Precizati cine este considerat fondatorul Criminalisticii:

1. Hans Gross;
2. Eugène François Vidocq;
3. Pierre Fernand Ceccaldi.

Care carte dintre cele enumerate mai jos este consideratã ca fundamentalã pentru aparitia
Criminalisticii ca stiintã autonomã:
1. Manual de instructie judiciarã de Hanns Gross;
2. Traité des inscriptions en faux de F. Raveneau;
3. Finger Prints de Sir Francis Galton.

Cine a definit Criminalistica ,,arta si tehnica investigatiilor penale”?

1. Jean Nepote;
2. Pierre Fernand Ceccaldi;
3. Rudolph Archibald Reiss.

Cum a fost definitã Criminalistica de cãtre fondatorul ei:

1. „... un ansamblu de procedee aplicabile în cercetarea si studiul crimei pentru a se
ajunge la dovedirea ei”.
2. „stiinta stãrilor de fapt”.
3. „arta si tehnica investigatiilor penale”

Cine este autorul dictonului: ,,Odatã cu trecerea timpului se sterg urmele din amintirea
oamenilor si de pe obiecte, dispar oamenii si obiectele”:
1. Vintilã Dongoroz;
2. Siegfried Kahane;
3. Ion Oancea.

Care din activitãtile enumerate mai jos nu fac parte din metodele de cercetare ale
Criminalisticii:
1. descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si mijloacelor
materiale de probã;
2. constatãri tehnico-stiintifice si expertize;
3. organizarea cartotecilor, albumelor si colectiilor în scopul identificãrii
persoanelor, cadavrelor si obiectelor corp delict sau produs al infractiunii;
4. elaborarea unor reguli pentru perfectionarea sistemului de încadrare juridicã a
faptelor penale.

Sistemul (ramurile) Criminalisticii:

1. Fundamentele Criminalisticii; Criminalistica tehnicã; Criminalisticã tacticã;
Criminalistica metodologicã;
2. Urmele infractiunii; Balistica judiciarã; Investigarea criminalisticã a locului
faptei;
3. Fotografia judiciarã; Traseologia; Dactiloscopia; Grafoscopia
Ce cuprinde Criminalistica tehnicã:
1. reguli si procedee care guverneazã ancheta penalã;
2. reguli particulare de investigare a unor genuri de infractiuni;
3. ansamblul metodelor si mijloacelor stiintifice pentru descoperirea, fixarea,
ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si a altor mijloace materiale de
probã, efectuarea expertizelor si a constatãrilor tehnico-stiintifice.
4. reguli si procedee care guverneazã ancheta penalã;

Ce se întelege prin Criminalisticã tacticã:

1. ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si prelevare a
urmelor infractiunii;
2. ramurã a Criminalistii care cuprinde procedee tactice care se aplicã în ancheta
penalã,
3. ramurã a Criminalisticii care cuprinde notiuni cu caracter general, cum sunt:
obiectul Criminalisticii, legãtura cu alte stiinte, istoricul Criminalisticii.
4. ramurã a Criminalisticii care însumeazã metode, procedee si reguli de relevare si
prelevare a urmelor infractiunii;

Ce se întelege prin Criminalisticã metodologicã:

1. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele de identificare dupã semnalmente
a persoanelor si cadavrelor cu identitãti necunoscute;
2. ramurã a Criminalisticii care studiazã procedee tehnico-stiintifice de relevare,
fixare si prelevare a urmelor;
3. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele si mijloacele specifice de
investigare a infractiunilor în raport cu regulile generale ale tacticii si tehnicii
criminalistice.
4. ramurã a Criminalisticii care studiazã metodele de identificare dupã semnalmente
a persoanelor si cadavrelor cu identitãti necunoscute;

Legãtura Criminalisticii si Dreptul Penal constã în:

1. contribuie la identificarea fãptuitorului si probarea vinovãtiei acestuia;
2. evidentiazã metode si procedee tactice folosite la efectuarea perchezitiei si a
confruntãrii;
3. foloseste metode proiective si caracteriologice la ascultarea martorilor,
învinuitilor sau inculpatilor.

Legãtura Criminalisticii cu Psihologia si Psihiatria rezidã în:

1. aplicã metode proiective si caracteriologice în procesul ascultãrii martorului,
învinuitului sau inculpatului si bolnavului mintal;
2. contureazã elementele constitutive ale infractiunilor;
3. are ca obiectiv prevenirea si combaterea fenomenului infractional.
 Precizati dacã este adevãrat sau fals enuntul:
,,Timpul lucreazã în favoarea infractorului”:
1. Enuntul este adevãrat
2. Enuntul este fals

Precizati dacã este adevãrat sau fals enuntul:

“Între timpul scurs de la data sãvârsirii infractiunii si sansele de descoperire a autorului
este un raport invers proportional.”
1. Enuntul este adevãrat
2. Enuntul este fals

Primul manual de criminalisticã a fost tipãrit de:

1. Hans Gross la Graz
2. Edmond Locard la Lyon
3. R.A. Reiss la Laussanne

Prezumtia de nevinovãtie, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

1. administrarea probelor atât pentru dovedirea vinovãtiei, cât si a nevinovãtiei;
2. starea unui obiect de a-si pãstra un timp caracterul fundamental, rãmânând el
însusi;
3. sansele de descoperire a infractorului scad pe mãsura scurgerii timpului.

Cine este autorul sintagmei: ,,Timpul lucreazã în favoarea infractorului”:

1. Edmond Locard;
2. Ion R. Constantin;
3. Emilian Stancu

Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

“Probele asociative sunt acele probe (sânge, pãr, amprente digitale etc.) prin care se stabileste
legãtura de cauzalitate dintre faptã si autor.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.

Precizati dacã urmãtorul enunt este adevãrat sau fals:

“Probele directe nu sunt stabilite prin lege.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.

Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

“Prima expertizã criminalisticã a scrisului, cunoscutã, dateazã din anul 1569 si priveste
falsificarea semnãturii regelui Carol al IX-lea (Franta).”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.
Când a apãrut lucrarea ,,Traité des inscriptions en faux” de F. Raveneau, apreciatã de
Edmond Locard ca ,,lucrare capitalã” în grafoscopie?
1. 1572
2. 1666
3. 1712

Cine a afirmat: ,,Expertiza [graficã] nu a fãcut nici un progres de la Raveneau ?”

1. Edmond Locard;
2. Alphonse Bertillon;
3. R.A. Reiss.

Eugéne François Vidocq, fondatorul Sigurantei franceze, pe lângã faptul cã a creat prima
fisã de identificare pe baza semnalmentelor, aliasurilor si modului de operare, are meritul
de a fi inventat:
1. fotografia de semnalmente;
2. agentii sub acoperire.

Cine este creatorul sistemului de identificare antropometricã:

1. Sir Conan Doyle;
2. E.F. Vidocq;
3. Alphonse Bertillon.

Sherlock Holmes avea cunostinte solide de:

1. filosofie;
2. astronomie;
3. politicã;
4. chimie.

Cine are meritul de a fi introdus identificarea dactiloscopicã în Argentina:

1. Juan Vucetici;
2. H De Varigny;
3. Oloriz.

În 1900, Anglia introduce sistemul de clasificare dactiloscopicã elaborat de:

1. Sir Francis Galton;
2. Dr. Henry Faulds;
3. Edward Henri.

Cine a propus, pentru prima datã în lume, folosirea amprentelor pentru identificarea
condamnatilor:
1. Sir Francis Galton în 1892;
2. dr. Henry Faulds în 1880;
3. William Hershell în 1879.
Ce tarã a introdus, pentru prima datã în lume, sistemul dactiloscopic de identificare a
persoanelor, în 1894;
1. Argentina;
2. Anglia;
3. India.

Cine a utilizat, pentru prima datã în lume, amprentele papilare pentru identificare a
infractorilor:
1. dr. Henry Faulds;
2. Sir Francis Galton;
3. Edward Henry

Cine a publicat, în 1904, primul Manual tehnic de medicinã legalã care constituie, în acelasi
timp, primul manual de Criminalisticã din tara noastrã?
1. Mina Minovici;
2. Stefan Minovici;
3. Nicolae Monivici.

Cine i-a desemnat pe fratii Minovici, în 1911, ca fondatori ai Criminalisticii pe

mapamond:
1. Edmond Locard;
2. R.A. Reiss;
3. Vucetici.

Cine este autorul cãrtii ,,Dactiloscopia si portretul vorbit”, apãrutã în anul 1914:
1. D. Cãlinescu;
2. Nicolae Minovici;
3. Valentin Sava.

Cine a publicat, în 1930, cartea ,,Dactiloscopia în serviciul justitiei”:

1. Valentin Sava;
2. Mihail Cires;
3. G. Bãtrânul.

Cine a introdus dactiloscopia în România:

1. dr. Gh. Andrei Ionescu;
2. dr. Valentin Sava;
3. dr. Constantin Turai.

Cine este autorul primului curs original de Criminalisticã, în 1951?

1. Constantin Turai;
2. Camil Suciu;
3. Emilian Stancu.
Care premisã, din cele de mai jos, nu este specificã identificãrii criminalistice:
1. individualitatea;
2. stabilitatea relativã;
3. reflectivitatea;
4. operativitatea.

Este adevãrat sal fals urmãtorul enunt:

“Obiectul mijloc de identificare este alcãtuit din urmele obiectului scop si din modelele de
comparatie.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.

Principiul schimbului sau transferului presupune:

1. modificãrile produse în câmpul infractional de instrumentele folosite de infractor
pe de o parte, si modificãrile produse de componentele locului faptei asupra
acestora, pe de altã parte;
2. un infractor lasã întotdeauna urme la locul faptei si prelevã, la rândul sãu, alte
urme pe corp, pe haine si pe obiectele purtate.

Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

“Concluzia de imposibilitate (NSP) este o concluzie de probabilitate, adicã fapta
incriminatã nu se exclude.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.

Cine a formulat, urmãtoarea regulã pentru experti: ,,Dacã existã cea mai micã
îndoialã, exprimati-o”:
1. Edmond Locard;
2. Alphonse Bertillon;
3. L. Retail.

Care regulã este gresitã pentru obtinerea modelelor de comparatie:

1. sã nu se cunoascã persoana sau obiectul de la care provin;
2. sã se tinã cont de conditiile în care s-a format urma la locul faptei;
3. urma si modelele tip de comparatie sã continã suficiente elemente caracteristice de
individualizare a factorului creator;
4. în momentul examinãrii sa fie folosite modele similare, având aceeasi
provenientã.

Urmele pot fi clasificate dupã urmãtoarele criterii:

1. mãrimea, structura, viteza si presiunea de formare;
2. factorul creator, factorul primitor, esentã, mãrime, modul de formare, tipul si
natura urmei;
3. compozitia, culoarea, valoarea de identificare, legãtura cu fapta si fãptuitorul.
Prin martor, potrivit legii, se întelege:
1. persoana care are cunostinte de vreo faptã sau împrejurare de naturã sã serveascã
la aflarea adevãrului;
2. persoana care a asistat la cercetarea locului faptei;
3. persoana care a suferit prin fapta penalã o vãtãmare fizicã, moralã sau materialã.

Dupã factorul creator, urmele se clasificã în:

1. urme ale omului, urme ale animalelor, urme ale plantelor, urme ale obiectelor si
instrumentelor, urme create de unele fenomene;
2. urme de contact, urme deprinderi, urme pozitionale, urme substantã;
3. urme directe, urme de adâncime, urme de suprafatã.

Dupã factorul primitor, urmele se clasificã în:

1. urme formã, urme materie, urme de reproducere;
2. urme primite de om, urme primite de animale, urme primite de vegetale, urme
primite de obiecte;
3. urme de suprafatã si urme de adâncime.

Dupã esenta lor, urmele se clasificã în:

1. urme formã, urme materie, urme pozitionale;
2. urme ale corpului uman, urme ale obiectelor, animalelor si ale unor fenomene.

Urmele deprinderi pot fi:

1. scrisul, vocea, mersul, deprinderi manuale;
2. deprinderi profesionale, mirosul, mersul;
3. mersul, scrisul, ticuri, moduri de operare.

Urmele substantã includ:

1. substante sau produse, de obicei fragmentare desprinse dintr-un corp finit sau
dintr-o masã amorfã;
2. substante chimice provenite din incendii sau explozii;
3. probe materiale, directe sau indirecte, care conduc la identificarea autorului.

Precizati dacã urmãtorul enunt este adevãrat sau fals:

“Reflectarea nu poate fi sub forma imaginilor vizuale (fotografii, film, bandã video).“
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.

Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

„Reflectarea poate fi si sub forma deprinderilor.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.
Precizati care sunt cuvintele care nu sunt caracteristice clasificãrii urmelor dupã modul de
formare:
1. statice si dinamice;
2. de suprafatã si de adâncime;
3. directe si indirecte.

Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

„O amprentã digitalã gãsitã pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu
suportul pe care a fost descoperitã urma si constituie, prin ea însãsi, o probã de vinovãtie.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.

Cine a definit dactiloscopia ca ,,stiinta privind studiul desenelor papilare”:

1. Valentin Sava;
2. Andrei Ionescu;
3. Constantin Turai .

Dactiloscopia este:
1. domeniu al Criminalisticii care se ocupã cu examinarea si clasificarea desenelor
papilare de pe suprafata degetelor, palmelor si tãlpilor;
2. domeniu al Criminalisticii care are ca obiect identificarea urmelor lãsate de
papilele salivare si papilele dermice;
3. domeniu al Criminalisticii care studiazã urmele desenului papilar al degetelor si
palmelor mâinii.

Anastomoza este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. creastã care uneste ca o punte (podet) douã creste relativ paralele;
2. creastã papilarã care se bifurcã si apoi revine la normal;
3. creastã papilarã întreruptã.

Cârligul este detaliul desenului papilar caracterizat prin:

1. ramurã scurtã a unei creste papilare principale;
2. creastã papilarã întreruptã;
3. creastã papilarã care uneste douã creste relativ paralele.

Butoniera este desenul papilar caracterizat prin:

1. creastã papilarã care se bifurcã iar dupã un drum scurt revine la normal;
2. creastã papilarã întreruptã;
3. creastã papilarã formatã prin contopirea a douã creste papilare.

Detaliile desenului papilar cu frecventã rarã de aparitie sunt:

1. început de creastã papilarã, sfârsit de creastã papilarã;
2. bifurcatie, trifurcatie, contopire, fragment;
3. fragmentul, butoniera, inelul, inelul punctat;
4. reîntoarcerea, intersectia, crestele alternative, devierea si anastomoza.
 Expertiza dactiloscopicã se realizeazã prin examen comparativ între:
1. fotografiile mãrite ale urmei si impresiune
2. urma ridicatã si degetele persoanei suspecte

Cine a formulat Legea celor 12 puncte coincidente?

1. Edmond Locard;
2. A.Lacassagne;
3. V. Balthazard.

Proprietãtile desenelor papilare:

1. Unitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea;
2. Imuabilitatea, fixitatea si ilizibilitatea;
3. Unicitatea, imuabilitatea, fixitatea si inalterabilitatea.

Care sunt tipurile de bazã ale desenului papilar:

1. adeltic; monodeltic; bideltic; polideltic si amorf;
2. arc, lat, dextrodeltic, sinistrodeltic, amorf;
3. danteliform, simian, piniform, spiralã, cerc.

Relevarea urmelor papilare nu se face prin una din urmãtoarele metode:

1. prin prãfuire sau pulverizare cu pulberi de contrast;
2. cu substante fluorescente;
3. prin afumare directã;
4. prin folosirea de mulaje.
Relevarea urmelor prin metode chimice nu se face prin:
1. aburire cu vapori de iod;
2. tratare cu reactivi chimici;
3. cu ajutorul pensulelor din pãr de veveritã, puf de strut sau cu fibre de carbon.

Care este numãrul minim de detalii caracteristice necesar în multe tãri, printre care si
Romania, pentru identificarea persoanei dupa urmele papilare:
1. 10;
2. 16;
3. 12;
4. 8.

Cãrarea de pasi indicã:

1. linia mersului, lungimea pasului, lãtimea pasului, unghiul de mers, directia de
miscare;
2. locul pe unde a intrat infractorul în scena infractiunii;
3. pãrãsirea în fugã, de cãtre infractor, a locului faptei.
Examinarea comparativã la expertiza traseologicã a urmelor de picioare se realizeazã
între:
1. mulajul urmei ridicate din câmpul infractional si mulajul obtinut de la persoana
suspectã;
2. fotografia urmei de încãltãminte si mulajul obtinut de persoana suspectã.

Urmele de comparatie la dinti se iau prin:

1. muscarea unor foi de hârtie între care s-a introdus o foaie de plombaginã;
2. muscarea unei bucãti de plastilinã;
3. muscarea unor obiecte moi (ciocolatã, cascaval).

Prin expertiza urmelor de dinti nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre

urmãtoarele întrebãri:
1. natura urmei;
2. mecanismul de producere;
3. bolile dintelui;
4. grupa sanguinã a persoanei.

Amprentele de urechi nu pot fi:

1. vizibile;
2. latente;
3. statice;
4. dinamice;
5. imuabile.

De regulã, urmele de urechi nu pot fi:

1. statice;
2. dinamice;
3. de suprafatã;
4. de adâncime.

Prin expertiza urmelor de urechi nu se poate rãspunde cu certitudine la una dintre

urmãtoarele întrebãri:
1. natura urmei:
2. mecanismul de producere;
3. sexul persoanei care a lãsat-o.

Precizati dacã este adevãrat sau fals urmãtorul enunt:

“Sexul persoanei nu se poate determina în functie de cromatina sexualã.”
1. Enuntul este adevãrat.
2. Enuntul este fals.