Dreptul Medical

Tema1 : Noiunea , obiectul , metoda i

principiile dreptului medical
Consideraii privind dreptul medical. Obiectul dreptului
medical.
Metoda dreptului medical
Medicina legal tiin auxiliar
DM e ansamblul normelor juridice omogene care
reglementeaz raporturile juridice profesionale, patrimoniale i
nepatrimoniale stabilite ntre cei care exercit profesiunile
medicale i pacieni precum i raporturile juridice specifice
instituiilor sanitare, caracterizate prin poziia de egalitate
juridic a participanilor la aceste raporturi.
/Relaiile cu conotaie medical/ i alte raporturi conexe.
Autorul Steenco argumenteaz c DM e o ramur distinct de
drept reieind din urmtoarele:
Dreptul la ocrotirea sntii e reglementat de constituie;
Exist o multitudine de acte normative speciale consacrate
reglementrii relaiilor sociale ce apar n sfera ocrotirii
sntii;
Relaiile sociale din sfera activitii medicale sunt
reglementate att de norme proprii dreptului medical ct
i de normele altor ramuri de drept (civil, penal,
administrativ, contravenional);
Exist un sistem de principii speciale ce caracterizeaz
totalitatea normelor dreptului medical;
Exist un sistem al dreptului medical constituit din instituii
juridice i norme de drept;
Nu este posibil n limitele ramurilor de drept clasice de a
garanta o reglementare calitativ a ntregului spectru de
relaii ce apar n domeniul ocrotirii sntii.

Obiectul de reglementare a DM l reprezint relaiile sociale

dintre prestatorii de servicii medicale i consumatorii de
servicii medicale precum i relaiile sociale conexe acestora.
DM reglementeaz un ir de relaii sociale ce au ca obiect actul
medical, adic procesul de acordare a serviciilor medicale
pacienilor. Aceste relaii sociale constituie relaiile principale
reglementate de normele dreptului medical. Totodat,
constituie obiect de reglementare al DM i un ir de alte relaii
sociale numite conexe sau auxiliare. Aceste relaii nu au ca
obiect nsi acordarea de asisten medical, dar au ca obiect
fapte strns legate de asistena medical. Exemple: relaiile n
domeniul asigurrii obligatorii de asisten medical.
Noiunea de metod de reglementare rspunde la ntrebarea
cum normele unei ramuri de drept acioneaz asupra
relaiilor sociale ce constituie obiectul acestei ramuri.
Metoda de reglementare a unei ramuri de drept totalitatea
procedeelor i mijloacelor prin care acioneaz normele ramurii
respective. Astfel, DM utilizeaz un complex de procedee i
mijloace mprumutate de la alte ramuri de drept (administrativ,
civil..). DM i sunt specifice att caracterele metodei imperative
de reglementare ct i metodei dispozitive. Metoda imperativ
se ntlnete n special n cazul urm instituii ale DM:
Asigurarea obligatorie a asistenei medicale;
Inst. Transplantului;
Metoda dispozitiv e ntlnit la reglementarea relaiilor n
domeniul dreptului pacientului, contractului de asisten
medical etc.

Tema 1 :Principiile dreptului medical

Principiile dreptului medical sint acele reguli fundamentale care stau la baza intregii ramuri
de drept medical.
Se clasifica principii generale-se aplica pentru intreg sistemul de drept inclusiv si dreptul
medical : ex principiiul umanismului non descriminarii etc.
Principii interramurale : principiul libertatii contractuale (drept civil), dreptul muncii, drept
penal.
Principii ramurale :
1. principiul legalitatii actului medical deriva din principiul juridic general- al legalitatii.
Principiul legalitatii acutlui medical presupune ca urmeaza sa se desfasoare in conformitate
cu prevederile legale si cu standardele medicale in vigoare precum si prevede interzicerea
anumitor tipuri de acte medicale desfasurarea carora este posibila din punct de vedere a
stiintei medicale. de ex eutanazia ca act medica este interzisa prin incriminarea ei art 148
Cod Penal , precum si incriminarea efectuarii avortului dupa 12 saptamini de sarcina , in lipsa
indicatiilor medicale.
Actul medical trebuie sa se desfasoare in stricta conformitate cu legislatia nationala si
normele de bioetica.
Actul medical trebuie sa fie protejat impotriva oricaror ingerinte sau abuzuri in ceea ce
priveste libertatea omului, cu evitarea oricarui conflict de valori dintre stiinta si drepturile
omului, promovind solutii de constiinta etica din care trebuie sa decurga si legitimitatea lor.
Desi in unele aspecte ale actelor medicale fac deja obiectul reglementarilor legale , altele cum
ar fi cercetarile pe embrioni trebuie la rindul lor legiferate. Consiliul europei a reglementat
reproducerea asistata medical, impunind conditii care se incadreaza in limitele etice si
juridice. Cercetarile clinice pe om- o atentie normativa speciala, in limitele impuse de
urmatoarele principii: protecita persoanei, consimtamintul acesteia, integritatea persoanei,
indemnizarea consecutiva in caz de prejudiciu.
Un alt exemplu : legiferearea recoltarii de tesuturi de la donatori in viata.
Plecind de la drepturile asupra corpului uman acestea neputind face obiectul tranzactiilor.
Fiind impuse doar de scopuri terapeutice si umane in conditile unui consimtamint clar,
experes si specific cu respectarea conditiilor impuse donatorului(informarea despre riscuri
consimtmint dat in prezenta a doi martori, utilizarea de proceduri tehnice de natura a nu pune
in pericol viata donatorului precum si interzicerea recoltarii de la persoane fara discernamint
sau minori). Ca si in dreptul civil actul medical are
2 acceptiuni , de instrumentum: adica inscrisul prin care se consemneaza nasterea ,
modificarea, sau stingerea unor raporturi juridice de ex - raprot juridic de drept medical;
respectiv de negotium : adica acordul de vointa dintre un medic si un pacient privind
prestarea a unui tratament. In acest sens conform principiului legalitatii actul medical este
considerat ilegal in sens de negotium cu privire la eutanazie

2. Principiul garantarii dreptului la ocrotirea sanatatii : presupune ca fiecare persoana are

dreptul sa atinga un nivel cit mai inalt al sanatatii sale fizice
mentale, sociale. Statul garanteaza ca nimeni nu va intreprinde actiuni care sa ingradeasca
acest drept al persoanei , impunerea de catre stat a unor bariere artificiale care ingradesc
accesul la asistenta medicala constituie o incalcare aprincipiului dat: de ex obligativitatea
contactarii medicului de familie in localitatile rurale conditionind adresarea la asistenta
medicala urgenta, principiul dat presupune si obligativitatea statului de a actiona in sensul
organizarii unui sistem adecvat de ocrotire a sanatatii prin dezvoltarea infrastructurii ,
institutilor medicale, pregatirea lucratorilor medicali , sporirea accesului la sistemul
farmaceutic.
Totodata nu trebuie sa se inteleaga ca statul este responsabil de asigurarea totala, nelimitata a
serviciilor medicale si farmaceutice
gratuite pentru intreaga sa populatie (cauza CEDO Penteacova si altii vs RM)

3. Principiul garantarii dreptului la asistenta medicala : presupune imposibilitatea lipsirii

persoanei de asistenta medicala
atunci cind acesta necesita o asemenea asistenta. Conform al 2 art 1 al legii cu privire la
drepturile si responsabilitatile pacietului prin pacient se intelege persoana care necesita,
utilizeaza sua solicita servicii de sanatate indiferent de starea de sanatate.
Conform recomandarilor internationale, sistemul de sanatate trebuie organizat in asa fel incit
si medicul si pacientul sa se poate alege reciproc fara discriminare. Art 18 al 3 -legea privind
exercitarea profesiunii de medic 2005, implementeaza recomandarile internationale in
domeniu. Astfel medicul poate sa refuze acordarea asistentei medicale unui pacient
cu exceptia cazurilor de urgenta, cu conditia trimiterii acestui pacient la un alt medic, in
urmatoarele cazuri:
a) in lipsa unei competente profesionale sau a posibilitatilor tehnico-materiale necesare
efectuarii intervetiei medicale
b) in cazul unor contradictii intre efectuarea interventiei medicale si principiile etico-morale
ale medicului
c) in cazul imposibilitatii crearii unui conract terapeutic cu pacientul
Dreptul la ocrotirea sanatatii si obligatia corelativa a statului de a lua masuri pentru
asigurarea igienii si sanatatii populatiei
Obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala de natura sa
asigure cetateanului un trai decent.

Prin principiile de baza a ocrotirii santatatii putem enumera : prevenirea si combaterea cauzei
imbolnavirilor, prelungirea
duratei vietii, cresterea unei generatii sanatoase din punct de vedere bio-psiho-social,
respectarea organizarii asistentei sanitare, prin principiul conducerii colective. Indrumarea si
coordonarea activitatii sanitare de catre colegiul medicilor.
Dreptul omului la un mediu sanatos enuntat in declaratia conferintei natiunilor unite asupra
mediului inconjurator(omul are dreptul fundamental la libertate,egalitate si conditii de viata
satisfacatoare intr-un mediu a carui calitate ii permite sa traiasca in mod demn si
prosperitate). Astfel in conventia pentru protecita drepturilor omului si a demnitatii fiintei
umane cu privire la aplicare abiologiei si medicinei adpotata la Oviedro aprilie 1987: scopul
conventiei este de a proteja demnitatea si identitatea tuturor fiintelor umane garantind fara
discriminare respectul integritatii lor si a altor drepturi si libertati fundamentale fata de
medicina si biologie.

4. Principiul garantarii dreptului la o a doua opinie in aceeasi cauza medicala- atit medicul cit
si pacientul au dreptul sa solicite opinia unui alt specialist in ceea ce s refera la asistenta
acordata pacientului respectiv(diagnosticul, pronosticul, metoda de tratament)

Principiul data are 2 componente

a) libera alegere a medicului
b) dreptul la informare

Dreptul la a doua opinie - Second opinion, un principiu care incidenta in situatiile in care
pacientul este o persoana fata de care s-a luat masura de siguranta a obligarii la tratament
medical sau internare medicala fortata. Aceste situatii ingradesc
anumite drepturi fundamentale ale pacientului , astfel se impune ca acesta sa poata beneficia
si d opinia altor medici cu privire la starea sanatatii sale. Pentru ca aceste masuri sa fie
aplicate numai cind se dovedeste in mod clar ca motivele care le impun sint reale(pacientul
este bolnav mintal sau toxicomant periculos)
O alta situatie este : persoanele aflate in detentie si care au limitat in fapt accesul la un medic
si cu atit mai mult la un specialist
Libera alegere a mediculuii de catre pacient- legea cu privire la drepturile pacientului.
Obligativitatea medicului de a informa bolnavul asupra bolii, starii sale de sanatate ,
tratamentul necesar si a sanselor de insanatosire
Informarea cuprinde si indatorirea ca prescriptiile s afie formulate cit mai clar, medicul
asigurindu-se ca a fost inteles complet de bolnav si familia acestuia. Natura si intinderea
obligatiei de informare nu sunt determinate prin lege, aceasta obligatie
rezulta din dreptul personal al pacientului de a lua decizii. Pacientul este obligat sa
conlucreze cu medicul si sa-i furnizeze acestuia informatii cu privire la simptomele bolii, in
caz contrar medicul poate denunta contractul de tratament.

5. Principiul autodeterminarii: autodeterminrea presupune ca pacientul este subiectul

principal in luarea deciziilor care vizeaza propria sanatate, deciziile pacientului sint luate in
cunostinta de cauza cu informarea prealabila si explicarea oferita de catre medic despre cauza
medicala, in conformitate cu principiul autodeterminarii pacientul este persoana care are
dreptul sa aleaga institutia medicala, medicul curant, metodele de diagnosticare, metodele de
tratament. Deasemenea pacientul are dreptul sa-si dea acordul pentru orice interventie
medicala pe care trebuie sa o suporte, are dreptul sa refuze orice interventie medicala
sau sa o intrerupa.

6. Principiul inviolabilitatii si intangibilitatii corpului uman strins legat de principiul

autodeterminarii: acest principiu
presupune ca orice interventie medicala poate avea loc doar cu acordul pacientului si numai
daca legea o permite.
Prin urmare chiar daca pacientul isi da acordul la o interventie medicala uneori legea interzice
asupra actionarii asupra corpului uman(eutanazia). Lafel acest principiu prevede ca nici o
interventie asupra organismului uman nu poate avea loc fara motive relevante
si temeinic justificate. Astfel nici o mutilare nu paote fi practicata fara motiv medical evident
si serios inafara unei urgente. Ceea ce se salveaza trebuie sa fie mai important decit ceea ce se
pierde.

Izvoarele dreptului medical

Prin izvoare ale dreptului se au in vedere formele de exprimare a normleor juridice in cadrul
unui sistem de drept in diferite epoci si tari. Adica modalitatea de instruire si de recunoastere
de catre puterea de stat a normelor juridice in procesul de creare a dreptului. La etapa actuala
in RM principalul izvor de drept este actul normativ. Izvoarele dreptului medical pot fi
clasificate in :
Izvoare internationale
Izvoare nationale
Izvoarele dreptului sint grupate intr-un sistem unitar si ierarhic in cadrul caruia fiecare izvor
isi are locul si rolul sau in raport cu autoritatea de la care emana si forta juridica care is s-a
acordat la emitere.
Izvoarele dreptului medical in RM nu sint codificate, cum de altfel nu sint codificate nici in
alte tari ale europei, unde dreptul medical este recunoscut ca ramura distincta de drept.
Normele dreptului medical nu sint cuprinse intr-un izvor unic, ci sint dispersate intr-o serie de
acte normative , carora li se alatura ispozitii ale codului penal, citeva prevederi determinate
ale constitutiei precum si ale codului civil. Dupa forta lor juridica in cadrul sistemului de
drept medical enumeram urmatoarele izvoare :
Izvoarele interne :
Actele normative primare (Constitutia RM , legi organice, legi ordinare );
Actele normative subordonate legilor : ordonante si hotariri ale guvernului, regulamente ,
ordine , instructiuni, decizii ori alte acte normative adoptate de autoritatwa de
specialitate-ministerul sanatatii.
Actele normative emise de ONGuri: statutele si regulamentele profesionale.
Izvoare indirecte sau interpretative ale dreptului : jurisprudenta, doctrina , si practica
extrajudiciara.
Izvoarele internationale
Tratatele
Conventiile

Tratatele internationale in domeniul drepturilor omului , adoptate la nivelul ONU

Pactul international cu privire la drepturile civile si politice , ratificat prin hotarirea
parlamentului nr 217-XII 28.07.1990 in vigoare 26.04.1993
Pactul international cu privire la drepturile economice , sociale si culturale ratificat prin
hotarirea parlamentului nr 217-XII 28.07.90 intrat in vigoare 26.04.1993
Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala
ratificata prin hotarirea parlamentului nr 707-XII din 10.09.1991 intrat in vigoare din
25.02.1993
Conventia asupra eliminarii tutror formelor de discriminarea fata de femei ratificata prin
hot parl nr 87-XIII din 28.04.94 in vigoare 31.07.94
Conventia cu privire la drepturile copilului ratificata prin hotarirea parlamentului nr 408-
XII din 1990 in vigoare din 1995
Conventia impotriva torturii si altor pedespes sau tratamente cu cruzime , inumane sau
degradante rtificat prin ho parl nr 473-XIII din 1995 in vigoare din 1995
 Tratatele internationale adoptate la nivel regional
Conventia pentru apararea dreptruilor omului si a libertaiilor fundamentale in vigoare din
1997. Protocolul nr 7 aditional la conventie privitor la egalitatea intre soti, in vigoare
din 1997. Protocolul nr 12 la conventie privitor la interzicerea generala a discriminarii
adoptat in 2000 si semnat in 2000
Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane
sau degradante in vigoare din 1998
Conventia pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane in ceea ce
priveste aplicatiile biologiei si ale medicinii in vigoare din 01.03.2003
Protocolul aditional la conventia pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei
umane , vizind transplantul de organe si tesuturi de origine umane in vigoare din 2007
Carta sociala europeana revizuita in vigoare din 2002
Conventia europeana de securitate sociala adoptat in 1972 la Paris semnata in 2002
Codul european de securitate sociala adoptat in 1964 la Strasborug semnat in 2003
Conventia consiliului europei cu privire la lupta contra traficului de fiinte umane in vigoare
din 2008
Un alt izvor international de drept medical este Constitutia organizatiei internationale a
sanatatii -1946 OMS (o stare perfecta de sanatate pe care poate sa o atinga un om constitui un
drept fundamental al oricarei fiinte umane , indiferent de rasa, religie, viziuni politice, situatie
economica sau sociala. ). OMS este o institutie speializata a ONU infiintata la 22 iulie 1946
cu sediul al New York. Actele emise de aceasta organizatie au caracter de recomandare si nu
de norma obligatorie.
Respectarea obligatiilor internationale se poate realiza in 3 modalitati:
Prin incheierea de tratate bilaterale sau multilaterale
Prin declaratii unilaterale
Prin participarea la organizatii internationale
In denumirea de tratat internationla sint incluse conventiile , pactele si acordurile
internationale fiind izvoare de drept numai acele tratate care odata ratificate de parlament isi
gasesc aplicare pe teritoriul statului nostru. Astfel petru instantele judecatoresti prevederile
unui tratat ratificat devin obligatorii numai din momentul in care actul de ratificare sau
aderare a fost incorporat intr-o lege publicata in MO.
Respectarea obligatiilor rezultind din tratatele internationale la care RM este parte , este
reglementata de Constitutie.
Izvorele de drept intern legi constitutionale : Constitutionale si legi de amendare ale
acesteia. Art 36 dreptul la ocrotirea sanatatii , garantarea oricarei persoane un minim de
asistenta medicala gratuita.
Evidentiem urmatoarele legi organice care sint izvoarele specifice dreptului medical:
Legea cu privire la drepturile si responsabilitatile pacientului nr 263 din 2007
Legea ocrotirii sanatatii din 1995 nr 411
Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr 264 din 2005
Legea cu privire la ocrotirea sanatatii reproductive si planificarea familiala nr 185 din 2001
Legea privind transplantul de organe, tesuturi si celule umane nr 42 din 2008
Legea cu privire la profilaxiei infectiei HIV/SIDA nr 23 din 2007
Lega cu privire la controlul si profilaxia tuberculozei nr 153 din 2008
Legea privind supravegherea de stat asupra sanatatii publice nr 10 din 2009
Legea cu privire la medicamente nr 1409 din 1997
Legea cu privire la activitatea farmaceutica nr 1456 din 1993
Legea privind de singe si transfuzia sanguina nr 241 din 2008
Legea privind controlul si prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de
droguri si de substante psihotrope nr 713 din 2001
 Legea cu privire la circuitul substantelor narcotice si psihotrope si a precursorilor nr 382
din 1999
Lega privind sanatatea mentala nr 1402 din 1997
Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenta medicala nr 1585 din 1998
Legea cu privire la marimea modul si termenele de achitare a primelor de asigurare
obligatorie de asistenta medicala nr 1593 din 2002
Hotariri de guvern cu caracter normativ:
Hotarirea de Guvern cu privire la aprobarea programului unic al asigurarilor obligatorii de
asistenta medicala nr 1387 din 2007
Hotarirea de Guvern cu privire la expertiza medicala al vitalitatii nr 688 din 2006
Izvoare indirecte de drept medical:
Doctrina reprezinta ansamblul de conceptii , opinii, analize, investigatii, consultari si
interpretari ale juristilor asupra unor institutii de drept. Reglementari juridice si
jurisprudentei din domeniul dreptului medical , desi in trecut in dreptul roman si in
dreptul evului mediu doctrina a avut un rol creator nemijlocit in prezent numai
constituie un izvor de drept ci joaca doar un rol indirect in elaborarea si aplicarea
regulilor de drept. Stiinta juridica extrage avizele specialistilor care sint necesare in
metodologia si procedurele instantei. Rezulta ca instantele nu sunt legate de opiniile
exprimate in doctrina, insa de cele mai multe ori acestea sint luate in cosiderare in
cadrul procesului de interpretare a normelor juridice.
Jurisprudenta sua practica judiciara este opera autoritatii judecatoresti fiind alcatuita din
ansamblul solutiilor cuprinse in hotaririle pronuntate de instantele judecatoresti de
toate gradele in materia dreptului medical, date prin lege in competenta lor. (ius faced
inter partes): aplicam lege aintre parti. CSJ

Subiectii si raporturile juridice de drept medical

Raportul juridic de drept medical : este o relatie sociala prin care se urmareste satisfacerea
unor interese materiale sau de alta natura reglementata de norma juridica in care
partile (medici, pacienti , persoane juridice) apar ca titulari de drepturi si corelativ de
obligatii reciproce realizate in caz de nevoie cu sprijinul fortei de coeziune a statului.;
Este definit ca fiind acea legatura reglementata de normele juridice ce apare intre
subiectii dreptului medical care dispun de anumite drepturi si obligatii in domeniul
ocrotirii sanatatii. Raport de drept medical este o subspecie a raportului juridic de
drept civil , si nu se deosebeste de acesta decit prin nivelul specificitatii sale,
exprimata de calitatea subiectelor raportului sau de cauza in temeiul caruia se
contureaza un raport de drept medical. Raportul de drept medical poate fi atit un
raport patrimonial cit si nepatrimonial. Caracterul patrimonial al raportului de drept
medical rezida din faptul ca subiectii acestor raporturi au in vizor avantaje materiale.
Astfel institutia medicala are obligatia de a acorda asistenta medicala pacientului, iar
acesta din urma are obligatia de a achita plata pentru asistenta medicala acordata.
Exista insa o serie de raporturi juridice nepatrimoniale:
Raporturi ce au ca obiectiv pastrarea secretului medical
Dreptul pacientului la informare
Raportul patrimonial exprima obligatia medicului de a trata, consulta si a pacientului de a
plati costul muncii medicului(chiar daca o face prin sistemul asigurarilor medicale).
Subiectii se afla pe pozitie de egalitate juridica
Premisele raportului juridci de drept medical
Norma juridica de drept medical
Faptul juridic medical
Numai existenta cumulativa a normei juridice si a faptului juridic de drept medical
fundamenteaza un raport juridic medical. Existenta unui fapt fara sa existe o norma juridica
care sa-l reglementeze nu poate forma un raport juridic, deoarece numai norma juridica poate
transforma o relatie sociala intr-un raport juridic.
Norma juridica de drept medical este acea regula obligatorie de conduita umana care se
regaseste in sursele dreptului medical si a carei respectare paote fi impusa prin forta de
constringere a statului.
Faptul juridic de drept medical este a cea circumstanta prevazuta in ipoteza normei juridice
de drept medical la aparitia careia iau nastere drepturi subiective si respectiv obligatii
corelative intre subiectii dreptului medical. Faptele juridice pot fi clasificate in funtie de
faptul daca acestea au aparut din vointa partilor raportului juridic
Actiuni-inactiuni (care depind de vointa partilor); ex acordarea de catre medic a asistentei
medicale in baza de contract; neacordarea ajutorului medical de catre un medic fara
motive intemeiate
Evenimente: fapte juridice care nu depind de vointa partilor , dar de care legea leaga
aparitia anumitor drepturi si obligatii ale subiectilor de drept medical. Ex aparitia unor
complicatii severe, care nu au putu fi prevazute in decursul acordarii asistentei
medicale.

Elementele raportului juridic de drept medicla

Subiectele: sint acele persoane fizice si sau persoane juridice care dispun de drepturi si de
obligatii in cadrul unui raport de drept medical. Persoana care dobindeste drepturi
subiective poate fi considerata subiect activ, iar persoana care dobindeste obligatii
corelative este subiect pasiv. Astfel pacientul apare de cele mai multe ori ca titulari de
drepturi subiective, iar medicul dimpotriva apare ca titular de obligatii juridice fata de
pacient de aceea are statut de subiect pasiv. Medicul apare ca subiect activ in ceea ce
priveste achitare acosturilor , unde pacientul apare ca subiect pasiv, achitind.
Continutul : este format din totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor corelative pe
care le au partile. Dreptul medical subiectiv este posibilitatea subiectului activ al
raprotului juridic in limitele normelor juridice de drept medical de a avea o anumita
conduita , precum si de a cere subiectului pasiv sa aiba o conduita corespunzatoare. Se
contureaza drepturile medicale subiective in drepturi sociale , si in drepturi
individuale. Drepturi sociale : accesibilitate, echitate, calitatea in obtinerea asistentei
medicale; drepturi individuale tin de respectarea pacientului ca fiinta umana.
Obligatia medicala este indatorire a subiectului pasiv intr-un raport juridic medical de
a avea o conduita corespunzatoare dreptului subiectiv , corelativ care consta in a face
sau a nu face ceva. De regula obligatiile medicale sint obligatii de diligenta (de
mijloace) , ceea ce presupune ca subiectul pasiv se obliga sa intreprinda toate masurile
, sa depuna toata straduinta pentru atingerea unui rezultat fara a se obliga la atingerea
rezultatului in sine. Ca exceptie in dreptul medical este posibila existent obligatiilor
de rezultat in care subiectul pasiv sa se oblige la atingerea unui rezultat concret.
Obiectul raportului juridic medical: il constituie actiunea sau inactiunea la care este
indreptatit subiectul activ si la care este obligat subiectul pasiv. Cu alte cuvinte este
insasi conduita partilor acestui raport juridic. Pot fi caracterizarte- in fucntie de gradul
Absolut determinante : subiectul de activ este determinat, iar subictii pasivi constituie un
cerc nedeterminat de paersoane; ex pacient concret ca subiect activ are dreptul la
confidentialitate, iar toti lucratorii medicali(cerc nedeterminat ) in calitate de subiecti
pasivi au obligatia corelativa de a pastra si a nu divulga informatia medicala(secret
 medical).
Relativ determinante: presupun ca subiectul activ titularul de drepturi subiective in
corespund un anumit subiect pasiv, titular de obligatii activ. Ex in baza unui contract
de asistenta medicala pacientul cunoaste dcine este prestatorul sau de servicii.
In functia de metoda juridica de reglementare , se clasifica:
Raporturi de drept public : au caracter imperativ si au la baza relatia de subordonare intre
subiect. Ex raportul dintre asigurat si asigurator
Raporturi de drept privat: au caracter dispozitiv si au la baza pozitia de egalitate juridica.
Ex raportul privind acordarea asistentei medicae in baza de contract.

In functie de scop
Raporturi principale : raport intre medic si pacient
Raporturi auxiliare: asigurarile

Subiectii dreptului medical

Sint persoane fizice si persoane juridice care pot aparea ca titulari de drepturi medicale
subiective si obligatii medicale corelative, in cadrul raportului de drept medical. Se clasifica
in functie de caracterul raporturilor juridice la care pot participa.
Subiecti principali:
Prestatorul de servicii medicale:
Unitatea medico-sanitara , adica acea intreprindere , institutie organizatie care are ca gen de
activitate -- acordarea de asistenta medicala. Cerinte : capacitatea juridcia apare din
momentul inregistrarii, acreditarea in conformitatea cu legea privind evaluarea si
acreditarea in sanatate, iar unitatea privata urmeaza sa fie suplimentar licentiata,
conform legii privind reglementarea prin licentiere a activitatii de
intreprinzator. Constitutie monopol de stat : supravegherea si tratamentul bolnavilor
care sufera de narcomanie, boli contagioase periculoase si deosebit de periculoase ,
inclusiv dermato venerice infectioase, precum si boli psihice in forme agresive si
eliberarea avizelor corespunzatoare.
Medicul : persoana fizica cu capacitate deplina de exercitiu care are studii superioare si
postuniversitare medicale si care a depus juramintul respectiv. Legea nr 264-XVI din
27. 10 .2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic.
Este cetatean a RM. Are resedinta sau drept de domiciliu in RM
Are studii superioare medicale complete , diploma de studii superioare profil medicina,
diploma de licenta de specializare dupa absolvirea studiilor postuniversitare medicale,
diploma obtinuta in alta tara nostrificata de ministerul sanatatii in conformitate cu
standartul educational daca tratatele internationale nu prevad altfel.
Isi perfectioneaza pe parcursul intregii sale activitati profesionale cunostintele teoretice si
deprinderile practice conform regulamentleor ministerului sanatatii
Este apt din punct de vedere medical
Nu este sub incidenta restrictiilor si a incompatibilitatilor prevazute de lege.
Consumatorul de servicii medicale
Pacientul : capacitate juridica de exercitiu , capacitate juridica de folosinta;
Art 23 legea ocrotirii sanatatii din 28.03.1995 stabileste ca virsta la care pacientul poate sa-si
exprime consimtamintul pentru prestatii medicale este de 16 ani. In conformitate cu legea cu
privire la drepturile si responsabilitatile pacientului nr 263 din 27.10.2005 prevede virsta de
18 ani cind pacientul poate fi informat direct de medic si respectiv poate sa-si exprime un
consimtamint valabil. Conventia ONU privind drepturile copilului statuiaza principiul
interesului superior al copilului, dreptul la viata privata si nondiscriminarea. Comitetul ONU
pentru drepturile copilului a recomandat diminuarea virstei legale minime pentru acordarea
consimtamintului la 16 ani. Legea cu privire la drepturile si responsabilitatile pacientului
defineste 2 categorii de persoane:
Reprezentatnul legal al pacientului : se intelege persoana care poate reprezenta in
conditiile legii fara procura interesele unui pacient fara capacitate deplina de exercitiu,
sau care a fost declarat incapabil sau cu capacitate de exercitiu limitata.
Ruda apropiata: grad de rudenie I cu pacientul(parinti, copii, frati ,surori, bunici , inclusiv
sotul, sotia), si care in ultimii citiva ani s-a aflat cel mai mult in contact cu pacientul
sau a fost desemnata de pacient cind acesta avea capacitatea de exercitiu

Subiecti auxiliari
Contractul de asistenta medicala
Este un act juridic in sensul de negotium juris, respectiv o manifestare de vointa facuta cu
intentia de a produce efecte juridice. Este un act bilateral implicind vointa medicului si a
pacientului ca primul sa intervina asupra celui de al doilea in sensul tratarii sau prevenirii
unor afectiuni ale celui din urma sens in care medicul este remunerat. Nerspectarea
prevederilor contractului , atrage raspunderea contractuala a medicului pentru prejudiciile
cauzate pacientului. Daca prin depasirea cadrului contractual sau prin neindeplinirea
obligatiunilor asumate chiar si numai de diligenta, se savirseste o fapta prevazuta de legea
penala, atunci in masura in care nu este incident, in vreo unul din cazurile de inlaturare a
cazurilor penale(cazul fortuit), medicului ii va di angajata raspunderea penala.

Faptul juridic medical : reprezinta actiunea sua inactiunea care produce efecte juridice
asupra pacientului sua evenimentul care intervine independent de vointa medicului, dar din
culpa lui producind efecte juridice asupra pacientului. Atrage rapsundere delictuala civila si
eventual penala.

Contracte generale :
Contract bilateral : contractul dintre medic si pacient este pe de o parte un act juridic
bilateral, iar pe de alta parte multilateral(sinalagmatic). Intrucit in relatia medic-
pacient partile se afla pe o pozitie de egalitate juridica pacientul trebuie sa
constientizeze ca o asemenea pozitie il obliga la asumarea raspunderii, el trebuie nu
numai sa ia parte la deciziile care il privesc, ci trebuie sa-si dea silinta la efectuarea
tratamentului. Pentru incheierea contractului este necesara existenta unei oferte, pe
care cealalta parte o poate accepta sau respinge, doar dupa acceptarea ofertei
contractul este valabil incheiat. Un raport contractual se stinge fie prin executarea de
catre parti a obligatiilor contractuale asumate, fie prin denuntarea acestuia de catre
parti(unilaterala sau prin comun acord). Prin novatie: preluarea pozitiei de catre un alt
medic si prin decesul pacientului. Libertatea contractuala presupune pentru parti
posibilitatea de a schimba partenerii contractuali. Exista insa situatii de exceptie in
care medicii sint obligati sa incheie contracte de asistenta medicala, astfel de situatii
sinte prevazute expres in lege.
Contract cu titlu oneros: este eminamente un act juridic cu titlu oneros, intrucit pacientul
procura medicului un avantaj patrimonial in schimbul unui echivalent- de regula un
serviciu. El este un contract cumulativ deoarece paritle isi cunosc initial drepturile si
obligatiile, iar faptul ca medicului ii incumpa o obligatie de diligenta, nu confera
contracutlui un caracter aleatoriu.
Contract constitutiv de drepturi: pentru ca da nastere unor drepturi subiective si obligatii
corelative care nu au exista anterior, astfel produce efecte numai pentru viitor.
Contract consesual: cel care face oferta de a contracta pacientul. Contractul este unul
consensual prin incheirea lui valabila nefiind necesara indeplinira altor forme. Forma
 nu este determinanta, ceea ce nu poate lipsi fiind consimtamintul ambelor parti.
Raproturile contractuale se incheie atunci cind obligatiile contractuale asumate au fost
executate(tratamentul este incheiat, iar pacientul a platit pentru prestatiile medicului,
cind pacientul nu se mai prezinta la sedintele de tratament stabilite de comun acord
contracutl inceteaza).
Contract inter-vivos (intre vii) : contractul este menit sa produca efecte specifice in
timpul vietii subiectelor care l-au incheiat. Astfel pacientul se asteapta la interventia
doctorului in sensul salvarii vietii, sau al prevenirii anumitor simptome. Produce
efecte si in ceea ce priveste forma contractului, ca regula generala in dreptul civil,
actele intervivos sint consensuale, caracterul solemn fiind o exceptie.
Contract subiectiv : actul juridic este subiectiv atunci cind continutul sau este determinat
prin vointa autorilor lui(contractul de asistenta medicala), iar sub aspectul legaturii cu
modalitatea termenului sua conditiei, in esenta contractul de asistenta medicala este
simplu neafectat de modalitati. Dreptul medicului de a fi platit nu poate fi conditionat
de reusita interventiei, deoarece reusita sa nu este una de rezultat, ci una de mijloace,
sens in care dreptul corelativ exista in masura in care au fost depuse toate diligentele
in tratarea pacientului.
Contract principal si strict personal : ca regula generala contractul de asistenta medicala
este un act principal cu o existenta de sine statatoare, nu este totusi exclis ca
intelegerea principala dintre un medic si un pacient sa priveasca o anumita interventie,
in legatura cu care sa incheie un alt acord de vointe privind un tratament secundar. In
acet caz, intelegerea secundara are caracter accesoriu (reupoerare). Prestatia
medicului are caracter personal , astfel incit pacientul nu va mai fi tinut de
indeplinirea obligatiilor specifice contractului in cazul in care medicul cu care a
contractat a decedata, sau a decazut din dreptul de a profesa medicina, sau din alte
motive nu isi mai poate indeplini obligatiile.

Momentul incheierii contracutlui de asistenta medicala

Conform regulilor aplicabile din dreptul civil, regula de baza este aceea ca actul se considera
incheiat la data intrunirii vointelor celor 2 parti contractante.

Conditiile de validitate a contractului de asistenta medicala

Reprezinta ansamblul componentelor care nu pot lipsi din structura actului juridic civil, cu
alte cuvinte ansamblul elementelor de negociere dintre medic si pacient, elemente ce dau
valabilitate insasi conventiei dintre paritle raportului juridic.
Elemente obligatorii
Consimtamintul : reprezinta acea conditie de fond a contractului, care consta in
exteriorizarea hotaririi de a incheia un contract de asistenta medicala. Conditiile de
valabilitate a consimtamintului:
Sa provina de la persoana cu discernamint
Comportamentul impus sau dirijat, elementele in acest sens sint disfunctiile alimentare
impuse ca anorexia nervoasa si fobiile impuse sau tulburarile de personalitate. Cind
un pacient este fortat sau constrins sa ia o anumita decizie. Asemenea stare nu poate
produce efecete juridice in considerearea faptului ca pacientule ste incapabil sa
cintareasca informatiile relevante in luarea deciziei.
Factor extern- aptitudinea pacientului de a intelege poate fi temproar afectata de factori
externi cum sunt confuzia, socul, oboseala, durerea sau medicatia, acesti factori pot
determian incapacitatea pacientului de a cintari informatiile si a decide.
Lipsa aptitudinii de a comunica: atunci cind pacientul este inconstient (temporara sau
permanenta), sau cind pacientul este inapt din punct de vedere fizic sa comunice.
Sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
 Sa fie exteriorizat
Sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamint

Refuzul de a consimti: consimtamintul si refuzul la tratament sint ca expresii ale dreptului

pacientului la autodeterminare.
Retragerea consimtamintului : cu valoare de principiu consimtamintul privind autorizarea
unei interventii medicale poate fi retras in orice moment de catre bolnav sau de catre
persoana imputernicita. Retragerea consimtamintului va produce insa efecte si cu privire
exonerarea de raspundere a medicului. Pacientul nerespectindu-si de a urma tratamentul
prescris.

Obiectul conctractului de asistenta medicala : este deasemenea o conditie de fond a

conventiei dintre medic si pacient, exprimind ansamblul actiunilor sau inactiunilor la
care sint indreptatite ori de care sint tinute partile contractului de asistenta medicala.
Medicul nu se poate obliga fata de pacient sa-l trateze de o boala incurabila pentru ca
obiectul contractului este imposibil. Obiectul trebuie sa fie licit si moral. Sub acest
aspect in partea dedicata eutanasiei aratam ca desi in unele cazuri este morala prin
prizma regelemntarilor din dreptul intern-este ilicita. Prin urmare contractractul de
asistenta medical aavind ca obiect obligatiile medicului de a eutanasia un pacient, este
nul absolut. Corelatia dintre obiecutl contractului de asistenta medicala si obiectul
raportului juridic medical. Contractul este un act juridci de drept civil-medical.
Obiectul contractului de asistenta medicala si raportul juridic de drept medical exista
o totala suprapunere reprezentata de conduita partilor, anume actiunile si inactiunile la
care partile sint indreptatite sau de care sint tinute

Cauza contractului dintre pacient si medic (de asistenta medicala) : reprezinta

obiectivul urmarit de medic si de pacient la incheierea acestuia. Cauza trebuie sa
existe asa incit atunci cind lipsa cauzei este provocata de lipsa de discernamint,
contractul este lovit de nulitate relativa, intrucit aceasta este sanctiunea lipsei de
disceranamint. Daca lipsa cauzei este determinata de lipsa contraprestatiei medicului,
care nu-si executa obligatia la care a consimtit, sau a pacientului care nu plateste
onorariul la care s-a obligat, atunci lipseste un element esential al contractului,
respectiv cauza sanctiunea fiind nulitatea absolut. Cazua trebuie sa fie deasemenea
reala si prin urmare un pacient care contracteaza cu un medic , vindecarea unei boli
incurabile fara a cunoaste acest caracter incurabil, nu doar isi exprima un
consimtamint viciat, dar mai mult este in eroare cu privire la motivul determinant al
consimtamintului, adica asupra scopului mediat. Cauza trebuie sa fie licita si morala,
fiind prezumata pina la proba contrarie.

Forma contractului de asistenta medicala : in dreptul medical, in lipsa unor norme care
sa impuna forma solemna a contracutlui de asistenta medicala, este aplicat principiul
consensualismului.

Capacitatea pacientului: nici o interventie nu se paote efectua asupra unei persoane care
nu are capacitatea de a consimti decit spre beneficiul sau direct. Atunci cind conform
legii un minor nu are capacitatea de a consimtila o interventie, aceasta u se paote
efectua fara autorizatia reprezentantului sau, sau a unei alte autoritati, sau a unei alte
persoane , ori instante desemnate de lege. Parerea minorului va fi luata in considerare
ca un factor hotaritor in functie de virsta de gradul sau de maturitate. Atunci cind
conform legii un major nu are din pricina unui handicap mintal capacitatea de a
consimti, atunci se face expresia de catre aceleasi persoane si autoritati.
Hot de guver cu privire la aprobarea programului unic al asigurarii obligatorii de asistenta
medicala.

Asigurarea obligatorie de asistenta medicala

Notiunea si principiile
Subiectii
Obiectul
Drepturile si obligatiile subiectilor a asigurarii obligatorii de asistenta medicala
Actele normative:
Legea cu rpivire la asigurarile obligatorii de asistenta medicala 1998 nr 1585
Legea privind marimea,modul, termenele de achitare a primelor de asigurare
obligatorie a asistentei medicale din 2002 nr 1593
Hotarirea de guvern cu privire la aprbarea programului unic al asigurarii
obligatorii de asistenta medicala nr 1357 din 2007

In 1998 a fost adoptata legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenta medicala, prin
acest act legislativ a inceput implementarea sistemului de asigurare obligatorie de asistenta
medicala in RM. Functionarea propriu zisa a sistemului a inceput la 1 ianuarie 2004, astfel
prin asigurare intelegem modul de restituire a pagubelor suportate de perosanele juridice sau
si fizice, prin reimpartirea mijloacelor financiare intre participantii la asigurare. Asigurarea
obligatorie de asistenta medicala reprezinta un sistem autonom garantat de stat de protectie
financiara a populatiei in domeniul ocrotirii sanatatii prin constituirea pe principii de
solidaritate din contul primelor de asigurare a unor fonduri banesti destinate pentru acoperirea
cheltuielilor de tratare a starilor conditionate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie
sau afectiune). Sistemul Asigurarii obligatorii de asistenta medicala ofera cetatenilor RM
posibilitati egale in obtinerea asistentei medicale oportune si calitative. Astfel
asiguratorul(compania nationala de asigurari in medicina) acumuleaza mijloace banesti sub
forma de prime de asigurare achitate de asigurati si le distribuie prestatorilor de servicii
medicale in baza de contract, iar acestia acorda la rindul lor un anumit volum de servicii
medicale perosanelor asigurate. Asigurarea obligatorie de asistenta medicala este un drept dar
si o obligatie a fiecarei persoane fizice sau juridice. Este o obligatie pentru ca toate
perosanele care domiciliaza pe teritoriul RM permanent, dar uneori si temporar, sint obligate
sa participe la sistemul de asigurare obligatorie de asistenta medicala, inclusiv cu plata
primelor de asigurare medicala. Neparticiparea la sistemul de asigurari se sanctioneaza
contraventional. Asigurarile obligatorii de asistenta medicala anuale este un drep, deoarece
fiecare persoana are posibilitatea sa pariticipe la sitemul de asigurari, totodata Asigurarea
obligatorie de asistenta medicala garanteaza accesul fiecarei perosoane la asistenta medicala.
Acest drept este consimtit in art 13 din Cartea sociala europeana revazuta. Conform art 3 din
Conventia omului si medicina, statele semnattarea urmeaza sa garateze fiecarei persoane
aflate sub jurisdictia lor, accesul echitabil la servicii de sanatate. Astfel bunurile si serviciile
de sanatate urmeaza sa fie accesibile fiecarei persoane. Accesul urmeaza sa corespunda unor
criterii: nediscriminatoriu, fizic posibil, economic posibil, si informat(persoana urmeaza sa
dispuna de informatii). Experienta internationala cunoaste 4 tipuri generale de organizare a
sistemului de ocrotire a sanatatii.
Modelul de asigurare a sanatatii in totalitate privat(SUA)
Sistemul national de sanatate Beverige (Marea Britanie, Italia, Grecia, Spania, Norvegia,
Suedia si altele): resursele se colecteaza din impozite. Accesul este gratuit,
gestionarea sistemului se face de catre stat, institutiile primare se finantiaza in
dependenta de nr de persoane la evidenta, iar cele spitalicesti din buget general, in
 dependenta de cheltuielile anului precedent si de cele prognozate pentru anul viitor.
Sistemul de sanatate tip (Bismark) : Franta, Germania, Rusia, Moldova, Lituania si altele.
Sursele sub forme de prime/cotizatii sint achitate de salariati, angajatori periodic.
Statul prin bugetul sau subventioneaza fondul asigurarilor obligatorii de asistenta
medicala. Sistemul de asigurare actioneaza pe principii non-profit, sursele acumulate
se gestioneaza de catre companiile nationale de asigurare obligatorie in sanatate.
Modelul tip Semashco (fostele tari socialiste, actualele tari din CSI). Sursele necesare
pentru intretinerea sistemului de sanatate sint alocate integral de catre stat, direct in
contul institutiilor medicale.
Principiile de organizare a Asigurarii obligatorii de asistenta medicala
Sistemul asigurarii obligatorii de asistenta medicala se organizeaza si functioneaza avind la
baza urmatorele principii:
Principiul unicitatii : potrivit caruia statul organizeaza si garanteaza sistemul asigurarii
obligatorii de asistenta medicala bazat pe aceleasi norme de drept(baza unei legislatii
unice)
Principiul egalitatii: potrivit caruia tutor participantilor la sistemul de Asigurare
obligatorie de asistenta medicala, platitori de prime de asigurare obligatorie de
asistenta medicala, prestatori de servicii medicale si beneficiari de asistenta medicala,
li se asigura un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile
prevazute de lege.
Principiul solidaritatii: potrivit caruia platitorii primelor de asigurare obligatorie de
asistenta medicala achita contributiile respective in functie de venit, iar persoanele
asigurate beneficiaza de asistenta medicala in functie de necesitati.
Principiul obligativitatii: potrivit caruia perosanele fizice si juridice au conform legii
obligatia de a participa la sistemul asigurarii obligatorii de asistenta medicala, iar
drepturile de asigurari medicale se exercita corelativ cu indeplinirea obligatiilor.
Principiul contributivitatii: potrivit caruia fondurile de asigurari medicale se constituie
pe baza primelor de asigurare achitate de catre platitorii stabiliti de legislatie(la
crearea fondului contribuie atit perosanele asigurate cit si angajatorii lor si statul)
Principiul repartitiei: potrivit caruaia fondurile de Asigurare obligatorie de asistenta
medicala realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului
asigurarii obligatorii de asistenta medicala conform legii(fondurile acumulate se
redistribuie de CNAM pentru plata obligatiilor ce revin sistemului de asigurari
obligatorii de asistenta medicala).
Principiul autonomiei: potrivit caruia sistemul asigurarii obligatorii de asistenta medical
ase administreaza de sinestatator in baza legii, iar prestatorii de servicii medicale care
acorda asistenta medicala in sistemul respectiv activeaza pe principii de autofinantare
si non-profit. Asigurarea obligatorie de asistenta medicala a persoanelor angajate se
efectuiaza din contul mijloacelor angajatorilor si a salariatilor. Asigurarea obligatorie
de asistenta medicala din contul altor perosane se realizeaza din contul bugetului de
stat. in cazul persoanelor neasigurate cheltuielele pentru asistenta medicala urgenta
prespitaliceasca, pentru asistenta medicala primara, precum si pentru asistenta
medicala specializata de ambulator si spitaliceasca in cazul maladiilor social-
conditionate cu impact major asupra sanatatii public, se acopera din contul
mijloacelor, fondurilor asigurarii obligatorii de asistenta medicala conform listei
stabilite de ministerul sanatatii.

Subiectii asigurarii obligatorii de asistenta medicala sint:

Asiguratul : este perosoana fizica sau juridica obligata prin lege sa asigure riscul propriu
de a se imbolnavi si/sau riscul de a se imbolnavi a altor categorii de persoane, a caror
asigurare este de competenta lui(pers juridica). Asigurat pentru perosanele
 angajate(salariati) este angajatorul. Guvernul are calitatea de asigurat pentru
urmatoarele categorii de persoane: neangajat cu domiciliul in RM si aflate la evidenta
institutiilor abilitate ale RM, specificate in al 9 din art 4 al legii din 1998 , cu exceptia
perosanelor obligate prin lege sa se asigure in mod individual.:
Copii in virsta prescolara
Elevii din invatamintul primar, gimnazial, liceal, si mediul de cultura generala.
Elevii din invatamintul secundar profesional
Elevii din invatamintul mediu de specialitate(colegii si invatamint de zi)
Studentii din invatamintul universitar cu invatamint de zi, inclusiv cei care isi fac
studiile peste hotare.
Rezidentii invatamintului postuniversitar obligatoriu , doctoranzii la cursurile de
zi inclusiv cei care isi fac studii peste hotare
Copii neincadrati la invatatura pina la implinirea virstei de 18 ani
Gravidele, parturientele(pina la nastere) si lauzele(dupa nastere)
Persoanele cu dizabilitati severe, accentuate sau medii
Pensionari
Somerii inregistrati la agentiile teritoriale pentru ocuparea fortei de munca
Persoanele care ingrijesc la domiciuliu o perosnaa cu dizabilitate severa , care
necesita ingrijire si/sau supraveghere permanenta din partea aleti persoane
Mamele cu 4 si mai multi copii
Persoanele din familiile defavorizate, care beneficiaza de ajutor social conform
legii 133 din 2008 cu privire la ajutorul social
Strainii beneficiari a unei forme de protectie , inclusi intr-un program de integrare
in perioada desfasurarii acestuia
Persoana asigurata
Calitateatea de asigurat si platitor a primeleor de asigurare de asistenta medicala pentru
perosnale neangajate care nu sint indicate in acest compartiment o au ele insele.
Perosoanele asigurate pot fi atit cetatenii RM cit si strainii in conformitate cu legea asigurarii
obligatorii de asistenta medicala.
In sistemul asigurarii obligatorii de asistenta medicala, asigurator este CNAM si agentiile ei
teritoriale. Prestatorii de servicii medicale din sistemul asigurarilor obligatorii de asistenta
medicala denumiti prestatori de servicii medicale sint institutiile medico-sanitare,
organizatiile specializate in ingrijiri la domiciliu, inclusiv cele paleative care au incheiat
contract de acordare de asistenta medicala(de prestare a serviciilor medicale) cu CNAM sau
agentiile ei teritoriale.

Asiguratorul
Prestatori de servicii medicale

Polita de asigurare obligatorie de asistenta medicala

Calitatea de persoana asigurata se confirma prin eliberarea de catre asigurator in modul
stabilit a politei de asigurare obligatorie de asistenta medicala, in temeiul careia perosana
asigurata beneficiaza de volumul integral de asistenta medicala, prevazut in programul unic si
acordat de prestatorii de servicii medicale. Polita de asigurare este un document de stricta
evidenta si se elibereaza de asigurator in baza:
Listelor de evindeta nominala a perosanelor asigurate , angajate, prezentate si actualizate
 de angajatori catre CNAM
In baza listelor de evidenta nominala a perosanelor asigurate din contul statului, prezentate
si actualizate catre CNAM , de catre :
Institutii de invatamint indiferent de tipul de proprietate
Autoritatile publice locale de nivelul intii
Prestatorii publici de asistenta medicala primara pentru gravide , parturiente si lauze.
CNAM pentru persoanele cu dizabilitati severe, pensionari, si persoanele care ingrijesc la
domiciliu o persoana cu dizabiliati severe.
Ministerele de forta, structurile de forta, agentia nationala pentru ocuparea fortei de munca-
pentru someri
Biroul migratiei si azil pentru straini
Actelor de identitate si altor documente care certificat dreptul de obtinere a politei de catre
perosanele obligate prin lege sa se asigure in mod individual (notarii , avocatii,
executorii judecatoresti). Modelul politei de asigurare obligatorie de asistenta
medicala, odul de elibereare si de evidenta aplitelor se aproba de guvern. Actiunea
politei de asigurare inceteza odata cu pierderea calitatii de persoana asigurata in cazul:
Pierderiid e catre perosana asigurata din contul statului a dreptului de domiciliere in RM
Expirarii termenului de valabilitate a politei
Decesul persoanei asigurate, atiunea politei de asigurare obligatorie de asistenta medicala
se suspenda in cazul:
radierii de catr angajator sau a institutiei abilitate a perosanei asigurate din lista de evidenta
nominala
Suspendarii in temei legal a activitatii unitatii
Incorporatrii in serviciul militar in termen
Acordarii pe parcursul unui an calendaristic, a concediului neplatit cu o durata mai mare de
60 de zile calendaristice
Suspendarii contracutlui individual de munca din initiativa salariatului cu exceptia
cazurilor de aflare in concediu parital platit pentru ingrijirea copilului in virsta de pina
la 3 ani si de aflare in concediu pentru ingrijirea unuii membru de familie bolnav in
baza certificatului medical
Salariatii a caror polite au fost suspendate se atribuie la categoria de persoane care se
asigura individual
Contractul de acordare a asistentei meicale in cadrul asigurarii obligatorie de asistenta
medicala. Intre asigurator si prestator de servicii medicale se incheie un contract de acordare
a asistentei medicale(de prestare a serviciilor medicale) in cadurl asigurarii obligatorii de
asistenta medicala conform caruai prestatorul de servicii medicale se obliga sa acorde
perosanelor asigurate asistenta medicala calificata in volumul si termenele prevazute in
programul unic, iar asigurator se obliga sa achite costul asistentei medicale acordate.
Modelul contractului tip se aproba de catre guvern
Fondurile CNAM cum cor fi repartizate:
Fondul de baza
Fondul de rezerva
Fondul de profilaxie
Fond de dezvoltare si cheltuieli administrative
Prestarea serviciilor peste programul unic : volumul serviciilor prestate in cadrul asigurarii
obligatorii de asistenta medicala poate fi extins in temiul conditiilor asigurarii facultateive de
sanatate sua prin plati directe prestatorului de servicii medicale pentru serviciile prestate.
Tarifele la serviciile medicale si alte servicii prestate in cadrul asigurarii facultative se
stabilesc prin acordul dintre asigurator, asigurat si prestator de servicii medicale. Asigurarea
facutlativa de sanatate se efectuiaza din contul angajatorilor si din mijloacele cetatenilor.
CNAM este o organizatie de stat autonoma inclusiv cu autonomie financiara, non-profit si se
infiinteaza de catre Guvern. CNAM este in drept:
Sa participe la acreditarea prestatorilor de servicii medicale
Sa ia parte la elaborarea propunerilor de stabilire a tarifelor pentru serviciile medicale in
cadrul asigurarii obligatorii de asistenta medicala
Sa intenteze actiuni prestatorului de servicii medicale sau lucratorului medical in scopul
compensarii materiale a prejudiciului cauzat sanatatii, persoanei asigurate din culpa
acestora
Sa angajeze de catre buget pe baza contractuala imprumuturi pentru procurarea hirtiilor de
valoare de stat sau imprumurturi la conditii identice cu investitile in hirtiile de valoare
de stat cu scadenta in acelasi an bugetar.
Sa verifice respectarea de catre angajatori a legislatiei la includerea angajatilor in listele de
evidenta nominala a persoanelor angajate precum si sa identifice persoanele fizice
care au obligatia sa se asigure in mod individual si sa le traga la raspundere
contraventionala pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite de legislatie.
CNAM este obligat sa realizeze conform legii asigurarea obligatorie de asistenta medicala a
cetatenilor RM si a strainilor; sa incheie cu prestatorii de servicii medicale congracte de
acordare de asistenta medicala persoanelor asigurate; sa elibereze in modul stabilit polite de
asigurare obligatorie de asistenta medicala; sa verifice corespunderea cu clauzele contractului
de acordare a asistentei medicale a volumului, termenilor, calitatii si costului asistentei
medicale acordate personaelor asigurate, precum si gestionarea mijloacelor financiare
provenite din fondurile asigurarii obligatorie de asistenta medicala.

Tema :drepturile si responsabilitatile pacientului

1 notiune drepturile pacientului
2 garantii de realizare a drepturilor fundamentale a pacientului
3limitarea
4Raspunderea pacientului

Drepturile pacientului sint derivate din drepturile omului ce tin de viata si sanatatea privind
accesibilitatea echitatea si calitatea precum si la respectarea pacientului ca fiinta umana a
demnitatii si integritatii lui in procesul prestarii serviciilor medicale. Drepturile pacientului in
dependenta de caracterul lor se clasifica in 2 categorii
1 drepturi sociale :acestea tin de accesibilitatea serviciilor medicale ,obtinerea echitabila a
acestor servicii si calitatea asistentei medicale
2 drepturi individuale:ce tin de respectarea pacientului ca fiinta umana ,integritatea corpului
sau, demnitatea sa, precum si cele prevazute la articolul 5 a legii cu privire la drepturile si
responsabilitatile pacientului nr 263 din 2005.

La nivel international drepturile pacientilor sint stipulate in declaratia promovarii drepturilor

pacientilor in europa. Autorizata de catre consultarea europeana OMS asupra drepturilor
pacientilor Amsterndam 1994. Declaratia reprezinta un set de principii pentru promovarea si
implementarea dreepturilor pacientilor i n statele europene membre a OMS. Alte izvoare ale
drepturilor pacientilor sunt:
Declaratia drepturilor omului 19
Conventia internationala asupra drepturilor politice
Conventia asupra drepturilor economice sociale si culturale 1966
Conventia europeana asupra drepturilor umane si libertatilor fundamentale 1950
Carta sociala europeana 1961
Drepturile si obligatiile pacientului in Republica Moldova sint garantate de Constitutie prin
articolul 23. In care se stipuleaza dreptul fiecarui om de asi cunoaste drepturile si indatoririle.
Legea ocrotirea sanatatii 411 din 1995 include un sir de drepturi si obligatii ale populatiei
pentru asigurarea sanatatii cum ar fi:acoperirea prejudiciului adus sanatatii, drepturile1 unor
categorii aparte de populatie la asigurarea medico-sociala, ocrotirea familiei, mamei si a
copilului si alte momente esentiale in organizarea sistemului de sanatate.
Drepturile pacientului sint realizate in conditiile obligativitatii unor resposnsabilitati ale
pacientului:
a)sa aiba grija de propria sanatate si sa duca un mod de viata sanatos, excluzind actiunile
premeditate care dauneaza sanatatii lui si altor persoane.
B)sa respecte masurile de precautie in contactele cu alte persoane, inclusiv cu lucratorii
medicali. In cazul in care stie ca sufera de o boala care prezinta un pericol social.
C)sa intreprinda in lipsa contraindicatiilor medicale masuri profilactice obligatorii, inclusiv
prin imunizari a caror neindeplinire ameninta propria sanatate si este un pericol social.
D) sa comunice lucratorului medical informatii complete despre bolile suportate si despre
cele curente, despre maladiile sale care prezinta un pericol social, inclusiv de donare
benevola a singelui, a substantelor lichide biologice, a organelor si tesuturilor.
E) sa respecte regulile de comportament stabilite pentru pacienti in institutia medico-sanitare,
precum si recomandarile medicului in perioada tratamentului ambulatoriu si a celui stationar.
F)sa excluda utilizarea produselor farmaceutice si a substantelor medicamentoase fara
prescrierea si acceptarea de catre medicul curant, inclusiv a drogurilor, a altor substante
psihotrope si a alcoolului in perioada tratamentului in instittuatia medico-sanitara
G) sa rspecte drepturile si demnitatea altor pacienti, precum si a personalului medico-sanitar,
in cazul nerespectarii a regulilor de tratament si de comportament intr-o institutie medico-
sanitara, nerespectare care genereaza daune morale si materiale, acesta poarta raspundere in
conformitate cu legislatia in vigoare. Daca pacientul considera ca prestatorul de servicii de
santate i-a incalcat drepturile si interesele legitime acesta are dreptul la asistenta juridica
adecvata, articolul 26 din constitutie -dreptul la aparare este garantat, fiecare cetatean are
dreptul sa reactioneze independent si prin mijloace legitime daca i se incalca drepturile si
libertatile.

Legea cu privire drepturile si responsabilitatile pacientului stabileste in calitate de prestatori

ai serviciilor de sanatate institutiile medico-sanitare si farmaceutice, lucratorii medicali
(medici si alti specialisti in domeniu). Drepturile pacientului sint obligatii corelative pentru
institutie si pentru luceratorul medical care activeaza in ea.
Protectia juridica a drepturilor pacientilor
a mecanism extrajudiciar:adresarea la minsterul sanatatii, etc. Consta in posibilitatea
adresarii pacientului cu o petitie la ministerul sanatatii sau compania nationala de asigurari in
medicina, sau institutiile medicale, comisiile de malpraxis.
In conformitatea legii 109 privind dreptul consumatorului . Autoritatea publica de specialitate
este Ministerul santatii cu privire la sanatate.

Garantiile dreptului pacientului:

Prin garantiile dreptului pacientului intelegem un sistem de mijloace juridice prevazute in
izvoarele dreptului medical prin intermediul carora se realizeaza drepturile pacientului , adica
prin urmatoarele principii
1principiul recunoasterii dreptului santatii pacientului ca valoare suprema
2 principiul recunoasterii drepturilor fundamentale ale omului si a demnitatii fiintei umaneca
valori supreme in sistemul ocrotirii santatii
3principiul increderii reciproce dintre pacient si lucratorul medical
4 dreptul la informare si la asigurarea accesului la informatii medicale
5 dreptul la libertatea expresiei inclusiv libertatea de a cauta, a primi si a imparti informatii si
idei de toate tipuriele este unul din drepturile fundamente le ale omului. Orice stat trebuei sa
asigure educatia, informarea si serviciile accesibile pentru a solutiona eficient si a acoperi
necesitatile din domeniul de santate a populatiei.

Principiul generela al accesului la informatia de acces public estee recunoscuta in legislatie,

iar in domeniul sanataii pacientul fara discriminare are dreptul la informatie privind
prestatorul de servicii de sanatate, serviciile propriu zise, propria santate, tratament ,
profilaxie.

Dreptul la informatie despre starea sanatatii invoca dreptul pacientului si al rudelor acestuia
de a f i informati despre starea sanatatii, depre procedurile medicale ce i se aplica, despre
riscul lor potential, eficacitatea terapeutica, metodele de alternativa, precum si despre
diagnosticul, pronosticul si derularea tratamentului, inclusiv si despre recomandarile
profilactice. Pacientul are dreptul sa consulte datele obiective inscrise in fiea de observatie
medicala sau in alte documente care il vizeaza. Un cazul in care s-ar puta produce
deteriorarea severa a starii fizice sau psihice a pacientului, sau compro miterea rezultatelor
tratamentului, informatiile mentionat pot fi oferite unei persoane apropiate bolnavului.
Asigurarea dreptului pacientului la informare este descris in articolul 11 din legea cu privire
la drepturile si responsabilitatile pacientului. Se asigura de
A toate nivelurile
B institutiile farmaceutice

In scopurile relizarii prevederilor sus mentionate si articolul 13 al 2 din legea cu privire la

drepturile si responsabilitatii pecinetului , ministerul sanatatii a elaborat instructiunea cu
privire la modul de eliberare a informatiile cu privire la propriile date medicale, ordinul nr
303 din 06.05.2010 cu privire la asigurarea accesului la informatia privind propriile date
medicale si lista interventiilor medicale care necesita perfectarea acordului informal.
Informatiile medicale trebuie prezentate de prestatorul de servicii medicale intr-un limbaj
clar, respectuos si accesibil pacientului. In cazul in care pacientul nu cunoaste limba de stat,
se va cauta o alta forma de explicare. Informatiile medicale se prezinta pacientului personal,
iar pe tru perosanele care nu au atins virsta de 18 ani si pentru cei declarati incapabili sau cu
capacitate limitata de exercitiu se prezinta reprezentantilor lor legali, rudelor apropiate,
informind concomitent pacientul in masura adecvata capacitatii lui de exercitiu. Incalcarea de
catre persoana cu functie de raspundere a dispozitiilor legale privind accesul la informatie si
cu privire la petitionare, se sanctioneaza cu o amenda de la 40 pina la 50 U.C. Prezentarea la
solicitare a unui raspuns cu date vadit eronat se sancti oneaza cu o amenda de la 45-55uc
aplicate persoanei cu functie de raspundere articolul 71 cod contraventional.
mecanism judiciar

Dreptul la confidentialitate , constituei secret medical

Informatii cu privire la adresare, despre aflare sau internare intr-o institutuei medicala,
despre diagnosticul stabilit, despre tratament
Informatii de orice tip despre pacient, obtinute de lucratrul medical in cadrul prestarii
serviciului de sanatate (date de identitate, etc.). secretul medical se pastreaza pe
parcursul vietii, inclusiv si dupa deces. Este obligat sa pastreze secretul medicla
medicul, asistenta medicala, moasa, reprezentantii organelor de drept carora
informatia ce constituie secret medical le-a fost comunicata in timpul exercitarii
atributiilor de serviciu. Informatia ce constitutie secret medical si fara acordul
pacientului in urmatoarele cazuri:
 La cererea motivata a organului de urmarire penala sau printr-o incheiere a instantei de
judecata. In cadrul desfasurarii urmaririi penale sau a unui proces judiciar
Pentru informarea parintilor sau a reprezentantilor legali, a persoanelor aflate sub tutela sau
minori.
Pentru informarea serviciilor de sanatate publica in caz de pericol de raspindire a unor boli
contagioase sau a otravirilor in masa
Pentru informarea avocatului parlamentar, sau a membrilor consiliului permanent pentru
drepturile omului. In scopul asigurarii protectiei persoanei impotriva torturii sau a
altor tratamente, sau pedepse inumane si degradante.
In cazul daca exista o banuiala rezonabila de a presupune ca vatamarea adusa sanatati este
urmare a unor actiuni criminale sau ilegale.
In proces de acordare asistentei medicale in caz de reexaminare si tratament urgent al
persoanei ce nu poate sa se exprime la moment referitor la consimtamint necesar
pentru acordarea asistentei medicale
Notiunea de date cu caracter personal include(datele despre o persoana fizica ce permit
identificarea ei directa sua indirecta). Detinatorii de date cu caracter personal si tertii care au
primit acces la datele cu caracter personal trebuie s asigure confidentialitatea unor astfel de
date (legea cu privire la protectia datelor cu caracter personal nr 17 din 15 02 2006 art 4).
Incalcarea inviolabilitatii vietii personale este prevazuta in codul penal a RM art 177.
Confidentiaitatea sau secretul profesional reprezinta obligatia profesionistilor de a pastra in
taina informatia despre persoane atunci cind respectivele informatii sint obtinute in timpul
exercitarii profesiei, aceste informatii inclusiv cele referitoare la starea de sanatate sau starea
sociala nu pot fi divulgate altei persoane decit cu acordul beneficiarului sau in cazul copiilor
cu acordul apartinatorilor acestuia.
Dreptul la informare :
Informarea privind propria stare de sanatate
Informarea privind serviciile medicale
Informarea cu privire la factorii nocivi a mediului ambiant
Informarea cu privire la rezultatul examinarii petitiilor
Informarea despre identitatea, statutul si experienta profesionala a specialistilor medicali,
Informarea cu privire la propriile date medicale

Asigurarea dreptului pacientului in domeniul reproducerii

Pacientul prin serviciul de sanatate are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode privind
asigurarea sanatati repoducerii. Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala,
eficiente si lipsite de riscuri. Pacientul are dreptul la informatii, educatii si servicii necesare
unei vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii fra nici o discriminare. Dreptul femeii la
viata prevaleaza in cazul, in care sarcina prezinta un factor de risc major si imediat pentru
viata mamei. Asigurarea dreptului pacientului la luarea deciziilor de sanatate, toate deciziile
cu caracter economic sua social care au o influenta sua un impact potential asupra starii de
sanatate la nivel national sau local vor fi luate tinundu-se cont de opinia publica. Pacientii au
dreptul colectiv la o forma de reprezentare, la fiecare nivel al serviciului de servicii de
sanatate:
In luarea deciziilor privind planificarea si reevaluareaspectrului de servicii, inclusiv gama,
calitatea si prestarea serviciilor acordate. Cetatenii RM, organizatiile de pacienti si
asociatiile neguvernamentale participa la elaborarea politicii si programelor de
sanatate. La aprecierea prioritatilor si criteriilor de alocare a resurselor. Forma si
modul de participare se reglementeaza printr-un regulament elaborat de ministerul
sanatatii si aprobat de guvern. Pacientul este implicat in procesul de luare a deciziilor
 cu privire la starea sanatatii sale in toate cazurile, inclusiv in cazul exprimarii
consimtamintului de reprezentantul sau legal. Participarea la luarea deciziilor in
domeniul ocrotirii sanatatii ale asociatiilor obstesti pentru protectia consumatorilor de
servicii medicale poate fi incurajata prin suport financiar.

Consimtamintul si modul de perfectare al acordului informat sau al refuzului

benevol la interventia medicala.
Consimtamintul pacientului la interventia medicala poate fi oral sau scris, si se perfecteaza
prin inscrierea in documentatia medicala a acestuia cu semnarea obligatorie de catre pacient
sau al reprezentantului sau legal si a medicului curant care a informat pacientul referitor la
aceasta interventie(din 2010 consimtamintul este obligatoriu scris).
Asigurarea dreptului pacientului in procesul cercetarii bio-medicale(studiu clinic) ce tine de
aplicarea noilor metode de diagnostic, tratament profilaxie si reabilitare a medicamentelor si
altor mijloace similare.
Fiecare cercetare biomedicala poate fi realizata doar dupa obtinerea consimtamintului scris al
pacientului sau al reprezentantului sau legal. Nu paote fi antrentata intr-o cercetare
biomedicala persoana care nu este capabila de a-si exprima vointa. Cu exceptia cazurilor cind
cercetarea este efectuata in interesul pacientului si exista consimtamintul reprezentantului sau
legal. La obtinerea consimtamintului pacientului i se prezinta informatii exhaustive despre
scopurile, metodele, efectele secundare, riscul posibil, durata si rezultatele preconizate ale
cercetarii, pacientul poate renunta la experiment la orice etapa, pe toata perioada cercetarii
viata si sanatatea persoanei expuse experimentului urmeaza sa fie asigurata din contul
institutiei care efectuiaza cercetarea la una din organizatiile de asigurari. Pentru cercetare este
necesar consimtamintul unei autoritati de bioetica. Efectuarea cercetarii biomedicale poate fi
efectuata indiferent de forma de proprietate la oricare institutie medicala.
Publicitatea inclusiv in mijloacele de informare in masa a metodelor de diagnostic, tratament
profilaxie si reabilitare a medicamentelor si a substantelor biologic active care nu au trecut
testarile de verificare in conformitate cu legislatia se interzic.

Tema: Regleemtarea juridica a asistentei medicale

in contextul realizarii dreptului la viata a fiintei
umane
Continutul si caracterul dreptului la viata
Reglementarea juridica a dreptului la reproducere

Legea nr 138 din 15.06.2012 privind sanatatea reproducerii

Conventia europeana a drepturilor omului
Conventia europeana privind protectia drepturilor omului la viata si sanatate, biologie si
medicina
Protoculul din 1998 aditional la conventia Oviedro privind interzicerea clonarii fiintei
umane
Codul penal al RM art 144, 148, 159, 160, 161
Ordinul ministerului santatii nr 647 din 2010 privind efectuarea intreruperii voluntare a
cursului sarcinii in conditiile de siguranta.
1.
Prin dreptul la viata intelegem dreptul de a trai si nicidecum posibilitatea de a avea un trai
decent, astfel dreptul la viata este consimtit in Constitutia RM art 24. Declaratia
universala a drepturilor omului art 3 si conventia europeana cu privire la dr omului art 2.
 In esenta dreptul la viata presupune ca nici o persoana nu poate fi lipsita intentionat sau
arbitrar de dreptul la viata. Totodata la CEDO de nenumarate ori a fost pusa problema
aparitiei dreptului la viata inainte de nasterea persoanei sub diferite aspecte, cum ar fi
dreptul copilului de a se naste. Dreptul la viata apare in sistemul actelor internationale din
momentul nasterii persoanei, prin urmare titular al dreptului la viata este numai o
persoana vie. Embrionul uman in aceasta situatie nu este titular al dreptului la viata
(dreptul la viata apare din momentul nasterii). Daca o persoana a fost declarata decedata
deasemenea este titular a dreptului la viata, daca defapt ea este vie.
Dreptul la viata dureaza pina la moarte.
Caracterele dreptului la viata:
Este unul substantial sau material deoarece garanteaza oricarei persoane dreptul de a trai.
Are un caracter estential deoarece protectia oricaror alte drepturi nu poate avea loc
fara garantarea dreptului la viata.
Este un drept absolut (intangibil).
Statul are 2 tipuri de obligatii pentru protectai dreptului la viata
Acele obligatii ce impun masuri de protectie, masuri de ordin legislativ pentruca nici o
persoana sa nu fie lipsita in mod arbitrar sau intentionat de viata sa. Tot aici se includ
obligatiile statului de a nu pune in pericol esential viata persoanei.
Obligatia statului de a cerceta si de a duce anchete efective in toate cazurile cind se invoca
lipsirea de viata a unei persoane.
Eutanasia trasaturi caracteristice
In RM este o infractiune penal condamnabila art 148 CP.
Pacientul sufera de o maladie incurabila
Maladia produce suferinte fizice insuportabile
Exista dorinta pacientului de a fi eutanasiat
Eutanasia are 2 forme:
Activa : presupune ca medicul, sau alt subiect trebuie sa actioneze pentru a curma viata
pacientului
Pasiva : cind medicul sau alt subiect se abtine de la careva actiuni

2.
Drept reproductiv este drept de recunoastere a tuturor cuplurilor heterosexuale si a indivizilor
de a decide liber si responsabil asupra nr de copii pe care doresc sa-i aiba asupra intervalului
dintre sarcini si asupra momentului cind vor sa conceapa copii, precum si dreptul la folosirea
metodelor de contraceptie, de acces la servicii de calitate, la educatie si informare in
domeniul sanatatii reproductive.
Avort ilegal, avort fara indicatii medicale efectuat la un termen mai mare de 12 saptamini.
Orice persoana poate decide liber referitor la pastrarea sau intreruperea sarcinii pina la
expirarea termenului de 12 saptamini(cauza CEDO kisiak contra Poloniei).
Sanatatea reproductiva este sanatatea fizica si cea psihica precum si prosperitatea sociala a
persoanei in toate aspectele referitoare la sistemul lui de reproducere care ii determina
capacitatea de procreare.
Legea cu privire la sanatatea reproductiva garanteaza urmatoarele drepturi:
Dreptul la luarea libera a deciziei referitoare la reproducere
Nr de copii
Timpul pentru nasterea lor
In casatorie sau inafara ee
Dreptul la informatii despre sanatatea reproductiva si planificare familiala
Dreptul la servicii de ocrotire a sanatatii reproductive si la educatie sexuala
Accesul la sterilizarea chirurgicala voluntara
 Intreruperea voluntara a sarcinii
Fecundare artificiala si implantare a embrionului

Guvernul RM a aprobat strategia nationala a sanatatii reproducerii in concordanta cu

strategiile europene OMS in sanatatea sexuala si a reproducerii.
Strategia stabileste urmatoarele obiective:
Sustinerea cuplurilor si a indivizilor in realizarea scopurilor reproducerii
Prevenirea sarcinilor nedorite cu risc sporit
Asigurarea efectuarii legale si in conditii sigure a avortului
Reducerea morbiditatii si mortalitatii materne si a celor perinatale
Prevenirea infectiilor transmisibile si a infectiei HIV
Participarea activa a barbatilor in planificarea familiei si protejarea sanatatii reproducerii
Prevenirea si managementului infertilitatii
Prestarea serviciilor calitative accesibile, acceptabile si convenabile in domeniul sanatatii
reproducerii

Comitetul pentru drepturile omului monitorizeaza modul in care statele respecta pactul
international privind drepturile civile si politice. Comitetul pentru eliminarea tuturor formelor
de discriminare impotriva femeilor monitorizeaza modalitatea in care statel respecta
conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotrriva femeilor.
Se considera infractiune in conformitate cu CP art 159 avortul. Conform prevederilor legale
se pedepseste cu o amenda in marime de la 200 pina la 500 UC sau cu inchisoare de pina la 2
ani, intreruperea cursului sarcinii prin orice mijloace daca este efectuata in una din
urmatoarele imprejurari:
Inafara institutiilor medicale , inafara cabinetelor medicale autorizate in acest scop
De catre o persoana care nu are studii medicale superioare speciale
In cazul sarcinii ce depaseste 12 saptamini in lipsa indicatiilor stabilite de ministerul
sanatatii
In cazul contraindicatiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operatii
In conditii antisanitare
Constituie componenta agravanta si se pedepseste cu inchisoarea de la 5 pina la 10 ani cu sau
fara privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate pe
un termen de 5 ani.
Oricare dintre faptele de mai sus, daca este savirsita in una din circumstantele agravante:
Daca a cauzat din imprudenta o vatamare severa ori medie a integritatii corporale sau a
sanatatii, sau care a provocat din imprudenta decesul victimei
Similar oricarei prestatii medicale este necesar consimtamintul informat, exprimat in scris al
pacientei.
Wu contra Frantei Cauza Anusca contra Moldovei
Tema: Reglementarea juridica a relatiilor din
domeniul transplantului de organe, tesuturi si
celule umane.
Protocolul aditional la conventia de la Oviedro referitor la transplantul de organe
si tesuturi de origine umana din 24.01.2002
Legea nr 42 din 06.03.2008 privind transplantul de organe tesuturi si celule umane
Art 145 CP
Hotarirea de guvern 1207 din 27.12,20010 privind aprobarea regulamentului de
organizare si functionare a comisiei independente de avizarede pe linga
 ministerul sanatatii a criteriilor de autorizare pentru desfasurarea activitatii de
prelevare si transplant
Hotarirea de guvern 386 din 2010 cu privire la instituirea agentiei de transplant

Prin notiunea de transplant se intelege o activitate medicala cu scop de reconstituire a functiei

organismului uman prin transfer echivalent de organe, tesuturi si celule de la un donator la un
recipient. Sint 2 tipuri de transplant:
Alogenic (clasic): care presupune prelevarea unui organ, tesut sau celule de la o alta
persoana diferita generic de recipient.
Autolog : prelevarea si transferuri de tesutui si celule de la aceeasi persoana.
Transplant izograf (alogen): presupune transplantul organelor, tesuturilor sua celulelor la o
persoana asemanataore genetic(situatia gemenilor).
Divizat : presupune ca un singur organ prelevat de la un singur donator este transplantat in
urma divizarii la mai multe persoane
Xenograf : transplantul de organe sau tesuturi intre specii bilogice diferite.

In dependenta de donator avem 2 tipuri de transplant:

Donator in viata:
Transplant de la donator cu capacitate de exercitiu
Transplant de la donator incapabil
Persoana decedata

Subiectii principali sunt donatorul si recipientul. Prin donator intelegem: subiectul in viata
sau decedat la care se preleveaza organe, tesuturi sau celule in scop terapeutic. Recipientul
este persoana care beneficiaza de transplant.
Inafara de acesti subiecti principali sunt si subiecti auxiliari care au drepturi si obligatii,
finalitatea carora este asigurarea legalitatii si moralitatii. Prelevarii si transplantului
organelor, tesuturilor si celulelor umane.
Prestatorii de servicii :
Institutii medicale autorizate cu efectuarea prelevarii
Medicul autorizeaza sa fie efectuata prelevarea
Institutiii care efectuiaza transplantul
Bancile de tesuturi (unitate medicala specializata cu prelevarea si conservarea tesuturilor si
celulelor)
Organele de supraveghere medicala a transplantului si prelevarii
Agentia transplantului:
De donare si prelevare
De intocmirea si tinerea listei de asteptare
Detinerea , intretinerea registrului respectiv
De distribuirea organelor, tesuturilo, si celulelor
De schimbul si transportul organelor
De selectarea institutiilor si echipelor de transplant
De asigurarea a calitatii in domeniul transplantului
De verificare a rezultatelor transplantului
De instruire a perosnalului medical in domeniul transplantului , in promovarea donarii.

Comisia independenta de avizare pe linga ministerul sanatatii : institutie publica

subordonata ministerului sanatatii care realizeaza politica statului in domeniul
transplantului si asigura accesul echitabil al pacientilor la servicii de transplant.
Responsabila de organizarea si supravegherea tuturor activitatilor de transplant la
 nivel national si anume:
Nu are persoanlitate juridica proprie
Este creata din reprezentanti al consiluiului de experiti din minsiterul sanatatii (specialisit
principali)
Un psiholog, un psihiatru , un reprezentant a comiteltului de etica, un reprezentant a
ministerului santatii, un reprezentant al procuraturii generale, un reprezentat a MAI.
Comisia data are responsabilitatea de a verifica respectarea dorinta donatorului si
recipientului sub aspectul legalitatii si moralitatii, prelevarii si transplantului de
organe tesuturi si celule

Donator decedat:
In cazul prelevariisi transplantului de la un donator decedat este necesar de a stabili daca
exista un consimtamint valabil pentru efectuarea prelevarii. In dependenta daca
consimtamintul este preluat sau nu avem 2 categorii de state:
In care exista principiul prezumtiei acordului perosanei decedate, la prelevare, ceea ce
presupune ca pina la proba contrarie se considera ca perosana decedata ar fi fost
deacord sa fie donator de organe, tesuturi si celule.

Organele tesuturile si celulelel pot fi prelevate de la persoana decedata numai in cazul in care
decesul a fost confirmat in modul stabilit de legislatie(legea cu privire la transplantul de
organe , tesuturi si celule). Medicii care confirma decesul unui potential donator vor fi altii
decit medicii care participa la prelevarea organelor, sau vor fi altii decit cei responsabili de
tratamentul recipientului. Este necesara si obligatorie prezenta unui consimtamint valabil
exprimat. Prelevarea nu este posibila daca persoana in timpul vietii si-a exprimat dezacordul
cu privire la ea. Exista 2 principii :
Ncipiul prezumtiei acordului la prelevare (Federatia Rusa, Franta, Norvegia, Belgia, Italia,
Suedia)
Principiul prezumtiei refuzului la prelevare.

Principiul prezumtiei prezupune ca exista acordul perosanei decedate inainte de deces,

precum si a membrilor familiei acestuia pina la proba contrarie. Daca ulterior s-a constatat ca
perosan in timpul vietii a declarat refuz la prelevare sau rudele acesteia refuza prelevarea,
atunci nici o prelevare nu este posibila.
Principiul prezumtiei refuzului la prelevare presupune ca defunctul a fost impotriva
prelevarii, prin urmare fara un acord prelevarea este imposibila. Republica Moldova a aderat
la principiul prezumtiei acordului la prelevare. Conform legii privind transplantul de organe,
tesuturi si celule se stabileste faptul ca in cazul cind consimtamintul lipseste, donarea este
posibila daca nu a fost expus refuzul in scris.
Transplantarea poate fi posibila doar cu conditia respectarii cadrului legal si a protectiei
demnitatii si a identitatii si garantarea fiecarei persoane, fara orice forma de discriminare a
respectarii integritatii si a altor drepturi fundamentale ale defunctului. Medicii care au
prelevat organele de la opersoana decedata. Vor asigura restaurarea cadavrului prin mijloace
specifice, inclusiv chirurgicale. Pentru a pastra o infatisare demna a corpului defunctului.

Organizatia mondiala a sanatatii a stabilit citeva criterii care trebuie respectate in momentul
prelevarii organelor:
Sa fie un gest gratuit(donatorul nu paote fi remunerat)
Sa fie o actiune publica si nu privata
Sa se respecte demnitatea umana
 Sa existe o separare totala intre echipa de reanimare care stabileste diagnosticul mortii
cerebrale si echipele de transplant in vederea suprimarii posibilului conflict de
interese.

Donarea de singe, cadrul legal

Legea privind donarea de singe si transfuzia sangvina.
Prin donare de singe intelegem recoltarea de singe venos de la o singura persoana
fizica(donator), intr-un dispozitiv steril ce contine anticuagulant. Donarea de singe este un act
voluntar si neremunerat. Poate fi efectuata numai in prezenta consimtamintului benevol al
donatorului si nu poate fi impusa sub nici o forma. Insa exista posibilitatea sustinerii
financiare si materiale a donatorului de singe(alimentatie). Donarea de singe si a
componentelor sangvine are la baza urmatoarele principii:
Singele este o resursa nationala
Libertatea donarii.Nici o persoana nu poate fi constrinsa la donare
Proectia sanatatii donatorilor si a recipientilor
Este o actiune voluntara si neremunerata
Asigurarea calitatii singelui si a componentelor sangvine
Autosufienta de singe si de componente sangvine
Utilizarea rationala a singelui si a componentelor sale
Asigurarea anonimatului donatorului si a recipientului

Drepturle donatorului de singe

Garantarea securitatii vietii personale, Integritatii fizice si psihice cu asigurarea discretiei
in timpul acordarii serviciilor de sanatate
Asigurarea confidentialitatii oricaror informatii legate de starea de sanatate furnizate
personalului medical autorizat a rezultatelor testelor efectuate asupra donatiilor
precum si a informatiilor privind trasabilitatea ulterioara a singelui si a componentelor
sangvine
Accesul la informatii privind institutia colectarii de singe, calitatea si modalitatea prestarii
serviciilor.
Efectuarea examenului clinic si a colectarii singelui, a componentelor sangvine in conditii
adecvate normelor sanitar-igienice.
Examenul medical gratuit in perioada de predonare, precum si informarea privind
rezultatele examenului. Efectuarea examenului medical inainte de donare este si o
obligatie a donatorului.

In cazul in care donatorii de singe sint angajati in cimpul muncii si au statut de salariat
legislatia RM prevede un sir de facilitati:
Angajatorul este obligat sa le permita angajatilor fara nici o piedica sa se prezinte la
institutia medicala pentru donarea de singe mentinindu-se salariul mediu si
asigurindu-i in caz de necesitate cu transport.
Donatorilor le se asigura o zi libera cu mentinerea salariului mediu, in ziua urmatoare zilei
de donare.
In caz de donare in ziua premergatoare zilei de repaus se ofera o zi libera cu mentinerea
salariului mediu

Tema: Reglementarea juridic a asisten ei

psihiatrice
*Legea privind sntatea mintal nr.1402 din 1997
*Prevederile CPC art. 312-318

1.Statutul juridic a pacien ilor ce sufer tulbur ri psihice

2. Procedura intern rii ntr-un sta ionar de psihiatri sau de examinare psihiatric a
pacien ilor cu tulbur ri psihice f r consin mntul pacientului sau a
reprezentantului legal.

Elementele principale ale statului pacientului cu tulbur ri psihice

Capacitatea juridic (capacitatea de exerciiu i capacitatea de folosin).
Capacitatea de exerciiu nu e prezent la fiecare bolnav, dac persoana sufer de tulburri
psihice i e incapabil sau fr capacitate de exerciiu, declararea persoanei ca fiind
incapabil e o categorie de ordin juridic, iar stabilirea c persoana sufer de tulburri
psihice este o categorie de ordin medical. Pacientul ce sufer de tulburri psihice are statut
juridic de pacient obisnuit cu exceptiile ce reies din specificul diagnosticului, astfel acest
pacient are urmtoarele drepturi:
1. Dreptul la informare , privind caracterul tulburrilor, metodele de tratament,
diagnostic, expuse ntr-o form accesibil pentru el, innd cont de capacitatea sa de a
ntelege.
2. Dreptul s fie spitalizat n staionarul de psihiatrie numai pe durata examenului i
al tratamentului, nu se permite reinerea persoanei n staionarul de psihiatrie nici ntr-un caz
dac ea s-a nsntoit. Reinerea persoanei fr temei juridico-medical constituie o
nclcare art. 2 , 5, 8 ale CEDO.
3. Dreptul de a benificia de toate tipurile de tratement, conform indicaiilor
terapeutice. Tratamentul acordat unor asemenea pacieni trebuie s nu fie duntor sau
ofensiv pentru viaa i sntatea persoanei. Actualmente e interzis efectuarea interveniilor
chirurgicale cu scop de tratare a patalogiilor psihice.
4. Dreptul la asisten psihiatric n conformitate cu normele sanitare epidemice.
5. Dreptul de a accepta sau de a refuza folosirea situaiei sale ca obiect de studiu
didactic sau de cercetare tiinific, inclusiv de a fi filmat, fotografiat. Acordul pentru
asemenea aciuni urmeaz a fi exprimat mereu n form scris.
6. Dreptul de a fi reprezentat n faa prestatorului de servicii medico-psihiatrice i ale
altor autoriti din domeniul sntii. Pacientul poate desinestttor s aleag persoana,
ce s-i fie reprezentant, prin intermediul ntocmirii unei procuri, dac pacientul e incapabil
sau minor va avea reprezentani ca tutore, curator sau prinii.
7. Dreptul de a indica specialiti din domeniul psihiatriei n vederea obinerii opiniei
acestora cu privire la starea sa de sntate i stabilirea unui diagnostic.
8. Dreptul la asistena juridic a avocatului, pacientul poate fi aprat i reprezentat
de un avocat att n faa autoritilor sanitate ct i n faa organelor de drept. Este obligatorie
participarea avocatului att n procesul civil ct i un proces penal n cadrul cruia este
discutat cererea de efectuare a examenului psihiatric sau de internare forat ntr-o instituie
psihiatric, dac pacientul nu dispune de un avocat ales de sine stttor la solicitarea
acestora el poate solicita de serviciile unui avocat, desemnat de consiliul naional de
asisten juridic garantat de stat.
9. Dreptul de a da consimmntul su , sau de a refuza acordarea asistenei
medicale, orice asisten medical inclusiv cea psihiatric poate fi acordat doar cu
consintmntul pacientului sau de reprezentantul su legal cu excepia acordrii asistenei
psihiatrice fr acordul su, adic a celei forate, ce poate fi acordat n urmtoarele cazuri:
*Cnd pacientul prezint pericol direct pentru societate
 *Cnd pacientul prezint pericol pentru viaa sa, n temeiul unei hotrri
judectoreti ca urmare a nbolnvirii de o boal psihic, ce nu permite s cointientizeze
sau s dirijeze faptele sale n cadrul urmririi penale sau judecrii cauzei sau n caz cnd
persoana a comis infraciuni aflndu-se n stare de iresponsabilitate cauzat de o boal
psihic.

n afar de drepturile persoanei ce sufer de tulburri psihice poate fi limitat un

anumit drept reieind din statutul su, astfel e posibil limitarea dreptului la munc n
anumite profesii a persoanelor ce sufer de tulburri psihice n temeiul deciziei unui consiliu
medical. Aceast decizie poate face obiectul constestrii ntr-o instan de judecat.

Procedura intern rii ntr-un sta ionar de psihiatrie

Dac exist temeiuri pentru internarea unei persoane n staionarul de psihiatrie i

persoana sau reprezentantul su legal nu-i dau consinmntul pentru careva intervenii
medicale, ns neacordarea asistenei psihiatrice poate cauza daune sntii pacientului sau
a celor din jur, atunci e posibil acordarea asistenei psihiatrice n mod forat. Internarea
forat ntr-o instituie psihiatric sau ncuviinarea examinrii psihiatrice fr
consinmntul pacientului poate fi dispus doar prin hotrrea instanei de judecat.
Instituia medical n care se afl internat pacientul sau medicul psihiatru din instituia
medical din raza de domiciliu a pacientului pot solicita acordarea asistenei psihiatrice
forate prin depunerea cererii n acest sens la judectoria n raza creia se afl staionarul de
psihiatrie.
Cererea de adresare n instana de judecat trebuie s fie nsoit de raportul
medicului psihiatru sau a unui consiliu din care s reiese c pacientul prezint pericol pentru
sine sau pentru cei din jur nu-i d seama de urmrile faptelor sale sau refuz benevol
tratamentul i efectuarea diagnosticului fr o hotrre judectoreasc. Pacientul poate s
se afle fr consinmntul su i fr o hotrre judectoreasc n staionar nu mai mult
de 3 zile. Instana de judecat la momentul primirii cererii poate dispune printr-o ncheiere
prelungirea termenului de aflare n instituia psihiatric pn la examinarea definitiv a
cauzei.

Cererea privind tratamentul forat urmeaz s fie examinat n regim prioritar de 5

zile la examinarea cererii urmeaz s participe n mod obligatoriu reprezentantul instituiei
psihiatrice i medicul psihiatru ce a formulat cererea, avocatul. nsi pacientul al crui
tratament forat se examineaz poate participa la examinarea cauzei cu excepia cazurilor
cnd medicul psihiatru a expus concluzia c sntatea pacientului nu-i permite s participe
la proces. Hotrrea judectoreasc poate fi contestat n ordine general. Persoana nu se
poate afla n staionarul de psihiatrie mai mult de 6 luni, cu excepia cazurilor cnd la
expirarea acestui termen instana de judecat la prelungit. Pentru prelungirea termenului
instituia medical va nnainta o nou cerere cu anexarea unei alte concluzii din care s
reiese c persoana nu s-a nsntoit i e necesar de a fi supus tratamentului forat.

Tema : Persoanele care traiesc cu HIV/SIDA in

calitate de consumatori de servicii medicale
Statutul juridic al persoanelor cu HIV/SIDA
Drepturile si responsalibiltatile persoanelor care traiesc cu HIV/Sida
Protectia drepturilor si responsabilitatilor al persoanelor cu HIV/SIDA
Legislatia
 Legea nr 23 din 2007 cu privire la profilaxia infectiei HIV/SIDA
Legea privind supravegherea de stat a sanatatii publice nr 10 din 2009
Hotarirea guvernului cu privire la masurile de profilaxie si control privind infectia
HIV/SIDA din 2005 nr 29
Ordinul ministerului sanatatii nr din 2012 cu privire la aprobarea regulamentului
de transmitere a informatiei medicale cu caracter personal, despre pacientii
infectati cu HIV/SIDA
Persoanele infectate cu HIV in raport cu prestatorii de servicii medicale au un statut juridic
general specific oricarui pacient, totodata reesind din faptul ca persoanele HIV infectate
trebuie sa aiba un statut juridic si special, elementele fiind urmatoarele :
Capacitatea juridica apare la nastere, cea de exercitiu la 18 ani, iar calitatea speciala apare
odata cu infectarea cu virusul HIV.
Drepturile si obligatiile persoanelor cu HIV/SIDA sint toate cele care corespund unui
pacient obisnuit, precum si acelea care sint prevazute in legea cu privire la profilaxia
infectiei HIV/SIDA, inclusiv particularitati cu privire la confidentialitate.
Dreptul de atestare voluntara si consimtamint pentru efectuare aexamenelor HIV/SIDA,
astfel conform art 11 din legea privind profilaxia HIV/SIDA, cetatenii RM, cetatenii
straini si apatrizii care audomiciliul pe teritoriul RM sau se afla pe teritoriul RM
temporar, le este asigura dreptul la examenul gratuit si confidential in scopul
depistarii virusului HIV si a maladiei SIDA.
Testarea persoanelor cu HIV este un drept precum si o obligatie , insa orice testare de acest
fel paote avea loc, doar cu consimtamintul scris, benevol si informat al persoanei
supuse testarii. Legea impune obligativitatea acordarii serviciilor de conciliere
psihologica a persoanei inainte de testare.
Tetare ala HIV este gratuita, implicindu-se necesitatea unui consimtamint benevol si scris,
in cazul persoanelor lipsite de discernamint pentru efectuarea testarii este necesar
consmtamintul reprezentatnului sau legal, aceeasi regula se refera si la minori.
Testarea paote fi obligatorie in temeiul unei decizii judecatoresti. Instanta de judecata poate
sa oblige persoana la testarea HIV in cadrul unei cauze penale legate de savirsirea
unor infractiuni cu caracter sexual sau infractiuni contra sanatatii publice.
Se permite testarea de santinela, adica testarea anumitor contingente de persoane : persoane
aflate in detentie, femei insarcinate, utilizatori de droguri, testarea acestor persoane se
permite in scopul aflarii tendintei dinamice epidemiologice.
Daca cetatenii satraini si apatrizi sunt infectati cu HIV, atunci este examinata problema
parasirii teritoriului RM.
Dreptul al confidentialitatea informatia privind statutul sau.
Despre statutul HIV al persoanei, informatia medicala nu paote fi comunicata nimanui, ins
este posibila informarea unor terte persoane cu acordul persoanei infectate. Cu
acordul persoanei infectate, paote fi informat :
Medicul de familie al persoanei supuse testarii ,Precum si conducatorul institutiei primare
la care persoana este supusa testarii
Reprezentatntul legal a persoanei lipsita de discernamint
Parintele minorului testat
Se permite informarea conducatorului institutiei medicale unde a fost colectata proba
singelui persoanei testate
Pentru informarea instantei de judecata care a dispus efectuarea testarii obligatorii.
Persoana testata este oligata sa-si informeze partenerul. Persoana are dreptul de a nu fi supus
unor tratamente discriminatorii. Persoanele infectate sunt egale in drepturi cu celelalte
persoane. Se interzice tratarea discriminatorie sub orice forma, inclusiv in institutiile
medicale si cele balneare. A informatiei privind persoanele infectate cu HIV. Mostra de singe
se preleva de catre institutia medico-sanitara si se expediaza in laboratorul de diagnosticare a
infectiei cu HIV, al IMSP, spitalul de dermatologie si maladii comunicabile insotita de
formularul completat indreptare individuala pentru investigarea singelui la materii HIV.
Laboratorul de diagnosticare prezinta informatia despre persoanele depistate cu HIV, prin
rapoarte cu privire la confirmarea de laborator, managementului HIV/SIDA, el la rindul sau
transmite aceasta informatie medicului epidimiolog al acestei insitutii medicale. Medicul
epidimiolog transmite rapoartele cu privire la cazurile noi de infectare HIV :
Medicului care a initiat testarea (institutia in care a fost efectuata consilierea si testarea)
Medicului infectionist de la locul de trai al persoanei si cabinetelor teritoriale pentru
supravegherea medicala in conditii de ambulator a perosanelor infectate cu HIV
Prezinta trimestrial centrului national de sanatate publica informatii depersonalizate privind
depistarea cazurilor noi de infectii cu HIV, cu urmatorul continut : gen, virsta, teritoriu
administrativ, motivul testarii, data confirmarii diagnosticului.
Medicul
Efectuarea consiliierii post test a persoanei cu statu HIV pozitiv si prezentarea persoanei, a
rezultatului testarii.
O averitzeaza in scris asupra necesitatii respectarii regulilor de prevenire, a raspindirii
infectiei cu HIV, precum si raspundeiri penale , pentru punerea intentionate in pericol
de contaminare a altei perosanei, sau pentru infectarea intentionata a acesteia. O alta
actiune a medicului este ca el refera perosana cu statut HIV pozitiv la medicul
infectionist de la locul de trai, si la cabinetul teritorial pentru supravegherea medicala
si tratament anti-retroviral

Modul de transmitere a informatiei cu privire la stadiul SIDA

SIDA se descifreaza : sindromul imunodeficientii dobindite care este faza a maladiei
determinata de HIV
HIV : virusul imunodeficientii umane , virus care conduce la reducerea si distrugerea
sistemului imun al organismului, si provoaca maladia SIDA.
Stadiul SIDA poate fi stabilit de orice medic, determina acest stadiu in conformitate cu ghidul
national de tratament in infectia HIV si SIDA.
Dupa stabilirea acestui stadiu medicul expediaza cu titlul confidential cu privire la datele de
pasaport a pacientului, diagnosticul care a determinat stabilirea stadiului SIDA, toate acestea
fiind comunicate epidemiologului.
Orice institutie medicala care stabileste decesul persoanelor infectate cu HIV prezinta
medicului epidemiolog copia certificatului medical.
Tratament anti-retroviral sau ARV : aplicare a preparatelor specifice care au drept efect
incetinirea replicarii si raspindirii virusului HIV in corpul uman.
Profilaxie post expunere , tratament antiviral pe termen scurt cu scopul de a reduce pericolul
infectarii cu HIV, dupa o eventuala expunere in cadrul activitatii profesionale, sau prin
intermediul unui viol.
Consiliere si testare benevola
Consiliere pre si post testare, inclusiv consilierea in vederea obtinerii unui consimtamint
informat pentru testare la marcherii HIV.
Standarde universale de precautie : reguli ce stabilesc pentru serviciile de asistenta medicala
si alte servicii, conditiile obligatorii de prevenire a infectarii cu HIV, prin expunere la
contactul direct cu singele si alte lichide biologice.
Infectare nozocomiala : infectare cu HIV prin intermediul interventiilor si manoperelor
medicale.
Prevederi legale privind prevenire ainfectiei HIV/SIDA
Statul este obligat la nivel national de elaborarea si implementarea programelor educationale,
menite sa informeze si sa educe copii incepind cu virsta de 12 ani, adolescentii si tinerii
privind comportamentul responsabile si inofensive. Problemele ce tin de prevenirea infectiei
HIV/SIDA se includ in curicula obligatorie a invatamintului secundar, mediu, special,
superior si postuniversitar in activitatile educative, formale si neformale in rindul
adolescentilor institutionalizati al tinerilor cu dezabilitati

Tema: Raspunderea juridica in dreptul medical.

Raspunderea juridica in dreptul medical consta in recunoasterea din punct de vedere juridic
a incalcarilor unor norme de conduita profesionala. Orice medic este raspunzator pentru
fiecare dintre actele sale profesionale. In dreptul medical sunt promovate urmatoarele
principii de practica medicala:
1. Principiul legalitatii incriminarii, care constituie o garantie a drepturilor si libertatilor
cetatenesti
2. Principiul personalitatii raspunderii penale a carui consecinta este raspunderea pentru
faptele altuia fiind de esenta civila.
3. Principiul individualizarii raspunderii care implica gradarea sanctiunii in functie de
gravitatea faptei comise.
4. Principiul egalitatii in fata legii, care exprima regula conform careia normele legale se
aplica in egala masura tuturor persoanelor, indiferent de rasa, profesiune si pozitie sociala.
5. Principiul umanismului care asigura apararea societatii fata de cei care incalca normele
sociale precum si reeducarea si reinsertia sociala a acestora.

Raspunderea poate fi:

1. Raspunderea juridica civila
2. Raspunderea juridica penala
3. Raspunderea juridica contraventionala
4. Raspunderea juridica disciplinara

Raspunderea juridica civila este reglementata in afara de dreptul medical si in legislatia

civila, astfel, conform art. 1938 CC, persoana fizica sau juridica poate fi atrasa la raspundere
civila pentru actiunea sau inactiunea ilicita fata de alta persoana, in acest caz, cel care a
actionat ilegal si cu vinovatie va fi tinut sa recupereze prejudiciul material, dar si in cazurile
prevazute de lege, prejudiciul moral persoanei care a fost vatamata intr-un drept al sau.
Conform art. 19 al Legii ocrotirii sanatatii, pacientii si organizatiile de asigurare medicala au
dreptul la repararea prejudiciului prin nerespectarea normelor de tratament medical, precum
si alte incalcari ce agraveaza starea sanatatii pacientilor, ca forma de compensare, consta in
recuperarea prejudiciului material real cauzat pacientului precum si a celui moral.

Raspunderea penala apare atunci cind fapta se incadreaza juridic intr-o norma de
reglementare a Codului Penal. Este necesar ca aceasta persoana sa fi comis fapta prevazuta in
Codul Penal cu vinovatie si cu intentie.

Raspunderea contraventionala apare atunci cind este incalcata o norma prevazuta in Codul
Contraventional, de exemplu neachitarea primelor de asigurare obligatorie.

Raspunderea disciplinara apare in situatiile de incalcare a prevederilor din Codul Muncii,

fiind sanctionate cu avertisment, mustrare, mustrare aspra, concediere.

Pentru angajarea raspunderii civile a medicului, este necesara intrunirea cumulativa a 4

conditii:
- fapta ilicita
- prejudiciul
- raport de cauzalitate intre fapta medicului si prejudiciul produs
- vinovatia medicului.

Faptele ilicite sunt conduite ale omului prin care se incalca normele dreptului obiectiv sau
regulile de convietuire sociala savirsite fara intentia de a produce efecte juridice impotriva
autorului lor, efecte care totusi se produc in puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicita
intelegem actiunea sau inactiunea care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau a
intereselor legitime ale unei persoane. Obligatia de diligenta presupune sirguinta, silinta din
partea medicului in efectuarea muncii sale. Incalcarea acesteia fiind rezultatul neglijentei sau
imprudentei.
Conform dreptului medical englez, elementul de baza in stabilirea neglijentei este caracterul
rezonabil al conduitei medicului apreciat in functie de imprejurarile cauzei. Conduita
rezonabila nu este neglijenta, cea nerezonabila este considerata culpabila.
Neglijenta reprezinta omisiunea de a face ceva ce un om cu prudenta modesta ghidat dupa
aspectele specifice conduitei omului grijuliu ar face sau dimpotriva, a face ceva ce un om
prudent si diligent nu ar face. Neglijenta presupune nereusita de a actiona in concordanta cu
standardele unui medic cu o competenta normala, cu precizarea ca este vorba despre unul sau
mai multe standarde acceptabile. Un doctor nu este vinovat de neglijenta daca a actionat in
concordanta cu o practica acceptabila de un corp medical responsabil specializat in aceasta
directie.
In acest sens, pentru constatarea neglijentei, instantele engleze au statuat intr-o speta o
regula numita testul Bolam. Conform acestei reguli, un doctor nu este neglijent daca
actioneaza in concordanta cu o practica acceptata in momentul acela de o parte a corpului
medical, desi ceilalti doctori au adoptat o practica diferita. Cu alte cuvinte, legea nu
condamna o practica medicala dind preferinta alteia, aceastea fiind probleme de analiza pur
medicala, ci doar impune o obligatie de a ingriji, al carei standard este stabilit tot de medici.

Notiunea malpraxisului medical in conformitate cu proiectul legii malpraxisului medical.

Malpraxisul medical reprezinta eroare medicala savirsita de prestatorul serviciilor de
sanatate prin actiune sau inactiune prin neglijenta, imprudenta, ignoranta sau prin
nerespectarea reglementarilor privind confidentialitatea, consimtamintul si obligativitatea
acordarii serviciilor de sanatate soldata cu producerea de prejudicii pacientului, care implica
angajarea raspunderii civile.

Trebuiesc perfectionate:
-Legea malpraxisului
-Asigurarea raspunderii medicale a personalului medical
-Crearea organizatiei Colegiul Medicilor .

O abatere de la practica comun acceptabila poate fi dovada unei neglijente, dar regula nu
trebuie absolutizata. Daca aceasta deviere de la practica ar fi considerata dovada de
neglijenta, nici un doctor nu ar mai putea experimenta o tehnica sau o metoda noua de
tratament fara a infrunta riscul unei actiuni in justitie, daca acesta se devedeste a fi un esec.
Contextul contemporan solicita diferentierea erorii medicale de greseala medicala. Cauzele
greselii medicale sunt multiple si greu de delimitat. Se poate gresi din prea multa incredere in
sine sau din cauza ideilor preconcepute. asadar erorile medicale profesionale sunt de 2 feluri:
- Erori de fapt
- Erori de norma, iar erorile de norma imputabile includ greseala medicala si infractiunea
savirsita in sfera activitatii medicale profesionale.
 Erori medicale de fapt (obiective si relevante) poseda urmatoarele caracteristici:
- Este o eroare relevanta (de buna-credinta) privind volumul, caracterul si tipul asistentei
medicale acordate in procesul indeplinirii obligatiunilor profesionale
- Este legata de cauzele obiective cum ar fi:
a) metoda imprecisa ori imperfecta de tratament sau diagnosticare
b) lipsa conditiilor obiective adecvate pentru acordarea ajutorului necesar (timp limitat, lipsa
intrumentelor necesare)
c) experienta insuficienta a lucratorului medical
- Este neimputabila, cu alte cuvinte nu produce efecte juridice
- Conditioneaza perceperea incorecta si falsa a situatiei reale
- Nu poate fi prevazuta si evitata in pofida atitudinii atente si minutioase
- Este rezultatul unei imperfectiuni a stiintei medicale la acel moment sau a unei reactivitati
particulare a bolnavului (evolutia complicata a bolii, simptomatica atipica, reactie alergica
neprevazuta, prezenta unei boli necunoscute, particularitatile anatomice ale organismului)
- Se conduce in conditiile perfect normale de exercitare a profesiunii de medic
- Este situatia in care orice alt lucrator medical ar fi produs acelasi prejudiciu in aceleasi
conditii de lucru.

Erori medicale de norma (subiective si irelevante) care constituie malpraxis medical,

totodata greseala medicala si infractiunea comisa in sfera activitatii medicale profesionale
constituie formele mapraxisului medical. Caracteristicile sunt urmatoarele:
- Tine de deficienta de atitudine profesionala
- Este imputabila, implica raspunderea juridica
- Este rezultatul nerespectarii normelor unanim recunoscute si acceptate in medicina
- Se afla in legatura de cauzalitate directa cu comportamentul lucratorului medical sau
farmaceutic
- Reprezinta neaplicarea sau nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care
un alt profesionist in aceleasi conditii le-ar fi respectat
- Este generatoare de pagube si prejudicii pentru pacient
- Este savirsita din imprudenta, subiectul a prevazut posibilitatea abstracta de survenire a
consecintelor prejudiciabile pentru pacient, dar din motive neintemeiate si usuratice era
convins ca ele nu vor surveni (sineincredere exagerata), sau nu a prevazut survenirea
urmarilor respective desi trebuia si putea sa le prevada (neglijenta)
- Sint de 2 feluri:
a) comisive: atunci cind sunt intreprinse actiune care nu sunt provocate de necesitatea
obiectiva
b) omisiva: atunci cind nu se intreprind actiunile ce se impun ca necesare si obligatorii in
situatia concreta (prin refuzul medicului de a-si asuma un risc util bolnavului).

Malpraxis medical comis la etapa de diagnosticare:

1. Anamneza incompleta
2. Examinarea functionala defectuoasa:
a) insuficienta
b) irezonabila
4. Evaluarea incorecta a informatiei obtinute:
a) Evaluarea incorecta a datelor clinice
b) Evaluarea incorecta a electrocardiografiei
c) Evaluarea a ultrosonografiei
d) Evaluarea incorecta a rezultatelor endoscopice
5.Consultul medical defectuos
Malpraxis medical comis la etapa de tratament.

Malpraxis medical comis la etapa de profilaxie si reabilitare.