EXPERTIZA DACTILOSCOPICA

1. Aspecte generale privind desenele papilare

Dactiloscopia judiciara este acea ramura a tehnicii criminalistice care se ocupa cu studiul desenelor
papilare ce se intalnesc in regiunea digitala, palmara si plantara, precum si a urmelor lasate de aceste
regiuni in campul infractiunii, pentru identificarea persoanelor si cadavrelor[1].

a. Constructia si proprietatile desenelor papilare

Pielea este invelisul care imbraca intreaga suprafata a corpului uman, fiind formata din trei
straturi: epiderma, derma si hipoderma care la randul lor se impart in mai multe straturi componente,
fiecare avand un rol precis determinat.

Papilele fiind dispuse in stratul dermic nu sunt distruse in cazul unei raniri usoare, deoarece crestele
papilare se regenereaza dupa scurt timp, in forma initiala. Cand aceste papile sunt distruse, pe epiderma
se formeaza un tesut conjunctiv fara creste papilare. Papilele din derma au o inaltime ce variaza intre 0,1
si 0,4 mm si o latime intre 0,2 si 0,7 mm, ele continua si la nivelul epidermei, unde se reprima identic.

Sudoarea secretata de glandele sudoripare si substantele secretate de glandele sebacee, formeaza la

suprafata epidermei un strat de zaharuri si grasimi care, la contactul cu un obiect, se depun pe suprafata
acestuia, reproducand in stare latenta (invizibila) desenul papilar de pe degete, palma sau plantei
piciorului.

Crestele papilare de pe cele trei regiuni enuntate formeaza desenul papilar, un desen pe cat de
complicat, pe atat de util in identificarea fizica a unei persoane, deoarece modul de repartizare a acestor
creste papilare nu se fac la fel la toti indivizii, fiecare persoana fiind caracterizata printr-un mod propriu
de repartizare.

Intervalul dintre doua creste papilare poarta denumirea de sant papilar, care are aceleasi dimensiuni ca
cele ale crestelor pe care le separa. Deosebirea dintre santurile papilare si crestele papilare, in cadrul
unei urme se face foarte usor, daca avem in vedere faptul ca, in mod obligatoriu, pe traseul crestelor
papilare sunt asezati porii.

În afara crestelor si santurilor papilare, la examinarea reliefului palmei si a talpii piciorului, se studiaza
si santurile de flexiune care despart diferite regiuni ale degetelor, palmei si plantei piciorului, precum
si incretiturile pielii care strabat transversal crestele papilare (denumite linii albe).

Expertiza dactiloscopica are ca obiect determinarea provenientei urmelor digitale, palmare si plantare
ridicate de la fata locului in cazul comiterii unor infractiuni, respectiv identificarea degetului, palmei sau
talpii piciorului care le-a creat. In mod frecvent se realizeaza identificarea persoanei dupa urmele
digitale si palmare denumite generic „urme papilare” dupa papilele dermice care practic le creeaza.

b. Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa urmele papilare este dat de proprietatile
acestora: individualitatea, stabilitatea, inalterabilitatea si longevitatea.[5]1
Ø Individualitatea (unicitatea) desenului papilar este o proprietate care face ca fiecare desen sa fie
identic numai cu el insusi. Din calculele facute, in care s-au luat in consideratie doar patru elemente
individuale, a rezultat ca abia la saizeci si patru miliarde de desene pot fi intalnite doua identice. Tinand
cont de faptul ca exista 22 de elemente individuale, posibilitatea ca doua desene papilare sa fie identice
este practic exclusa.

Ø Stabilitatea (fixitatea) este o insusire caracterizata prin aceea ca modificarile desenului papilar in
timpul vietii individului privesc doar dimensiunile datorate procesului de crestere a acestuia, neaparand
sau disparand creste papilare.

Ø Inalterabilitatea desenului papilar se caracterizeaza prin aceea ca el este indestructibil, indiferent de

factorii externi care actioneaza asupra lui, exceptand situatiile unor afectari profunde. Daca a fost
afectat dermul, desenul papilar nu se mai reface, dar apar cicatricele, care in loc sa ingreuneze
identificarea persoanei, o inlesneste, acestea fiind deosebit de valoroase prin forma, dimensiunile si
plasamentul lor.

Ø Longevitatea se explica prin aceea ca incep sa se formeze in luna a treia de viata intrauterina si
capata forma definitiva in luna a sasea, ramanand neschimbate privind forma si detaliile de constructie
chiar si dupa moartea persoanei, disparand in cadrul procesului firesc de putrefactie.

În functie de forma generala a crestelor din regiunea centrala, dar si de numarul deltelor (zona
triunghiulara situata la confluenta zonelor marginala, bazala si centrala), desenele papilare se impart
in cinci tipuri fundamentale:

- tipul arc (adeltic);

- tipul lat (monodeltic);

- tipul cerc (bideltic);

- tipul combinat (polideltic);

- tipul amorf – creste nesistematizate pe regiuni, cu topografie neregulata.

La efectuarea demonstratiilor din cadrul examinarilor comparative elementele coincidente ca forma,

dimensiune si plasament vor fi marcate cu sageti, in sensul de deplasare a acelor de ceasornic. Pot fi
efectuate imbucsari (juxtapuneri) sau diagrame ale punctelor coincidente atunci cand urma papilara nu
a fost imprimata decat partial, iar numarul caracteristicilor individuale este mic.

Practica tehnico-criminalistica a stabilit ca sunt necesare 12 elemente individuale coincidente pentru a

se putea formula o concluzie cert pozitiva. Daca elementele individuale redate in urma sunt valoroase
(valoare data de frecventa mica a lor anastomoza, reintoarcerea, intersectia, trifurcatia, depasirea), se
poate formula o concluzie certa si pe baza a 7 – 8 astfel de elemente.
În marea majoritate a cazurilor expertizele dactiloscopice au ca obiect identificarea infractorilor care au
lasat urme papilare la fata locului. In aceste situatii sunt efectuate comparatii dactiloscopice intre
fotogramele urmelor papilare in litigiu si impresiunile papilare ale persoanelor incluse in cercurile de
banuiti sau aflate in cartotecile dactiloscopice.

Relevarea urmelor papilare este o operatiune tehnico-criminalistica prin care urmele invizibile sunt puse
in evidenta cu ajutorul unor mijloace fizice sau chimice. De regula, urmele papilare latente se releva cu
ajutorul colorantilor, care adera la grasimea si transpiratia continute de acestea. Daca obiectele pe care
se pot gasi urme papilare se afla in aer liber, in gheata sau zapada, ele vor fi dezghetate lent, iar
relevarea se va face dupa ce obiectul este uscat.

Pentru relevarea urmelor papilare se pot folosi mai multe metode: pudrarea cu pensula, prin pulverizare
sau afumare, aburirea cu vapori de iod ori cianoacrilat sau tratarea chimica cu solutie de minhidrina.

Pentru efectuarea comparatiilor dactiloscopice sunt necesare impresiuni prelevate prin amprentare. In
acest scop se foloseste tusul tipografic, un rulou si o placa de amprentare. In raport de disponibilitatile
tehnice se poate realiza amprentarea chimica sau electronica.

Practica a demonstrat ca la fata locului se impune cu necesitate efectuarea de constatari tehnico-

stiintifice dactiloscopice, de interpretare pentru a se mai stabili: mana si degetul care au creat urma;
modul cum a actionat autorul cand a creat urmele; care este vechimea unei urme; daca urmele papilare
au fost lasate in timpul executarii actului infractional etc.

In toate cazurile cand la fata locului au fost descoperite un numar mare de urme papilare, se impune cu
urgenta problema clarificarii situatiei acestor urme printr-un document oficial in baza caruia organul de
urmarire penala va actiona in continuare, orientandu-si cercetarile si eforturile spre gasirea persoanelor
care au lasat urmele.

În majoritatea cazurilor expertizele dactiloscopice au ca obiect identificarea infractorilor care au lasat

urme papilare la fata locului. In aceste situatii sunt efectuate comparatii dactiloscopice intre urmele
papilare in litigiu si impresiunile papilare ale persoanelor incluse in cercurile de banuiti sau aflate in
cartotecile dactiloscopice.

[1] CamilSuciu – Criminalistica –

Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1972, pag.20

[2] Constantin Draghici, Adrian

Iacob – Tratat de tehnica
criminalistica – Editura SITECA,
Craiova, 2007, pag.91

[3] Denumireavine de la cuvantul

de origine latina ,,papillo”, care
inseamna sfarc.

[4] Constantin Draghici, Adrian

Iacob, Tratat de tehnica
criminalistica, Editura SITECH,
Craiova 2007, pag.93.

[5] Constantin Draghici, Adrian

Iacob, Tratat de tehnica
criminalistica, Editura SITECH,
Craiova 2007, pag.94.

[6] Gh. Popa, Nicolae Buzatu,

Octavian Conicescu – Exploatarea
urmelor prin expertize
criminalistice. Master European de
Criminalistica, Editura ERA,
Bucuresti, 2005, pag.48.

[7] Gh. Pasescu, I.R. Constantin,

Secretele amprentelor papilare,
Editura National, Bucuresti, 1996,
pag.264

[8] Codul de procedura penala cu

modificarile ulterioare pana la 21
mai 2004, art.119, alin.3, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2004,
pag.75.

[9] Ghe.Pasescu, I.R. Constantin,

opere citate, pag.265

[10] Constantin Draghici, Mircea

Lupu, opere citate, pag.130.

[11] Ghe.Popa, N. Buzatu, Gh.

Hanga, O. Conicescu – Exploatarea
urmelor prin expertiza
criminalistica, Editura ERA, 2005,
pag.51 – 54.

[12] Constantin Draghici, Mircea

Lupu, opere citate, pag.13

[13] Constantin Draghici, Adrian

Iacob – Tratat de tehnica
criminalistica – Editura SETCH,
Craiova, 2007, pag. 154.

[14] ConstantinDraghici – Tehnica

criminalistica – Editura ERA,
Bucuresti, 2003, pag. 167 – 170.

[15] Ghe.Pasescu Constantin R Ion,

Secretele amprentelor papilare, Ed.
Nationala, Bucuresti, 1999

[16] T. Butoi, I. Sandu – Consideratii de

ordin psihologic asupra profilului aptitudinal
al ,,operatorului de cartoteci”. Tratat practic
de criminalistica, vol.II, Ed.M.I., Bucuresti,
1978.

[17] ConstantinDraghici, M. Lupu,

op.cit. pag. 138 – 139.

[18] Gh. Nistorescu s.a. - Drept procesual

penal, partea generala, Editura Continent
XXI, Bucuresti, 1994.

[19] Dr.I. Ionescu, Eficienta

expertizei criminalistice in
activitatea de judecata, in volumul
,,20 de ani de expertiza
criminalistica”, Bucuresti, 1979.