TRASEOLOGIA (CERCETAREA CRIMINALISTICA A URMELOR) Definirea si clasificarea urmelor Definirea urmei ntr-o definitie cuprinzatoare, "prin urma se ntelege

orice modificare materiala produsa ca urmare a interactiunii dintre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si elementele componente ale mediului unde si desfasoara activitatea infractionala, modificari care, examinate individu-al sau n totalitate, pot conduce la: stabilirea faptei, identificarea faptuitorului, a mijloacelor folosite si la lamurirea mprejurarilor cau-zei" (Gheorghe Pasescu, Tratat practic de criminalistica, vol. I, 1976). Clasificarea urmelor Dupa factorul creator: urme ale omului; urme ale animalelor; urme ale plantelor; urme ale obiectelor si instrumentelor; urme create de unele fenomene. Dupa factorul primitor de urme: urme primite de om, de anima-le, de vegetale, de obiecte. Dupa esenta lor: urme forma, urme materie, urme pozitionale. a. Urmele forma se subclasifica astfel: . n raport cu procesul de miscare n care s-au format: urme statice; urme dinamice. . n raport cu modificarile aduse corpului primitor: urme de adncime; urme de suprafata. Urmele de suprafata pot fi: de stratificare; de destratificare Urmele de stratificare si de destratificare pot fi: vizibile; invizibile (sau latente). b. Urme materie Clasificarea urmelor dupa marime: macrourmele; microurmele. Dupa posibilitatile pe care le ofera n procesul identificarii: urme apte, care permit identificarea obiectului creator; urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie la stabilirea apartenentei de gen. ntr-o alta conceptie, urmele sunt clasificate astfel: . Dupa factorul creator: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum

sunt incendiul si explozia. . Dupa modul de formare a urmelor: urme statice; urme dina-mice; urme de suprafata; urme de adncime. Urmele de mini Dactiloscopia Dactiloscopia este "stiinta privind studiul desenelor papilare" (Constantin Turai). Utilizarea impresiunilor digitale are ca scop identificarea persoanei: identificarea persoanei care si ascunde identitatea, prin compararea amprentelor papilare cu impresiunile din

fisele dactiloscopice (daca este recidivist); identificarea persoanei care a lasat o urma papilara la locul faptei, prin compararea cu impresiunile persoanei suspecte; identificarea cadavrelor cu identitate necunoscuta; compararea impresiunilor digitale descoperite n mai multe locuri, pentru stabilirea autorului comun. O amprenta digitala gasita pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu suportul pe care a fost descoperita urma, dar nu constituie, prin ea nsasi, o proba de vinovatie. Proprietatile desenelor pa 717o147h pilare: unicitatea; imuabilitatea; fixitatea si inalterabilitatea. Modul de formare a urmelor papilare: amprentele mulate; amprentele vizibile; amprentele latente. DETALIILE CARACTERISTICE ALE DESENULUI PAPILAR 1. Contopire; 2. Creste alternative; 3. ntrerupere de creasta; 4. Fragment de creasta papilara; 5. Inel punctat; 6. Butoniera; 7. Trifurcatie; 8. Bifurcatie; 9. Deviere de creste; 10. Grup de creste papilare; 11. Anastomoza; 12. Punct papilar; 13. Depasire de creasta; 14. nceput de creasta; 15. Rentoarcere; 16. Ramificatie; 17. Triunghiul capetelor de creste; 18. Creasta aderenta (crlig); 19. Sfrsit de creasta papilara; 20. Inel; 21. Contopire tripla; 22. Intersectie Procedee de relevare a urmelor latente Relevare prin metode fizice: prin prafuire sau pulverizare cu pulberi de contrast; cu substante fluorescente; afumarea directa; metalizarea ntr-o camera de vid.

Relevare prin metode chimice: evidentierea cu vapori de iod; aburire cu vapori de acid fluorhidric; aburire cu vapori de cianoacrilat; evidentierea cu reactivi chimici; Relevare prin metode optice. Fixarea si ridicarea urmelor de mini (Camil Suciu, Emilian Stancu, Ion Mircea) Sub raport procedural, urmele sunt fixate prin procesul-verbal, n care se consemneaza: urmele descoperite si metodele de releva-re folosite; locul n care au fost gasite, distantele fata de principalele repere (copaci, axul soselei, fereastra, usa, pat etc.); pozitia lor fata de obiectul principal; modelul, marca, tipul, seria; starea urmei sau a obiectului (deteriorat, umed, n putrefactie, cald, rece, topit etc.); cantitatile gasite; conditiile n care au fost descoperite; starea timpului; fotografiile executate; transferarea pe pelicule adezive sau prin mulaje; ambalarea si ridicarea obiectelor purtatoare. Sub raport tehnic criminalistic Fotografia de detaliu, executata de la o distanta de 5-10 cm cu obiectivul fixat perpendicular pe urma. Iluminarea se va face din spatele aparatului de fotografiat sau din doua parti laterale: fotografia urmelor pe pahar: se asigura un fond n contrast cu substanta de relevare (ceruza), prin introducerea n pahar a unui sul de hrtie neagra sau a unui lichid de culoare nchisa; fotografia urmei pe oglinda: n dreptul obiectivului se dispune un ecran negru cu un orificiu n centru; foto-grafia urmei pe obiecte lucioase: sticla, faianta, portelan, vase emaila-te etc. se va realiza prin fotografie de reflexie, suportul fiind iluminat sub un unghi ascutit, din doua parti, cu becuri mate. Transferarea urmelor de suprafata cu ajutorul peliculei adezive (folio), dupa relevarea si fotografierea acestora. Ridicarea urmelor de adncime cu ajutorul mulajelor, dupa fotografierea lor. Urmele de picioare

Clasificarea urmelor de picioare: urme de picior descult; urme de picior cu ciorap; urme de picior ncaltat. Criminalistica recomanda fixarea urmelor de picioare, astfel:

a) prin descriere n procesul-verbal de cercetare a locului faptei: se precizeaza zona n care se afla; proprietatile suportului; de-scrierea urmelor n mod amanuntit, cu toate detaliile stabilite prin masuratori (numar, forma, contur, relief, dimensiuni, daca sunt integrale sau fragmente, alte caracteristici); la urmele de ncaltaminte se precizeaza daca sunt de adncime ori de suprafata (de stratificare sau de destratificare); la urmele create de piciorul descult se precizeaza daca se disting caracteristicile desenului papilar, urmele degetelor; elementele cararii de urme; b) prin fotografiere: urmele de picioare se fotografiaza n ansamblu si se fixeaza pozitiile ce le au unele fata de altele, raporturile n care se afla cu obiectele din apropiere (fotografia obiectelor principale); aparatul fotografic se asaza pe stativ, cu obiectivul orientat perpendicular pe urma, la o naltime adecvata, cu luminare naturala sau, daca nu este posibil, cu lumina becurilor mate; fotografierea de detaliu; fotografia la scara; c) fixarea prin mulare a urmelor de adncime; d) copierea cu pelicula adeziva; e) ridicarea prin decuparea suportului purtator de urme (de exemplu calcarea pe hrtie); f) prin transferul electrostatic. Urmele de dinti Fixarea urmelor de dinti se face prin descrierea lor n procesul-verbal si prin fotografiere. Urmele de comparatie se iau solicitnd suspectului sa muste cteva foi de hrtie ntre care s-a introdus o foaie de plombagina, dupa care imaginea obtinuta va fi comparata cu urma n litigiu, fotografiata sau copiata pe calc. Urmele de dinti pe piele pot fi detectate prin tehnici speciale de fotografiere (n reflexie UV), prin care se pot releva urme vechi de cteva luni, invizibile cu ochiul liber. Se pot lua si mulaje cu produse dentare injectate cu seringa. Urmele de buze (amprentele labiale)

Se prezinta sub forma statica sau dinamica, sub forma vizibila sau latenta si n marea majoritate a cazurilor numai ca urme de suprafata. Procedeele de relevare si fixare sunt similare cu cele ale urmelor crestelor papilare. "Relevarea urmelor de buze latente este o problema dificila care cere experienta, rabdare si interpretarea corecta a situatiei" (I.R. Constantin). Urmele de buze pot fi supuse unor examinari fizico-chimice si biologice, inclusiv testului ADN, pentru stabilirea compozitiei, a grupei de snge si a infectiilor bacteriene. Impresiunile latente vor fi relevate si apoi transferate pe folio adeziv. Urmele de urechi Pavilionul extern al urechii este semnalmentul anatomic cel mai caracteristic al fetei umane (Corneliu Panghe), prezentnd doua caracteristici: este imuabil, ca proportii si forma, de la nastere pna la moarte; este unic, neputnd exista doua urechi cu o morfologie identica. Urmele biologice Urmele de snge Ridicarea urmelor de snge: prin razuire sau raclare mpreuna cu o portiune din suport; prin absorbire cu pipeta sau cu hrtia de filtru; prin ridicarea pamntului si a nisipului ce contin urme; prin taierea si ridicarea vegetatiei. n procesul-verbal de cercetare a locului faptei se vor mentiona: numarul urmelor, forma, dimensiunile, dispunerea, culoarea, natura si proprietatea suportului. Daca s-a recoltat snge de la cadavru se vor preciza: de unde s-a recoltat, cord sau, n cazuri exceptionale, torace, cavitatea abdominala sau craniu; vrsta victimei; daca victima a fost transfuzata nainte de deces se vor preciza cantitatea si grupa sngelui transfuzat. Obiectele n stare uda, purtatoare de urme de snge, nu se ambaleaza dect dupa uscare. Nu se vor ambala obiecte ude n ambalaje din material plastic (Lia Vasiliu, Moise Terbancea).

Urmele de saliva Urmele de saliva intereseaza investigarea criminalistica numai daca individul este de tip secretor. Expertul se poate pronunta asupra urmatoarelor aspecte: daca urma este sau nu de saliva; daca saliva este de natura umana (nu ntotdeauna rezultatul poate avea caracter de certitudine); calitatea de secretor sau nesecretor si grupa sanguina; prin examen genetic se poate identifica persoana cu certitudine. Urmele de sperma Fixarea urmelor seminale prin descriere n procesul-verbal de cercetare a locului faptei: se precizeaza obiectele pe care au fost descoperite, starea n care se afla, culoarea, alte urme aflate n imediata apropiere. Ridicarea urmelor seminale necesita precautie pentru pastrarea intacta a spermatozoizilor. Se recomanda ridicarea obiectului purtator sau taierea portiunii care cuprinde pata, fara a se ndoi. Daca urmele sunt descoperite n stare lichida, vor fi absorbite pe o bucata de pnza curata sau pe o rondela de hrtie filtru, care, dupa uscare, se ambaleaza n hrtie curata. Urmele dispuse pe dusumea sau parchet se decupeaza. Cercetarea firului de par Descoperirea firelor de par se face cu ochiul liber sau cu ajutorul lupelor si al surselor de lumina, cercetndu-se: corpul persoanei, lenjeria, mbracamintea, obiectele de uz personal (pieptene, prosoape); unghiile si minile cadavrului, n care pot fi gasite fire de par smulse de la criminal (R. Saferstein); obiectele corp-delict: cutite, topoare, arme de foc etc.; alte urme de natura biologica (snge, sperma, saliva, tesuturi moi). Ridicarea firelor de par se face cu penseta, n eprubete sau plicuri, cu mentiunile de rigoare cu privire la locul si modalitatea de descoperire. Recoltarea firelor de par de la persoanele

suspecte este preferabil sa se faca prin smulgere (pentru radacina). Firele de par se recolteaza mpreuna cu toate impuritatile aderente sau mpreuna cu crustele care le nglobeaza (Ion R. Constantin, Mircea Constantinescu, Gheorghe Pasescu). Cauzele n care pot fi dispuse expertize pentru stabilirea profilului ADN Solicitarile de expertiza vor fi admise numai pentru probe ridicate de la locul faptei n cazurile unde, n urma anchetei judiciare, exista un cerc de banuiti delimitat, de la care pot fi ridicate probe de comparatie. De exemplu, nu se vor nainta fire de par cu bulb dect daca s-au recoltat probe de comparatie (de la victima si banuiti). Prin exceptie, n vederea unor examinari ulterioare si pentru a nu se degrada eventualele urme, n cazurile de infractiuni sexuale, tampoanele recoltate de la victima se vor nainta spre analiza ADN chiar daca nu exista n momentul respectiv un cerc de suspecti. Numarul de probe naintate spre analiza va fi limitat strict la probele care pot avea relevanta pentru cazul respectiv; se vor nainta n primul rnd probe cu cantitatea cea mai importanta de material biologic. Daca din cercetarea la fata locului rezulta ca probele biologice (snge etc.) ridicate apartin n exclusivitate victimei, se va solicita analiza unei singure probe. Cercetarea urmelor de mbracaminte Probleme generale Obiectele de mbracaminte purtate fie de infractor, fie de victima pot produce, ca urmare a contactului direct cu o suprafata oarecare, o urma care reproduce caracteristicile tesaturii sau materialului din care sunt confectionate. Aceste urme sunt create prin cadere, rezemare, stergere, imprimare etc. Cercetarea la locul faptei

Cercetarea la locul faptei a urmelor de mbracaminte se efectueaza conform metodologiei ridicarii si interpretarii oricareia dintre urmele ce reproduc forma exterioara a obiectelor. De regula, se folosesc mijloacele specifice revelarii urmelor latente de mini, iar daca avem de-a face cu urme de adncime, se vor efectua mulaje, dar numai dupa ce s-au facut fotografiile n prealabil. Urmele de adncime se ridica prin mularea urmei cu: latex, polimeri sau ghips. Urmele de mbracaminte se fotografiaza direct, tinnd aparatul perpendicular pe suprafata urmei, iar urmele latente se vor fotografia ca si urmele de mini, prin lumina reflexa, transmisa. Fixarea urmelor de mbracaminte se face prin descrierea detaliata n procesul-verbal, urmata de fotografiere. Expertiza urmelor obiectelor de mbracaminte Expertiza poate da raspuns n legatura cu tipul si natura materialului care a servit la confectionarea mbracamintei, daca este vorba de o uniforma (militara, scolara, feroviara), precum si cu orice informatie capabila sa individualizeze mbracamintea respectiva. Daca expertul are la dispozitie si modele de comparatie, el poate stabili identitatea obiectului creator de urme. Cercetarea urmelor instrumentelor de spargere Aspecte generale Instrumentele folosite de faptuitor pentru a patrunde ntr-o ncapere pentru a deschide un sertar, un fiset, un dulap, casa de bani etc. ncuiate poarta denumirea de instrumente de spargere. Scopul spargerii poate fi de a sustrage bani, obiecte, de a rapi o persoana, de a comite un omor, de a provoca un incendiu, de a consulta anumite documente secrete sau de a crea un act diversionist. Instrumentele folosite la spargeri sunt fie instrumente speciale, concepute n acest scop, existente n numar relativ mic, fie instrumente din viata obisnuita, specifice anumitor meserii.

Instrumentele folosite de spargatori sunt, n functie de eficacitatea lor si scopul urmarit: instrumente de lovire; instrumente contondente: ranga, maciuca, box, ciocan; instrumente taietoare-ntepatoare: cutit, foarfece, bisturiu; instrumente taietoare-despicatoare: topor, satr, trnacop; instrumente ntepatoare: sula, ac, andrea, furca; instrumente de spargere, altele dect cele mentionate: cleste, patent, levier, burghiu, surubelnita, bonfaier, ferastrau; instrumente de deschidere ale ncuietorilor: speraclu, chei false, chei potrivite, pontoarca, dispozitive artizanale. Urmele de spargere se formeaza prin: urme de apasare sau de fortare, care se ntlnesc la fortarea usilor; chiar instrumentul poate suferi pierderea unor fragmente ce se regasesc la locul faptei. Mai rar se pune problema inversa: de a se identifica un instrument descoperit la locul faptei, gratie urmelor produse anterior. n cursul comiterii infractiunilor, majoritatea obstacolelor sunt sparte folosindu-se mijloace de actiune mecanica - rangi, foarfece, leviere etc., aceste urme constituind, de cele mai multe ori, obiectul cercetarilor criminalistice. Cercetarea la locul faptei, fixarea si prelevarea urmei Anchetatorul va examina cu grija urma descoperita la locul faptei, va stabili daca este suficient de bine definita si daca prezinta unele particularitati care s-o faca apta pentru identificare. Caracteristicile, n general de mici dimensiuni, nu se disting dect cu lupa si sub incidenta unei surse de lumina corespunzatoare. Se trece apoi la fixarea si fotografierea urmei. Obiectele pe care se afla urme exploatabile trebuie sa fie avute n vedere pentru identificarea ulterioara a instrumentului n cauza. Daca nu sunt transportabile, n cazuri cu totul exceptionale se vor decupa portiunile ce prezinta interes, dar de cele mai multe ori totul se reduce la efectuarea unui examen general, consemnarea celor constatate si fotografierea, sfrsind cu efectuarea de mulaje.

Doua clisee sunt necesare: o vedere generala permite localizarea urmei, o vedere de prim plan, sub o iluminare puternica, ce va scoate n evidenta particularitatile identificatoare. Pentru a favoriza compararile ulterioare, este recomandabil sa se aseze alaturi de amprenta o rigla milimetrica, pentru a arata cu exactitate dovada obtinuta. Mulajul nu intervine dect ca o ultima dovada si doar striatiile vor fi utile pentru identificare. n sfrsit, oricare ar fi substanta utilizata si grija acordata, o pierdere n detalii este inevitabila si mulajul nu va fi niciodata la fel de bogat si elocvent precum urma originala. Unele compozitii speciale folosite n arta dentara reduc la maximum pierderea de calitate dar nu o nlocuiesc complet. Identificarea instrumentelor n functie de amprente Compararea urmelor ntre ele. Confruntarea urmelor constituie un lucru usor de efectuat cnd este vorba de urme mulate: se obtine deja o buna selectie a dimensiunii instrumentului si, datorita anomaliilor prezentate, se reuseste identificarea cu certitudine a amprentei. Problema este mult mai delicata pentru urmele alunecate, care pot sa difere ntre ele chiar daca au o aceeasi origine. n aceste conditii, o concordanta indica n mod obligatoriu identitatea, dar o divergenta nu dovedeste nimic: ea poate explica tot att de bine utilizarea a doua instrumente distincte dect folosirea unuia singur, dar n conditii diferite. Cercetarea urmelor accidentelor mijloacelor de transport rutier Notiuni generale n criminalistica, prin mijloace de transport se nteleg mijloacele folosite la transportul de persoane si bunuri materiale (marfuri) pe una din caile de transport naturale: uscat (sosele si cai ferate), apa si aer. Fiecare sector de transport prezinta caracteristicile sale si ca atare le vom trata separat. Mijloacele de transport rutier Accidentele de trafic rutier, datorate de cele mai multe ori nerespectarii legii circulatiei,

defectiunilor tehnice, furturilor pentru transportul bunurilor sustrase si mai rar omorurilor intentionate, provoaca la locul faptei o serie de urme. Potrivit specialistilor, prin urma a mijloacelor de transport se ntelege orice modificare produsa n sistemul de rulare, de celelalte parti componente, pe obiectele sau suprafetele cu care vehiculul a venit n contact. Urmele create de mijloacele de transport pot fi formate prin reproducerea constructiei exterioare a obiectului creator n masa obiectului primitor. Aceste urme pot fi constatate pe obiectele cu care autovehiculul a venit n contact, pe corpul si mbracamintea victimei, pe partea carosabila a drumului si chiar pe o portiune aflata n imediata apropiere a acestuia. Formarea urmelor depinde de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt: natura suprafetei pe care se ruleaza. Din acest punct de vedere deosebim urme de suprafata sau de adncime si de stratificare sau de destratificare; modul de miscare al mijlocului de transport, care creeaza urme - n timpul deplasarii normale produce urme statice, iar n timpul frnarii sau deplasarii, urme dinamice; tipul de bandaj sau sina cu care sunt prevazute rotile; resturile de obiecte si materii provenite de la autovehicule: cioburi de sticla si plastic, vopsea, ulei, benzina, urme biologice (par, snge, urme de tesuturi), resturi de mbracaminte etc. Urmele de adncime se creeaza n solul moale, asfalt ncalzit pe timpul verii si zapada, atunci cnd anvelopa (cauciucul) autovehiculului ntlneste un suport cu un anumit grad de plasticitate. n toate cazurile, urmele de adncime sunt negative, n sensul ca proeminentele desenului anvelopei vor aparea n urma ca adncituri, astfel nct imaginea desenului anvelopei va fi reprodusa n urma n chip invers. La urmele de adncime se reproduc att pista de deplasare, ct si latimea benzii de rulare a anvelopei. Urmele de suprafata se formeaza pe solul uscat, pe asfalt plin de praf si pot fi pozitive, atunci cnd oglindesc proeminentele desenului anvelopei sau negative, cnd oglindesc imaginea adnciturilor. Urmele de suprafata sunt constituite din depunerea de substanta de pe anvelopa (praf, ulei, murdarie) pe suprafata obiectului primitor (urme formate prin stratificare), precum si

n ridicarea de substanta de pe suprafata solului (cnd este umed) pe suprafata anvelopei (urme formate prin destratificare). Urmele statice iau nastere n timpul mulajului normal al autovehiculului sau n timpul stationarii acestuia. Urmele dinamice se datoreaza frnarii, alunecarii (patinarii) anvelopelor, dar se pot ntlni si n cazul izbirii (tamponarii) acestora ntre ele sau de diverse obstacole. Urmele materie ntlnite n accidentele de circulatie pot fi: urme de snge, vopsea, ulei, vaselina, benzina, cioburi provenite de la spargerea farurilor, geamurilor, parbrizelor, parti desprinse din caroserie, garnituri, piese de la autovehicul si chiar ncarcatura. Determinarea directiei de deplasare se efectueaza pe baza urmelor statice (adncime sau de suprafata) ale desenului antiderapant, ca si dupa forma picaturilor de ulei, a stropilor de apa sau noroi aruncati de roti n timpul mersului, urmele acestora prezentnd o forma alungita, cu partea ascutita n directia de mers. Directia se mai determina dupa forma urmelor de frnare, gradul de imprimare a acestora, mai pronuntat n sensul de mers, dupa cum a fost miscat materialul cu care este acoperit drumul. Dupa ce s-au stabilit tipul si modelul mijlocului de transport, vom avea n vedere si urmatoarele elemente: directia de mprastiere a stropilor de apa, noroi, snge, ulei; urmele de trre sau alunecare create de alte obiecte dect anvelopele; cioburile, marimea si felul lor de mprastiere pe sosea, diferite piese sau detalii desprinse de pe autovehicul.
Sectiunea 1. NOTIUNEA DE URMA. CLASIFICAREA URMELOR Interactiunea in mediu a diferitelor obiecte, persoane, animale, fenomene duce la crearea de urme. h2n20nu Prin intermediul intepretarii urmelor se poate ajunge la obtinerea unui tablou dinamic al desfasurarii anumitor fapte, a declansarii si evolutiei diferitelor procese. Persoanele care se ocupau de descoperirea urmelor in timpurile mai vechi -;cercetasi "trail finderes", "path finders", "scouts" n au facut decat sa recunoasca si sa interpreteze urme. Urmele pot fi : - produse de obiecte ex. urme de pneuri, de instrumente, ; produse de animale ex. -;muscaturi, urme de copite, etc. produse de oameni ex. -; miros( urmeolfactive), urme de pasi, etc. produse de fenomene incendiu, traznet, apa - urme biologice- sange, saliva, etc. Literatura de specialitate defineste notiunea atit in sens larg cit si restrins. In Sens larg- urma apare ca modificare materiala produsa la locul faptei si care este utila din punct de vedere criminalistic. ( C. Suciu, Golunski, Ioan Mircea . ) In Sens restrins urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata unui alt obiect cu care a venit in contact. De fapt, dezvoltarea tehnicii criminalisticii impune si o revizuire a notiunii: URMA modificarea creata la locul faptei si in procesul savarsirii ei, prin miscarile si actiunea persoanei implicate, ori generate de alte fiinte, de obiecte sau fenomene care prin aspect, caracteristici, pozitie, continut este utila cercetarii criminalistice. (persoane implicate : victime, infractori, martori, altii ).

Credem insa ca randurile de mai sus constituie doar una dintre formulele prin care se poate face definirea urmei. CLASIFICAREA URMELOR Exista diverse criterii si modalitati de clasificare a urmelor. Credem ca ramane insa adecvata clasificarea facuta de C. Suciu prin care se disting 3 categorii: urme de reproducere urme formate din obiecte si substante - urme rezultate din explozii , incendii. 1. Urme de reproducere sunt rezultatul contactului nemijlocit a 2 sau mai multe obiecte, unul lasind pe suprafata celuilalt urme indicand caracteristicile sale (ex accident auto). 2. Urme formate din obiecte si substante variate ca provenienta ex. accident auto: parti din far, vopsea, obiecte, numar, ulei s. a. ; obiecte abandonate de infractor (dalti, cutit); deranjarea obiectelor in camera (furt), depuneri de substante (sange, vopsea etc. ), aceste urme permit delimitarea cercului de persoane prezente, obiecte implicate. 3. Urmele de incendiu se deosebesc de 1) si 2) prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt partial distruse. Apoi, in general, interventia pentru stingere duce la alterare, spalare, spargere etc. Dar pot fi utile (ex. incendii accidentale, incendii criminale, aeronave arse, accidente si incendii auto pt. mascare omor . . . )Si acum o tratare mai pe larg. 1) Urmele de reproducere se realizeaza numai prin contact nemijlocit dintre 2 obiecte, unul preia din caracteristicile celuilalt pe suprafata sau in volumul sau. Este vorba deci, de existenta a 2 tipuri de obiecte: a) un obiect creator de urma - trebuie sa fie capabil sa creeze o urma b) un obiect primitor de urma care trebuie sa fie plastic, deformabil si sa retina in masa sa urme. (exemplu: parchetul lustruit retine urme de talpi de noroi, praf s. a. pe o durata apreciabila). Criterii de clasificare a urmelor de reproducere: 1. Dupa modul de actiune: statice dinamice 2. Dupa gradul de plasticitate: de adancime de suprafata stratificare de destratificare 3. Dupa locul de sedimentare: locale periferice 4. dupa natura obiectului creator: de maini de picioare -create de alte obiecte, 5. Dupa vizibilitate Urme vizibile- pot fi imediat si usor descoperite, fara interventia unor aparate sau substante speciale. Sunt cea mai mare majoritate a urmelor din mediul inconjurator. Ume latente evidentierea acestora va necesita folosirea unor mijloace de iluminat (observare) si substante de prafuire pt. marcare (ex. capcana chimica la mita; prafuri lumogen utilizare ultraviolete, I. R. , laser; dispozitive de protectie la acte fire, retele, marcaje electromagnetic). 1) Dupa modul de actiune al obiectului creator putem deosebi: a) urme statice sunt create prin contactul dintre doua obiecte fara ca intre acestea sa se produca o deplasare (ex. urme de maini care au apucat un obiect, urmele anvelopelor unui autovehicul in mers constant. Ele permit stabilirea grupului de obiecte din care face parte obiectul creator de urme, putand uneori duce la chiar la identificarea individuala. Ex. > identificarea tipului de anvelopa (camion, autoturism, motoreta, etc. ). b) urmele dinamice sunt rezultatul alunecarii celor 2 suprafete de contact ex. urme de franare, urmele unui topor cu care s a taiat. Ele se formeaza in contactul activ dintre cele doua obiecte. De aceasta data, deplasarea celor doua suprafete nu va reda formele obiectului creator in mod perfect. Dar, in aceste conditii detaliile specifice de exemplu ciobituri pe taisul unui topor cu care s-a taiat un arbore vor putea permite identificarea obiectului creator. 2) dupa gradul de plasticitate al obiectului primitor a) urmele de adancime cand obiectul primitor este mai putin consistent decat cel creator de urma. Practic are loc o "reproducere in negativ a obiectului creator" (I. Mircea) in corpul obiectului primitor ex. obiect sau corp uman cazut in zapada, noroi striatiile create de ghiuturi pe camasa glontului Finetea granularii substantei obiectului primitor influenteaza calitatea reproducerii. . . b) urmele de suprafata. Densitatea apropiata a celor doua obiecte face ca nici unul din ele sa nu se modifice, insa are loc un transfer de substanta de pe obiectul creator pe obiectul purtator (ex. transpiratia mainii ==> amprenta). Dar ele pot fi si de pe obiectul purtator pe obiectul creator. I. Urma de stratificare se creeaza in general la locul faptei (ex. de pe maini), dar poate fi produsa si prin desprinderea de substante depuse in alte ocazii (ex. noroi de pe talpa > in casa el poate indica traseul). Pot fi vizibile latente (cand pt. observarea lor este necesara folosirea unor aparate sau substante de marcare, sau examinarea urmei sub un anumit unghi, deoarece o apropiere de nuanta, de culoare sau substanta depusa este transparenta. II. Urme de destratificare se creeaza prin detasarea de substanta de pe suprafata obiectului primitor si aderarea lui la obiectul creator de urma (ex. urme de pe obiectul vopsit pe hainele sau corpul omului) 3. Urme locale sau periferice a) Urme locale formate prin modificarea suprafatei sau volumului obiectului primitor pe locul de contact (A. Golunski) in acea zona are loc o reproducere, uneori foarte fidela a caracteristicilor obiectului creator ex. > urma unui radiator pe un alt vehicol > urma suportului de flori cu care a fost lovita victima unui viol in zona renala > dupa viol s a si mulat o aruncare de la etaj. b) Urme periferice (de contur) > sunt rezultatul modificarii de suprafata a obiectului primitor prin depunerede substanta in afara limitelor obiectului creator. ex. sange care improasca de la victima spre agresor, indicand pe un perete pozitia agresorului nisip, praf etc. Promotor si sustinator al importantei acestui tip de urme este procurorul criminalist Iuliu Andrei care le-a si utilizat pentru a demonstra unele aspecte ale solutionarii unor cauze complexe in care a anchetat . Sectiunea 2. URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE In cercetarea infractiunilor se intalnesc adesea urme rezultate din folosirea diferitelor instrumente cu care s a fortat un sistem de inchidere, s a perforat un zid, s a deschis o casa de bani, etc. In general, instrumentele de spargere sunt la origine simple unelte de lucru (surubelnite, chei, topoare, ciocane, rangi ) sau sunt obiecte ori instrumente adaptate la operatia pentru care au fost folosite( sfredele, burghie, bari metalice, pietre, etc.). Clasificarea urmelor create de instrumentele de spargere se poate face dupa modul lor de formare in: urme statice si urme dinamice, urme de adancime si urme de suprafata. Urmele de adancime sunt mai frecvent intalnite in unele cazuri de fortare, accidente, etc. .

Tot in functie de criteriul modului de formare mai putem clasifica urmele de spargere si in : urme de taiere, urme de apasare, urme de frecare, urme de lovire . Urmele de lovire sunt intalnite mai rar, dat fiind ca producerea lor este insotita de zgomot, iar infractorii prefera sa evite acest fapt. 1. Urmele de taiere sunt in general urme dinamice cu aspectul unor striatii paralele, produse de lama instrumentului cu care s a realizat taierea. Instrumente de acest gen sunt: toporul , cutitul , dalta, foarfecele, burghiul, s. a. Identificarea acestor instrumente se poate face " datorita reproducerii in urma a neregularitatilor caracteristice de pe taisul instrumentului sub forma de striatii orientate in sensul miscarii. Pentru a se putea identifica urmele de taiere este necesar ca intre obiectul creator si cel primitor de urma sa existe o diferenta de rezistenta, cel din urma trebuind sa fie mai putin rezistent si sa aiba de preferinta o structura mai fina, de natura a reda caracteristicile obiectului creator. Unghiul sub care este aplicat taisul instrumentului creator de urma va influenta si inclinarea urmelor, striatiilor create. De asemenea, in cazul in care pe tais sau pe partea activa a instrumentului de taiere exista stirbituri, denivelari, acestea se vor reflecta in materialul taiat. Taisurile topoarelor sau altor instrumente asemanatoare vor crea urme, in functie de inclinarea carora se va putea stabilil daca instrumentul a fost folosit cu mana dreapta sau cu mana stanga. Cu ajutorul clestilor sau foarfecilor vor fi create de asemenea urme de taiere. Acestea vor fi totdeauna in perechi, avand in general lungimi mici si fiind de aceea mai greu de identificat obiectul care le a creat. Analiza acestui tip de urme se face cu ajutorul fotografiilor de stabilire a continuitatii liniare, cu microscopul comparator sau prin imbucsarea fotografiei microreliefului striatiilor in litigiu si a celor create experimental. La fata locului, urmele de taiere pot fi gasite pe usi, ferestre, podele, mobilier, case de bani, ziduri, etc. Examinarea acestor urme permite aprecierea indemanarii cu care a lucrat infractorul, deprinderile de lucru. Se poate reduce sau orienta astfel cercul de banuiti. 2. Urmele de frecare sunt intotdeauna urme dinamice, astfel ca ele nu reproduc particularitatile instrumentului care le a creat . Pot fi create de instrumente cum sunt bomfaierele, ferastraie, pile. Actiunea succesiva a dintilor nu permite identificarea instrumentului care le a creat, insa la inceputul si la finalul locului de actiune pot fi gasite urme cu potential identificator. Acestea sunt insa utile doar pentru stabilirea instrumentului si a directiei din care s a actionat. Urme de frecare mai lasa si sfredelele sau burghiele, unele defecte ale taisurilor putand fi gasite in negativ pe spanul desprins in procesul de preforare, ori pe grilaje, lacate, pe alte sisteme de inchidere. De exemplu, pe rama unui fiset metalic, a carei taiere s a incercat pentru a ajunge la mecanismul de inchidere aflat sub aceasta rama. 3. Urmele de apasare pot fi create cu instrumente diverse sau chiar utilizand obiecte gasite la intamplare: rangi, leviere, pene metalice sau de lemn, surubelnita, etc. Aceste urme sunt in general urme statice, reproducand foarte vizibil caracteristicile exteriroare ale obiectului creator. Ele pot fi gasite in cazul fortarii unor sertare, safe uri, etc. 4. Urmele de lovire sunt mai rare, fiind insa importante pentru stabilirea modului lor de creare. Ele pot fi generate prin actiunea cu: topoare, rangi, leviere, tarnacop, ciocan, alte instrumente cu greutate, sau chiar cu o simpla piatra. Destul de rar, dar posibil ca aceste urme sa reproduca si unele detalii individuale ale obiectului creator. De exemplu urma formei unui ciocan pe calota craniana a victimei. Tot cu ajutorul urmelor de lovire poate fi uneori stabilit numarul de persoane participante, in mod special daca acestia folosesc obiecte diferite. Sectiunea 3. Urmele de fortare a sigiliilor Pentru a asigura inviolabilitatea anumitor casete , vagoane , mijloace de transport, se aplica peste sistemele de inchidere ale acestora sigilii din plumb sau plastic care sunt apoi stranse cu ajutorul unor clesti speciali care imprima de obicei si un sigiliu sec cu serie. Fortarea plumbilor se poate face prin "plimbarea plumbului" pe sfoara sau sarma pe care este aplicat, find largite in acest mod canalele si scos nodul, permitand dezlegarea firului sigiliului, care dupa aceea se va inchide la loc. In acest caz vor fi gasite urme de plumb pe sfoara sau sarma sigililui, canalele prin care trece aceasta vor fi largite, deformate. O alta modalitate de fortare a plumbilor este prin desprinderea lor (taiere, fortare cu un instrument ascutit ) si apoi inlocuirea lor cu alte sigilii confectionate in prealabil. Aceasta operatie va putea lasa urme pe sfoara sau sarma sigiliului, sau se va manifesta prin aspectul necorespunzator al plumbului, diferenta seriei marcate, etc. Se mai pot aplica procedee de deschidere a plumbilor prin taierea lor in lungul canalelor, dupa aceea plumbul este relipit cu ajutorul unui fier de lipit sau substante chimice. Urmele de acest gen sunt destul de usor vizibile. In general, operatiile de violare a sigiliilor de plastic sau plumb lasa pe acestea urme vizibile, dinamice. Urmele instrumentelor de spargere se vor fixa prin descrieea lor amanuntita in procesul verbal ( dimensiuni, aspect, eventuale materiale straine continute in urme), se vor face fotografii de detaliu, la scara, utilizandu se iluminarea laterala sub un inghi incident de natura a permite valorificarea prin fotografii de umbre. Se pot ridica si urme prin mulare parafina sau ghips continuandu se apoi examinarea in conditii de laborator, unde pot fi create pentru comparatie si urme experimentale cu obiectul banuit a fi creat urmele suspecte. Sectiunea 4. Urmele de incendiu. Acest tip de urme pot fi intalnite in cele mai diverse infractiuni, cat si in cazul producerii unor evenimente naturale, accidente, etc. In functie de cauza, de locul si natura incendiului urmele produse de acesta pot aparea sub diferite forme, constand din urme de aufmare, corbonizare, diferite obiecte, materiale, fiinte, distruse partial sau integral de ardere. De cele mai multe ori, interventia pentru stingerea incendiului duce la distrugerea urmelor, la alterarea lor, obiectele sunt mutate de la loc, incat este greu de facut cercetarea locului faptei in cazul unor incendii. Clasificarea urmelor de incendiu se face in functie de cauza care le a determinat, rezultand astfel: incendii generate de cauze naturale; incendii generate accidental; incendii create intentionat. 1. Incendiile naturale sunt in general produse de electricitata atmosferica, de razele solare, sau de autoaprinderi. a)electricitatea atmosferica poate avea ca sursa in special traynetul. Acesta este o descarcare electrica naturala cu durata extrem de scurta (milisecunde ) dimensiuni diferite si intensitati de mii de amperi si tensiuni chiar de milioane de volti. Aceste caracteristici conduc la dezvoltarea unor temperaturi care pot atinge puncte de topire pentru scticla, metale, piatra, etc. Ca urmare a actiunii traznetelor metalul se poate topi, chiar se poate volatiliza, depunandu se sub forma de stropi pe obiectele din apropiere, unele metale se magnetizeaza, nisipul se poate topi devenind local o masa sticloasa, materialele inflamabile( haine, case, pomi, etc. ) se aprind, peretii si hornurile crapa, caramida (chiar si cea refractara ) devine lucioasa. Traznetul loveste in general cladiri inalte, hornuri , copaci, etc. El poate insa sa loveasa si persoane aflate in locuri deschise,

pe inaltimi. Pe haine urmele produse de traznet au forma unor rupturi cu margini de arsuri, uneori sunt circulare. Obiectele metalice aflate asupra persoanei ( ceasuri, unelte) se magnetizeaza, iar bijuteriile din aur se pot volatiliza, ramanand in locul lor urme de arsura. Pe piele, traznetul lasa urme specifice , sub forma unor arborescente, sau cu aspect de frunze de feriga. b)Razele solare produc destul de rar incendii, de oarece trebuie intrunite cumulativ conditiile de uscaciune a aerului si vegetatiei si concetrarea razelor solare in focar pe anumite materiale inflamabile. Urmele vor aparea sub forma de funingine depozitata, in locul de initiere a incendiului, obiecte incomplet arse, cenusa, care permit stabilirea directiei de propagare a arderii si uneori si a focarului incendiului. c)Autoaprinderile sunt generate de cauze intrinseci chiar materialului insusi. De exemplu, in industria moraritului, a prelucrarii florii soarelui, minerit - lipsa de aerisire a depozitelor, silozurilor, haldelor de carbune poate duce la cresterea temperaturii materialului depozitat ( faina, sroturi vegetale, bumbac, csrbune, etc. ), atingand uneori limite de 600 700 oC si declansand un proces de ardere lenta care devine tot mai puternic si produce consecinte grave ( explozii ale unor silozuri, depozite, etc. ). Procesele de ardere lenta pot sa se maturizeze in intervale ce ating 2 3 saptamani. 2. Incendii accidentale pot fi determinate de cele mai diverse cauze printre care: foc nesupravegheat, tigari uitate la intamplare, aparate electric defecte, scantei ale electricitatii statice produsa de hainele din fibre si ntetice in medii propice ( gaze, pulberi ). Urmele acestor incendii constau in funingine, cenusa, materiale arse partial, zidarie distrusa, conductori electrici si izolatori degradati , arsi, etc. 3. Incendii intentionate este evident ca sunt produse de infractor, in special ca sa isi acopere urmele, din razbunare, in scop criminal. Dupa comiterea unor furturi pot fi incendiate locuintele sau magazinele pentru a sterge urmele si a ingreuna cercetarea, alteori, dupa comiterea unui omor, sau a unei talharii urmate de moartea victimei, se incendiaza casa. Uneori, o delapidare este "acoperita" cu un incendiu declansat " intamplator " in preziua unui control de fond. Aceste incendii pot fi declansate atat instantaneu cat si prin utilizarea unor dispozitive de intarziere cu fitil, cu temporizare, etc. Urmele de incendiu se analizeaza cu atentie pentru a identifica sursa si directia, modul de propagare al incendiului. Se vor face fotografii si schite ale locului incendiului. Se identifica si se ridica diferite obiecte partial arse care ofera date despre originea si natura incendiului. Se vor cerceta cablurile electrice, panourile de sigurante, instalatiile de incalzit, iluminat, verificandu se integritatea lor, prezenta si calibrarea corecta a sigurantelor fuzibile, eventualele improvizatii, etc. Sectiunea 5. URMELE CREATE DE MIJLOACELE DE TRANSPORT In general, aceste urme pot fi gasite in cazul accidentelor de circulatie, dar pot fi gasite si cand sunt cercetate alte fapte la comiterea carora au fost folosite diverse mijloace de transport ( omoruri, talharii, furturi, etc). Urmele din aceasta categorie sunt complexe. Ele cuprind mai multe tipuri : 1)urme create de anvelope; 2)urme create de rotile metalice ale carutelor sau de sinele metalice ale saniilor; 3)urmele de impact ale vehicolelor; 4)urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale; 5)alte urme create de vehicole (pete rezultate din scurgeri de lubrefiant, combustibil, etc. ). Ele pot fi gasite sub forma urmelor de adancime, dar mai pot fi prezente la locul faptei si ca urme de suprafata (de exemplu urme de calcare cu rotile peste corpul si hainele victimei). Sunt prezente atat ca urme statice create de miscarea uniforma a vehicolelor cat si ca urme dinamice, produse in procesul franarii, derapajelor, al ciocnirii, al plecarii precipitate de la locul faptei (demaraje bruste). Urmele create de mijloacele de transport sunt in general urme vizibile, cautarea lor este deci relativ simpla, fiind necesara consemnarea lor in procesul verbal de cercetare, pe schita locului faptei, cu masurarea si mentionarea dimensiunilor lor: lungime, latime, aspect, efectuandu se si fotografii judiciare cu ajutorul panglicilor metrice. Chiar atunci cand urmele sunt produse pe zapada si sunt relativ greu de fotografiat, este necesar a fi mentionat in procesul verbal de cercetare tipul si aspectul acestora. Intr o cauza, in conditii de drum pe timp de noapte si ceata, victima a fost surprinsa si accidentata in apropierea trecerii de pietoni(cca. 2m. de la marcaj ). Sustinerile soferului, potrivit carora a efectuat manevra de franare, insa pietonul nu a putut fi evitat de oarece a efectuat traversarea fugind, au fost infirmate de mentiunile din procesul verbal de cercetare si de schita locului accidentului, unde se mentiona pana la locul impactului o urma statica, de rostogolire corespunzatoare urmelor create de anvelopele autovehicolului angrenat in accident in mers normal, fara franare. Atunci cand se gasesc urme de adancime( create prin trecerea vehicolelor prin noroi, nisip, zapada) acestea vor fi ridicate prin mulare, continuandu se apoi examinarea lor in conditii de laborator. 1. Urmele de anvelope ridica si in acelasi timp, solutioneaza probleme legate de tipul autovehicolului care le a creat, ecartamentul acestuia, directia de deplasare, marca si tipul anvelopelor cu care era echipat, etc. Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili ( pe calea unei expertize criminalistice ) cauzele tehnice ale unor accidente rutiere. Dintre aceste cauze mentionam: defecte tehnice ( vicii de fabricatie ) ale anvelopelor; uzuri avansate ( desprinderea benzii de rulare, ruperea structurii metalice a anvelopei); interventia unor elemente aleatorii. De exemplu, taieturi produse de cioburi care produc depresurizarea brusca a pneului, urmate de pierderea cotrolului directiei si iesirea de pe carosabil, impact cu arbori, sau alte vehicole. Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora si ca urmare a accidentului cand derapajul datorat franarii bruste este urmat de lovirea unei borduri cu roata si de explozia camerei de aer a acesteia, rezultand apoi pierderea controlului directiei si impactul cu persoane, vehicole, case, etc. Tipul si marca anvelopei vor putea fi stabilite dupa forma desenului antiderapant, putand fi calculata lungimea urmei ( deci circumferinta rotii ) prin masurarea distantei dintre doua repere similare prezente pe urma. In cazul urmelor dinamice, rezultate prin derapaj sau prin franare, nu mai poate fi identificat desenul anvelopei , de oarece in aceste situatii el lipseste, este insuficient sau partial imprimat. Inceputul urmei de franare este mai slab imprimat, apoi capata o latime egala cu cea a anvelopei, iar pe o portiune scurta, inainte de oprire, urma este groasa, neclara, cu mici depozite de pamant zapada, praf, etc. acumulate in procesul franarii. O situatie mai deosebita credem ca este cea in care franarea este controlata printr un sistem ABS( sistem anti blocant ) cu care sunt dotate autovehicolele moderne. La acestea franarea, chiar violenta, se face fara ca rotile sa se blocheze si sa patineze, ceea ce face ca urma sa aiba aspect de urma dinamica. Devine astfel mai dificil de apreciat forta si distanta franarii.

Urmele statice, create in procesul rularii normale a rotilor, redau mai multe elemente specifice ale desenului antiderapant, reprodu cand toate detaliile acestuia, inclusiv ecartamentul rotilor. Pentru deplasarile rectilinii, urmele create de rotile anterioare vor fi acoperite de cele create de rotile posterioare. Prin examinarea urmelor lasate de roti, poate fi stabilita si directia de deplasare, eventualele manevre ale vehicolului ( ocolire, depasire, derapaje, intoarceri, etc. ). Se va putea sa se stabileasca si viteza de deplasare la momentul franarii ( in functie de lungimea urmei de franare), datele privind starea tehnica a pneurilor: uzuri, defecte. Tot cu ajutorul urmelor anvelopelor se poate identifica generic tipul de autovehicol: autoturism, masina agricola, camion, vehicol de teren, s. a. In identificarea anvelopelor pot fi folosite si caracteristicile individuale ale acestora, rezultate in procesul de fabricatie, create prin uzura ce apare in procesul de circulatie cum ar fi preluarea intre modelele desenului antiderapant a unor pietricele, resturi materiale. Urmele de impact pot oferi date importante cu privire la directia de mers (de miscare, de stationare ) in care se deplasau ori starea in care se aflau vehicolele implicate. Aceste urme sunt foarte adesea insotite de resturi materiale cioburi, provenind de la faruri sau parbriz, vopsea, lemn din caroseriile camioanelor, etc). Vor putea fi gasite atat pe vehicolele de la locul accidentului, cat si pe diverse obiecte ( pomi, borne Kilometrice, case, garduri ) pe corpul victimelor. Adeseori, prin interpretarea acestor urme se va putea stabili inaltimea masinii, directia de deplasare. Urmele de vopsea vor indica culoarea, iar prin examinarea de laborator, pe calea comparatiei, se va putea stabili cu certitudine autovehicolul de la care provine vopseaua. De asemenea, forma barii de protectie se imprima uneori in tabla caroserie autovehicolului lovit. Urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale ramase la locul accidentului pot indica uneori incarcatura sa, de exemplu: cereale, ambalaje de lemn, materiale de constructii, alteori ele provin chiar din corpul acesteia: ornamente, numar de circulatie, sigla marcii, etc. permitand limitarea, restrangerea cautarilor la anumite marci sau tipuri. Utilizarea unor autovehicole in cazul transportarii unor bunuri furate, cand acestea au pierderi de lichid de racire, scurgeri de ulei, de carburant, poate genera urme sub forma de dare sau pete. Dupa directia sau extinderea acestora se poate aprecia directia de deplasare, timpul aproximativ de stationare. In functie de petele de combustibil se poate aprecia tipul de motor cu benzina sau Diesel. Examinarea formei picaturilor va permite stabilirea directiei de deplasare, picaturile au forma alungita, cu partea mai subtire orientata spre directia de deplasare, datorita curentuluide aer care le impinge in partea opusa sensului de deplasare al masinii. Descrierea urmelor in procesul verbal de cercetare va avea in vedere diferitele lor particularitati, aspectul lor ( urme statice, dinamice, de adancime , de suprafata ). Se vor masura lungimea, latimea, distantele intre urme paralele ( ecartament ) sau urme succesive. Urmele de impact se descriu generic si se fotografiaza, apoi se descriu detaliile, aspectul, culoarea, continutul de elemente straine cioburi, vopsea. Urmele sub forma unor resturi de obiecte vor fi mai intai examinate pentru a se stabili daca nu sunt prezente alte tipuri de urme (de maini, fibre textile, )pe care le ar putea purta. Dupa ce au fost consemnate si fotografiate, obiectul va fi ridicat pentru examinare in laborator.