Grafoscopia Judiciară

4.2 Identificarea persoanei după scrisul de mână și semnătura

În acest capitol vom prezenta care sunt bazele științifice ale identificării persoanelor
după scrisul lor, obiectivele identificării persoanelor după scris, obținerea unor scripte
de comparație și vom observa problemele care pot fi rezolvate cu ajutorul constatării
tehnico-științifică și a expertizei grafoscopice.

Definim așadar grafoscopia judiciară ca fiind un domeniu al criminalisticii care

studiază legalitatea scrisului de mână și care elaborează metode de examinare al
acestuia având ca scop identificarea persoanei, prin intermediul expertizei. Se ocupă
de altfel cu cercetarea limbajului scris cu scopul folosirii particularităților acestuia la
stabilirea paternității unui scris.

Grafologia nu se confundă cu grafoscopia judiciară întrucât grafologul

acționează într-un domeniu de studiu ce obiectivul de a determina caracterul unei
persoane în urma analizării scrisului.

Grafologia n-a avut însă un succes în introducerea sa în sfera probațiunii

judiciare fiind categoric respinsă de către jurisprudență și doctrină, care recunosc în
schimb rolul foarte important al grafoscopiei judiciare în identificarea paternității după
scris.

Trebuie făcută astfel o distincție în limbaj întrucât terminologia corectă este

cunoscută sub denumirea de expertiză grafoscopică, expertiză grafică sau expertiza
criminalistică a scrisului de mână și nu trebuie confundată cu expertiza grafologică
analizată în capitolele precedente. Diferențierea esențială constă în faptul că grafologia
urmărește aflarea personalității umane, adică a caracterului și a trăsăturilor
psihologice. De altfel grafologia este utilizată în pedagogie (la recuperarea copiilor
retardați), în medicină (pentru diagnosticarea maladiilor și a gradului de sănătate
mentală), dar chiar și în psihologie (pentru studii de orientare, de caracterologie și de
selecție profesională).

Scrisul de mână este caracterizat ca fiind o urmă de un gen aparte, o reflectare a

activității musculare și nervoase tradusă printr-un complex de mișcări și deprinderi de
scriere. Scrisul trebuie deci privit ca o realitate dinamică și nu fixă, așa cum apare la o
primă vedere.

Factorii implicați în realizarea scrierii de mână

În realizarea acestui limbaj găsim un sistem format din analizatori vizuali, auditivi,
tactili și kinestezici care transmit un flux nervos de la receptorii periferici către
sistemul nervos central și sistemul aferent, compus din organele scrierii și ale vorbirii,
care efectuează un proces invers de transmitere a fluxului nervos de la centru și spre
organele efectoare.

Scrierea se face prin reproducerea semnelor grafice convenționale a căror formă și

gesturi de execuție sunt memorate și întipărite prin învățare. Mâna, organ efector, este
pusă în mișcare, controlată și condusă de sistemul nervos central, regulator al tonusului
muscular.

Identificarea persoanei după scrisul de mână este posibilă cu ajutorul celor două
proprietăți fundamentale ale scrisului și anume stabilitatea relativă și individualitatea.

Individualitatea scrisului

Scrierea este influențată direct de particularitățile individuale ale tipului de activitate

nervoasă specifică fiecărei persoane în parte.

Prin grafism se exprimă individualizarea caracteristicilor de detaliu (gesturile spontane

și construcția semnelor grafice) și caracteristicile de ansamblu (prin dominanțele
grafice).

În elaborarea scrisului și individualizarea sa pot contribui și alți factori, de ordin

extern:

- Imitarea unui scris familial (de exemplu imitarea semnăturii tatălui sau a
mamei) sau a unor alte modele.
- Modelul caligrafic pe care un elev și-l însușește în procesul de învățământ
- Alfabetul folosi (latin, arab, ebraic, slav).

STABILITATEA SCRISULUI

Caracteristicile generale și majoritatea formelor scripturale, odată instaurate în

grafismul unei persoane, rămân constante toată viața. Scrisul poate suferi modificări,
stabilitatea fiind relativă, de obicei fără repercusiuni notabile asupra posibilității de
identificare a scriitorului. După formarea deprinderilor, scrisul se stabilizează la unii
sau este perfecționat la alții, dar modificările sunt lente și uneori nu sunt evidente.

Observăm așadar în figura ce urmează aceste diferențe în evoluția scrisului unui

individ (Figura 46 și Figura 47).
Figura 46

Figura 47

Modificări care survin în decursul evoluției scrierii

Modificările survenite se datorează în principal din prisma exercițiului care în funcție
de frecvența cu care se scrie se denotă o stagnare sau o evoluție. Mai sunt de asemenea
modificări cauzate de către

starea psihosomatice a unei persoane:

- Oboseală, osteneală, stări nervoase pasagere, surmenaj intelectual, depresii sau

boli grave.
- Bătrânețea, care poate fi asociată cu stări maladive (proces de dezorganizare al
scrisului).
- Bolile mintale care afectează foarte mult scrisul: au un aspect haotic, prezintă
neregularități, tremurături accentuate (specifice bolii Parkinson), rânduri în
toate direcțiile și dezalinieri.

Modificări rezultate din conducerea mâinii de către o altă persoană:

- Scrieri cu mână inertă sau "moartă"(aici predomină acele caracteristici ale

grafismului persoanei care conduce mâna).
- Scrieri cu mână ajutată sau purtată (mișcările sun contradictorii, din cauza
tendințelor proprii fiecărui scriitor care încearcă coopereze dar instinctiv
persistă în deprinderile proprii în grafie).

Modificări produse de starea de intoxicație:

- Intoxicări cu alcool, abuzul de medicamente, de droguri, sau de către otrăvirea

cu substanțe nocive sau ciuperci.

Modificări cauzate de starea organelor și a membrelor:

- Aspecte care afectează capacitatea de a scrie cum ar fi pierderea mâinii drepte,

pierderea vederii sau imobilizarea mâinii prin ghips.

Modificări determinate de cauze de moment:

- Acestea au un caracter temporar care influențează numai specimenul de scris

care a fost dat în condiții speciale – suportul actului (referitor la suprafață care
poate fi neregulată și creează o instabilitate în scris), poziția de scriere
incomodă sau folosirea unui instrument de scris nefamiliar (toc cu peniță,
cărbune, cariocă).

Figura ce urmează prezintă modificarea scrisului cauzat de îmbătrânire (Figura 48).

Figura 48

Figura următoare prezintă modificări ale semnăturii din cauza bătrâneții (Figura 49).

Figura 49
Figura 50: Scrisul unui bolnav psihic

Figura 51: Scris executat cu mâna condusă

Figura 52: Modificări ale scrisului produse de starea de surescitare.

Figura 53: Modificări ale scrisului produse sub influența alcoolului.

Modificări care survin în cursul evoluției scrisului

Modificarea intenționată a scrisului survine prin:

- Deghizare (presupune o schimbare conștientă, deliberată, a scrisului de către

scriptor, având scopul de a-și ascunde identitatea).
- Denaturarea caracteristicilor grafice (prin modificarea dimensiunii, înclinării,
legăturii și formei literelor, stimularea unui scris inferior sau dezorganizat,
ornarea literelor, trasarea contururilor cu forme neregulate, frânte sau
unghiulare, sau înlocuirea unor forme literale cu altele de un tip complet diferit
- Scrierea cu litere tipografice
 - Scrierea cu mâna stângă (sinistrografie1)

O altă observație mai regăsim în faptul că unele persoane au capacitatea și obiceiul

de a folosi în același timp mai multe variante de scris. Această variație poate fi
slabă, care poate fi limitată la trasarea aceleiași litere după modele diferite sau
importanță iar la prima vedere se poate pune semnul întrebării cu privire la
proveniența lor de la aceeași persoană.

Obiectivele expertizei scrisului și semnăturii

Identificarea autorului unui text manuscris (dacă textul provine realmente de la

persoana nominalizată în act - vânzător, testator, donator, primitor );

Identificarea autorului unei semnături (dacă semnătura provine realmente de la

persoana nominalizată în act - vânzător, testator, donator, primitor );

Identificarea persoanei care a scris un text și /sau o semnătură falsă, ( cine este
autorul falsului) .

Identificarea autorului unor cifre din cuprinsul actului în discuție;

- Identificarea autorului unor adăugiri frauduloase din cuprinsul actului în

discuție (dacă scrisul din document aparține uneia sau mai multor persoane);

- Identificarea autorului unor scrisori anonime, a unor acte fictive;

- Stabilirea modalității de falsificare a semnăturilor;

- Constatarea că un scris sau o semnătură sunt deghizate (Deghizarea

constituie o schimbare conștientă, deliberată a scrisului de către scriptor, cu scopul
de a - și ascunde identitatea.);

- Constatarea că un scris sau o semnătură sunt copiate ori imitate

- Constatarea că două sau mai multe documente sunt scrise/semnate de aceiași

persoană;

- Dacă un grafism este afectat de factori psihosomatici (oboseală, surmenaj

intelectual, stări nervoase pasagere, depresie, de boli grave, de bătrânețe,

1
Sinistrografia este scrierea cu mâna stângă. În cazul existenței unei deprinderi în acest sens,
formate în mod natural la stângaci sau dobândite ulterior prin exerciții ,fie datorită îmbolnăvirii sau
pierderii mâinii drepte, fie dorinței scriptorului de a scrie cu ambele mâini, grafismul se
caracterizează prin automatizarea și coordonarea superioară a mișcărilor și prin constanța
caracteristicilor generale individuale.
intoxicație alcoolică, abuz de medicamente, droguri, otrăvirea cu substanțe nocive,
etc.)

- Dacă un grafism este alterat de condiții improprii de execuție (temperatură

scăzută, poziție incomodă, imobilizarea mâinii prin ghips sau bandaj, lipsa
ochelarilor, pierderea vederii).

Caracteristicile scrisului

Caracteristicile esențiale ale scrisului pot fi de două feluri: caracteristici generale și

speciale. Cele generale au proprietăți de ansamblu, generice, de clasă, care daca
sunt luate separat se pot regăsi în scrisul mai multor indivizi, dar care dacă sun
combinate definesc scrisul unei singure persoane. Caracteristicile speciale în
schimb sunt deprinderi manifestate în alcătuirea semnelor grafice. Acestea se referă
la modul de execuție al literelor, al semnelor de punctuație și al altor semne,
precum și al poziției lor reciproce.

Menționăm caracteristicile generale ale scrisului după gradul de evoluție,

dimensiunea, forma, viteza, înclinarea, presiunea, direcția, continuitatea, spațierea,
forma rândurilor, marginea textului și în cele din urmă dispunerea în pagină a
componentelor (titlu, dată, antet, semnătură).

Figura 54: Gradul de evoluție al unei scrieri.

Forma scrisului

după configurația literelor :

- scrisuri cursive (caligrafice)

- scrisuri cu caractere tipografice.

după tipul mișcărilor:

- scrisurile arcadate, în care predomină forma de arcadă a trăsăturilor

superioare ale literelor, (m și n);

- scrisurile ghirlandate – toate trăsăturile inferioare ca și cele de unire

sunt concave, mai multe litere având aspectul unei ghirlande;

- scrisurile unghiulare (colțuroase) în care trăsăturile menționate mai sus

sunt ascuțite;

- scrisurile rotunjite – caracterizate prin forma circulară a ovalelor.

după gradul de simplificare al scrisului :

 - scrisuri simple – lipsite de trăsături inutile,

- scrisurile simplificate – gesturile grafice sunt condensate, literele

reducându-se la strictul necesar, fie numai la semne de-abia schițate, indescifrabile
în afara contextului;

- scrisuri complicate – în care literele conțin trăsături suplimentare,

nefuncționale, dând scrisului un aspect ornat.

Figura 55: Forma scrisului a) scris colțuros b) scris rotunjit c) scris colț-arcadat.

Figura 56: Dimensiunea scrisului