OPROIU SILVIU

GRUPA 312

Expertiza grafica a scrisului de mana

a) Notiunea de scris
Actele scrise au o importanta deosebita in toate domeniile de activitate deoarece ele servesc
la fixarea aparitiei, modificarii sau stingerii raporturilor juridice de tot felul. Ele atesta fapte si
evenimente de mare insemnatate pentru activitatea unei societati publice sau private precum si pentru
apararea drepturilor legale ale persoanelor (testamente, succesiuni, acte si dovezi sub semnatura
privata, chitante, etc.).
Examinarea inscrisurilor se face sub 2 aspecte:

examinarea si expertiza tehnica a documentelor

identificarea prin expertiza grafica a persoanei dupa scrisul de mana.

Scrisul este un proces dintre cele mai complexe, studierea sa necesitand corelarea
eforturilor criminalistilor cu cele ale fiziologilor, psihologilor, lingvistilor si a altor specialisti. El
trebuie privit, insa in stransa legatura cu gandirea, fiind un mijloc de fixare a ideilor, cu ajutorul
semnelor grafice.
Scrierea este o deprindere care se formeaza in cursul dezvoltarii ontogenetice si ea difera de la
o persoana la alta, fiind un factor nu numai al vointei si reflexelor noastre ci si al deprinderilor nervoase
si musculare.
Scrierea nu se mosteneste ereditar (asa cum gresit sustin unii criminalisti) ci ea apare la
om ca urmare a deprinderilor formate ca rezultat al exercitiilor a reflexelor conditionate. Deci
trebuie privita ca o totalitate de deprinderi formate in timpul vietii.
Din punct de vedere criminalistic scrisul este si el o urma dar de un gen, cu totul aparte.
Materializat in formele grafice ale unui manuscris, el este urmarea activitatii nervoase si
musculare a omului, tradusa printr-un complex de miscari sau deprinderi tehnice.
Scrisul este reprezentarea grafica a semnelor si cuvintelor dintr-o limba ca rezultat al
actiunii nervoase si musculare a omului si se prezinta sub forma de texte mai extinse sau mai
restranse, reducandu-se uneori la cateva randuri la doua, trei cuvinte sau chiar unul singur
(exemplu pe un act vazut aprobat, de acord, certificat, confirmat).
Pe de alta parte scrisurile imbraca si forma semnaturilor indiferent daca ele sunt sau nu
descifrabile si sunt de maxima individualitate.

n notiunea de scris trebuie incluse si semnele grafice neliterale (semnele de punctuatie,

sublinierile, semnele ce insotesc cifrele de numerotare a paginilor, semnele de continuare sau de
finalizare a acestora etc.
Pe de alta parte scrisul nu trebuie redus numai la materializarea gesturilor inscriptorii prin
trasaturi de cerneala, pix, creion, etc., sunt si cazuri in care obiectul examinarii il formeaza un
scris concretizat doar in urme de adancime produse ca urmare a transmiterii prin presiune, pe o
alta coala a unui scris executat in conditii normale.
Intereseaza si suportul pe care este executat scrisul. n majoritatea cazurilor el se executa
pe hartie, insa se poate afla si pe diverse obiecte cum sunt: peretii usii, garduri, ziduri, etc. Si
acestea pot duce la identificarea persoanei care l-a executat.
La baza executarii scrisului de mana stau o serie de legaturi nervoase produse de cortex,
asociate cu miscarile mainii care prin intermediul unui instrument scriptural executa semnele
grafice. Prin exercitii repetate, cu timpul se creeaza un stereotip dinamic care se manifesta sub
forma unor reactii stabile cu caracter unitar ce devin in final automatisme.
In faza de formare a scrisului aceste miscari sunt puternic controlate, scriptorul
concentrandu-se asupra elementelor de detaliu, actiune care scade pe masura ce datorita
exercitiului se ajunge la deprinderea mainii de a reda si legaturile intre ele. Prin formarea in timp
a stereotipului dinamic, controlul constient al executarii scrisului scade fara a dispare cu totul,
chiar daca are un caracter subconstient.
Scrierea este supusa unui control permanent de catre excitatiile senzoriale, vizuale si
musculare. Chiar la scrisurile cele mai evoluate la care atentia este indreptata in principal asupra
continutului textului a expunerii ideilor ea nu inceteaza sa supravegheze modul de executare(spre
exemplu ochiul sesizeaza ca instrumentul scriptural se apropie de sfarsitul randului ceea ce
determina modificarea cursului scrierii prin oprirea si reinceperea de la capat sau prin
inghesuiala a ultimelor cuvinte-este un control subconstient. Exista si un control constieint,
atunci cand scriptorul revine asupra celor scrise facand retusuri pentru o mai buna vizibilitate a
literelor).
b) Proprietatile scrisului ce il fac apt pentru identificare
Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa scrisul de mana il constituie cele 2
proprietati principale:
- Individualitatea scrisului se exprima prin particularitatile de ansamblu si a celor de
detaliu(modul de constructie a semnelor grafice si a legaturilor dintre ele).
Cu toate ca fiecare din aceste particularitati luata izolat poate fi intalnita in scrisul mai multor
persoane-combinatia lor nu se repeta niciodata in scrisul a doua sau mai multor persoane datorita
mainilor de elaborare a scrierii specifice fiecarei persoane, ce este influentat de particularitatile
individului si de tipul de activitate nervoasa proprie acestuia.

Particularitatile anatomice si functionale ale sistemului nervos si muscular al bratului si

mainii, determina individualizarea gesturilor grafice.
n afara de baza fiziologica si psihologica a formarii deprinderii de a scrie care este
factorul fundamental, la elaborarea si individualizarea scrisului mai contribuie si alti factori:

un rol important il are metoda de predare a scrisului si modelul caligrafic oferit spre invatare.
Cu toate ca sunt conditii egale pentru toti devii (varste egale, acelasi profesor, aceleasi
instrumente de scriere) incat de la inceput se pot observa diferente evidente intre scrisurile lor.

dupa numeroase exercitii odata cu deprinderea mainii de a executa miscarile, ritmul incepe sa se
accelereze iar semnele grafice nu mai sunt imitate ci memorate iar materializarea lor in scris se
indeparteaza tot mai mult de modelul initial (caligrafic) conturandu-se si consolidandu-se treptat
particularitatile proprii, bine exprimate, rezultand un scris cu caracter grafic individual specific
fiecarei persoane.
Pe masura insusirii deprinderilor grafotehnice, atentia elevului se deplaseaza spre
continutul textului, aparand noi forme de constructie a literelor, de imbinare in cuvinte, care sa
asigure o rapiditate mai mare, in mod mai comod de executat si un efort minim.
- Stabilitatea relativa a scrisului este proprietatea acestuia exprimata prin faptul ca odata
instaurat in grafismul unei persoane caracteristicile generale si majoritatea celor individuale
raman constante toata viata.

dupa cum am amintit, deprinderile de a scrie nu devin stabile dintr-o data ca se consolideaza treptat
in procesul practicarii scrisului. Perioada formarii deprinderilor se incheie in momente diferite in timp la
diferiti indivizi de obicei catre varsta de 25-30 de ani.

aceasta stabilitate a scrisului nu este insa absoluta, scrisul suferind modificari in timp, de obicei fara
repercursiuni asupra posibilitatilor de identificare a scriptorului. Aceste modificari nu trebuie insa
confundate cu variabilitatea scrisului, intalnita la unele persoane cu posibilitati grafice mari, care se
manifesta prin capacitatea lor de a putea executa voit mai multe variate de scris.
c) Principalele modificari ale scrisului de mana
Deprinderile de a scrie sunt supuse modificarilor sub actiunea unor cauze:

modificari survenite in cursul evolutiei scrisului, care apar pe masura ce persoana practica in
activitatea curenta deprinderea scrierii continue;

modificari datorate starii psiho-somatice a scriptorului, ca urmare a unor boli acute sau cronice,
a unor boli psihice, batranete, slabirea vederii, parkinson, etc.;

modificari rezultate de conducerea mainii de catre o alta persoana, situatie in care stereotipul
dinamic al scriptorului nu se poate manifesta decat partial, fiind uneori total alterat;

modificari produse de starea de ebrietate, situatie in care miscarile nu sunt bine controlate,
echilibrul si viteza de reactie fiind micsorate (litere neregulate, deformate, lipsa unor litere sau
cuvinte, tremuraturi, linia randurilor neregulata, etc.;

modificari determinate de cauze de moment (suportul pe care se executa scrisul - pozitia

scriptorului - sezand, in picioare, intr-un mijloc de transport aflat in miscare, etc.);

instrumentul scriptural folosit (pix, stilou, creion, etc.).

n cadrul examinarilor separate si comparative necesare efectuarii expertizei grafice se au
in vedere caracteristicile generale si individuale ale scrisului.
d) Caracteristicile generale ale scrisului
Sunt acele calitati care se refera la scrisul privit in ansamblul, fiind cunoscute si sub
denumirea de dominante grafice, care determina aspectul general al scrisului si care luate separat
pot fi intalnite la scrisul mai multor persoane.
Determinarea exacta a caracteristicilor generale ale unui scris echivaleaza cu o definire a
acestuia, fapt foarte important pentru selectarea mai multor scrisuri examinate concomitent
intrucat ele permit o clasare a acestora. Pe aceasta baza in cursul analizei, comparative se vor
retine scrisurile referinta care se incadreaza in aceeasi clasa cu cel in litigiu, diferentiaza
facandu-se in continuare prin analiza caracteristicilor individuale.
Numarul caracteristicilor generale este destul de mare si in literatura de specialitate s-au
incercat diferite sistematizari:

caracteristici ale limbajului folosit in scris prin care se stabilesc: gradul de cultura,
cunostintele intr-o anume specialitate, vocabularul folosit, cunoasterea regulilor de ortografie;

caracteristici de configuratie care se refera la particularitati in ansamblul textului pe pagina

existenta sau lipsa unor margini aliniate, marimea si intervalul intre randuri, spatiul existent intre
cuvinte, forma randurilor pe orizontala;

caracteristici ale formei scrisului si gradul de evolutie a sa care reflecta gradul de

automatizare a miscarii, concretizat cu nivelul evolutiei, arcuirii simplitatii, claritatii si formei
ductelor, viteza de executie, etc.

gradul de evolutie a scrisului consta in masura in care o persoana si-a format deprinderea de a
scrie. Din acest punct de vedere scrisurile se impart in: inferioare (neevoluate), medii si
superioare (evoluate).
Nu trebuie confundate scrisurile neevoluate cu cele in curs de formare intrucat scrisurile
inferioare sunt deja formate si nu se mai dezvolta. Ele se caracterizeaza prin dimensiuni mari ale
literelor, cursivitatea mica, omisiuni de litere, adaugiri, presiune mare pe suport.

Niciodata persoanele cu un scris inferior nu vor putea imita un scris evoluat ori cat s-ar
stradui.
Forma scrisului sau structura sa
Se ia in consideratie configuratia literelor (modelul dupa care sunt trasate):
o
o

scrisuri arcadate (la minusculele n, m, u)

ghirlandate (trasaturile inferioare si cele de unire sunt concave

unghiulare cu trasaturi ascutite

rotunjite (forma circulara a ovalelor acuzat)

tipografice.
Tot in acest punct de vedere al formei se examineaza si gradul de simplificare a scrisului
(scrisuri simple apropiate de modelul caligrafic).

simplificate cu grafisme condensate, literele reducandu-se la strictul necesar sau sub forma de
simboluri. Sunt greu de imitat pentru ca implica o viteza mare de executie a scrisului.
Dimensiunea scrisului este data de inaltimea literelor si poate fi:

mare peste 4 mm;

mijlocie 2-3 mm;

mica sub 2 mm;

largimea scrisului (dilatat sau comprimat);

pe langa scrisurile cu inaltime uniforma sunt si scrisuri cu litere care se maresc sau scad
progresiv.
nclinatia scrisului

inclinat spre stanga

inclinat spre dreapta

vertical
Viteza scrisului consta in ritmul miscarilor mainii in unitatea de timp. Viteza mare de
executie duce la:

simplificarea constructiei literelor

legarea semnelor grafice

deplasarea spre dreapta a semnelor diacritice si a barei literei t

abrevierea unor cuvinte.

Continuitatea scrisului ( mare, medie, mica, scris tocat)

mare cand sunt legate peste 6 litere

medie cand sunt legate 4-6 litere

mica cand sunt legate maxim 3 litere

tocat nu este legatura intre nici o litera.

Directia si forma randurilor (luand in consideratie linia de baza a scrisului):
Directia randurilor poate fi:

ascendenta

orizontala

descendenta
Forma randurilor poate fi:

rectilinie

convexa

concava

serpuitoare.

Oranduirea scrisului se refera la dispunerea textului pe pagina in raport cu marginile

acesteia folosirea aliniatelor, dimensiunea lor.
Plasarea altor elemente ale textului (semnatura, data, forma de adresare sau titlul
actului.

e)Caracteristicile individuale ale scrisului

Sunt particularitati conditionate de deprinderile de executare a grafismelor specifice unei
persoane, care se manifesta in mod pregnant si constante in scrisul acesteia. Deci ele sunt
elemente individuale care oglindesc aceste deprinderi in executarea uneia sau a mai multor litere
ce alcatuiesc un cuvant si se refera la modul de constructie atat a literelor cat si a cifrelor.
Valoarea de identificare a caracteristicilor individuale depinde de gradul lor de deviere de
la modelul caligrafic.
Detaliile de executie, formele scripturale si combinatiile de trasaturi sunt irepetabile intrun alt scris si nu pot fi reproduse in totalitatea lor de o alta persoana. Aceste caracteristici
individuale ale scrisului sunt relativ neschimbatoare.
Trasaturile unei litere pot fi compuse din:
- grame - parti componente de sine statatoare ce se executa dintr-o singura trasatura.
- ducte - trasee grafice care unesc doua litere.
- trasee - anexe de completare a unei litere(linii de atac, barari, semn diacritice, sedile).
Dupa forma generala, natura traseelor suplimentare si dupa numarul gramelor pot fi
clasificate astfel:
- litere ovale (a, d, o, g)
- litere cu trasee semicirculare (c, e, s, x, B, D, E, G, P si R)
- litere cu buelete (b, r, s, v)
- litere cu depasante ( b, d, f, g, h, t, q)
- litere cu podis (r, z)
- litere cu barari (f, t, z, x, A, F, H)
- litere cu semne diacritice ( a, i, j, i )
- litere cu sedile (t, s)
litere cu baston (t, u, n, m)
- litere cu duete (m, n, u)
- litere cu o grama (b, c, e, i)

- litere cu doua grame (a si d)

- litere cu mai multe grame (m, w)
- litere cu bucle (e, l, a, f, g, j)
Tinand cont de partile componente ale literelor de clasificarea lor dupa forma, natura si
felul elementelor de constructie pot fi apreciat particularitatile scrisului unei persoane care il fac
apt pentru identificarea scriptorului.
f) Examinarea criminalistica a semnaturii
Semnatura constituie o varietate a scrisului si reprezinta un semn de atestare ce indica numele
si prenumele persoanei certificand o anumita actiune, activitate, continutul unui text, etc. Fiecare
persoana are propriul sau fel de a semna, ceea ce face ca aspectul semnaturii, plasamentul ei pe un
document caracteristicile sa prezinte elemente de stricta individualitate. Cand doua semnaturi sunt
identice una din ele este falsa.
Semnatura se formeaza atunci cand scrisul unei persoane a ajuns la un anumit grad de
evolutie. Cand deprinderile si reflexele scrisului lipsesc, semnatura nu se deosebeste cu nimic de
acesta, fiind redate numele si prenumele cursiv. n schimb, evolutia semnaturii este mai rapida
decat cea a scrisului, deoarece este construita din combinatii permanente de litere, fiind
determinata de frecventa executarii.
Dupa aspectul general si al continutului, semnaturile pot fi:
o

semnaturi complete

semnaturi prescurtate

semnaturi indescifrabile
Caracteristicile generale ale semnaturii[1] se refera la urmatoarele aspecte:

plasamentul semnaturii pe document

structura semnaturii, determinata de gradul de simplitate

compozitia semnaturii (literala, semiliterala, mixta, indescifrabila)

gradul de evolutie

viteza de executie a trasaturilor

dimensiunile grafismelor

inclinatia literelor si trasaturilor neliterale

Caracteristicile individuale ale semnaturilor sunt urmatoarele:

plasamentul si forma atacului

forma legaturilor dintre litere

atacul si inclinatia ovalelor

plasamentul literelor fata de linia de baza

variabilitatea marimii literelor

deformarile literelor

plasamentul desilelor si al semnelor diacritice

dimensiunea si inclinatia depasantelor

forma si continutul parafei

Parafa este un element foarte important al semnaturii, avand o mare stabilitate,
constituind un reflex propriu al semnatarului care ofera semnaturii o configuratie specifica.
Problemele pe care le poate rezolva expertiza grafica sunt:

identificarea autorului unui scris sau a unei semnaturi

identificarea persoanei care a efectuat o semnatura prin imitatie libera ori servila

identificarea persoanei care a folosit un scris deghizat

stabilirea situatiei in care scrisul de pe un document a fost executat de una sau mai multe
persoane.
Daca intre doua scrisuri, pe langa asemanari exista si unele deosebiri, acestea trebuie
mentionate si explicate, ele putandu-se datora unor conditii diferite de executare dar si al
tendintei de deghizare (modificarea intentionata a scrisului de catre o persoana)