Tema I.

Noțiuni întroductive în

disciplina criminalistica.

Autor: Anatolie CEACHIR

 SUBIECTELE

1.Noțiunea, obiectul și sarcinile criminalisticii.

2.Sistemul și principiile fundamentale ale
criminalisticii.
3.Metodologia criminalisticii.
4.Locul criminalisticii în sistemul ştiinţelor juridice,
judiciare, tehnice şi naturale.
1.Noțiunea, obiectul și sarcinile criminalisticii.

 Criminalistica s-a format ca o ştiinţă judiciară la sfârşitul

secolului al XIX-lea, fondatorul ei fiind recunoscut de cei mai
mulţi specialişti, cunoscutul judecător de instrucţie austriac şi
profesor de drept penal, Hans Gross. Acesta a folosit pentru
prima dată în literatura juridică termenul de criminalistică în
anul 1893, prin editarea Manualului judecătorului de instrucţie,
care a fost reeditat în scurt timp sub denumirea Manualul
judecătorului de instrucţie în sistemul criminalisticii.
 Înaintea lui Hans Gross, un reputat specialist francez,
Alphonse Bertillon, şef al Serviciului de identitate judiciar din
Paris la sfârşitul secolului trecut a pregătit cadrul apariţiei
ştiinţei criminalisticii. Fiind inventată ”metoda Bertillionaj” sau
metoda descrierii semnalmentelor exterioare a persoanelor
condamnate (metoda antropometrică)....
NOȚIUNEA
 Disciplina Criminalistica reprezintă o ştiinţă judiciară care
studiază legităţile de formare a urmelor infracţionale şi
elaborează metode şi mijloace destinate administrării
probelor în justiţia penală, prin aceasta contribuind la
descoperirea şi prevenirea infracţiunilor. La elaborarea
metodelor, mijloacelor şi procedeelor noi de combatere a
criminalităţii este valorificată experienţa acumulată de-a
lungul anilor în prevenirea, descoperirea şi cercetarea
infracţiunilor prin mijloace, metode şi procedee de activitate
performante, puse la dispoziţie de ştiinţa şi tehnica modernă.
 Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter autonom
şi unitar, care însumează un ansamblu de cunoştinţe despre
metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate
descoperirii, cercetării faptelor antisociale, identificării
persoanelor implicate în săvârşirea lor, precum şi prevenirea
pregătirii şi desfăşurării unor asemenea fapte.
OBIECTUL
 Obiectul - propriu al ştiinţei Criminalisticii prezintă importanţă pe două
planuri distincte: pe de o parte, remarcă aportul său particular în aflarea
adevărului, iar pe de altă parte, evidenţiază unicitatea şi autonomia sa faţă
de celelalte ştiinţe juridice şi nejuridice (medicina legală, psihologia
judiciară, fizica, chimia, biologia judiciară), dar aflate în slujba justiţiei.....

 Funcții:1.Funcția cognitivă – presupune un cerc larg de cercetări științifice,

generalizări și de analize să contribuie la cunoașterea legităților ...
 2.Funcția constructivă- este inerentă oricărui domeniu științific, deoarece
știința este chemată nu numai să cunoască realitatea obiectivă, dar și să
transforme această realitate în folosul și spre binele acestuia.
 3.Funcția comunicativă – constă în acumularea și sistematizarea
cunoștinților cu privire la mijloacele și metodele de cercetare penală prin
procesul de instruire și publicitate în practica cotidiană a celor ce
înfăptuiesc justiția.
 SARCINILE:
 Sarcina generală a criminalisticii este asistenţa ştiinţifică şi sprijinul
organelor de drept în activitatea de investigare a infracţiunilor.
 Sarcinile speciale, caracteristice doar acestei ramuri ştiinţifice,

tradiţional, se rezumă la următoarele:

 a) analiza legităţilor ce fac temelia obiectului de studiu al

criminalisticii, dezvoltarea de mai departe a teoriei generale şi a

celor particulare drept condiţie necesară pentru lărgirea bazelor
teoretice şi sporirea eficacităţii practice a recomandaţiilor ei;
 b) elaborarea noilor mijloace şi metode de colectare, examinare şi

utilizare a materialelor de probă, perfecţionarea celor existente;

 c) elaborarea şi perfecţionarea bazelor organizatorice, tactice şi

metodice ale urmăririi penale şi a dezbaterilor judiciare;

 d) studierea criminalisticii ţărilor dezvoltate, implementarea

experienţei pozitive a acestora în practica de urmărire penală a țării

noastre.
 Sarcinile concrete:
 Sarcinile concrete:
 a) asistenţa criminalistică a activităţii de

combatere a crimei organizate şi a corupţiei,

narcomaniei, contrabandei, traficului de
persoane, a terorismului, banditismului,
asasinatelor la comandă, infracţiunilor
informatice, economice, ecologice etc.;
 b) implementarea unor sisteme

automatizate de evidenţă criminalistică şi

algoritmizare a cercetării infracţiunilor.
 Sistemul Criminalisticii
 La ora actuală șiinţa şi cursul universitar de criminalistică este
structurat în patru compartimente: teoria generală a criminalisticii,
tehnica criminalistică, tactica criminalistică, metodica criminalistică -
toate, constituind suportul ştiinţific în lupta cu criminalitatea.
 1.TEORIA GENERALĂ - este baza metodologică a ştiinţei în totalitate,
o imagine idealizată a acesteia ce cuprinde trei blocuri de cunoştinţe:
1) bazele scientologice ale criminalisticii (obiectul, sistemul,
principiile, sarcinile, istoria ştiinţei şi alte elemente introductive); 2)
bazele ei metodologice (sistemul de metode şi idei folosite în
cercetările criminalistice); 3) sistemul de teorii criminalistice
doctrinare - „extrase” din conţinutul celorlalte trei compartimente.
 Deci, teoria generală a criminalisticii constituie un sistem de principii
conceptuale, noţiuni şi categorii, definiţii şi conexiuni ce
interpretează obiectul ştiinţei în ansamblu.
  
 2.Tehnica criminalistică
 Tehnica criminalistică prezintă un ansamblu de cunoştinţe sintetice, în
baza cărora se elaborează metode şi diverse tehnici, destinate
colectării, examinării şi utilizării materialelor de probă la investigarea
infracțiunilor. Compartimentul este alcătuit din două părţi: 1) Tezele
generale în care se abordează noţiunea, sistemul şi sarcinile ei,
clasificarea, principiile şi formele de aplicare a metodelor şi mijloacelor
tehnico-criminalistice ş.a.; 2) Mijloacele tehnico-criminalistice şi
procedeele propriu-zise de căutare și procesare a materialelor de
probă.
 Fundamentul acestui compartiment îl formează atât datele unor
ştiinţe tehnice, cât şi naturale, incluse în mai multe subramuri
considerate astăzi tradiţionale, precum: - fotografia criminalistică,
înregistrarea audio şi video; - cercetarea urmelor materiale ale
infracţiunii; - cercetarea criminalistică a armelor şi urmelor acestora;
- cercetarea documentelor; - gabitoscopia criminalistică; - asistenţa
informaţională a activităţilor criminalistice (înregistrarea) ş.a.
 3.Tactica criminalistică
 Tactica criminalistică constituie, de asemenea, un sistem de teze ştiinţifice şi
recomandaţii practice, elaborate în baza studierii legităţilor din sfera
organizării, planificării şi efectuării urmăririi penale, predestinat optimizării
procesului de investigaţie al infracţiunilor, realizat în condiţii de împotrivire
reală sau potenţială, directă sau indirectă din partea unor subiecţi cu interese
contrare celor ce preocupă organele de urmărire penală.
 Tactica criminalistică cuprinde: 1) Tezele generale ce privește problematica
obiectului, structurii, sarcinilor şi principiilor tacticii, dar şi bazele ştiinţifice
ale organizării activităţilor de urmărire penală, precum: - planificarea
cercetării infracţiunilor; - tactica interacţiunii organelor de urmărire penală cu
cele speciale de investigaţii şi criminalistice; - valorificarea sprijinului maselor
largi de populaţie, a mijloacelor mass-media în activitatea de investigație; -
teoria privind versiunile criminalistice; - teoria privind situaţiile de urmărire
penală; - teoria privind procedeele tactice aplicate în activitatea de urmărire;
- teoria privind operaţiile şi combinaţiile tactice; - teoria privind decizia
tactică a organului de urmărire penală ş.a. 2) Tactica pregătirii, efectuării şi
fixării rezultatelor acţiunilor de urmărire penală, prevăzute de CPP RM.
 4.Metodica criminalistică
 Metodica criminalistică prezintă un sistem de teze ştiinţifice, în baza
cărora se elaboreaă indicaţii metodice şi recomandaţii practice privind
organizarea şi realizarea investigării diverselor varietăţi de infracţiuni,
prezentate în legea penală (omoruri, tâlhării, violuri, furturi etc.).
Structura metodicii cuprinde: 1) Tezele generale consacrate expunerii
bazelor metodologice ale compartimentului (obiectul, sarcinile, principiile,
sursele şi legăturile ei cu alte subramuri), precum şi fundamentele
ştiinţifice ale organizării cercetării şi prevenirii infracţiunilor, precum: -
teoria criminalistică privind organizarea cercetării infracţiunilor; - teoria
privind metodicile particulare de cercetare a infracţiunilor; - teoria
caracteristicii criminalistice a infracţiunilor; - clasificarea criminalistică a
infracţiunilor; - teoria privind algoritmizarea cercetării infracţiunilor ş.a.
2) Metodicile particulare de cercetare a anumitor genuri şi grupuri de
infracţiuni, adică sfaturi ştiinţific argumentate ce poartă caracter tipizat,
utile pentru cercetarea genurilor de infracţiuni ce sunt, de regulă,
consfinţite normativ în legea penală.
Principiile:
 Principiul legalităţii – este prevăzut de art.2 al Codul penal şi art.2 al Codului
de procedură penală. Conform acestui principiu întreaga activitate de
investigare a infracţiunilor se desfăşoară cu stricta respectare a prevederilor
legale.
 Principiul aflării adevărului - este prevăzut de art. 3 al Coduli de procedură
penală. Concluziile desprinse de către organele judiciare prin intermeniul
probelor trebuie să reflecte cu exactitate realitatea obiectivă.
 Principiul prezumţiei de nevinovăţie. Orice persoană împotriva căreia a fost
pornit un proces penal este prezumată a fi nevinovată pe tot parcursul
acestuia.
 Principiul existenţei urmelor infracţiunii. Orice activitate ilicită a omului
produce transformări şi modificări produse la locul faptei sub forma urmelor.
 Principiul identităţii. În centrul investigaţiilor criminalistice se află
identificarea persoanelor, obiectelor sau fenomenelor ce se află în legătură
cauzală cu faptele incrimnate prin legea penală.
 Principiul operativităţii în efectuarea activităţii de urmărire penală -
presupune constatarea la timp şi în mod complet a faptelor prevăzute de
legea penală, şi idetnificarea infractorilor.
 3.Metodele de cercetare:
 Metoda, în accepţia cea mai largă a
cuvântului, este modul de percepere, însuşire
şi transformare a realităţii lumii
înconjurătoare, o modalitate de cunoaştere a
realităţii, de soluţionare a unor sarcini.
 Legea universală a dialecticii este

determinantă şi în investigaţiile criminalistice.

3.1.Metode general-ştiinţifice:
 Metode general-ştiinţifice, care se sprijină pe
logică: analiza şi sinteza; inducţia şi deducţia;
ipoteza; analogia; abstractizarea;
generalizarea.
 O altă grupă de metode au ca suport folosirea

organelor senzoriale şi de raţiune ale omului:

observaţia; - descrierea; - comparaţia –
experimentul; modelarea - metode
matematice şi cibernetice; - metode euristice.
3.2. Particular ştiinţifice:
 Fiind în marea majoritate preluate în direct sau
prin adaptare la specificul cercetărilor
criminalistice din diverse ramuri ale ştiinţelor
naturale, metodele din această categorie sunt
atestate sub diverse denumiri, de exemplu
«metode fizice» , «metode de ramură» ,
«metode adaptate la specificul criminalisticii»,
«metode ştiinţifice şi tehnice».
 In toate cazurile însă se au în vedere, în primul
rând, metodele fizice sau fizico-chimice,
matematice şi antropologice.
3.3. Metode speciale criminalistice
 1) Metode criminalistice propriu-zise, adică elaborate de însăşi ştiinţa în
cauză şi valabile pentru cercetările criminalistice realizate în cadrul tuturor
compartimentelor şi anume: - metode tehnico-criminalistice (fotografice,
traseologice, balistice, gabitoscopice, de descoperire, fixare şi cercetare a
urmelor în condiţii de teren, de interpretare a urmelor la faţa locului, de
expertizare a probelor în condiţii de laborator etc.); - metode tactico-
criminalistice sprijinite pe datele logicii, ale psihologiei, organizării
ştiinţifice a muncii, pe tezele teoriei adoptării deciziilor, a dirijării reflexive,
a reflexiilor euristice ş.a. - metode criminalistice de prevenire, descoperire
şi cercetare a infracţiunilor (metode de cercetare programată, crearea unor
algoritmi de cercetare şi modelare criminalistică ş.a. ).
 2) Metode preluate din alte ştiinţe sau transformate şi adaptate creativ la
propriile necesităţi: - metode fizice şi chimice de examinare a morfologiei
(structurii exterioare), a compoziţiei, structurii şi însuşirilor diverselor
substanţe, materiale şi articole; biologice; psihologice, sociologice;
statistice, antropologice;
4.Criminalistica în sistemul ştiinţelor:
 O legătură mai pronunţată se observă între criminalistică şi dreptul procesual penal, cea
dintâi elaborând procedee şi reguli tactice pentru o realizare mai eficientă a activităţilor
de urmărire penală, cea din urmă stabilind limitele şi condiţiile de aplicare a acestor reguli
şi recomandaţii la înfăptuirea acţiunilor de urmărire penală, competenţele participanţilor
privind utilizarea metodelor şi mijloacelor criminalistice.
 Cu dreptul penal, această legătură se manifestă prin urmărirea unui scop comun –
realizarea politicii penale. Studiind acţiunile ce constituie infracţiuni, dreptul penal
determină elementele constitutive ale acestora, prilej pentru care criminalistica elaborează
mijloace de cercetare a lor. Datele dreptului penal privind stadiile activităţilor
infracţionale, vinovăţia, participaţia şi alte momente sunt puse la baza elaborării
versiunilor de urmărire penală, a metodicilor de cercetare a cauzelor, a creării
caracteristicilor criminalistice ale genului de infracţiuni ş.a.
 Relaţii trainice există între criminalistică şi criminologie. Acestea rezidă în faptul că
parametrii criminologici ai fenomenului infracţional în ansamblu (starea, dinamica,
structura etc.) demonstrează nu numai nivelul eficacităţii practice a utilizării mijloacelor şi
cunoştinţelor criminalistice, dar şi eventualele direcţii de aplicare a unor astfel de metode
şi mijloace în scopul investigării infracţiunilor.
 teoria activităţii speciale de investigaţii
 Cu medicina legală
 filozofia, logica, etica, psihologia judiciară
ÎNTREBĂRI PENTRU AUTOEVALUARE:
 1. Cum a-ți formula definiția criminalisticii ca
știință?
 2. Care sunt legitățile studiate de știința
criminalistică?
 3. Cum este structurată știința criminalistică?
 4. Care sunt sarcinile generale și speciale ale
criminalisticii?
 5. Care sunt metodele de cunoaștere folosite în
cercetările criminalistice?
 6. Demonstrați prin exemple concrete legătura
criminalisticii cu științele adiacente?
Mulțumesc pentru atenție!