SINDROAME

SENZITIVE

CONF. UNIV. DR ROMAN-FILIP CORINA

 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Cu ajutorul sensibilitatii,impreuna cu simturile senzoriale (vaz,auz, olfactie) ,
creierul elaboreaza strategii si reactii comportamentale.
SENSIBILIATEA GENERALA,este organizata in 3 tipuri:

• SENSIBILITATEA EXTEROCEPTIVĂ (SUPERFICIALĂ) – culege informații de tip

tactil, termic și dureros din mediul extern (tegumente) alături de sistemele
senzoriale (vizual, auditiv, gustativ, olfactiv, vestibular).

• SENSIBILITATEA PROPRIOCEPTIVĂ (MIOARTROKINETICĂ) – asigură

contactul cu mediul intern – oferă informații de la nivelul mușchilor,
tendoanelor și articulațiilor.

• ENSIBILITATEA VISCEROCEPTIVĂ (INTEROCEPTIVĂ)– oferă informații de la

nivelul organelor interne.
Structurile nervoase care asigură funcţia senzitivă se organizează pe trei
nivele:
• de recepţie (receptorii) –
• de transitere (căile senzitive) –
• de percepţie (cortexul senzitiv).

• RECEPTORII – Receptorii sunt structuri specializate ale dendritelor

protoneuonului senzitiv
• CORPUSCULII MEISSNER, DISCURILE MERKEL, TERMINAȚIILE PERIPILOASE – tact
• CORPUSCULII RUFFINI – simțul termic -> cald
• CORPUSCULII KRAUSE – simțul termic -> frig
• CORPUSCULII VATER – PACINI, ORGANELE TENDINOASE GOLGI, FUSURILE
NEUROMUSCULARE – percepția pozițiilor și recepționarea mișcărilor segmentelor
corporale, tonus muscular.
• Terminatii nervoase libere(TNL) – preluarea incitațiilor dureroase.
• BARO-, CHEMO-, ALGO-, TERMO-, RECEPTORI – sensibilitatea viscerală.
 La nivelul nervilor periferici, informația senzitivă de tip exteroceptiv
este condusă prin tipuri diferite de fibre:
Mecanoreceptori (presiunea, atingerea, vibrația) -> fibre groase
mielinizate (Aβ – conduc rapid).
Termoreceptori și NOCICEPTORI -> fibre subțiri, nemielinizate
(de tip C – conduc lent) sau slab mielinizate (de tip Aδ – conduc
rapid).

Căile sensibilităţii cuprind trei neuroni.

Primul neuron senzitiv (protoneuronul) ,pentru toate tipurile de

sensibilitate,are pericarionul situat în ganglionii rahidieni sau în ganglionii
nervilor cranieni, dendritele intră în componenţa nervilor periferici sau
cranieni până la receptori iar axonul acestora formează rădăcina
posterioară a nervului spinal sau rădăcina senzitivă a nervilor cranieni şi
face sinapsă cu al doilea neuon senzitiv.
• Al doilea neuron senzitiv (deutoneuronul) este situat diferit în funcţie de tipul
de sensibilitate:
• a) sensibilitatea superficială (tactile,termica,dureroasa) are pericarionul situat
în capul cornului posterior din măduva spinării, axonul acestuia se încrucişează
la nivelul comisurii cenusii, pentru a trece în cordonul controlateral, formând
fascicole spinotalamice
• Fascicolele spinotalamice sunt: anterior (ventral) pentru sensibilitatea tactilă
protopatică şi posterior (lateral) pentru sensibilitatea termoalgezică.
• b) sensibilitatea proprioceptivă conştientă (tactila epicritica) are
pericarionul celui de-al doilea neuron,situat în ncl. Goll şi Burdach din
bulb, axonul acestora se încrucişează in bulb, formând lemniscul medial
Reil ,cu destinaţie la talamus;
• c) sensibilitatea proprioceptivă inconştientă are pericarionul situat la
baza coarnelor posterioare spinale (coloana Clarke şi ncl. Bechterew),
axonii acestor neuroni formează fascicolul spinocereberal posterior
(direct, Flechsig) şi spinocerebelar anterior (indirect, Gowers).
Fasciculul spinocerebelar posterior, are traseu prin cordonul lateral al
măduvei spinării şi se proiectează ipsi lateral pe cerebel
Fasciculul spinocerebelar anterior se încrucişează în măduva spinării are
traiect prin cordonul controlateral al măduvei spinării, şi se încrucişează
în porţiunea superioară a punţii, a se proiecta tot ipsi lateral pe cerebel.
 CĂILE SENSIBILITĂȚII
Tipul de Tactilă grosieră Termo-algezică Proprioceptivă Proprioceptivă
sensibilitate conștientă și tactilă inconștientă
fină

Al doilea neuron Cornul posterior Cornul posterior Nucleii gracilis și Cornul posterior
al căii medular (substanța medular cuneatus din bulb medular (nucleul
gelatinoasă) (substanța dorsal Clark)
gelatinoasă)

Căile de proiecție Tractul spino- Tractul spino- Fasciculele gracilis Tracturile

medulare talamic anterior talamic lateral (Goll) și cuneatus spinocerebeloase
(Burdach) anterior si posterior

Al treilea neuron Talamus (nucleul Talamus (nucleul Talamus (nucleul Nu există (calea are
al căii ventral postero- ventral postero- ventral postero- doar doi neuroni)
lateral) lateral) lateral)

Încrucișarea La nivel medular La nivel medular La nivel bulbar Nu se încrucișează

tractului

Aria centrală de Cortex cerebral Cortex cerebral Cortex cerebral (girus Cortex cerebelos
proiecție (girus postcentral) (girus postcentral)
postcentral)
 TALAMUSUL

• Constituit dintr-o aglomerare de nuclei localizați bilateral la baza

creierului, imediat superior față de trunchiul cerebral.
• Reprezintă un centru de modulare a tuturor informațiilor senzitive și
senzoriale.
• Al treilea neuron al căilor sensibilității se află localizat la nivelul
nucleului talamic ventral postero-lateral (pentru sensibilitatea
trunchiului și membrelor) și la nivelul nucleului talamic ventral postero-
medial (pentru sensibilitatea extremitatii cefalice).
• Este conectat cu cortexul cerebral prin bucle talamo-corticale din capsula
internă și coroana radiată.
• Fasciculul talamocortical cuprinde fibre ale sensibilităţii superficiale,
proprioceptive conştiente şi proprioceptive inconştiente (prin calea
cerebelo-rubro-talamo-corticală).
 CORTEXUL SENZITIV PRIMAR
• Este situat la nivelul girusului postcentral.
• Deține o organizare somatotopică deformată a părților corpului =
homunculus senzitiv.
• La nivelul cortexului se conștientizează informațiile senzitive, având
loc compararea și asocierea stimulilor senzitivi.
• În cadrul examenului clinic al sensibilității obiective, se poate
examina separat, sensibilitatea corticală.
 SENSIBILITATEA CORTICALĂ
• Se urmărește integritatea:
• Somatognoziei (identificarea segmentelor propriului
corp)
• Stereognoziei (capacitatea de a identifica obiecte
prin palpare)
• Dermolexiei (capacitatea de a recunoaște simboluri
grafice desenate pe tegument)
• Topognoziei (identificarea locului atins)
• Discriminării tactile (perceperea a doi stimuli tactili
apropiați)

• !! Tot acest examen se desfășoară cu pacientul cu ochii

închiși.
Simptomatologie subiectiva in afectarea sensibilitatii
• Nevralgia este durerea resimţită spontan sau la o provocare, pe
traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificaţiilor sale. Nevralgile pot fi
„ primare” sau „secundare”. Au următoarele caracteristici:
a) senzaţia de tăietura, înţepătura sau lovitură de cuţit dacă sunt
afectate fibrele structurilor superficiale;
b) senzaţia de torsiune, strivire sau smulgere când sunt afectate fibrele
structurilor profunde;
c) corespunde teritoriilor nerviilor afectaţi;
d) sunt sub formă de crize (paroxisme);
e) durerea dispare între crize („primară”) sau se menţine interparoxistic
o durere surdă („secundară”);
f) pot apărea spontan; g) pot fi declanşate de diverşi factori sau prin
comprimarea trunchiurilor nervoase în punctele lor cele mai
superficiale (punctele Valleix);
• g) pot fi declanşate de diverşi factori sau prin comprimarea
trunchiurilor nervoase în punctele lor cele mai superficiale (punctele
Valleix);
• h) între crize, în nevralgia „secundară” există o hipoestezie pe
teritoriul nervului afectat, în timp ce în nevralgia „primară”
sensibilitatea este normală.

• Simpatalgia este durerea surdă cu senzaţie de arsură, localizare

difuză şi caracter continuu. Ea se însoţeşte frecvent de importante
modificări vegetative şi trofice. Este atribuită suferinţei fibrelor
simpatice şi/sau amielinice algoconductoare.
• Cauzalgia reprezintă forma cea mai des întâlnită a durerilor simpatice.
Cauzalgia este o complicaţie a leziunii nervilor periferici si constă dintr-
o durere continuă difuză, cu caracter de arsură însoţită de tulburări
vasomotorii, trofice (în îngroşarea pielii, căderea părului, subţierea
degetelor), psihice.

• Algodistrofia reflexă a membrului superior (sindromul umăr-mână)

reprezintă o durere vie, cu caracter de arsură percepută în special
noaptea apare după traumatisme ale umărului şi se localizează în
întreg membrul superior. Modificările vegetative cuprind edemul difuz
al mâini, tegumente umede, roşii, calde, netede şi tulburări trofice care
se instalează după câteva luni.
 SENSIBILITATEA SUBIECTIVĂ

• PARESTEZIILE SAU DISESTEZIILE

• Apar în afecțiunile nervilor periferici, leziuni

medulare, nevroze.
• Pot apărea și în tulburările circulației periferice,
precum și în diferitele afecțiuni ale organelor
interne = parestezii viscerale/cenestopatii =>
bolnavul acuză senzații de mișcare, tracțiune sau
frământare asupra diferitelor segmente ale tubului
digestiv, palpitații sau senzația de oprire a inimii.
• DUREREA = senzație neplăcută de intensitate mult mai mare
decât paresteziile.

• DURERILE RADICULARE – urmează teritoriul dermatoamelor.

Survin sub formă de săgetătură sau fulgerătură, care se
exacerbează la tuse, strănut, efort fizic.

• DURERILE CORDONALE – apar prin lezarea cordoanelor

laterale sau posterioare ale măduvei spinării. Sunt dureri surde,
neprecise, repartizate pe un teritoriu mai mare.
• DURERILE TALAMICE – afectează grupele nucleare laterale ale talamusului.

• Durerea talamică poate apărea spontan sau poate fi provocată de stimuli

care în mod obişnuit nu sunt algogeni (frig, atingere, etc) conferindu-i
caracter hiperpatic. Pacienţii descriu durerea talamică ca o senzaţie de
constricţie (zdrobire, smulgere) cu caracter continuu, cu exacerbări
paroxistice, care cel mai des declanşează o stare marcată de anxietate.
• Sediul durerii este de partea opusă leziunii, cu topografie variabilă, cel
mai des cuprinde o jumătate a corpului, faţa fiind afectată foarte rar.
• HIPERALGEZIE – sensibilitate dureroasă excesivă, o scădere a pragului durerii.
• HIPERPATIE – hiperalgezie + hipoestezie.
• DURERILE VISCERALE – dureri proiectate la nivelul tegumentului
datorită lezării organelor interne. Durerea se proiectează pe
dermatomul corespunzător – zonele Head.

• CEFALEEA – poate apărea datorită spondilozei cervicale, sinuzite,

amigdalite, glaucom, tumori și arahnoidite cerebrale, nevralgii
oftalmice/occipitale, stări nevrotice.

• MIGRENA – hemicranie dureroasă paroxistică care survine de obicei

alternativ pe jumătatea dreaptă și stângă a capului. Poate fi însoțită de
fenomene vegetative: grețuri, vărsături,foto/fonofobie.
• Se desfășoară în doi timpi: 1. vasoconstricție cerebrală
(predominant ACP), apoi 2. vasodilatație cerebrală
dureroasă(predominant artera carotidă externă, artera
temporală, artera meningiană mijlocie.
• Există mai multe tipuri de migrenă: clasică, oftalmică,
oftalmoplegică, hepato-biliară.
 SENSIBILITATEA OBIECTIVĂ
I.SENSIBILITATEA SUPERFICIALĂ:

1. SENSIBILITATEA TACTILĂ: se examinează cu o

bucată de vată care se aplică pe tegumente.
2. SENSIBILITATEA TERMICĂ: se examinează cu două
eprubete: una cu apă caldă și una cu apă rece care
se aplică succesiv pe tegumente, sistematic și
comparativ.
3. SENSIBILITATEA DUREROASĂ: se examinează
înțepând ușor tegumentele cu ajutorul unui obiect
ascuțit.
 II.SENSIBILITATEA PROFUNDĂ:

1. SENSIBILITATEA PROPRIOCEPTIVĂ
(MIOARTROKINETICĂ): se examinează efectuând
mișcări ușoare ale diverselor segmente de
membru. Pacientul cu ochii închiși trebuie să
spună ce miscări i s-au imprimat.
2. SENSIBILITATEA VIBRATORIE: se examinează
aplicând un diapazon pus în vibrație pe
proeminențele osoase ale pacientului: creasta
tibiei, rotula, maleolele, creasta iliacă, clavicula,
olecranul etc.
3. SENSIBILITATEA BARESTEZICĂ: se examinează
punând în mâinile pacientului obiecte de aceeași
formă și mărime, dar de greutate diferită,
solicitându-i-se să indice obiectul cu greutatea mai
mare sau mai mică.
 FUNCȚII SENZITIVE COMPLEXE

• TOPOGNOZIE – capacitatea pacientului de localizare a excitanților –

pacientul trebuie să indice precis locul unde a fost aplicat un stimul
=> atopognozie.

• DISCRIMINARE TACTILĂ – posibilitatea de a deosebi doi excitanți

similari, aplicați simultan pe tegumente, în două locuri diferite

• DERMOLEXIE – capacitatea de a recunoaște, fără a se uita, cifrele,

literele sau desenele trasate de examinator pe tegumentul
pacientului. => dermoalexie.
• STEREOGNOZIE – capacitatea pacientului de a recunoaște obiecte
cu o singură mână și doar prin pipăit. => astereognozie.

• SOMATOGNOZIE – capacitatea pacientului de a-și da seama de

existența integrală, reală a diferitelor segmente corporale.
• Asomatognozie – pacientul nu își recunoaște o parte a corpului.
• Auto-topo-agnozie – pacientul nu poate indica o anumită parte a
corpului său.
• Anosognozie – pacientul nu recunoaște existența unor deficiențe cauzate
de boală – ex. nu admite existența unei hemiplegii.
• Anosodiaforie – pacientul arată indiferență sau chiar neagă existența
segmentului de corp îmbolnăvit.
 SENSIBILITATEA „PROVOCATĂ”
• Punctele ARNOLD: situate de o parte și de alta a spațiului occipito-
atlantoidian, la unirea 1/3 laterale cu 2/3 mediale ale liniei ce
unește protuberanța occipitală externă cu vârful apofizei mastoide
(corespund nervului occipital).
Punctul SUPRAORBITAR, SUBORBITAR și
MENTONIER: situate în dreptul găurilor
cu aceleași nume, corespund punctelor
de emergență a ramurilor terminale ale
nervului trigemen.
.
Punctele VALLEIX sciatice:
• înapoia marelui trohanter,
• la mijlocul feței posterioare a coapsei,
• înapoia capului peroneului,
• înapoia maleolei interne
• Punctele VALLEIX intercostale: situate în partea posterioară,
laterală și anterioară a spațiilor intercostale.
• Apariția durerii la presiunea acestor puncte denotă suferința
nervilor respectivi (nervul Arnold, nervul trigemen, nervul
sciatic, nervul intercostal)
• Manevrele de elongație – semnul Laseque = flexia coapsei pe
bazin cu gamba în extensie provoacă o durere violentă prin
întinderea nervului și a rădăcinilor nervului sciatic; elongația
rădăcinilor cervicale bolnave – circumducția brațului cu
antebrațul extins provoacă durere violentă.
 MODIFICĂRI PATOLOGICE ALE
SENSIBILITĂȚII
• HIPERESTEZIE = exagerare a sensibilității.
• HIPOESTEZIE = diminuare a capacității receptive.
• ANESTEZIE = pierderea capacității receptive.
• HIPO-/ANESTEZIE GLOBALĂ – interesează toate modurile de
sensibilitate.
• HIPO-/ANESTEZIE DISOCIATĂ – interesează anumite categorii de
sensibilități: disociația siringomielică și disociația tabetică.
• DISOCIAȚIA SIRINGOMIELICĂ – pacientul pierde sensibilitatea termo-algezică,
sensibilitatea tactilă și cea profundă fiind intacte. Apare în siringomielie și
sindroamele siringomielice, datorită lezării fibrelor termo-algezice din fasciculul
spino-talamic.
• In leziunile de mici dimensiuni,centomedulare,prin afectarea fasciculelor
spinotalamice,care se incruciseaza la nivelul comisurii ventrale,apare- pierderea
bilaterala a sensibilitatii termo-algezice,cu pastrarea celei profunde constiente,
daca leziunea e cervicala,distributia tulburarilor de sensibilitate ,
este in forma de capa.
• DISOCIAȚIA TABETICĂ – pacientul pierde sensibilitatea profundă și
sensibilitatea tactilă epicritică, sensibilitatea termoalgezică și cea tactilă
protopatică fiind intacte. Apare în tabes sau în sindroamele
pseudotabetice și este determinată de lezarea cordoanelor posterioare
• Cauze(traumatisme VM,tumori,secleroza multipla,neurosifilis)
Leziuni centrale medulare de mari dimensiuni
-prin afectarea cornului anterior medular,produc deficit motor, caracteristic
SNMP
-afectarea tractului piramidal(corticospinal),din cordoanele laterale
determina SNMC
-afectarea cordoanelor medulare dorsale determina alterarea sensibilitatii
proprioceptive si vibratorii.
 SINDROAME SENZITIVE OBIECTIVE
• SINDROMUL SENZITIV AL NERVILOR PERIFERICI: dureri,
tulburări de sensibilitate obiectivă și tulburări motorii
dacă sunt lezați nervii micști.
• Etiologie: leziune parțială sau totală a nervilor sau
plexurilor, cauzată de traumatisme, compresiuni,
factori toxici, infecțioși, carențiali, alergici, metabolici.
• SINDROMUL SENZITIV RADICULAR ȘI SINDROMUL DE
GANGLION SPINAL – dureri lancinante, anestezie în
dermatomul corespunzător, hipotonie, hiporeflexie.
• Etiologie: factori intradurali sau de origine meningeană
– lues, poliradiculonevrite, arahnoidite spinale,
neurinoame, meningioame și factori extradurali –
spondioză hernia de disc, tumori vertebrale.
• SINDROMUL CORNULUI POSTERIOR ȘI AL
SUBSTANȚEI CENUȘII CENTROMEDULARE:
pierderea omolaterală, segmentară a sensibilității
termice și dureroase (disociație siringomielică),
dueri paroxistice, abolirea ROT.
• Etiologie: siringomielie, tumori medulare.
• SINDROMUL DE CORDON POSTERIOR: distribuție
omolaterală și subiacentă a tulburărilor de
sensibilitate – abolirea sensibilității profunde
conștiente și a celei tactile epicritice. Pacientul are
senzația că merge pe cauciuc, că are tegumentele
cartonate.
• Etiologie: mielita transversă, traumatisme
medulare.
SINDROMUL DE HEMISECȚIUNE MEDULARĂ
BROWN-SEQUARD

HOMOLATERAL:deficit motor
cu hemi/monopareza , sub
nivelul leziunii, pierderea
sensibilității proprioceptive
(vibratorie și mioartrokinetică).
CONTROLATERAL: pierderea
sensibilității termoalgezice sub
sediul leziunii.
Etiologie: traumatisme
medulare, mielite
• SINDROMUL DE SECȚIUNE MEDULARĂ TOTALĂ – anestezie globală
sub leziune, paraplegie, incontinență sfincteriană.
• Etiologie: traumatisme, mielita transversă,
Sindromul de secţiune medulară totală se manifestă indiferent de cauză printr-o fază de
şoc medular cu durată de 3-6 săptămâni, urmată de o fază cronică de automatism medular.

• Faza de şoc medular are următoarele semne:

• a) blocare imediată a segmentelor medulare subiacente şi eliberarea lor de
sub controlul segmentelor supraiacente;
• b) paraplegia flască,masivă, globară, omogenă (paraplegie în leziunile
dorsale şi tetraplegie în leziunile cervicale);
• c) toate reflexele osteotendionoase sunt abolite, în timp ce reflexul cutantat
plantar este indiferent;
• d) anestezia pentru toate categoriile de sensibilitate, prin întreruperea
fibrelor descendente ale sensibilităţii;
• e) limita superioară a anesteziei corespunde nivelului leional;
• f) semne de afectare a neuonului motor periferic la nivelul leziunii;
• g) tulburări vegetative: incontinenţă sau retenţie urină şi fecale, tulburări
vasomotorii (paloare, cianoză), anhidroză,abolirea reflexului pilomotor,
tulburărilor respiratorii sau cardiace paroxistice;
• h) tulburări trofice: amiotrofii, edeme, escare galopante
• Faza de automatism medular urmează faza de şoc medular după 3-6
săptămâni.
Automatismul medular constă din revenirea unor activităţi reflexe patologice
piramidale ca semnul lui Babinski;
b) reflexul de retracţie (triplă flexie Marie-Foix);
c) reflexele osteotendinoase vii, difuze şi polichinetice;
d) contractură musculară de cele mai multe ori în flexie;
e) micţiuni involuntare şi inconştiente, determinate de numeroase excitaţii
cutanate;
f) reflexe de extensie încrucişată;
g) reflexe de masă (de mers, de extensie ipsilaterală).
Stabilirea sediului secţionării transverse medulare este posibil dacă se iau în
consideraţie nivelul tulburărilor de sensibilitate, existenţa unei paraplegii sau a
tetraplegiei. În afară de aceste repere generale, există unele particularităţi în
funcţie de sediul leziunii transverse:
a) măduva cervicală superioară (deasupra C5)- paralizia diafragmului şi a
muşchilor respiratori;
b) măduva cervicală inferioară (sub C5)- respiraţia este păstrată prin funcţia
diafragmului;
c) măduva cervicală inferioară – dorsală superioară (C8-D2) conduce la
sindromul Claude Bernard-Horner ipsilateral (mioză, ptoză, enoftalmie);
 Stabilirea sediului secţionării transverse medulare este posibil dacă
se iau în consideraţie nivelul tulburărilor de sensibilitate, existenţa
unei paraplegii sau a tetraplegiei.
În afară de aceste repere generale, există unele particularităţi în
funcţie de sediul leziunii transverse:
a) măduva cervicală superioară (deasupra C5)- paralizia diafragmului
şi a muşchilor respiratori;
b) măduva cervicală inferioară (sub C5)- respiraţia este păstrată prin
funcţia diafragmului;
c) măduva cervicală inferioară – dorsală superioară (C8-D2) conduce
la sindromul Claude Bernard-Horner ipsilateral (mioză, ptoză,
enoftalmie);
d) măduva dorsală superioară (D2D5) –se pierde controlul
vasomotor;
e) măduva dorsală inferioară (D6D12)- paralizia musculaturii
abdominale;
f) măduva lombară (L2-L4)- abolirea reflexelor rotuliene cu
exagerarea celor achiliene.
SINDROMUL SPINAL ANTERIOR

-afecteaza tracturile corticospinale si sinotalamice bilateral

-pacientul prezinta paraplegie cu nivel de sensibilitate bilateral
-sensibilitatea profunda este pastrata
-cauza cea mai frecventa o constituie infarctul de artera spinala anterioara
• SINDROAME SENZITIVE DE TRUNCHI CEREBRAL – caracter altern: se
datorează leziunilor fascicolului spinotalamic disociație siringomielică ,
lemniscului medial (disociație tabetică) și nucleilor senzitivi ai
trigemenului
• De aceeași parte cu leziunea: hipoestezie superficială la nivelul feței.
• De partea opusă: hipoestezie superficială la nivelul membrelor și trunchiului.

• SINDROMUL TALAMIC – are drept cauza de obicei accidentele

vasculare cerebrale.
• din punct de vedere senzitiv: dureri vii cu caracter hiperpatic
contralaterale, afectare accentuată a sensibilității profunde și
moderată a sensibilității superficiale.
• SINDROMUL SENZITIV CORTICAL
• Interesarea marcată a sensibilității profunde și tactile epicritice –
discriminatorii,astereognozie,asomatognozie,alterarea
dermolexiei,si a discriminarii tactile.
• Deficit moderat al sensibilității superficiale tactile.
• Sensbilitate termoalgezică – intactă in cazul afectarii girusului
postcentral
• Hemihipoestezia este localizată controlateral leziunii și cuprinde
fața și trunchiul.
• Etiologie: AVC, tumori, traumatisme.
• in leziuni coricale-parietale de mici dimensiuni poate apare
inatentia senzitiva,cand se stimuleaza bilateral nu se pecep decat
stimuli de pe o parte,dar cand se stimuleaza numai partea initial
fara perceptie,stimuli sunt perceputi.
• In afectarea ariilor de asociatie parietala a emisferului non-dominant, apare
sindromul Anton-Babinski,

• Hemiasomatognozie (nu isi reunoaste membrele paralizate)

• Anozognozie-nu constientizeaza boala si deficitul
• Anozodiaforie-stare de buna dispozitie nemotivata
• Neglijenta hemispatiului contralateral leziunii,desi vederea este intacta!