Definitia si etapele mortii

Reprezinta oprirea ireversibila a functiilor vitale. Poate fi definita ca incetarea ireversibila a trepiedului vital: respiratie, circulatie si activitate cerebrala. Tanatologia medico-legala studiaza problemele legate de moartea organismului uman, in sensul cunoasterii mecanismului mortii, manifestarilor ei in diferitele stadii ale proceselor cadaverice, cu metodele de examinare a cadavrelor, cautand sa stabileasca felul si cauza mortii (cauza tanatogeneratoare), precum si mecanismul etiopatogenic (tanatogeneza) elucideaza aspecte importante puse in actul justitiei: diagnosticul corect al mortii, diferentierea semnelor mortii reale de leziuni traumatice care pot duce la urmarire penala, interpretarea fenomenelor vitale si letale, stabilirea momentului exact al mortii (ceea ce permite intreruperea la timp a reanimarii si eventuala recoltare de organe in vederea transplantului) Obiectul medicinii legale in cadrul expertizei pe cadavre este studierea si cercetarea cauzelor si conditiilor de producere a mortilor violente, a mortilor determinate sau declansate de agenti externi. Clasificare (dpdv al felului mortii): Moarte neviolenta: produsa de cauze intrinseci ale organismului, anumite afectiuni ale organelor interne; Moarte violenta: consecinta actiunilor traumatice din mediul extern asupra organismului, cum ar fi sinuciderile, accidentele si omuciderile; La limita dintre moarte violenta si neviolenta se regaseste moartea suspecta. In cadrul acesteia distingem moartea subita, o forma de moarte neviolenta care se caracterizeaza prin: durata scurta de timp dintre aparitia simptomelor si deces, caracter imprevizibil, la autopsie este intotdeauna relevata a cauza lanatogeneratoare, prin care se arata ca moartea subita apartine mortilor neviolente. Tot la limita dintre cele doua regasim si moartea prin inhibitie (survine imediat dupa un traumatism, chiar minor, pe o zona a corpului considerata reflexogena si la care autopsia nu releva nicio modificare care sa explice moartea, chiar si dupa efectuarea examenelor complementare de laborator; datele de ancheta sunt foarte importante in acest caz pentru a se determina imprejurarile in care a survenit lovituri la nivelul gatului, abdomenului, etc.) Etapele mortii Moartea parcurge mai multe etape sau faze evolutive, care au putut fi individualizate datorita manifestarilor constatate la muribunzi (exceptie: situatiile de moarte instantanee). Moartea se instaleaza in 3 etape succesive: agonia, moartea clinica si moartea biologica (definitiva). Preagonia etapa premergatoare agoniei manifestari psihice relativ specifice, influentate de factori ca varsta, felul bolii, structura psihica semnele vitale sunt diminuate durata variabila

Agonia numita si viata redusa etapa premergatoare mortii, o etapa de lupta fenomenele tanatologice se impun in fata celor biologice functiile vitale se diminueaza iar functiile vietii de relatie se altereaza pana dispar in totalitate Fazele agoniei: euforica sau de preagonie (stare de agitatie psiho-motorie, neliniste, logoree, respiratie rapida si superficiala dar regulata), de "privire fixa" (apar transpiratii reci, cianoza extremitatilor, respiratia devine neregulata, puls slab), de imobilitate (extremitatile se racesc si simturile dispar progresiv primul vazul, utimul auzul) Formele agoniei: constienta sau lucida (individul este prezent in mediu, poarta conversatii, inconstienta sau deliranta, alternanta (combinatie intre cele doua) agonicii sunt considerati iresponsabili, datorita tulburarilor psihice care apar actele incheiate de catre acestia au valoare legala daca se poate demonstra stiintific ca persoana a avut capacitate psihica in momentul respectiv, acest lucru realizandu-se in urma expertizei medico-legale psihiatrice durata agoniei: absenta, scurta sau lunga Moartea clinica diagnostic care semnifica oprirea functiilor vitale poate evolua fie spre moarte cerebrala, fie spre viata, prin manevre de resuscitare durata: 5-6 minute, sau 15-20 min in conditii de temperatura scazuta Moartea cerebrala (juridica) caracterizata prin aparitia leziunilor morfologice ireversibile la nivelul neuronilor corticali moartea intregului creier, inclusiv a trunchiului cerebral absenta circulatiei cerebrale arteriale, evidentiata prin arteriografie cerebrala, permite diagnosticul de certitudine al mortii cerebrale etapa in care se pot recolta organe pentru transplant Moartea reala oprirea metabolismului celular si aparitia semnelor mortii reale persista manifestarile post-vitale, insa pentru o perioada scurta de timp (reprezinta viata reziduala a unor celule, tesuturi, organe, dupa incetarea vietii) manifestarile post-vitale constau in: contractii musculare la stimuli electrici, dilatarea pupilei la atropina, etc.