Tulburari de sensibilitate

In anumite conditii patologice apar modificari ale diferitelor sensibilitati senzitivo-

senzoriale manifestate prin tulburari de sensibilitate subiectiva si obiectiva, dupa cum
leziunea intereseaza neocortexul senzitiv, etajele subjacente corticale sau maduva spinarii.

1. Leziuni la nivelul cortexului senzitiv.

- Leziuni destructive sau extirparea cortexului senzitiv (ariile 3,1,2 – scoarta
somestezica, girusul postcentral din lobul parietal) produc o pierdere aproape totala a
sensibilitatii contralaterale. Dupa scurt timp revine partial sensibilitatea dureroasa, iar
ulterior pot sa revina partial sensibilitatea la stimuli de presiune, tactili si termici. Nu se
restabileste insa sensibilitatea de tip discriminativ: simtul pozitiilor segmentelor de
membru, localizarea tactila (topognozia), discriminarea greutatilor.
Topognozia. Daca se aplica o excitatie tactila intr-un punct de pe piele, in mod normal se
poate localiza excitatia cu mare precizie.
Dermolexia – recunoasterea cu ochii inchisi a cifrelor si literelor scrise pe tegumentele
examinatului.
- Lezarea ariilor de asociatie 5 si 7 (ce constituie aria somatotipica de gnozie – cu
recunoasterea obiectelor) produce agnozia tactila – imposibilitatea recunoasterii
obiectelor numai prin pipait.
- Lezarea ariilor de asociatie 39 si 40 din lobul parietal – emisferul minor creaza
tulburari de schema corporala, pana la ignorarea unei jumatati de corp
(hemiasomatognozie) si tulburari in spatiul prehensibil si vizual.
In emisferul minor, aria 40 reprezinta un important centru asociativ ce integreaza
informatiile ariilor auditive, vizuale si somestezice.
In emisferul dominant, lezarea ariei 40 (centrul ideomotor) determina tulburari de
limbaj si praxie.

2. Leziuni la nivelul etajelor subjacente inclusiv medular sunt insotite de tulburari de

sensibilitate mai mult sau mai putin intinse, in functie de interesarea diferitelor cai
ale sensibilitatilor, cu disocierea diferitelor sensibilitati (ex. Hemisectiunea
maduvei, pentru ca unele sensibilitati sunt conduse pe 2 cai, unele directe, altele
incrucisate) sau tulburari de sensibilitate ale capului, in afectarea localizata a
nervilor cranieni.
Dupa topografia tulburarilor de sensibilitate, determinata de sediul leziunii si care are
valoare de localizare a procesului patologic, se deosebesc urmatoarele tipuri:
 a) Tipul nevritic, in care apar tulburari de sensibilitate prin interesarea izolata a unui
nerv, caracterizat prin abolirea sensibilitatii in teritoriul de distributie a nervului
respectiv (median, cubital, radial, sciatic, crural etc.)
b) Tipul radicular, - se traduce prin tulburari de sensibilitate dispuse in benzi
longitudinale pentru membre si transversale pentru trunchi, corespunzator
distributiei metametrice a sensibilitatii urmand dermatoamele (regiunea cutanata
inervata de o pereche de radacini ce vin de la un segment medular corespunzator)
c) Tipul polinevric. Tulburarile de sensibilitate cuprind membrele catre extremitatile
distale si se accentueaza cu cat ne apropiem de varful degetelor. Tulburarile sunt
bilaterale, simetrce, intereseaza toate modalitatile de sensibilitate si in special cea
superficiala.
d) Tipul paraplegic. Este realizat printr-o leziune medulara (compresiune mielita
transversa). Tulburarile de sensibilitate, interesand toate modalitatile, insotesc de
obicei o paraplagie sau tetraplagie, daca leziunea este deasupra L2 .
e) Tipul Brown – Sequerd – determinat de hemisectunea maduvei, ce se caracterizeaza
prin:
- paralizie motorie de tip central – de partea leziunii;
- anestezie termo-algezica (din cauza incrucisarii in maduva a fascicolului spinotalamic
lateral) de partea opusa leziunii si diminuarea bilaterala a sensibilitatii tactile
(conducerea este bilaterala, prin fascicolul spino-talamic incrucisat si spino-bulbar
direct)
f) Tipul hemiplegic (heminastezic) – intalnit in leziuni unilaterale ce intereseaza caile
sensibilitatii de la maduva cericala la scoarta parietala:
- Leziuni trunchiului cerebral conduc la hemianestezii sau hemihipoestezii opuse, pentru
corp si membre, cu tulburari de sensibilitate ale fetei de aceeasi parte cu leziunea, in
sindroamele portuberantiale inferioare (prin atingerea trigemenului). In sindroamele
portuberantiale inalte si pedunculare, tulburarile de sensibilitate sunt de partea
opusa leziunii, atat pentru corp cat si pentru fata.
In leziunile trunchiului cerebral, tulburarile de sensibilitate sunt asociate cu o leziune
piramidala (hemiplagie) de aceeasi parte.
- Leziuni talamica determina hemianestezie opusa cu interesarea in mai mare parte a
sensibilitatii profunde constiente. Sindromul se asociaz de obicei cu dureri mari in
membrele opuse si o tonalitate afectiva puternica. Sunt declansate de frig,o
informatie neplacuta, melodie trista, etc.
g) Tipul isteric. In acest tip se intalnesc tulburari de sensibilitate cu topografie care nu
corespunde nici uneia din cele amintite mai sus. Pot fi in manseta la membre, pot
imbraca aspectul hemiplagic sau paraplegic, dar cu limite ce variaza de la un examen
la altul. La examenul neurologic un se gasesc semne clinice obiective. De cele mai
 multe ori, se pot stabili cauza care a provocat instalarea unei inhibitii partiale
corticale.

Disociatii ale sensibilitatii

Acestea se gasesc in leziuni medulare zonale:

- Leziuni ale zonei preependimare intercepteaza fibrele ce se incruciseaza la acest
nivel – calea spino-talamica. Se produce disociatia siringomielica (sindromul fibrelor
scurte), ce consta in pierderea sensibilitatii termice si dureroase bilateral, cu
pastrarea sensibilitatii profunde si tactile. Se gaseste in siringomelie.
- Leziuni ale cordoanelor posterioare – determina disociatie de tip tabetic si consta in
pierderea sensibilitatii profunde constiente, cu pastrarea celei superficiale, dar
hipoestezie tactila. Se intalneste in tabes, unele mielite.

Examinarea obiectiva a unor sensibilitati

Aceasta se face de catre medic, dar, prin raspunsul pacientului, intervine si o
componenta subiectiva.
Sensibilitatea tactila se examineaza cu o bucata de vata, prin atingeri usoare.
Discriminarea tactila se apreciaza prin testul compasului si derolexie.
Sensibilitatea termica se examineaza folosind 2 eprubete cu apa la diferite temperaturi
(40 – 45 o si 5o C), plasate pe tegumente.
Se pot intalni hiperstezii, hipoestezii si anestezie.
Sensibilitatea dureroasa se examineaza cu un ac cu care se inteapa usor tegumentele.
Simtul pozitiei (sensibilitatea mioartokinetica) se apreciaza prin recunasterea, de catre
pacient, cu ochii inchisi, a pozitiilor imprimate de examinator.
Sensibilitatea musculara se examineaza cu curent faradic. Bolnavul trebuie sa perceapa
contractii musculare ritmice.
Sensibilitatea profunda dureroasa se apreciaza prin presiunea unor organe.

Sensibilitatea subiectiva
Tulburarile de sensibilitate subiectiva se manifesta prin parestezii si dureri.
Paresteziile sunt senzatii anormale percepute de bolnav, ca amorteli, intepaturi,
furnicaturi. Se intalnesc in leziunile nervilor periferici (nevrite, polinevrite,
poliradiculonevrite) in perioada de debut sau de reparatie a leziunilor nervoase, in leziuni
medualre, nevroze; in afectiuni vasculare periferice – spasme arteriale, arterite oblierante.
Durerea – este o senzatie neplacuta, penibila si reprezinta un simptom important in
stabilirea sediului leziunii. Se poate manifesta ca nevralgie – durerea pe traiectul unui nerv,
dureri radiculare, polinevritice, cordonale – pe teritoriul unde sunt si tulburari de
sensibilitate obiective; durere talamica, viscerala, cefalee. Durerile pot prezenta anumite
particularitati. Pot fi spontane sau provocate prin anumite manevre.