CLASIFICAREA MORTII

Moartea presupune încetarea definitivă, ireversibilă a tuturor funcțiilor vitale, rezultând

oprirea generalizată a metabolismului celular.

Moartea se poate clasifica din punct de vedere:

- Evolutiv ca rapidă sau lentă

- Medico-legal, după cauza determinantă ca violentă(cauză externă), neviolentă(cauză
internă) sau prin inhibiție.

Astfel, axându-mă pe latura medico-legală:

 Moartea violentă
- este de cauză externă, generată de acțiunea bruscă, brutală și neobișnuită a unui
factor traumatic extern asupra organismului
- Natura agenților traumatici este diferită, pot fi fizici, chimici, biologici, psihici, ei
putând cauza moartea într-un mod direct sau indirect(complicație evolutivă, letală)
- Din punct de vedere juridic, această categorie a morții poate fi subiectul unei:
heteroagresiuni, autoagresiunea, a unui accident, eutanasie, execuție
- Heteroagresiunea= în această categorie se regăsesc: omorul, leziuni cauzatoare de
moarte, pruncuciderea, baza traumatismului care a produs moartea este reprezentată
de acțiunea intenționată a unei alte persoane
- Autoagresiunea, sinuciderea, reprezintă generarea morții de către persoana în cauză
prin intermediul unui traumatism tanatogen
- Accidentul- traumatismul determinant al morții este datorat forței naturii/ unui
eveniment întâmplător/ acțiunii neintenționate a persoanei în cauză, decedate/altă
persoană, de exemplu: accident rutier, de muncă, terapeutic
- Eutanasia reprezintă omorul la cerere, persoana dorește să moară, solicită acest lucru,
altă persoană îi generează moartea prin acțiunea sau lipsa acțiunii.
 Moartea neviolentă
- este generată de factori interni, poate fi patologică(evoluția acută, subacută, cronică a
bolii care a determinat decesul) sau poate fi naturală(generată de uzura organismului prin
procesul îmbătrânirii
- În cadrul acestei categorii se include și moartea subită, o moarte care survine brusc, la
o persoană aflată în plină stare de sănătate aparentă, uneori la tineri al căror deces
pare improbabil, copii frecvent datorită patologiei respiratorii, digestive, adulți cu
patologie cardio-vasculară, vârstnici cu patologie respratorie sau cu o anumită
particularitate a locului decesului, locuri publice care duc la suspiciuni ceea ce indică
necesitatea realizării unei anchete juridice
- Din punct de vedere juridic, moartea subită este încadrată în rândul morților suspecte,
iar codul de procedură penală obligă în cazul acesteia realizarea autopsiei medico-
legale(alete situații cînd aceasta este necesară: moarte violentă, când moartea are
cauză necunoscută).
- La autopsie se pot evidenția manifestări morfopatologice acute cu rol tanatogenerator
cert- infarct miocardic acut, accident vascular cerebral sau cronice, specifice pentru o
anumită boală: ateroscleroză, ciroză, nu explică prin ele decesul, dar se pot analiza și
acțiunea factorilor condiționali cu rol favorizant ca stresul, alcoolul, traumatismele; de
asemenea, pot fi cazuri în care aceste modificări lipsesc, așa numita autopsie albă, cu
necesar de examinări complementare de tip histopatologic, toxicologic

 Moartea prin inhibiție

- este datorată unui factor extern traumatic care acționează brusc, dar cu intensitate
mică.
- Nu e o acțiune neobișnuită/brutală
- Nu e o acțiune aptă să determine decesul
- Se poate produce decesul daca factorul traumatic acționează pe o persoană care are o
reactivitate specială/particulară sau acționează pe zone reflexogene, generând un efect
inhibitor asupra funcției vitale.
ECHIMOZA

În termeni populari aceasta poartă numele de vânătaie.

Echimoza este o leziune de tip hemoragic, care se produce în urma unui traumatism contuziv sau
compresiv, prin ruperea unor vase mici, de tip capilare dermo-hipodermice și extravazarea unei
cantități de sânge care se infiltrează în țesuturile din jur. Aceasta se descrie din punct de vedere
al dimensiunilor, a formei, localizării și culorii.

Astfel, din punct de vedere al dimensiunilor, acestea depind de intensitatea de acțiune a agenților
traumatici. Poate să apară și la distanță, în structurile din jur, prin difuziunea energiei cinetice de
la locul de acțiune inițial sau distribuirea sângelui de-a lungul fasciilor, tendoanelor și
aponevrozelor.

Forma echimozelor este variată, pot fi izolate sau confluente, în bandă, cu centrul palid(acțiunea
unui corp tip bâtă), ovalare (acțiunea de compresie a degetelor), semilunare(datorită acțiunii
unghiilor), amprentă în țesătură(agentul nu a acționat direct pe tegument ci prin îmbrăcăminte).

De asemenea localizarea este variată, echimozele practic putând apărea oriunde. La nivelul
gâtului, anterior, perinazal- semilunare, ovalare-caracteristici sugrumării; pe fețele interne ale
coapselor-indică agresiune cu caracter sexual, pe brațe- aceste localizări ne ajută pentru a deduce
anumite acte, iar pentru deducerea mecanismului activ/pasiv ne ajută următoarele localizări:
coate, genunchi(mecanism pasiv), iar echimozele palpebrale- mecanism activ.

Din punct de vedere al culorii, ele prezintă o schemă evolutivă, sunt roșii în primele ore,
violacei-albăstrui- datorită formării hemoglobinei reduse, pe o perioadă de până la 1-3 zile,
verzui, brun cafenii, gălbui la 7-10 zile.

Un aspect important este importanța lor medico-legală, astfel:

- Denotă realitatea traumatismului

- Contribuie la demonstrarea: mecanismului de producere(activ/pasiv/compresiv) și
modului de acțiune
- Forma ne oferă indicii despre caracterele morfopatologice ale agentului vulnerant
- Modificările culorii ajută la estimarea vechimii cu aproximarea datei evenimentului
traumatic
 - La cadavru atestă realizarea leziuni, dacă s-a produs pe durata vieții și are valoare de
reacție vitală
- trebuie să se realizeze diagnosticul diferențial cu lividitățile cadaverice, un lucru
important este faptul că echimozele nu dispar la digitopresiune
- este de precizat că lividitățile cadaverice în stadiul 1,2 pălesc sau dispar dupa
digitopresiune
- echimozele se vindecă fără terapie specială, pot da totuși impotențe funcționale- de
exemplu, echimozele palpebrale îngreunează vedere, astfel se pot da 7-8 zile de
îngrijiri medicale pentru vindecare
- rar dau șoc traumatic, deces, în situația unor persoane tarate, cu patologie preexistentă
- simulările necesită atenție- se pot desena cu tușuri, cerneală, substanțe colorate, nu
prezintă tumefiere subiaccentă/ adiacentă, dispar prin ștergere.

LIVIDITĂȚI CADAVERICE

Reprezintă pete cadaverice de culoare roșie violacee care pot fi mai mult sau mai puțin extinse.

Sunt cauzate de: oprirea circulației sângelui, de migrarea sa, sub acțiunea gravității, în zonele
decline, necomprimate ale cadavrului.

Astfel, zonele declive, de jos o să devină roșii violacei, iar zonele de sus, înalte, vor fi palide
pentru că sângele s-a scurs din vase. De asemenea vor fi palide zonele comprimate, puncte de
sprijin ale cadavrului pe sol, zonele cu îmbrăcăminte strânsă pe corp, iar sângele nu poate să
pătrundă.

Evoluția lor apreciază timpul scurs de la deces. Prezintă 3 stadii: hipostază, difuziunea, imbibiția

 hipostază
- la 30 de minute după deces
- durează: 12-16 ore
- dimensiunile acestora sunt inițial mici, confluează ulterior, cu creștere în dimensiune
- dispar total la digitopresiune
 - dacă cadavrului îi este modificată poziția, se deplasează în noua poziție declivă, nu
mai persistă unde au fost inițial
- se manifestă și la nivelul organelor interne declive care se încarcă cu sânge, se
observă coagularea sângelui în inimă și vasele mari cu aspect specific al coagulilor
care sunt lucioși, neaderenți, fibrina e în rețea uniformă- se face diagnosticul
diferenția cu cei din timpul vieții care usnt mați, aderenți și fibrina dispusă în straturi.

 Difuziune
- Durată: aproximativ 24 de ore de la deces
- Țesuturile dobândesc o tentă roșiatică datorită plasmei cu hemoglobină care difuzează
în țesuturile perivasculare
- Nu dispar la digitopresiune, doar pălesc și daca cadavrul este mutat ele persistă în
părțile vechi, dar se formează și în noile părți declive

 Imbibiția
- Apare la 18-24 de ore de la deces în paralel cu debutul putrefacției, de culoare: tentă
verzuie datorită sulfhemoglobinei
- Hemoliza sângelui este completă
- Hemoglobina invadează toate țesuturile
- Nu mai dispar/pălesc la digitopresiune
- La mobilizare nu mai migrează în noile zone

Din punct de vedere al importanței medico-legale se remarcă următoarele aspecte:

- Cel mai sigur și mai precoce semn al morții reale, indicator al timpului scurs de la
deces după succesiunea celor 3 stadii
- Reprezintă un indicator al poziției cadavrului și al eventualelor modificări ale acesteia
- Orientative în stabilirea cauzei morții datorită culorii lor(roșii vii- intoxicații cu CO,
cafenii- substanțe methemo-gobinizante, roșii violacei închise în insuficineța cardiacă
cronică)
 - După cauza care a determinat moartea au intensitatea și vitează de instalare diferită,
apar precoce, intens în asfixii mecanice, sunt tardive, discrete în hemoragii, anemii
- Diagnosticul diferențial se realizează cu echimozele- lividitățile apar în zonele
declive, dispar sau pălesc la digitopresiune, își schimbă poziția cu mobilizarea
cadavrului, dispar la secțiuni tegumentare, sunt superficiale, prin spălare cu apă, la
fixarea cu formol, iar microscopic nu prezintă rupturi vasculare sau fibrină față de
echimoze care pot apărea în orice regiune a corpului, nu se modifică la digitopresiune
și nici la mobilizarea cadavrului, iar culoarea diferă de cea a lividităților, este în
funcție de evoluția în timp; la secțiunea tegumentară, ele sunt profunde, nu dispar la
spălare, la fixarea cu formol și microscopic se remarcă prezența rupturii vasculare, a
fibrinei și extravazări hematice

IMPORNTANȚA EXAMENULUI MEDICO-LEGAL- DESCRIEREA CORECTĂ A

LEZIUNILOR

Conturarea aspectului morfopatologic al leziunilor elementare este esențială pentru întrunirea

obiectivelor cercetării medico-legale traumatologice și anume:

- Stabilirea realității traumatismului, a tipului agentului vulnerant, a datei

evenimentului traumatic, a mecanismului și modului de producere a leziunilor și
gravității lor

Descrierea trebuie să fie minuțioasă, completă pentru că fiecare leziune posttraumatică aduce
informații care se pot dovedi de folos în justiție. Pentru ca o descriere să fie considerată corectă
aceasta trebuie să conțină următoarele elemente:

- Denumirea leziunii, numărul, localizarea, forma, delimitarea,

inclinația/orientarea(permite aprecierea direcției canalului leziunii-orientarea spre
profunzime), culoare(aprecierea vechimii), tulburări funcționale(în cazul persoanelor
în viață)
- Alte aspecte care trebuie să fie abordate: caracterul aderent/ ușor detașabil al
crustelor, caracteristicile marginilor plăgii(net secționate, neregulate, dehisciente),
aspectul unghiului de la capetele plăgilor, a fundului plăgilor(daca e granulos/ cu țesut
 de granulație), aspectul subdenivelat (marcă electrică) supradenivelat(hematom),
caracterul umed/sângerând(atestă caracterul recent al leziunii), semne de
suprainfecție- depozite purulente cu analiza cantității, culorii, mirosului, temperatură
locală crescută a tegumentului, tumefiere adiacentă; trebuie să se observe și dacă exită
în plagă: particule metalice, cioburi, nisip cu precizarea precisă a localizării lor la
nivelul leziunii

Această metodologie se aplică și la descrierea leziunilor organelor interne descoperite cu

ocazia manoperelor chirurgicale, de investigație, tratament, descoperite la autopsie.

 Denumirea- eritem, echimoză, hematom, plagă, excoriație

 Număr- descrierea globală doar dacă sunt multiple, asemănătoare morfologic și situate în
aceiași regiune anatomică
 Localizarea- cu precizie, necesară detalierea poziționării, cu repere anatomice fixe ale
regiunii respective sau din apropiere, respectându-se o anumite ordine: cranio-caudal, de
sus în jos, din anterior spre posterior, de la dreapta la stânga
 Forma leziunii poate fi liniară, arcuată, rotundă, se poate compara cu literele alfabetului
majusculele VTS, alte obiecte
 Delimitarea- se precizează conturul net/imprecis
 Dimensiunile- în unități metrice- cm, cele liniare au o singură dimensiune, dacă au forme
mai complexe trebuie precizate mai multe dimensiuni- dimensiune mare/mică
dimensiunile laturilor
 Inclinația- orizontală/verticală/oblică- cu raportare la planul frontal, sagital, orizontal
 Direcția canalului lezional- față de cele 3 planuri, nu e permisă sondarea digitală/
instrumentală, se face prin disecție, strat cu strat
 Tulburări funcționale- impotența funcțională a unui membru, redoarea articulară,
parestezii, fracturi, entorse, luxații

Importanța descrierii corecte a leziunilor traumatice

O descriere corectă a leziunilor traumatice este de o mare importanță pentru:

 Persoana examinată
 Medic
 Medicul legist
 Realizarea actului de justiție

 Pentru persoana examinată reprezintă o condiție esențială pentru a obține în justiție

reperarea prejudiciului care i-a fost cauzat, air dacă examinarea a fost făcută în mod
superficial, persoana respectivă poate să piardă anumite drepturi în momentul analizei
juridice a evenimentului

 Pentru medic reprezintă o evitare de a fi acuzat de superficialitatea activității sale și de

asemenea evită riscul de a îi fi solicitate daune de către persoana vătămată care nu a
putut beneficia de drepturile sale în justiție; o descriere corectă a unei intervenții
chirurgicale de exemplu, care este mutilantă, radicală, evită ulterioare acuze de
malpraxis, astfel rezultă ca această descriere este o modalitate de protecție.

 Pentru medicul legist calitatea descrierii inițiale a leziunii este decisivă pentru
interpretarea medico-legală de cea mai înaltă calitate. Sunt situații în care aceste descrieri
sunt neprofesioniste sau leziunile au fost modificate chirurgical prin toaletarea plăgii,
cauzând dificultăți în examinarea medico-legală

 Pentru realizarea actului de justiție, dacă ele sunt consemnate defectuos rezultă o eroare
medico-legale și apoi o eroare judiciară, această limitare în descrierea leziunilor
traumatice se răsfrânge în mod negativ asupra veridicității judiciare, ajungându-și chiar și
la scenariul în care infractorul poate să rămână nepedepsit