Sunteți pe pagina 1din 7

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PECADAVRU

ASPECTE LEGISLATIVE
Expertiza medico-legala pe cadavru reprezinta una dintre cele mai importante expertize in
practica medico-legala curenta. Activitatea expertala referitoare la cadavre se desfasoara intr-un
cadru legislativ bine definit. Unele reglementari privind expertiza medico-legala pe cadavru sunt
prevazute in Codul de Procedura Penala, dar reglementarile specifice referitoare la aceasta
activitate se gasesc in legislatia actuala privind organizarea si functionarea institutiilor de
medicina legala si in normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a
altor lucrari medico-legale.
In conformitate cu prevederile art.120 Cod Procedura Penala, expertiza medico-legala pe
cadavru este obligatorie in cazurile de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste
sau de moarte suspecta.
Reglementarile specifice referitoare la constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru se
gasesc in Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari
medico-legale in sectiunea 5, la art.34-48. Redam mai jos principlalele aspecte din aceste
reglementari.
Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru implica urmatoarele aspecte:
examinari la locul unde a fost gasit cadavrul sau in alte locuri pentru constatarea
indiciilor privind cauza mortii si circumstantele ei;
examinarea exterioara a cadavrului si autopsia, inclusiv exhumarea;
examinari complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice,
toxicologice, hematologice, serologice, biocriminalistice.
Autopsia medico-legala se efectueaza numai la solicitarea organelor judiciare (organelor
de urmarire penala sau instantelor de judecata) si este obligatorie in urmatoarele cazuri:
moarte violenta;
cauza mortii nu este cunoscuta;
cauza mortii este suspecta (situatiile in care un deces este considerat drept moarte suspecta
in contextul acestui act normativ au fost expuse la subcapitolul 2.8.-Moartea suspecta si
moartea subita).
Autopsia medico-legala se refera la autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru
sau a pieselor scheletice.
Organul judiciar care solicita autopsia medico-legala are obligatia sa puna la dispozitia
medicului legisturmatoarele documente:
ordonanta emisa de organul de urmarire penala sau incheierea instantei de efectuare a
expertizei pe cadavru care contine obiectivele acesteia;
procesul verbal de cercetare la fata locului;
copia completa a foii de observatie clinica, in cazul persoanelor decedate in unitati
spitalicesti.
Autopsia medico-legala se efectueaza numai de medici legisti asistati de personal sanitar
mediu (laboranti, autopsieri) la morga institutiilor de medicina legala sau la prosecturile
spitalelor teritoriale. In cazuri exceptionale, cand nu exista posibilitatea transportarii
cadavrului la morga sau prosectura apropiata, cu acordul medicului legist, autopsia se poate
efectua acolo unde se afla cadavrul sau intr-un loc anume ales.
Organele de urmarire penala intocmesc dosarul de identificare a cadavrului in care se
include si rezultatul autopsiei.
Exhumarea cadavrelor in vederea expertizei medico-legale se face numai la solicitarea
scrisa a organelor judiciare. Exhumarea cadavrului se face de o comisie de experti care au un
grad profesional mai mare decat a expertului care a efectuat prima expertiza. Examinarea
cadavrului exhumat si autopsia se face fie la locul unde este inhumat cadavrul, fie la morga sau
prosectura din apropiere.
In toate cazurile, autopsia trebuie sa fie completa.

Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si imprejurarile mortii numai pe


baza examenului extern sau a examenului intern partial.
Pentru atestarea leziunilor traumatice externe si interne se pot efectua
fotografii judiciare (care se anexeaza raportului de constatare sau de expertiza pe cadavru).
Medicul legist poate elibera certificat constatator al decesului numai in cazurile in care a
efectuat autopsia medico-legala, cu exceptia cazurilor in care decesul a survenit ca urmare a
catastrofelor.
Autopsiile se realizeaza cu respectarea eticii medicale si a demnitatii persoanei decedate.
Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico-legale se elaboreaza de catre Consiliul
superior de medicina legala cu respectarea Recomandarii R(99) 3/2.02.1999 a Comitetului de
ministri al Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medico-legale pentru
statele membre si se aproba prin Ordin al Ministrului Sanatatii si Familiei.
In vederea efectuarii autopsiei medico-legale, cadavrul se pune la dispozitia expertului
pentru un termen ce nu poate depasi 72 de ore.

OBIECTIVELE, METODOLOGIA SI ETAPELE EXPERTIZEI


MEDICO-LEGALE PE CADAVRU
Obiectivele constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru
Obiectivele generale ale constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru sunt
urmatoarele:
Stabilirea identitatii cadavrului;
Stabilirea felului mortii (moarte violenta, moarte neviolenta);
Stabilirea cauzei medicale a mortii;
Aprecierea momentului producerii decesului;
Constatarea existentei leziunilor traumatice, cu aprecierea modului de producere si a
conditiilor in care s-au produs;
Stabilirea raportului de cauzalitate intre leziunile traumatice si cauza mortii.
Metodologia constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru
Metodologia constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru cuprinde totalitatea
mijloacelor tactice si tehnice care se aplica in vederea solutionarii obiectivelor generale ale
expertizei, precum si ale obiectivelor formulate de organul judiciar solicitant. Metodologia nu
implica reguli fixe si se poate adapta in functie de particularitatile fiecarui caz.
Etapele constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru
In general, constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru trebuie sa parcurga doua
etape de baza:
Cercetarea la fata locului;
Examenul cadavrului (autopsia medico-legala);
In caz de omucidere se includ inca doua etape:
Examinarea corpurilor delicte;
Examenul agresorului sau al presupusului agresor.
Cercetarea la faTa locului
Cercetarea la fata locului este o activitate complexa, efectuata de o echipa operativa
alcatuita din procuror, ofiteri de politie judiciara, criminalisti si un medic legist. Seful echipei
este procurorul care coordoneaza intreaga activitate de cercetare la fata locului. Fiecare membru
al echipei are sarcini distincte, constatarile tuturor fiind consemnate intr-un proces verbal de
cercetare la fata locului. Consemnarile se fac complet si cat mai exact.
In cazul in care se suspicioneaza infractiunea de omor se vor cauta, cerceta si preleva toate
urmele prezente pe cadavru, obiecte si sol. Examinarea trebuie facuta cu mare atentie pentru a se
evita modificarea, alterarea sau distrugerea urmelor si creerea de noi urme. Se va incerca sa se
stabileasca drumul parcurs de infractor pana la consumarea infractiunii si dupa aceasta, pentru a
parasi locul faptei, deplasarile infractorului si ale victimei, timpul scurs de la comiterea faptei,
precum si orice alte elemente menite sa ajute la solutionarea cauzei.

Cercetarea la fata locului trebuie sa se desfasoare cat mai rapid dupa consumarea faptei, in
conditii de luminozitate cat mai buna.
In general, cercetarea la fata locului se face in doua faze: faza statica si faza dinamica.
In faza statica cercetarea urmelor, a suporturilor pe care se gasesc si a obiectelor se face
fara ca ele sa fie miscate.
In faza dinamica se realizeaza examinarea obiectelor din perimetrul cercetat dupa miscarea
si ridicarea acestora.
In cadrul cercetarii la fata locului medicul legist are sarcina de a examina cadavrul. In
prima faza, examinarea cadavrului urmareste precizarea locului in care se gaseste, a pozitiei
cadavrului, examinarea leziunilor si a urmelor gasite pe cadavru, inclusiv pe imbracaminte. In
cea de-a doua faza se examineaza amanuntit leziunile existente pe cadavru, precum si
modificarile cadaverice cu precizarea stadiului evolutiv pentru a putea face aprecierea timpului
scurs de la producerea mortii.
Medicul legist nu va formula concluzii privind cauza medicala a mortii numai pe baza
examenului cadavrului la fata locului. Concluziile se vor formula numai dupa efectuarea
autopsiei medico-legale complete si a examinarilor complementare.
In timpul cercetarii la fata locului se efectueaza fotografii judiciare care se anexeaza
procesului verbal de constatare. Este recomandabil ca activitatea de cercetare la fata locului sa
fie inregistrata video.
Dupa terminarea cercetarii la fata locului se procedeaza la prelevarea si ambalarea urmelor
si corpurilor delicte, urmand ca acestea sa fie trimise pentru examinari complexe la laboratoare
specializate de biocriminalistica.
Autopsia medico-legalA
Autopsia medico-legala este precedata de studierea imprejurarilor in care a survenit
decesul. Date referitoare la imprejurarile producerii mortii pot fi furnizate de procesul verbal de
cercetare la fata locului si de acte medicale, respectiv foi de observatie clinica in situatia in care
decesul s-a produs intr-o unitate spitaliceasca. De asemenea se pot obtine date de la apartinatori
sau de la persoane din anturajul victimei.
Autopsia medico-legala propriu-zisa este precedata de examenul hainelor, acesta fiind
obligatoriu in situatia in care medicul legist nu a participat la cercetarea la fata locului. De
asemenea se procedeaza la identificarea cadavrului, care in principal se face pe baza actului de
identitate a persoanei decedate, dar in unele cazuri se poate face cu ajutorul apartinatorilor,
rudelor sau a altor persoane din anturaj. In cazul cadavrelor cu identitate neprecizata, pe langa
metodele de identificare criminalistica ce revin in sarcina organelor de urmarire penala
(fotografii judiciare, amprentare) medicul legist va examina si consemna principalele caractere
somatice (culoarea si forma parului, forma fetei, urechilor, nasului, forma si culoarea ochilor
etc.), precum si eventualele semne particulare (tatuaje, cicatrici, lipsa unor segmente anatomice
etc.).
Autopsia medico-legala consta dintr-un examen extern si unul intern.
Examenul extern consta in studierea si consemnarea amanuntita a modificarilor cadaverice,
leziunilor traumatice (semne de violenta), modificarilor patologice, urmelor de tratamente
medicale sau chirurgicale si a semnelor particulare constatate la examinarea exterioara a
cadavrului. Examenul extern se efectueaza sistematic, in sens cranio-caudal, examinand pe rand
capul, gatul, trunchiul (toracele si abdomenul), membrele superioare si membrele inferioare.
Examenul intern consta in deschiderea marilor cavitati ale cadavrului cu examinarea si
sectionarea viscerelor. Se face sistematic, incepand cu deschiderea cutiei craniene si examinarea
continutului acesteia, continuandu-se cu deschiderea cavitatii toracice si abdominale, cu
examinarea viscerelor toracice, abdominale si pelvine. In functie de particularitatile cazului se
practica deschiderea canalului rahidian pentru a putea fi examinata maduva spinarii. In cazurile
in care exista fracturi se efectueaza disectia focarului de fractura pentru a putea studia aspectul
morfologic al fracturii.

In general, autopsia medico-legala respecta tehnica clasica a autopsiei. In unele cazuri


tehnica autopsiei se adapteaza in functie de particularitatile cazului respectiv. De exemplu, in caz
de plaga impuscata, inainte de deschiderea cavitatilor capului se practica o disectie pe straturi
anatomice ale canalului, pornind de la orificiul de intrare. Numai in acest fel se pot studia
detaliile morfologice ale canalului, aceasta permitand rezolvarea obiectivelor specifice ale
expertizei in caz de impuscare (directia de tragere, calibrul armei, distanta de tragere, etc.).
Totodata permite recuperarea proiectilului in caz de plaga impuscata oarba. Cand se banuieste o
embolie gazoasa examenul intern incepe cu deschiderea toracelui, practicandu-se deschiderea
inimii sub apa.
In caz de omor sau suspiciune de omor, precum si in cazurile de leziuni cauzatoare de
moarte, autopsia se efectueaza in prezenta procurorului si a ofiterilor de politie care au participat
la cercetarea la fata locului. In aceste cazuri se efectueaza fotografii judiciare care se anexeaza
raportului de autopsie.
Examenul corpurilor delicte
Examenul corpurilor delicte se face initial cu ocazia cercetarii la fata locului. Se urmareste
prezenta urmelor biologice pe suprafata acestora, precum si posibila corespondenta intre
particularitatile corpului delict si leziunile traumatice de pe corpul victimei.
Criminalistul va face o descriere amanuntita a corpurilor delicte si va preleva toate urmele
gasite pe acestea.
Ridicarea corpurilor delicte se va face cu mare grija pentru a se pastra toate urmele
existente si sa nu se adauge urme noi in timpul examinarii. Corpurile delicte se ambaleaza dupa
regulile criminalistice si se inainteaza pentru examinare laboratoarelor de biocriminalistica.
In cazul intoxicatiilor sau al suspiciunii de intoxicatie, corpurile delicte care contin
presupusa substanta toxica vor fi ridicate si trimise la laboratorul de toxicologie.
examenul agresorului sau al presupusului agresor
Examenul agresorului sau al presupusului agresor este o operatiune care trebuie facuta cat
mai repede posibil. Se urmareste punerea in evidenta pe corpul si imbracamintea acestuia a unor
urme biologice (pete de sange, fire de par, etc.). Se vor cauta pe haine eventuale urme ce pot
atesta violenta (sfasieri, rupturi) care s-ar fi putut produce in timpul altercatiei cu victima. De
asemenea se va face un examen somatic al agresorului pentru evidentierea leziunilor traumatice
care ar demonstra lupta victima-agresor, cu stabilirea mecanismului de producere, vechimii, etc.
Se va cerceta daca agresorul este sub influenta alcoolului prin examen clinic si recoltari de probe
biologice.
O examinare foarte importanta in cazul infractiunii de omor este examenul psihic
preliminar al agresorului. In cazul in care la acest examen se depisteaza tulburari psihopatologice
se impune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Examinari complementare in expertiza medico-legala pe cadavru
Pentru solutionarea optima a expertizei medico-legale pe cadavru, rezultatul autopsiei
medico-legale trebuie completat cu examinari complementare efectuate in laboratoarele
specializate ale institutiilor de medicina legala.
Examinarile complementare utilizate in expertiza medico-legala pe cadavru sunt examenul
histopatologic care, in general, se face in toate cazurile, examinari toxicologice (in caz de
intoxicatii sau suspiciuni de intoxicatii), examinari bacteriologice, serologice, biocriminalistice.
Principalele examinari de laborator utilizate in practica medico-legala sunt descrise in
capitolul 10.

REDACTAREA RAPORTULUI DE AUTOPSIE MEDICO-LEGALA


Raportul de autopsie medico-legala este actul scris intocmit de medicul legist in care sunt
consemnate toate datele constatate cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale.
In redactarea raportului de autopsie medico-legala trebuie respectate o serie de conditii de
forma si de continut.

Sub aspectul formei, raportul de autopsie medico-legala trebuie sa poarte antetul institutiei
medico-legale care a efectuat constatarea sau expertiza medico-legala pe cadavru, sa aiba numar
de inregistrare si sa fie datat, sa fie scris lizibil (tehnoredactare computerizata sau in lipsa la
masina de scris), sa nu contina stersaturi sau adaugiri, sa aiba semnatura si parafa medicului
legist si stampila unitatii emitente. Aceste conditii de forma sunt de altfel valabile la intocmirea
tuturor actelor medico-legale.
Sub aspectul continutului, raportul trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele parti:
Preambul;
Istoricul faptelor;
Examen extern;
Examen intern;
Diagnostic anatomopatologic macroscopic;
Examinari complementare;
Concluzii.
In unele cazuri se pot introduce doua parti facultative:
Examen preliminar (dupa istoricul faptelor);
Discutia cazului (inainte de concluzii).
Preambulul cuprinde numele, prenumele, functia si gradul profesional al medicului legist
care a efectuat autopsia, datele ordonantei prin care s-a solicitat expertiza (numar, data,
organ judiciar emitent), obiectivele expertizei, datele de identitate ale cadavrului (nume,
prenume, varsta, ultimul domiciliu), data si locul efectuarii autopsiei, numele si calitatea
persoanelor care au asistat oficial la autopsie (procuror, ofiter de politie judiciara,
criminalisti).
Istoricul faptelor este un capitol analitic in care se descriu date referitoare la modul in care
a survenit decesul (locul decesului, data si ora decesului - atunci cand sunt cunoscute). Se
va consemna sursa informatiilor care se inscriu in acest capitol (organ de cercetare penala,
apartinatori, acte medicale, persoane din anturaj, etc.).
Din datele obtinute de la organul de cercetare penala sau de la apartinatori se consemneaza
doar acelea care prezinta importanta din punct de vedere medical.
Daca victima a decedat intr-o unitate spitaliceasca, din foaia de observatie clinica se vor
extrage si consemna cele mai importante date privind simptomatologia la internare, examenul
clinic general si local, examinarile paraclinice, evolutia si tratamentul.
In cazul in care s-au efectuat interventii chirurgicale care au schimbat aspectul initial al
leziunilor traumatice se vor nota obligatoriu datele examenului local si ale protocolului operator.
Conform art.42 din Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului
nr.1/2000, unitatile sanitare sunt obligate sa puna la dispozitia insitutiilor medico-legale, la
cererea scrisa a acestora, copii lizibile dupa toate actele medicale necesare intocmirii expertizei
(foi de observatie clinica, protocoale operatorii, extrase din registre de consultatii etc.).
Examenul preliminar este un capitol facultativ care cuprinde constatari proprii ale
medicului legist efectuate cu ocazia cercetarii la fata locului. Aceste constatari se refera la
pozitia cadavrului, imbracaminte, urmele biologice, corpurile delicte etc.
Examenul extern este un capitol analitic, descriptiv in care sunt consemnate constatarile
examenului extern al cadavrului. Aceste constatari pot fi grupate in mai multe categorii
distincte:
Date de identificare - se refera la consemnarea sexului, varstei aproximative, taliei,
tipului constitutional, a starii de nutritie si a eventualelor semne
particulare. Aproximarea varstei se face cu 10 ani la adult, cu 3-5 ani la copii si
adolescenti si cu 1-3 luni la sugar. In caz de cadavre neidentificate datele de
identitate se descriu foarte amanuntit. In plus, se procedeaza la amprentarea
cadavrului si se efectueaza fotografii judiciare, in vederea identificarii ulterioare a
cadavrului.

Semnele mortii reale se descriu foarte detaliat, pe faze evolutive, astfel incat pe
baza descrierii sa se poata aprecia timpul scurs de la producerea decesului, pozitia
cadavrului si eventuale modificari de pozitie.
Semne de violenta la aceasta rubrica se vor descrie sistematic si amanuntit toate
leziunile traumatice constatate la examenul extern al cadavrului. Descrierea se face
incepand cu extremitatea cefalica, continuand cu gatul, trunchiul, membrele
superioare si terminand cu membrele inferioare.
Descrierea trebuie sa cuprinda toate criteriile morfologice ale leziunii. Astfel se vor preciza
urmatoarele elemente descriptive:
denumirea leziunii (echimoza, excoriatie, plaga, etc.);
localizarea exacta (pe regiune topografica si in cadrul unei regiuni topografice prin
raportare la elemente anatomice fixe);
forma leziunii (prin comparare cu elemente geometrice, cu semne sau obiecte
cunoscute);
dimensiunile exacte (in centimetri);
inclinatia (raportat la axele corpului sau a segmentului anatomic);
directia sau orientarea (se descrie in mod obligatoriu in caz de plagi penetrante);
culoarea leziunii (aceasta putand furniza elemente de apreciere a vechimii leziunii);
marginile si unghiurile sau extremitatile (se descriu obligatoriu in caz de plagi);
vecinatatea leziunii.
Este indicat sa se execute fotografii judiciare demonstrative cu leziunile traumatice externe
care se anexeaza raportului de autopsie.
Examenul intern este un capitol analitic, descriptiv, care cuprinde constatarile expertului
dupa deschiderea cavitatilor corpului si a examinarii si sectionarii organelor. Constatarile
vor fi descrise sistematic, urmand principalii timpi ai autopsiei (cap, gat, torace, abdomen,
schelet). Descrierea organelor interne se face dupa criteriul morfologic.
La organele parenchimatoase se descriu forma, dimensiunile, greutatea (in grame),
culoarea, consistenta, aspectul pe suprafata si aspectul pe sectiune.
In cazul organelor cavitare si tubulocavitare se descriu continutul, starea peretilor, aspectul
mucoasei si seroasei.
La cavitatile seroase se descrie aspectul foitelor seroase si continutul.
Cand organele interne prezinta leziuni traumatice se va proceda la descrierea morfologica a
acestor leziuni. De asemenea se descriu toate modificarile cu caracter patologic.
In cazul prezentei unor fracturi, acestea vor fi descrise amanuntit (aceasta fiind posibila
numai prin disectia focarului de fractura).
Diagnosticul anatomopatologic macroscopic este primul capitol sintetic al raportului de
autopsie medico-legala. In acest capitol, pe baza elementelor descriptive se reiau cu
termeni diagnostici toate leziunile traumatice si modificarile patologice.
Examinarile complementare la acest capitol sunt consemnate toate examinarile
complementare care s-au efectuat in vederea rezolvarii expertizei medico-legale pe
cadavru. Se vor preciza tipul de examinare, numarul si data buletinului de analiza,
laboratorul care a efectuat examinarea si rezultatul amanuntit al examinarii.
Discutia cazului este un capitol facultativ care se introduce ori de cate ori medicul legist
care a efectuat expertiza considera ca se impune o motivare riguros stiintifica a
concluziilor pe care le formuleaza. Pentru argumentarea stiintifica se fac trimiteri la lucrari
din literatura de specialitate cu indicarea titlului lucrarii, capitolului si eventual a paginii.
Concluziile constituie sinteza raportului de autopsie medico-legala si contine raspunsul
expertului la intrebarile formulate de organul judiciar in ordonanta, precum si la obiectivele
generale ale expertizei.
In mod obligatoriu concluziile trebuie sa precizeze urmatoarele aspecte:
Felul mortii (moarte violenta, moarte neviolenta);
Cauza medicala a mortii;

In cazul traumatismelor se va preciza mecanismul de producere a leziunilor


traumatice si raportul de cauzalitate intre leziunile traumatice si deces;
Data mortii.
Concluziile formulate trebuie sa se desprinda in mod logic din materialul faptic al
raportului, iar cand sunt probleme in controversa, din discutia cazului.
La concluzii nu se pot introduce elemente care nu sunt cuprinse in continutul raportului de
autopsie. De asemenea nu se pot introduce date de ordin criminalistic