Principiile criminalisticii

1. Principiul legalitatii
Activitatea de criminalistica trebuie sa se desfasoare in concordanta cu dispozitiile legale in materie.
2. Pricipiul aflarii adevarului
Criminalistica pune la dispozitia justitiei mijloace de cunoastere stiintifica a adevarului cu privire la
faptele si imprejurarile cauzei precum si cu privire la persoana faptuitorului.
3. Principiul prezumtiei de nevinovatie
Pe tot parcursul procesului penal indiferent de faza in care se afla, respectiv faza de urmarire penala, de
camera preliminara sau de judecata in favoarea persoanei impotriva careia s-a pornit procesul penal este
instituita prezumtia de nevinovatie, ceea ce inseamna ca pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti
definitive persoana este considerata nevinovata
Chiar si in timpul activitatii criminalistice, faza preliminara a procesului penal, in timpul investigarilor
de orice fel, orice persoana trebuie sa fie considerata nevinovata.
Specialistii criminalisti trebuie sa caute in egala masura atat elementele prin care se poate stabili
vinovatia cat si elemente de dovedire a nevinovatiei.
4. Principiul existentei urmelor oricarui fapt penal
Orice fapta ilicita a omului atrage dupa sine modificari sau transformari materiale ceea ce reprezinta de
fapt urme ale infractiunii.
Crima perfecta este aproape imposibila. – crima fara urme
Urmele pot fi lasate atat de infractor (amprente, monstre genetice- fire de par resturi de tigari sau
alimente, obiecte de vestimentatie) dar si de victima (urme de sange ramase pe imbracamintea infractorului,
bilete scrise, muscaturi sau zgarieturi facute de victima agresorului)
5. Principiul identitatii
Se concretizeaza din punct de vedere criminalistic in identificarea persoanelor participante la savarsirea
infractiunii, stabilirea exacta a tuturor faptelor si imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea, a
obiectelor si fenomenelor aflate in legatura directa si cauzala cu faptele incriminate de legea penala.
6. Principiul operativitatii in efectuarea investigatiei penale.
Operativitatea investigatiei penale in vederea constatarii la timp a infractiunilor si infractorilor este
extrem de importanta avand consecinte directe asupra administrarii unor probe de calitate
De obicei timpul actioneaza in favoarea infractorului intrucat odata cu trecerea timpului exista pericolul
disparitiei sau stergerii urmelor infractiunii si implicit al riscului nedescoperirii autorului faptei.
Chiar si martorii oculari cu cat sunt audiati mai repede cu atat amintirea faptelor si imprejurarilor sau
chipurile participantilor este mai clara si reala. Declaratiile acestora fiind astfel mai fidele aflarii adevarului.
Cercetarea la fata locului trebuie sa se desfasoare cu promptitudine si urgenta pentru prevenirea
disparitiei urmelor, urme ce pot disparea prin natura lor perisabila dar si a unor factori meteorologici sau
umani.

Identificarea persoanelor dupa urmele formate de corupul uman

1. Notiunea de urma a infractiunii

 In literatura de specialitate prin urma infractiunii se intelege orice modificare intervenita in conditiile
savarsirii unei fapte penale, intre fapta si reflectarea ei materiala, existand un raport de cauzalitate. Domeniul
tehnic al investigatiei criminalistice care se ocupa cu cercetarea urmelor este cunoscut si sub denumirea de
traseologie
2. Criterii de clasificare a urmelor infractiunii
Intr-o opinie mai veche clasificarea era facuta in:
- Amprentente (papilare ale corpului uman ocupau o pozitie privilegiata)
- Urme (extrem de variate):
o Obiecte lasate de infractor
o Fire de par
o Instrumente de spargere

In esenta criterile generale de clasificare a urmelor sunt:

- Factorul creator de urma
Factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi – corpul omului, obiecte sau instrumente).
Factor primitor de urme (om, obiect, animal)
- Tipul sau natura urmei
In functie de acest criteriu clasificare apoate fi realizata dupa mai multe repere:
 Urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator (maini, picioare, urmele
instrumentelor de spargere
 Urme sub forme de pete sau resturi de materii organice sau anorganice (pete de sange, firul de par praf,
ciob, pelicula de vopsea, resturi vegetale – denumire generic urme materie)
 Urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) s
 Urme olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor
 Urme vizibile si urme latente (invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile ceea ce impune
relevarea lor prin diverse metode si mihloace tehnico-stiintifice cum se procedeaza de pilda in cazul urmelor
de maini)
 Macrourmele (fac parte majoritatea urmelor) si microurmele
Microurmele sunt urmele formate din particole sau resturi foarte mici de obiecte substante, practic
invizibile cu ochiul liber si greu de evitat de infractor: praf sau scamele de pe covor se iau prin miscare pe
incaltaminte si pe pantalor

Aspecte privind desenele papilare

Examinarea si clasificarea desenelor papilare in vederea identificarii persoanei face obiectul
dactiloscopiei ca ramura a criminalisticii
Desenele papilare specifice pielii corpului omenesc adlare la nivelul degetelor, al palmei, al talpii
piciorului (planta), cunoscute sub numele de dermatoglife sunt formate din sistemul liniilor paralele ale
crestelor papilare, separate intre ele de santuri papilare.
In varful crestelor papilare se gasesc orificiile sudoripare sau porii prin care este secretata sudoarea.
Formata din apa, saruri minerale si substante organice, sudoarea reprezinta unul dintre elementele importante
de formare a urmelor pe suprafetele cu care prilea intra in contact.

Clasificarea desenului papilar

 Desenele papilare sunt caracterizate de forme variate. In functie de locul pe care il ocupa desenele
papilare ale mainii sunt structurate dupa cum urmeaza:
- Regiunea digitala cu zonele falangetei, falanginei si falangei despartite de santurile flexorale
- Regiunea palmara cu zonele tenara si hipotenara
Indiferent de zona in care se gasesc desenele papilare au o importanta aproape egala in identificare.
Dintre acestea se disting de pe semnele de pe falangete ale caror urme raman cel mai frecvent la fata
locului.
Descoperire urmelor de maini
In vederea desfasurarii acestei activitati de descoperire a urmelor de maini in literatura de specialitate s-
a conturat o regula cu caracter de generalitate conform careia „pentru descoperirea urmelor unei infractiuni in
cercetarea fiecarui caz, origanul de urmarire penala va cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii
infractiunii, parcurgand cu atentie in sens direct sau invers drumul presupus ca a fost facut de infractor”.
De pilda, cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a intrat infractorul prin
cercetarea clantelor, usii, a incheietorilor, a cumutatorilor
Chiar daca infractorul s-a folosit de manusi si nu exista urme papilare totusi nu trebuie exclusa
posibilitatea aparitiei unor amprente digitale nu la inceputul drumului parcurs de infractor dar la sfarsitul lui
drum care este denumit in literatura de specialitate intercriminis
Expertiza criminalistica a urmelor de maini
Daca expertului i se prezinta numai urma (eventual obiectul purtator de urma) ridicata la fata locului
acesta are posibilitatrea sa stabileasca de la care mana provine, regiunea mainii sau degetul care a format-o,
din ce tip sau varietatea de desen papilar face parte, in ce mod s-a format natura substantei de pe crestele
papilare in momentul contactului cu obiectul privitor de urma, care este vechimea urmei si daca aceasta
contine suficiente elemente de identificare.
Pentru efectuarea expertizei dactiloscopice este necesara amprentarea persoanelor aflate in sfera de
interes a investigatilor. Pentru stabilirea identitatii este necesar ca examenul comparativ sa scoata in evidenta
un numar minim de detalii sau puncte caracteristice capabil sa conduca la o concluzie certa de identificare.
Cu toate ca, nu exista regula generala in privinta numarului acestor detalii totusi acesta variaza pe plan
modial intre 8 – 17 , la noi in tara impunandu-se in practica asa numita regula a celor „12 puncte coincidente”.

Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare

Urmele de picioare reprezinta o categorie de urme, create inevitabil la locul faptei.
Clasificarea urmelor de picioare
Din categoira urmelor de picioare in acceptiunea sa legala, fac parte urmele plantei piciorului (ale
piciorului gol) urmele piciorului semi-incaltat sau urmele de ciorapi precum si urmele de incaltaminte.
Urmele plantei piciorului formate de piciorul descaltat sunt cele mai valoroase urme pentru
individualizare intrucat amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) cu caracteristicile sale papilare proprii
precum si cu particularitatile morfofiziologice poate servi la o identificare certa a individului, echivalenta cu
identificarea bazalta pe amprentele digitale.
Planta piciorului se imparte in 4 regiuni distincte:
- Regiunea metatarsofalangiana – cea mai valoroasa sub raportul indentificarii datorita carcteristicilor
desenului papilar ca si frecventei cu care se imprima la fata locului
- Regiunea metatarsiana – intalnita frecent
- Retiunea tarsiana – imprimata partial
 - Regiunea calcaiului – caracterizata in deosebi prin alterari ale desenului papilar ca urmare a bataturilor
sau cicatricilor
Urmele piciorului semi-incaltat sau ale ciorapiilor reproduc forma generala a plantei piciorului, a
regiunilor sale si a tesaturii. Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare cum ar fi
urmele statice de adancime in pamant moale pot reflecta elemente caracteristice ale identificarii
Formarea urmelor de picioare
Caracteristic pentru aceeasi categorie de urme poate fi faptul ca intre urmele aceleiasi persoane purtand
aceeasi incaltaminte pot aparea in privinta dimensiunilor anumite deosebiri tipice starii de miscare sau de
repaus
Descoperirea urmelor de picioare
Descoperirea urmelor piciorului gol nu difera mult de cercetarea urmelor de maini in alternativa formarii
lor ca urme latente pe suprafete de genul linoleului, parchetului, cimentului.
Urmele de incaltaminte in masura in care nu sunt vizibile sunt mai greu de descoperit cautarea lor
facandu-se cu ajutorul unor raze incidente de lumina.
O prima masura de urgenta necesara a fi luata imediar dupa descoperire este aceea a conservarii urmelor
supuse actiunii unor factori de natura sa le distruga. De exemplu, in caz de ploaie urma va fi acoperita cu un
vas mai mare sau cu o folie de polietilena evitandu-se deformarea acesteia.
Fixarea si ridicarea urmelor de picioare
In procesul verbal de cercetare la fata locului se procedeaza la o descrierea detaliata a numarului si
tipurilor de picioare descoperite, a formei si a particularitatilor acestora, a naturii suportului in care s-au
format precum si a elementelor cararii de urme daca ele exista.
Fotografiererea urmelor de picioare
Aceasta operatie impune pe de o parte fixarea imaginii de ansamblu a grupului de urme in scopul redarii
elementelor mersului persoanei iar pe de alta parte fixarea imaginii urmei care contine cele mai multe si mai
clare elemente de individualizare a obiectului creator.
Este important sa se execute odata cu fotografierea si masurarea liniara sau bidimensionala a urmei prin
asezarea de-a lungul si de-a latul urmei a unei rigle gradate ori a unui centimentru. Realizarea unui molaj al
urmei format in adancime este o etapa importanta a cercetarii care se desfasoara dupa fotografiere si eventual
dupa desemnarea urmei pe o coala de calc specifica asezata pe o bucata de geam asezata deasupra urmei
Interpretarea la fata locului
Interpretarea urmelor de picioare priveste atat urmele luate izolat cat si cararea de urme
Cararea de urme contine in plus data referitoare la directia de deplasare, la caracteristicile mersului sau
anumite defecte anatomice, la inaltime, la starea psiho-fizica.
De pilda lungimea pasului este mai mare la barbati decat la femei cca 20 de cm (70-90 fata de 50-60 cm)
Unghiul pasului este mai mic la femei, copii si batrani spre deosebire de persoane obligate prin natura
preocuparilor sa-si mentina echilibrul (marinarii, consturctorii)
Neregularitatile aparute in mers pot indica nu numai o stare psihica sau patologica (boala, betie,
neliniste) dar si incercari de derutare a cercetarilor consta in mersul cu spatele (reflectat de lungimea si
unghiul mic al pasului) sau de cararea in spate a unei persoane ori a unei greutati, imprejurare posibil de dedus
prin adancimea mai mare a urmei sau din usoare alunecari si altele.
Expertiza criminalistica a urmelor de picioare
a. Daca expertului i se trimite numai urma acesta poate sa solutioneze urmatoarele probleme:
- Determinarea sexului
- Determinarea varstei
 - Determinarea taliei si greutatii aproximative a persoanei
- Particularitatile anatomo-patologice ale persoanei
- Mecanismul de formare si vechimea urmei
- Alte date rezultate din interpretarea elementelor cararii de urme
b. In ipoteza in care expertului i se pun la dispozitie modele de comparatie, respectiv impresiunea
plantei piciprului sau incaltamintea suspecta se poate ajunge la identificarea persoanei sau a obiectului creator
de urma. In acest sens examinarea comparativa trebuie sa se efectueze prin modele avand aceeasi provenienta
(fotograma cu fotagrama; mulaj cu mulaj)
Identificarea dupa urmele de picioare este perfect posibila si in ipoteza piciorului incaltat in ciorapi
nu atat dupa particularitatile materialului din care sunt confectionati acestia (posibil si acest lucru) cat mai ales
dupa morfologia piciorului ponderea detianad-o caracteristicile regiunilor matatasofalangiana si metatasiana.
Practic in aceste situatii ne aflam in fata unei expertize complexe traseologice si antropologice

Cercetarea urmelor de sange

Raportat la frecveta cu care sunt intalnite in cazul savarsirii infractiunilor de violenta (omor, viol,
talharie, loviri), in accidente rutiere, accidente de munca, in explozii si incendii dar si la calitatea elementelor
stiintifice de individualizare de circumstantiere a modului de savarsire a faptei putem aprecia ca cele mai
importante urme sunt de sange, saliva, sperma si firele de par.
Cercetarea urmelor biologice se situeaza in mod evident in zona de interferenta a criminalisticii cu
medicina legala, vorbindu-se astfel de o cercetare interdiscipinara denumite in practica expertiza complexa.
Dupa cum se cunoste sangele detine aproximativ 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din 2
parti principale:
- Plasma
- elementele celulare formate din globule rosii (hematii sau eritrocite), globule albe (leucocite) si
trombocite fiecare distingandu-se printr-o serie de caracteristici
In campul infractional urmele de sange se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, balti, manjituri si
sunt consecinta unei actiuni violente (sau mecanice) exercitatea asupra corpului persoanei de natura sa
determine direct sau indirect leziuni ale vaselor de sange.
Culoarea urmelor de sange difera in functie de:
- vechime
- cantitate
- natura suportului
- factorii care actioneaza asupra sangelui:
 temperatura
 lumina,
 agenti fizici
 agenti chimici
O urma proasspata area culoarea rosu-staccojie si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare, urma
devine solzoasa iar culoarea variaza de la brun-roscat spre maroniu si negru. Din cauza proceselor de
prutefactie urma are culoarea gri-verzuie.
Cautarea urmelor de sange se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau suportului cercetat pe care
se afla urma de sange, ea fiind orientata in cateva directii principale si anume:
a. Imbracamintea si corpul persoanelor antrenate in infractiune (victima sau faptuitor)
b. Portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirrii infractiunii
c. Instrumentele folosite la savarsirea infractiunii
d. Instalatiile sanitare, vasele sau alte obiecte ce au putut servi la inlaturarea urmelor sau
transportul cadavrului
 Frecvent in descoperirea urmelor de sange se foloseste lampa de radiatii UV. Se pot folosi si reactivi: cel
vizanand apa oxigenta sau luminolul care prin imprastierea pe urmele presupuse de sange sub actiunea
radiatilor UV se ajunge la o florescenta particulara.
Dupa desoperirea urmelor sau a petelor suspecte a fi de sange are loc fixarea lor prin descrierea in
procesul verbal, prin forografiere (fotografie schita, fotografie de detaliu, fotografie separatoare de culori)
pentru punerea in evidenta a urmelor.
Extrem de importanta este precautia in cercetarea acestor urme la fata locului avand in vedere ideea
prevenirii contaminarii lor si deci anularea posibilitatilor de investigare genetica.
Ridicarea urmelor de sange presupune anumite manopere in deosebi in cazul celor care se gasesc ce nu
pot fi transportate: daca petele sunt uscate ele se pot razui sau racla impreuna cu o portiune din suport
Ambalarea si transportarea urmelor de sange este uneori tratata cu usurinta ignorandu-se posibilitatea
alterarii rapide a lor. De exemplu o greseala comisa inca frecvent o constituie ambalarea imbracamintei sau a
obiectelor purtatoare de pete de sange in saci de plastic in locul sacilor de hartie. Sunt recomandari facute de
medicii legisti si biologi de a nu se ambala obiectele purtatoare de urme de sange in stare uda si mai ales in
material plastic. Nerespectarea acestei cerinte poate genera dificultati in examinarea biologica ajungandu-se la
imposibilitatea de determinatre a grupei sangvine ori chiar a naturii petei.
In ceea ce priveste interpretarea urmelor de sange si aceasta are un rol important in identificarea
autorului. De exemplu dupa forma luata dupa o picatura de sange se poate stabili inaltimea de la care a cazut,
marginile urmei fiind cu atat mai zimtate cu cat inaltimea este mai mare. O urma de sange creata de o
persoana in mers are o forma alungita apropiata de aceea a unui semn de exclamare cu partea ascutita in
directia deplasarii. Darele de sange servesc la stabilirea directiei in care a fost deplasat cadavrul dupa cum
prezenta unor multitudini de urme imprastiate pe o mare suprafata in incapere poate indica nu numai ca
victima s-a zbatut sau ca s-a luptat cu afgresorul ci si faptul ca autorul infractiunii este indubitabil purtator de
urme de snage.
De asemeni, dupa forma, dispunere si cantitatea stopilor se poate stabili daca sangele provine din artere
sau vene. Se mai poate stabili data aproximativa de formare a urmei dupa vechimea acesteia, eventual
cantitatea scursa dar aceasta poate fi mai sigur pre cizata dupa examenele de laborator si numai rareori cu
certitudine.

Cercetarea urmelor de saliva si de sperma

Cercetarea urmelor de saliva
Urmele de saliva intereseaza pentru posibilitatile de obtinere a unor date privind persoana indeosebi pe
baza grupe sanguine. In prezent persoana in cauza poate fi supus unui examen genetic si poate fi identificata
ca autor, de pilda, dupa saliva prelevata dupa tigareta, batista si altele.
Este necesar ca individul sa fie de tip secretor. Calitatea de secretor o au persoanele care elimina in
secretile organismului antigene ce se gasesc si pe gematiile sangelui ceea ce permite deterinarea grupei
sanguine.
Cercetarea si descoperirea urmelor de saliva se face cu mijloace optice si de iluminare curente aflate in
dotarea truselor criminalistice: lupe, lampi cu radiatii vizibile si UV, lanterne
Ridicarea si transportarea urmelor de saliva impune respectarea acelorasi recomandari ca si la urmele de
sange.

Cercetarea urmelor seminale

Urmele de sperma fac parte din categoria urmelor biologice intalnite in diferite imprejurari care numai
aparent au o frecventa redusa, de regula prezenta lor este caracteristica infractiunilor de omor si infractiunilor
privitoare la viata sexuala (viol, pedofilia, seductia, perversiunea si coruptia sexuala, incestul).
 Cautarea acestor urme seminale impune cercetarea corpului victimei, o atentie speciala fiind acordata
orificilor naturale (examinare realizata de catre cadrele medicale) precum si a lenjeriei de corp si de pat, a
imbraciminitii si a altor obiecte.
Spre deosebire de urmele bilogice, urmele de sperma sunt mai usor de descoperit datorita florescentei
lor relativ specifice de nuanta albastruie, determinata de radiatile UV.
Interpretarea acestor urme seminale ofera date referitoare nu numai la natura, mobilul si modul de
savarsire a faptei ci si in legatura cu anumite deprinderi, aberatii sexuale sau anumite stari psiho-patologice ale
autorului.
Expertiza genetica – ADN
Elemente de investigare si identificare criminalistica pe baza profilului ADN
Descoperirea ADN-ului a condus la desoperirea conceptului de ereditate si ulterior la identificare prin
decodarea informatilor genetice pe care molecula de ADN le are in componenta.
Aceasta are structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale organismului.
Procesul de identificare a unei persoane incepe in momentul in care aceasta lasa in scena crimei o urma
bilogica care contine in mod necesar material genetic (ADN).
Urmeaza prelevarea probei de catre criminalist, urmata de analiza de laborator care arre drept punct
terminus traducerea materialului genetic intr-un cod cu formula unica, irepetabila, specifica unui singur
purtator al acelei informatii genetice.
Probabilitatea ca la locul faptei sa nu se gaseasca celule purtatoare de ADN atunci cand sunt identificate
urme bilogice este nula.
Sub raportul valorii de identificare specialistii geneticieni clasifica urmele biologice in mai multe
categorii intre acestea fiind si probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN cum sunt:
- Sangele
- Lichidul seminal
- Saliva
Cercetarea firelor de par uman
Descoperirea firelor de par nu impune folosirea de metode sau mijloace tehnico-stintifice deosebite ele
fiind uneori destul de vizibile si cu ochiul liber. In sfera cercetarii pot fi insa incluse si urmele biologice ce pot
contine si fire de par.
La cadavre nu trebuie omisa cercetarea unghiilor ( patului subunghial) sau a mainilor in care poate fi
gasit par de la agresor
In literatura de specialitate este citat un caz de identificare a unui infractor care a lovit cu piciorul in
corpul victimei cazute la pamant dupa firele de par din spranceana ramase pe incaltamintea agresorului.
In ceea ce priveste recoltarea firelor de par de la persoanele suspecte de preferinta recoltarea nu prin
pieptanare sau taiere ci prin smulgere. Firele vor fi ambalate separat in functie de regiunea din care au fost
recoltate.
Metodele de examinare a firelor de par ridicat de la fata locului sau de pe victima pot sa duca la
concluzii vizand:
- Natura si originea umana sau animala a firului de par
- Zona corpului din care provine
- Sexul
- Varsta aproximativa
- Rasa persoanei
- Identificarea persoanei pe baza profilului ADN
 Identificarea persoanei este problema centrala a examinarii firului de par daca se prezinta si fire de par
de comparatie. Pana nu demult niciun specialist nu putea da un raspuns cert pozitiv in schimb putea sa dea
unul cert negativ (firul de par nu apartine persoanei X). In interpretarea raspunsului pozitiv cu caracter de
probabilitate organul judiciar trebuie sa aiba in vedere posibilitatile actuale de investigare stiintifica care
aproprie foarte mult de certitudine un rezulta dat cu caracter de probabilitate (Firul de par in litigiu apartine
probabil numitului X)
Raspunsul poate fi formulat cu certitudine prin examinarea amprentei genetice cu conditia ca firul de par
sa aiba radacina.

Tehnici de investigare a persoanelor dupa semnalmentele exterioare

Descrierea semnalmentelor, cunoscuta in lit. de specialitate sub denumirea de metoda portretului vorbit,
are in vedere caracteristicile intregului corp.
Portretul vorbit este o metoda aplicata frecvent si perfectionata pe parcursul timpului.
Acesta serveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare a acestora de
catre o alta persoana. In descrierea facuta de cel care a perceput caracteristicile somatice ale individului cautat
sunt vizate pe de o parte, formele statice iar pe de alta parte formele dinamice.
Descrierea formelor statice vizeaza descrierea taliei care poate fi scunda, mijlocie si inalta, constitutia
fizica care poate fi robusta, slaba, uscativa sau aspectul general sau tinuta unei persoane care poate fi
sportiva, eleganta, greoaie
In realizarea portretului vorbit, locul principal il are de asemenea descrierea capului, a fetei, a parului, a
fruntii, a ochilor, a nasului, a gurii si buzelor, a barbiei, a urechii, a ridurilor, a culorii pielii sau a semnelor
particulare (tatuaje, alunite)
Descrierea formelor dinamice este menita sa completeze posibilitatile de identificare si se refera la:
- Mersul unei persoane -» suplu, saltaret, ezitant, greoi
- La modul de manifestare -» calma, nervoasa, lenta, volubila
- Precum si la vorbire identificandu-se particularitati de genul -» vorbiri normale, precipitate, timbrul
sau accentul
ELEMENTE DE INVESTIGARE ODOROLOGICA JUDICIARA
Aspecte generale
Urmele de miros reprezinta o categorie de urme specifice nu numai omului, ci si animalelor.
Formarea acestor urme olfactive este, practic, inevitabila, orice persoana lasandu-si moleculele de
miros peste tot pe unde trece pe fiecare dintre obiectele atinse, nici pantofii, nici imbracamintea, si nici
manusile neputand sa impiedice formarea acestui gen de „amprenta” olfactiva.
Asa cum se afirma in practica, orice masura de precautie s-ar lua, este imposibil sa se impiedice emisia
permanenta de catre corpul uman a moleculelor de miros care cad pe sol sau se fixeaza pe obiectele atinse.
Continutul unei urme olfactive cuprinde mai multe categorii de miros in care ponderea este detinuta de
mirosul specific sau de baza al corpului, acestuia adaugandu-i-se mirosul profesional sau mirosul ocazional.
Existenta acestor urme olfactive este, insa, destul de limitata in timp, intrucat o urma olfactiva formata
in locuri inchise poate persista maxim 20 de ore.
In functie de persistenta urmelor acestea pot fi clasificate in:
- Urme proaspete cu vechime pana la 1 ora
- Urme normale, cu o vechime de 3 ore
- Urme reci, mai vechi de 3 ore, limita normala de prelucrare fiind de aproximativ 6-7 ore
 Cercetarea la fata locului
1. Descoperirea urmelor olfactive
Descoperirea se face cu ajutorul cainilor de urmarire. Un caine poate selecta o urma de miros din alte
200, explicatia constand in aceea ca el dispune de un numar de celule olfactive de peste 30 de ori mai mare.
Calitatile care servesc la descoperirea urmelor olfactive sunt in functie de rasa, pregatirea si chiar sexul
cainelui.
Cel mai folosit caine in descoperirea urmelor de miros este cainele Ciobanesc German, acuitatea
olfactiva maxima avand-o femelele.
2. Prelucrarea urmelor olfactive
Pentru prelucrarea urmei cainele este dirijat de conducatorul sau dar si de organul judiciar care
efectueaza sau indruma cercetarea la fata locului.
Specialistii recomanda ca ori de cate ori, la fata locului, sunt observate urme de picioare, ori obiecte
suspecte purtatoare de urme de miros, cei care efectueaza cercetarea sa nu se apropie la o distanta mai mica de
2-3 metri pentru a nu creea urme olfactive suplimentare care pot deruta cainele.
Pe parcursul actiunii cainelui este necesara notarea traseului strabatut si observarea reactiilor sale cu
conditia ca acesta sa nu fie derutat, cu atat mai mult cu cat actioneaza potrivit temperamentului si calitatilor
sale. Desigur, sunt cazuri in care pot sa intervina si factori perturbatori, cum ar fi trecerea masinilor, a
oamenilor, a unor animale.
Pentru a intelege exact posibilitatile deosebite de depistare a urmelor de miros ale unui caine de urmarire
– posibilitati evaluate stiintific, cu aparate de tipul olfactometrelor, este suficienta urmatoarea precizare:
- Dintre emanatiile volatile ale piciorului aproximativ o milionime strabate incaltamintea, ori cantitatea
de urme de miros lasate de un picior care atinge numai o secunda solul este de 3 milioane de ori mai mare
decat cantitatea minima pe care o percepe cainele. De aceea, specialistii spun ca acest animal „vede cu nasul”.

Metode moderne de investigare odorologica

Pe langa cainele de urmarire, in cercetarea urmelor olfactive se apeleaza si la metode tehnice, constand
in ridicarea urmelor de miros de la fata locului de pe obiectele corp-delict de pe imbracamintea pierduta de
infractor, si altele, prin aspirarea cu dispozitive speciale, si conservarea in flacoane ermetice dezodorizate in
prealabil.
Aceste urme sunt supuse unei examinari comparative cu modelele prelevate de la persoanele sau
obiectele suspecte, urmare a unei expertize odorologice.
Fixarea si respectiv prelevarea urmelor olfactive se va face prin acoperirea obiectelor atinse de catre
infractor cu o bucata de panza speciala, lipsita de orice miros, denumita „tesatura textila de fixare a
mirosului”, timp de 20-30 de minute.
Dupa acest timp, panza se ridica cu o penseta, de asemmenea dezodorizata, si se introduce intr-un vas de
sticla steril care va fi inchis ermetic.
Astfel, urma conservata poate fi pastrata in incaperi speciale, timp de mai multi ani.
Examenul odorologic comparativ se va face cu modele olfactive de comparatie prelevate de la
persoanele suspecte. Prelucrarea trebuie sa se faca intr-un interval de cel mult 24 de ore de la obtinerea
modelelor de comparatie.
Posibilitatea de eroare in aceste cazuri, dupa cum se afirma in literatura de specialitate, nu depaseste un
procent de 1-2%.
 Elemente de tactica criminalistica- Cercetarea la fata locului
Reguli tactice ale cercetarii la fata locului
De precizat ca intotdeauna in ceea ce priveste cercetarea la fata locului in prealabil are loc pregatirea
propriu-zisa a echipei si dispunerea unor masuri cu caracter preliminar.
La primirea sesizarii organul de urmarire penala indiferent ca este sau nu competent are datoria sa
intreprinda de indata urmatoarele:
- Identificarea persoanei care a facut plangerea sau denuntul. In cazul sesizarilor telefonice se impune
verificarea lor pentru prevenirea unor eventuale dezinformari
- Determinare locului, naturii, gravitatii si a oricarui element care sa serveasca la formarea unei prime
imagini despre fapta petrecuta
- Dispunerea masurilor urgente strict necesare, premergatoare cercetarii la fata locului, masuri care le va
lua organul de cercetare care este de regula un lucrator de politie care se deplaseaza imediat la locul indicat, in
cazurile deosebite deplasandu-se un laborator de criminalistica.
In ceea ce priveste cadrul tactic al cercetarii la fata locului de mentionat ca principalele elemente tactice
de natura sa orienteze activitatea echipei de cercetare la fata locului sunt urmatoarele:
- Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta
Este obligatorie aceasta urgenta cel putin sub urmatoarele aspecte:
 Prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei si al disparitiei si
degradarii urmelor
 Prin prezenta imediata a organului de urmarire penala la fata locului se creaza posibilitatea identificarii
unor martori fara a exclude chiar surprinderea autorului la locul infractiunii
Urgenta cercetarii la fata locului este in fond o operare a principiului operativitatii aplicata la intregul
proces dar si la activitatile de cercetare criminalistica.
- Se impune totodata organizare activitatii care trebuie sa se faca intr-o ordine bine stabilita, intr-o
succesiune fireasca si anume:
 Orientarea in zona in care se afla locul faptei
 Determinarea si examinarea in ansamblu a locului faptei
 Cautarea, descoperirea si ridicarea urmelor sau a probelor materiale
 Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului
Daca exista o victima prima actiune consta in acordarea primului ajutor daca acestea mai sunt in viata
sau daca nu exista certitudinea instalarii mortii. Daca starea victimei o permite aceasta poate sa fie intrebata ce
s-a intamplat si daca cunoaste persoanele antrenate in savarsirea faptei. De asemena, nu trebuie omis a se
retine starea imbracamintei victimei si a eventualelor urme de pe haine sau de pe incaltamintea acesteia.
In ceea ce priveste cercetarea propriu-zisa care a fost precedata de actiuni premergatoare in sensul celor
aratate mai sus, pregatirea cercetarii efective va consta in:
- Examinarea rapida a locului faptei, delimitarea sa exacta si intarirea masurilor de baza
- Indepartarea tuturor persoanelor inutile si retinerea celor care au facut sesizarea, a martorilor, a
persoanelor suspecte, precum si a tuturor care pot fi selectionati in calitate de martori asistenti.
Trecand la cercetarea efectiva a locului faptei organele abilitate au in vedere urmatoarele obiective
vizand pe de o parte cercetarea in faza statica si pe de alta parte cercetare in faza dinamica. In ceea ce priveste
cercetarea in faza statica ea poate sa inceapa de la centru si continua spre marginea locului faptei sau de la
obiectul principal cum ar fi corpul victimei, neexcluzand posibilitateaa efectuarii cercetarii, tinandu-se seama
de drumul presupus a fi urmat de autorul faptei.
De pilda in legatura cu autorul faptei se poate stabili din coroborarea rezaultatelor primelor investigatii
cu alte date daca autorul era familiarizat cu locul faptei, daca a actionat singur sau impreuna cu alte persoane.
Cu referire la faza dinamica, acest moment al cercetarii presupune:
 - Examinarea amanuntita a corpului victimelor, a fiecarui obiect presupus putator de urme sau care a
savarsit la producerea infractiunii impunandu-se respectarea a regulilor tehnice criminalistice de protejare
corespunzatoare a acestor obiecte, de etichetate sau de sigilare a coletelor
- In executarea fotografiilor si a inregistrarilor video de detaliu, a masuratorilor fotografice se realizeaza
schita locului faptei si se incepe realizarea procesului verbal
- Se iau primele declaratii martorilor si victimei daca este la fata locului inclusiv persoanelor suspecte.
Este recomandabil ca aceste declaratii sa fie inregistrate cu ajutorul mijloacelor tehnice pe care echipa de
cercetare la fata locului le are disponibile
- Clarificarea imprejurarilor negative determinate de neconcordanta dintre situatia de fapt si evenimentul
presupus ca s-ar fi produs. De pilda, la fata locului a fost descoperit un cadavru cu plagi taiate profund fara ca
in jur sa fie vreo urma de sange » rezulta astfel implicit ca aceste imprejurari negative reflecta intentia
autorilor unor infractiuni de pilda de a deruta cercetarile sau de a masca savarsirea faptei.

Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Potrivit prevederilor codului de procedura penala despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie
un proces verbal care reprezinta mijlocul procedural principal de fixare a rezultatelor acestui act initial de
urmarire penala. Acest proces verbal va trebui sa corespunda anumitor cerinte o buna parte stabilite in mod
expres de legiuitor.
In acest sens, procesul verbal trebuie sa cuprinda mentiunile indicata in Codul de procedura penala din
punct de vedere al formei si al cuprinsului cum ar fi:
- Data
- Locul
- Numele si prenumele celui care il incheie
- Descrierea amanuntita a celor constatate
- Masurile luate etc.
Procesul verbal de cercetare la fata locului din punct de vedere tactic criminalistic trebuie sa contina
urmatoarele elemente:
- Descrierea locului faptei
Aceasta va fi facuta in mod amanuntit, interesand aspectul de ansamblu al acesteia, dimensiunile,
topografia sa si dispunerea fata de punctele cardinare, precum si fata de alte puncte de reper mai apropiate
precum drumurile si caile de acces sau alte particularitati
- Descrierea urmelor, a mijloacelor materiale de proba, a altor obiecte examinate si ridicate
Aceasta va fi efectuata detaliat pe langa denumirea lor exacta indicandu-se cu precizie locul in care au
fost gasite, distantele dintre ele sau pana la obiectele principale, forma, dimensiunea, culoarea, alte
caracteristici fizico-chimice sau particularitati de identificare precum si metodele tehnico-stiintifice
criminalistice folosite pentru descopereirea, fixarea si ridicarea acestora.
- Mentionarea in procesul verbal a oricarui element particular al cercetarii
De exemplu, imprejurarile negative – corpul prezinta plagi multiple prin injunghiere insa in jurul
acestuia nu exista nici-o picatura de sange » sangele ori a fost sters sau corpul mutat pentru inducerea in
eroare a organului de cercetare
- Daca exista anumite observatii ale expertilor sau martorilor asistenti cu privire la consemnarea celor
aratate mai inainte ele vor fi inserate in procesul verbal, are loc o interpretare imediata a urmelor desoperite in
corpul infractional, interpretare care va face obiectul unei constatari tehnico-stiintifice
- Din cuprinsul procesului verbal nu trebuie omise consecintele sau pagubele produse de faptele
infractionale cercetate.
 Ultima parte a procesului verbal va cuprinde o enumerare exacta a urmelor, a mijloacelor materiale de
proba rridicate de la fata locului si persoana careia i-au fost incredintate, precum si a fotografiilor, schitelor
sau a altor inregistrari si lucrari efectuate in timpul cercetarii
In ceea ce priveste fotografiile de mentionat ca fotografia judiciara executata la fata locului se numara
printre cele mai importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii. De asemena, astazi o metoda moderna
de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului este inregistrarea video-judiciara, fixarea pe banda video
presupunand ca si in cazul fotografiei judiciare ca exprima realitatea la fata locului, mentionand de altfel ca
inregistrarile foto si video digitale au devenit un mijloc generalizat nu numai de fixare a imaginilor dar si
mijloc concludent cu privire la aspectele constatate in cazul cercetarii la fata locului.
In cuprinsul procesului verbal in final se va mentiona ora inceperii si ora terminarii cercetarii la fata
locului, dupa care procesul verbal va fi semnat de catre organul judiciar si de catre martorii asistenti pe fiecare
pagina.
Tactica efectuarii perchezitiei
Aspecte
Pentru ca operațiunea de perchezitionare sa fie încununată cu succes organele judiciare trebuie sa fie
bine informate cu privire la persoana care trebuie sa fie perchezitionata cat si la locul efectiv unde se va
desfasura perchezitia.
Astfel are o mare importanta comportamentul faptuitorului, antecedentele penale,nivelul de scolarizare
si gradul de pregatire, toate acestea conducând la reflectarea caracterului faptuitorului, a respectului fata de
normele legale sau la comportamentul lui de alăturare a acestor norme legale, cum ar fi posibilitatea ca acesta
sa ascunda anumite obiecte sau înscrisuri la prieteni, rude, vecini sau in locuri secrete ori sa distrugă sau sa
deterioreze anumite înscrisuri.
Pe de alta parte, stăpânirea emoțională a celui asupra căruia se face perchezitia depinde de tăria sa de
caracter personala.
De aceea, in timpul efectuării perchezitiei este recomandabil ca unul dintre membrii echipei sa
urmărească discret reactiile emotionale ale faptuitorului sau familiei acestuia întrucât chiar daca aparent
afiseaza calmitate, totusi acesta se poate trăda la un anumit moment, emotiile fiind inerente.
In cazul in care se urmareste o percheziție inopinanta, in cazul in care se urmareste eficienta unei
perchezitii este recomandabil ca deplasarea echipei la fata locului sa se desfasoare cu cea mai mare discretie,
astfel ca persoana perchezitionata sa nu observe acest lucru si sa nu aibă timp sa părăsească imobilul sau
spatiul ce urmează a fi perchezitionat ori sa ascundă sau sa distrugă obiectele sa inscrisurile căutate.
După legitimarea organului judiciar se va proceda la o inspecție rapidă si generala a incaperilor, in
special al locurilor ori instalațiilor care ar putea fi folosite pentru distrugerea obiectelor sa inscrisurile căutate
si la impiedcarea oricarei posibilitati de a comunica cu exteriorul ori la masuri de prevenire si contracarare a
oricaror porniri violente impotriva membrilor echipei.
In cazul in care in imobil se afla mai multe persoane acestea vor fi legitimate si adunate pe cat posibil
intro singura încăpere si supravegheate pe tot timpul efectuării perchezitiei. Daca apar conflicte între aceste
persoane,organel judiciare le vor separa in incaperi diferite. Daca se vor opune sau daca vor exista suspiciuni
aceste persoane vor fi perchezitionate corporal.
Cu cat locul unde urmează a se efectueaza perchezitia este mai bine cunoscut dinainte, cu atat organul
judiciar va opera cu precizie si rezultatele vor fi pe masura asteptărilor. In situatia in care perchezitia urmează
a se efectua in loc închis organul judiciar va stabili adresa exactă. In cazul in care perchezitia se va efectua de
exemplu intr-un apartament, sa va stabili strada, blocul, etajul, apartamentul, vecinatatile, caracteristicile de
construcție, amplasarea incaperilor si dependintelor, caile de acces, existenta teraselor, a scărilor de serviciu, a
podurilor si altele.
In situatia in care perchezitia urmează a se efectua intr un loc închis se va stabili amplasarea exactă a
suprafeței care va fi perchezitionata, delimitarea imprejurimilor si a vecinatatilor, particularitățile reliefului si
vegetației, constructiile existente si destinatia lor, caile de acces si altele. De obicei, in astfel de locuri,
obiectele sunt ascunse prin îngropate, după care zona este acoperită fie cu pământ simplu fie cu o construcție
provizorie, cu vegetație, resturi menajere, resturi animale si altele.
Membrii echipei vor cauta urme de ingropare al obiectelor sau i nscrisurilor iar in cazul infracțiunilor de
omor se va folosi si câinele de urma ca si in cazul infracțiunilor cu substanțe mirositoare ( droguri). Tot in
acest scop se vor folosi detectoarele de cadavre, electromagnetii si altele. De precizat ca după verificarea
locului unde urmează a se efectua perchezitia se va trece la o verificare amănunțită, minuțioasă, a fiecarei
încăperi sau obiect de mobilier sau instalație sanitară ori obiect de vestimentație.
In cazul in ncare se constată anume modificari ale constructiei sau pieselor de mobilier se vor cere
explicatii celui perchezitionat. De asemenea, in cazul in care au fost găsite obiectele, valorile sau inscrisurile
căutate se vor cere explicatii celui perchezitionat.
Toate aceste căutări in sensul celor arătate alaturi de explicatiile date se consemnează intr un proces
verbal de cercetare la fata locului întocmit in condițiile C. proc. pen.

Tactica ascultarii suspectului sau inculpatului

Aspecte generale
In cadrul ascultarii suspectului sau inculpatului pe langa relatarea libera a acestuia se pot pune si se pun
si intrebari.
Formula celor 7 intrebari intalnita in jurisprudenta romană vizeaza urmatoarele aspecte:
- Ce fapta s-a comis si care este natura ei?
- Unde s-a comis fapta cercetata?
- Cand a fost savarsita?
- Cine este autorul ei?
- Cum, in ce mod a savarsit-o?
- Cu ajutorul cui?
- In ce scop a fost comisa?
Aceste 7 intrebari reprezinta cadrul general din structura si continutul unui plan de urmarire penala pe
care anchetatorul trebuie sa-l aiba in vedere in investigatiile efectuate.
Modalitati tehnico-tactice de depistare a comportamentului simulat
In depistarea acestui comportament specialistii pleaca de la faptul ca exista stari de tensiune psihica
aparute in momente de nesinceritate, atunci cand suspectul sau inculpatul declara in fata anchetatorului,
suspect sau inculpat care cauta sa ascunda adevarul.
Aceste momente de nesinceritate determina o serie de modificari fiziologice. De pilda, unele din aceste
modificari cum ar fi crisparea, scaderea salivatiei, dereglarea ritmului respiratiei si ale celui cardiac pot fi
sesizate direct de cel care efectueaza ascultarea daca are cunostinte de psihologie, fiziologie si bine inteles
spirit de observatie adecvat profesiunii, plecandu-se de la manifestarile specifice tensiunii psihice in literatura
de specialitate s-a incercat chiar stabilirea unor reguli dupa care se poate detecta vinovatia sau inocenta.
Astfel, in literatura de specialitate se arata:
- Raspunsul vinovatului este mai lent si ezitant, cel al inocentului este spontan, detaliat si deseori
indignat.
- Vinovatul suporta mai greu privirea spre deosebire de inocent care insa roseste mai usor.
- Inocentul face apel la corectitudinea sa si cauta sa demonstreze ca nu ar avea niciun interes pentru
faptele care i se imputa
- Inocentul da mai greu explicatii privind modul cum si-a petrecut timpul spre deosebire de vinovat care
ofera un excelent „alibi”
- Inocentul este consecvent in declaratiile pe care le face
 In ceea ce priveste mijloacele tehnice de detectare a tensiunii psihice, a simularii, cel mai apreciat ca
raspunzand nevoilor anchetei este poligraful, cunoscut si sub denumirea inexacta de detector de minciuni.
Poligraful este un instrument care inregistreaza sub forma grafica 3 indicatori de baza si modificarile
fiziologice, tipice starilor de stres psihologic:
- Tensiunea arteriala si pulsul
- Dereglarile respiratiei
- Rezistenta electro-termica sau bio-curentii.
La acesti 3 indicatori de baza se poate adauga si contractura musculara.
Inregistrarea se face pe o banda de hartie speciala prin intermediul unei parghii, prevazute cu penite a
caror actiune se face electronic, penite care descriu trasee specifice din interpretarea carora se pot deduce
momentele de tensiune ale persoanei ascultate.
Testarea propriu-zisa la poligraf consta in formulari de intrebari, scurte, clare si precise la care se
raspunde cu da si nu. Testele de regula pregatite anterior contrin:
- Intrebari neutre pentru linistea subiectului
- Intrebari de control pentru stabilirea raspunsurilor afirmative „DA” si negative „NU” sincere, necesare
compararii cu raspunsuri la intrebari critice
- Intrebari cu continut afectogen – referitor direct la fapta, la imprejurarile cauzei cercetate. De regula
chestionarul cuprinde pana la 10 intrebari.
Interpretarea diagramei
Interpretarea rezultatelor testarii se efectueaza pe baza compararii caracteristicilor de traseu ale
raspunsurilor sincere, la intrebari neutre (fara incarcatura emotiva) ca si la raspunsurile nesincere cu caracter
de control, cu raspunsuri nesincere la intrebarile relevante (cu incurcatora afectogena)
Cel care evalueaza trebuie sa dispuna de modele de raspunsuri sincere si nesincere, ultimele fiind
obtinute prin intermediul intrebarilor de control. Aceste modele vor servi drept comparatie cu raspunsurile
date la intrebarile relevante.

Metodologia investigarii infractiunilor de omucidere

Prinicipalele probleme, obiect al probatiunii ce trebuie clarificte prin investigarea mortii violente
Investigarea omorului, una din formele mortii violentte, se particularizeaza fata de celelalte categorii de
infractiuni prin problematica sa specifica, concentrata in cateva directii principale, respectiv:
- Stabilirea cauzei si naturii mortii
- Identificarea locului in care a fost comis omorul
- Stabilirea momentului comiterii infractiunii
- Determinarea modului in care a fost savarsit omorul
- Identificarea faptuitorului si a celorlalti participanti
- Identificarea victimei
- Identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la comiterea infractiunii
- Stabilirea mobilului sau scopului infractiunii

Primele masuri luate de organele de urmarire penala in cercetarea omorului

1. Masuri luate de cadrul de politie sosit primul la fata locului
Primul politist sosit la fata locului este obligat ca pana la sosirea echipei de cercetare sa:
- Stabilirea faptului daca victima mai este sau nu in viata pentru un eventual prim-ajutor si transportarea
sa imediata la spital.
 - Determinarea locului savarsirii faptei, punerea acestuia sub paza si protejarea urmelor, inclusiv a
zonelor adiacente
- Fixarea tuturor imprejurarilor care pe parcurs se pot modifica sau disparea, chiar si a celora care
trebuie inlaturate intrucat reprezinta pericolul
- Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte sau a oricarei persoane care poate
oferi informatii despre victima.

2. Activitati pregatitoare intreprinse de echipa de cercetare propriu-zisa

În cadrul activitatilor pregatitoare potrivit regulilor metodologice, organul de urmarire penala va
proceda la:
- identificarea victimei si a celorlalte persoana implicate in savarsirea faptei, in primul rand a autorului
daca acesta nu a putut fi stabilit de la inceputul cercetarii
- efectuarea examenului medico-legal de catre medicul din echipa pentru stabilirea decesului si
desprinderea primelor concluzii cu privire la cauza si natura mortii, la mecanismele care au provocat-o si la
agentii vulneranti.
- Prevenirea contaminarii scenei crimei cu produse biologice in contextul obligatiei de conservare a
tuturor urmelor
- Ascultarea imediata a martorilor oculari sau a persoanelor care au cunostinta despre fapta sau despre
victima
- Urmarirea operativa a persoanei suspecte
- Efectuarea de perchezitii domiciliare si corporale pentru descoperirea urmelor, a instrumentelor
folosite, eventual chiar a unor fragmenete de cadavru, daca initial au fost descoperite numai parti din acesta,
aruncate in diverse locuri.
In esenta, este important de retinut ca trebuie actionat cu deosebita operativitate, ceea ce reclama
mobilizarea urgenta a organelor judiciare competente sa efectueze investigarea.

Aspecte generale privind cercetarea la fata locului in caz de omor

Activitatea de cercetare la fata locului parcurge fazele cunoscute - statica si dinamica.
Cercetarea in faza statica
In aceasta faza, cercetarea locului omorului va incepe cu luarea unor masuri pregatitoare de catre
procurorul care conduce echipa de cercetare.
Se va proceda in sensul activitatilor pregatitoare intreprinse de echipa de cercetare propriu-zisa,
mentionate mai devreme. In aceasta faza preliminara, pentru reusita anchetei una dintre regulile importante ale
cercetarii la fata locului este aceea ca la inceput in campul infractional vor intra numai procurorul si medicul
legist. Se evita astfel posibilitatea distrugerii unor urme si modificare pozitiei obiectului din preajma
cadavrului.
Patrunderea unui numar mare de persoane in zona cercetata poate determina serioase dificultati in
exploatarea urmelor olfactive cu ajutorul cainelui de urmarire.
Cercetarea in faza statica se finalizeaza prin fixarea pozitiei in care a fost gasit cadavrul si celelalte
obiecte din campul infractional prin fotografiere ori inregistrare pe banda video. Este de remarcat utilitatea
fixarii cu ajutorul aparaturii video, pentru posibilitatea retinerii complete a imaginii intregului loc al faptei asa
cum se gaseste el in momenttul sosirii echipei de cercetare.
Cercetarea in faza dinamica
Faza dinamica a cercetarii la fata locului este cea mai complexa etapa, la aceasta participa toti membrii
echipei.
Aceasta cercetare in faza dinamica implica urmatoarele aspecte:
- Examinarea cadavrului
 Examinarea cadavrului efectuata de medicul legist impreuna cu procurorul criminalist, este o activitate
esentiala a cercetarii la fata locului.
In cazul examinarii cadavrului, urmeaza a fi avuta in vedere constatarea mortii victimei. In acest sens,
medicul legist urmeaza a constata decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii
mortii biologice si confirmat cu prilejul examenul necroptic.
Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului. Examinarea
cadavrului parcurge aceleasi faze ca si cercetarea locului faptei, faza statica si faza dinamica.
In faza statica se va determina in principal:
- locul in care a fost descoperit cadavrul, amplasarea sa in raport cu urmele si obiectele din jurul sau,
distanta pana la acestea precum si sexul, talia si varsta aproximativa a victimei,
- de asemenea se va identifica in aceasta faza si pozitia corpului privit in ansamblul sau cum ar fi: pe
spate, cu fata in jos, in lateral,
- pozitia membrelor si a capului: membrele putand fi in extensie sau indoite, capul intors intr-o parte sau
in alta
in faza dinamica vor fi examinate in ordine:
- imbracamintea si incaltamintrea cadavrului, precum si pedepe de pe acestea
- corpul cadavrului.
Acesta se examineaza in amanunt, leziunile vizibile urmand a fi descrise ca pozitie, forma si marime, la
fel si orice pata biologica de alta natura, orice urma ce ar putea avea o anumita legatura cu omuciderea

Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari in pozitia cadavrului

In acest scop se procedeaza la studierea semnelor specifice mortii.
Astfel, in cazul semnelor precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace,
semnificative sunt reactiile pupilei a ochiului la unele substante chimice care se produc in limita a patru ore de
la deces.
In cazul semnelor semi-tardive, constand in racirea cadavrului sau in petele cadaverice, problemele sunt
mai complexe in functie de tipul de ser clinic si de conditiile in care a fost gasit cadavrul.
Referitor la aceste semne precoce sau semi-tardive in literatura de specialitate se indica urmatoarele:
- corpul cald si suplu, cu corneea transparenta si umeda fara lividitati denota ca moartea s-a produs de 1-
2 ore.
- Aparitia lividitatilor la nivelul gatului, racirea si rigiditatea articulatiei maxilarului se face la 3 – 4 ore.
- Aparitia petei negre screroticale pe cadavru indica circa 6 ore din momentul mortii
- Confluenta lividitatilor pe suprafata mare si rigiditatea intregii musculaturi scheletice, insotita de
pierderea transparentei corneei, este tipica pentru 8 – 10 ore
- Persistenta la presiune a lividitatilor si nemodificarea pozitiei lor este specifica mortii instalate de
aproximativ 12 ore.
In stabilirea cauzei mortii diagnosticul juridic poate fi:
- Moarte vilenta
- Moarte patologica
Din moment ce datele obtinute converg spre o moarte violenta, care poate fi consecinta unei omucideri
sau a unui accident va fi necesara clarificarea tuturor imprejurarilor apte sa serveasca la incadrarea juridica a
faptei.
Determinarea legaturii de cauzalitate dintre actele de agresiune si decesul victimei este esentiala pentru
incadrarea corecta a faptei in categoria omorului, a loviturilor cauzatoare de moarte, ori a vatamarilor
corporale.
 Pe langa aceasta expertiza medico-legala obligatorie conform C. proc. pen. se dispun frecvent si
efectuarea de expertize criminalistice:
- Expertiza urmelor lasate de corpul uman DACTILOSCOPICA - dupa urmele digitale lasate la locul
fapei inclusiv pe corpul victimei
- Expetiza TRASEOLOGICA – expertiza balistica constand in identificarea sau stabilirea categoriei a
armei cu care s-a tras dupa urmele lasate pe tub sau pe glong
- Expertiza BIOCRIMINALISTICA GENETICA care ofera o baza stiintifica si valoroasa, analizandu-se
in acest sens urmele de sange sau urmele firului de par toate acestea ducand la stabilirea autorului omorului

Criminalistica cuprinde 3 etape:

- Tehnica
- Tactica
- .....
Etapele concrete ale unei infractiunii flagrante
Realizarea propriu zisa a actiunii de constatare a infractiunii flagranta
Asptecte metodologice

Etape ale desfasurarii propriu-zisa a actiunii de constatare a infractiunilor flagrante:

1. Supravegherea locului in care va fi surprins faptuitorul
De mentionat ca denuntatorul prezenta la fata locului este instruit sa faca anumite gesturi prin care sa
transmita echipei de prindere in flagrant alcatuita din politisti si criminalisti specialisti in domeniul
inregistrarilor comunicatilor coordonata de catre procuror
Cele mai indicate sunt semnale video sau audio.
De precizat ca fiecarui membru al echipei va avea in supraveghere anumite zone sau spatii in locul in
care va fi surprins faptuitorul
2. Realizarea efectiva a flagrantului
Regulile tactice criminalistice care trebuie urmate in aceste momente sunt urmatoarele:
 Intrarea cu rapiditate in spatiul infractional in asa fel incat faptuitorul sa nu poata sa fuga, membrii
echipei prestabiliti vor avea grija ca faptuitorrul sa nu distruga banii primiti, sa nu incerce sa se
sinucida si altele
 Conducatorul echipei si ceilalti membrii trebuie sa-si decline identitatea prezentand legitimatia astfel
incat toate persoanele prezente trebuie sa auda.
 Identificarea functionarului subiect activ al infractiunii pe baza documentelor de identitate pe care le
are asupra sa
 Identificarea tuturor persoanelor care se gasesc in acel loc si care ulterior ar putea confirma sau oferi
date desprea activitatile desfasurate de faptuitor, despre bunuri si bani in calitate de martori oculari

3. Efectuarea perchezitiei corporala a faptuitorului

Inaintea perchezitiei se recomanda faptuitorului sa declare ce valori si bunuri provine si de unde provin. Apoi
i se solicita faptuitorului sa scoata din buzunare obiectele si valorile si sa dea explicatii cu privire la acestea,
explicatii ce vor fi consemnate in scris.
In cazul in care se vor gasi sume de bani acestea vor fi consemnate in procesul verbal
4. Perchezitia intregului spatiu in carre a fost surprins faptuitorul
Se vor cauta valori sau bunuri care vor putea fi folosite ca mijloc de proba. In cazul in care s-au gasit bani sau
bunuri, marcate criminalistic autorul va fi intrebat daca a pus mana pe acestea si in ce context.
Inainte de a fi ridicate bunurile vor fi fotografiate, video-filmate si desrise in procesul verbal
5. Instiintarea autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un aparator
Ascultarea acestuia se va realiza la fata locului dupa ce au fost audiate toate celelalte persoane.