Sunteți pe pagina 1din 8

Expertiza medico-legala pe cadavru reprezinta una dintre cele mai importante expertize in practica

medico-legala curenta. Activitatea expertala referitoare la cadavre se desfasoara intr-un cadru


legislativ bine definit. Unele reglementari privind expertiza medico-legala pe cadavru sunt prevazute
in Codul de Procedura Penala, dar reglementarile specifice referitoare la aceasta activitate se gasesc
in legislatia actuala privind organizarea si functionarea institutiilor de medicina legala si in normele
procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale.

In conformitate cu prevederile art.114 Cod Procedura Penala, expertiza medico-legala pe


cadavru este obligatorie in cazurile de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste sau
de moarte suspecta.

Reglementarile specifice referitoare la constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru se


gasesc in Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari
medico-legale in sectiunea 5, la art.34-48. Redam mai jos principlalele aspecte din aceste
reglementari.

Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru implica urmatoarele aspecte:

examinari la locul unde a fost gasit cadavrul sau in alte locuri pentru constatarea indiciilor privind
cauza mortii si circumstantele ei;

examinarea exterioara a cadavrului si autopsia, inclusiv exhumarea;

examinari complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice,


hematologice, serologice, biocriminalistice.

Autopsia medico-legala se efectueaza numai la solicitarea organelor judiciare (organelor de


urmarire penala sau instantelor de judecata) si este obligatorie in urmatoarele cazuri:

moarte violenta;

cauza mortii nu este cunoscuta;

cauza mortii este suspecta (situatiile in care un deces este considerat drept moarte suspecta in
contextul acestui act normativ au fost expuse la subcapitolul 2.8.-Moartea suspecta si moartea
subita).

Autopsia medico-legala se refera la autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru sau a


pieselor scheletice.

Organul judiciar care solicita autopsia medico-legala are obligatia sa puna la dispozitia
medicului legisturmatoarele documente:

ordonanta emisa de organul de urmarire penala sau incheierea instantei de efectuare a expertizei pe
cadavru care contine obiectivele acesteia;

procesul verbal de cercetare la fata locului;

copia completa a foii de observatie clinica, in cazul persoanelor decedate in unitati spitalicesti.

Autopsia medico-legala se efectueaza numai de medici legisti asistati de personal sanitar mediu
(laboranti, autopsieri) la morga institutiilor de medicina legala sau la prosecturile spitalelor
teritoriale. In cazuri exceptionale, cand nu exista posibilitatea transportarii cadavrului la morga sau
prosectura apropiata, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se afla
cadavrul sau intr-un loc anume ales.
Organele de urmarire penala intocmesc dosarul de identificare a cadavrului in care se include si
rezultatul autopsiei.

Exhumarea cadavrelor in vederea expertizei medico-legale se face numai la solicitarea scrisa a


organelor judiciare. Exhumarea cadavrului se face de o comisie de experti care au un grad
profesional mai mare decat a expertului care a efectuat prima expertiza. Examinarea cadavrului
exhumat si autopsia se face fie la locul unde este inhumat cadavrul, fie la morga sau prosectura din
apropiere.

In toate cazurile, autopsia trebuie sa fie completa.

Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si imprejurarile mortii numai pe baza
examenului extern sau a examenului intern partial.

Pentru atestarea leziunilor traumatice externe si interne se pot efectua fotografii judiciare (care
se anexeaza raportului de constatare sau de expertiza pe cadavru).

Medicul legist poate elibera certificat constatator al decesului numai in cazurile in care a
efectuat autopsia medico-legala, cu exceptia cazurilor in care decesul a survenit ca urmare a
catastrofelor.

Autopsiile se realizeaza cu respectarea eticii medicale si a demnitatii persoanei decedate.


Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico-legale se elaboreaza de catre Consiliul superior
de medicina legala cu respectarea Recomandarii R(99) – 3/2.02.1999 a Comitetului de ministri al
Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medico-legale pentru statele membre si se
aproba prin Ordin al Ministrului Sanatatii si Familiei.

In vederea efectuarii autopsiei medico-legale, cadavrul se pune la dispozitia expertului pentru


un termen ce nu poate depasi 72 de ore.

OBIECTIVELE, METODOLOGIA SI ETAPELE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PE CADAVRU

Obiectivele constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru

Obiectivele generale ale constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru sunt urmatoarele:

Stabilirea identitatii cadavrului;

Stabilirea felului mortii (moarte violenta, moarte neviolenta);

Stabilirea cauzei medicale a mortii;

Aprecierea momentului producerii decesului;

Constatarea existentei leziunilor traumatice, cu aprecierea modului de producere si a conditiilor in


care s-au produs;

Stabilirea raportului de cauzalitate intre leziunile traumatice si cauza mortii.

Metodologia constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru

Metodologia constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru cuprinde totalitatea mijloacelor


tactice si tehnice care se aplica in vederea solutionarii obiectivelor generale ale expertizei, precum si
ale obiectivelor formulate de organul judiciar solicitant. Metodologia nu implica reguli fixe si se
poate adapta in functie de particularitatile fiecarui caz.
Etapele constatarii si expertizei medico-legale pe cadavru

In general, constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru trebuie sa parcurga doua etape de


baza:

Cercetarea la fata locului;

Examenul cadavrului (autopsia medico-legala);

In caz de omucidere se includ inca doua etape:

Examinarea corpurilor delicte;

Examenul agresorului sau al presupusului agresor.

Cercetarea la faTa locului

Cercetarea la fata locului este o activitate complexa, efectuata de o echipa operativa alcatuita
din procuror, ofiteri de politie judiciara, criminalisti si un medic legist. Seful echipei este procurorul
care coordoneaza intreaga activitate de cercetare la fata locului. Fiecare membru al echipei are
sarcini distincte, constatarile tuturor fiind consemnate intr-un proces verbal de cercetare la fata
locului. Consemnarile se fac complet si cat mai exact.

In cazul in care se suspicioneaza infractiunea de omor se vor cauta, cerceta si preleva toate
urmele prezente pe cadavru, obiecte si sol. Examinarea trebuie facuta cu mare atentie pentru a se
evita modificarea, alterarea sau distrugerea urmelor si creerea de noi urme. Se va incerca sa se
stabileasca drumul parcurs de infractor pana la consumarea infractiunii si dupa aceasta, pentru a
parasi locul faptei, deplasarile infractorului si ale victimei, timpul scurs de la comiterea faptei,
precum si orice alte elemente menite sa ajute la solutionarea cauzei.

Cercetarea la fata locului trebuie sa se desfasoare cat mai rapid dupa consumarea faptei, in
conditii de luminozitate cat mai buna.

In general, cercetarea la fata locului se face in doua faze: faza statica si faza dinamica.

In faza statica cercetarea urmelor, a suporturilor pe care se gasesc si a obiectelor se face fara ca
ele sa fie miscate.

In faza dinamica se realizeaza examinarea obiectelor din perimetrul cercetat dupa miscarea si
ridicarea acestora.

In cadrul cercetarii la fata locului medicul legist are sarcina de a examina cadavrul. In prima
faza, examinarea cadavrului urmareste precizarea locului in care se gaseste, a pozitiei cadavrului,
examinarea leziunilor si a urmelor gasite pe cadavru, inclusiv pe imbracaminte. In cea de-a doua faza
se examineaza amanuntit leziunile existente pe cadavru, precum si modificarile cadaverice cu
precizarea stadiului evolutiv pentru a putea face aprecierea timpului scurs de la producerea mortii.

Medicul legist nu va formula concluzii privind cauza medicala a mortii numai pe baza
examenului cadavrului la fata locului. Concluziile se vor formula numai dupa efectuarea autopsiei
medico-legale complete si a examinarilor complementare.

In timpul cercetarii la fata locului se efectueaza fotografii judiciare care se anexeaza procesului
verbal de constatare. Este recomandabil ca activitatea de cercetare la fata locului sa fie inregistrata
video.
Dupa terminarea cercetarii la fata locului se procedeaza la prelevarea si ambalarea urmelor si
corpurilor delicte, urmand ca acestea sa fie trimise pentru examinari complexe la laboratoare
specializate de biocriminalistica.

Autopsia medico-legalA

Autopsia medico-legala este precedata de studierea imprejurarilor in care a survenit decesul.


Date referitoare la imprejurarile producerii mortii pot fi furnizate de procesul verbal de cercetare la
fata locului si de acte medicale, respectiv foi de observatie clinica in situatia in care decesul s-a
produs intr-o unitate spitaliceasca. De asemenea se pot obtine date de la apartinatori sau de la
persoane din anturajul victimei.

Autopsia medico-legala propriu-zisa este precedata de examenul hainelor, acesta fiind


obligatoriu in situatia in care medicul legist nu a participat la cercetarea la fata locului. De asemenea
se procedeaza la identificarea cadavrului, care in principal se face pe baza actului de identitate a
persoanei decedate, dar in unele cazuri se poate face cu ajutorul apartinatorilor, rudelor sau a altor
persoane din anturaj. In cazul cadavrelor cu identitate neprecizata, pe langa metodele de identificare
criminalistica ce revin in sarcina organelor de urmarire penala (fotografii judiciare, amprentare)
medicul legist va examina si consemna principalele caractere somatice (culoarea si forma parului,
forma fetei, urechilor, nasului, forma si culoarea ochilor etc.), precum si eventualele semne
particulare (tatuaje, cicatrici, lipsa unor segmente anatomice etc.).

Autopsia medico-legala consta dintr-un examen extern si unul intern.

Examenul extern consta in studierea si consemnarea amanuntita a modificarilor cadaverice,


leziunilor traumatice (semne de violenta), modificarilor patologice, urmelor de tratamente medicale
sau chirurgicale si a semnelor particulare constatate la examinarea exterioara a cadavrului.
Examenul extern se efectueaza sistematic, in sens cranio-caudal, examinand pe rand capul, gatul,
trunchiul (toracele si abdomenul), membrele superioare si membrele inferioare.

Examenul intern consta in deschiderea marilor cavitati ale cadavrului cu examinarea si


sectionarea viscerelor. Se face sistematic, incepand cu deschiderea cutiei craniene si examinarea
continutului acesteia, continuandu-se cu deschiderea cavitatii toracice si abdominale, cu examinarea
viscerelor toracice, abdominale si pelvine. In functie de particularitatile cazului se practica
deschiderea canalului rahidian pentru a putea fi examinata maduva spinarii. In cazurile in care exista
fracturi se efectueaza disectia focarului de fractura pentru a putea studia aspectul morfologic al
fracturii.

In general, autopsia medico-legala respecta tehnica clasica a autopsiei. In unele cazuri tehnica
autopsiei se adapteaza in functie de particularitatile cazului respectiv. De exemplu, in caz de plaga
impuscata, inainte de deschiderea cavitatilor capului se practica o disectie pe straturi anatomice ale
canalului, pornind de la orificiul de intrare. Numai in acest fel se pot studia detaliile morfologice ale
canalului, aceasta permitand rezolvarea obiectivelor specifice ale expertizei in caz de impuscare
(directia de tragere, calibrul armei, distanta de tragere, etc.). Totodata permite recuperarea
proiectilului in caz de plaga impuscata oarba. Cand se banuieste o embolie gazoasa examenul intern
incepe cu deschiderea toracelui, practicandu-se deschiderea inimii sub apa.

In caz de omor sau suspiciune de omor, precum si in cazurile de leziuni cauzatoare de moarte,
autopsia se efectueaza in prezenta procurorului si a ofiterilor de politie care au participat la
cercetarea la fata locului. In aceste cazuri se efectueaza fotografii judiciare care se anexeaza
raportului de autopsie.
Examenul corpurilor delicte

Examenul corpurilor delicte se face initial cu ocazia cercetarii la fata locului. Se urmareste
prezenta urmelor biologice pe suprafata acestora, precum si posibila corespondenta intre
particularitatile corpului delict si leziunile traumatice de pe corpul victimei.

Criminalistul va face o descriere amanuntita a corpurilor delicte si va preleva toate urmele


gasite pe acestea.

Ridicarea corpurilor delicte se va face cu mare grija pentru a se pastra toate urmele existente si
sa nu se adauge urme noi in timpul examinarii. Corpurile delicte se ambaleaza dupa regulile
criminalistice si se inainteaza pentru examinare laboratoarelor de biocriminalistica.

In cazul intoxicatiilor sau al suspiciunii de intoxicatie, corpurile delicte care contin presupusa
substanta toxica vor fi ridicate si trimise la laboratorul de toxicologie.

examenul agresorului sau al presupusului agresor

Examenul agresorului sau al presupusului agresor este o operatiune care trebuie facuta cat mai
repede posibil. Se urmareste punerea in evidenta pe corpul si imbracamintea acestuia a unor urme
biologice (pete de sange, fire de par, etc.). Se vor cauta pe haine eventuale urme ce pot atesta
violenta (sfasieri, rupturi) care s-ar fi putut produce in timpul altercatiei cu victima. De asemenea se
va face un examen somatic al agresorului pentru evidentierea leziunilor traumatice care ar
demonstra lupta victima-agresor, cu stabilirea mecanismului de producere, vechimii, etc. Se va
cerceta daca agresorul este sub influenta alcoolului prin examen clinic si recoltari de probe biologice.

O examinare foarte importanta in cazul infractiunii de omor este examenul psihic preliminar al
agresorului.In cazul in care la acest examen se depisteaza tulburari psihopatologice se impune
efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Examinari complementare in expertiza medico-legala pe cadavru

Pentru solutionarea optima a expertizei medico-legale pe cadavru, rezultatul autopsiei medico-


legale trebuie completat cu examinari complementare efectuate in laboratoarele specializate ale
institutiilor de medicina legala.

Examinarile complementare utilizate in expertiza medico-legala pe cadavru sunt examenul


histopatologic care, in general, se face in toate cazurile, examinari toxicologice (in caz de intoxicatii
sau suspiciuni de intoxicatii), examinari bacteriologice, serologice, biocriminalistice.

Principalele examinari de laborator utilizate in practica medico-legala sunt descrise in


capitolul 10.

REDACTAREA RAPORTULUI DE AUTOPSIE MEDICO-LEGALA

Raportul de autopsie medico-legala este actul scris intocmit de medicul legist in care sunt
consemnate toate datele constatate cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale.
In redactarea raportului de autopsie medico-legala trebuie respectate o serie de conditii de
forma si de continut.

Sub aspectul formei, raportul de autopsie medico-legala trebuie sa poarte antetul institutiei
medico-legale care a efectuat constatarea sau expertiza medico-legala pe cadavru, sa aiba numar de
inregistrare si sa fie datat, sa fie scris lizibil (tehnoredactare computerizata sau in lipsa la masina de
scris), sa nu contina stersaturi sau adaugiri, sa aiba semnatura si parafa medicului legist si stampila
unitatii emitente. Aceste conditii de forma sunt de altfel valabile la intocmirea tuturor actelor
medico-legale.

Sub aspectul continutului, raportul trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele parti:

Preambul;

Istoricul faptelor;

Examen extern;

Examen intern;

Diagnostic anatomopatologic macroscopic;

Examinari complementare;

Concluzii.

In unele cazuri se pot introduce doua parti facultative:

Examen preliminar (dupa istoricul faptelor);

Discutia cazului (inainte de concluzii).

Preambulul cuprinde numele, prenumele, functia si gradul profesional al medicului legist care a
efectuat autopsia, datele ordonantei prin care s-a solicitat expertiza (numar, data, organ judiciar
emitent), obiectivele expertizei, datele de identitate ale cadavrului (nume, prenume, varsta, ultimul
domiciliu), data si locul efectuarii autopsiei, numele si calitatea persoanelor care au asistat oficial la
autopsie (procuror, ofiter de politie judiciara, criminalisti).

Istoricul faptelor este un capitol analitic in care se descriu date referitoare la modul in care a survenit
decesul (locul decesului, data si ora decesului - atunci cand sunt cunoscute). Se va consemna sursa
informatiilor care se inscriu in acest capitol (organ de cercetare penala, apartinatori, acte medicale,
persoane din anturaj, etc.).

Din datele obtinute de la organul de cercetare penala sau de la apartinatori se consemneaza


doar acelea care prezinta importanta din punct de vedere medical.

Daca victima a decedat intr-o unitate spitaliceasca, din foaia de observatie clinica se vor extrage
si consemna cele mai importante date privind simptomatologia la internare, examenul clinic general
si local, examinarile paraclinice, evolutia si tratamentul.

In cazul in care s-au efectuat interventii chirurgicale care au schimbat aspectul initial al
leziunilor traumatice se vor nota obligatoriu datele examenului local si ale protocolului operator.

Conform art.42 din Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr.1/2000,


unitatile sanitare sunt obligate sa puna la dispozitia insitutiilor medico-legale, la cererea scrisa a
acestora, copii lizibile dupa toate actele medicale necesare intocmirii expertizei (foi de observatie
clinica, protocoale operatorii, extrase din registre de consultatii etc.).

Examenul preliminar este un capitol facultativ care cuprinde constatari proprii ale medicului legist
efectuate cu ocazia cercetarii la fata locului. Aceste constatari se refera la pozitia cadavrului,
imbracaminte, urmele biologice, corpurile delicte etc.

Examenul extern este un capitol analitic, descriptiv in care sunt consemnate constatarile examenului
extern al cadavrului. Aceste constatari pot fi grupate in mai multe categorii distincte:

Date de identificare - se refera la consemnarea sexului, varstei aproximative, taliei, tipului


constitutional, a starii de nutritie si a eventualelor semne particulare. Aproximarea varstei se face cu
10 ani la adult, cu 3-5 ani la copii si adolescenti si cu 1-3 luni la sugar. In caz de cadavre neidentificate
datele de identitate se descriu foarte amanuntit. In plus, se procedeaza la amprentarea cadavrului si
se efectueaza fotografii judiciare, in vederea identificarii ulterioare a cadavrului.

Semnele mortii reale – se descriu foarte detaliat, pe faze evolutive, astfel incat pe baza descrierii sa
se poata aprecia timpul scurs de la producerea decesului, pozitia cadavrului si eventuale modificari
de pozitie.

Semne de violenta – la aceasta rubrica se vor descrie sistematic si amanuntit toate leziunile
traumatice constatate la examenul extern al cadavrului. Descrierea se face incepand cu extremitatea
cefalica, continuand cu gatul, trunchiul, membrele superioare si terminand cu membrele inferioare.

Descrierea trebuie sa cuprinda toate criteriile morfologice ale leziunii. Astfel se vor preciza
urmatoarele elemente descriptive:

denumirea leziunii (echimoza, excoriatie, plaga, etc.);

localizarea exacta (pe regiune topografica si in cadrul unei regiuni topografice prin raportare la
elemente anatomice fixe);

forma leziunii (prin comparare cu elemente geometrice, cu semne sau obiecte cunoscute);

dimensiunile exacte (in centimetri);

inclinatia (raportat la axele corpului sau a segmentului anatomic);

directia sau orientarea (se descrie in mod obligatoriu in caz de plagi penetrante);

culoarea leziunii (aceasta putand furniza elemente de apreciere a vechimii leziunii);

marginile si unghiurile sau extremitatile (se descriu obligatoriu in caz de plagi);

vecinatatea leziunii.

Este indicat sa se execute fotografii judiciare demonstrative cu leziunile traumatice externe care
se anexeaza raportului de autopsie.

Examenul intern este un capitol analitic, descriptiv, care cuprinde constatarile expertului dupa
deschiderea cavitatilor corpului si a examinarii si sectionarii organelor. Constatarile vor fi descrise
sistematic, urmand principalii timpi ai autopsiei (cap, gat, torace, abdomen, schelet). Descrierea
organelor interne se face dupa criteriul morfologic.

La organele parenchimatoase se descriu forma, dimensiunile, greutatea (in grame), culoarea,


consistenta, aspectul pe suprafata si aspectul pe sectiune.

In cazul organelor cavitare si tubulocavitare se descriu continutul, starea peretilor, aspectul


mucoasei si seroasei.

La cavitatile seroase se descrie aspectul foitelor seroase si continutul.

Cand organele interne prezinta leziuni traumatice se va proceda la descrierea morfologica a


acestor leziuni. De asemenea se descriu toate modificarile cu caracter patologic.

In cazul prezentei unor fracturi, acestea vor fi descrise amanuntit (aceasta fiind posibila numai
prin disectia focarului de fractura).

Diagnosticul anatomopatologic macroscopic este primul capitol sintetic al raportului de autopsie


medico-legala. In acest capitol, pe baza elementelor descriptive se reiau cu termeni diagnostici toate
leziunile traumatice si modificarile patologice.

Examinarile complementare – la acest capitol sunt consemnate toate examinarile complementare


care s-au efectuat in vederea rezolvarii expertizei medico-legale pe cadavru. Se vor preciza tipul de
examinare, numarul si data buletinului de analiza, laboratorul care a efectuat examinarea si
rezultatul amanuntit al examinarii.

Discutia cazului este un capitol facultativ care se introduce ori de cate ori medicul legist care a
efectuat expertiza considera ca se impune o motivare riguros stiintifica a concluziilor pe care le
formuleaza. Pentru argumentarea stiintifica se fac trimiteri la lucrari din literatura de specialitate cu
indicarea titlului lucrarii, capitolului si eventual a paginii.

Concluziile constituie sinteza raportului de autopsie medico-legala si contine raspunsul expertului la


intrebarile formulate de organul judiciar in ordonanta, precum si la obiectivele generale ale
expertizei.

In mod obligatoriu concluziile trebuie sa precizeze urmatoarele aspecte:

Felul mortii (moarte violenta, moarte neviolenta);

Cauza medicala a mortii;

In cazul traumatismelor se va preciza mecanismul de producere a leziunilor traumatice si raportul de


cauzalitate intre leziunile traumatice si deces;

Data mortii.

Concluziile formulate trebuie sa se desprinda in mod logic din materialul faptic al raportului, iar
cand sunt probleme in controversa, din discutia cazului.

La concluzii nu se pot introduce elemente care nu sunt cuprinse in continutul raportului de


autopsie. De asemenea nu se pot introduce date de ordin criminalistic.