§ 5.

EXAMENUL TEHNIC AL DOCUMENTELOR

5.1. Noţiuni generale

Prin documente înţelegem acte scrise sau, mai scurt, „înscrisuri”, noţiune care de altfel
este utilizată în Codul Penal.
Potrivit accepţiunii lui DUMITRU SANDU1, actul scris (implicit document) reprezintă o
scriere, fixată pe un anumit suport (de obicei hârtie).
În procesul penal de foarte multe ori se folosesc probe scrise (înscrisuri), dar în unele
cazuri autenticitatea acestora este contestată, în totalitate sau parţial, tehnicii criminalistice
revenindu-i sarcina de a stabili dacă înscrisurile sunt sau nu contrafăcute (false) sau de a
identifica persoana care a executat scrisul contestat.

5.2. Examinarea criminalistică a actelor scrise şi problemele care se pot rezolva

Cercetarea actelor scrise e făcută, de obicei, de experţii criminalişti, ea realizându-se în
două etape:
a) Examinarea generală
În cadrul acesteia se examinează în ansamblu actul stabilindu-se:
- conţinutul său;
- plasamentul antetului, al semnăturilor etc.;
- forma ştampilelor;
- existenţa eventualelor notări, sublinieri, a fotografiilor, a timbrelor.
În această etapă, la simpla privire, fără aparate optice se pot descoperi:
- eventualele urme de ştergere;
- discontinuitatea imprimării ştampilei aplicate pe fotografie;
- deformări ale textului.

b) Examinarea specială:
Pentru aceasta sunt necesare aparate optice de mărit ca lupa cu mâner, lupa binoculară,
stereo stene microscopul, lampa cu radiaţii ultraviolete, spoturi (reflectare cu fascicul de lumină
îngustă).
În această etapă se stabilesc modificările de text prin adăugare, ştergere (radiere), corodare
(spălare chimică), acoperirea unor porţiuni de text sau a unor litere şi cifre.
Trebuie menţionat că nu sunt reguli general obligatorii în examinarea tuturor înscrisurilor,
fiecare caz în parte având individualitatea lui, dată atât de individualitatea actului, cât şi de cea a
persoanei care a făcut falsul sau a scris actul examinat.

5.3. Stabilirea autenticităţii şi vechimii înscrisurilor

În privinţa autenticităţii înscrisurilor putem afirma că cele mai des întâlnite situaţii sunt
legate de documentele oficiale: buletine de identitate, paşapoarte, acte de stare civilă, testamente
diplome de studio etc.
Pentru a stabili autenticitatea, se verifică dacă nu sunt alterate data eliberării, numele
titularului, fotografia acestuia, impresiunile ştampilelor, semnăturile obligatorii etc.
- Existenţa alterărilor, urme de ştergere, de adăugiri etc., adică a falsului, infirmă
autenticitatea înscrisului.

1
Dumitru Sandu, Falsul în acte, 1977, pag. 9.
 Vechimea înscrisului, înţelegând prin aceasta stabilirea zilei şi anului în care a fost realizat,
nu se poate stabili cu exactitate până în prezent.
În schimb, se poate stabili perioada în care s-a redactat şi scris.
Pentru aceasta se va ţine seama de:
a) conţinutul textului, avându-se în vedere regulile de ortografie, denumirea unor
localităţi, unor persoane care nu concordă cu data menţionată pe înscris.
Hârtia şi cerneala folosite. Se ţine seama de data înscrisă în document şi se va compara cu
data la care sortul de hârtie s-a fabricat. De asemenea, se ţine seama de faptul că hârtia în timp se
decolorează, îngălbeneşte, iar fragilitatea ei scade etc.

5.4. Cercetarea falsului în înscrisuri:

Înscrisurile se falsifică de obicei prin următoarele procedee:
a) înlăturarea textelor
Aceasta, aşa cum am mai menţionat, se realizează prin ştergere mecanică (radiere sau
răzuire) sau chimică (corodare).
La examinarea cu ochiul liber şi apoi cu aparate optice (lupă, microscop), locul unde textul
a fost radiat prezintă caracteristici specifice: dispariţia luciului hârtiei, scămoşarea fibrelor
acesteia, subţierea hârtiei etc.
În cazul spălării chimice (corodare), la examinarea înscrisului sub radiaţiile ultraviolete
fluorescenţa zonei spălate este diferită de restul textului, fiind uşor sesizabilă.
O altă metodă de detectare a zonei în care scrisul a fost alterat chimic o reprezintă presarea
planfilmului peste această porţiune din înscris la întuneric, timp de câteva zile, după care filmul
se va developa. Zona corodată va apărea pe negativ bine evidenţiată. Chimicalele folosite la
spălarea textului, aflate în masa hârtiei, vor impresiona stratul fotosensibil al filmului.
Stabilirea textului înlăturat se realizează prin metode speciale, proprii fiecărei metode de
înlăturare, mecanică sau chimică.
b) Falsul prin adăugare de text
Acest gen de fals constă în scrierea unor noi litere sau cifre sau modificarea celor existente
în document.
Sunt dese cazurile când falsificatorii adaugă chiar rânduri întregi în zonele libere ale
textului original.

Camil Suciu, în lucrarea sa „Criminalistica”, ediţia 1972, menţionează câteva elemente

specifice falsului prin adăugiri de text: „îngrămădirile de litere şi prescurtări neobişnuite de
cuvinte din lipsă de spaţiu, desfăşurarea exagerat de largă a scrisului, pentru acoperirea
spaţiilor libere, evitarea unor trăsături anterioare, diferenţa de oxidare a trăsăturilor de
cerneală etc.”.

5.5. Examinarea textelor dactilografiate

Existenţa înscrisurilor dactilografiate este deseori prezentă ca probă în activitatea de
urmărire penală.
De foarte multe ori, în cazul unor anonime, al unor falsuri, în caz de suicid sau chiar de
omor s-au ridicat documente dactilografiate.
Principala problemă care se pune este: identificarea maşinii de dactilografiat.
 Această identificare, conform regulilor identificării criminalistice, se realizează în două
etape: Prima etapă este cea a identificării modelului şi tipului de maşină de scris. Existenţa
cartotecilor criminalistice cu modele de scris permite o astfel de identificare.
În a doua etapă, după parcurgerea obligatorie a primei, se trece la identificarea propriu-zisă
a maşinii cu care s-a dactilografiat documentul.
În cazul identificării maşinii de scris se examinează textul dactilografiat, stabilindu-se
pentru început caracteristicile generale:
- mărimea pasului mecanismului principal, adică distanţa la care se deplasează carul cu
hârtia după dactilografierea fiecărui semn în parte;
- mărimea intervalelor, adică distanţa pe verticală dintre rânduri;
- tipul de claviatură, adică totalitatea semnelor claviaturii;
- tipul caracterelor literelor.
Identificarea unei maşini de scris, după stabilirea caracteristicilor generale, se face pe baza
caracteristicilor individuale, cum sunt:

Fig. 21. Cele mai frecvente elemente de uzură a caracterelor maşinilor de dactilografiat (după
Jean Gaye, Manuel depolice scientifique)

- devierea axului literelor faţă de verticală (ca urmare a strâmbării pârghiilor pe care sunt
fixate literele);
- suprapunerea impresiunii literei peste alte litere (ca urmare a lipirii greşite pe suportul
destinat literelor);
 - deformarea diferitelor semne (aplatizare sau ştirbire). Identificarea se face prin
examinarea comparativă a textului în litigiu cu texte model de comparat, obţinute experimental
cu maşina presupusă a fi dactilografiat textul incriminat.

5.6. Identificarea persoanei după scrisul de mână:

Acest gen de identificare se face pe baza examinării urmei (cu totul aparte) lăsată de om,
care poartă numele de scris2.
Camil Suciu, în lucrarea amintită, defineşte scrisul astfel: ,,un sistem organizat de mişcări
tehnico-grafice (ale mâinii n.n.) formate printr-un îndelungat proces de învăţare, fixat sub forma
unor deprinderi individuale cu o anumită stabilitate”.
Identificarea persoanei care a scris textul incriminat se poate face datorită faptului că
scrisul are două proprietăţi fundamentale: individualitatea şi stabilitatea relativă.
Pentru aceasta, aşa cum am menţionat anterior, se realizează examene comparative între
scrisul litigios şi scrisurile experimentale obţinute de la persoana bănuită a fi autorul înscrisului.
Ramura criminalisticii care are ca obiect de studiu identificarea persoanei după scris se
numeşte „grafoscopie judiciară”.

5.6.1. Formarea şi evoluţia scrisului de mână

Scrisul, deşi se materializează prin mişcările date instrumentului scriptural, este totuşi o
deprindere intelectuală, la baza căreia stau legăturile nervoase produse în cortex3.
„Formarea deprinderii de a scrie începe din copilărie, un rol important jucându-l metoda
de predare a scrisului, precum şi modul caligrafic oferit elevului spre învăţare”4.
„După numeroase exerciţii în clasă şi acasă, sub forma temelor, deprinderea mâinii de a
executa mişcările înscriptării este formată”5.
În timp, persoana are formate deprinderi de a scrie pe baza stereotipiilor dinamice,
mişcările inscriptării devenind reflexe şi scăpând controlului mental.
Aceste deprinderi sunt specifice fiecărei persoane, dându-i acea caracteristică denumită
individualitate. Fiecare persoană va executa semnele grafice într-o manieră proprie, diferită de
modelul caligrafic care i-a servit la învăţarea din copilărie.
În afara acestei caracteristici a scrisului, foarte importantă pentru procesul de identificare, o
a doua caracteristică este cea a stabilităţii relative.
Această caracteristică poate fi influenţată, dar nu până la dispariţie, de următorii factori:
- Evoluţia scrisului. Aceasta se datorează - la persoanele care
scriu mult - tendinţei de a simplifica mişcările înscriptării pentru a
obţine un scris rapid cu un efort minim.
- Starea de sănătate a scriptorului
Bolile cronice sau acute pot modifica într-un fel scrisul, dar nu în măsură să afecteze
individualitatea acestuia în totalitate.
În schimb, în cazul bolilor psihice, scrisul este afectat profund, ducând la pierderea
individualităţii.

2
Lucian Ionescu, în Expertiza criminalistică a scrisului; Ed. 1973, arată că „scrisul este exprimarea sunetelor şi
cuvintelor dintr-o limbă prin semne grafice”, pag. 15.
3
Lucian Ionescu, în Expertiza criminalistică a scrisului; Ed. 1973, arată că „scrisul este exprimarea
sunetelor şi cuvintelor dintr-o limbă prin semne grafice", pag. 15. 3 Lucian Ionescu - op. cit., pag. 36.
4
Ibidem – pag 41 şi următoarele.
5
Ibidem - pag 41 şi următoarele
 - Starea de ebrietate. Mişcările înscriptării sunt mai puţin influenţate de cantitatea de
alcool ingerată.
- Cauzele de moment ţin de natura instrumentului scriptural sau a suportului folosit,
precum şi de unele poziţii incomode ale scriptorului.

5.6.2. Caracteristicile generale şi speciale ale scrisului

Pentru a stabili dacă un scris este executat de o anumită persoană este necesar ca scrisul
menţionat să fie analizat în paralel cu scrisul model de comparat al acestuia.

Fig. 22. Demonstrarea prin metoda confruntării a unor caracteristici individuale ale scrisului: a -
scris incriminat; b - scriere de probă.

Examenul comparativ are ca obiect caracteristicile fiecărui gen de scris (litigiu şi model de
comparat). Aceste caracteristici se împart în caracteristici generale şi particulare (sau speciale).
a) Caracteristicile generale ale scrisului - sunt acelea care dau o reprezentare asupra
sistemului de executare grafică a tuturor literelor. Acestea, fără luarea în consideraţie a
caracteristicilor individuale, nu pot duce la identificarea scriptorului.
Dintre caracteristicile generale remarcăm:
- gradul de evoluţie;
- forma scrisului;
 - dimensiunea scrisului;
- continuitatea;
- direcţia;
- presiunea;
- înclinarea literelor;
- forma liniei de bază.
b) Caracteristicile individuale (speciale) ale scrisului:
- punctul de atac şi linia incipientă a unei litere;
- trăsătura terminală a unei litere;
- modul de executare a literelor în formă de oval;
- construirea fiecărei litere în parte, comparativ cu modelul
caligrafic.

5.6.3. Obţinerea modelelor de scris pentru comparaţii

Pentru efectuarea expertizei criminalistice a scrisului (sau grafoscopice) sunt necesare
modele de scris ale persoanei bănuite a fi executat înscrisul incriminat.
Practica expertizei scrisului a stabilit câteva reguli pentru obţinerea modelelor de scris
pentru comparaţii.
Modelele de scris liber se deosebesc de cele executate experimental.
Modelele de scris experimentale sunt acele scrisuri realizate în prezenţa anchetatorului
special pentru efectuarea expertizei.
Acele modele trebuie să se obţină prin trei metode. Prima va fi o scriere liberă, de obicei o
declaraţie, urmată de o transcriere şi în final de o dictare.
Toate probele de scris trebuie să fie certificate de anchetator pentru a stabili autenticitatea
lor.