PRINCIPIILE CRIMINALISTICII

1. Principiul legalitatii
Activitatea de criminalistica trebuie sa se desfasoare in concordanta cu dispozitiile legale
in materie.
2. Principiul aflarii adevarului
Criminalistica pune la dispozitia justitiei mijloace de cunoastere stiintifica pentru aflarea
adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana
faptuitorului.
3. Prezumtia de nevinovatie
Pe tot parcursul procesului penal, indiferent de faza in care se afla, respectiv faza de
urmarire penala, de camera preliminara sau de judecata, in favoarea persoanei impotriva
careia s-a pornit procesul penal este instituita prezumtia de nevinovatie, ceea ce inseamna ca
pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive, persoana se considera nevinovata.
De aceea, chiar si in timpul activitatii criminalistice, faza preliminara a procesului penal,
in timpul investigarilor de orice fel, orice persoana trebuie sa fie considerata nevinovata.
Specialistii criminalisti trebuie sa caute, in egala masura, atat elementele prin care se
poate stabili vinovatia, cat si elementele prin care se poate stabili nevinovatia persoanei
cercetate.
4. Principiul existentei urmelor oricarui fapt penal
Orice fapta ilicita a omului atrage dupa sine modificari sau transformari materiale, ceea ce
reprezinta de fapt urme ale infractiunii.
„Crima perfecta nu exista” – crima fara urme
Urmele pot fi lasate atat de infractor (amprente, fire de par, resturi de tigari sau alimente,
obiecte de vestimentatie si altele), dar si de victima (urme de sange ramase pe imbracamintea
infractorului, bilete scrise, muscaturi sau zgarieturi facute de victima agresorului etc)
5. Principiul identitatii
Se concretizeaza din punct de vedere criminalistic in identificarea persoanelor
participante la savarsirea infractiunii, stabilirea exacta a tuturor faptelor si imprejurarilor in
care a fost savarsita infractiunea, a obiectelor si fenomenelor aflate in legatura directa si
cauzala cu faptele incriminate de legea penala.
6. Principiul operativitatii in efectuarea investigatiei penale
Operativitatea efectuarii investigatiei penale in vederea constatarii la timp a infractiunilor
si infractorilor este extrem de importanta, avand consecinte directe asupra administrarii unor
probe de calitate.
 De obicei timpul actioneaza in favoarea infractorului, intrucat, odata cu trecerea timpului,
exista pericolul disparitiei sau stergerii urmelor infractiunii, si implicit al riscului
nedescoperirii autorului faptei.
De asemenea, chiar si martorii oculari, cu cat sunt audiati mai repede, cu atat amintirea
faptelor si imprejurarilor sau chipurile participantilor este mai clara si reala, declaratiile
acestora fiind, astfel, mai fidele aflarii adevarului.
Cercetarea la fata locului trebuie sa se desfasoare cu promptitudine si urgenta pentru
prevenirea disparitiei urmelor, urme ce pot disparea prin natura lor perisabila, dar si a unor
factori meteorologici sau umani.
IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA URMELE FORMATE DE CORPUL
UMAN
1. Notiunea de urma a infractiunii
In literatura de specialitate, prin „urma a infractiuni” se intelege orice modificare
intervenita in conditiile savarsirii unei fapte penale, intre fapta si reflectarea ei materiala,
existand un raport de gauzalitate.
Domeniul tehnic al investigatiei criminalistice, care se ocupa cu cercetarea urmelor este
cunoscut si sub denumirea de traseologie.
2. Criterii de clasificare a urmelor infractiunii
Intr-o opinie mai veche, clasificarea era facuta in:
- Amprente
o Amprentele papilare ale corpului uman – pozitie privilegiata

- Urme (extrem de variate)

o Obiecte lasate de infractor
o Instrumente de spargere

o Fire de par
In esenta, criteriile generale de clasificare a urmelor sunt urmatoarele:
1. Factorul creator de urma:
Factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi, cum ar fi: corpul omului,
obiecte sau instrumente etc.
Exista si factorul primitor de urme: om, obiect, animal.
2. Tipul sau natura urmei
In functie de acest criteriu, clasificarea poate fi realizata dupa mai multe repere:
a. Urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator
Ex: urmele de maini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere
 b. Urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice
Ex: petele de sange, firul de par, praful, ciobul, pelicula de vopsea, resturile
vegetale
Sunt denumite general si urme-materie
c. Urme sonore
Ex: vocea, zgomotele obiectelor
d. Urme olfactive
Ex: mirosul specific al persoanelor si obiectelor
e. Urme vizibile si urme latente
Urmele latente sunt invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune
relevarea lor prin diverse metode si mijloace tehnico-stiintifice cum se procedeaza, de pilda,
in cazul urmelor de maini
f. Macro si micro urmele
Din categoria macro urmelor fac parte majoritatea urmelor asa cum se cunosc, iar din
categoria micro urmelor, urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte,
substante, practic invizibile cu ochiul liber, si greu de evitat de infractor.
Ex: praful sau scamele de pe covor care se iau pe incaltaminte sau pe pantaloni.
Aspecte privind desenele papilare
Examinarea si clasificarea desenelor papilare in vederea identificarii persoanei fa
ce obiectul dactiloscopiei ca ramura a criminalisticii.
Desenele papilare specifice pielii corpului omenesc aflate la nivelul degetelor, al
palmei, al talpii piciorului (planta), cunoscute sub numele de dermatoglife sunt formate din
sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate intre ele de santuri papilare.
In varful crestelor papilare se gasesc orificiile sudoripare sau porii prin care este
secretata sudoarea.
Formata din apa, saruri minerale si substante organice, sudoarea reprezinta unul dintre
elementele importante de formare a urmelor pe suprafetele cu care pielea intra in contact.
Clasificarea desenului papilar:
Desenele papilare sunt caracterizate de forme variate. In functie de locul pe care il
ocupa, desenele papilare ale mainii sunt structurate dupa cum urmeaza:
a. Regiunea digitala cu zonele:
- Falangetei
- Falanginei
- Falangei
 Despartite de santurile flexorale.

b. Regiunea palmara cu zonele:

- Tenara
- Hipotenara
Indiferent de zona in care se gasesc, desenele papilare au o importanta aproape egala
in identificare.
Dintre acestea, se disting, totusi, desenele de pe falangete ale caror urme raman cel
mai frecvent la fata locului.
Descoperirea urmelor de maini
In vederea desfasurarii acestei activitati de descoperire a urmelor de maini, in
literatura de specialitate s-a conturat o regula cu caracter de generalitate, conform careia
„pentru descoperirea urmelor unei infractiuni in cercetarea fiecarui caz, organul de urmarire
penala va cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infractiunii parcurgand
fiecare faza a infractiunii, si, in sens invers, drumul presupus a fi fost facut de infractor.”.
Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a intrat infractorul
prin cercetarea clantelor, usii, a incuietorii, a comutatorului si altele.
Chiar daca infractorul s-a folosit de manusi si nu exista urme papilare, totusi nu
trebuie exclusa posibilitatea aparitiei unor amprente digitale, nu la inceputul drumului parcurs
de infractor, ci la sfarsitul lui, drum care este denumit in literatura de specialitate iter
criminis.
Expertiza criminalistica a urmelor de maini
Daca expertului i se prezinta numai urma (eventual obiectul purtator de urma) ridicata
la fata locului, acesta are posibilitatea sa stabileasca, printre altele, de la care mana provine,
regiunea mainii sau degetul care a format-o, din ce tip sau varietate de desen papilar face
parte, in ce mod s-a format, natura substantei de pe crestele papilare in momentul contactului
cu obiectul primitor de urma, care este vechimea urmei, si daca aceasta contine suficiente
elemente de identificare.
Pentru efectuarea expertizei dactiloscopice, este necesara amprentarea persoanelor
aflate in sfera de interes a investigatiilor.
Pentru stabilirea identitatii este necesar ca examenul comparativ sa scoata in evidenta
un numar minim de detalii sau puncte caracteristice capabil sa conduca la o concluzie certa
de identificare.
Cu toate ca nu exista regula generala in privinta numarului acestor detalii, totusi,
acesta variaza pe plan mondial intre 8 si 17, la noi in tara, impunandu-se in practica asa-
numita regula a celor 12 puncte coincidente.