Ministerul Educatiei si Invatamintului dn Republica Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept
Catedra Dreptul Muncii





Referat
Tema:Principiile Dreptului Muncii



A Elaborat:studenta gr.4,Capatina Mariana
A Verificat:prof.Midrigan Vitalie






Chisinau 2014




Cuprins
1.Introducere
2.Principiul legalitatii actului medical
3.Principiul garantarii dreptului la
asistenta medicala
4.Principiul garantarii dreptului la a doua
opinie
5.Principiul autodeterminarii
6.Principiul inviolabilitati si
intangibilitatii corpului uman
7.Concluzie
8.Bibliografie





Introducere
Dreptul medical reprezinta o totalitate de norme juridice omogene care
reglementeaza relatiile sociale personale nepatrimoniale si patrimoniale dintre
prestatarii de servicii medicale si pacienti aflati pe pozitii de egalitate juridical
precum si raporturile sociale conexe acestora.Legislatia in materie medicala trebuie
sa se impuna ca o concordant a faptelor stiintifice in accord cu normele si
principiile dreptului.Dreptul la sanatate asa cum este el cunoscut in dreptul
international este un drept fundamental al omului.Valorile umane trebuie protejate
atit pin punct de vedere legal cit si din punct de vedere medical.Principiile
dreptului medical sunt acele drepturi fundamentale care stau la baza intregii ramuri
de drept medical.Dreptul medical se indreapta spre urmatoarele principii:Principiul
Legalitatii Actului Medical,Principiul Garantarii Dreptului la Asistenta
Medicala,Principiul Garantarii Dreptului la a Doua Opinie,Principiul
Autodeterminarii si Principiul Inviolabilitatii si Intangibilitatii Corpului
Uman.Aceste principii promoveaza demnitatea oricarei personae,respectarea
dreturilor inalienabile si intangibile,asumarea binelui comun,protejarea si ocrotirea
sanatatii.Dreptul la sanatate este un drept fundamental de care dispune orice
persoana de la primele minute din viata pina la ultimele clipe a ei.Nimeni nu poate
fi ingradit de acest drept-el este unul UNIVERSAL.













Principiul legalitatii actului medical
Principiul legalitatii actului medical deriva din principiul general care presupune ca
actul medical urmeaza sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legale si cu
standardele medicale in vigoare,precum si prevede interzicerea anumitor tipuri de
acte medicale desfasurarea caroca este posibila din punct de vedere al stiintei
medicale(euthanasia este interzisa ca act medical prin incriminarea ei art.148 din
Codul Penal al RM,precum si incriminarea efectuarii avortului dupa 12 saptamini
de sarcina in lipsa indicatiilor medicale).Actul medical trebuie sa se desfasoare in
stricta conformitate cu legislatia nationala si normelor de bioetica.In zonele de risc
ale practicii medicale,medical trebuie sa se conformeze anumitor norme edictate de
catre legiuitor,prin care se urmareste evitarea vatamarii drepturilor omului si
implicit a sanatatii si integritatii acestuia prin abuzuri privind diagnosticul,prin
separarea sexualitatii de reproducere,prin prelungirea nejustificata a
vietii.Deasemenea actul medical trebuie sa fie protejat impotriva oricaror abuzuri
in ceea ce priveste libertatea omului,cu evitarea oricarui conflict de valori dintre
stiinta si drepturile omului promovind slutii de constiinta etica din care trebuie sa
decurga legitimitatea lui.In multe cazuri medical procedeaza licit,adica in limitele
dispozitiilor legale,fara ca atunci sa fie respectate toate prescriptiile
deontologice.Etica medicala ii pretinde pacientului nu numai sa nu incalge
prevederile legilor,dar si sa faca totul,din propria initiative,motiv pentru care
raspunde in primul rind fata de propria constiinta,pentru a ocroti,a salva si a
consolida sanatatea si viata celor care-I solicita asistenta.Se deduce de aici ca
profesiunea medicala se intemeiaza pe o morala pozitiva,a actiunii pusa
neconditionat in serviciul indivizilor si al colectivitatii.Desi unele aspecte ale
actului medical fac deja obiectul reglementarilor legale,altele,cum ar fi cercetarile
pe embrioni,trebuie,la rindul lor,legiferate in conformitate cu legislatia adoptata de
Parlamentul European.Consiliul Europei a reglementat reproducerea asistata
medical,impunind conditii care se incadreaza in limite etice si juridice.O problema
contraversata de-a lungul timpului din punct de vedere legal este cea a
avortului,care adduce in actualitate problema imbatrinirii demografice.Astfel,o
reglementare a avortului trebuie sa vizeze inserarea instinctului sexual intr-o
finalitate biologica si culturala a specie.In ceea ce priveste procrearea exista si alte
chestiuni care ridica problem privind liceitatea,cum ar fi sterilizarea fortata a
persoanei intrucit aceasta lezeaza,fara vreo necessitate curative,integritatea
persoanei fizice fiind astfel ingradita libertatea persoanei privind exercitarea unui
drept fundamental si inalienabil,cel dea procrea in cadrul casatoriei.Cercetarile
clinice pe om s-au bucurat,in numeroase state,de o atentie normativa speciala,in


limitele impus ede urmatoarele principii:protectia persoanei,consimtamintul
acesteia,prezervarea integritatii persoanei,indemnizarea consecutiva in caz de
prejudiciu.Pentru acoperirea nevoilor de tesuturi si organe in vederea
transplanturilor se impune legiferarea recoltarilor de tesuturi de la donatori in
viata,plecind de la drepturile asupra corpului uman,acestea neputind face obiectul
tranzactiilor fiind impuse doar de scopuri terapeutice si umane,in conditiile unui
consimtamint clar,expres si specific si in mod subsecvent cu respectarea conditiilor
impuse donatorului,informarea despre riscuri,consimtamint dat in prezenta a doi
martori,utilizarea de proceduri tehnice de natura de a nu pune in pericol viata
donatorului,precum si interzicerea recoltarilor de la minori sau de la bolnavi fara
discernamint.Ca si in dreptul civil,actul medical are doua acceptiuni,de
instrumentum,adica inscrisul prin care se consemneaza nasterea,modificarea sau
stingerea unor raporturi juridice,in speta, a unui raport de drept medical,respectiv
de negotium,adica acordul de vointa dintre un medic si un pacient privind prestarea
din partea primului a unui tratament sau a unei interventii in folosul celui de-al
doilea.In acest sens conform principiului legalitatii actului medical este considerat
illegal un act in sens de negotium dintre un medic si un bolnav in stare grava
privind euthanasia acestuia.chiar in conditiile unui consimtamint neviciat al
pacientului,tocmai pentru ca normele in vigoare in statul roman nu admit o
asemenea conventie asupra vietii umane.














Principiul garantarii dreptului la asistenta
medicala
Dreptul fundamental si primordial la viata,care se concretizeaza ca drept la
ocrotirea sanatatii,subordoneaza drepturile medicilor,fapt care face ca orice
revendicare justa din partea acestora sa respecte dreptul bolnavului la ingrijirile
care ii sunt datorate,avind in vedere caracterul lor indispensabil.Astfel,oricare ar
fi circumstantele,trebuie asigurate serviciile medico-spitalicesti impuse de
ocrotirea sanatatii.Deasemenea acest principiu presupune ca fiecare persoana
are dreptul sa atinga un nivel cit mai inalt al sanatatii sale
fizice,mentale,sociale.Fiecarei personae trebuie sa i se asigure accesul echitabil
la ingrijirea sanatatii,in conformitate cu obligatiile personale si standardele
profesionale relevante.Organizatia Mondiala a Sanatatii a statuat ca ,,dreptul la
sanatate este un drept fundamental al finite umane,iar pe aceasta tema a
elaborat un raport pe care l-a prezentat Consiliului executive al OMS in ianuarie
1975.Din acest raport reese ca anumite activitati specific stiintei medicale
afecteaza demnitatea si drepturile persoanei.Principiul dat presupune si
obligativitatea statului de a actiona in sensul organizarii unui sistem adecvat de
ocrotire a sanatatii prin dezvoltarea infrastructurii institutiilor
medicale,pregatirea lucratorilor medicali,sporirea accesului la sistemul
farmaceutic.Astfel statul creeaza conditii pentru cresterea calitatii vietii prin
promovarea sanatatii in mediul social.Totodata nu trebuie sa se inteleaga ca
statul este responsabil de asigurarea totala nelimitata a serviciilor medicale si
farmaceutice gratuite pentru intreaga sa populatie.Dreptul omului la un mediu
sanatos este enuntat si in Declaratia Conferintei Natiunilor Unite asupra
mediului inconjurator,omul are dreptul fundamental la libertate,egalitate si
conditii de viata satisfacatoare intr-un mediu a carui calitate ii permite sa
traiasca in mod demn si in prosperitate.Prioritatea finite umane prevaleaza
asupra intereselor singulare ale societatii sau ale stiintei.Fiecare pacient trebuie
sa fie tratat cu aceeasi probitate,tehnicitate profesionala si
efectivitate,presupunind obiectivitatea medicului,astfel incit persoana in cauza
sa nu se simta neindreptatita.Medicul trebuie mereu sa aiba in fata deviza
morala a faptului ca toti oamenii au dreptul-prin statutul lor de fiinite sociale-la
aceeasi asistenta medicala,universalitatea actului medical,acesta importanta
cerinta morala,impune medicului ca acesta sa indeplineasca actul medical
pentru fiecare bolnav cu aceeasi tehnicitate,efectivitate si responsabilitate
profesionala,aici isi gaseste loc<<neutralitatea>>afectiva.Conform art1 aln 1 a


Legii cu privire la drepturile si responsabilitatii pacientului,prin pacient se
intelege persoana care necesita,utilizeaza sau solicita servicii de sanatate
indifferent de starea de sanatate.Conform recomandarilor internationale
sistemul de sanatate trebuie organizat in as afel incit si medical si pacientul sa
se poata allege reciproc fara discriminare.Art 18 aln 2 din Legea privind
exercitarea profesiunii de medic din 2005,implimenteaza recomandarile
internationale,astfel medical poate sa refuse acordarea asistentei medicale unui
pacient cu exceptia cazurilor de urgent cu conditia trimiterii acestui pacient la
un alt medic in urmatoarele cazuri:
Lipsa unei competente profesionale sau a posibilitatii tehnico-materiale
necesare efectuarii interventiei medicale;
In cazul unor contradictiei intre efectuarea interventiei medicale si
principiile medico-morale ale medicului;
In cazul imposibilitatii crearii unui contact therapeutic cu pacientul.
Prin principiile de baza ale ocrotirii sanatatii putem enumera:prevenirea si
combaterea cauzei imbolnavirilor,prelungirea duratei vietii,cresterea unei
generatii sanatoase pin punct de vedere bio-psiho-social,respectarea
organizarii asistentei sanitare prin principiul conducerii colective,indrumarea
si coordonarea activitatii sanitare de catre colegiul medicilor.






















Principiul garantarii dreptului la a doua
opinie
Avind in vedere caracterul de profesiune liberal a profesiunii de medic
precum si dreptul fundamental a omului de a avea acces la informatia cu
privire la starea sanatatii sale.Principiul garantarii dreptului la a doua opinie
prezinta doua componente:libera alegere a medicului si dreptul la
informare.Dreptul la a doua opinie este un principiul al dreptului medical ce
are incidenta in situatiile in care pacientul este o persoana fata de care sau
luat masura de siguranta a obligarii la tratament medical sau internare
medicala.Aceste masuri se iau,in pricncipiu in urma unui consult
medical.Intrucit ele ingradesc unele drepturi fundamentale ale pacientului,se
impune ca acesta sa poata beneficia si de opinia altor medici cu privire la
starea lui de sanatate,pentru ca acetse masuri sa fie aplicate numai cind se
dovedeste in mod clar motivele care le impugn sunt reale.O situatie care
trebuie supusa atentiei este acea a persoanelor aflate in detentie si care au
limitat accesul la un medic,si cu atit mai mult la unul specialist.In ceea ce
priveste libera alegere a medicului de catre pacient acesta este un principiu
necontestat al dreptului pacientului.Medicul trebuie sa respecte dreptul
persoanei in privinta libertatii alegerii medicului sau currant mai mult este
obligat sa nu ingreuneze o atre initiative.In acest sens Casa Nationala de
Asigurari de Sanatate are ca atributii in vederea garantarii acestui principiu
reprezentarea,informarea si sustinerea intereselor asiguratilor prin publicare
materialelor de informare a acestora.Orice persoana are dreptul la respectful
vietii sale private din punct de vedere al informatiilor referitoare la starea sa
de sanatate avind dreptul sa cunoasca oric einformati pertinent legata de
starea sa de sanatate.Medicul are obligatia de-a informa bolnavii asupra
starii lor de sanatate,tratamentul necesar si a sanselor de
insanatosire.Medicul va evita sa trezeasca prin comportamentul
sau,imaginea unei boli mai grave decit este ea in realitate.Obligatia de a
informa nu se limiteaza numai la a adduce la cunostinta bolnavului
diagnosticul si tratamentul propus,dar include si datoria ca prescriptiile sa fie
formulate cit mai clar,medical asigurindu-se ca a fost inteles complet de
bolnav si familia acestuia.La rindul sau pacientul este obligat sa conlucreze
cu doctoral sau si sa-i furnizeze acestuia informatiile privind simptomele
bolii,in caz contrar medical poate denunta contractul de tratament.De la
obligatia medicului de a informa pacientul cu privire la starea lui de sanatate


exista si unele exceptii.In primul rind dorinta unei personae de a nu fi
informata trebuie respectata.In situatia in care pacientul dispune de
capacitate de exercitiu si discernamint isi exprima clar dorinta de a nu fi
informat cu privire la starea lui de sanatate.O situatie in care obligatia de a
informa pacientul exista,insa nu produce efecte depline este aceea in care
bolnavul este lasat sa ignore diagnosticul datorita gravitatii
acestuia.Prognosticul grav va fi impartasit familiei cu prudent si tact.Avind
in vedere scopul unitatilor sanitare si capacitatea acestora,cei care le conduc
sunt obligati sa furnizeze informatii celor ingrijiti cu privire la drepturile pe
care le au inclusive dreptul de a cerceta istoricul bolii.

















Principiul autodeterminarii
Dreptul la autodeterminare a fost consacrat in Carta ONU si alte documente
juridico-diplomatice ca principiu fundamental al dreptului international.In
virtutea cestui principiu,popoarele au dreptul de a se constitui intr-un stat
national,de a-si alege singuri sistemul politic,economic social fara nici o
interventie din afara.Totodata dreptul la autodeterminare a fost recunoscut la
nivel individual ca unul din drepturile fundamentale ale omului.O interventie
in domeniul sanatatii nu se poate efectua decit dup ace persoana vizata si-a
dat consimtamintul liber si in cunostinta de cauza.Autodeterminarea
presupune ca pacientul este singurul subiect in drept sa decida asura starii lui
de sanatate.Persoana vizata poate in orice moment sa-si retraga
consimtamintul.Vointa bolnavului trebuie intotdeauna respectata,indiferent
ce ar fi sensul acesteai,inclusive indepartarea medicului de linga pacient fara
a se ignora limitele posibilului omenesc,tehnic si moral.Consimtamintul este
o parte component a acestui principiu.Pentru orice activitate
medicala(tratament,examinare,diagnosticare,alegerea medicului curan)se va
cera consimtamintul bolnavului,iar pentru unele se va cere chiar si
consimtamintul in scris.Atunci icnd intr-o situatie de urgent nu se va putea
cere consimtamintul pacientului,se va purcede la interventia medicala pentru
salvarea vietii pacientului iar consimtamintul se va da ulterior
interventiei.Relatiile medic-pacient se stabilesc in momentul in care medical
este obligat sa-I asigure serviciile necesare ingrijirii medicale.Deasemea
orice interventie medicala asupra corpului omului va avea loc numai cu
acordul pacientului,el deasemenea are dreptul sa refuse interventia sau sa o
intrerupa oricind vrea el.Acest principiu inca odata ne confirma ca viata
omului este in primul rind in miinele sale,si dupa dorinta lui depinde si
starea sa de sanatate si modul de combaterea bolii si altor daunatori.








Principiul inviolabiliatii si intangibilitatii
corpului uman
Acest principiu este strins legat de principiul autodeterminarii.presupune ca orice
interventie medicala poate avea loc doar cu acordul pacientului si numai daca legea
o permite.Prin urmare chiar daca pacientul isi da acordul la o inteventia medicala
uneori legea interzice asupra actionarii corpului uman.La fel prevede ca nici o
interventie asupra organismului unam nu poate avea loc fara motive relevante si
temeinic justificate.Astfel nici o mutilare nu poate fi practicata fara motic medical
serios si evident,in afara unei urgent.Principiul inviolabilitatii are ca obiect
ocrotirea persoanei si a vietii ei private,iar in domeniul medicat vizeza
inviolabilitatea corpului uman.Acest principiu reprezinta o doctrina consacrata
Bisericii dar si a filosofiei sanatoase.Inviolabilitatea omului in universal creationist
trebuie protejata prin interzicerea metodelor genetice de tipul clonarii.Fiecare
individ are dreptul la propria identitate.In vederea ocrotirii acestui drept au fost
impuse sanctiuni penale.In sfera acestui principiu se incadreaza si principiul
indisponibilitatii corpului uman,conform caruia pacientul este in afara oricarei
tranzactii,neputind fi atins fara a-si da consimtamintul.Baza acestui principiu al
non disponibilitatii corpului uman,consta in faptul ca omul este creatura lui
Dumnezeu,si deci intreaga sa realitate personala este darul lui Dumnezeu.Omul are
fata de sine o responsabilitate si nu posesia sau autoposesia arbitrara.Respectul
finite umane si materializeaza in respectful vietii omului,indifferent de
consecintele naturale asura vietii si sanatatii sale.Acest principiu plaseaza corpul
uman inafara comertului.In concluzie putem afirma ca in ultimii 20 de ani aceasta
ramura de drept a capatat si capata o importanta tot mai mare in pregatirea
studentilor din facultatile de drept si medicina si ca societatea se implica tot mai
mult in adoptarea si elaborarea normelor care sa tina pasul cu cercetarea stiintifica
medicala.








Concluzie
Sanatatea este cea mai importanta valoare sa societatii.Ea este cartea ei de vizita
dupa primele aparente ale modului de viata nivelul de trai iti poti da seama desre
caracterul societatii.Sanatatea este o stare de buna dispozitie fizica,mental si
sociala.Este starea buna a unui organism care lucreaza in conformitate cu cerintele
zilnice ele omului.Dreptul la sanatate este unul general,fundamental si
absolute.Starea de sanatate perfecta este o conditie importanta,fundamental in
mentinerea pacii si securitatii in lume.Dreptul la sanatate se afla intr-o strinsa
legatura cu alte sisteme de drept din lume ele nu pot fi inseparabile competinduse
reciproc.Principiile dreptului medical sunt indei de baza care ajuta la mentinerea
unei societati de drept sanatoase si rospera.Aceste principia sunt fundamentale in
Comportamnetul fiecarui individ,ajutind sasi determine modul sau de viata.Intr-un
stat de drept aceste principii sunt respectate si puse in aplicare pentru o dezvoltare
mai eficienta a societatii.Aceste principia in ansamblu reflecta drepturile
fundamentale ale omului:la viata,la ocrotirea sanatatii,Dreptul la asistenta
medicala,dreptul la autodeterminare,etc.