Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute

- metoda supraproiectiei proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut

peste imaginea fotografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul,
in vederea stabilirii coincidentei sau necoincidentei elementelor anatomice si antropometrice
apreciate ca puncte de reper;
- reconstituirea fizionomiei dupa craniu consta in reconstituirea plastica si grafica a
tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific; operatia
se executa pe craniul cadavrului (metoda Gherasimov-Ricuia);
- identificarea dupa resturile osoase expertiza criminalistica osteologica este
efectuata de specialistul antropolog care este in masura sa determine daca urmele osteologice
sunt de natura umana, daca ne aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele apartin
mai multor persoane (se pot obtine inform. cu privire la sex, varsta, talie si eventualele boli
de care a suferit pers. in timpul vietii; se poate determina si ADN ul mitocondrial);
- identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice valoroasa datorita
unor elem. specifice de individualizare pe care le prezinta dantura, respectiv interventiile
medicale efectuate pt intretinerea sau inlocuirea dintilor; in situatii deosebite (incendii,
explozii, accidente etc.), printre foarte putinele elem. care mai pot oferi date cu privire la
persoane, sunt cele ale sistem. dentar;
- identificarea prin expertiza fotografiei de portret compararea unei fotografii cat
mai recente a persoanei disparute cu fotografia semnalmentelor cadavrului.
Metode biometrice de identificare
- identificarea pe baza fotografiei semnalmentelor cunoscuta ca o reprez. grafica a
unei fizionomii sau a unor trasaturi specifice, realizata la un moment dat, in conditii de
iluminare specifice, fotografia este deocamdata cea mai utilizata metoda biometrica; o
metoda de identificare mai sigura este folosirea hologramei; o serie de detalii ale fetei se
modifica destul de rapid, iar unele echipamente folosesc pt identif o serie de date
antropometrice, masurabile pe o imagine bidemnsionala;
- tehnici antropometrice masurarea unor parti ale corpului uman in vederea
reconstituirii dimensiunilor acestuia pornind de la cele cateva fragmente de schelet
descoperite; alta tehnica apeleaza la dispozitive electronice care permit masurarea
parametrilor antropologici ai mainilor, respectiv a geometriei maini;
- recunoasterea retinei determinarea aspectului si a marimii vaselor de sange care
provin de la nervul optic si sunt dispersate in retina; reprez. o sursa de informatii biometrice
datorita celor 3 propr ale retinei: anatomia, unicitatea si topografia dispunerii vaselor
sanguine;
- reunoasterea irisului permite prelucrarea corecta a imaginii irisului, chiar daca
persoana respectiva purta ochelari sau lentile de contact, fiind extrem de eficienta;
- termograma faciala este o fotografie a temperaturii fetei unei persoane;
Urmele formate prin folosirea armelor de foc
- urmele formate de arma pe cartus: pe tubul cartusului, iar in cazul armelor cu teava
ghintuita se formeaza pe glont urme caracteristice reliefului tevii.
Urmele de pe tub se formeaza in 3 etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea
tubului tras. Printre piesele principale sau mecanismele armei care concura la formarea
urmelor se afla percurtorul, peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul

aruncator (ejectorul) si peretii camerei de detonare. Urmele de glont au un caracter dinamic si

reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghinuite.
- urmele de impuscare:
A. Principale rezultatul actiunii directe exercitate si se intalnesc sub 3 forme:
- urme de perforare (cand proiectilul a traversat intreg corpul; au trei elemente:
orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire. Orificiile de intrare si de iesire se deosebesc
intre ele prin anumite caract. pe baza carora se stabileste directia din care a patruns
proiectilul. De ex: pe corpul uman orificiul de intrare se caract. prin lipsa de tesut, diametrul
sau fiind apropiat de cel al proiectilului; pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate
din material textil, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire);
- urme de patrundere sau canala oarbe, cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi;
- urme de ricosare, cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a
proiectilului, de densitatea obiectului si de unghiul de lovitura.
B. Secundare rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cei
specifici proiectilului. Se impart in:
- urme secundare formate indiferent de distanta de tragere: inelul de frecare sau de
stergere creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare,
praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pe subst. proiectilului; inelul de metalizare,
constand din depuneri de particule metalice desprinse de pe supraf. proiectilului, in mom.
perforarii unor ob. cu un anumit grad de densitate;
- urmele secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica
distanta: rupturile provocate de gaze forma stelara; urmele gurii tevii; arsurile; urmele de
fumingine; tatuajul (consecinta patrunderii in piele a resturilor de pulbere neagra sau arsa
incomplet); urmele de unsoare existenta pe teava armei;
Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe tubul cartusului
- procesul consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite in
corpul victimei sau la fata locului, cu gloantele trase experimental cu arma gasita in campul
infractional ori ridicata de la persoana suspecta;
Identificarea armei dupa urmele formate pe glont:
- presupune in faza initiala o delimitare a cercului armelor suspecte, prin excluderea
din sfera cercetarii a armelor ale caror caract. generale nu corespund caract. reflectate pe
glont;
- se efectueaza trageri experimentale cu armele examinate si se apeleaza la munitie cu
caract. asemanatoare celei descoperite la fata locului;
- dintre tehnicile de examinare comparativa: examinarea la microscopul comparator
sau compararea mulajelor.
Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului:
- se desfasoara in aceleasi conditii si faze; prezinta un avantaj important fata de
identificarea dupa urmele existente pe proiectil, tubul ramanand intact in marea majoritate a
cazurilor de trageri, spre deosebire de proiectul, care se poate deforma in impactul cu
obiectele mai dure.
Stabilirea autenticitatii si vechimii inscrisurilor
Principalele elem. comune avute in vedere la stabilirea autenticitatii unui inscris sau
document sunt urm.:
- indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului scris;
- aflarea actului in termenul de valabilitate;

- corespondenta intre infatisarea persoanei si fotografia de pe legitimatie sau inscrisul

pe care aceasta si-l atribuie, precum si a datelor referitoare la identitatea persoanei mentionate
in act si documentul cu care aceasta se legitimeaza;
- existenta elem. de protectie sau de securitate destinate sa ateste autenticitatea unui
doc. si sa previna falsificarea sau contrafacerea sa.
Masuri de securitate:
- securitatea hartiei, realizata prin modificari ale compozitiei pastei hartiei si prin
filigranare;
- imprimarea de securitate conceputa in functie de natura imprimarii (tipografica sau
heliogravura);
- perfectionarea elem. succesorii de identificare (sistemul de laminare intr-o folie de
pastic, sub vid, procedeu aplicat de ex. la pasapoarte sau benzi si cerneala magnetica);
Stabilirea vechimii unui inscris:
- neconcordanta dintre data de pe care se pretinde ca o are documentul si vechimea
reala a inscrisului, adica orice anacronism desprins din studiul elementelor (ortografia folosita
de autor, denumirea unor strazi, localitati etc.);
- vechimea unui inscris mai poate fi determinata si prin examinarea caract. hartiei si a
gradului ei de imbatranire;
- examinarea cernelurilor, ca urmare a proceselor fizico-chimice pe care le parcurge
gradul de oxidare raportat la conditiile de pastrare ale inscrisului, gradul de migrare, de
patrundere in masa hartiei a componentelor de clor si sulf din cerneala;
- intersectarea trasaturilor de cerneala indica diferente de vechime;
- tipul de instrument scriptural folosit in redactarea inscrisului.
Caracteristicile de identificare a scrisului de mana
a) Caracteristicile exprimarii in scris de natura extragrafica, urmarindu-se
vocabularul folosit de autor, modul de respectare a regulilor de ortografie si punctuatie,
claritatea stilului etc. privesc nivelul general de cultura, profesia, varsta si eventual posibile
dizarmonii psihice;
b) Caracteristicile topografice ale scrisului vizeaza modul de dispunere, amplasare a
unui text pe o coala de hartie sau pe un alt suport si constau in: marginea lasata de scriptor,
marimea alineatelor, distanta dintre randuri, amplasarea diverselor mentiuni etc.;
c) Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mana, specifice
aspectului general al unui scris, formei acestuia:
- gradul de evolutie a scrisului inferior, mediu sau superior, grad accentuat de
coordonare si viteza mare de executie (pers. cu cu scris superior pot imita cu usurinta un scris
inferior sau mediocru);
- forma scrisului este determinata de gradul de evolutie, de modul de executare a
literelor, atat in cazul scrisurilor cursive, cat si celor de tipar;
dimensiunea scrisului mare (peste 3 mm), mijlocie (2-3 mm) sau mica (mai mici de
2 mm);
- inclinarea scrisului sau a literelor scrisuri drepte, inclinate spre dreapta sau spre
stanga si scrisuri neregulate;
- coeziunea sau continuitatea scrisului reprez. gradul de legare a lit. intr un cuvant;
- viteza scrisului;
- presiunea scrisului;
- forma liniei de baza a randurilor (oranduirea scrisulu) poate fi dreapta, concava,
convexa, serpuitoare sau franta.

d) Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor

grafice, ele reflectand modul in care fiecare pers. s-a desprins sa execute un anumit semn sau
grup de semne grafice; o litera poate fi constituita dintr o singura trasatura (c,l,e,o), din doua
trasaturi (a,b,d,n), din trei (m, A, B) si din patru (M, W).
Caracteristicile speciale de grafotehnica alaturi de directia miscarii se reflecta in:
modalitatea de incepere a executiei, finalizarea semnului grafic, legatura dintre grame
(trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical), modul de executare a
depasantelor literelor b, d, f, g, q, p, t, a semnelor diacritice, a sedilelor; miscarile de scriere
in plan vertical (de flexiune si de extensiune), iar cele in plan orizontal de abductie si de
aductie.
Identificarea persoanei dupa scris pe baza expertizei grafoscopice
- cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii ob. expertizei si stabilirii
calitatii si cantitatii metodelor de comparatie, urmata de analiza separata a scrisului in litigiu
si a celor de referinta;
- examinarea comparativa conduce la stabilirea examinarilor si, dupa caz, a
deosebirilor intre scrisul in litigiu si cel de comparatie. Se face direct pe scrisurile comparate,
insa cel mai adesea se apeleaza la fotografii ale semnelor grafice, sau ale unor grupuri de
semne sau la tabele sinoptice. (,,idiotisme grafice sau ,,ticuri ale scrisului). Rezultatul unei
expertize grafice reprez. rodul unei examinari calitative a caract. cu valoare de identificare,
prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea persoanei, fie
la o concluzie cu caracter de probabilitate.
Cercetarea falsului prin inlaturarea de text
- inlaturarea mecanica prin razuirea textului cu o lama, un ac ori un alt obiect ascutit
sau prin radierea sa cu o guma;
- inlaturarea chimica prin corodarea sau spalarea cu anumite subst. chimice a unui
text, in intregime sau numai partial, avand ca rezultat decolorarea sa si, uneori, chiar
inlaturarea definitva a textului;
- acoperirea unui text ori a unor semne grafice prin hasurarea ori prin patarea cu
diverse substante de scriere ori de alta natura.
Stabilirea locului alterarii prin iluminarea documentului sub un unghi anume sau
observarea prin transparenta, examinare optica la microscop, favorizarea cu iod a inscrisului,
cu ajutorul radiatiilor ultraviolete etc.;
Refacerea textului inlaturat: prin metode fizice ce au la baza radiatiile invizibile
(ultraviolete si infrarosii) sau radiatiile roentgen; prin metode chimice ce au la baza reactia
dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau creionului, patrunse in masa
haritie, care in functie de natura lor, vor intra in reactie cu solutiile revelare etc. Aplicarea de
metode fizice si chimice cu caracter distructiv se face numai dupa fotografierea prealabila a
inscrisului in litigiu si dupa ce s-a constatat ca procedeele nedistructive nu au condus la
niciun rezultat.
Refacerea textelor acoperite prin examinarea prin transparent, intr-o lumina
puternica, se mai folosesc metodele difuzocopiative, revelarea urmelor prin presiune sau
aparatura de tip ,,video spectral comparator.
Cercetarea falsului prin adaugare de text

- aceasta categ. de fals poate fi executat prin simpla modificare a unei litere sau cifre,
din adaugiri de cifre, de cuvinte, ajungandu-se la randuri intregi. Cea mai frecventa este
aceea a transferului de litere, cuvinte sau cifre, eventual randuri intregi, dupa un inscris
autentic. Este deseori precedat de inlaturarea de text.
Cercetarea caracteristicilor grafice continuitatea logica a scrisului, distanta dintre
randuri si dintre cuvinte, caract. grafice particulare. Posibile elem. care sa indice falsul prin
adaugare de text: ingramadirea ori prescurtarea nefireasca a cuv. din text, separarea lor
incorecta; micsorarea distantei dintre randuri, insotita si de reduerea dimensiunii literelor pt a
incapea intre randuri; modificarea sau orientarea diferita a liniei de baza a randurilor,
raportata la randurile exterioare.
Cercetarea materialului de scriere examinarea fizico-chimica a materialului cu care
s-a scris (cerneala, tus, creion);
Studierea modului de intersectare a trasaturilor de regula, trasaturile executate
ulterior se suprapun peste trasaturile executate anterior, dupa cum traseele randurilor
inferioare le intersecteaza pe cele superioare.
Cercetarea falsului prin imitarea si prin deghizarea scrisului
Falsul prin imitarea scrisului - mai ales in cazul semnaturilor, al mentiunilor ori
textelor de mai mica intindere. Depistarea este posibila datorita mai multor indici de
plastografiere, cei mai frecventi fiind:
- prezenta caract. propriului scris al plastografului;
- ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si de
punctuatie, atentia plastografului fiind concentrata asupra executarii literelor sau cifrelor;
Falsul prin imitare servila: se executa prin urmarirea strica de catre plastograf a
modelului scrierii originale, pe care acesta il are in fata. Mai poate fi realizata si prin copierea
directa a textului sau semnaturii. Elem. pot fi:
- lipsa de spontaneitate in executarea gramelor, nesiguranta traseului si intreruperile
care nu sunt specifice scrisului original;
- grosimea uniforma a trasaturilor precum si presiunea de asemenea uniforma;
- viteza scazuta de scriere, reluarile sau retusarile de trasee pentru rectificarea formei
gramelor.
Falsul prin deghizarea scrisului in cazul scrisorilor anonime cu caracter injurios,
calomnios, de amenintare sau de santaj, situatie in care autorul incearca sa-si ascunda
identitatea. Principalele procedee care contin si indici ai falsului sunt:
- deformarea sau modificarea unor caract. grafice generale sau particulare proprii,
precum si scrierea intr-o maniera care sa creeze impresia unui inscris mai putin evoluat;
- scrierea cu mana stanga;
- scrierea cu majuscule sau cu caractere de tipar, ce poate contine totusi elem. de
specificitate suficiente.
Cadrul tactic general al cercetarii la fata locului
a. Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta imediat dupa ce org de
urm pen a fost sesizat despre savarsirea unei infract. Aspecte:
- prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei si
al disparitiei sau degradarii urmelor, determinate atat de act. autorului cat si de act. unor
factori neutri;
- prin prezenta imediata se creeaza posibilitatea identificarii unor martori, fara a se
exclude chiar suprinderea autorului;

b. Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si detaliat echipa de cercetare

trebuie sa si focalizeze atentia in 2 directii:
- descoperirea si cercetarea minutioasa a urmelor latente, microurme, biologice;
- clarificarea imprejurarilor negative a neconcordantei dintre starea locului faptei si
fapte ori imprejurarile ca atare.
c. Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata locului fiecare dintre
membrii echipei de cercetare va avea de indeplinit sarcini concrete si precise, potrivit
atributiilor sale in cadrul echipei; organizarea desfasurarii activit de investigare trebuie sa se
faca intr o ordine bine stabilita, intr o succesiune fireasca; evitarea patrunderii la locul faptei a
persoanelor neutorizate sau neavenite.
d. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii se incheie un proces verbal
cu cele constatate de organul judiciar. Modalitatile tehnice de fixare sunt: executarea de
schite, fotografii, de inregistrari pe banda video-magnetica, modalitati care sunt menite sa
asigure evidenta probatorie si sa confere un plus de obiectivitate cercetarilor la fata locului.
Regulile tactice specifice efectuarii cercetarii pr.-zise la fata locului
- politistii care se deplaseaza la fata locului inaintea echipei de cercetare trebuie sa
efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca privesc o cauza care nu este de
competenta lor si sa ia masurile ce se dovedesc absolut necesare.
a. determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor
se previne o eventuala incercare a autorului faptei de a sterge urmele infractiunii;
b. fixarea tuturor imprejurarilor care, cu timpul, se pot modifica sau pot disparea ora
exacta a sosirii organelor de cercetare penala; pozitia si starea usilor, ferestrelor, prezenta
unor mirosuri deosebite, starea in care se gasea lumina, functionarea unor aparate sau
instrumente casnice etc.
c. acordarea primului ajutor victimei daca trebuie dusa la spital va fi fixata pozitia
initiala a acesteia prin desenarea cu creta precum si pozitia obiectelor din apropiere;
d. prevenira sau inlaturarea unor pericole iminente (incedii, explozii, inundatii etc.)
e. identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte.
Reguli tactice aplicate in dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si a
expertizelor criminalistice
- asigurarea oportunitatii expertizei;
- stabilirea corecta a obiectului expertizei.
- formularea clara a intrebarilor adresate expertului;
- asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza trebuie cunoscuta cu
certitudine provenienta lor; trebuie sa contina sau sa reflecte suficiente elemente caract pe
baza carora sa se faca identificarea. Urmele, mijloacele materiale de probe trebuie sa fie
insotite de impresiunile, metodele de comparatie sau de obiectele presupuse a fi format
urmele la fata locului. Expertului i se va mentiona carei catgorii ii apartine fiecare obiect
(litigiul sau comparatia) si care este apartenenta sa.
- redactarea raportului de expertiza ce prezinta rezultatele investigatiilor stiintifice.
Structura si continutul planului de urmarire penala
- este constituit dintr o structura unitara de elemente componente, menite sa confere
eficienta activitatii de urmarire penala;

- sub raport tactic, principalele elem. constitutive ale planului de urm pen sunt
versiunile, problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, precum si activit
desfas pe baza metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste
probeleme; termenele de rezolvare a problemelor, de verificare a versiunilor si persoanele
care urmeaza sa participe la solutionarea lor;
-momentul elaborarii unui plan de ancheta alt element tactic se impune a fi astfel
ales, incat el sa nu fie conceput nici prematur si nici tardiv fata de mersul anchetei. Are forma
scrisa, deoarece numai asa pot fi fixate toate elem, toate amanuntele a caror omisiune poate
aduce prejudicii desfas. ulterioare a cercetarilor. Cazuri in care nu este necesara elaborarea:
prinderii in flagrant a hotului de buzunare etc.
Continutul planului de urm. pen. este determinat de problemele pe care le are de
clarificat ancheta intr un moment sau altul.
Formula celor 7 intrebari: ce fapta s-a comis si care este natura ei; unde s-a comis
fapta; cand a fost savarsita; cine este autorul ei; cum, in ce mod a savarsit-o; cu ajutorul cui;
in ce scop a fost comisa?
Formula celor 4 intrebari delimiteaza mai clar continutul infract, serveste la
elucidarea problemelor unei cauze penale plecand de la elementele constitutive ale acesteia.
determinarea ob infract, respectiv a relatiei sociale lezate prin sav. faptei penale; stabilirea
laturii ob. a infract si a raportului de cauzalitate si urmarile faptei, precum si a locului,
timpului, modului, a altor circumst in care a fost savarsita fapta; identificarea sub. activ, al
tuturor participantilor ca si identificarea sub pasiv al faptei penale; determinarea laturii
subiective a infrat., prin stabilirea formei vinovatiei ca si a mobilului faptei.
Tactica elaborarii versiunilor de urmarire penala
Conditii:
a. detinerea unor date sau informatii despre fapta cercetata, corespunzatoare sub
raport calitativ (inform. trebuie sa fie precise si concrete) si cantitativ (un min. de date este
absolut necesar pt formularea versiunilor), pe baza carora sa fie elaborate versiunile;
b. conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicita pregatirea multilaterala,
experienta si intuitia org. de urm. pen., pregatirea complexa (si cunostiunte in alte domenii).
Experienta reprez. un elem de siguranta si precizie in investigare. Intuitia reflecta capac. org.
de urm. pen. de a descoperi si de a ajunge cu rapiditate la sensul, la explicarea unor fapte sau
imprejurari.
c. folosirea unor forme logice de rationament, de tipul celor deductive si inductive, ca
si a celui prin analogie.
- rationament deductiv operatie logica care porneste de la general, de la premisele
probleme, pentru a se ajunge, printr o inlantuire de judecati la particular, deci la o anumita
concluzie ce va servi la elaborarea versiunii;
- rationament inductiv inlatuirea de judecati are ca punct de plecare elem.
particulare ale cauzei pt. a se ajunge in final la aspectele esentiale.
- rationament prin analogie concluzia este trasa pe baza asemanarii dintre elem
caract. unui fapt cunoscut si cele ale faptului sau evenimentului aflat in curs de cunoastere.
Reguli tactice in elaborarea versiunilor:
- sa fie elaborate numai pentru faptele sau imprejurarile ce pot avea mai multe
explicatii;
- elaborarea datelor sa se faca, in principiu, pe baza datelor de natura procesuala, in
caz de nevoie, cu date sau inform obtinute pe cai neprocesuale, dar care sa capete ulterior
caracter procesual;

- temeiul versiunilor sa il constituie numai datele concrete, care indeplinesc cerintele

de ordin calitativ si cantitativ;
- sa fie elaborate in leg. cu toate explicatiile posibile care pot fi date in cauza
cercetata;
- sa fie bine construite dpdv logic, iar problemele fiecareia dintre ele, clar si precis
formulate.
Reguli si procedee tactice criminalistice aplicate in ascultarea pr.-zisa a
martorilor
a. Conduita tactica in etapa de identificare a martorului. Reguli tactice:
- primirea martorului intr-o maniera corecta (necesara evitarea contactului dintre
martori sau cu alte parti din proces);
- crearea unui cadru de ascultare sobru;
- comportarea organului judiciar intr un mod calm, incurajator;
b. Conduita tactica in momentul relatarii libere a martorului:
- ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a-l intrerupe;
- evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica;
- ajutarea cu tact a martorului (fara a i sugestiona);
- reorientarea relatarii spre obiectul marturiei;
- poate nota aspecte mai semnificative fara a proceda cu ostentatie.
Reguli tactice aplicate in etapa formularii intrebarilor sunt de natura sa limpezeasca
relatarile martorilor sau sa le verifice, necesare intrucat depozitia martorului poate contine
denaturari (prin adaugare, prin omisiune, prin substituire, prin transformare). Clasificare din
perspectiva tacticii criminalistice:
- intrebari de completare, de precizare, ajutatoare, de control.
- intrebarile trebuie sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila
persoanei ascultate; sa vizeze strict faptele percepute de martor; sa nu contina elem. de
intimidare; nu trebuie sa se sugereze raspunsul. Tipuri de intrebari:
- determinative (lipsite de elem. de sugestibilitate);
- incomplet sau complet disjunctive (martorul este pus sa aleaga dintre doua
raspunsuri);
- implicative ( cu grafd mare de sugestibiliate).
Organizarea si desfasurarea testului poligraf
- pregatirea testarii studierea materialului cauzei, cunoasterea personalitatii celui
ascultat, fiind necesar si un examen medical; pers. sa nu fi fost supusa anterior unei interogari
de lunga durata.
Dialogul pre-test celui testat i se dau explicatii cu privire la principiile de
functionare a aparaturii, la drepturile pe care le are.
- testarea propriu-zisa consta in intrebari scurte, clare si precise, la care se raspunde
cu da si nu. Testul consta in intrebari neutre, de control si cu continut afectogen;
- interpretarea diagramei prin compararea caract. de traseu ale raspunsurilor sincere
la intrebarile neutre ca si la raspunsurile sincere cu caracter de control, cu raspunsurile
nesincere la intrebarile relevante (cu incarcatura afectogena).
Deplasarea si intrarea la locul perchezitiei

- persoana perchezitionata trebuie sa fie luata prin surprindere, fara a avea timp sa
inlature obiectele sau inscrisurile vizate de organul judiciar, ori sa dispara de la domiciliu.
Masina echipei de perchezitie se va opri la o distanta mai mare de intrarea in domiciliu. Liftul
va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos, iar o parte din echipaj va veni pe scari.
Intrarea la locul perchezitiei de regula, se suna sau se bate la usa, insa sunt situatii in
care se apeleaza si la procedura de patrundere fortata. Toata procedura de patrundere se va
face in fata martorilor asistentei si eventual a aparatorului ales.
Primele masuri luate la locul perchezitiei
- inspectarea rapida a intregului loc perchezitionat (prevenirea incercarilor de
semnalizare in exterior);
- luarea masurilor de contracarare a oricarei actiuni violente (incercari de sinucidere);
- strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitiei intr-o singura incapere sau
spatiu limitat (se poate recurge si la o perchezitie corporala a pers. gasite la locul
perchezitiei);
- studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat (persoanei la care se
va face perchezitia i se vor cere explicatii cu privire la imobil si tot ce se gaseste in el,
incaperile vor fi incuiate pana la verificarea lor efectiva);
- organizarea perchezitiei propriu-zise (vor fi indicate modalitatile de actiune,
blocarea intrarilor si iesirilor si puse sub control alte posibilitati de comunicare cu exteriorul.
Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omorului
- efectuarea cercetarii omorului de catre o echipa complexa (procuror, medic legist,
lucratori de politie) condusa de procuror in scopul desf. activ. de urm pen intr un mod unitar,
bine coordonat;
- asigurarea operativitatii printr o organizare eficienta a cercetarii, prioritare fiind
activit care reclama o maxima urgenta: deplasarea urgenta la fata locului, ascultarea imediata
a pers care au cunostinta despre fapta savarsita, victima, agresor, dispunerea constatarilor
tehnico-stiintifice si a expertizelor judiciare, urmarirea fara intarziere a persoanei suspecte;
- cercetarea atenta, completa si calificata a locului faptei;
- planificarea intregii activ. de urm pen. in elaborarea versiunilor urmand sa se tina
seama de date reale, bine verificate ale cazului, a.i. sa fie posibil administrarea din timp a
probelor;
- stabilirea cu exactitate a elem. constit. ale infract., ancheta trebuie sa porneasca de la
fapta la autor si nu invers;
- asigurarea continuitatii desfas. urm. pen.: echipa de investigare care a efectuat actele
premergatoare sa desfas. intreaga cercetare pana la finalizarea cazului;
- efectuarea cercetarii in strica conformitate cu prevederile legislatiei procesual penale
si cu aplicarea celor mai adecvate metode tehn-stiintifice si reg. metodologice criminalistice
pe intreaga durata a desfas. procesului penal.