Expertiza grafica a scrisului de mana

a) Notiunea de scris

Actele scrise au o importanta deosebita in toate domeniile de activitate

deoarece ele servesc la fixarea aparitiei, modificarii sau stingerii raporturilor juridice
de tot felul. Ele atesta fapte si evenimente de mare insemnatate pentru activitatea unei
societati publice sau private precum si pentru apararea drepturilor legale ale
persoanelor (testamente, succesiuni, acte si dovezi sub semnatura privata, chitante,
etc.).

Examinarea inscrisurilor se face sub 2 aspecte:

examinarea si expertiza tehnica a documentelor

identificarea prin expertiza grafica a persoanei dupa scrisul de

mana.

Scrisul este un proces dintre cele mai complexe, studierea sa necesitand

corelarea eforturilor criminalistilor cu cele ale fiziologilor, psihologilor, lingvistilor
si a altor specialisti. El trebuie privit, insa in stransa legatura cu gandirea, fiind un
mijloc de fixare a ideilor, cu ajutorul semnelor grafice.

Scrierea este o deprindere care se formeaza in cursul dezvoltarii ontogenetice si

ea difera de la o persoana la alta, fiind un factor nu numai al vointei si reflexelor noastre
ci si al deprinderilor nervoase si musculare.

Scrierea nu se mosteneste ereditar (asa cum gresit sustin unii criminalisti) ci

ea apare la om ca urmare a deprinderilor formate ca rezultat al exercitiilor a
reflexelor conditionate. Deci trebuie privita ca o totalitate de deprinderi formate in
timpul vietii.

Din punct de vedere criminalistic scrisul este si el o urma dar de un gen, cu

totul aparte. Materializat in formele grafice ale unui manuscris, el este urmarea
activitatii nervoase si musculare a omului, tradusa printr-un complex de miscari
sau deprinderi tehnice.

Scrisul este reprezentarea grafica a semnelor si cuvintelor dintr-o limba ca

rezultat al actiunii nervoase si musculare a omului si se prezinta sub forma de texte
mai extinse sau mai restranse, reducandu-se uneori la cateva randuri la doua, trei
cuvinte sau chiar unul singur (exemplu pe un act vazut aprobat, de acord,
certificat, confirmat).

Pe de alta parte scrisurile imbraca si forma semnaturilor indiferent daca ele sunt
sau nu descifrabile si sunt de maxima individualitate.
1
 n notiunea de scris trebuie incluse si semnele grafice neliterale (semnele de
punctuatie, sublinierile, semnele ce insotesc cifrele de numerotare a paginilor,
semnele de continuare sau de finalizare a acestora etc.

Pe de alta parte scrisul nu trebuie redus numai la materializarea gesturilor

inscriptorii prin trasaturi de cerneala, pix, creion, etc., sunt si cazuri in care
obiectul examinarii il formeaza un scris concretizat doar in urme de adancime
produse ca urmare a transmiterii prin presiune, pe o alta coala a unui scris executat
in conditii normale.

Intereseaza si suportul pe care este executat scrisul. n majoritatea cazurilor

el se executa pe hartie, insa se poate afla si pe diverse obiecte cum sunt: peretii
usii, garduri, ziduri, etc. Si acestea pot duce la identificarea persoanei care l-a
executat.

La baza executarii scrisului de mana stau o serie de legaturi nervoase

produse de cortex, asociate cu miscarile mainii care prin intermediul unui
instrument scriptural executa semnele grafice. Prin exercitii repetate, cu timpul se
creeaza un stereotip dinamic care se manifesta sub forma unor reactii stabile cu
caracter unitar ce devin in final automatisme.

In faza de formare a scrisului aceste miscari sunt puternic controlate,

scriptorul concentrandu-se asupra elementelor de detaliu, actiune care scade pe
masura ce datorita exercitiului se ajunge la deprinderea mainii de a reda si
legaturile intre ele. Prin formarea in timp a stereotipului dinamic, controlul
constient al executarii scrisului scade fara a dispare cu totul, chiar daca are un
caracter subconstient.

Scrierea este supusa unui control permanent de catre excitatiile senzoriale,

vizuale si musculare. Chiar la scrisurile cele mai evoluate la care atentia este
indreptata in principal asupra continutului textului a expunerii ideilor ea nu
inceteaza sa supravegheze modul de executare(spre exemplu ochiul sesizeaza ca
instrumentul scriptural se apropie de sfarsitul randului ceea ce determina
modificarea cursului scrierii prin oprirea si reinceperea de la capat sau prin
inghesuiala a ultimelor cuvinte-este un control subconstient. Exista si un control

2
constieint, atunci cand scriptorul revine asupra celor scrise facand retusuri pentru o
mai buna vizibilitate a literelor).

b) Proprietatile scrisului ce il fac apt pentru identificare

Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa scrisul de mana il

constituie cele 2 proprietati principale:

- Individualitatea scrisului se exprima prin particularitatile de ansamblu si a

celor de detaliu(modul de constructie a semnelor grafice si a legaturilor dintre ele).

Cu toate ca fiecare din aceste particularitati luata izolat poate fi intalnita in

scrisul mai multor persoane-combinatia lor nu se repeta niciodata in scrisul a doua sau
mai multor persoane datorita mainilor de elaborare a scrierii specifice fiecarei
persoane, ce este influentat de particularitatile individului si de tipul de activitate
nervoasa proprie acestuia.

Particularitatile anatomice si functionale ale sistemului nervos si muscular al

bratului si mainii, determina individualizarea gesturilor grafice.

n afara de baza fiziologica si psihologica a formarii deprinderii de a scrie

care este factorul fundamental, la elaborarea si individualizarea scrisului mai
contribuie si alti factori:

un rol important il are metoda de predare a scrisului si modelul

caligrafic oferit spre invatare. Cu toate ca sunt conditii egale pentru toti
devii (varste egale, acelasi profesor, aceleasi instrumente de scriere) incat
de la inceput se pot observa diferente evidente intre scrisurile lor.

dupa numeroase exercitii odata cu deprinderea mainii de a executa

miscarile, ritmul incepe sa se accelereze iar semnele grafice nu mai sunt
imitate ci memorate iar materializarea lor in scris se indeparteaza tot mai
mult de modelul initial (caligrafic) conturandu-se si consolidandu-se
treptat particularitatile proprii, bine exprimate, rezultand un scris cu
caracter grafic individual specific fiecarei persoane.

Pe masura insusirii deprinderilor grafotehnice, atentia elevului se deplaseaza

spre continutul textului, aparand noi forme de constructie a literelor, de imbinare in
cuvinte, care sa asigure o rapiditate mai mare, in mod mai comod de executat si un
efort minim.

- Stabilitatea relativa a scrisului este proprietatea acestuia exprimata prin

faptul ca odata instaurat in grafismul unei persoane caracteristicile generale si
majoritatea celor individuale raman constante toata viata.

3
 dupa cum am amintit, deprinderile de a scrie nu devin stabile dintr-o data ca
se consolideaza treptat in procesul practicarii scrisului. Perioada formarii
deprinderilor se incheie in momente diferite in timp la diferiti indivizi de obicei
catre varsta de 25-30 de ani.

aceasta stabilitate a scrisului nu este insa absoluta, scrisul suferind

modificari in timp, de obicei fara repercursiuni asupra posibilitatilor de
identificare a scriptorului. Aceste modificari nu trebuie insa confundate cu
variabilitatea scrisului, intalnita la unele persoane cu posibilitati grafice mari,
care se manifesta prin capacitatea lor de a putea executa voit mai multe
variate de scris.

c) Principalele modificari ale scrisului de mana

Deprinderile de a scrie sunt supuse modificarilor sub actiunea unor cauze:

modificari survenite in cursul evolutiei scrisului, care apar pe

masura ce persoana practica in activitatea curenta deprinderea scrierii
continue;

modificari datorate starii psiho-somatice a scriptorului, ca urmare a

unor boli acute sau cronice, a unor boli psihice, batranete, slabirea
vederii, parkinson, etc.;

modificari rezultate de conducerea mainii de catre o alta persoana,

situatie in care stereotipul dinamic al scriptorului nu se poate manifesta
decat partial, fiind uneori total alterat;

modificari produse de starea de ebrietate, situatie in care miscarile

nu sunt bine controlate, echilibrul si viteza de reactie fiind micsorate
(litere neregulate, deformate, lipsa unor litere sau cuvinte, tremuraturi,
linia randurilor neregulata, etc.;

modificari determinate de cauze de moment (suportul pe care se

executa scrisul - pozitia scriptorului - sezand, in picioare, intr-un
mijloc de transport aflat in miscare, etc.);

instrumentul scriptural folosit (pix, stilou, creion, etc.).

n cadrul examinarilor separate si comparative necesare efectuarii expertizei

grafice se au in vedere caracteristicile generale si individuale ale scrisului.

d) Caracteristicile generale ale scrisului

4
 Sunt acele calitati care se refera la scrisul privit in ansamblul, fiind
cunoscute si sub denumirea de dominante grafice, care determina aspectul general
al scrisului si care luate separat pot fi intalnite la scrisul mai multor persoane.

Determinarea exacta a caracteristicilor generale ale unui scris echivaleaza cu

o definire a acestuia, fapt foarte important pentru selectarea mai multor scrisuri
examinate concomitent intrucat ele permit o clasare a acestora. Pe aceasta baza in
cursul analizei, comparative se vor retine scrisurile referinta care se incadreaza in
aceeasi clasa cu cel in litigiu, diferentiaza facandu-se in continuare prin analiza
caracteristicilor individuale.

Numarul caracteristicilor generale este destul de mare si in literatura de

specialitate s-au incercat diferite sistematizari:

o caracteristici ale limbajului folosit in scris prin care se stabilesc:

gradul de cultura, cunostintele intr-o anume specialitate, vocabularul
folosit, cunoasterea regulilor de ortografie;

o caracteristici de configuratie care se refera la particularitati in

ansamblul textului pe pagina existenta sau lipsa unor margini aliniate,
marimea si intervalul intre randuri, spatiul existent intre cuvinte,
forma randurilor pe orizontala;

o caracteristici ale formei scrisului si gradul de evolutie a sa care

reflecta gradul de automatizare a miscarii, concretizat cu nivelul
evolutiei, arcuirii simplitatii, claritatii si formei ductelor, viteza de
executie, etc.

o gradul de evolutie a scrisului consta in masura in care o persoana

si-a format deprinderea de a scrie. Din acest punct de vedere scrisurile
se impart in: inferioare (neevoluate), medii si superioare (evoluate).

Nu trebuie confundate scrisurile neevoluate cu cele in curs de formare

intrucat scrisurile inferioare sunt deja formate si nu se mai dezvolta. Ele se
5
caracterizeaza prin dimensiuni mari ale literelor, cursivitatea mica, omisiuni de
litere, adaugiri, presiune mare pe suport.

Niciodata persoanele cu un scris inferior nu vor putea imita un scris evoluat

ori cat s-ar stradui.

Forma scrisului sau structura sa

Se ia in consideratie configuratia literelor (modelul dupa care sunt trasate):

o scrisuri arcadate (la minusculele n, m, u)

o ghirlandate (trasaturile inferioare si cele de unire sunt concave

o unghiulare cu trasaturi ascutite

o rotunjite (forma circulara a ovalelor acuzat)

o tipografice.

Tot din acest punct de vedere al formei se examineaza si gradul de simplificare a

scrisului (scrisuri simple apropiate de modelul caligrafic).

o simplificate cu grafisme condensate, literele reducandu-se

la strictul necesar sau sub forma de simboluri. Sunt greu de imitat
pentru ca implica o viteza mare de executie a scrisului.

Dimensiunea scrisului este data de inaltimea literelor si poate fi:

mare peste 4 mm;

mijlocie 2-3 mm;

mica sub 2 mm;

6
 largimea scrisului (dilatat sau comprimat);

pe langa scrisurile cu inaltime uniforma sunt si scrisuri cu litere

care se maresc sau scad progresiv.

nclinatia scrisului

inclinat spre stanga

inclinat spre dreapta

vertical

Viteza scrisului consta in ritmul miscarilor mainii in unitatea de timp.

Viteza mare de executie duce la:

simplificarea constructiei literelor

legarea semnelor grafice

deplasarea spre dreapta a semnelor diacritice si a barei literei t

7
 abrevierea unor cuvinte.

Presiunea sau apasarea scrisului

Continuitatea scrisului ( mare, medie, mica, scris tocat)

mare cand sunt legate peste 6 litere

medie cand sunt legate 4-6 litere

mica cand sunt legate maxim 3 litere

tocat nu este legatura intre nici o litera.

Directia si forma randurilor (luand in consideratie linia de baza a

scrisului):

Directia randurilor poate fi:

o ascendenta

o orizontala

o descendenta

Forma randurilor poate fi:

o rectilinie

o convexa
8
 o concava

o serpuitoare.

Oranduirea scrisului se refera la dispunerea textului pe pagina in raport cu

marginile acesteia folosirea aliniatelor, dimensiunea lor.

Plasarea altor elemente ale textului (semnatura, data, forma de adresare

sau titlul actului.

e)Caracteristicile individuale ale scrisului

Sunt particularitati conditionate de deprinderile de executare a grafismelor

specifice unei persoane, care se manifesta in mod pregnant si constante in scrisul
acesteia. Deci ele sunt elemente individuale care oglindesc aceste deprinderi in
executarea uneia sau a mai multor litere ce alcatuiesc un cuvant si se refera la
modul de constructie atat a literelor cat si a cifrelor.

Valoarea de identificare a caracteristicilor individuale depinde de gradul lor

de deviere de la modelul caligrafic.

Detaliile de executie, formele scripturale si combinatiile de trasaturi sunt

irepetabile intr-un alt scris si nu pot fi reproduse in totalitatea lor de o alta
persoana. Aceste caracteristici individuale ale scrisului sunt relativ neschimbatoare.

Trasaturile unei litere pot fi compuse din:

9
 - grame - parti componente de sine statatoare ce se executa dintr-o singura
trasatura.

- ducte - trasee grafice care unesc doua litere.

- trasee - anexe de completare a unei litere(linii de atac, barari, semn

diacritice, sedile).

Dupa forma generala, natura traseelor suplimentare si dupa numarul

gramelor pot fi clasificate astfel:

- litere ovale (a, d, o, g)

10
- litere cu trasee semicirculare (c, e, s, x, B, D, E, G, P si R)

- litere cu buelete (b, r, s, v)

- litere cu depasante ( b, d, f, g, h, t, q)

- litere cu podis (r, z)

- litere cu barari (f, t, z, x, A, F, H)

- litere cu semne diacritice ( a, i, j, i )

- litere cu sedile (t, s)

- litere cu baston (t, u, n, m)

- litere cu duete (m, n, u)

- litere cu o grama (b, c, e, i)

- litere cu doua grame (a si d)

- litere cu mai multe grame (m, w)

- litere cu bucle (e, l, a, f, g, j)

11
 Tinand cont de partile componente ale literelor de clasificarea lor dupa
forma, natura si felul elementelor de constructie pot fi apreciat particularitatile
scrisului unei persoane care il fac apt pentru identificarea scriptorului.

12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
 f) Examinarea criminalistica a semnaturii

Semnatura constituie o varietate a scrisului si reprezinta un semn de atestare ce

indica numele si prenumele persoanei certificand o anumita actiune, activitate,
continutul unui text, etc. Fiecare persoana are propriul sau fel de a semna, ceea ce face
ca aspectul semnaturii, plasamentul ei pe un document caracteristicile sa prezinte
elemente de stricta individualitate. Cand doua semnaturi sunt identice una din ele este
falsa.

Semnatura se formeaza atunci cand scrisul unei persoane a ajuns la un

anumit grad de evolutie. Cand deprinderile si reflexele scrisului lipsesc, semnatura
nu se deosebeste cu nimic de acesta, fiind redate numele si prenumele cursiv. n
schimb, evolutia semnaturii este mai rapida decat cea a scrisului, deoarece este
construita din combinatii permanente de litere, fiind determinata de frecventa
executarii.

Dupa aspectul general si al continutului, semnaturile pot fi:

o semnaturi complete

o semnaturi prescurtate

28
 o semnaturi indescifrabile

Caracteristicile generale ale semnaturii[1] se refera la urmatoarele aspecte:

plasamentul semnaturii pe document

structura semnaturii, determinata de gradul de simplitate

compozitia semnaturii (literala, semiliterala, mixta, indescifrabila)

gradul de evolutie

viteza de executie a trasaturilor

dimensiunile grafismelor

inclinatia literelor si trasaturilor neliterale

continuitatea traseelor

Caracteristicile individuale ale semnaturilor sunt urmatoarele:

plasamentul si forma atacului

forma legaturilor dintre litere

atacul si inclinatia ovalelor

plasamentul literelor fata de linia de baza

variabilitatea marimii literelor

deformarile literelor

plasamentul desilelor si al semnelor diacritice

dimensiunea si inclinatia depasantelor

forma si continutul parafei

Parafa este un element foarte important al semnaturii, avand o mare

stabilitate, constituind un reflex propriu al semnatarului care ofera semnaturii o
configuratie specifica.

Problemele pe care le poate rezolva expertiza grafica sunt:

29
 identificarea autorului unui scris sau a unei semnaturi

identificarea persoanei care a efectuat o semnatura prin imitatie

libera ori servila

identificarea persoanei care a folosit un scris deghizat

stabilirea situatiei in care scrisul de pe un document a fost

executat de una sau mai multe persoane.

Daca intre doua scrisuri, pe langa asemanari exista si unele deosebiri,

acestea trebuie mentionate si explicate, ele putandu-se datora unor conditii diferite
de executare dar si al tendintei de deghizare (modificarea intentionata a scrisului de
catre o persoana)

Pentru identificarea scriptorului expertul grafic trebuie sa aiba in vedere si

urmatoarele aspecte ce caracterizeaza scrisul unei persoane.

g) Interpretarea textului si obtinerea probelor de scris pentru

comparatie

Interpretarea textului

La interpretarea textului se au in vedere caracteristicile generale ale

limbajului scris, cum sunt: gradul de cultura, fondul de cuvinte folosit, stilul
expunerii, asezarea textului tinand seama de sensul continutului celor scrise,
maniera de separare a ideilor principale si a continutului principal al documentului.
In afara de acestea mai exista o serie de caracteristici particulare, astfel:

natura greselilor gramaticale;

existenta unor cuvinte si constructii specifice (arhaisme, idiotisme,

provincialisme, expresii proprii unei limbi si care nu se traduc motea-mot,
folosirea unor cuvinte dintr-o limba literara straina, folosirea unor termeni
profesionali, etc.)

Caracteristicile limbajului scris au o valoare de identificare auxiliara. Ele pot

servi, de asemenea, in scopul formarii cercului persoanelor care ar putea fi
implicate in intocmirea actului in litigiu.

Este absolut necesar sa se aiba in vedere la interpretarea textului incriminat

si la examinarea scrisului, posibilitatea ca acesta sa fi fost conceput de o persoana,
iar scrierea lui sa apartina altei persoane, dupa dictare sau prin copierea unei
ciorne[2].
30
 Aceasta ipoteza se verifica mai ales in caz ca se constata o evidenta
discordanta intre aspectul rudimentar al grafismului si exprimarea curgatoare, clara
si variata a continutului.

Obtinerea probelor de comparatie

Probele de comparatie se impart in: libere si experimentale. Probele de

comparatie libere sunt scrisuri executate de o persoana in conditii obisnuite, fara sa
fie in legatura cu cauza respectiva. Asadar, in momentul executarii lor persoana
respectiva nu numai ca nu stie, dar nici nu putea presupune ca manuscrisele
respective vor deveni un material comparativ(autobiografii, cereri, scrisori,
conspecte, notite, etc.). De regula, in acestea nu se intalnesc schimbari in scris, fapt
pentru care constituie cel mai valoros material comparativ.

Aceste probe de comparatie trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

sa provina cert de la persoana in cauza si sa fie certificate de ea si

de cel ce le ridica;

sa corespunda, in privinta perioadei redactarii, cu materialul in

litigiu;

sa fie scrise cu instrumente de acelasi tip si pe acelasi fel de

suport cu cel in litigiu;

sa fie ridicate in conditiile legii si pe baza de proces verbal in

care sa fie bine individualizate.

Cu cat textul in litigiu este mai scurt, cu atat mai mare trebuie sa fie
cantitatea de scris de proba, pentru ca specialistul sa poata urmari frecventa
caracteristicilor cercetate.

Probele de scris experimentale sunt manuscrise intocmite la cererea

organului de urmarire penala de catre persoana banuita ca a executat actul in
litigiu. Ea nu trebuie sa stie, de obicei despre scopul luarii lor (sub dictare sau
liber).

[1] Gheorghe Popa, Nicolae Buzatu si altii - Exploatarea urmelor prin expertize
criminalistice Ed. ERA, Bucuresti, 2005, pag. 17-18

[2] Lucian Ionescu - Expertiza criminalistica a scrisului, Ed Junimea 1973, pag. 73

31
32