Aparitia si dezvoltarea balisticii judiciare

Diferite aspecte ale unora din formele expertizei se intalnesc tinca din antichitate,
bineinteles limitate la nivelul respectiv de dezvoltare a cunoasterii stiintifice.

Cele mai vechi date sunt cele despre expertiza medicala, intalnita la aproape toate
popoarele. Documentele vremii atesta consultarea, in materie de specialisti, a medicilor si
moaselor in cursul desfasurarii activitatii judiciare inca de la inceputul sclavagismului si chiar in
timpul vechilor civilizatii orientale (la babilonieni Codul lui Hamurabi). La babilonieni, ca si
la asirieni si fenicieni, istoria evoca cercetari efctuate cu precizie la animale.

In Egipt legile lui Menos prevedeau obligatia ca o femei condamnata la moarte, ce

pretinde ca e insarcinata sa fie examinata de o matroana.

La grecii antici medicina cunoaste o ampla dezvoltare, si se pare ca nici medicina legala
nu era total necunoscuta. In cetatile grecesti medicul era in general functionar municipal, fapt ce
indreptatea participarea lui la infaptuirea operei de justitie.

La romani, unii autori semnaleaza ca, in procesul civil extraordinem, in cazurile de

divort, era cunoscuta folosirea expertizei obstetrice, numite inspectio centris. Cunoscutele
leges regiae prevedeau examinarea cadavrelor de catre medici, iar potrivit Digestelor lui
Justinian, medicii erau socotiti mai importanti decat martorii, deoarece in fata explicatiilor
acestora marturiile obisnuite deveneau secundare, judecatorul calauzindu-se dupa elementele de
convingere stabilite de specialisti. In Digeste erau, de altfel, prevederi exprese ce
recomandau judecatorilor sa se prevaleze de avizul medicilor in materie de casatorie, impotenta,
separatie de corp, etc. De asemenea, la romani era cunoscuta si expertiza psihiatrica, existand
legi ce pedepseau familia pentru fapte comise de copii sau de bolnavi. In Legea celor 12 table,
in partea referitoare la tutela smintitilor, era stabilita o gradare in stabilirea liberului arbitru,
prevazandu-se obligatia stabilirii gradului de iresponsabilitate a individului cercetat de catre un
om de stiinta si nu de judecator.

Expertiza criminalistica isi are si ea inceputurile din vremea romanilor, prin aparitia
expertizei scrisului. In anul 539, Justinian, prin doua nuvele, se refera la un act care initial a fost
declarat fals de catre experti, pentru ca ulterior sa se dovedesca autenticitatea lui.

In Franta, primele date in legatura cu expertiza criminalistica se gasesc in dreptul

autumian ( un decret al lui Carol al-V-lea din anul 1370, care se refera la cercetarea unui fals in
care era implicat chiar sambelanul regelui, de la Rivire). Prima informatie privind expertiza
scrisului o avem din anul 1569, cand s-au intreprins cercetari asupra modului in care fusese
falsificata semnatura regelui Carol al-IX-lea.

Balistica judiciara are drept punct de plecare descoperirea metodelor de identificare

individuala a armelor de foc dupa gloantele si tuburile arse. Istoria balisticii judiciare este strans
legata de perfectionarea si dezvoltarea armelor de foc, de raspandirea acestora pe toate teritoriile
lumii, de folosirea armelor de foc la comiterea diferitelor infractiuni.

Prima incercare de a gasi, cu ajutorul glontului, calea spre arma cu care a fost tras, a fost
a lui Henry Saddard*(VASILE MACELARU Balistica judiciara), din politia judiciara
londoneza, care, in 1835, a urmarit si prins un infractor care comisese un omor cu ajutorul unei
arme de foc. Pe glont, el a descoperit o excrecenta care s-a potrivit cu tiparul pentru gloante gasit
la banuit.

Mai tarziu, in 1860, in Anglia, un politist a identificat un infractor care isi impuscase
pritenul, folosindu-se de dopul de hartie cu ajutorul caruia, pe vremea aceea, pulberea si
gloantele erau fixate in teava.

In Statele Unite, in 1879, un judecator a chemat drept martor pe un armurier pentru a

stabili daca s-a tras sau nu de curand cu arma invinuitului.

Primii care au evidentiat valoarea criminalistica a striatiilor au fost, paradoxal, nu

criminalistii, ci medicii legisti, care au descoperit ca profilul interior al tevii armei de foc lasa pe
gloantele trase anumite dungi ce pot folosi la identificarea armelor de foc. Astfel, profesorul in
medicina Alexandre Lacassagne, la Lyon, in urma examinarii unui glont scos dintr-un cadavru, a
observat pe acesta sapte dungi longitudinale, pe care apoi le-a comparat cu armele create de
interiorul tevilor armelor prezentate, identificand astfel exemplarul armei folosite.

In anul 1898, chimistul judiciar din Berlin Paul Jeserich a folosit o metoda noua de
identificare criminalistica, efectuand o tragere experimentala cu arma banuita, obtinand astfel
ceea ce noi mai numim astazi model de comparatie. Jeserich a fotografiat la microscop glontul
corp delict si glontul experimental, observand aceleasi stritii produse de profilul interior al tevii
pe ambele gloante.

In anul 1902, in Massachusetts, Statele Unite, Oliver Wendel Holmes, care trebuia sa
judece o persoana invinuita de omor prin impuscare, a apelat la un armurier, care a tras cateva
cartuse cu arma invinuitului, a captat gloantele intr-un cap cu bumbac si apoi le-a studiat cu lupa
si microscopul, ajungand la concluzia ca glontul corp delict a fost tras cu acceasi arma.

Punctul hotarator in dezvoltarea balisticii judiciare avea sa apara in Statele Unite, in

timpul primului razboi modial. La 21 martie 1915, in localitatea West-Shelly din statul NewYork
a fost comis un dublu asasinat. Invinuit pentru asasinat a fost un anume Stielow care, in urma
unei expertize false a fost condamnat la moarte. Cazul a prezentat un interes deosebit in special
pentru Charles E.Waite care, obsedat de aceasta condamnare la moarte a unui nevinovat, in 1919
a cautat sa gaseasca o cale stiintifica de a ajunge de la glontul corp delict la arma cu care a fost
tras acesta. El a colindat in perioada 1919-1923 fabricile de armament atat din Statele Unite cat
si din Europa, strangand date precise in legatura cu toate modelele de arme fabricate dupa anul
1850, colectionand un numar de 1500 de modele diferite de arme de foc. Charles E. Waite a fost
ajutat de fizicianul John Fisher si chimistul Phillip O. Gravelle (specialist in microscopie si
fotografie). Phillip O. Gravelle a inventat in 1925 microscopul de comparare, instrument care a
facut posibil ca doua gloante sa poata fi vazute simultan, intr-o singura imagine.

Munca inceputa de Charles E. Waite a fost continuata de Calvin Goddard, ale carui realizari
au asigurat Statelor Unite primatul in domeniul criminalisticii stiintifice, America devenind
astfel tara de nastere a balisticii judiciare.

Si in Europa necesitatea de a se cerceta omorurile comise cu arme de foc a silit organele de

politie sa se ocupe temeinic de balistica judiciara. In Luxemburg, Pierre Mediger a reluat in 1919
cercetarea urmelor de pe tuburile de cartus. Doctorul G. de Rochetar, care a preluat in 1920
conducerea nou-infiintatei scoli de criminologie si politie stiintifica, si locotenent-colonelul
Mage, profesor la scoala militara de razboi belgiana, au lucrat an de an amprentand si fotgrafiind
tuburi de cartus. La Paris, profesorul Balthazard, la Lyon Locard, la Atena grecul Georgiades,
rusii Matvejev si Suskin, precum si multi altii s-au evidentiat in lucrari stiintifice in domeniul
balisticii judiciare.

Tehnica moderna a ajuns mai greu in Europa, englezul Robert Churchill fiind primul
european care a vazut utilitatea microscopului de comparare. El a comandat un asemenea
exemplar, a luat legatura cu Goddard la New York si arezolvat cu succes o crima impotriva
politistului Gutteridge (26-27 noiembrie 1927).

Continuand pe calea pe care pornise Churchill, au fost construite microscoape de comparare

de catre Soderman in Suedia, Locard la Lyon, Mezger la Stuttgart si Kraf la Berlin. Se observa
astfel ca dezvoltarea balisticii judiciare este strans legata de inventarea, perfectionarea si
folosirea acestui aparat de stricta necesitate in expertiza balistica, microscopul comparator.

Balistica judiciara este destinata examinarii armelor de foc si a urmelor acestora, prin metode si
mijloace tehnico-stiintifice specializate, in scopul determinarii circumstantelor in care a fost
folosita o arma de foc la comiterea unei infractiuni si al identificarii sale.

Desi foloseste o serie de date din balistica generala (cunoscuta si sub denumirea
de balistica militara), cum ar fi cele referitoare la traiectorii (balistica exterioara) sau la impactul
asupra tintei (balistica tintei), se detaseaza de aceasta prin obiectivele urmarite si prin metodele
la care apeleaza, propunandu-si de exemplu identificarea armei dupa urmele lasate de aceasta pe
elementele de munitie (tuburi, proiectile), distanta de la care s-a tras si directia de tragere sau
timpul aproximativ al producerii impuscaturii (pe baza urmelor secundare ale tragerii), etc.

Sarcinile balisticii judicire sunt:

Descoperirea si studierea urmelor create prin intrebuintarea armelor de foc;

Descoperirea armelor de foc si munitiilor
Stabilirea orificiilor de intrare si de iesire a gloantelor ce au patruns prin diferite
obiectesau prin corpul uman si stabilirea ordinii impuscaturilor;
 Stabilirea distantei si directiei de tragere in scopul lamuririi unor imprejurari precum si
pentru descoperirea locului de unde s-a tras si a altor urme lasate de infractor;
Examinarea gloantelor, tuburilor, alicelor si burelor, a compozitiei lor chimice si a
modului de fabricare a acestora, in scopul stabilirii tipului de munitie precum si a
faptului daca tubul si glontul au format acelasi cartus.
Stabilirea vechimii relative a impuscaturii;
Stabilirea timpului relativ scurs de la ultima folosire a armei;
Verificarea tehnica a armei, stabilirea starii de functionare, a posibilitatilor de tragere cu
o arma defecta si a posibilitatii declansarii accidentale a armei;
Stabilirea faptului daca arma are in componenta pise straine de forma de fabricatie
initiala;
Restabirea seriei de pe unele din partile componente ale armei;
Identificarea generala si individuala a armelor cu teava ghintuita si a celor cu teava lisa.
Precum si identificarea unor piese sau parti componente ale armelor de foc.
Cea mai importanta si frecvent intalnita dintre sarcinile balisticii judiciare este
identificarea generala si individuala a armelor cu teava ghintuita, cu ajutorul gloantelor
si tuburilor trase.

Dispunerea expertizelor balistice judiciare

In legatura cu dispunerea expertizelor balistice judiciare, organelor de urmarire penala

le revin urmatoarele obligatii:

a) sa dispuna o expertiza balistica judiciara, printr-o rezolutie motivata care trebuie sa

cuprinda:

data (anul, luna, ziua) si locul dispunerii;

numele, prenumele, gradul si organul de politie din care face parte cel care dispune
expertiza;

temeiul de drept in baza caruia se dispune expertiza;

obiectivele expertizei (natura examinarii);

probele sau materialele care se pun la dispozitia specialistilor in vederea efectuarii

expertizei;

termenul de predare a raportului de expertiza;

numarul de exemplare;

semnatura.
b) sa cheme partile si expertul desemnat de conducerea institutiei de specialitate la sediul
organului de urmarire penala;

c) la termenul fixat, sa aduca la cunostinta ca :

urmeaza sa fie efectuata o expertiza balistica judiciara. Cu acest prilej, se prezinta rezolutia
motivata spre a face cunoscute obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa
raspunda;

partile si expertul au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si pot cere
modificarea sau completarea lor ;

partile au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele,
care sa participe la efectuarea expertizei alaturi de expertul anterior desemnat.

d) sa intocmeasca un proces-verbal, in care se va consemna faptul ca partilor li s-au adus

la cunostinta drepturile procesuale mentionate. Acest proces-verbal va fi semnat de parti si de
expert. Totodata, se fixeaza un termen rezonabil la care partile si expertul vor prezenta
observatiile, modificarile sau completarile cu privire la intrebarile formulate, iar partile vor
comunica daca recomanda un expert, care sa lucreze alaturi de expertul desemnat initial, pe
cheltuiala lor.

e) sa intocmeasca o rezolutie motivata prin care observatiile, modificarile sau

completarile pertinente vor fi admise, cele care nu au legatura cu cauza vor fi respinse si prin
care a va fi numit expertul recomandat. Acest act procedural nu se intocmeste in conditiile in
care partile nu au facut observatii privind intrebarile formulate si nici nu au cerut numirea unui
expert parte.

f) sa intocmeasca o noua rezolutie, motivata de dispunere a expertizei balistice, care, pe

langa elementele deja mentionate, va cuprinde si completarile sau modificarile admise, numirea
expertului parte, precizarea daca la efectuarea expertizei urmeaza sa participe si partile, precum
si modalitatea in care expertii pot lua contact cu partile pentru a primi explicatiile necesare.

La termenul stabilit prin rezolutia motivata, expertul va depune raportul de expertiza la

organul de urmarire penala. Daca la efectuarea expertizei prticipa mai multi experti, se va
intocmi un singur raport de expertiza ; opiniile separate cu privire la anumite obiective vor fi
motivate si consemnte in cadrul aceluiasi raport sau intr-o anexa. La primirea acestui raport,
organul de urmarire penala care a dispus efectuarea expertizei are urmatoarele obligatii :

sa cheme partile si sa le aduca la cunostinta continutul raportului de expertiza ;

sa incunostinteze partile ca au dreptul, in cazul in care considera ca expertiza contine

neclaritati, este incompleta sau concluziile sunt necorespunzatoare, sa solicite, in ordine,
explicatii verbale sau lamuriri scrise din partea expertului, realizarea unui supliment de expertiza
sau efectuarea unei noi expertize. In situatia in care constata ca partile sunt indreptatite, organul
de urmarire penala va dispune, din oficiu sau la cererea acestora, efectuarea acestor activitati in
mod corespunzator. In caz contrar, va respinge cererile partilor prin rezolutie motivata.

Raportul de expertiza comunica organelor de urmarire penala activitatile intreprinse de

experti si concluziile la care au ajuns, in urma examinarii materialelor de comparatie puse la
dispozitie, marcand momentul final al expertizei.

Regimul armelor de foc si al munitiilor in Romania

Reglementarile legale cu privire la regimul armelor si munitiilor prezinta o deosebita

importanta si din punct de vedere al criminalisticii deoarece, prin dispozitiile referitoare la
faptele care constituie infractiuni si la atributiile unor organe ale autoritatii de stat, ajuta la
identificarea si tragerea la raspundere a infractorilor care au folosit arme de foc.

Principala reglementare in acest domeniu este legea nr. 295/28.06.2004 cu privire la

regimul armelor de foc si al munitiilor, lege care a abrogat reglementarile anterioare.

Importanta acestei reglementari pentru criminalistica rezida din aceea ca stabileste reguli
stricte referitoare la detinerea, portul, folosirea armelor de foc si munitiilor, precum si la
producerea, exportul, importul si comercializarea acestora imputernicind in acelasi timp anumite
organe ale autoritatii de stat pentru exercitarea controlului asupra acestor activitati.

In acest sens trebuie subliniat rolul deosebit de important al organelor competente ale
Ministerului Administratiei si Internelor, care autorizeaza persoanele fizice si juridice pentru
detinerea, portul si folosirea armelor de foc si munitiilor, stabilind si numarul de arme ce pot fi
detinute, tinand totodata o evidenta stricta a acestora.

Legea 295/2004 aduce unele modificari si la uzul de arma in vigoare la momentul

respectiv, aceste dispozitii prezentand un rol deosebit de important pentru stabilirea vinovatiei
autorilor unor infractiuni comise cu arme de foc.

Dispozitiile legii prezinta interes si pentru ca definesc notiunile de arma de foc si munitie.
Astfel, in baza art.2, prin arma de foc se intelege acea arma al carei principiu de functionare are
la baza forta de expansiune dirijata a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin
arderea unei incarcaturi; sunt asimilate armelor de foc si ansamblurile, subansamblurile si
dispozitivele care se pot constitui si pot functiona ca arme de foc.

Munitia este definita ca ansamblu format din proiectil si, dupa caz, incarcatura de
azvarlire, capsa de aprindere, precum si celelalte elemente de ansamblare care ii asigura
functionarea si realizarea scopului urmarit.
Din punct de vedere al destinatiei, legea clasifica armele astfel:

- arme militare; - arme de aparare si paza;

- arme de autoaparare; - arme de tir;

- arme de vanatoare; - arme utilitare;

- arme de asomare; - arme cu destinatie industriala;

- arme cu tranchilizante; - arme de panoplie;

- arme de colectie; - arme vechi;

- arme de recuzita.

Aceasta clasificare este facuta in baza unui unic criteriu, acela al destinatiei armelor de
foc, criteriu ce se regaseste si in clasificarile facute de majoritatea cercetarilor criminalistice.

Sanctiunile stabilite de Legea 295 prezinta o importanta mai scazuta deoarece majoritatea
acestora sunt de natura contraventionala, raspunderea penala fiind stabilita de Codul Penal, mai
exact de art.279, care incrimineaza nerespectarea regimului armelor si munitiilor.

In concluzie trebuie subliniat faptul ca aceste reglementari legale trebuie sa stea la baza
muncii pe care o desfasoara organele de cercetare penala, implicit lucratorii criminalisti cu
specialitatea balistica judiciara.

Clasificarea armelor mai poate fi facuta si dupa urmatoarele criterii se face astfel:

Dup lungimea evii :

arme cu eava lung (carabine ,puti , puti mitralier , arme de vntoare i tir)
arme cu eava mijlocie (pistoale mitralier)
arme cu eava scurt (pistoale i revolvere )

Dup construcia canalului evii:

arme cu eava neted sau lisarme de vntoare cu alice , pistoale de semnalizare , arme de
tir redus
arme cu eava ghintuittirul cu cartue cu proiectil unic (pistoale, revolvere, carabine,
pistoale mitralier,etc.)
arme cu evi combinate (lise i ghintuite).

Dup modul de funcionare:

arme cu repetiie (rencrcare prin aciunea trgtorului)
arme semiautomate (ncrcarea i scoaterea tubului tras se fac automat, percuia se face pentru
fiecare tragere prin apsarea trgaciului)
arma cu tragere automat (rencrcarea prin energia gazelor n aciunea de recul).Acestea permit
tragerea n serii i n foc continuu printr-o singur apsare pe trgaci.
Dup calibru:
arme cu calibru mic-4,506,35 mm
arme cu calibru mijlociu-6,359,00 mm
arme cu calibru mare-peste 9,00 mm
La armele de vntoare calibrul se apreciaz,de regul, dup criteriul numrului de alice
fabricate dintr-un pfunt englezesc(calibrul 12 corespunde diametrului de 18,5 mm).

Dup modul de fabricaie:

arme de fabricaie industrialcaracteristici proprii pentru fiecare tip i model
arme de fabricaie meteugreasc (armele vechi n general)
arme de foc rudimentare din materiale improvizate
arme de foc modificate prin retezarea evii i patului.
n zilele noastre se gsesc n general arme de producie industrial, armele meteugreti,
rudimentare sau modificate fiind foarte rare datorit frecvenei sau uurinei cu care se procur
cele industriale.

Expertiza balistica judiciara a armelor de foc si a urmelor lasate de acestea

Fundamentul stiintific al identificarii armei de foc dupa urmele lasate in timpul tragerii pe tub
si glont se datoreaza fenomenelor produse din momentul armarii si pana la parasirea tevii armei de
catre proiectil.

In acest proces complex consumat intr-un timp foarte scurt, pe tubul cartusului si pe proiectil
sunt create, de catre unele componente ale armei, urme forma produse de camera de detonare, de
percutor, de peretele frontal al inchizatorului de gheara extractoare si de pragul armator.

Expertiza balistica judiciara poate rezolva urmatoarele probleme:

- stabilirea tipului si modelului armei folosita la comiterea unei infractiuni

- starea de functionare a armei de foc si a munitiei

- posibilitatea de tragere cu o arma de foc defecta

- stabilirea distantei de la care s-a tras si a directiei de tragere

- pozitia victimei si a tragaciului in momentul executarii focului

- stabilirea posibilitatii producerii unei impuscaturi accidentale cu o arma de

foc in stare functionale.

Cea mai importanta problema care poate sa o rezolve expertiza balistica judiciara ramane
insa identificarea armei de foc cu care s-a tras. Aceasta se face examinand comparativ urmele
specifice (striatii) create pe tubul cartusului si pe glontul in litigiu ridicat de la fata locului, cu
urmele ramase pe tuburile si gloantele rezultate in urma tragerilor experimentale efectuate cu
arma banuita ca ar fi fost folosita la comiterea unei infractiuni.

1. Examenul tehnic al armei de foc

Examinarea tehnica propriu-zisa a armelor de foc reprezinta prima etapa a cercetarilor

criminalistice de laborator la care este supusa o arma de foc, acesteia adaugandu-se si cercetarea
munitiei gasite in arma, a tuburilor si proiectilelor descoperite la fata locului.

a) Determinarea tipului, modelului si calibrului armei de foc

Determinarea tipului, modelului si calibrului armei se realizeaza prin simpla studiere a

inscrisurilor existente pe piesele armei de foc.

In cazurile in care inscriptiile lipsesc, fie datorita vechimii armei, fie datorita inlaturarii
cum ar fi, lungimea tevii, lungimea totala a armei, sistemul de functionare, de blocare, de
montare a mecanismului de tragere, etc. Datele obtinute sunt confruntate cu tabelele in care sunt
inregistrate caracteristicile armelor de foc.

In situatia in care arma nu a fost gasita este posibila stabilirea tipului, modelului si calibrului pe
baza datelor desprinse din examinarea tuburilor si proiectilelor. Astfel urmele formate pe tub de
mecanismele de tragere(percutor, inchizator, gheara extractoare, ejector, etc.) reflecta foarte clar
particularitatile de constructie iar urmele ghindurilor oglindesc, in ansamblu lor, caracteristicile tevii
armei si deci modelului de arma.

b) Stabilirea starii de functionare a unei arme de foc

Stabilirea starii unei arme de foc este necesara mai ales in cazurile in care trebuie sa se
clarifice doua aspecte esentiale:

daca arma se putea declansa accidental, fara apasarea tragaciului;

daca o arma deteriorata. Cu piese lipsa, putea fi totusi folosita pentru tragere.

Examinarea unei arme se efectueaza in laboratoare criminalistice si se face potrivit

particularitatilor constructive ale fiecarui tip sau model de arma. Mai intai se determina starea
tehnica a armei si modul de functionare a elementelor componente. Apoi se studiaza fiecare piesa
in parte, interesand gradul sau de degradare, de uzura, care pot constitui principalele cauze ale
declansarii accidentale. La piese se cerceteaza daca sunt originale sau improvizate.

Arma se poate declansa si datorita neatentiei sau imprudentei cazuri intalnite in practica
judiciara. In astfel de situatii, multe persoane invoca deseori declansarea accidentala (desi arma era in
stare buna de functionare) mai ales atunci cand fapta le este evident imputabila.
 Una dintre metodele tehnico-stiintifice de investigare o constituie cercetarea in radiatii de
tip gamma, denumita si examinarea defectoscopica si radiatii roentgen.

Examinarea prin metode specifice defectoscopice devine necesara la armele aflate intr-o
stare de degradare sau de rugina avansate, a caror manipulare reprezinta un pericol pentru
expertul balistic.

Prin gammagrafie se stabileste daca arma este sau nu incarcata, care este starea
elementelor componente si daca lipseste vreunul dintre aceste elemente ale armei.

Prin examinarea comparativa a cliseelor radiografice ale armei. In cauza si a armelor de

referinta este posibila stabilirea modelului folosit la comiterea unei fapte prevazute de legea
penala.

Alaturi de aceste metode, unii specialisti au insistat si asupra examinarii sonografice.

Aceasta metoda consta in analiza parametrilor acustici, caracteristici impuscarii, a celorlalte
zgomote produse de mecanismele de tragere(armare, percutie, aruncarea tubului).

c) Examinarea munitiei folosite la armele de foc

Examinarea munitiei folosite la armele de foc cu care s-au comis infractiuni are rolul de a
stabili tipul, modelul si anul de fabricatie al cartuselor, pe baza caracteristicilor, a inscriptiilor fabricii
producatoare, existente pe rozeta tubului. n cazul munitiei ne intereseaza, ca si in cazul armei,
apartenenta de grup a armei, precum si calitatea sau locul de provenienta al munitiei, gradul de
conservare, prin examene chimice.

Cum multe infractiuni se savarsesc cu ajutorul armelor de vanatoare, expertiza

criminalistica este chemata sa dea raspunsuri in legatura cu originea unor elemente care intra in
compunerea cartuselor armelor de vanatoare: alice, bure, rondele, care se pot fabrica si artizanal,
de catre vanatori. n cazul acestor tipuri de numitii se poate face un examen comparativ, intre ele
gasite la fata locului si cele descoperite la domiciliul celor banuiti.

Asemenea probleme sunt solutionate si in privinta munitiei tipice armelor de alarma si de

aparare.

Totodata in cazul savarsirii de infractiuni cu arme de foc, prin care se aduce atingere
vietii si sanatatii persoanei, in examinarea armelor de foc un rol important il are medicul legist,
cu care expertul criminalist va colabora strans.

2. Expertiza criminalistica a urmelor formate de armele de foc

a) Expertiza urmelor principale ale tragerii

Expertiza criminalistica a urmelor principale ale tragerii consta din examinarea orificiilor
de intrare si iesire a canalelor formate atat pe corpul uman cat si pe obiectele cu care glontul a
venit in contact. Totodata sunt supuse examinarii si urmele de ricosare.
 n privinta expertizei orificiilor de intrare, o prima problema de rezolvat este aceea a
stabilirii faptului daca aceste orificii sunt sau nu consecinta folosirii unei arme de foc sau a unei
arme de alta natura. Raspunsul se poate formula pe baza studierii caracteristicilor generale
reflectate de urma de intrare a glontului, caracteristici care difera in functie de natura obiectului
impuscat(tesut, lemn, metal, etc.).

Alaturi de aceste caracteristici privitoare la forma orificiului sunt avute in vedere si

caracteristicile individuale, specifice factorilor secundari ai impuscaturii, cum ar fi: urmele de
funingine, arsurile, tatuajele si rupturile provocate de gaze, precum si inelele de frecare si de
metalizare formate indiferent de distanta de la care s-a tras.

n cazul in care sunt gasite mai multe orificii de intrare si de iesire, se impune a fi clarificate
si alte aspecte, ca de exemplu: daca aceste orificii au fost formate de acelasi tip de glont, daca ele au
fost produse ca urmare a tragerii cu una sau mai multe arme dintr-o singura directie sau din directii
diferite, si daca distanta de tragere a ramas aceeasi.

Toate aceste aspecte se clasifica pe baza examenului comparativ dintre urmele in cauza si
urmele impuscaturilor efectuate experimental cu arme banuite a fi fost folosite si pe suporturi
asemanatoare celor gasite la fata locului.

b) Expertiza criminalistica a urmelor secundare ale tragerii

Cercetarea criminalistica a urmelor secundare ale tragerii este destinata descoperirii si

examinarii urmelor apartinand factorilor secundari ai tragerii cu o arma de foc, formati in jurul
sau in interiorul orificiului de intrare a proiectilului ca si a urmelor specifice de tragere formate
pe mana persoanei care a folosit arma de foc.

Prima etapa a expertizei criminalistice a cercetarii unor astfel de urme denumita si

expertiza preliminara, este destinata examinarii obiectului presupus purtator de urme
suplimentare de tragere. Aceasta examinare se face cu ajutorul microscopului optic, desi
rezultatele sale nu sunt intotdeauna cele dorite. De aceea se recurge la metode specializate ca:
examinarea chimica, examinarile spectrale, etc.

Examinarea chimica. Cu ajutorul aceste metode sunt puse in evidenta urmele

suplimentare de impuscare existente in jurul orificiului de intrare, in teava armei si pe mana celui
care s-a folosit de arma de foc respectiva. De exemplu se cauta identificarea nitratilor cu ajutorul
reactivilor speciali, cum ar fi cei pe baza de brucina, impregnati pe o hartie fotografica. Hartia se
introduce sub materialul presupus purtator de urma dupa care se calca cu un fier cald, prezenta
nitratilor conducand la aparitia unor puncte rosii.

Pentru identificarea nitratilor pe mana tragatorului se mai apeleaza la testul cu parafina

care este mai curand spectaculos decat concludent ca de altfel intreaga examinare chimica ce nu
este strict specifica, dand rezultate pozitive si in alte cazuri, din care motiv el trebuie interpretat
de organele judiciare cu rezerva cuvenita.
 Testul cu parafina consta in prelevarea reziduurilor de tragere depuse pe mana persoanei
sau pe alt suport, prin turnarea de parafina topita la care vor adera particule reprezentand urme
secundare ale tragerii cu o arma de foc. Dupa aceea se foloseste un reactiv pe baza de
difemilamina in acid sulfuric diluat.

Examinarile spectrale (microanaliza si spectrofotometria de absorbtie atomica) serveste la

punerea in evidenta a particulelor de cupru, plumb, etc., existente in urmele suplimentare ale tragerii cu o
arma de foc.

Prin aceste metode este posibila punerea in evidenta a inelului de metalizare ce duce la
determinarea naturii proiectilului.

Metodele de cercetare constau in stabilirea cu certitudine a existentei urmelor specifice

tragerii mai ales ale celor de pulbere, inclusiv pe mana tragatorului.

Dintre tehnicile de varf utilizate in laboratoarele criminalistice mentionam urmatoarele:

microscopia electronica cu baleiaj conjugata cu microscopia spectrala in radiatii

roentgen, cu microscopia electronica de radiatii cu dispersie de energie. Acest gen de
examinare permite o analiza punctuala a particulelor de pulbere descoperite pe mana
tragatorului prin microscopie urmata de analiza spectrochimica propriu-zisa.

microspectrofotometria in radiatii infrarosii permite analiza unor particule de

pulbere cu diametrul de 20 milimicroni, stabilind cu certitudine natura lor.

Aceasta metoda este efectuata cu aparate de tip Nanospec. Aparatul se compune dintr-un
microscop cu detector in radiatii infrarosii, un inregistrator spectral si un ordinator pentru
interpretarea datelor.

Alte tehnici de descoperire sau delimitare a suprafetei in care se afla factori suplimentari
ai tragerii se bazeaza pe examinarea in radiatii infrarosii, rezultatele fiind observate cu ajutorul
transformatorului electromagnetic sau fixate in fotografie.

Hartia fotografica se introduce sub obiectul presupus purtator de urma de funingine, dupa
care va fi expusa la radiatii infrarosii. Acestea vor strabate obiectul, cu exceptia locului in care se
gasesc particulele de funingine, impresionand hartia in functie de gradul de penetrare. Dintre
examinarile cu caracter orientativ care pot servi la stabilirea faptului ca o persoana a tinut in mana o
arma sau un alt obiect metalic, mentionam detectarea urmelor de metal cu ajutorul unei solutii de
testare. Reactia dintre solutie si particulele metalice va determina aparitia unei fluorescente specifice
sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Tehnica este denumita prescurtat TMDT (Trace Metal Detection
Tehnique).

3. Identificarea armei dupa urmele formate pe tubul cartusului si pe proiectil

Identificarea armei de foc cu care s-a savarsit o infractiune reprezinta scopul final al
oricarei expertize balistice judiciare.
 Mecanismul formarii striatiilor pe glont poate fi explicat astfel : in momentul exploziei
pulberii, sub presiunea gazelor ce iau nastere, glontul se angajeaza complet intre ghinturile
existente pe canalul tevii armei. Datorita faptului ca diametrul glontului este mai mare decat
calibrul armei el se deformeaza micsorandu-se. Camara glontului care se freaca de ghinturile din
interiorul tevii va fi sensibil zgariata luand forma canalului tevii.

La examinarea acestor striatii un rol important il are microscopul comparator care

permite vizualizarea in paralel a campurilor de striatii si juxtapunerea acestora in cazul in care
ele coincid ca forma, plasament si continuitate liniara.

Procesul de identificare consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor

descoperite in corpul victimei sau la fata locului, cu gloantele trase experimental cu arma gasita
in campul infractional ori ridicata de la persoana suspecta.

Examinarea destinata identificarii armei de foc parcurge doua faze principale: prima faza se
determina grupul sau categoria din care face parte arma, in baza caracteristicilor generale reflectate
de urmele formate pe proiectil si pe tub. n a doua faza are loc identificarea propriu-zisa, prin
examenul comparativ al caracteristicilor individuale specifice tevi ghintuite si fiecarui ansamblu al
mecanismelor de tragere.

a) Identificarea armei dupa urmele formate pe proiectil (glont)

Identificarea armei dupa urmele formate pe glont presupune, in faza initiala, o delimitare
a cercului armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercetarii a armelor ale caror caracteristici
generale nu corespund caracteristicilor reflectate de glont. Pentru aceasta se iau in calcul numarul
ghinturilor, latimea acestora, unghiul si sensul de rasucire, calibrul.

Pentru obtinerea modelelor de comparatie se efectueaza trageri experimentale cu armele

examinate. Tragerile se efectueaza dupa prealabila verificare a starii lor tehnice, la nevoi recurgandu-se
la gammagrafiere.

Rezultatele examinarii care pot fi cert pozitive sau negative, dar si de probabilitate, sunt
fixate prin fotografiere. Procedeu care, prin el insusi poate constitui un mijloc de examinare a
proiectilelor(compararea imaginii panoramice a proiectilului).

b) Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului

Acest gen de identificare se desfasoara in aceleasi conditii si faze ca si identificarea

dupa urmele formate pe glont. Captarea tuburilor de comparatie se realizeaza mai usor, prin
folosirea unor saculete ori sertarase in dreptul ferestrei carcasei inchizatorului.

Identificarea dupa urmele formate pe tubul cartusului prezinta un avantaj important fata de
identificarea armei dupa urmele existente pe proiectil, tubul ramanand intact in marea majoritate a
cazurilor de tragere, spre deosebire de proiectil, care se poate deforma la impactul cu obiectele mai
dure. Mai mult, tubul permite si identificarea armelor a caror teava nu contine suficiente caracteristici
individuale, in special tevile lise (din aceasta categorie fac parte si armele de vanatoare). Factorii de
individualizare a armei sunt formati pe tub de catre mecanismele de incarcare, tragere si extragere a
cartusului tras. Astfel, principalele urme incluse in sfera cercetarii de identificare sunt cele formate pe
rozeta tubului, gheara extractoare, pragul aruncator, peretii camerei cartusului, etc.

Pentru examinarea urmelor de pe tuburi se mai folosesc: discurile Metzger, care servesc
la masurarea unghiului format de urma percutorului cu urma ghearei extractoare; dispozitivul de
grafiere Dolegal ce permite fotografierea simultana a 12 tuburi.

Mijlocul tehnic de baza in examinare il reprezinta microscopul comparator, caruia i se

poate adauga compararea de microfotograme executate separat pentru tubul in litigiu si cel tras
experimental.

4. Obtinerea modelelor de comparatie si problemele ce se pot rezolva prin expertiza

balistica judiciara

Pentru obtinerea modelelor tip de comparatie se efectueaza trageri experimentale cu

armele examinate. Tragerile se efectueaza dupa prealabila verificare a starii tehnice a armei, la
nevoie recurgandu-se la gamma-grafiere.

De asemenea, este necesara curatirea tevii armei de rugina, praf, de alte reziduuri de
tragere, etc. Pentru trageri se apeleaza la munitie cu caracteristici asemanatoare cele descoperite
la fata locului. De exemplu, daca proiectilul are un calibru diferit de cel al armei banuite, la
tragerile experimentale se folosesc cartuse de calibru si calitatea celui descoperit, ceea ce nu
exclude si folosirea de munitie normala.

Tragerile se efectueaza in dispozitive speciale, denumite captatoare de proiectile care pot

fi de mai multe tipuri: cutii sau lazi lungi dreptunghiulare, umplute cu vata ori calti si impartite
pe compartimente (in prezent fiind cele mai utilizate); tuburi de circa 4 m cu apa si inchise cu
membrana de cauciuc, cutii cu compartimente umplute cu materiale plastice, important fiind sa
se obtina proiectile de comparatie de buna calitate. Captatorul de proiectile, folosit la noi in tara,
este format dintr-o cutie lunga de circa 3 m cu o latura de 40 cm, impartita in mai multe
compartimente (sertare) umplute cu vata. Numarul tragerilor experimentale este limitat la
aproximativ 3-5 focuri fiecare proiectil fiind analizat separat, indicandu-se numarul tragerii, data
si expertul care a efectuat aceasta tragere.

Dintre tehnicile comparative, mai semnificative sunt:

Examinarea la microscopul comparator. Acest tip de examinare permite observarea

directa a continuitatii liniare sau discontinuitatii liniare a striatiilor formate pe glont
de particularitatile microreliefului tevii.

Compararea mulajelor obtinute de pe proiectilul in litigiu si cel tras experimental.

Acest mulaj se realizeaza cu materiale plastice transparente sau prin galvanoplastic.
Se mai pot realiza examene comparative pe diagrame realizate la striagrafe, care
descriu grafic relieful proiectilului. Este posibila si recurgerea la procedeul rularii
proiectilelor pe suporturi plastice(ceara, aliaje termoplastice) ncepand din 1989
 Politia tehnico-stiintifica franceza studiaza un sistem de masurare profilmetrica si
analiza a imaginii, apelandu-se la un palpator, un convertizor analogic digital si la
un calculator care reconstituie imaginea tridimensionala.

Rezultatele examinarii pot fi cert pozitive sau negative dar si de probabilitate. Aceste
rezultate sunt fixate prin fotografiere, procedeu care prin el insusi, poate constitui un mijloc de
examinare a proiectilelor.

2.5. Alte probleme ce se pot solutiona prin expertiza balistica judiciara a armelor de
foc

a) Refacerea inscriptiilor stantate pe armele de foc

Refacerea inscriptiilor(seriilor) inlaturate de pe armele de foc este necesara pentru

stabilirea locului de provenienta a armei, a modelului armei si a anului de fabricatie.

Infractorii indeparteaza prin razuire, inscriptiile stantate de pe armele de foc pentru ca

acestea sa nu fie identificate in caz ca a fost sustrasa dintr-un depozit de armament.

Restabilirea inscriptiilor stantate se poate face prin urmatoarele metode: chimica,

electrochimica si feromagnetica. Aceasta refacere este posibila datorita modificarilor structurale
de adancime, suferite de metal pe locurile stantate si comportarii diferite a acestor locuri fata de
actiunile chimice, electrolitice sau magnetice.

Metoda chimica. Pentru aplicarea metodei chimice, portiunea de metal unde urmeaza sa
se refaca inscriptia razuita, se netezeste pana la luciul de oglinda, apoi se degreseaza cu eter sau
amoniac, se ingradeste cu un parapet de plastilina si se toarna reactivul. Pentru obiectele de fier
sau otel, reactivul este format din acid ayotic 25 ml, acid acetic glacial 25 ml, alcool etilic 50 ml.

Reactivul se depune intr-un strat de 2-3 mm se lasa 2 ore apoi se inlocuieste proaspat,
operatia repetandu-se pana la aparitia imaginii.

Imaginea apare in intregime sau partial, in mod succesiv, ea trebuind fotografiata imediat,
deoarece nu poate fi refacuta a doua oara.

Metoda electrochimica sau metoda electrolitica. Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca

partile care au suferit o deformare plastica, prin stantare se dizolva mai usor in procesul de coroziune
electrochimica. Suprafata respectiva este lustruita si degresata. Baia electrolitica este formata dintr-o
solutie apoasa de 2% clorura de sodiu, iar sursa de energie electrica este o baterie de buzunar. Arma
se acopera cu un strat de plexiglas in partea ce urmeaza a fi introdusa in electrolit, taindu-se o
ferestruica in dreptul locului unde urmeaza a se reface inscriptia inlaturata. Arma se leaga la anod iar
la catod se pune o placa de plumb. Imaginea formata rezista mai mult timp. Dintre variantele acestei
metode cea mai viabila este considerata varianta bazata pe aparatul denumit Electronoserpil care
functioneaza la o tensiune retea de 120 V sau 220V precum si la o tensiune de 6 volti (baterie).
 Este prevazut cu un palpator in cavitatea caruia este un tampon cu vata imbibata cu o
solutie electrolitica (acid clorhidric 40 ml, apa distilata 30 ml, alcool etilic 25 ml si clorura de
cupru 5 gr).

Suprafata metalica se slefuieste bine se curata cu alcool. Cu ajutorul electrolizei, cuprul

se depune pe urmele seriilor sau inscriptiilor batute in metal. Seriile astfel relevate raman stabile
putand fi fotografiate insa timpul de evidentiere este in general scut de cateva minute.

Metoda feromagnetica Aceasta metoda se bazeaza pe proprietatea partilor care au fost

stantate de a retine diferit magnetizarea fata de restul metalului obiectului cercetat.

Relevarea inscriptiilor indepartate se face prin sedimentarea unor microparticule

magnetice pe suprafata care in prealabil, a fost magnetizata. Se foloseste o suspensie magnetica,
formata din particule feromagnetice (miniul de fier, ocrul) in suspensie in alcool, benzina sau
apa. Oxizii de fier se mojareaza impreuna cu alcool metilic, apoi se sedimenteaza pana se obtine
o pulbere foarte fina. Metoda deromagnetica se poate repeta fara sa dauneze calitatilor metalului
in ceea ce priveste reconstituirea inscriptiilor inlaturate de pe o arma de foc.

Toate aceste metode pot fi folosite in cazul refacerii seriilor sau inscriptiilor inlaturate de pe orice
obiect metalic(refacerea seriilor motoarelor, caroseriilor masinilor furate, precum si a altor masini, utilaje
inseriate).

b) Examinari acustice si alte genuri de examinari balistice

Investigatiile acustice presupun examinarea urmelor sonore ale impuscaturii, armarii si

percutiei, ea servind atat la stabilirea tipului si modelului de arma, cat si la identificarea propriu-
zisa, pe baza examenului comparativ al sonogramei in cauza cu sonogramele obtinute prin trageri
experimentale.

Identificarea ar fi posibila teoretic, numai prin existenta unei imprimari a urmelor

sonore ale impuscaturii, in momentul savarsirii infractiunii, imprimare ce trebuie sa
indeplineasca, obligatoriu, anumite conditii de ordin calitativ.

Controversa privitoare la ceea ce s-a denumit expertiza fonobalistica nu este lipsita de temei;
zgomotele produse de o anumita arma fiind realmente greu de diferentiat fonic de zgomotele unei alte
arme similare care folosesc aceeasi munitie. Ceea ce s-a incercat in practica a fost stabilirea numarului
de tragatori in cazul asasinarii presedintelui Kennedy. Cele doua expertize efectuate in anii 1970 si 1981
au ajuns la concluzia, cu caracter de probabilitate ca, in cazul mentionat, au existat doi tragatori.
Problema identificarii ca atare a armelor nu a fost insa evocata.

2.6. Alte genuri de examinari balistice examinarea armelor de foc atipice sau de fabricatie
artizanala; examinarea urmelor lasate de pistoale de implantare a bolturilor; examinarea armelor de
alarma si de aparare.

a) Examinarea armelor de foc atipice sau de fabricatie artizanala

 Aceasta examinare este destinata stabilirii caracteristicilor de fabricatie, a
particularitatilor balistice generale, precum si a eventualelor elemente particulare pe baza carora
se poarte face identificarea armei de foc. Dintre expertizele de acest gen, cele mai frecvente
privesc armele de fabricatie artizanala, ori improvizatii de arme (unele confectionate din tevi).

b) Examinarea urmelor lasate de pistoalele de implementare a bolturilor

Aceste arme desi nu sunt incluse in categoria armelor de foc, sunt apte sa produca leziuni
mortale, in practica intalnindu-se asemenea cazuri datorate neglijentei sau neatentiei.

Privitor la pistoalele de implementare a bolturilor este necesara efectuarea expertizei

balistice cu caracter tehnic general, intrucat, in practica, au fost semnalate cazuri de incercari de
modificare a functionarii lor. Printre aceste modificari, autorii urmareau transformarea pistolului
de implementat bolturi intr-o arma obisnuita, pretabila la savarsirea de infractiuni.

c) Examinarea armelor de aparare care folosesc gaze nocive

Acest gen de examinare specifica oricarei examinari tehnice criminalistice, este tot mai
frecventa astazi si urmareste stabilirea tipului de teava a armei, de regula aceasta fiind obturata,
destinata numai gazelor.

O atentie deosebita se acorda munitiei identificarii tipului de gaze folosite a modului si a

locului de fabricatie a armei respective, n aceasta categorie de arme de foc intra armele de
imrastiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare.

2.7. Mijloacele tehnice folosite la efectuarea expertizei balistice judiciare

La efectuare expertizei balistice un rol important il ocupa microscopul comparator care

permite examinarea simultana a doua zone de interes (microstriatiile create de plinurile si
ghinturile tevii, urmele de percutie de pe capse, urmele ghiarei extractoare a tuburilor trase din
camera de detonare si urmele ejectorului create pe tubul cartusului permitand si efectuarea
juxtapunerii in vederea stabilirii continuitatii liniare a striatiilor. In prezent sunt folosite doua
tipuri de microscoape comparatoare respectiv Leitz si Leica DMC.

Ambele se compun din oculare, un sistem optic de prisme cu doua cai, doua ansambluri
de obiective interschimbabile cu zoom si diafragme, doua mese reglabile pe care sunt fixate
obiectele examinate, precum si din surse de iluminare reglabile.

Microscopul comparator Leica DMC

Ca accesorii, in complexul microscopului comparator intra diverse piese ce servesc la fixarea

gloantelor si tuburilor in functie de calibru.

Microscopul comparator Leica DMC are un sistem modern de fixare a rezultatului

examinarilor prin fotografiere pe film precum si achizitionarea de imagini cu o camera video,
vizualizarea pe monitor si printarea acestora.
 Expertiza balistica poate fi completata cu examinari fizico-chimice in vederea stabilirii
compozitiei materialelor explozive sau a proiectilelor. Ea poate fi asociata si cu examinari
biocriminalistice atunci cand in cauza prezinta interes urmele biologice descoperite la fata
locului pe tub, proiectilul ori pe obiectele de imbracaminte ale victimei sau faptuitorului.

Pentru exemplificare prezentam in continuare un raport de expertiza balistica complex, la

intocmirea caruia a fost cooptat si un expert chimist, pentru a se stabili daca s-au efectuat trageri
recente cu arma in cauza.

Prin examinarile comparative efectuate intre gloantele trase experimental cu arma in

cauza si cele din evidenta cauzelor ramase cu autori neidentificati, s-a stabilit ca arma respectiva
a fost folosita la comiterea unei infractiuni.

Bibliografie :
1. V. Macelaru, Balistica judiciara, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1972
2. C.Nedelcu, Tehnica si tactica criminalistica , Editura Hamangiu, 2014
3. E.Stancu, Tratat de criminalistica, Editura Universul juridic, 2006
4. https://dreptmd.wordpress.com
5. http://www.criminalistic.ro/balistica-judiciara/