire larga a ideii de psihologie, se publica tratate de

lucrari, reviste, se tin conferinte, se fac cercetari, iar multe universitati au o
facultate de psihologie si avem teste de autocunoastere pana si in reviste de larga
circulatie. Psihologia exista si se afirma cu putere ca un domeniu al investigatiei
interioritatii omului.

D. Istoria psihologiei

Istoria este studiul unor evenimente din trecut, dar se pune intrebarea: care
trecut? Care viziune despre trecut? A cui perspective?
Nu exista un singur trecut ci variante sau perspective de trecut unele subiective si
foarte diverse, altele “obiective” ce devin “adevar istoric”. Dar cine sau ce le confera
obiectivitatea, respective egitimitatea? – omul de stiinta? Partidul? Ministerul
educatiei?
H. Luck crede ca:”E nevoie sa stim ca nu exista “adevar istoric” ca un dat, si ca
istoria este intotdeauna o reconstituire a celor trecute. Ea poate fi linistit numita si
constructie, deoarece o anumita perspective si punere a intrebarilor determina munca”
(H. Luck, Istoria psihologiei, curente, scoli, tendinte, perspective, p. 24)
 Prin istoria psihologiei s-a increcat si o justificare a domeniului ei, s-a dorit ca el
sa aiba un character stiintific.
Metodele istoriografiei si mai ales rezultatele ei trebuie tratate impreuna cu
functiile lor
- Carui scop servesc?
- Ce urmaresc?
- Cine le-a elaborate?
- Ce vor sa justifice?

Exista mai multe abordari ale istoriei psihologiei (dupa Luck):

1. Ca storie a merilor personalitati (W. Wundt, S. Freud, J. Watson etc); metoda

asemantoare istoriei predate la scoala: “the great man”. Dar astfel istoria
devine o serie de biografii ale personalitatilor si se ignora caracteristicile
sociale, politice sau economice.
2. Istoria ideilor unde se prezinta marile curente ale psihologiei (ce nu pot fi
despartite de personalitatile care le-au creat) : psihanaliza, gestaltism,
behaviourism, etc. Se ajunge la o istorie a culturii ce prezinta preponderant
spiritual epocii, dar aceasta are inevitabil un caracter local (Austia – Viena pt
psihanaliza)
3. Istoria problemelor ar face o descriere critic ace se refera la neajunsurile unei
paradigme la un moment dat si la incercarile de a o imbunatati sau depasi. Au
aparut astfel de noi curente de multe ori in opozitie cu cele pe care le
contestau.
4. Istoria sociala urmareste devenirea psihologiei ca stiinte. Toate acestea au loc
in cadrul unei epoci organizata social, politic, economic si institutional (de ex:
istoria psihologiei in Romania “comunista” sau cea din al treilea Reich).
Istoria sociala urmareste inscrierea psihologiei in cadrul unei comunitati stiintifice:
cum este psihologia receptata, acceptata, ignorata, neglijata sau respinsa.

Studiul istoric al psihologiei se poate folosi de mai multe surse:

- cercetarea isvoarelor; avem aici textile scrise de psihologi sau de cei apropiati,
scrisorile, memoriile, biografiile su autobiografiile, datele personale, albume
foto, anuare, acte particulare sau ministeriale, procese verbale etc.
- ce ne spun arhivele; avem arhive despre istoria psihologiei la Universitati din
Passau si Heidelberg, iar cea mai mare se afla la University of Akron, Ohio.
Lucrarile postume, nepublicate ale unor autori se pot gasi in acest arhive sau
char in posesia familiei; unele au fost distruse de razboi.
- Istoria traita – oral history - se constituie din relatari, inregistrari, interviuri
care dau o imagine vie a celor petrecute.
- Evaluari statistice – ce pot arata tendinte actuale intr-o orinetare sau
cercetare – pot functiona ca ghizi ai interesului pt un domeniu.