1.

Notiunea si obiectul criminalisticii Criminalistica este o tiin juridic cu caracter autonom i unitar care studiaz, elaboreaz i folosete metode i mijloace tehnico tinifice, procedee tactice, i metodice destinate descoperirii i cercetrii infraciunilor, identificrii infractorilor i prevenirii faptelor antisociale. Ea are un obiect de studiu propriu, i un domeniu de cercetare bine delimitat. Obiectul de studiu - Elaborarea i folosirea de metode i mijloace tehnico tiinifice destinate descoperirii i cercetrii urmelor infraciunii, create de om, de instrumente, de arme de foc, mijloace de transport i fenomene fizico-chimice, n scopul identificrii persoanelor sau obiectelor care s-au creat; - Preluarea din alte domenii ale tiinei i adaptarea lor la nevoile criminalisticii: din fizic, chimie, medicin legal, biologie, psihologie, logic, matematic, informatic, etc. - Elaborarea de metode i procedee tiinifice i tactice pentru efectuarea actelor i activitilor de urmrire penal necesare n activitatea de cercetare a infraciunilor - Elaborarea metodologiei de cercetare a diverselor genuri de infraciuni prin studierea practicii judiciare i valorificarea experienei pozitive a organelor de urmrire penal. - Elaborarea i folosirea de metode i mijloace tehnico tactice care s duc la prevenirea svririi de infraciuni. - Evidenierea cauzelor i condiiilor care au generat sau favorizat svrirea infraciunilor n vederea prevenirii acestora. 2. Sistemul,sarcinile si structura criminalisticii Sistemul criminalisticii Sistemul criminalisticii l constituie un complex interdependent de comportamente sau parti . Sistemul criminalitatii este compus din 4 componente: 1) Teoria generala a criminalisticii; 2) Tehnica criminalistica; 3) Tactica criminalisticii; 4) Metodica criminalistica (metodica cercetarii si prentmpinarii anumitor tipuri de infractiuni). Sarcina generala a criminalisticii o constituie acordarea ajutorului intelectual organelor de aparare a normelor de drept n lupta cu criminalitatea. Ca sarcini concrete ale criminalitatii snt enumerate urmatoarele: - cunoasterea mai profunda n continuare a legitatilor obiective care formeaza obiectul criminalisticii, dezvoltarea teoriei generale a criminalisticii, dezvoltarea teoriilor particulare ale criminalisticii, elaborarea metodelor, mijloacelor, procedeelor si recomandarilor noi la descoperirea, cercetarea si prentmpinarea infractiunilor; - elaborarea si nnoirea asigurarii tehnico-criminalistice a cercetarii infractiunilor prin folosirea performantelor obtinute n stiintele tehnice, fizice, chimice, biologice, umanitare; - elaborarea mijloacelor si metodelor de prentmpinare a infractiunilor; - cunoasterea, studierea performantelor si succeselor atinse de criminalistii de peste hotare si a practicii criminalistice internationale. 3.Activitatea infractionala. Notiunea si structura In larga acceptie a cuvantului, activitatea poate fi interpretata ca un mod de existenta al omului, o capacitatea acestuia de a modifica realitatea. Structura activitatii infractionale este similara oricarei preocupari sociale si contine cateva elemente principale: subiectul infractiunii; mijloacele activitatii infractionale; obiectul atentarii (victima); urmeleactivitatii infractionale.[1, pag.87].1. Subiectii activitatii infractionale sunt personajii principali ai infractiunii (organizatorii, executorii,instigatorii etc.) capabili de a exercita activitati ce se pot reflecta in mediul inconjurator. Acestia posedaanumite calitati: biologice, sociale, psihice, psihologice, care la fel se pot oglindi in amprentele materialeramase la fata locului, dar si in memoria oamenilor.Aici, un interes deosebit prezinta acele caracteristici, care usor pot fi determinate, sunt evidente,neschimbatoare si in acelasi timp operante pentru descoperirea faptelor ilicite. Spre exemplu,semnalmentele exterioare frapante, desenul papilar digital, deprinderile si aptitudinile profesionale alefaptuitorului etc.Tinandu-se cont de aceste

caracteristici, se inainteaza diverse versiuni de urmarire penala, se organizeazacautarea si identificarea faptasilor, se elaboreaza tactica de interogare a acestora, se demasca declaratiileintentionat false etc.2. Mijloacele activitatii infractionale. Aceasta notiune include cele mai diverse lucruri si obiectele ce seutilizeaza pentru a se atinge scopul ilicit. Deci, ele trebuie intelese cat mai larg: o arma de foc, un mijloc detransport, o substanta otravitoare sau exploziva, curent electric de inalta tensiune etc. In cursul comiteriiactului criminal aceste obiecte creaza urme materiale operante pentru a reconstitui fapta, imprejurarilecauzei si a identifica autorul. 3. Obiectul atentatului (victima) sub aspect criminalistic este omul si lucrurile materiale ce-i apartin sau i-linconjoara: de la simpla incuietoare a usii pana la sistemele complexe bancare. Deci, obiectul activitatii infractionale este orice corp material aflat in stare solida, lichida saugazoasa supus unei actiuni nemijlocite si susceptibil sa o reflecte .Personalitatea victimei sub aspect criminalistic trezeste interes prin insusirile si raporturile sale cu alte persoane elemente care inlesnesc descoperirea si cercetarea faptei. De pilda, in cazul omucideriiimportanta deosebita prezinta modul de viata, anturajul, viciile, cand si cu cine a avut intrevederi victimainainte de deces etc. Astfel de date permit a elabora versiuni privind persoana interesata in moartea victimei.De subliniat ca marea diversitate de obiecte din campul infractional la fel pot indica unele caracteristici alefaptuitorului. Spre exemplu, imprejurarile unui furt de valori si bunuri din locuinta, pot semnala varsta,sexul, particularitatile fizice ale autorului etc. [4, pag.46]4. Urmele activitatii infractionale in larga acceptie sunt diversele modificari a starilor de fapt si a obiectelor din lumea materiala, dar si din sfera relatiilor sociale aparute ca urmare a comiterii unei infractiuni. In sensrestrans, urma este orice manifestare remanenta ivita in faza finala a procesului de reflectare a unui obiect pe suprafata sau in masa altuia. [5, pag.60]Aceste urme aparute obligatoriu si nedorit de infractor in procesul activitatilor infractionale, trebuiesocotite ca rezultat colateral al acesteia, scopul principal fiind satisfacerea unor necesitati, dorinte, pasiuniinsotite de pricinuirea daunelor fizice, materiale, morale valorilor protejate de lege. Stranse si fixate procesual in cadrul actelor de urmarire penala, urmele materiale, dar si cele ideale, servesc ca surse de proba in activitatea criminalistica de cercetare a infractiunilor si identificare a faptuitorilor 4.Caracteristica criminalistica a infractiunii. Notiunea si structura ei. Caracteristicile criminalistice ale crimelor sunt tratate ca o unitate a trasaturilor importante din punct de vedere criminalistic, punand in lumina infractiunea, mecanismul comiterii acesteia si regularitatile sale. Continutul caracteristicilor criminalistice ale infractiunilor este compus din sistemul elementelor sale, un sistem de conexiuni regulate intre elemente si un sistem de date necesar pentru elevarea si examinarea versiunilor de investigatie. Structura caracteristicilor criminalistice ale infractiunilor este alcatuita din componente exprimate prin unitate de trasaturi reflectand elementele sale si care ar putea constitui temeiuri pentru anumite presupuneri referitoare la alegerea metodelor criminalistice optime, a mijloacelor si masurilor de detectare a infractiunii, de ancheta si profilaxie. In opinia noastra, structura caracteristicilor criminalistice ale infractiunii consta in urmatoarele elemente: modul de comitere al infractiunii, persoana, infractiunea comisa, obiectul tentativei si/sau persoana vatamata si situatia infractiunii. 5.Situatia de urmarire penala ca baza de elaborare a programului de investigatie. 6.Notiunea de identificare si diagnostica criminalistica. Specificul si bazele stiintifice ale identificarii Identificarea n criminalistic : - activitatea prin care se constat att nsuirile comune ale obiectelor, fenomenelor, fiinelor ct i nsuirile ce le deosebesc, ordonarea lor n tipuri, grupe i subgrupe, apoi n vederea deosebirii fiecruia n parte de toate celelalte cu anumite asemnri. Identitatea rezultatul obinut la sfritul procesului de identificare cuprinde acele nsuiri sau proprieti ale obiectelor, fenomenelor, fiinei care l fac s fie el nsui. Scopul final al identificrii: este stabilirea identitii obiectelor, fenomenelor sau fiinelor supuse examinrii; prezint interes, utilitate i alt treapt a determinrii, n lipsa unor trsturi individuale: tip, grup, subgrup ct i constatarea neidentiii sale, obiectul fiind scos din cmpul cercetrii. Tipuri de identificare: dup memorie dup descrierea trsturilor eseniale dup urmele lsate este mai frecvent n procesul de identificare

7.Stabilirea intregului dupa partile componente si a sursei unice de provenienta ca varietate a identificarii 8.Formele si obiectele de identificarii, etapele procesului de identificare Tipuri de identificare: dup memorie- se realizeaz pe baza caracteristicilor eseniale ale unui obiect, fenomen ori fiin, percepute
anterior de o persoan n anumite condiii de loc i timp, reinute de persoana respectiv pn n momentul revederii acelui obiect, fenomen sau fiine, moment n care persoana, pe baza caracteristicilor memorate anterior, poate face identificarea. - dup descrierea trsturilor eseniale- se realizeaz spre deosebire de identificarea dup memorie, n mod direct, nemijlocit, respectiv pe baza datelor descrise de alte persoane care au perceput nemijlocit un anumit fenomen , obiect sau fiin.

dup urmele lsate este mai frecvent n procesul de identificare Procesul identificrii urmeaz mai multe trepte, de la general la particular, tipuri, grupe, subgrupe, individualizare. Ex. urmele roilor de autovehicule. Obiectele procesului de identificare: - obiecte scop care trebuie identificate - obiecte mijloc servesc la identificare ex. Impresiuni experimentale; condiii identice - ex.nregistrri telefonice Examinarea se efectueaz prin aplicarea analizei i sintezei - analiza examinarea obiectului scop i a celui mijloc separat - sinteza stabilirea trsturilor comune Fazele procesului de identificare: - delimitarea n tipuri, grupe i subgrupe: utilitate nlturarea obiectelor care nu au trsturile de grup respective i orientarea ateniei asupra unei sfere restrnse de exemplare - identificarea obiectului scop prin delimitarea de toate celelalte cu nsuiri comune Metoda : examinarea comparativ a obiectelor scop cu fiecare din obiectele mijloc; se rein mai nti trsturile comune mai multor obiecte realiznd identificarea de grup apoi se selecteaz caracteristicile care pot fi ntlnite numai la un singur obiect scop. Se explic apoi, raional, coincidenele i necoincidenele stabilite n raport de: claritatea caracteristicilor obiectului creator i modificarea lor n timp. 9.Examinarea preliminara a urmelor infractiunii la fata locului ca sarcina a diagnosticii criminalistice. In procesul de descoperire si cercetare a infractiunilor un mare sprijin in stabilirea adevarului il prezinta asanumitele examinari diagnosticatoare. Acestea se realizeaza pentru a obtine date necesare desfasurarii unor activitati operative de investigatie, expertize si altor actiuni procesuale. Insa, spre deosebire de cercetarilede identificare, scopul carora este stabilirea identitatii, examinarile diagnosticatoare ajuta la determinareaunor insusiri si stari ale obiectelor, aflarea cauzelor unor fenomene, interpretarea dinamicii evenimentelor etc.Astfel, dupa urmele de picioare este posibil de identificat nu numai factorul creator, dar se poate de judecatsi despre directia de miscare a autorului, viteza aproximativa, daca a purtat unele greutati sau daca a operatin intuneric. Dupa urmele de spargere se determina deprinderile infractionale, puterea fizica si inaltimeafaptuitorului, timpul consumat la comiterea efractiei s.a.Examinarile diagnosticatoare pot fi divizate in trei grupe,in cadrul carora pot fi solutionate urmatoarelesarcini:Prima determinarea calitatilor si starii obiectelor prin cercetarea lor nemijlocita (de ex.daca arma defoc este sau nu in stare buna de functionare, daca plomba este sau nu violata s.a.).A doua stabilirea insusirilor si starii obiectelor dupa urmele lasate de acestea (de ex.particularitatilemersului unei persoane dupa cararea de pasi).A treia grupa constatarea legaturilor cauzale intre unele actiuni si consecintele acestora prin analizaintegrala a urmelor si starilor de fapt din scena infractiunii (spre ex. dupa forma, dimensiunile si numarul petelor de singe se determina locul unde victimei i s-au cauzat leziuni mortale, unde si cum a fost mutatcadavrul, daca a fost schimbata pozitia lui etc.).Examinarile diagnosticatore pot fi corelate cu cele identificatoare. Spre ex. inainte de a stabili o persoanadupa amprenta digitala ridicata de la locul faptei, trebuie sa se clarifice daca aceasta este utila pentruidentificare, adica daca desenul papilar imprimat in urma contine suficiente detalii de constructie.In concluzie, mentionam ca identificarea si diagnosticarea

criminalistica se aplica foarte larg in descoperireasi cercetarea infractiunilor, ca metode efective de stabilire a adevarului in cauzele instrumentate., examinarile criminalistice preliminare pot fi definite ca o forma de aplicare a cunostintelor de specialitatesi a mijloacelor tehnice respective in scopul obtinerii informatiei privind persoana faptasului, mecanismulinfractiunii si alte imprejurari utile pentru descoperirea cauzei pe urme proaspete. 10.Aparitia si dezvoltarea stiintei criminalisticii. Sub aspect evolutiv criminalistica a aparut ca o stiinta despre metodele si mijloacele practice de investigarea faptelor antisociale intemeiate pe realizarile stiintelor tehnice si naturale. De la forme empirice de luptacontra criminalitatii concepute in prima jumatate a sec.XIX de intiiul sef al politiei pariziene E.F.Vidoq,treptat aveau sa-si faca aparitia unele generalizari si sistematizari ale acestor experiente menite sa slujeascaaflarii adevarului in justitia penala.Procesul de consolidare a cunostintelor criminalistice a fost infaptuit mai cu seama de catre functionarii politienesti in ultimul sfert al secolului trecut. Aceasta munca se desfasura in trei directii principale:1) Crearea si perfectionarea mijloacelor de inregistrare penala a infractorilor..2) Elaborarea si sistematizarea procedeelor de colectare a probelor directie, legata in primul rind denumele lui Hans Gross, magistrat si profesor austriac, 3) Elaborarea metodelor stiintifice de expertizare a urmelor si altor obiecte materiale ridicate din scenainfractiunii .A doua etapa de dezvoltare a criminalisticii sovietice, la care in mod special ne vom referi in continuare, s-aextins pina la mijlocul anilor ' 60. In cursul acestui rastimp s-au elaborat principalele teorii criminalistice particulare (traseologia, balistica, etc.), favorizate de multimea colosala de date acumulate de practica careau servit drept premise empirice de prefigurare a unor legitati studiate de stiinta criminalistica. Tocmaiatunci au fost asezate primele pietre metodologice la temelia teoriei generale a Criminalisticii:-, subliniem ca Criminalistica ca oricaralte a stiinta in aparitia si dezvoltarea sa a parcursanumite etape: 1) de cristalizare a elementelor embriogeneze in adincurile procedurii penale si primeleincercari de aplicare ale acestora in practica de urmarire penala; 2) de acumulare si generalizare amaterialelor empirice si formularea anumitor teorii particulare; 3) de creare a conceptiei generale acriminalisticii si desavirsire a celor particulare. 11.Institutiile de expertiza juridica in RM 12.Tehnica criminalistica: structura si sarcinile ei. Tehnica criminalistic - reunete totalitatea metodelor de descoperire, evideniere, fixare, ridicare i examinarea macro i microurmelor ce privesc fapta , respectiv - autorul sau autorii.1.Procesul de constituire i dezvoltare al tiinei criminalistice a fost determinat de aplicarea n urmrirea penal a realizrilor chimiei, fizicii, biologiei, antropologiei i altor tiine, care au format temelia unei ramuri a criminalisticii tehnica criminalistic.Astzi aceast noiune trebuie privit n dublu, sens ca compartiment al tiinei, ca totalitate de mijloace tehnice propriu zise. Ca compartiment al tiinei tehnica crim.reprezint un sistem de teze teoretice. Sistemul acestui compartiment este compus din urmtoarele componente tradiionale: aspecte generale al tehnicii;fotografia i videonregistrarea;traseopogia crim.;armologia; documentologia;gabitologi; anregistrarea crim.Sarcinile TC deriv din sarcina general i cele speciale ale crim.: Principalele sunt:1)elaborare noilor i perfecionarea actelor celor procedee, metode i mijloace de descoperire fiecare, ridicare i examinare a meterialelor de prob. 2)Elaborarea i perfecionarea bazelor teoretice, tactice i metodica ale expertizei criminalistice 3)Elaborarea mijloacelor de prevenire a infraciunilor Mijloacele TC pot fi clasificate dup diferite temeiuri, mai nsemnat fiind ns divizarea: dup origine i destinaia acestora. Dup prainien se mpart n mari grupe: 1)elaborate i aplicate doar n practica criminalistic (pensula magnetic, capturatorul de gloane, fotorobotul etc.) 2)preluate i adaptate constructiv la necesitile criminalisticii (detectarea de metale, microscopul, lupe, etc) 3)preluate din tehnica general i folosite fr nici o modificare (calculatoare, fotoaparat, camere video, etc.)

13.Asistenta tehnico-criminalistica a descoperirii infractiunilor. Asistenta tehnico-criminalistica poate fi definite ca o activitate a anumitor subiecti, orientate spre crearea si mentinerea unor conditii de pregatire permanenta a organelor de drept in vederea solutionarii eficiente a sarcinilor tehnico-criminalistice, precum si realizarea practica a acestor conditii in cadrul descoperirii si cercetarii infractiunilor. Asistenta tehnico-criminalistica cuprinde o serie de elemente componente: - totalitatea de mijloace tehnice propriu-zise si initierea elaborarii perfectionarii si adaptarii acestora la necesitatile justitiei. - initierea masurilor de reglementare juridico-procesuala a aplicarii metodelor si mijloacelor tehnicocriminalistice in urmarirea penala. - pregatirea initiala si instruirea continua a subiectilor utilizarii tehnicii-criminalistice (a specialistilorcriminalisti, expertilor, ofiterilor de urmarire penala, procurorilor, lucratorilor operative s.a.). - organizarea folosirii si aplicarii nemijlocita a metodelor si a mijloacelor tehnico-stiintifice in cadrul descoperirilor si cercetarii infractiunilor.

14.Metodele si mijloacele tehnico/stiintifice de baza utilizate in creminalistica. Metodele de cercetare criminalistic cuprind urmtoarele categorii: metode de cercetare a urmelor metode de examinare a probelor materiale metode de efectuare a experimentelor , a verificrilor metode tactice de ascultare a persoanelor etc. Metode i mijloace de prevenire a infraciunilor: Activitatea de elaborare a metodelor i mijloacelor de prevenire se bazeaz pe cunoaterea cauzelor infraciunii i a metodelor de operare ale infractorilor. msuri de prevenire cu a cror aplicare sunt nsrcinate toate organele de stat: ncadrarea n munc, consolidarea disciplinei n unitate, munc educativ, formarea opiniei publice etc. metode i mijloace elaborate de tiina criminalisticii pe baza cunoaterii modurilor de operare ale infractorilor ex.: - prevenirea falsurilor se realizeaz prin utilizarea de imprimate speciale, cerneal special etc. - prevenirea accidentelor de circulaie se realizeaz prin modernizarea parcului auto i a drumurilor publice; examene medicale pentru oferi, restricii de vitez etc. - prevenirea infraciunilor contra vieii, prin msuri legislative de limitare a deinerii armelor de foc i a unor substane toxice, aciuni de control ale poliiei; - prevenirea infraciunilor de furt prin msuri pentru asigurarea caseriilor, organizarea pazei, dispozitive de alarmare, depunerea zilnic a banilor la banc etc. Mijloace tehnico-tiinifice utilizate n cercetrile criminalistice: A) Mijloace tehnico-tiinifice de care se folosesc organele de urmrire penal I. n teren se utilizeaz laboratoare criminalistice mobile instalate n raport cu natura terenului pe: autoturisme, microbuze, alupe, elicoptere Compartimentele laboratorului : trusele criminalistice coninnd instrumente i substane necesare cercetrii, compartimentul fotografiei judiciare cu aparatur i accesorii; compartimentul filmului i videofonogramei judiciare; compartimentul schiei, compartimentul magnetofonului; compartimentul detectoarelor; compartimentul cu aparatul mini-compozitor sau identi-kit pentru ntocmirea portretului robot. Trusa criminalistic : 4 compartimente (fotografie, substane pentru ridicarea urmelor de mini etc.; schi, instrumente ajuttoare trusa de urubelnie, trusa de chei, patent, peraclu etc.) II. Mijloace tehnico-tiinifice de laborator utilizate de organele de urmrire penal pentru prelucrarea materialelor fotosensibile, microscop, lmpi cu raze ultraviolete etc. B) Mijloace tehnico-tiinifice din laboratorul de expertiz criminalistic de o construcie tehnic mai pretenioas.

15,Trusele crimalistice, laboratoarele criminalistice mobile. A. Trusa criminalistica universal-dispune de un ansamblu de materiale i instrumentar necesare principalelor operatiuni de cercetare a loculuifaptei.Trusa universal cuprinde mai multe compartimente orientate spre:1. Probleme de traseologie - destinat descoperirii, fixrii i ridicrii urmelor de mini, picioare, dini,urmelor de instrumente, etc. -prin folosirea de substane pulverulente pentru evidenierea urmelor latente, pulverizatoare, pensule, folii adezive pentru fixare / transfer de urme evidentiate, surse de lumina -UV, IR -+spectrul vizibil- vase de amestec pentru mulaje;- benzi metalice pentru izolarea mulajelor, etc.2. Msurtori i marcaje plcue cu numere, band metric (dm, cm) -, creta special.3. Desene i schie - busola, hrtie mm, calc, coli albe, abloane pt. hart, s. a. m. d.4. Alte instrumente auxiliare - cleti i magnet pentru extragere de corpi metalici, urubelnie, , dli utilizate dupde cerinele locului - plicuri, pungi -> pt. Ambalare i transport.- cutii, eprubete pentru recoltare de obiecte mici i microurme ( schije, resturi, ) B. Trusa foto-video-audio- cuprinde aparatur foto cu obiective suplimentare, superangular, teleobiective, exponometru.Dupa 1989 n special, s-a extins dotarea i utilizarea tehnicii video n realizarea cercetrilor la faa locului.Avantajele sunt date de rapiditate, claritate i caracterul cuprinzator al imaginii. Foarte utile se dovedesc a fiinregistrrile video ale interogatoriilor luate autorilor unor fapte grave. Prin utilizarea tehnicii video se potobine imagini prin care se fixeaza condiiile locului faptei cnd acesta are o intindere mai mare (de ex. locul prbuirii unei aeronave) declaraii ale unei victime care apoi decedeaz, declaraii primare i reascultrileunor inculpai recalcitrani, martori, etc. C. Trusele specializate 1. Truse pentru testarea stupefiantelor (la dispozitia poliiei i a organelor vamale) permit identificaresubstanelor opiacee, halucinogene, etc. , se bazeaz pe reacii de tip colorimetric.2. Truse pentru cercetarea accidentelor - de circulaie, explozii, incendii.3. Truse pentru examinarea i ridicarea actelor suspecte.4. Truse pentru examinri balistice - permit stabilirea direciei, unghiului, distanei de tragere, extragerea iridicarea gloanelor, descoperirea i ridicarea particulelor metalice. D. Laboratoarele complexe mobile - cuprind mai multe mijloace auxiliare i principale utile n cercetarealocului faptei.Aceste laboratoare mobile ofer posibilitatea de deplasare i examinrilor de un anumit grad chiar la loculfaptei pentru cauze complexe - accidente aeriene, explozii de proporii, omoruri n serie cu ingroparavictimelor, etc.Fiind plasate pe mijloace de transport (auto, elicoptere, vase), ele permit accesul n locuri chiar izolate,dispunnd de surse proprii de iluminat, mijloace auxiliare cum ar fi: generatoare, compresoare de aer,mijloace de excavaie, sisteme de filtrare a noxelor. Unele din aceste laboratoare dispun de mijloace decomunicare cu serviciile de eviden i fiierele operative, constituind adevrate centre de comand nconducerea cercetarilor concomitent cu continuarea examinrilor criminalistice. 16.Reglementarea juridica a aplicarii metodelor si mijloacelor tehnico- criminalistice. 17.Utilizarea mijloacelor electronice de calcul , in activitatea profesionala a organelor de urmarire penala. 18.Fotografia criminalistica.Notiunea, insemnatatea si sistemul ei. In acceptiunea contemporana, fotografia criminalistica ca ramura a tehnicii criminalistice este un sistem deteze stiintifice, metode, procedee si mijloace fotografice bazate pe aceste teze utilizate pentru fixarea sicercetarea probelor in scopul descoperirii si prevenirii infractiunilor.Obiectele fotografiei judiciare sunt orice corpuri materiale aflate in campul infractional: urme infractionale, probe materiale, stari de fapt si elemente componente ale ambiantei inconjuratoare din scena infractiunii etc.Mijloacele fotografice sunt complete de aparate si instalatii folosite in procesul de fotografiere, realizarii defotografii, fotoaccesorii, precum si fotomaterialele folosite in aceste procese.Metoda fotografica criminalistica prezinta un ansamblu de reguli si recomandari orientate spre alegereamijloacelor fotografice, a conditiilor de fotografiere si prelucrare a materialelor imaginate in scopulobtinerii fotografiilor ce raspund nevoilor muncii de fixare si cercetare a probelor judiciare.Dupa sfera de activitate si subiectii folosirii fotografiei, ea este impartita in fotografia operativa deinvestigatie, fotografia de ancheta si judiciara si fotografia de expertiza.In functie de sarcinile si scopurile aplicarii fotografiei se desting doua varietati ale ei: fotografia de fixare sifotografia de examinare.Cu ajutorul fotografiei de fixare se efectueaza inregistrarea obiectelor vizibile cu ochiul neinarmat,evidente. In aceste scopuri se foloseste fotoaparatura speciala, precum si cea obisnuita preluata dinfotografia

generala. Rezultatele a astfel de fotografieri se prezinta in fototabele care se anexeaza la procesele verbale ale actiunilor de ancheta. Aceste fotografii sunt privite ca fotodocumente si detin forta probanta in rezolvarea cauzelor judiciare.Fotografia de examinare se aplica pe larg la efectuarea expertizelor si examinarilor speciale a probelor judiciare, in cazurile cand este necesar a releva si a fixa caracteristicile slabvizibile sau invizibile aleobiectelor, spre exemplu, fotografierea in radiatii ultraviolete si infrarosii etc 19.Tehnica fotografica si accesoriile ei folosita de catre ofiterul de urmarire penala ,specialist si expert in cadrul urmaririi penale Ramur a tehnicii criminalistice care adapteaz i elaboreaz metodele de fixare prin fotografiere a rezultatelor i modului de desfurare a unor activiti de urmrire penal precum i metodele corespunztoare cercetrii de laborator a probelor materiale. Importana pentru organul de urmrire penal cercetarea locului faptei, percheziie, reconstituire etc. Fotografia judiciar este de dou tipuri: operativ i de examinare sau de expertiz criminalistica Imaginea fotografic se obine cu ajutorul aparatului de fotografiat i a materialului fotosensibil; tipurile de aparate sunt foarte variate ns indiferent de tip, au dou pri: obiectivul i camera obscur. 1. Obiectivul se compune dintr-un sistem de lentile care realizeaz o imagine micorat, rsturnat i virtual. 2. Camera obscur : cadrul de susinere, obturatorul, vizorul, butonul declanator, scala tipului de expunere. Fixarea imaginii se realizeaz cu ajutorul unor substane chimice sensibile la lumin: Ag Br, Ag Cl, Ag I; aplicate pe hrtie, celuloid sau sticl. Sensibilitatea filmelor se msoar n DIN, ASA, GOST etc. nscris pe ambalaj. Evidenierea imaginilor negative se efectueaz cu anumite substane numite revelatori fotografici care reduc sarea n Ag metalic: metolul, hidrochinona, glicina, amidolul. n revelator se introduc substane conservatoare, substane acceleratoare i substane antivoalante. Splarea se realizeaz cu ap curat, nedura Procesul developrii i fixrii materialelor fotosensibile. Developarea se efectueaz n tanc, la ntuneric, fiind urmat de splare intermediar, fixare, splare final, uscare. Copierea se poate realiza prin contact direct sau prin proiecie. 20.Fotografia judiciara operativa: notiunea si metodele ei. FOTOGRAFIA JUDICIARA OPERATIVA (de lucru) este fotografia efectuata de organele de UP in timpul cercetarilor la fata locului sau pt. fixarea rezultatului altor activitati: perchezitie, reconstituire etc.Fotog. jud. operativa, dupa scopul urm. si momentul in care este efectuata, se clasifica in: A.fotografia la locul faptei; B.fotografia de reconstituire ; C.fotografia de perchezitie ; D.fotografia semnalmentelor. A.Fotografia la locul faptei se face plecand de la general la particular, adica mai intai se face o fotografie a locului respectiv, apoi se face o foto schita cand surprindem portiuni reduse din terenul cercetat, pentru ca in cele din urma sa fotografiem obiecte principale: masina, topor,etc si incheiem cu foto. detaliilor: urmele de deget, locul impuscat, locul intepaturii cu cutitul etc. a.Fotografia de orientare. Fotografierea locului unde se efectueaza cercetarile incepe cu fixarea cadrului general, pt. surprindera reperelor principale din teren. Dupa fotografia de orientare poate fi recunoscut cu usurinta locul unde s-au efetuat cercetarile. In functie de detaliile ce trebuie reproduse pe pelicula, indiferent de natura locului cercetat se impune luarea mai multor imagini, efectuandu-se fotografia panoramica. b.Fotografia schita se foloseste pt. a cuprinde un cadru mai restrans al locului unde se efectueaza cercetarile fara a cuprinde si vecinatatile. Dupa natura scopului urmarit, a locului cercetat si a mijloacelor tehnice avute la dispozitie, fotogrfia schita se clasifica in: fotografia unitara, fotografia pe sectoare, fotografia de pe pozitii contrare si fotografia de pe pozitii incrucisate. Fotografia schita unitara se efectueaza cand locul cercetat poate fi redat printr-o singura imgine. Fotografia schita pe sectoare se foloseste in aceleasi situatii ca la fotografia panoramica, dar la o scara mai redusa.

Fotografia de pe pozitii contrare este folosita in cazul in care trebuie retinute caracteristici ale locului sau ale obiectului, ale spatiului, privite de pe pozitii opuse. Fotografia de pe pozitii incrucisate reprezinta o continuare a fotografiei de pe pozitii contrare, dar locul sau obiectul cercetat este fotografiat din cele patru laturi. c.Fotografia obiectelor principale. Se vor lua imagini separate pt. fiecare din obiectele care prezinta interes pt. cercetari: cutitul, parul, toporul cu care a fost ucisa victima, animalele de tractiune ucise in timpul accidentului produs de un camion,etc. In fiecare fotografie trebuie sa fie surprinse si raporturile cu obiectele din jur, iar pt.a se cunoaste distanta dintre acestea e recomandabil sa se foloseasca o linie gradata sau banda gradata. d.Fotografia de detaliu Fotografierea la locul faptei se incheie cu surprinderea unor detalii care reprezinta interes pt. cercetari, precum: locul de patrundere a glontului in corpul victimei, leziunea produsa de cutit sau topor. Pt. ca fotografia sa redea cat mai fidel gravitatea leziunilor produse, dimensiunile si forma lor, alaturi de suprafata fotografiata trebuie sa se aseze o linie gradata. B.Fotografia de reconstituire. La reconstituire, se fotografiaza locul unde are loc reconstituirea, apoi imagini din timpul reconstituirii, adica momentele cele mai importante, adica redarea faptei ce se reconstituie. C.Fotografia de perchezitie. Se fac fotografii ale locului unde facem perchezitia, apoi locul ascunzatorilor unde s-au gasit cadrave, persoane, apoi fotografii ale obiectelor gasite la perchezitie, fotografiate mai intai in grup, apoi separat si in detaliu, cum este cazul bancnotelor date mita cand trebuie sa fotografiem toate detaliile. D.Fotografia semnalmentelor cuprinde mai multe modalitati de fotografiere: 1.fotografia de identificare a persoanei ; 2.fotografia de identificare a cadravelor; 3.fotografia de urmarire. 1.Fotografia de identificare a persoanei. La inceperea cercetarii unui banuit sau inculpat, se fac obligatoriu doua fotografii din fata si profil iar daca persoana poarta ocheleri se face o a treia foto semiprofil si la persoanele care au semne particulare, cum ar fi cicatrici mari, lipsa unei urechi, se face si o a patra foto. 2.Identificarea la cadavre. Daca sunt fragmentate, se fotografiaza fiecare fragment, se reconstituie intregul si se spala urmele pentru a aduce cadavrul la imaginea cat mai apropiata de cea avuta in viata. 3.Fotografia de urmarire se face cu aparate de constructie deosebita pentru a nu atrage atentia celui urmarit care se sustrage U.P. sau pregateste savarsirea unei inf. Tot din categoria fotografiei operative face parte fotografia de urmarire sau detectiva, aplicata de catreorganele de Urmarire operativa In vederea identificarii persoanelor supuse supravegherii active saudeclarate in cautare, precum si a contactelor dintre diferite persoane implicate In activitati ilicite (de mituire, jafuri, navaliri talharesti, santaj etc).Fotografiile detective se folosesc de catre organele mentionate in activitatea de prevenire a actelor criminale, la demascarea autorilor faptelor savarsite, la paza diverselor obiecte de valoare sociala si afrontierelor.Fotografia de urmarire se realizeaza in conditii spatiale si de timp complicate, conditionate de necesitatea pastrarii unui nivel Inalt de confidentialitate. Aceasta impune aplicarea unor procedee si mijloace tehnicespeciale. La fotografia de urmarire se folosesc aparate minuscule, ponderea fiind detinuta de cele camuflatein diferite obiecte, cu sisteme automate de expunere si diafragmare. Atare aparate sunt prevazute cuobiective ce permit expunerea de la distante mari.Pentru executarea fotografiilor la Intuneric, conditie inerenta acestui gen de activitate, se folosesc mijloacespeciale de iluminare de tioul celor de radiatii infrarosii, amplificatoare electronooptice etc. 21.Fotografierea locului infractiunii , in incaperi si in afara lor. Fotografiile executate de organul de urmarire penala cu ocazia cercetarii locului faptei fac parte din fotografia judiciara operativa. Sub aspect procesual ele constituie o parte integranta din procesulverbal de cercetare la fata locului. Dupa continutul si scopul lor, fotografiile de cercetare a locului faptei sunt de orientare, schita, ale obiectelor principale si ale detaliilor: 1. Fotografia de orientare cuprinde tabloul general al locului faptei cu toate imprejurimile sale. Ea se face in faza statica a cercetarii locului faptei, cand nu se misca nimic din tot ce se afla in perimetrul acestuia. Cand locul faptei este in interiorul unui imobil, fotografia de orientare trebuie sa cuprinda intreaga cladire in care a fost comisa fapta cercetata, obiecte fixe de pe strada etc.

Fotografia de orientare in functie de natura locului fotografiat poate fi unitara, cand se realizeaza o singura pozitie si panoramica in cazul fotografiei pe segmente a locului respectiv. Fotografia panoramica circulara se face in cazul cand locul faptei este atat de intins incat nu poate fi cuprins intr-o singura imagine care sa intruneasca calitatile fotografiei de orientare. Aparatul fotografic se aseaza pe un stativ cu cap mobil spre a putea fi rptit pe un arc de cerc de 180 grade, apoi locul faptei se fotografiaza pe segmente. Fotografia panoramica liniara se recomanda cand obiectul de fotografiat ar fi un imobil de dimensiuni mari, situat pe o starda ingusta ce nu permite fotografierea de la o distanta mare. La ambele fotografii panoramice in laborator se vor respecta urmatoarele conditii: expunerea, marimea, hartia fotografica si durata de developare trebuie sa fie aceleasi la imaginile tuturor segmentelor. 2. Fotografia schita oglindeste locul savarsirii faptei cu toate particularitatile sale, fara imprejurimi avand in prim plan obiectul central al cercetarii criminalistice. Fotografiile schite ale locului faptei pot fi unitare cand obiectivul aparatului fotografic cuprinde dintr-o singura pozitie intregul loc al faptei, realizand astfel o singura fotografie schita, si fotografii schite in serie cand locul faptei este fixat prin mai multe fotografieri din pozitii diferite. Fotografiile schite in serie pot fi : panoramica, pe sectoare, contrara si incrucisata Fotografia schita panoramica se realizeaza prin aplicarea metodei de realizare a fotografiei panoramice de orientare. In cazurile de fotografiere a locului faptei pe sectoare, in prealabil se imparte intregul sau perimetru in zone astfel delimitate incat fiecare in parte sa poata fi fotografiata dintr-o singura pozitie. Metoda fotografiei contrare consta in fixarea locului faptei din doua pozitii diametral opuse. In acest fel se obtin doua fotografii schite ale unuia si aceluiasi loc. Metoda fotografierii incrucisate consta in fixarea aceluiasi loc din patru extremitati ale sale, astfel incat sa fie doua cate doua diametral opuse. Fotografia pe sectoare se face prin respectarea acelorasi conditii ca si la fotografia panoramica. Fiecare din aceste fotografii va oglindii un sector, o parte din locul faptei. La executarea fotografiei schite, spre deosebire de cea de orientare, se ridica si problema folosirii uneori a luminii artificiale. Este necesar ca locul faptei sa fie iluminat in mod uniform fara sa se creeze umbre puternice care ar putea sa atenueze unele detalii sau sa eclipseze anumite obiecte din perimetrul sau. 3. Fotografia obiectelor principale se face de catre organul de urmarire penala tot in faza statica a cercetarii la fata locului. Ca obiecte principale de la locul faptei sunt socotite obiectele corp-delict, cele care au suferit modificari de pozitie ori deteriorari in procesul savarsirii infractiunii. Iluminarea obiectelor principale pentru a le putea fotografia se face cu lumina artificiala cand lipseste sau este insuficienta cea naturala. 4. Fotografia detalii se executa in faza dinamica si cercetarii locului faptei. Ea trebuie sa redea detaliile urmelor si ale obiectelor fotografiate separat. In cadrul fotografiei detaliilor se fixeaza leziunile de pe corpul victimei astfel incat sa se poata aprecia caracterul, dimensiunile si localizarea lor precisa 22.Fotografia de examinare si metodele ei. Elaboreaz metodele i mijloacele de studiere a probelor materiale precum i de fixare a rezultatelor obinute. Aceste metode se aplic numai n condiii de laborator prin utilizarea unei aparaturi speciale de ctre experii criminaliti. A. Fotografia sub radiaii vizibile 1. Fotografia de ilustrare este oglinda a trsturilor obiectului 2. Fotografia de comparaie se utilizeaz pentru identificarea persoanelor i obiectelor prin studiu tiinific comparativ: compararea prin juxtapunere ex. identificarea dup desenul papilar compararea prin suprapunere ex. la cercetarea semnturilor continuitatea liniar ex. la studierea urmelor sub form de striaii 3. Fotografia de umbre 4. Fotografia de reflexe se ntemeiaz pe deosebirea de reflexe 5. Fotografia de contraste se bazeaz pe deosebirea de culoare, strlucire sau opacitate

B. Fotografia sub radiaii invizibile se utilizeaz pentru fixarea invizibilului cu ochiul liber (raze ultraviolete, infraroii, Roentgen etc.). 1. Fotografia sub raze ultraviolete 2. Fotografia sub raze infraroii 3. Fotografia cu ajutorul razelor Roetgen, gamma, beta C. Microfotografia se realizeaz la microscoape speciale 23.Aplicarea filmarii si a inregistrarii video in cursul efectuarii actelor de urmarire penala. La fel ca si fotografia, videoinregistrarea se foloseste ca un mijloc suplimentar de fixare a procesului sirezultatellor actelor de urmarire. Insa, comparativ cu fotografia judiciara videofilmul prezinta uneleavantaje:- posibilitatea surprinderii in miscare a unor subiectie, a plasamentului si a raportului dintre acestia;- rapiditatea cu care se pot fixa scenele, persoanele si obiectele, fixarea cadrului in videofilm ce contine uncliseu dupa care se pot executa fotografii (stop-cadru).Videofonogramele pot fi probe materiale (spre exemplu, o imprimare intamplatoare a comiterii unei crimesau a circumstantelor acesteia executata de catre cineva, videoinregistrarea activitatilor infractionale fixatade sistemele de paza electronice etc.). Pentru ca aceste materiale sa devina probe in dosarele concrete eletrebuie anexate printr-o ordonanta speciala a anchetatorului. Videofonogramele obtinute in cadruldesfasurarii unor masuri operative de investigatie, pot fi la fel utilizate ca probe daca acestea au fostobtinute in ordinea prevazuta de lege.Videoinregistrarea ca un mijloc suplimentar de fixare a mersului si a rezultatelor actiunilor de ancheta poatefi utilizata la decizia anchetatorului, procurorului, instantei de judecata, precum si la cererea invinuitului, banuitului, martorului sau a partii vatamate daca aplicarea ei in cazurile concrete nu contravine intereselor anchetei.Daca anchetatorul a decis sa aplice videoinregistrarea el este obligat sa instiinteze persoanele interesate sialti participanti ai actiunii de ancheta. In acest scop poate fi invitat un specialist care este avertizat despreraspunderea penala pentru refuzul sau sustragerea de la indeplinirea obligatiunilor sale de specialist(art1161 CPP RM).Videofonograma obtinuta in cadrul actiunii de ancheta, la fel ca si procesul-verbal trebuie sa contina trei parti: introductiva, partea esentiala si de incheiere. In partea introductiva si cea de incheiere se fixeazainformatii care certifica si precizeaza videofonograma, iar partea ei de baza oglindeste mersul si rezultateleactiunii de ancheta.Indiferent de genul actiunii de ancheta, partea introductiva este oportun a o incepe prin fixarea indeaproapea persoanei ce conduce cu aceasta actiune de ancheta, care se prezinta specificand postul sau, mai apoiindica actiunea de ancheta care se desfasoara si dosarul penal in cadrul careia se produce videoinregistrarea, timpul si locul executarii acesteia. In continuare anchetatorul prezinta consecutiv fiecare din membrii participanti ai actiunii de ancheta, care la fel sunt imaginati indeaproape. In unele cazuri este oportun a fixasi anturajul, mijloacele de transport, persoanele ce se afla in vecinatate. Aceasta contribuie la obtinerea uneiimagini depline despre toti participantii la actiunea de ancheta si locul unde aceasta s-a desfasurat. Mai apoianchetatorul aflandu-se in cadrul filmului lamureste drepturile si obligatiunile fiecarui participant, precum siordinea in care se va desfasura actiunea. Cu aceasta se termina partea de inceput a videofilmului dupa careanchetatorul imediat sau dupa o recreatie ce permite participantilor sa se deplaseze la locul nemijlocit undese va desfasura actiunea.Este stiut ca in corespundere cu legea procesual penala inregistrarile audio a interogarii, precum si repetareadeclaratiilor special pentru a fi inregistrate nu se admit. In practica, insa, in ceea ce privestevideoinregistrarea aceste restrictii sunt uneori nejustificate. Este imposibil, chiar inoportun de a fixa cuajutorul camerei de luat vederi, spre exemplu, tot procesul de cercetare a locului faptei sau de perchezitie,care se poate prelungi ore in sir. Totodata este important de a fixa pe videofonograma vederea de ansamblua locului faptei, momente de depistare si ridicare a celor mai importante urme si alte probe materiale, faptuldescoperirii si a continutului unui ascunzis la perchezitie etc. Desigur aceste situatii trebuie sa fie in modcorespunzator fixate pe videofilm. Intreruperile in videoinregistrare a actului de urmarire, in principiu suntinadmisibile, insa, practic, inevitabile. Este necesar doar de a respecta o ordine anumita de intrerupere avideoinregistrarii. Fiecare intrerupere, timpul si cauzele acestuia trebuie sa fie mentionate in mod special pevideofonograma si inregistrate in procesul-verbal.Urmele si alte probe materiale se descriu in corespundere cu recomandarile criminalisticii, indicandu-selocul depistarii, caracteristicile generale si particulare ale obiectului purtator de urma, modul de relevare aurmelor, topografia acestora si particularitatile urmelor, precum si a modului de ridicare si pachetare. Toateactiunile privind depistarea, fixarea si ridicarea urmelor si altor probe materiale trebuie sa fie sonorizate decatre anchetatori sau specialistul respectiv.Partea de incheiere a videofilmului se inregistreaza dupa vizionarea de catre participanti a materialuluiimaginat. In ea se certifica corectitudinea videoactiunilor

imaginate de catre participanti.Dupa vizionarea filmului, videoinregistrarea se reia, fixandu-se participantii in momentul in careanchetatorul ii chestioneaza despre corespunderea mersului si rezultatelor actiunii de ancheta, continutuluivideofilmului vizionat, precum si a procesului verbal redactat la fata locului. Videofilmul se incheie cufixarea raspunsurilor la intrebarea pusa de anchetator si declaratia anchetatorului despre sfarsitul actiunii deancheta.In unele cazuri la procesul-verbal al actiunii de ancheta este oportun a anexa fototabela executata de peimaginile videofilmului cu fixarea moemntelor-cheie a actiunii de ancheta.Caseta cu videofilmul se pacheteaza intr-o punga de polietilena care se plaseaza intr-un plic de hartie, seleaga cu o sfoara, capetele careia se fixeaza cu stampila anchetatorului. Pe pachet se fac inscriptiile derigoare, certificandu-se cu semnaturile anchetatorului si a martorilor-asistenti 24.Regulile de prezentare procesuala a rezultatelor fotografierii, video,-audio inregistrarii actiunilor procesuale. 25.Sarcinile si structura traseologiei juridice. Notiunea si clasificarea urmelor infractionale La etapa actual traseologia se prezint ca un domeniu bine determinat al criminalistica destinat cunoaterii legitilor formrii urmelor infraciunii i elaborrii metodelor i mijloacelor tehnico-tiinifice necesare descoperirii, fixrii i examinrii acestora tn vederea stabilirii faptei, identificrii fptuitorului i determinarea tuturor mprejurrilor cauzei. Traseologia are urmtoarele sarcini: studierea legitilor formrii diferitelor categorii de urme materiale ale infraciunilor. elaborarea metodelor i mijloacelor tehnico-tiinifice necesare descoperirii, fixrii i ridicrii urmelor infraciunii. elaborarea metodicilor efecturii expertizelor traseologice. Expertiza traseologic este etapa final de cercetare criminalistic a urmelor. elaborarea metodelor i mijloacelor tehnice de protejare a valorilor sociale de atentri infracionale Dup natura lor, urmele infraciunii se grupeaz n dou categorii: urme-form, create prin reproducerea construciei exterioare a unui obiect pe suprafa sau in volumul altuia: pe cele tradiional numite traseologice, care reproduc forma i relieful suprafeei de contact a obiectelor creatoare, ca, de pild, a celor de mini, de picioare, de mbrcminte, a mijloacelor de transport etc. urme-materie, ce pot aprea pe parcursul svririi aciunilor infracionale n form de fragmente de obiecte, resturi de substane ca urmare a interaciunii a dou sau mai multe obiecte materiale: fragmentele de obiecte (resturi de alimente, cioburi de sticl, de vesel, elemente desprinse din obiectele vestimentare, inclusiv fibre din produse textile) i diferite substane pulverulente sau lichide (rumegtur metalic, lemnoas, sau a materialelor de construcie, pete de natur organic i anorganic . a.). Conform factorilor creatori, urmele frecvent ntlnite la faa locului se mpart n: create de om (homeoscopice), i create de obiecte materiale (mecanice). Dup modul de formare: urme statice, dinamice, de adncime, de suprafa, locale, periferice, vizibile, latente (invizibile), positive, negative 26.Desenele papilare: tipurile,varietatile,si insusirile lor. Metode de descoperire, fixare si ridicare a urmelor de miini. Sistemele de clasificare sunt diverse, dar toate se inspira din cteva forme fundamentale de desene, descrise pentru prima oara de Purkinje. n esenta, desenele papilare se mpart n cinci tipuri de baza: 1) adeltic; 2) monodeltic; 3) bideltic; d) polideltic si 5) amorf. 1. Tipul adeltic este lipsit de delta si crestele deseneaza parabole sub forma de arc. Arcurile pot fi: a) simple si b) piniforme 2. Tipul monodeltic evidentiaza o singura delta, care, dupa locul unde este situata, prezinta doua subtipuri: a) dextrodeltic, cu delta n dreapta; b) sinistrodeltic, cu delta n stnga. 3. Tipul bideltic prezinta doua delte, plasate n dreapta si n stnga desenului central, alcatuit din creste papilare n forma de cerc, oval (elipsoidal), spirala (verticile), laturi gemene sau duble (care trec unul peste celalalt) etc.

4. Tipul polideltic (combinat) are o frecventa redusa si include trei sau mai multe delte. Desenul central este alcatuit dintr-un multiplu de formatiuni de creste: de obicei, n centru se afla creste circulare flancate lateral de laturi. 5. Tipul amorf nu intra propriu- zis n clasificarea curenta. Configuratia crestelor este ciudata si nu are nimic comun cu celelalte tipuri. Explicatia formarii lor este de natura patologica, putndu-se transmite genetic. Ca exemple se citeaza: a) subtipul simian, caracteristic maimutelor (la degenerati si deficienti mintali); b) subtipul danteliform: creste sau fragmente de creste care cad perpendicular pe santul de flexiune (malformatie accidentala ce se datoreaza presiunii tisulare n timpul vietii embrionare); c) subtipul nedefinit, n care nu se distinge tipul din cauza distrugerii dermului ca urmare a unor leziuni sau existentei unor cicatrice. Fixarea urmelor de miini..Principalele mijloace de fixare constau in descrierea urmelor in procesulverbal de cercetare la fata locului si fotografierea acestora. In procesul-verbal, intocmit in respectarea prevederilor Cod pr. pen., se vor consemna toate detaliile privitoare la descrierea formelor urmelor,a tipului din care fac parte,a locului in care au fost gasite,a raportului de pozitie fata de obiectele principale si a metodelor de relevare folosite. Fotografierea cuprinde imagini ale grupajului de urme si ale fiecarei urme in parte,iar ptr.o buna localizare, alaturi de urma se asaza tablite cu numere indicatoare. Fotografiile si schita locului cercetat se atasaza la procesul-verbal de cercetare la fata locului. Ridicarea urmelor de miini. Ultimul moment al cercetarii criminalistice a urmelor de miini de la fata locului il considera ridicarea acestora.Specialistul va folosi cele mai potrivite metode,in functie de obiectul purtator de urma si de conditiile specifice ale locului fapte. Ex. fotografierea, transferarea pe pelicula adeziva, folosirea mulajelor (in cazul urmelor de adincime), iar in cazul obiectelor purtatoare de urme de dimensiuni reduse se procedeaza la ridicarea acestora. Fotografierea urmelor la fata locului se executa dupa ce acestea au fost relevate si numai daca obiectele purtatoare nu pot fi transportate la laborator. 27.Metodica examinarii preliminare a urmelor de miini la fata locului. Cautarea lor implicaatentie, utilizarea de mijloace optice i de iluminat (UV, normal, laser). Se va tine seama de posibilitatea de a se forma urmele (mai ales latente) i de natura obiectelor pe care pot fi prezente: mobila, sticla, textile, hrtie, frunze).Pot fi prezente ca:- a) urme de adincime -- praf, funingine, noroi, faina s. a.- b) urme de suprafata - prin destratificare pe obiecte prafuite sau pe suprafete vscoaseex. pe mobile cu praf sau pe locuri mnjite cu snge i apoi atinse (ex. mina cu i nge sprijinita pe perete, apucarea victimei dup injunghiereCercetarea locului faptei presupune metodicitate, se va executa deplasarea i cautareaconform traseului .n faza statica se va face descoperirea i inregistrarea urmelor.n faza dinamica - se vor evidentia i ridica urmele .Cautarea urmelor se face utilizind la descoperirea lor mijloace de iluminat i radiatieUV. Data fiind transparenta - cel mai adesea urmele de mini sunt latente - se valorificaluminiscenta n UV a substantelor existente n substantele de pe mini prin contrast culuminiscenta diferita a obiectelor pe care exista urma.Evidentierea - se face utiliznd diferite substante chimice. Acestea se vor alege nfunctie de natura armei (vizibila, latenta) i n functie de suprafata pe care se afla . - rosu sudan,argintorat, negru de fum, pulbere magnetica, carbune s. a.ex. argintoratul recomandat pt. suprafete lucioasenegrul de fum i ceruza - pe aproape orice suprafatagalben lumogen - pe suprafete multicolorevapori de iod - pe hrtieNinhidrina i alte substante chimice sunt utilizate la evidentierea urmelor de mini pe piele umana. Atentie la - prfuire - nu se va imbcsi urma,Fixarea urmelor - mentiuni n procesul verbal i realizarea de imagini foto. Fotografierea seface cu aparatul perpendicular pe urma. Ridicarea prin mulare (daca sunt de adncime). Dup prfurie se face ridicarea cu folia adeziv.Ridicarea urmelor de mini - n special prin utilizarea foliilor adezive -- compozitiafoliei (gelatina, suport, protectie)Modul de aplicare : obiecte mici (sticle, pahare, cioburi) pot fi ridicate cu urmele seambaleaza atent i se duc la laborator. 28.Urmele de incaltaminte.Particularitatile fixarii cararii de pasi, a unei urme izolate in procesverbal .Ridicarea lor de pe sol, zapada, pref. Ca obiect al cercetarii traseologice urmele de picioare pot fi de adincime si suprafata, unitare sau multiple.In cazul in care o multitudine de urme rezulta dintr-un mecanism unic de formare in procesul de miscare aindividului ele se numesc carare de urme. Examinarea cararii de pasi ne poate oferi date despre faptuitor si particularitatile mersului acestuia.

In procesul verbal se fixeaza elementele cararii de pasi: - directia de miscare -lungimea pasului sting si drept-latimea pasului Expertiza traseologica a urmelor de incaltaminte rezolva problemele: - care e tipul de incaltaminte - daca aceasta urma e valabila pentru a identifica exemplarul concret de incaltaminte - daca urmele e sau nu formata de incaltamintea banuitului concret Aceste urme sunt inerente savririi unei infractiuni, dei nu sunt intotdeauna cautate inici puse n evidenta. Rareori sunt generate de picioare descule. Se creeaza n general ca urme desuprafata de stratificare. Pot fi gsite i ca urme de adncime. Pot fi statice, ale mersuluinormal sau dinamice, create prin alunecare.Sunt n general vizibile, dar pot fi i sub forma de urme latente, atunci cnd se calc cu pantof curat pe podele curate sau pe covoare. Acestea urme pot fi evideniate prin intermediul metodei ESDA ( urma ridicat pe cale electrostatica cu toner ). Urmele de picior ofer informatii despre - modul de deplasare (fuga, lent), nr. participanti,directia (venirii, plecarii).Fixarea urmelor de picioarese face prin : descrierea n procesul verbal i fotografiere, se pot ridica urmele izolate cu pelicula adeziva- dac sunt de adncime - mulare-- se curt de corpuri straine, se evacueaza apa( pompa, sugativa).a) Descrierea n procesul verbal - cu indicarea distantei pe care se intind, localizarea, seva indica tipul (dinamic, static). Se masoara de la nivelul talpii. b) fotografierea - se face n asamblu, pentru surprinderea directiei mersului - deansamblu, i apoi de detaliu.Fixarea se face i prin mulare, atunci cnd este necesar. Se va cura urma de impuritati,apa, etc. Pentru urme de adncime lsate n nisip se face un mulaj cu serlac sau cauciuc i liconic,n zapada se va turna sulf topit, n alte soluri mularea se va face cu gips, colodion, ciment dentar 29.Metodica examinarii preliminare a urmelor de incaltaminte. Urmele de picioare (plantare) - practica cunoate puine cazuri de identificare dup relieful papilar al tlpii.Urmele de picior nclat sunt mai frecvent folosite.Urmele de picior se descoper cu uurin la locul faptei. Fixarea se poate realiza prin maimulte procedee: prin descriere n proces verbal, fotografiere, mulare (cele de adncime), copiere cu pelicul adeziv (cele de suprafa).-Descrierea vizeaz : zona, natura obiectului primitor, culoarea acestuia, dimensiuni (toc,talp, lungime, lime, nlime);-Fotografierea presupune o fotografie a obiectelor principale cu aparatul pe stativ,iluminare adecvat; fotografia de detaliu cu obiectivul perpendicular, fotografia la scar;-Fixarea prin mulare se execut dup primele dou procedee; se consolideaz urma dac eformat n zpad sau nisip apoi se toarn past de mulaj de obicei din gips dentar;-Copierea cu pelicul adeziv se realizeaz dup acelai procedeu folosit la urmele demini. Crarea de urme const dintr-un ir de cteva urme consecutiv create de ambele picioare petraseul de circulaie.Elemente:-linia mersului este format din dreptele ce unesc centrele urmelor lsate de clciul piciorului drept cu centrele urmelor lsate de clciul piciorului stng; linia mersului areforma unei linii frnte limea pasului este dreapta tras din partea interioar a urmelor lsate de un picior pnn partea interioar a urmelor create de cellalt picior; -lungimea pasului este distana dintre extremitatea urmei lsate de clciul unui picior pnla extremitatea urmei lsate de clciul celuilalt picior;-unghiul pasului este deschiderea apreciat n grade cuprins ntre linia de direcie amersului i axa longitudinal a urmei lsate de talp (unghiul poate fi: pozitiv, negativ saunul). 30.Urmele instrumentelor de sparghere:examinarea preliminara ,fixarea si ridicarea lor. Astfel, prin instrumente de spargere intelegem o varietate f.mare de obiecte: aparate adaptate sau special construite, precum si orice corp dur, folosite pentru a infrange rezistenta incuietorilor si a oricaror mijloace utilizate pentru protectia si paza bunurilor. In aceasta categoric de instrumente sunt incluse nu numai cele care folosesc la spargere, in acceptia proprie a cuvantului, ci si cele care folosesc la taiere apasare, topire etc. De cele mai multe ori sunt folosite obiecte dure avute la indemana, dar si obiecte sau aparate adaptate ori special construite pentru savarsirea faptelor. In aceasta categoric sunt incluse ciocane, surubelnite, utilaje care folosesc flacara oxiacetilenica pentru topirea usilor din otel de la casele de bani sau chiar aparatura cu raze laser. 2.Clasificare.. Potrivit acestui criteriu, urmele instrumentelor de spargere se clasifica in : urme de taiere, urme de frecare, urme de apasare, urme de lovire, precum i urme de ardere si topire. a.Urmele de taiere se produc prin actiunea mecanica a obiectului creator de urme, care este mai dur si apt de a taia, a strapunge obstacolul asupra obiectului primitor de urma, care are o consistenta mai slaba si este capabil a pastra detaliile urmelor create, care au aspect de striatii paralele. Pozitia acestor

striatii ne poate dovedi ca taierea s-a efectuat cu mana stanga sau cu mana dreapta. Urmele de taiere pot fi grupate dupa natura instrumentului folosit la taiere. Dintr-o prima subgrupa fac parte: toporul, cutitul, dalta, care produc urme dinamice, in timp ce obiectul creator patrunde in masa obiectului primitor si detaseaza o portiune din acesta. Pe suprafata taiata de topor, cutit, dalta se vor imprima detaliile obiectului creator, sub forma de striatii paralele, cu valoare de identificare. Din a doua subgrupa fac parte urmele produse de diferite categorii de clesti sau foarfece. Aceste instrumente pot fi folosite la taiat tabla sau materiale textile.Urmele produse sunt de dimensiuni mai mici, mai greu de observat cu ochiul liber, msa ofera suficiente elemente pt.stabilirea apartenentei de grup, avand forme caracteristice si inconfundabile. Exista si o a treia subgrupa, din care fac parte burghiele suiuii sfredelele pt. strapuns metalul sau lemnul. Acestea produc urme caracteristice in masa obiectului primitor, dar au o valoare de identificare mai redusa. b. Urmele de frecare se produc prin alunecarea obiectului creator pe suprafata obiectului primitor. Cela mai caracteristice urme de aceasta natura se produc prin actiunea sfredelelor, bomfaierelor sau pileleor. Detaliile urmelor produse pe suprafata obiectului primitor, apoi in masa acestuia, prezinta o valoare redusa de identificare. De aceea se strange pilitura (cu ajutorul magnetilor) si rumegusul, pat. A se examina compozitia (reteta de fabricatie) pulberilor metalice rezultate din uzura acestora. c. Urmele de apasare se produc prin apasarea obiectului creator pe suprafata obiectului primitor. Urmele formate reproduc detaliile obiectului creator, existente din procesul de fabricatie sau datorate uzurii. Sunt gasite la fata locului, in special la furturile din locuinte, din autoturisme etc., cand se folosesc rangi de fier, leviere, surubelnite sau alte corpuri dure. Prezinta o valoare de identificare mai redusa, pt. ca detaliile ob.creator sunt mai putin semnificative. d.Urmele de lovire sunt intalnite la vitrinele magazinelor, geamurile locuintelor, parbrizele sau geamurile portierelor de la autoturisme. Obiectele care le-au produs nu lasa urme utile identificarii. De aceea, in cursul cercetarilor la fata locului se cauta chiar aceste obiecte pe care faptuitorii le abandoneaza, fiind preocupati de transportul bunurilor insusite si parasirea cat mai grabnica a locului faptei. Pt. a nu produce zgomote, faptuitorii aplica mai intai o banda adeziva pe sticla de geam, parbriz etc., apoi o lovesc cu obiectele avute la indemana. Uneori, aceste obiecte lasa imprimat conturul si forma lor, unele urme produse fiind utile pt. stabilirea apartenentei de grup a acestor obiecte. c.Urmele de ardere si topire sunt produse de aparate cu flacara, care lasa urme specifice de ardere sau de topire a metalului de la sistemele de inchidere ori de la usile metalice ale caselor de bani. Sunt folosite utilaje care dezvolta temperaturi inalte, precum lampi cu flacara oxiacetilenica sau raze laser. 31.Cum se poate stabili directia de circulatie, viteza automobilului, diametrul anvelopei, ecartamentul si ampatamentul acestuia dupa urmele formate la fata locului. n general, aceste urme pot fi gsite n cazul accidentelor de circulaie, dar pot fi gsite icnd sunt cercetate alte fapte la comiterea crora au fost folosite diverse mijloace de transport( omoruri, tlhrii, furturi, etc). Urmele din aceast categorie sunt complexe. Ele cuprind maimulte tipuri :1)urme create de anvelope;2)urme create de roile metalice ale cruelor sau de inele metalice ale sniilor;3)urmele de impact ale vehicolelor;4)urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale;5)alte urme create de vehicole (pete rezultate din scurgeri de lubrefiant, combustibil, etc. ).Ele pot fi gsite sub forma urmelor de adncime, dar mai pot fi prezente la locul faptei i caurme de suprafa (de exemplu-urme de clcare cu rotile peste corpul i hainele victimei). Sunt prezente att ca urme statice-create de micarea uniform a vehicolelor ct i ca urme dinamice, produse n procesul frnrii, derapajelor, al ciocnirii, al plecrii precipitate de la locul faptei(demaraje brute).Urmele create de mijloacele de transport sunt n general urme vizibile, cutarea lor estedeci relativ simpl, fiind necesar consemnarea lor n procesul verbal de cercetare, pe schialocului faptei, cu msurarea i menionarea dimensiunilor lor: lungime, lime, aspect,efectundu-se i fotografii judiciare cu ajutorul panglicilor metrice. Chiar atunci cnd urmelesunt produse pe zpad i sunt relativ greu de fotografiat, este necesar a fi menionat n procesulverbal de cercetare tipul i aspectul acestora. Intr-o cauz, n condiii de drum pe timp denoapte i cea, victima a fost surprins i accidentat n apropierea trecerii de pietoni(cca. 2m.de la marcaj ). Susinerile oferului, potrivit crora a efectuat manevra de frnare, ns pietonul nua putut fi evitat de oarece a efectuat traversarea fugind, au fost infirmate de meniunile din procesul verbal de cercetare i de schia locului accidentului, unde se meniona pn la loculimpactului o urm static, de rostogolire corespunztoare urmelor create de anvelopeleautovehicolului angrenat n accident n mers normal, fr frnare.Atunci cnd se gsesc urme de adncime( create prin trecerea

vehicolelor prin noroi,nisip, zpad) acestea vor fi ridicate prin mulare, continundu-se apoi examinarea lor n condiiide laborator.1. Urmele de anvelope ridic i n acelasi timp, soluioneaz probleme legate de tipulautovehicolului care le-a creat, ecartamentul acestuia, direcia de deplasare, marca i tipulanvelopelor cu care era echipat, etc.Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili ( pe calea unei expertizecriminalistice ) cauzele tehnice ale unor accidente rutiere. Dintre aceste cauze mentionm:-defecte tehnice ( vicii de fabricaie ) ale anvelopelor;-uzuri avansate ( desprinderea benzii de rulare, ruperea structurii metalice a anvelopei);-intervenia unor elemente aleatorii. De exemplu, tieturi produse de cioburi care producdepresurizarea brusc a pneului, urmate de pierderea cotrolului direciei i iesirea de pe carosabil,impact cu arbori, sau alte vehicole.Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora i ca urmare aaccidentului cnd derapajul datorat frnrii brute este urmat de lovirea unei borduri cu roata ide explozia camerei de aer a acesteia, rezultnd apoi pierderea controlului direciei i impactul cu persoane, vehicole, case, etc.Tipul i marca anvelopei vor putea fi stabilite dup forma desenului antiderapant, putand fi calculat lungimea urmei ( deci circumferina roii ) prin masurarea distanei dintre douarepere similare prezente pe urm. n cazul urmelor dinamice, rezultate prin derapaj sau prinfranare, nu mai poate fi identificat desenul anvelopei , de oarece in aceste situaii el lipsete, esteinsuficient sau parial imprimat. Inceputul urmei de frnare este mai slab imprimat, apoi capt olime egal cu cea a anvelopei, iar pe o poriune scurt, nainte de oprire, urma este groasa,neclar, cu mici depozite de pmnt zpad, praf, etc. acumulate n procesul frnrii.O situatie mai deosebit credem c este cea n care frnarea este controlat printrunsistem ABS( sistem anti-blocant ) cu care sunt dotate autovehicolele moderne. La acesteafrnarea, chiar violent, se face fr ca roile s se blocheze i s patineze, ceea ce face ca urma saib aspect de urm dinamic. Devine astfel mai dificil de apreciat forta i distana frnrii. Urmele statice, create n procesul rularii normale a rotilor, redau mai multe elementespecifice ale desenului antiderapant, reprodu cnd toate detaliile acestuia, inclusiv ecartamentulrotilor. Pentru deplasarile rectilinii, urmele create de rotile anterioare vor fi acoperite de celecreate de rotile posterioare.Prin examinarea urmelor lasate de roti, poate fi stabilita i directia de deplasare,eventualele manevre ale vehicolului ( ocolire, depasire, derapaje, intoarceri, etc. ). Se va puteasa se stabileasca i viteza de deplasare la momentul franarii ( n functie de lungimea urmei defranare), datele privind starea tehnica a pneurilor: uzuri, defecte. Tot cu ajutorul urmelor anvelopelor se poate identifica generic tipul de autovehicol: autoturism, masin agricol, camion,vehicol de teren, . a.n identificarea anvelopelor pot fi folosite i caracteristicile individuale ale acestora,rezultate n procesul de fabricatie, create prin uzura ce apare n procesul de circulaie-cum ar fi preluarea intre modelele desenului antiderapant a unor pietricele, resturi materiale. Urmele de impact-pot oferi date importante cu privire la directia de mers (de micare,de staionare ) n care se deplasau ori starea n care se aflau vehicolele implicate. Aceste urmesunt foarte adesea insotite de resturi materiale-cioburi, provenind de la faruri sau parbriz, vopsea, lemn din caroseriile camioanelor, etc). Vor putea fi gsite att pe vehicolele de la loculaccidentului, ct i pe diverse obiecte ( pomi, borne Kilometrice, case, garduri ) pe corpulvictimelor. Adeseori, prin interpretarea acestor urme se va putea stabili inlimea mainii,directia de deplasare. Urmele de vopsea vor indica culoarea, iar prin examinarea de laborator, pe calea comparaiei, se va putea stabili cu certitudine autovehicolul de la care provinevopseaua. De asemenea, forma brii de protecie se imprim uneori n tabla caroserieautovehicolului lovit.Urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale rmase la locul accidentului pot indicauneori incrcatura sa, de exemplu: cereale, ambalaje de lemn, materiale de constructii, alteoriele provin chiar din corpul acesteia: ornamente, numr de circulatie, sigla marcii, etc. permitndlimitarea, restrngerea cutarilor la anumite mrci sau tipuri.Utilizarea unor autovehicole n cazul transportarii unor bunuri furate, cnd acestea au pierderi de lichid de rcire, scurgeri de ulei, de carburant, poate genera urme sub forma de dresau pete. Dup direcia sau extinderea acestora se poate aprecia directia de deplasare, timpulaproximativ de staionare. n funcie de petele de combustibil se poate aprecia tipul de motor- cu benzin sau Diesel. Examinarea formei picturilor va permite stabilirea direciei de deplasare, picaturile au forma alungit, cu partea mai subire orientat spre direcia de deplasare, datoritacurentuluide aer care le impinge n partea opusa sensului de deplasare al mainii.Descrierea urmelor n procesul verbal de cercetare va avea n vedere diferitele lor particularitati, aspectul lor ( urme statice, dinamice, de adncime , de suprafa ). Se vor msuralungimea, limea, distanele ntre urme paralele ( ecartament ) sau urme succesive.Urmele de impact se descriu generic i se fotografiaz, apoi se descriu detaliile, aspectul,culoarea, coninutul de elemente strine-cioburi, vopsea.Urmele sub forma unor resturi de obiecte vor fi mai inti examinate

pentru a se stabilidac nu sunt prezente alte tipuri de urme (de mini, fibre textile, )pe care le-ar putea purta. Dupace au fost consemnate i fotografiate, obiectul va fi ridicat pentru examinare n laborator. 32.Fixarea si ridicarea armelor de foc ,masurile de securitate in cadrul manipularii armelor de foc, pachetarea in vederea trimiterii la expertiza. Arma de foc adeseori ramane la fata locului, alteori infractorii dupa savarsirea infractiunii arunca arma inzona campului infractional (rapa, groapa si alte locuri). Iata de ce anchetatorul trebuie sa examinezeminutios aceste locuri utilizand la necesitate si diverse dispozitive cu magneti, precum si detectoare demetale.Locul descoperirii armei se studiaza atent pentru a detecta urme de incaltaminte, de picioare, de transport,mucuri de tigara s.a. Pe arma, in special pe cocos, pe partile metalice ale monsonului si altor mecanisme, pot fi depistate urme digitale.In procesul-verbal al cercetarii locului faptei se fixeaza minutios locul descoperirii armei, pozitia eiraportata la obiectele masive din imediata apropiere, se descrie detaliat aspectul exterior si pozitiamecanismului de dare a focului (daca este inchis, daca cocosul este lasat in jos). pentru a evita oimpuscatura accidentala este contraindicat sa manipulam cu arma in sensul apasarii pe tragaci.Dupa aceasta urmeaza ca arma sa fie descarcata. In aceste scopuri se scoate incarcatorul, mai apoi se tragemonsonul, verificandu-se daca in camera de detonare n-a ramas vreun cartus.Cercetarea exterioara a armei cuprinde fixarea tuturor particularitatilor de constructie, deteriorarile, precumsi impuritatile ce sunt descoperite. La fel trebuie de stabilit tipul si marca armei, calibrul, numarul de serie sialte insemne de fabricatie. Se stabileste starea peretilor canalului tevii: daca acestea sunt fumezate siintensitatea afumarii, prezenta ruginei si a altor murdarii. In mod obligatoriu trebuie sa se fixeze prezentasau lipsa mirosului de praf ars, ceea ce este important pentru a determina vechimea impuscaturii.Daca este temei de a presupune ca la fata locului au fost efectuate mai multe impuscaturi este indicat a cautatoate gloantele aflate in campul infractional. In masura posibilitatilor proietilul se ridica impreuna cuobiectul lovit de glont sau cu o parte a lui. Daca acest lucru este imposibil de realizat atunci proiectilul seextrage din obstacol, danduse atinte ca suprafata acestuia sa nu fie deteriorata.Obiectul - tinta deteriorat la fel se cerceteaza minutios. Se stabileste pozitia acestuia fata de lucrurile di jur,destinatia si materialul din care este fabricat, precum si alte particularitati. Este indicat a cerceta minutiosorificiul si zona din vecinatatea lui, intrucat aici pot fi depistate indicii impuscaturii de la mica distanta. Incadrul pachetarii obiectului cu urmele de impuscatura, orificiul se acopera cu o bucata de stofa curata carese prinde de acest obiect astfel, incit sa-l protejeze cu siguranta. Obiectele-tinta ale impuscaturii fabricatedin materiale capitonate trebuie rasucite in asa fel ca orificiul sa ramina inauntru.Pentru a determina directia impuscaturii mai intai trebuie de stabilit fatada obstacolului, mai apoi unghiulsub care proiectilul a lovit tinta.In cadrul cercetarilor urmelor impuscaturii uneori se deschid posibilitati de a se stabili consecutivitateaaparitiei leziunilor produse victimei sau a deteriorarilor pricinuite obstacolului. Unul din indicii siguri aiacestei operatiuni este prezenta inelului de stergere si metalizare slab pronuntat in jurul orificiului de intrarede la prima impuscatura (ea fiind produsa din teava curatita) in comprataie cu urmele produse deimpuscaturile ulterioare.Un alt semn il constituie depunerile de unsoare pe marginile sau in jurul orificiului de intrare in urma primeiimpuscaturi din arma cu teava curatita si unsa. Examinarile facute in radiatii ultraviolete fixeaza peteluminiscente in jurul orificiului de intrare in forma de inel pe marginea gaurilor cercetate. Uneori insa dacaau fost folosite cartuse unse abundent, depunerile circulare de unsoare pe marginile orificiului de intrare potfi depistate in fiecare din aceste urme.Un al treilea indicator il prezinta gradul de hemoragie de-a lungul canalelor de ranire. De regula, peretii canalului de la prima rana sangereaza mult mai accentuat decat canalele ranilor rezultate din impuscaturileulterioare.Expertiza balistico-judiciara constituie una din cele mai raspandite expertize criminalistice, obiectele careiasunt: arme de foc, munitii, obiecte-tinta cu urme de impuscatura.Intrebarile care se pot pune expertului criminalist-balistician se pot referi la: modelul, seria si calibrul armei;starea sa tehnica; posibilitatea de autodeclansare a focului; tipul de munitie folosita; existenta urmelor suplimentare ale tragerii; distanta si directia de tragere; daca tuburile si proiectilele gasite la locul faptei sauin corpul victimei au fost trase cu arma suspectata etc.Pe categoria de astfel de dosare penale se dispun si expertize complexe, spre exemplu, balistico-judiciara sifizicochimica.O atentie sporita se acorda pregatirii si prezentarii materialelor pentru expertiza, luandu-se si masuri desecuritate la manipularea cu obiectele in litigiu.In astfel de cazuri se efectueaza, de asemenea, si verificarea glontilor si tuburilor dupa evidentelecriminalistice si colectiile de glonti si tuburi ridicate de la locurile nedescoperite pentru a preciza daca armaincriminata n-a fost folosita la savarsirea altor crime

33.Balistica judiciara.sarcinile si tructura ei. Armele de foc.notiunea si clasificarea Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice, care elaboreaza metodele i mijloacele tehnicostiintifice de studiere a armelor de foc portative, a munitiilor acestora i a urmelor impuscaturii, n vedereaidentificarii armei cu care s-a tras i ulterior a autorului infractiunii.Balistica generala are doua ramuri:balistica interioara i balistica exterioara.Balistica interioara studiaza toate fenomenele i procesele care au loc pe timpul tragerii. Tragerea este un proces termodinamic i gazodinamic complex i rapid, aproape instantaneu. Sursa de energie utilizata int combustibilii chimici, sub forma de pulberi balistice, caracterizati de o mare cantitate de energiechimica_. Balistica exterioara este o ramura a mecanicii, care studiaza legile miscarii unui corp greu,aruncat sub un anumit unghi faa de orizont.In prezent balistica interioara i balistica exterioara sunt doua stiinte tehnice de sine statatoare i binedefinite. Ele studiaza fenomene de naturii diferite i dispun de legi i mijloace propriide investigareteoretica i experimentala. S-au realizat i studii de balistica a tintei, care abordeaza din punct de vederemilitar fenomenele care se produc n momentul atingerii acesteia de ctre proiectil.Armele de foc sunt dispozitive formate dintr-un ansamblu de mecanisme, piese i accesorii. Elefunctioneaz prin aruncarea proiectilelor, substanelor toxice luminoase, etc,cu ajutorul fortei de expansiunea gazelor, rezultate din arderea pulberii explozive. Acest tip de arme sunt utilizate in principal pentru atacsau aprare, dar si in cadrul unor activitti sportive si de divertisment. Armele de foc au de regul in compunerea lor, urmtoarele mecanisme, piese si accesorii:- teava si anexele ei;- mecanismul de tragere, constnd din: inchizstor, mecanismul depercutie, mecanismul de extractie si mecanismul de alimentare;- patul sau crosa armei;- accesorii.Clasificarea ermelor de foc: Dup destinatie Conform legii armele de foc sunt:a) Armele militare, confectionate pentru dotarea fortelor armate, folosite n actiuni de neutralizare saunimicire a personalului si tehnicii de lupt ale inamicului.Precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, rni, a ucide ori a distruge,dac prezint caracteristicile unei arme militare. b) Armele de tir, cu glont sau cu alice, special fabricate sau confectionate pentru practicarea tirului sportiv,omologate sau recunoscute ca atare de Federatia Romn de Tir.c) Armele de vntoare, cu glont, cu alice sau mixte destinate practicrii vntorii.d) Armele confectionate special pentru a mprtia gaze nocive, iritante sau de neutralizare.e) Arme ascunse astfel fabricate sau confectionate nct existenta lor s nu fie vizibil sau bsnuit.f) Armele de panoplieg) Armele de recuzits Dupa constructia canalului tevii Raportat la acest criteriu de clasificare armele sunt:-arme cu teavs liss, care au peretii interiori ai tevii netezi, cum sunt: arme de vnstoare cu alice, arme de tir redus, pitoalele lansatoare de rachete, arme militare de asalt cu teavs liss;-arme cu teavs ghintuits sunt att armele destinate vnstorii care au teavs ghintuits, dar in special armemilitare:pustile, pustile mitraliers, pistoalele mitraliers, pistoalele, revolverele, etc.;-arme cu tevi combinate, avnd una sau dous tevi lise si una ghintuits. .Dupa lungimea tevii Conform acestui criteriu armele se clasifics in:- arme cu teavs lungs 50-80 cm (pustile, carabinele, pustile mitraliers, armele de vnstoare, armele de tir cuglont);- arme cu teavs mijlocie 20-50 cm (pistoalele mitraliers);- arme cu teavs scurts 3-20 cm (pistoale, revolvere). Dupa modul de functionare al armelor Regimul de functionare al armelor de foc difers de la un model de arms la altul. Unele tipuri de armsfunctioneazs n regim automat, altele semiautomat, nss exists si arme care functioneazs n regim foc,loviturs cu loviturs.Principiile de functionare difers, de asemenea, de la caz la caz. Anumite tipuri de arme utilizeazs fortagazelor rezultate n urma mpuscsturii, pentru re armare, altele utilizeazs energia de recul, iar cele maisimple functioneazs pur si simplu mecanic.Pentru a ilustra modul de functionare al armelor de foc vom prezenta cteva tipuri si principiile care stau la baza functionsrii lor.arme simple -arme de vnstoare cu tevi lise sau combinate, arme de tir cu un singur cartus, anumite tipuride revolvere; 34.Munitiile.clasificarea si structura lor. I. Muniiile armelor de foc se numesc cartue i se deosebesc ntre ele n funcie de caracteristicile canalului evii armelor pentru care sunt destinate i n funcie de calibrul acestora. Pentru criminalistic prezint importan deosebirea dup caracteristicile canalului evii: - cartue pentru arme cu eava ghintuit

- cartue pentru arme cu eava lis 1. Cartuele armelor cu eava ghintuit sunt prevzute pentru anumite arme chiar din momentul fabricrii; toate au aceleai pri componente: glonul, tubul, capsa i pulberea: a) Glonul este acea parte a cartuului care prin proiectare creeaz efectul urmrit, al mpucturii. Pentru a ajunge la distane mari se fabric dintr-un metal greu (plumb) i are form aerodinamic. Plumbul fiind maleabil este mbrcat ntr-o cma protectoare din fier, oel, cupru etc. care i confer glonului putere de penetrare. b) Tubul unete ntr-un ntreg toate elementele acestuia fiind i magazia materialului inflamabil i exploziv. c) Capsa se afl n rozeta tubului; conine substana exploziv (fulminat de mercur sau stibiat de plumb) care explodeaz prin lovire i aprinde pulberea. d) Pulberea sau praful de puc poate fi: - neagr - coloidal 2. Cartuele armelor cu eava lis au aceleai pri componente la care se adaug bura i rondela. a) proiectilul const din alice, mitralii i glon; pn la 5,5 mm diametru proiectilele se numesc alice iar peste acest diametru mitralii; glonul poate fi: breneke, ideal, bil; b) tubul este fabricat de obicei din carton presat cu rozet metalic c) capsa utilizat poate fi schimbat n caz de folosire a tubului d) pulberea mai des utilizat este cea cu fum e) bura se confecioneaz din psl i desparte pulberea de proiectile; dac e gsit la locul faptei este util la determinarea calibrului cartuului f) rondela este fabricat din carton presat i se afl la gura tubului pentru a mpiedica ieirea proiectilelor din cartu. 3. Urmele armei imprimate pe muniie a) La armele cu eava ghintuit pe glon se imprim urmele macroreliefului i microreliefului. Urmele lsate de ghinturi se prezint sub form de striaii paralele vizibile cu ochiul liber. Prin ele se stabilesc: numrul ghinturilor, direcia i unghiul de rsucire, distana dintre plinuri i limea plinurilor. Aceste date indic sistemul armei. Urmele microreliefului canalului evii se prezint tot sub form de striaii paralele datnd din timpul fabricrii armei. Ele nu sunt vizibile cu ochiul liber; alte caracteristici se mai formeaz n timpul utilizrii armei. Urme utile pentru identificare sunt create pe muniii de alte piese ale armei: percutor, nchiztor, gheara retractoare etc. b) La armele cu eava lis prezint interes urma percutorului. 4. Urmele mpucturii a) Urmele proiectilului n corpul uman au urmtoarele caracteristici: glonul formeaz orificiul de intrare cu minus esut; pe marginile orificiului de intrare se formeaz inelul de tergere (vaselin, funingine etc.) inelul de metalizare creat la intrarea n esutul osos; canalul de forma unui trunchi de con cu baza mare n direcia micrii. b) n funcie de distana de tragere pe corp rmn i alte urme: - Cnd eava este lipit orificiul de intrare este mai mare dect calibrul glonului iar marginile sunt sfrtecate de aciunea gazelor; poate aprea inelul de contuzie din cauza reculului. - Cnd eava este la 5 10 cm distan, lipsete inelul de contuzie dar apare tatuajul mpucturii format din reziduuri intrate n epiderm. - Cnd distana depete aciunea gazelor i a flcrii orificiul de intrare este aproape egal cu calibrul glonului iar firicelele de pulbere nears sunt dispersate mai mult. n tragerile de la distane mari lipsesc urmele factorilor suplimentari. c) Caracteristicile urmelor mpucturii create de glon pe diferite obiecte n raport de natura lor i distana de tragere. orificiile de intrare n sticl sunt ceva mai mari dect calibrul glonului iar n jurul lor se afl fisuri radiale i concentrice. orificiile n lemn sunt mai mici dect calibrul glonului iar cele de ieire mai mari orificiile n metal au diametrul apropiat de calibrul glonului cu marginile mpinse nainte.

d) n tragerile de la distane mici n jurul orificiilor de intrare se imprim factorii suplimentari ai mpucturii: reziduurile mpucturii (pulberea ars i nears) care acioneaz pn la 2,5 m; funinginea pn la 30 cm; flacra pn la 30 cm; gazele pn la 10 cm. 5. Cercetarea locului faptei n infraciunile comise cu arme de foc. Activiti imediate: delimitarea locului faptei i mpiedicarea ptrunderii curioilor; dac victima este n via se iau msuri de salvare; perceperea locului faptei i a obiectelor din cmpul infracional; constatarea urmelor mai nsemnate; descoperirea armelor corp-delict; extragerea gloanelor din obiectele int; ridicarea i ambalarea urmelor descoperite; stabilirea locului din care s-a tras; 6. Expertiza balistico-judiciar : are ca obiect examinarea armei, muniiei i obiectelor pe care rmn urmele de gloane, alice sau mitralii. 35.Notiunea si clasificarea urmelor de impuscatura. Cum se poate stabili directia si distanta de la care s-a tras. a) Urmele proiectilului n corpul uman au urmtoarele caracteristici: glonul formeaz orificiul de intrare cu minus esut; pe marginile orificiului de intrare se formeaz inelul de tergere (vaselin, funingine etc.) inelul de metalizare creat la intrarea n esutul osos; canalul de forma unui trunchi de con cu baza mare n direcia micrii. b) n funcie de distana de tragere pe corp rmn i alte urme: Cnd eava este lipit orificiul de intrare este mai mare dect calibrul glonului iar marginile sunt sfrtecate de aciunea gazelor; poate aprea inelul de contuzie din cauza reculului. Cnd eava este la 5 10 cm distan, lipsete inelul de contuzie dar apare tatuajul mpucturii format din reziduuri intrate n epiderm. Cnd distana depete aciunea gazelor i a flcrii orificiul de intrare este aproape egal cu calibrul glonului iar firicelele de pulbere nears sunt dispersate mai mult. n tragerile de la distane mari lipsesc urmele factorilor suplimentari. c) Caracteristicile urmelor mpucturii create de glon pe diferite obiecte n raport de natura lor i distana de tragere. orificiile de intrare n sticl sunt ceva mai mari dect calibrul glonului iar n jurul lor se afl fisuri radiale i concentrice. orificiile n lemn sunt mai mici dect calibrul glonului iar cele de ieire mai mari orificiile n metal au diametrul apropiat de calibrul glonului cu marginile mpinse nainte. d) n tragerile de la distane mici n jurul orificiilor de intrare se imprim factorii suplimentari ai mpucturii: reziduurile mpucturii (pulberea ars i nears) care acioneaz pn la 2,5 m; funinginea pn la 30 cm; flacra pn la 30 cm; gazele pn la 10 cm. 36.Examinarea prealabila a urmelor impuscaturii, procedeele de fixare si ridicare a lor. 37.Notiunea de arma alba si trasaturile ei generale .Clasificarea armelor albe. .Deci, arma alba poate fi considerat orice obiect confectionat special pentru a cauza prin mijlocirea forteimusculare a omului leziuni corporale grave si care corespund unor modele-standard sau anumitor tipuriistorice de arme albe.Aceasta definitie este o determinare generica a armei albe, care include trasaturi comune tuturor tipurilor dearme albe (de injunghiere taiere, percutante, de zdrobire etc.). Caracteristicile constructive generale ale armei albe sunt:-prezenta partii destinate special pentru

producerea leziunilor periculoase pentru viata (lama, tais,stift s.a.);-existenta manerului a dispozitivului de manuit, a limitatorului care previne alunecarea mainii de pemaner si evita pericolul de autoranire;-soliditatea mecanica a constructiei in ansamblu.Arma alba se clasifica in functie de mai multe temeiuri.1. Dupa principiul de actiune, toate armele albe sunt divizate in arme pentru lupta corp la corp si arme delansare. Daca drept sursa de energie in cazul utilizarii armelor pentru lupta corp la corp serveste nemijlocitforta musculara a omului, baza energetica de actiune a armelor de aruncare poate fi atat forta muscularadirecta a omului (bumerang, sulita), cat si cea indirecta, prin mijlocirea coardei intinse a arcului comprimatetc.(arcuri, arme cu arc s.a.) ;2. Dupa destinatie, armele albe se impart in arme de lupta (militare, politienesti, speciale); arme civile(sportive, de vanatoare); arme criminale; 3. Dupa metoda de confectionare, armele in cauza pot fi industriale, artizanale si de fabricatie proprie; 4. Dupa constructie, armele albe se clasifica in arme cu lama; fara lama; combinate si mascate.Armele albe cu lama dupa modul lor de actiune se subdivizeaza in arme: de taiere (sabii, tesace, spade); deinjunghiere (pumnale, stilete, spade); de injunghiere-spintecare (palose, unele pumnale); de injunghiere-taiere (cutite finlandeze, cutite de vanatoare, pumnale, baionete, plate, cutite militare)..Armele albe fara lame dupa modul de actiune sunt percutante-zdrobitoare: bastoane, buzdugane, ghioaje, bice de lupta, palmare, boxuri, In cazul de descoperire a obiectului ce seamana cu arma alba sunt necesare cunostintele unui specialist-criminalisti sau armurier. In fata expertizei, de regula, se formuleaza urmatoarele intrebari: daca obiectul incauza este sau nu arma alba; care este tipul constructiv si modul de fabricare a acestuia 38.Notiunea si clasificarea substantelor explozive. Cum se poate stabili natura si focarul(epicentrul) explozivei. . Explozia este un proces de transformare brusca a unui material, cu formare de gaze si dezvoltare de caldura. Explozia este un caz particular al arderii rapide, caracterizata printr-o descompunere a substantelor explozive si de transformare a lor in alti compusi (in general gazosi), in care are loc o mare dezvoltare de caldura si efectuarea de lucru mecanic. In raport cu viteza de ardere si descompunerea amestecurilor explozive, se deosebesc 2 tipuri de explozii: -deflagratia, care reprezinta o reactie chimica de ardere ce se produce cu o viteza a flacarii mai mica decat viteza sunetului in mediu nears; -detonatia, care reprezinta arderea ce se produce cu o viteza a flacarii mai mare decat viteza sunetului in mediu nears. Dupa tipul de reactii care au loc, exploziile pot fi de natura fizica sau de natura chimica. O explozie de natura fizica intalnim in cazul exploziei unei butelii, datorate excesului de presiune a gazului lichefiat. Exploziile de natura chimica se produc atunci cand gaze ca metanul, butanul, precum i vaporii de benzina formeaza cu aerul amestecuri explozive. Sub aspect criminalistic, exploziile se clasifica in accidentale si premeditate, iar dupa particularitatile urmelor pe care le formeaza, acestea defera dupa caracterul difuz sau concentrat al exploziei. In caz de explozie, cercetarea cuprinde o suprafata foarte mare in care sunt incluse atat locul unde s-a produs explozia, cat si zona cuprinsa intre locul propriu-zis al exploziei si eel pana unde a actionat suflul acesteia, atat pe orizontala, cat si pe verticala (peretii, instalatiile si obiectivele prezente in zona exploziei sau a suflului acesteia, daramaturile produse din cauza exploziei, imprejurimile craterului produs de explozie Cu ocazia cercetarilor la fata locului trebuzie examinat cu minutiozitate terenul, pt a se descoperi bucati din ambalajul explozibilului. Desi in asemenea cazuri pot avea loc mari stricaciuni, printr-o examinare atenta, sistematica si perseverenta, pot fi descoperite urme provenind din ambalajul explozibilului care prezinta importanta pt stabilirea cauzelor exploziei, materialelor folosite, posibilitatilor pe care le-a avut infractorul. Cercetarea la fata locului trebuie sa mai urmareasca resturile de obiecte distruse, bunurile degradate sau aduse in stare de neintrebuintare, pt a se stabili daca ele au existat acolo, gradul de distrugere, degradare, imprejurari deosebite pt orientarea cercetarilor si calificarea juridica a faptei savarsite. Concomitent cu examinarea urmelor exploziei, prin investigatii ascultarea martorilor oculari, trebuie sa se stabileasca cine se afla acolo in momentul exploziei, daca procesul de productie era in curs de desfasurare sau nu, cine era interesat in provocarea distrugerilor, degradarilor, cine asigura paza obiectivului si in ce mod era organizata aceasta, cui apartin obiectele, urmele gasite la fata locului. Echipa de cercetatori, specialisti si experti trebuie sa caute urme ale mecanismelor de detonare, mai ales daca exista indicii privitoare la provocarea unei explozii in scop criminal, in activitatea de

cercetare vor fi folositi si caini special dresati, stiut fiind faptul ca numai astfel pot fi detectate incarcaturile explozive cu ambalaj sau pereti din material plastic folosite tot mai frecvent in ultimii ani. Asemenea incarcaturi, ramase neexplodate, ajuta la identificarea tipului de exploziv folosit de autorii faptei intentionate si, astfel, se restrange cercul persoanelor banuite ca au savarsit fapta. Procesul verbal intocmit la terminarea cercetarilor va trebui sa cuprinda cat mai multe detalii s.i sa fie insotit de fotografii specifice locului si faptei, precum si de filmari obisnuite sau cu ajutorul camerelor video. In cazul exploziilor produse la bordul avioanelor, al navelor sau al mijloacelor de transport de orice tip, in echipa trebuie sa fie prezenti experti de inalta calificare in domeniul respectiv, care cunosc tipurile de materiale explozive de ultima creatie si modul de folosire al acestora, urmele ce pot fi gasite la cercetare, precum s.i examinarea si interpretarea acestora. Practica de urmarire penala din ultimii ani, de la noi, retine ca, de cele mai multe ori exploziile cu consecintele cele mai grave sunt de natura accidentala; se intalnesc insa tot mai frecvent si exploziile premeditate care produc pierderi de vieti omenesati si imense pagube materiale. 39.Trasaturile exterioare ale omului. Identificarea dupa metoda portretului vorbit si mijloacele tehnice folosite in aceste scopuri Reflectarile aspectului exterior al omului folosite in practica de descoperire si cercetare a infractiunilor seimpart in subiective si obiective.Reflectarile subiective. Imaginea este una din cele mai raspandite reflectari subiective. Ea se formeaza subactiunea a mai multor factori: sexul, varsta, zona de locuire, iluminare, durata observarii. Imaginea mintala poate fi folosita nemijlocit (la recunoasterea agresorului de catre victima) si indirect, in cazul cand acestaeste materializat in forma de reflectari subiective (descrierea, alcatuirea portretului-vorbit).Descrierea consta in indicarea caracteristicilor aspectului exterior; aceasta la fel este subiectiva dupa naturaei.Descrierea voluntara este o consemnare prezentata de catre martorul ocular prin mijlocirea cuvinteor folosite in vorbirea curenta.Descrierea sistematica si ordonata este si descrierea dupa metoda portretului-vorbit. O astfel de descrieretrebuie sa fie veridica, deplina, uniforma si unitara.Descrierea dupa metoda portretului-vorbit trebuie sa se efectueze cu respectarea unor reguli:-caracteristicile aspectului exterior se determina comparativ cu pozitia normala a corpului;-elementele aspectului exterior se caracterizeaza din an fas si din profil;-descrierea este compusa consecutiv de la general spre particular; de sus in jos, la inceputelementele fizice generale, apoi anatomice, functionale si insotitoare;-se reliefeaza elementele particulare si frapante.In practica criminalistica contemporana exista 4 genuri de portrete subiective: schita; schita compozitionala,compozitie fotografica, mixta (dupa declaratiile martorilor oculari o persoana ce se aseamana cu cel cautatse fardeaza, care mai pe urma se fotografiaza sau se filmeaza).Reconstructia figurii umane dupa craniu se utilizeaza pentru fixarea informatiilor privind semnalemnteleexterioare ale persoanelor, osemintele carora sunt descoperite. Metodica reconstructiei fetii dupa craniu afost propusa de catre savantul antropolog M.Gherasimov.Reflectarile obiective. Informatia privind aspectul exterior al omului poate fi facuta mai deplin si obiectiv prin mijlocirea fotografiei. In practica se foloseste fotografia signalitica si fotografia operativa.Fotografia signalitica (de recunoastere) se aplica pentru a fixa semnalmentele exterioare ale persoanelor cetrebuie inregistrate si puse la evidenta. Aceasta se efectueaza dupa unele reguli speciale. Mulareaelementelor faciale se utilizeaza in scopul fixarii semnalmentelor persoanelor decedate, pierite dacamodificarile post mortale nu sunt semnificative. 40.Notiunea si procedeele identificarii de expertiza a omului dupa fotografiile aspectului exterior. Caracteristicile exterioare ale omului se impart in doua mari grupe. Una din ele consta din semnalementelece caracterizeaza particularitatile anatomice ale omului (inaltimea, constitutia, trasaturi faciale etc.). Acestease numesc anatomice sau statice, intrucat pot fi observate atat in procesul de miscare al persoanei, cat siin stare de imobilitate. O alta grupa cuprinde caracteristicile ce se manifesta numai in procesul miscariiomului (mersul, pozitia corpului, gesticulatia). Aceste caracteristici poarta denumirea de functionale saudinamice.Anomaliile anatomice si functionale detin o importanta identificatoare considerabila si au o mareinsemnatate in activitatea de cautare. De aceea, ele sunt scoase intr-un grup de sine statator elemente particulare, care pot fi atat inascute (spre exemplu, scalioza, ghebosenie), cat si dobandite pe parcursulvietii (cicatrice, tatuaj etc.).O grupa aparte constituie asa numitele caracteristici frapante, adica relativ rare, batatoare la ochi ce seintiparesc usor si joaca un rol important in stabilirea si cautarea persoanelor.Un grup auxiliar de caracteristici

exterioare il formeaza semnalmentele obiectelor vestimentare si a altor lucruri portabile de catre persoana in cauza. Portretul vorbit presupune descrierea caracteristicilor anatomice cu indicatia formei, dimensiunilor, pozitiei, uneori si culorii.Gradul de detalizare si de exactitate a descrierii depinde in fond de faptul daca persoana se descrie dupaimaginea ramasa in memorie, dupa fotografie sau dupa urmele lasate la fata locului ori nemijlocit se descriein direct.In cazul cand descrierea se face nemijlocit (spre exemplu, cand se descrie cadavrul) gradul de detalizare si precizie a descrierii semnalmentelor este cu mult mai inalt decat in cazul descrierii dupa fotografie, cu atatmai mult dupa imaginea ramasa in memorie.Marimea partilor corpului se determina, de regula, nu in date absolute, ci relative si nu prin mijlocireamasurarilor, ci prin metoda confruntarii vizuale cu alte parti ale corpului.In portretul vorbit o atentie principala se atrage semnalmentelor figurii umane, intrucat acestea contin particularitatile cele mai valoroase si sunt cele mai accesibile pentru observare.Trasaturile fetei se descriu din doua pozitii: de dinainte (an fas) si de la o parte (profil).Inaltimea se determina, de regula, dupa o gradare de 7 elemente: foarte inalt (peste 185 cm), inalt (176-185cm), mediu-pronuntat (171-175 cm), mediu (166-170 cm), mediu-slab pronuntat (161165 cm), statura joasa(151-160 cm) si de statura foarte joasa (pana la 150 cm). Pentru femei aceste limite sunt micsorate cu 10cm.Constitutia se stabileste prin confruntarea inaltimii, latimii in spete, lungimii corpului, a picioarelor,dezvoltarea partii toracice si a muschilor. Exista persoane cu o constitutie medie, atletica, slaba, uscativa.Sexul si varsta. In lipsa datelor autentice privind varsta se indica cu aproximatie (la vedere 40-45 ani). Capul. Se indica dimensiunile relative ale capului, forma lui, forma si profilul cefii.Parul. Se indica forma, culoarea, desimea, prezenta si gradul de calvitie, lungimea firelor de par, modul defrezare si de pieptanare. Daca exista mustata, barba, bachenbarde se fixeaza forma, culoarea si lungimea lor.Fata (figura). Forma generala a fetei umane privita din fata poate fi rotunda, ovala, dreptunghiulara, patrata,rombica, triunghiulara cu baza in jos, triunghiulara cu baza in sus. In profil se indica conturul general alfetei (proeminent, rectiliniu, concav). Dupa gradul de corpolenta fata poate fi slaba, de corpolenta medie si plina. Dupa culoare exista fete albe, smolite, imbujorate, chistruiate, palide, bolnavicioase.Fruntea. In profil se caracterizeaza sub aspectul dimensiunilor verticale (frunte joasa, medie, inalta), dupainclinare (retrasa, verticala si proeminenta), dupa contur (rectiliniu, serpuit, convexe).Sprancenele. Se caracterizeaza dupa lungime (scurte, medii, lungi), dupa latime (inguste, latime medie,late), dupa desime (rare, desime medie, dese), dupa pozitie (inclinate interior, inclinare in exterior,orizontale), dupa forma (rectilinii, arcuite, frante, serpuite), dupa pozitia reciproca (indepartate, medii siconcrescute). Ochii - in cadrul stabilirii semnalmentelor se caracterizeaza lacasul ochiului dupa contur, intindere, gradulde deschidere si pozitie; proeminenta globului ocular; culoarea irisului.Genele se descriu dupa gradul de pronuntare.Pleoapele se caracterizeaza dupa pozitia partii de sus nemiscate, forma si expresivitate.Pometii se fixeaza dupa gradul de proeminenta.Obrajii se descriu dupa forma lor. Nasul se caracterizeaza in ansamblu dupa inaltime, proeminenta, latime si particularitati (nas rosu, bilobat,orientat spre dreapta, stanga). Radacina nasului se descrie dupa adancime, latime; muchia nasului dupacontur, proeminenta, lungime, latime; baza nasului dupa pozitie; varful nasului dupa forma si latime.Aripile nasului dupa conturul marginilor de jos, inaltime, pozitie; narile dupa marimea orificiilor si dupacontur. Gura se analizeaza dupa dimensiuni, contur, pozitia colturilor, particularitati (oblica, dimensiuni exagerate, buze proeminente).Buzele se caracterizeaza dupa proeminenta, inaltime, latimea si conturul buzei de sus, pozitia buzei de jos.Dintii se descriu doar caracteristicile ce pot fi observate si, mai cu seama, articulatia, marimea, defecte,culoare.Barbia se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitati (ascutita, bilobata, cu gropite).Pavilionul urechii se analizeaza dupa dimensiuni, pozitie, indepartare de cap, forma, particularitati (pavelionatrofiat etc.), precum si dupa conturul, pozitia elementelor particulare (lobul, tragusul, antitragusul, helixul).Ceafa se descrie dupa forma si pozitie.Umerii se caracterizeaza dupa pozitie, latime, proeminenta.Pieptul si spatele se caracterizeaza dupa forma si latime.Mainile se descriu dupa lungime, grosime. Pe langa aceasta se fixeaza lungimea degetelor, forma, conturul,lungimea si culoarea unghiilor.Semnalmentele functionale. Sunt acele caracteristici care apar cu prilejul executarii unor miscari. Cele maiimportante sunt: expresia fizionomiei, atitudinea, gesticulatia, mersul, vocea si vorbirea, anumite obisnuintein diverse activitati.Expresia fizionomiei: calma, enervata, flegmatica, suparata, mirata, confuza, distrata sau obosita.Atitudinea se datoreaza starii de contractie musculara (relaxata, contractata, rigida).Gesticulatia: abundenta, rara si nula. Dintre gesturi amintim: incruntarea fruntii, clipirea rapida

si deasa a pleoapelor. Aranjarea repetata a cravatei, gulerului, frecarea miinilor, joaca cu degetele etc.Mersul: lungimea pasului, unghiul de mers (pozitiv-negativ), latimea pasului, rapiditatea, atitudineacorpului (drept, aplecat), pozitia capului, oscilatiilor corpului, odulatii ale bazinului, miscarii ale bratelor etc.Vocea si vorbirea: vorbire scurta si corecta, in fraze lungi si confuzie, cu diferite erori, folosirea unor dialecte. Ca defecte: bilbiiala, grasiere, vice de copil, adult, batrin.Obisnuinte in diverse activitati: felul de a aprinde chibritul, de a tine tigara, pozitia miinilor, exalatiefrecventa, tualeta aleasa sau neglijenta etc.Semnele particulare. Sun acumulate defecte anatomice si functionale care ajuta la identificarea unei persoane.Cicatricele: de natura traumatica, chirurgica, se descriu dupa culoare, forma, marime, pozitie. Culoarea pielii (tenul): culoarea galbena, cenusie-galbena, ca rezultat al unor boli, rosietica a nasului, aobrazului-alcoolizm. Prezenta petelor, negilor, alunitelor.Semne particulare ca urmare a practicii unor meserii: bataturi, vatamari.Pentru recunoastere si identificare preliminara a unor persoane prezinta interes si obiectele portabile aleacestora care se descriu dupa denumire, culoare, grad de uzura si alte caracteristici.Metodele tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioareLa alcatuirea portretului vorbit se utilizeaza diferite dispozitive tehnice:1.Portretul schitat (schita de portret) executata de un desenator cu calitati plastice.2.Fotorobotul o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente fizice preluatedin fotografii ale unor persoane diferite (frontala, nazala, bucala).3.Identi-Kit-ul (-2): un album ce contine multe variante de elemente faciale reproduse pe o pelicula transparenta purtind acelasi numar de cod. Peliculele se suprapun pe un suport special cu geamluminat de jos, obtinindu-se o imagine grafica.4.Mimicompozitorul: un montaj a mai multor dispozitive, proiecteaza pe ecran cite o zona a feteiselectionate din fotografii obisnuite. 41.Caracteristica particularitatilor aspectului exterior, clasificarea lor. Semnalmentele statiste , dinamice, generale si particulare, trasaturile frapante. Caracteristicile auxiliare.(intrebarea 40) identificarea infractorilor date obtinute de la martori oculari sau victime cu privire la semnalmente; a ) semnalmentele anatomice (trasaturile statice) -sexul, etatea (vrsta), statura (naltime), constitutia fizica(corpolenta), aspectul genera (tinuta) ; b) forma liniilor de contur ale corpului (conturul corpului, umerii, membrele, forma capului) ; c) form, dimensiuni si culoare ale fetei implicit ale elementelor acesteia (detalii cu privire la figura umana si aelementelor ce o compun) ; d) semnalmentele functionale(dinamice)-tinuta corpului ;-pozitia capului ; 42.Bazele stiintifice ale cercetarii scrisului. Caracteristicile generale si particulare.Pregatirea materialelor catre expertiza. Cercetarea criminalistica a scrisului se efectueaza in scopul determinarii persoanei care a indeplinit textulsau semnatura in cauza.In cursul unor miscari tipice repetate de multe ori se formeaza o deprindere (stereotip dinamic), asimilareacaruia in mare masura micsoreaza consumul de energie psihica pentru a indeplini diferite actiuni, inclusiv sicele ce sunt legate de scierea textelor.Scrisul este un sistem de miscari stabile si individuale in cadrul indeplinirii unor manuscrise.Individualitatea scrisului este irepetabilitatea si unicitatea acestuia. Doua persoane nu pot avea un acelasisistem absolut de miscari. Acest lucru este determinat de un complex de factoru subiectivi si obiectivi.Stabilitatea realtiva inseamna pastrarea unei totalitati individuale de particularitati ale inscrisului persoaneiconcrete pe parcursul unei perioade destul de lungi.Vorbirea in scris se apreciaza din punctul de vedere gramatical, lexic si stilistic.Caracteristicile gramaticale reflecta detinerea de catre executor a regulilor gramaticale de scriere. Dupacaracterul greselilor gramaticale intalnite in diverse manuscrise gradul de carturie a persoanei poate fideterminat ca inalt, mediu si jos.Caracteristicile lexice caracterizeaza vocabularul persoanei care a scris textul. Caracteristicile stilisticeexprima maniera de a expune, constructia compozitionala a manuscrisului, limba de scriere. Exista limbaliterara (publicistica, stiintifica, de afaceri, de arta) si limba folosita in vorbirea curenta.Caracteristicile scrisului se impart in generale si particulare. Cele generale caracterizeaza scrisul ca unsistem de miscari in ansamblu. La ele se refera:Evolutia scrisului nivelul de stapanire a tehnicii de scriere sau gradul de adaptare a miscarilor mainiiomului la scrierea cursiva contemporana. Exista trei niveluri de evolutie a scrisului inalt, mediu si mic.Complexitatea scrisului. Toti elevii ce se inavata a scrie incep cu studierea regulilor de scriere. Pe parcursinsa imaginea grafica a semnelor de scriere difera de modelele caligrafice. Devierea se produce in douadirectii simplificare si complexarea miscarilor. In dependenta de gradul de deviere inscrisurile cu evolutieinalta se impart in trei tipuri simplu, simplificat si complexat (pompos).Legarea scrisului exprima capacitatea scriptorului de a scrie un

anumit numar de semne fara ca sa ridice tocul de pe hartie in ritmul sau firesc de scriere.Marimea scrisului. In dependenta de marimea semnelor exista scris mare, mediu si mic.Intinderea scrisului se determina dupa raportul dintre latimea literei si inaltimea ei. Acesta poate fi mijlociu,comprimat si intins.Inclinatia scrisului. Exista scrisuri inclinate in dreapta, verticale si inclinate in stanga.Presiunea scrisului se caracterizeaza prin eforturile depuse de catre scriptor asupra instrumentului descriere. Exista scrisuri cu o presiune mare, medie si slaba.In scopul identificarii personalitatii scriptorului este necesar a studia la fel si caracteristicile particulare alescrisului.Caracteristicile particulare ale scrisului reflecta specificitatea miscarilor la scrierea unor semne aparte,elemente, precum si moduri de legare a literelor. Acestea reflecta un sistem automatizat de miscari stabilecaracteristice fiecarei persoane. Caracteristica calitativa a miscarilor este determinata de forma, directia,intinderea, consecutivitatea, precum si complexitatea miscarilor.Caracteristicile particulare cuprind:-forma miscarilor la indeplinirea si legare unor semne si elementele acestora;-directia de miscare (de jos in sus, de sus in jos, in sensul acului ceasornicului, in contrasensul aculuiceasornicului);-legatura miscarilor, adica modul de legare a elementelor in litere, precum si a modului de legare aliterelor intre ele (unit, prin interval);-spatierea relativa a punctelor de atac, de finalizare, de intersectie si legatura a miscarilor;consecutivitatea miscarilor prin care se executa diferite elemente ale literelor;-complexitatea miscarilor la indeplinirea literelor (simplificate, complicate comparativ cu regulilecaligrafice).Caracteristicile particulare au insemnatate determinanta la identificarea persoanei scriptorului dupa textelescrise de maina. Acestea se evidentiaza printr-o stabilitate mai inalta comparativ cu caracteristicile generalesi foarte greu se controleaza de catre creierul uman in procesul de scriere, de aceea acestea, de regula, se pastreaza chiar si in cazul modificarii intentionate a scrisului. 43.Notiunea de documente si cercetarea tehnico-criminalistica a documentelor. Reguli de manipulare cu documentele-probe materiale. In scopul modificarii continutului documentului plastografii mai frecvent recurg la corodare, inlaturare detext, adaugire de text, stergerea unor fragmente de text din documentul autentic si inlocuirea lor cu altele.Determinarea faptului modificarii continutului documentelor. Documentele pot fi autentice si false. Celeautentice pot fi valabile si nevalabile. Actele confectionate in mod corespunzator, insa continand dateneconforme adevarului sunt nevalabile. Exista doua varietati de falsuri: intelectual (cand pe formularul unuimodel prestabilit in prezenta tuturor rechizitelor sunt prezentate date neconforme realitatii) si material (candin documentul autentic sunt atestate modificari prin stergere, corodare sau documentul este pe deplincontrafacut). Formularele false ale actelor mai frecvent se alcatuiesc prin intermediul cliseurilor poligraficesi prin desenare. Cliseurile sunt obtinute prin culegerea sriftului tipografic, gravare manuala, prin metodefotozincografice si prin alte metode.Corodarea. Prin corodare se intelege o modalitate de falsificare care consta in aplicarea reactivelor chimicecu scopul de a decolora colorantul folosit pentru a indeplini documentul sau o parte a acestuia.Pentru a executa corodarea infractorii utilizeaza diferite substante chimice care actioneaza nu numai asupracolorantului, dar si asupra hartiei, ceea ce conduce la unele schimbari in compozitia acesteia.Inlaturarea de text este o modalitate de falsificare a documentelor in care textul este sters pe cale mecanica.Actiunea mecanica a instrumentului folosit conduce iminent la modificarea suprafetei stratului de hartie.Urmele actiunii mecanice uneori se acopera prin netezirea suprafetei documentului cu un obiect oarecare inrezultatul carora se pot forma unele trase, zgaraieturi create de obiectul folosit in aceste scopuri.Adaugire de text este o alta modalitate de falsificare care consta in adaugirea unor grafisme, semne, cifre sicuvinte in scopul modificarii continutului textului documentului .Semnele adaugirii de text: diferenta de culoare si de nuanta a trasaturilor initiale si a celor adaugite,deosebire intre grosimea grafismelor precum si a gradului de evolutie al scrisului cu care s-a indeplinit, spatierea neuniforma a unor inscrisuri in text, intervale comprimate sau indepartate intre litere etc.Schimbarea fotografiilor se face, de regula, in actele de indetitate. Cele mai frecvente procedee deschimbare a fotografiilor si indicii acestor operatiuni sunt:-schimbarea fotografiei in ansamblu examinarea vizuala demonstreaza incoerenta in textulstampilei, dimensiunile ovalurilor acesteia;-montajul pe documente raman parti ale fotografiilor initiale cu impresiuni de stampila pe ele lacare se incleie fotografia altei persoane; se pot detecta diferente ale sortimentului si calitatii hartieifotografice, urme de taiere a fotografiei ce nu corespunde cu elementele stampilei;-prezenta pe reversul fotografiei anterioare a unor particule de emulsie de pe alta fotografie.Stabilirea faptului de falsificare a impresiunilor de stampila si de sigiliu. Pentru stampilele si sigiliileconfectionate in mod industrial este caracteristic configuratia uniforma a semnelor omogene, aceleasidimensiuni ale semnelor si distanta dintre dansele, spatierea uniforma a textului si a literelor pecircumferinta, imaginea simetrica a

emblemelor sau a stemei.Depistarea indicilor de falsificare este mai usor in cazul compararii a impresiunii litigioase cu amprentastampilei sau sigiliului autentic respectiv.Infractorii fac uz de diverse moduri de falsificare a impresiunilor de stampila si de sigiliu. Cele maifrecvente dintre dansele sunt urmatoarele: desenarea imaginii amprentei, copierea acesteia de peimpresiunea autentica, fabricarea cliseului contrafacut prin taierea unor litere in cauciuc, linoleum si altemateriale asemanatoare sau prin fabricarea cliseului fals alcatuit din litere tipografice.In ultima vreme au devenit frecvente falsurile impresiunilor de stampila si sigilei prin intermediulmijloacelor de poligrafie operativa si a calculatoarelor care au deschis posibilitati de a reproduce destul deexact originalul, spre exemplu, cu ajutorul xeroxului, prin scanare etc. Insa in astfel de cazuri nu se vaobserva pe reversul documentului urme de patrundere a colorantului stampilei in structura hartiei.Cercetarea textelor dactilografiate. Textele dactilografiate sunt destul de des intalnite in practica dedescoperire si cercetare a infractiunilor. Cercetarea acestora se efectueaza, de regula, in scopuriidentificatoare a masinii de scris.Daca executorul si autorul documentului este una si aceeasi persoana, caracteristicile identificatoare vor fi sicaracteristicile vorbirii in scris (particularitati de stil, lexica, gramatica) s.a.In ultimul timp se emit masini de scris cu srifturi unificate, fara parghii de armare. Ele se deosebesc de celeconfectionate cu parghii segmentate, intai de toate prin prezenta in blocul de dactilografiere a purtatoruluimonolit de litere si posiblitatii schimbarii operative a acesteia in procesul de dactilografiere. Dupa astfel detexte este mai complicat de a identifica o masina de scris si chiar de a stabili grupa generica a acesteia. Insadupa o exploatare destul de lunga aceste masini de scris capata unele caracteristici de identificare destul destabile.Cercetarea foto-videodocumentelor. In masura ce se raspandeste tot mai mult foto-videotehnica, aparaturade imprimare audio, rezultatele utilizarii acestora tot mai des se manifesta ca probe materiale.Uneori apare necesitatea de a stabili modificarea continutului documentului (spre exemplu, pe caleamontajului fotografiilor, a bandelor aparatelor de luat vederi).In cursul falsificarilor videopeliculelor mai frecvent se recurge la inlaturarea sau incleierea unor parti.Indicii acestor operatiuni se manifesta in modificarea brusca a imaginii, prezenta unor locuri de incleiere.In cadrul cercetarilor criminalistice a foto-videodocumentelor se pot identifica: aparatura de filmat si delaborator, negativele, obiectele, constructiile, portiunile de teren imaginate pe fotografii, reactivele chimice,materialele fotosensibile si alte obiecte. 44.Categoriile de baza ale tacticii criminalistice. Tehnica criminalistica cuprinde un ansamblu de teze stiintifice si tehnici (in cea mai larga acceptie acuvantului), procedee si metode destinate colectarii, examinarii si utilizarii probelor. Fundamentul acestuicompartiment il formeaza datele unui rand de stiinte atat tehnice, cit si naturale, de aceea termenul folosit pentru intitularea acestui compartiment tehnica criminalistica are un caracter oarecum conventional, insaeste unanim acceptat de savantii si practicienii de profil. Tactica criminalistica constituie, de asemenea, un sistem de teze stiintifice in baza carora se elaboreazadiferite reguli de organizare si planificare a urmaririi penale, precum si procedee de realizare cu maximumde eficienta a diferitelor actiuni de ancheta (cercetarea la fata locului, interogarea, perchezitia etc.). Tactica se bazeaza pe experienta pozitiva a practicii judiciare, avand menirea sa adapteze la necesitatile actuluiconcret de investigatie preconizarile psihologiei judiciare, logicii, eticii profesionale, stiintei despreorganizarea muncii s,a. O atare tactica asigura aplicarea cu maximum de randament a metodelor simijloacelor tehnice in cadrul cercetarilor, marcand astfel legatura stransa intre tehnica si tacticacriminalistica. 45.Principiile tacticii criminalistice. Tactica criminalistica este alcatuita din 3 compartimente mari: - teze generale- actiuni de u.p La baza tacticii criminalisticii stau principiile:- operativitatii care presupune ca imediat organul de u.p trebuie sa inceapa actiunile de u.p -obiectivitatii care presupune ca ceea ce vedem si constatam trebuie sa corespunda realitatii si din proceulverbal - fermitatii care presupune ca in orice situatie trebuie de activat promt pentru a curma activitatea infractionalasi a proteja victimile(echitatea) - consperativitatii presupune ca nimic nu trebuie de divulgat in legatura cu savirsirea infractiunii - planificarii presupune ca toata activitatea de cercetare trebuie efectuata dupa un anumit plan - flexibilitatii (dinamismului) totul trebuie sa se bazeze pe date stiintifice

46.Indicii de fals in cazul substituirii fotografiei in actul de identitate. Care sunt indicii de falsificare a impresiunilor de stampila/ Fotografia poate fi nlocuit prin mai multe procedee:-desprinderea fotografiei originale i lipirea uneia noi n loc, situaie n care senlocuiesc i capsele de prindere;-aplicarea unei foitografii noi peste ce iniail. n acest caz uneori sunt vizibilemarginile imaginii acoperite, iar grosimea este foarte mare, ieind imediat n eviden;-desprinderea stratului fotosensibil de pe o fotografie i aplicarea lui pe actul demodificat;-aplicarea pe folia transparent a unei fotografii i aplicarea apoi a unei noi folii protectoare.Unii falsificatori decupeaz fotografia n zona capselor de prindere i o lipesc pesteactul falsificat. Apar atunci vizibile scrugeri ale substanei adezive sau ptri alefotografiei Un numar mare de documente sunt prevazute cu stampila, pentru a dovedi autenticitatea lor. Cercetarea criminalistica necesita adesea stabilirea faptului daca impresiunile de stampila cu care sunt prevazute, au fost obtinute cu o stampila originala sau cu o alta stampila, ori in alt mod2. Falsificarea impresiunilor de stampila este destinata sa completeze un fals total sau partial si este intalnita in practica judiciara indeosebi in cazul documentelor de identitate (legitimatii, pasapoarte, permise, certificate), al unor documente producatoare de efecte juridice, inclusiv a celor administrative, etc3. Stampilele sunt aplicate pe diverse suporturi (cum ar fi hartia si derivatele acesteia), cu ajutorul unor cerneluri speciale, sau prin imprimarea desenului caracteristic in materiale plastice de genul plastilinei, plumbului, hartiei. In ultimul caz, ele sunt cunoscute sub denumirea de sigilii, si formeaza impresiuni in relief, care sunt mai greu de falsificat. Indicii care conduc la stabilirea falsului sunt oferiti de cercetarea comparativa a caracteristicilor generale ale stampilei (forma: rotunda, dreptunghiulara, ovala, triunghiulara; dimensiuni; facsimil, etc.), a celor particulare aparute cu precadere ca urmare a uzurii specifice si a tusurilor folosite la aplicarea ei. Astfel de caracteristici pot consta din deformari ale unor litere sau chiar a cliseului in timpul presarii si muscarii, neregularitati reprezentate de figuri formate de bule de aer ori corpuri straine1, etc. Caracteristicile particulare au valoare identificatoare doar daca se pastreaza o anumita perioada de timp. In aprecierea lor, se va tine cont si de modalitatile concrete in care a fost aplicata stampila, adica de intensitatea apasarii, cantitatea de tus existenta la suprafata cliseului, capacitatea suportului de a reda fidel facsimilul acesteia. De exemplu, datorita fortei cu care este aplicata, se poate produce (in cazul stampilelor de cauciuc) aplatizarea trasaturilor grafice ale facsimilului sau chenarului, modificarea aspectului general al unor detalii2. Impresiunile de stampila de pe un inscris pot fi falsificate prin mai multe procedee: contrafacerea de stampila urmata de aplicarea ei pe actul fals; transferarea impresiunii de pe un act autentic pe unul fals; desenare. 5.1.- Contrafacerea stampilei, presupune confectionarea unei dubluri dupa modelul original, prin gravarea in diverse materiale (cauciuc, metal) sau prin folosirea unor litere ori alte semne de spalt ori a unor fragmente de stampile vechi, scoase din uz. Metodele moderne tipografice de tipul tiparului inalt (fotozincografie) sau tiparului adanc (tifdruk) pot fi utilizate in scopul reproducerii, urmata de confectionarea unei stampile care reproduce originalul3. Examinarea comparativa cu impresiunea unei stampile autentice va pune in lumina urmatorii indici de fals: imprimarea neuniforma pe toata suprafata; existenta unor litere si cifre care au forme nestandardizate; lipsa de simetrie a elementelor, neuniformitatea acestora si a intervalelor dintre ele; variatiunile in grosimea trasaturilor grafice care alcatuiesc desenul stampilei; neregularitati constand din ondulari si intreruperi ale trasaturilor; greseli gramaticale, prescurtari nejustificate de cuvinte, denumiri gresite ale unor institutii, firme sau societati; redarea defectuoasa a stemei ori a altor semne din structura stampilei; imagini negative ale unor litere sau cifre, urme care indica structura materialului folosit la confectionarea cliseului1. Transferarea impresiunii de pe un act autentic pe altul fals (copiere). In afara tehnicile descrise la falsificarea documentelor de stampila cu ajutorul copiatoarelor sau computerelor, impresiunile de

stampila pot fi transferate de pe documentul autentic pe actul fals, prin folosirea unui intermediar adeziv (ou fiert, cartof taiat, placa gelatinata, hartie sau film fotografic umezite, etc si aplicarea ei pe actul fals. Se mai practica de asemenea copierea prin transparenta, prin apasare sau cu ajutorul hartiei copiative precum si desenarea directa. Folosind unul din materialele adezive amintite, falsa impresiune va avea un aspect general deformat, cu contururi sterse si difuze, slab imprimate, datorita dublei transferari a tusului1. La copierea prin transparenta, apasare sau prin intermediul hartiei copiative, apar elemente tipice unui fals prin imitare servila. Alaturi de elementele specifice oricarei copieri, sunt depistate si urme ale materialului cu care s-a facut copierea2 (creion, plombagina, etc). Desenarea directa se executa de regula in doua etape distincte3. Mai intai conturul stampilei si facsimilul ai sunt desenate cu creionul, dupa care se procedeaza la retusarea lor cu tus. Daca stampila are forma circulara, la desenare se foloseste compasul si apoi se completeaza interiorul cu textul si insemnele corespunzatoare facsimilului. Pentru trasarea conturului stampilelor de format circular se folosesc cateodata monede metalice de dimensiuni corespunzatoare. Acest fals este insa destul de grosolan si este usor de depistat cu ochiul liber sau cu lupa. Desi mai rar, pe langa desenarea directa, se mai utilizeaza si desenarea pe un suport intermediar (cliseu plat) care se aplica apoi pe actul fals. Pe langa indicii de fals, in acest caz se constata si alte elemente specifice ale actiunii de falsificare, cum sunt: intinderea nefireasca a tusului, intensitatea scazuta a colorantului, urme de umectare pe actul in litigiu, detasarea unor fibre din stratul superior al hartiei1. 5.2.- Identificarea propriu-zisa a stampilei. Identificarea se face dupa criterii de ordin traseologic, avandu-se in vedere posibilitatea confectionarii mai multor stampile dupa aceeasi matrita, deoarece unele elemente de individualizare pot fi induse chiar in timpul procesului de fabricatie2. De asemenea, concluzia de identitate sau neidentitate trebuie sa ia in consideratie si posibilitatea aparitiei unor caracteristici accidentale, determinate de conditiile diferite in care se face imprimarea. Ca modele de comparatie de vor folosi impresiunii detinute de la toate stampilele confectionate dupa aceeasi matrita. Suportul pe care se iau modelele pentru comparatie trebuie sa aiba aceleasi proprietati fizico-chimice ca cele ale actului incriminat, iar tusul sa fie de aceeasi culoare. Daca stampila este murdara, se fac mai multe imprimari, atat inainte, cat si dupa curatarea ei. Intensitatea cu care se apasa asupra stampilei va fi la inceput mai mare, apoi medie si in final usoara. Concluziile care se formuleaza in raport de expertiza pot fi certe (negative sau pozitive), de probabilitate si de improbabilitate La impresiunile de stampila se urmareste ca toate grafismele care le alcatuiesc sa fie realizate dupa acelasi standard, observandu-se in acelasi timp existenta dezalinierilor accentuate, a omisiunilor, a prescurtarilor, s.a. Efectuand examenul preliminar, organul judiciar are totodata posibilitatea sa stabilesca materialele care urmeaza sa faca obiectul expertizei si sa formuleze intrebarile pe care le va adresa specialistului sau expertului3. 47.Care sunt indicii de contrafacere a semnaturii, a adaugarii sau a inlaturarii de text in document. Inlaturare de text este una dintre modalitatile frecvent aploicate la falsificarea actelor scrise. In f-tie demodul in care s-a operat, deosebim inlaturarea mecanica si chimica. Inlaturartea mecanica consta instergerea partiala sau totala a scrisului prin zazuire sau radiere cu diferite obiecte(lama,ac, radiera)Inlaturarea prin stergere, produce un sir de modificari fizice ale hartiei, ele prezentand elementecaracteristice ale falsului, urme ale stergerii. Acestea sunt:1) subierea hrtiei n locul rzuirii sau radierii; 2) scmoarea hrtiei, starea dislocat a particulelor de hrtie;3 ) lipsa luciului n zona deteriorat prin tergere; 4) vtmarea elementelor de protecie i ale celor tipografice, dac documentul are atare elemente ;5) afectarea elementelor grafice nvecinate; 6) prezena unor resturi de colorani din textul nlturat.In cazul cnd pe suprafaa afectat prin tergere s-a depus un nou text, acestuia i va fi caracteristic:deosebirea coloranilor folosii i difuzia cer-nelurilor n prile laterale ale scrisului, dar i n profunzimeahrtiei, pn la ptrunderea pe partea opus a documentului. Textul executat din nou se va deosebi deasemenea dup caracteristicile

scrisului de mn, respectiv a mainii de scris n cazul documentelor dactilografiate, dac, firete, falsul aparine nu autorului, ci altei persoane ce a executat textul iniial.Depistarea caracteristicilor menionate, respectiv punerea n eviden a modificrii coninutuluiiniial al documentelor prin tergere de text, n principiu, este lesne de realizat, apelndu-se la metodespecializate ale acestui gen de expertiz i, firete, la instrumentare cu care sunt dotate instituiile deexpertiz la etapa actual.n primul rnd, documentul n litigiu se va supune unui studiu vizual cu ochiul liber sau lamicroscopul stereoscopic n lumin inciden, precum i prin transparen. n situaiile favorabile,modalitatea la care ne referim este destul de eficient, ea asigurnd evidenierea caracteristicilor inevitabiletergerii: scmoarea i pierderea luciului hrtiei, subierea acesteia, alterarea elementelor de protecie i acelor tipografice, afectarea textelor nvecinate, difuzia coloranilor n cazul substituirii textului ters cu alteinscripii.Dac examinarea vizual nu ofer rezultate suficiente, locul alterat prin rzuire sau radiere poate fievideniat prin aburire cu iod sau prfuire cu grafit, folosind procedeele i tehnicile (tubul de iod, pulverizatorul de praf, pensula) din trusele criminalistice destinate relevrii urmelor sudoripare de mini.Suprafaa scmoat prin tergere va deveni mai intens colorat, ca urmare a reinerii unei cantiti maimari de substan aplicat.Falsul prin nlturarea chimic de text se realizeaz prin corodarea sau decolorarea scrisului cusubstane chimice (acid citric, natricaustic, ap oxigenat, sulfit de sodiu, soluie de var etc.Exemplele selectate din practica instituiilor de expertiz confirm c la determinarea falsului prinadugire de text se iau in considerare trei categorii de elemente caracteristice:Prima o constituie indicii ordonrii scrisului, a deplasrii lui spaiale: nghesuire exagerat de text, prescurtri incorecte, reducerea dimensiunilor semnelor grafice pentru a amplasa textul n spaiul liber,micorarea distanei dintre semne, cuvinte sau rnduri.A doua categorie o constituie caracteristicile grafice. In situaia n care adugirea de text s-aefectuat de ctre o alt persoan, nu cea care a scris textul iniial al documentului, dar n cazul unui scrisdactilografiat, respectiv cu alt main, se vor semnala deosebiri grafice ale scrisului adugit de cel precedent i urmtor.A treia categorie se refer la elementele caracteristice determinate de nsuirile substanelor de scrisfolosite la realizarea adugirilor. De regul, textul adugit se deosebete prin culoarea i compoziiamaterialelor de scris.Pentru cercetarea falsului prin adugire de text se apeleaz la examinrile optice i fotograficeconsemnate anterior privind investigarea falsului prin corodare. Rezultate deosebit de eficiente se potobine n urma aplicrii surselor de raze invizibile filtrate O metod specific de cercetarecriminalistic a genului de fals n discuie const n examinarea modului de intersectare a trsturilor,aceasta constituind o metod specific 49.Notiunea de tactica criminalistica ,insemnatatea si obiectul ei. Tactica criminalistic formuleaz reguli de organizare i desfurare a activitilor de anchet , procurare iexaminare a probatoriului cum sunt: cercetarea locului faptei, reconstituirea, identificarea autorului i avictimei, ascultarea, percheziia, prelevarea de obiecte, nscrisuri, acte, etc. Tactica criminalistic constituie, de asemenea, un sistem de teze tiinifice n baza crora se elaboreazdiferite reguli de organizare i planificare a urmririi penale, precum i procedee de realizare cu maximumde eficien a diferitelor aciuni de anchet (cercetarea la faa locului, interogarea, percheziia etc.). Tacticase bazeaz pe experiena pozitiv a practicii judiciare, avnd menirea s adapteze la necesitile actuluiconcret de investigaie preconizrile psihologiei judiciare, logicii, eticii profesionale, tiinei despreorganizarea muncii ,a. O atare tactic asigur aplicarea cu maximum de randament a metodelor imijloacelor tehnice n cadrul cercetrilor, marcnd astfel legtura strns ntre tehnica i tacticacriminalistic. 50.Sistemul si rolul tacticii criminalistice in cercetarea infractiunilor. ,,Tactica criminalistic reprezint un ansamblu de tezetiinifice, metode i procedee specifice destinate organizrii i guvernrii anchetei panale, pregatirii idesfsurarii n condiii optime a activitilor de urmrire penal n vederea constatrii la timp i cucertitudine a faptelor ce constituie infraciuni, identificrii fptuitorilor i determinrii mprejurrilor n cares-a activat.Profesorul M. Gheorghi consider ca: ,, Tactica reprezint un sistem de teze i procedee generale,argumentate tiinific, bazate pe dispoziiile legii procesuale i pe practica n domeniu, aplicarea crora emenit s asigure eficacitatea activitaii organelor de urmrire penal n timpul soluionrii sarcinilor trasate, inind cont de particularitaile cazului penal i de alte situaii concrete de anchet. Obiectul tacticii criminalistice, ca i al oricrui alt domeniu al cunoaterii tiinifice, l constituie, pe de o parte, relevarea legitilor logice i psihologice, proprii cercetrii infraciunilor, iar pe de alt parte, inndcont de legitile relevate, elaborarea tezelor i procedeelor argumentate tiinific, comune

pentru diferitecategorii de procese penale, menite s asigure eficiena optim a activitii organelor de urmrire penal ide investigaie operativ n timpul realizrii sarcinilor trasate.Tactica criminalistic pune la dispoziia organelor de urmrire penal un ansamblu de procedeecriminalistice eficiente ntru stabilirea adevrului. Aceast disciplin mai cuprinde recomandrile efecturiidiferitelor aciuni de anchet. Ea se constituie din decizii, recomandri tactice, procedee tactice, operaiunitactice i combinaii tactice. Decizia tactic poate fi determinat drept o concluzie a ofierului de urmrire penal cu privire la utilitatea,oportunitatea unor procedee, combinaii i operaii tactice. Recomandarea tactic este o prevedere argumentat tiinific, care poate fi aplicat n funcie de situaia deurmrire penal i de modul de comportare a persoanelor implicate n proces. Procedeul tactic este o recomandare argumentat tiinific cu privire la ordinea i modul de aciune aorganelor de urmrire penal la soluionarea anumitor probleme, realizarea unor aciuni concrete deurmrire n scopul asigurrii eficacitii lor cuvenite, lund n consideraie particularitile cazului penal iale situaiei de urmrire penal. Totodat, spre deosebire de procedeele tehnico-criminalistice, care stabilescordinea aciunilor n timpul lucrului cu diverse obiecte materiale, procedeele tactice constituie recomandriviznd aciunile n relaiile dintre oameni. Bunoar, cum trebuie s se acioneze n timpul demascriiminciunii persoanei interogate; care este modalitatea organizrii interaciunii organelor de urmrire penalsau ale altor instituii. Operaiunea tactic reprezint un sistem (complex) de procedee tactice, care se efectueaz n baza unui cazconcret de cercetare n scopul soluionrii problemelor organelor de urmrire penal. Combinaia tactic este o mbinare a procedeelor i operaiilor tactice n cadrul unei activiti de urmrire penal, n scopul de a realiza obiectivele concrete ale cercetrii cauzei 51.Notiunea de procedeu tactic, combinatia tactica si operatia tactica. Procedeele tactice: Faptele i mprejurrile de fapt ce constituie obiectul probaiunii ntr-un proces penal se stabilesc n bazamijloacelor de prob, acestea fiind circumscrise n legislaia procesualpenal: declaraiile martorilor i ale prii vtmate, declaraiile bnuitului sau ale nvinuitului, raportul de expertiz, mijloacele materiale de prob i documentele(art. 55 CPP).n lege sunt prevzute, de asemenea, formele de administrare a mijloacelor de prob. Declaraiile martorilor, alevictimelor, persoanelor suspectate sau culpabile se obin prin audierea acestora n cadrul interogatoriului. Corpurile delicte i documentele pot fi administrate n urma cercetrii la faa locului, percheziiei sau ridicrii de obiecte idocumente.Faptele cu semnificaie probant a cror determinare reclam profesionalism, cunotine de specialitate, alteledect cele juridice, se stabilesc prin intermediul expertizei judiciare. Pentru elucidarea cauzei sub toate aspectele, legea Tot la faza introductiv, organul care conduce ascultarea trebuie s informeze persoana asupra calitii procesualede martor,familiariznd-o, totodat, cu obligaiunile i drepturile de care dispune conform legislaiei procesual-penale nvigoare. Dac dup discuia n prealabil se observ c martorul de vrst naintat accept calitatea procesual ce i seofer i c se afl ntr-o stare psihologic de ncredere i binevoitoare, se va trece la relatarea liber a faptelor imprejurrilor ce constituie obiectul ascultrii.La finele relatrii libere, se va interveni cu ntrebri pentru precizarea anumitor momente din declaraiilemartorului, completarea sau verificarea acestora. Interogarea trebuie s se desfoare ntr-o atmosfer calm irespectuoas. Sunt contraindicate formulrile care pot jigni personalitatea martorului.Anumite particulariti specifice are i ascultarea martorilor handicapai, n special, a persoanelor surde isurdomute, care nu de puine ori sunt prezente la locul svririi actelor antisociale. Dup cum este cunoscut, legislaia procesual-penal n vigoare (art. 58 al CPP) nu admite participarea la proces n calitate de martor a persoanelor care,datorit defeciunilor fizice sau psihice, nu sunt n stare s perceap i s reproduc corect fapte i mprejurri de fapt cusemnificaie probant. Aceast norm procesual nu trebuie tratat n mod absolut, dup cum se procedeaz uneori. Ea nuse refer la persoanele surde i surdomute care, n majoritatea cazurilor, sunt dotate cu o perfect sistem de recepievizual, aceasta asigurndu-le mari posibiliti de observare. n practic s-a dovedit c surdomuii, spre exemplu, fixeazla maximum semnalmentele persoanelor implicate n activitatea infracional, descriu cu mare exactitate vestimentaialor, tot felul de alte obiecte din spaiul respectiv. Fr a intra n alte discuii asupra aspectului procesual al problemei ncauz, menionm c prezena deficienelor auditive i de exprimare nu exclude participarea persoanelor surde isurdomute la proces n calitate de martori dac ei au observat fapte i mprejurri de natur s contribuie la

soluionarea just a cauzei.Tactica ascultrii persoanelor surde i surdomute este n funcie de gradul de pregtire a martorului i, firete, deraportul de legtur a acestuia cu cauza. Prin urmare, organul de urmrire penal, are datoria s se informeze n prealabilasupra acestor mprejurri. Cu acest prilej este indicat ca la etapa de pregtire s se stabileasc instituia de instruire amartorului surd sau surdomut pentru a obine informaia respectiv referitoare la capacitile i nivelul de cunotine aleacestuia. Se recomand ca interpreii - participani obligatorii la acest act de cercetare - s fie selectai tot din cadrulinstituiilor de instruire a persoanelor handicapate.Ascultarea propriu-zis poate pleca de la o convorbire n prealabil n cadrul creia organul judiciar va precizaobiectul ascultrii i dup aceasta va avertiza martorul despre faptul c are obligaia s depun mrturii numai despre ce arecepionat i c, n caz contrar, svrete o infraciune de mrturie mincinoas. n continuare martorul este invitat sexpun cele observate n legtur cu fapta n cauz. Dac relatarea liber decurge anevoios, se recomand trecerea lainterogatoriu. Evident, se va evita totul ce poate contribui la apariia unei stri de nervozitate, cunoscut fiind faptul chandicapaii, n marea majoritate, sunt sensibili la comportrile neadecvate strii lor. 52.Organizarea cercetarii infractiunilor. Elementele si principiile planificarii. Organizarea cercetrii este selectarea raional, distribuirea i antrenarea eforturilor, uneltelor imijloacelor de care dispune anchetatorul, crearea i utilizarea condiiilor optime pentru asigurarea iatingerea scopurilor procedurii judiciare. M. Iakunin, bunoar, n calitate de elemente ale organizrii cercetrii infraciunilor de stat a naintat:repartizarea raional a atribuiilor n timpul desfurrii cercetrilor; asigurarea coordonrii aciunilor organelor i persoanelor participante la cercetare; reglementarea cuvenit a cercetrilor; evidena icontrolul riguros al muncii efectuate; utilizarea larg a procedeelor i mijloacelor care contribuie la sporirea eficacitii lucrului unor executani aparte.Elementele de organizare a urmririi penale se manifest n practic att independent, ct i n mbinare orintr-un anumit ansamblu. Este evident c fundamentarea, succesiunea, volumul i coninutul aciunilor procesuale i msurilor de investigaie operativ n orice proces penal se determin pornind de la esena iexhaustivitatea informaiei analizate de ofierul de urmrire penal cu privire la evenimentul ilicit i la persoanele suspectate sau implicate ntr-o anumit aciune prejudiciabil. Organizarea cercetrii cazului penal totdeauna ncepe cu studierea faptei svrite (materialele iniiale, acumulate de ofierul de urmrire penal sau parvenite la organele de constatare de activitate operativ de investigaii. La nceputul cercetriireeind din situaiile de urmrire penal se elaboreaz versiunile de urmrire penal, operative etc. i n bazalor se ntocmete planul cercetrii cazului concret. El include asigurarea realizrii aciunilor i msurilor concrete schiate, coordonarea i conlucrarea cu reprezentanii altor servicii ale organelor speciale i dedrept, departamente, instituii, persoane fizice i juridice. O condiie a succesului n descoperirea icercetarea oricrei infraciuni este analiza i controlul activitii de urmrire penal i a materialelor dosarului. Fr aceste condiii, ca i fr planificarea real a activitii de urmrire penal n legtur cuaciunea prejudiciabil (oral sau n scris), chiar i cea mai simpl infraciune poate s rmn fienedescoperit, fie aceast sarcin va fi ndeplinit cu mari complicaii i ntrzieri.Organizarea urmririi penale are drept scop rezolvarea urmtoarelor sarcini: contracararea imediat a infraciunii i localizarea consecinelor posibile; clarificarea situaiei reale i adoptarea la timp a hotrrilor calificate cu privire la urmrirea penal a persoanelor concrete; determinarea corect a complexului de aciuni procesuale necesare i a msurilor de investigaieoperativ n situaia creat; asigurarea rezolvrii sarcinilor procedurii penale, meninerea ordinii de drept i aprarea securitiiinterne a statului; ndeplinirea msurilor necesare de profilaxie i preventive n legtur cu depistarea infraciunii.Aspectele menionate nu diminueaz rolul i importana sarcinilor altor instituii i organe de stat i,totodat, nu asimileaz funciile lor, ci au dreptul la existen de sine stttoare 53.Notiunea si clasificarea versiunilor de urmarire penala. Versiunile sunt presupuneri logice ale organului de urmrire penal referitoare la fapt n ansamblu sau la unele mprejurri ale acesteia. Dup elaborare ele reprezint un fir conductor n activitatea organului judiciar.

Obiectul versiunilor: infraciunea sau un element al ei, autorul etc. Pentru elaborarea versiunilor avem nevoie de un minimum de date verificate avnd drept surse mijloacele de prob: declaraiile persoanelor, urme, concluziile experilor etc. Versiunea criminalistic este o presupunere privind esena i unele mprejurri ale infraciunii bazat pedatele faptice, adoptat de ctre anchetator sau alt persoan ce administreaz ancheta n cadrul cercetrii idescoperirii infraciunilor. Sub aspect logic versiunea este o varietate a ipotezei ce prezint o form degndire cu ajutorul creia se efectueaz trecerea de la cunotine verosimile, prezumtive spre cunotineveridice.n dependen de volumul lor versiunile se mpart n generale i particulare; dup subiectul elaborrii suntversiuni de anchet, operative de investigaie, de expertiz i judiciare; dup gradul de concretizare -versiuni tipice i concrete.Versiunea general este o lmurire verosimil a evenimentului ce conine elementele componente aleinfraciunii, adic o presupunere despre faptul care s-a produs, spre exemplu - omor, sinucidere sauaccident.Versiunea particular este o lmurire prezumtiv a unor elemente ale evenimentului care a avut loc, adic privind motivul, modul de comitere, timpul, locul, personalitatea infractorului etc.Versiunile de anchet sunt elaborate i verificate de ctre anchetator n scopul lmuririi eseneievenimentului i a tuturor mprejurrilor, adic acestea pot fi att generale, ct i particulare.Versiunile operative de investigaie sunt elaborate de ctre lucrtorul operativ care efectueaz dinnsrcinarea anchetatorului o verificare a unora sau altor mprejurri pe cauza cercetat. Versiunileoperative de investigaie pot fi numai particulare.Versiunea de expertiz este o presupunere a expertului adoptat spre verificare n cadrul investigaiilor deexpertiz.Versiunea judiciar este o presupunere a instanei de judecat, elaborat i verificat n cadrul judecrii uneicauze. Instana de judecat primete dosarul n care este formulat doar o singur versiune aceea care a irmas n rezultatul cercetrilor preliminare, dup care toate celelalte versiuni au deczut.Baza de elaborare a versiunilor sunt datele faptice privind evenimentul svrit, dobndite din surse procesuale i neprocesuale.n cadrul elaborrii versiunilor sunt folosite pe larg procedeele logice de gndire, precum analiza, sinteza,inducia, deducia, analogia. 54. Regulile de baza a elaborarii versiunilor. Tactica elaborarii versiunilor impune ca acestea sa fie formulate numai dup ce s-au obtinut date suficiente cu privire la fapta. Elaborarea versiunilor de urmarire penala este guvernata de trei conditii esentiale:1. Detinerea de date i informatii corespunzatoare cantitativ i calitativ. Asa cum am mai precizat, acesteasunt conditionate de calitatea actelor de natura procedurala din care provin.2. Pregatirea profesionala multilaterala i experienta n ancheta a celui cre efectueaza urmarirea penala. Infunctie de complexitatea cauzei, de gravitatea faptei(omor, talharie, accident de munca, etc. ) Anchetatorul vaavea nevoie de cunostiinte din cele mai diferite domenii, fundamentate ns pe temeinice cunostiinte de drept penal, procedura penala, criminalistica, medicina legala.3. Folosirea unor forme logice de rationament deductiv, inductiv, analitic, i ntetic. Rationamentele de tipanalogic pot ns conduce la situatia putin recomandata de a face comparatii superficiale i a trasa i militudinicu alte cauze solutionate anterior. Aceasta conduce la incalcarea(ignorarea ) principiului individualitatiiurmaririi penale.Elaborarea versiunilor se supune urmatoarelor principii:1. Versiunile se elaboreaza numai pentru ceea ce poate avea mai multe explicatii.2. Versiunile se elaboreaza numai pe baza unor date concrete.Versiunile se elaboreaza pe baza datelor de natura procesuala, putand fi completate i cu date de naturaextrajudiciara.3. Versiunile trebuie sa fie elaborate n legatura cu toate explicatiile posibile.4. Versiunile sa fie clare, precise, elaborate n baza unei temeinice fundamentari logice.Pentru cauzele n care se elaboreza mai multe versiuni pentru aceeasi fapta, se vor verifica n paralel toateversiunile elaborate. Aceasta se face prin analiza comparativ a probatoriului, cu continuarea concomitenta acercetarii cauzei, de oarece trecerea timpului poate duce la disparitia unor probe, la deformarea perceptiilor unora dinte martori sub influenta zvonurilor, et 55.Regulile de baza a verificarii versiunilor. Versiunile sunt presupuneri logice ale organului de urmrire penal referitoare la fapt n ansamblu sau la unele mprejurri ale acesteia. Dup elaborare ele reprezint un fir conductor n activitatea organului judiciar. Obiectul versiunilor: infraciunea sau un element al ei, autorul etc. Pentru elaborarea versiunilor avem nevoie de un minimum de date verificate avnd drept surse mijloacele de prob: declaraiile persoanelor, urme, concluziile experilor etc. Regul : toate versiunile se verific paralel, deoarece prin trecerea timpului s-ar pierde din coninutul faptelor, s-ar distruge unele probe etc.

Excepie: versiunile se pot verifica n ordinea evenimentelor ori s nceap cu versiunea considerat principal. Rezultatul verificrii versiunilor confirm de regul una dintre ele. Pot fi confirmate mai multe . Ex.: furt 2 versiuni privind autorii, ambele adevrate. Versiunile verificate i confirmate devin situaii reale iar cele infirmate devin simple presupuneri nlturate. Planul activitii de urmrire penal Constituie ultima parte a planificrii urmririi penale. Planul cuprinde urmtoarele: elaborarea i verificarea versiunilor delimitarea mprejurrilor ce urmeaz a fi clarificate cu activitile prin care se vor administra probele corespunztoare activitile operative din ntregul proces de urmrire cerut de natura faptei Varietatea activitilor depinde de natura faptei, participani etc. Administrarea probelor se face pe calea ascultrii amnunite a persoanelor, ordonrii expertizelor, efecturii reconstituirilor, percheziii etc. n plan se precizeaz ordinea efecturii activitilor i termenele pentr asigurarea operativitii 56.Notiunea si sarcinile cercetarii la fata locului. Cercetarea la faa locului reprezint o activitate procedural i de tactic criminalistic, al crei obiect lconstituie perceperea nemijlocit a locului unde s-a svrit infraciunea, descoperirea, relevarea, fixarea,ridicarea i examinarea urmelor i a mijloacelor materiale de prob, precizarea poziiei i a strii acestora,avnd ca scop stabilirea naturii i mprejurrilor comiterii faptei, precum i a datelor necesare identificriifptuitoruluiCercetarea la faa locului este una dintre activitile procedurale i de tactic criminalistic ale organuluide urmrire penal, ce se realizeaz, de obicei, la nceputul urmririi penale, n scopul cunoateriinemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixrii, i ridicrii urmelor create cu Organele de urmarire penala trebuie sa reconstituie traseul parcurs de faptuitor, pt. a putea cauta si valorifica urmele produse. Se va acorda o atentie deosebita asa-numitelor imprejurari negative, care ajuta la reconstituirea traseului parcurs de faptuitor si la explicarea unor incercari de simulare. De aceea, este necesar sa se consemneze toate detaliile privitoare la locul unde s-a produs fortarea incuietorilor, spargerea geamurilor, a zidului sau plafonului, pozitia cioburilor de sticla (in interiorul sau exteriorul camerei). Dupa descrierea in procesul verbal de cercetare la fata locului, urmele vor fi fotografiate prin tehnici obisnuite sau tehnici speciale, pt. inregistrarea tuturor detaliilor urmei. Se recomanda folosirea judicioasa a surselor de lumina, in special pt. fotografierea detaliilor urmelor de adancime. Pt. urmele de adancime se executa mulaje din parafma ori ceara rosie, daca nu sunt prea bine conturate. Urmele mai bine conturate si mai adanci se ridica cu ajutorul mulajelor din plastilina sau gips. Oricare ar fi materialul folosit, urrna se trateaza mai intai cu glicerina, pt. a se evita aderenta la obiectul purtator de urma. O forma specifica de urme ale instrumentelor de spargere este intalnita in caz de fortare a plumburilor. Plumburile se aplica la inchiderea sacilor cu bani, ce urmeaza a fi depusi la banca ori predati depunatorilor, la cerere. Se folosesc, de asemenea, plumburi pt. sigilarea vagoanelor de marfa ale C.F.R., asupra carora se savarsesc numeroase acte de sustragere. Pt. cercetarea acestor fapte sunt folosite cunos.tintele unor specialist! in domeniu, care vor insoti organele de politic la locul faptei. In raport de metodele practicate de faptuitori, organele de urmarire penala vor folosi mijloacele tehnico-stiintifice din dotare, pt.constatarea si valorificarea urmelor. Din generalizarea de urmarire penala a rezultat ca faptuitorii inlocuiesc plumburile aplicate de organele competente cu altele de acelai tip si aplica simbolul corespunzator prin presare cu clestele. Alteori, plumburile sunt violate prin largirea canalelor sforii, cu diferite instrumente ascutite, iar plumburile din material plastic sunt taiate in lungul canalelor, apoi se relipesc cu ajutorul unei substante chimice potrivite ori prin incalzire. 57.Etapa de pregatire a cercetarii la fata locului 1. Pregtirea cercetrii la faa locului 2 etape: A. Msuri pregtitoare la sediul organului judiciar organizarea . a) Obinerea din surse demne de ncredere a datelor necesare despre fapt, loc i timpul svririi, numrul victimelor; se iau msuri pentru identificarea i prinderea autorului. Se stabilete corect structura echipei de cercetare.

b) Transmiterea de sarcini urgente organului de poliie de la locul faptei pentru a le executa pn la sosirea echipei: salvarea victimelor, conservarea urmelor, identificarea martorilor etc. c) n raport de natura faptei se constituie echipa de cercetare: procurorul (care conduce), ofieri din compartimentul judiciar i cercetri penale, expert criminalist, expert tehnic, medic legist, subofier care conduce cinele de urmrire dac este cazul. d) Asigurarea participrii persoanelor lega interesate: parte civil, parte responsabil civilmente, victime, fptuitori. Persoanele fiind ncunotiinate, cercetarea se poate face i n lipsa lor. Fptuitorii trebuie s participe iar cnd din motive obiective lipsete este reprezentat de aprtor. e) Alegerea mijloacelor tehnico-tiinifice verificarea trusei criminalistice, aparatul de fotografiat, film, camera video etc. f) Organizarea deplasrii rapide a echipei la locul faptei, succesul activitii fiind n raport invers proporional cu timpul scurs de la svrirea faptei pn la valorificarea urmelor. B. Msurile pregtitoare luate la faa locului: a) Verificarea modului de asigurare a pazei, salvarea victimelor n via, dac s-au identificat martori, dac a fost identificat i reinut autorul. b) Selecionarea martorilor asisteni, persoane capabile psihic i fizic c) Obinerea de informaii generale referitoare la fapt prin discuii cu fiecare persoan i consemnarea n agend, nregistrarea pe magnetofon. d) Repartizarea sarcinilor: procurorul verific starea victimelor, menine msurile privind starea neschimbat a locului faptei; organizeaz urmrirea, prinderea i reinerea infractorului; particip cu expertul criminalist la descoperirea, fixarea, ridicarea urmelor, cat obiectele corp delict; conduce activitatea de ncheiere a procesului verbal. Ofierul din formaiunea judiciar identific victima, martorii oculari, infractorul, efectueaz investigaii ajutat de organele locale de poliie; contribuie la cutarea urmelor, obiectelor corp delict etc. Specialistul criminalist are activitatea cea mai vast: intr n perimetrul infraciunii mpreun cu procurorul, contribuie la descoperirea i cercetarea urmelor fr a le mica, folosete tehnica din dotare; efectueaz pe baza rezoluiei organelor de urmrire penal, constatri tehnico-tiinifice; recolteaz alimente, buturi suspecte; interpreteaz urmele. Conductorul cinelui de urmrire intr pe drumul marcat n cmpul infraciunii pentru luarea i prelucrarea de ctre cine a urmelor olfactive; efectueaz cutri cu cinele raporteaz despre urmele gsite; ntocmete schia traseului parcurs. Specialistul medic-legist stabilete dac moartea victimei este real sau aparent; recolteaz i conserv probele biologice; face toaleta cadavrului; examineaz corpul fptuitorului mpreun cu experii criminaliti i mbrcmintea acestuia. 58.Etapele cercetarii la fata locului. Redactarea procesuala a rezultatelor. Structura procesuluiverbal. Schita locului faptei. Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului consta in efectuarea de catre organul de urmarire penala aanumitor lucrari in vederea inregistrarii si reprezentarii fidele si integrale a starii de lucruri, a pozitiei, stariisi a raportului de legatura ale obiectelor ce constituie ambianta acestuia, conservarii si retragerii urmelor infractiunii si a altor mijloace materiale de proba.Potrivit prevederilor art. 156 CPP. principalul mijloc de fixare a rezultatelor perchezitiei este procesul-verbal, care se intocmeste in mod obligatoriu, indiferent de acestea. Daca la efectuarea perchezitiei s-auaplicat mijloace tehnice de fixare sau s-a procedat la schitarea in intregime sau partiala a locului perchezitionat, procesul-verbal va fi intregit cu fotografii, inregistrari videomagnetice, desene si cu altemateriale ilustrative. a) procesul-verbal de cercetare la fata locului cuprinde 3 parti: introductiva, descriptiva si de incheiere sau finala.Partea introductiva cuprinde relatari succinte privind locul si data cand s-a efectuat cercetarea la fatalocului; denumirea si profilul unitatiidin care face parte organul de cercetare, temeiul de fapt si juridic al cercetarii; numele, prenumele si numeledupa tata si adresa martorilor asistenti in prezenta carora s-a efectuat cercetarea; denumirea institutiei incare activeaza specialistii care au participat la realizarea cercetarii; denumirea si profilul unitatii din care fac parte lucratorii de politie implicati, conditiile meteorologice si de iluminare in care s-a desfasurat cercetarea.La finele acestei parti a procesului-verbal se va remarca faptul ca martorii asistenti, specialistii si alte persoane implicate au fost familiarizati cu drepturile si obligatiunile ce le revin prin lege.Partea descriptiva a procesului-verbal debuteaza cu o caracterizare generala a locului faptei, a amplasariisale in raport cu punctele cardinale sau fata de anumite repere relativ stabile - cladire invecinata, strada, caleferata,

padure, rau etc. in cazul cercetarii unui teren deschis este indicat ca in procesul-verbal sa se acorde oatentie deosebita reliefului si topografiei acestuia, precum si elementelor de delimitare a spatiului cercetatde obiectele vecine (gard, constructie, sant).in continuare vor fi consemnate constatarile facute in legatura cu cercetarea detaliata a locului faptei, adicase vor descrie amanuntit obiectele cauzal legate cu fapta in cercetare si urmele rezultate din activitateafaptuitorului sau a altor persoane implicate. in procesul-verbal obiectele se descriu dupa insusirile constatate pe parcursul cercetarii, in special, dupa natura, destinatia, modul de confectionare, marimea forma, culoarealor, precum si dupa anumite elemente particulare caracteristice, cum ar fi, spre exemplu, semnele marcatede producator (marca, seria, modelul, numarul) sau conditionate de gradul de uzura Documentele, in masurain care au fost studiate la fata locului, se vor fixa in procesul-verbal dupa denumire si destinatie, continut,caracteristicile materialelor din care sunt confectionate, atat sub aspect cantitativ (dimensional), cat sicalitativ (structural).O deosebita atentie se va acorda fixarii urmelor infractiunii. in procesul-verbal ele se descriu princonsemnarea constatarilor facute de catre organul de urmarire privind genul si natura lor (urme-forma sauurme-materie, urme de maini, de picioare, de instrumente etc), modul de creare locul unde au fostdescoperite, in cazurile posibile si dupa elementele de structura si relief.in procesul-verbal se fac de asemenea mentiuni cu privire la procedeele si mijloacele utilizate ladescoperirea, fixarea si ridicarea urmelor si a obiectelor-mijloace materiale de proba, indiferent daca acesteaau fost aplicate de organul de cercetare sau de specialistul criminalist incorporat in echipa de cercetare.Partea finala a procesului-verbal de cercetare la fata locului cuprinde mentiuni referitor la urmele simijloacele materiale de proba care au fost ridicate, modul si mijloacele tehnice criminalistice utilizate inacest scop. Se precizeaza de asemenea, daca organul de cercetare a utilizat fotografia judiciara, filmarea,videocasetofonul sau a procedat la schitarea grafica a circumstantelor locului faptei. Procesul-verbal seincheie cu notarea timpului in care s-a desfasurat cercetarea, a obiectiilor martorilor asistenti si ale altor persoane participante. Se semneaza fiecare pagina de catre persoana sub a carei conducere s-a desfasuratactivitatea de cercetare si de martorii asistenti, iar la sfarsit - de toti cei care au participat, intr-o calitate saualta, la efectuarea activitatii de cercetare. 2) Schita locului fapteiSchita reprezinta o modalitate de reprezentare grafica a locului infractiunii in ansamblu, a pozitiei obiectelor si urmelor, a raporturilor de distanta dintre acestea si are menirea de a ilustra constatarile cuprinse in procesul-verbal si de a intregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului.In functie de faptul ca la transpunerea in plan a locului faptei respecta sau nu proportiile reale alesuprafetelor sau obiectelor reprezentate grafic, se disting doua modalitati de realizare a schitei : planulschita si desenul schita.Planul schita sau planul la scara presupune respectarea riguroasa a proportiilor reale ale terenului,interioarelor, obiectelor reprezentate, precum si a raporturilor de distanta dintre acestea, micsorate de unanumit numar de ori..Schita locurilor inchise se poate realiza dupa urmatoarele doua procedee : in proiectie orizontala si prinrabatarea planurilor de proiectie.Schita in proiectie orizontala, cel mai frecvent utilizata, permite fixarea obiectelor, aflate pe astfel desuprafete.Schita realizata prin rabatarea planurilor de proiectie permite realizarea intr-un singur plan a imaginii unor corpuri tridimensionale si consta in reprezentarea in plan orizontal a suprafetelor verticale si a tavanuluiunei incaperi 59.Tactica ascultarii: notiunea, sarcinile, genurile,cerintele procesuale si tactice. Noiuni generale A. Prin intermediul organelor sale de sim i al gndirii abstracte omul cunoate ceea ce se ntmpl n lumea nconjurtoare i pstreaz mult vreme n memorie imaginile evenimentelor produse n faa sa. Ascultarea martorilor i a fptuitorilor reprezint unul din cele mai importante mijloace de prob precum i o cale de verificare a probelor obinute anterior. Scopul ascultrii: obinerea de date referitoare la cauza cercetat, modul svririi, persoana fptuitorului pentru stabilirea adevrului. B. Procesul formrii declaraiilor const n 3 momente: a) Perceperea cuprinde senzaiile i percepiile senzaiile sunt modaliti de reflectare n creierul omului a nsuirilor izolate ale obiectelor i fenomenelor din lumea real ce acioneaz nemijlocit asupra organelor de sim; importana senzaiilor vizuale i auditive; percepia este rezultatul aciunii unui stimul complex care acioneaz asupra mai multor analizatori. Ex.: Dacia 1300 Asupra calitii percepiilor subiectului influeneaz factori obiectivi i subiectivi n sens pozitiv sau negativ.

obieciuni: varietatea locului faptei (suprafa ntins, noapte, precipitaii, distana i unghiul de observaie, zgomotul etc.) subieciuni: relativitatea stabilirii se formeaz n procesul educaiei, n familie, n coal, lecturi individuale, pregtirea profesional i la locul de munc, crend o diferen spiritual ocazionali starea general a organismului n timpul perceperii (munca grea, nesomnul, foamea, starea de boal, intoxicaia alcoolic etc.). b) Memorarea cuprinde ordonarea n contiina subiectului a celor percepute i pstrarea lor o perioad de timp n raport cu calitatea memoriei. Prin scurgerea timpului se produce fenomenul uitri. c) Reproducerea const n proiectarea mintal ntr-un tablou omogen a imaginilor percepute la locul faptei, selectate i pstrate n anumit ordine prin memorare i apoi redarea lor verbal sau n scris la cererea organului judiciar. Reproducerea depinde de calitatea percepiei i de capacitatea de a reda strns legat de nivelul de cultur. Pn la nivelul reproducerii mintale declaraiile reprezint fie oglinda real fie una deformat dar ptruns de buna-credin. Modificarea intenionat survine n procesul relatrii n faa organului judiciar. C. Cunoaterea infraciunii n momentul planificrii ascultrii este o necesitate obiectiv pentru alegerea tacticii adecvate n raport de starea sufleteasc (emoiile) produse persoanelor. D. Persoanele ce urmeaz a fi audiate pot fi fptuitori, martori sau victime. Ele au perceput personal faptele sau din relatrile altora. Organul judiciar trebuie s cunoasc procesul dezvoltrii psihice i morale, pregtirea profesional, viciile etc. Fiecare persoan are trsturi spirituale motenite la care se adaug influena micromediului social: familie, coal, colectiv de munc. 60.Tactica ascultarii martorului si a victimei. Factorii ce influenteaza formarea declaratiilor, procedee folosite de ofiterul de urmarire penala pentru a obtine dipozitii autentice. Ascultarea martorului A. Martorul n procesul penal este persoana care are cunotin despre infraciune i care a perceput-o nemijlocit sau din alte surse. B. Fazele ascultrii martorului: discuiile prealabile rol de colaborare a tensiunii; stabilirea ncrederii; ele se vor canaliza de la pasiunile martorului, n mod subtil la fapt. Simindu-se competent martorul i exteriorizeaz personalitatea faza relatrilor libere excepie : dac se abate, ntrebri sugestive faza ntrebrilor i de ascultare a rspunsurilor (ascultarea dirijat) I. ntrebri despre raporturile dintre persoan anterior comiterii faptei i despre starea general a organismului n momentul perceperii II. ntrebri pentru delimitarea activitilor infraciunii, timp, loc III. ntrebri pentru aflarea activitii ntreprinse dup comiterea infraciunii Ascultarea prii vtmate Partea vtmat este persoana creia i-au fost cauzate prin svrirea infraciunii suferine morale sa psihice, ori pagube materiale. Are tendina de a prezenta lucrurile exagerat din dorina rzbunrii sau pentru a obine despgubiri civile substaniale - discuii cu privire la posibilitatea audierii sale ca martor. Aceleai faze de audiere, aceleai categorii de ntrebri. Audierea prii vtmate n condiii speciale cnd se afl n stare grav. Se ia legtura cu medicul curant cruia i se cere consimmntul, informaii despre leziuni, luciditate. Se pun ntrebri scurte despre relaiile anterioare, despre fapt. Partea vtmat poate fi ascultat repetat sau confruntat cu alte persoane. 61. Particularitatile ascultarii banuitului si invinuitului. Care sunt procedeele folosite de ofiterul de urmarire penala in situatiile de conflict. Ascultarea nvinuitului sau inculpatului nvinuitul este persoana central n procesul penal n jurul creia se desfoar ntreaga activitate de administrare a probelor pn la stabilirea adevrului. Pregtirea ascultrii informaii despre fapt i persoana fptuitorului Fazele ascultrii:

discuii prealabile relatri libere fr ameninri, ipete, enervri dac neag i se abate i se pun ntrebri cerndu-i-se amnunte despre alibiu, care se verific ntrebri i prezentarea probelor : - tactica audierii progresive - tactica audierii frontale ascultarea repetat 62.Particularitatile ascultarii minorilor. Participarea specialistului la ascultare. Ascultarea minorilor A. Pregtirea ascultrii: informaii despre fapt i persoana minorului de la prini, rude, pedagogi sau colegi Factori ce intervin: experiena de via redus, emotivitate ridicat, subiectivitate, fantezie prolific etc. Unii vor s braveze s fac pe eroii s pstreze secretul, s completeze relatarea cu fapte din imaginaie. B. Fazele ascultrii Discuii prealabile despre preocupri, coal pentru a-i nvinge timiditatea i a ctiga ncredere Relatri libere ntrebri 3 categorii: activiti anterioare; fapt; dup svrirea faptei 63.Notiunea si sarcinile confruntarii.Procedee tactice de interogare la confruntare. Confruntarea este o activitate procesual de urmrire penal i const n ascultarea a dou persoane, care au o calitate n cadrul procesului penal, una n faa celeilalte, ambele fiind ascultate separat Este o ascultare repetat i simultan a dou persoane audiate anterior ntre declaraiile crora exist evidente contradicii A. Pregtirea date despre contradicii i persoanele confruntate B. Procesul confruntrii se recomand introducerea n cabinet mai nti a persoanelor sincere apoi a celeilalte pentru a realiza elementul surpriz; Ambele persoane stau cu faa spre organul de urmrire penal pentru a le observa mimica i gesturile. Persoana nesincer are nevoie de mari eforturi pentru a-i controla expresiile, gesturile, fluena vorbirii. ntrebri: dac se cunosc, relaii, despre fapt Rezultatele confruntrii se consemneaz ntr-un proces verbal care constituie mijloc de prob 64.Tactica perchezitiei si a ridicarii de obiecte si documente. Percheziia este o activitate tactic desfurat de organele judiciare n scopul descopeririii ridicrii obiectelor, documentelor sau valorilor ce prezint importan pentru cauzacercetat precum i n vederea descoperirii persoanelor care se ascund rspunderi penale. 2.Percheziia persoanei se face prin cutarea obiectelor i a urmelor pe i n corpul omului, pe i n interiorul mbrcmintei. Se percheziioneaz: mbrcmintea, bagajele, corpul omului, animalele nsoitoare, examenradiologic, se administreaz purgative pentru eliminarea obiectelor. 3.Percheziia n ncperi:Pregtire: date despre obiecte, persoan, locul percheziiei, pregtirea echipei i a mijloacelor tehnice i doi martori asisteni.Faze :-se ia cunotin de locul percheziionat i se mparte munca echipei pe ncperi-cutarea obiectelor n funcie de natur, dimensiuni etc., n perei, duumele, mobilier,vaze cu flori etc.; persoanele interesate sunt urmrite spre a vedea cum reacioneaz. 4.Percheziionarea locului deschis: curte, grdin, terenuri cultivate; 2 faze: recunoatere icercetarea minuioas cu detector, sonde etc .5.Fixarea percheziiei n procesul verbal:-partea introductiv-partea descriptiv-partea final 6.Ridicarea de obiecte sau acte este asemntoare cu percheziia dar se tie la cine se aflobiectul cutat iar deintorul nu neag.Se ncheie un proces verbal cuprinznd trei pri. Organul de urmrire penal este n drept s efectueze percheziie dac din probele acumulate sau din materialele activitii speciale de investigaii rezult o presupunere rezonabil c ntr-o anumit ncpere ori ntr-un alt loc sau la o anumit persoan se pot afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la svrirea infraciunii, obiecte i valori dobndite de pe urma infraciunii, precum i alte

obiecte sau documente care ar putea avea importan pentru cauza penal i care prin alte procedee probatorii nu pot fi obinute Percheziia se poate efectua i n scopul descoperirii unor persoane cutate, a unor cadavre sau a altor date importante pentru cauza penal. Percheziia se efectueaz n baza ordonanei motivate a organului de urmrire penal i numai cu autorizaia judectorului de instrucie. n cazurile ce nu sufer amnare sau n caz de delict flagrant, percheziia se poate efectua n baza unei ordonane motivate a procurorului, fr autorizaia judectorului de instrucie, urmnd ca acestuia s i se prezinte imediat, dar nu mai trziu de 24 de ore de la terminarea percheziiei, materialele obinute n urma percheziiei, indicndu-se motivele efecturii ei. Judectorul de instrucie verific legalitatea acestei aciuni procesuale. n cazul constatrii faptului c percheziia a fost efectuat legal, judectorul de instrucie confirm rezultatul acesteia printr-o ncheiere motivat. n caz contrar, prin ncheiere motivat, recunoate percheziia ca fiind ilegal. Ridicarea de documente ce conin informaii care constituie secret de stat, comercial, bancar, precum i ridicarea informaiei privind convorbirile telefonice se fac numai cu autorizaia judectorului de instrucie. n caz de necesitate, la efectuarea percheziiei sau ridicrii de obiecte i documente poate participa interpretul sau specialistul. La efectuarea percheziiei sau ridicrii de obiecte i documente trebuie s fie asigurat prezena persoanei la care se face percheziia sau ridicarea ori a unor membri aduli ai familiei acesteia, ori a celor care reprezint interesele persoanei n cauz. Dac prezena acestor persoane este imposibil, se invit reprezentantul autoritii executive a administraiei publice locale. Ridicarea de obiecte i documente sau percheziia n ncperile instituiilor, ntreprinderilor, organizaiilor i unitilor militare se efectueaz n prezena reprezentantului respectiv. Persoanele la care se efectueaz percheziia sau ridicarea de obiecte i documente, precum i specialitii, interpreii, reprezentanii, aprtorii, au dreptul s asiste la toate aciunile organului de urmrire penal i s fac n legtur cu aceasta obiecii i declaraii care vor fi consemnate n procesul-verbal. Este interzis de a efectua ridicri de obiecte i documente sau de a face percheziii n timpul nopii, cu excepia cazurilor de delict flagrant.n baza ordonanei de efectuare a percheziiei sau a ridicrii de obiecte i documente cu autorizaia judectorului de instrucie, persoana care efectueaz urmrirea penal este n drept s intre n domiciliu sau n alte ncperi Pn la nceperea percheziiei sau ridicrii de obiecte i documente, reprezentantul organului de urmrire penal este obligat s nmneze, sub semntur, persoanei la care se face percheziia sau ridicarea copia de pe ordonana respectiv. Ordonana trebuie s conin, pe lng datele prevzute la art. 255, date cu privire la obiectele sau documentele cutate. La ridicarea de obiecte i documente, dup prezentarea ordonanei, reprezentantul organului de urmrire penal cere s i se predea obiectele sau documentele care urmeaz a fi ridicate, iar n caz de refuz, procedeaz la ridicarea lor forat. Dac obiectele sau documentele ce urmeaz a fi ridicate lipsesc la locul indicat n ordonan, persoana care efectueaz urmrirea penal este n drept s fac percheziie. Rezultatul percheziiei urmeaz a fi prezentat, pentru verificare, judectorului de instrucie n termen de 24 de ore, n conformitate cu prevederile prezentului cod. n cadrul efecturii percheziiei, dup prezentarea ordonanei, reprezentantul organului de urmrire penal cere s i se predea obiectele i documentele menionate n ordonan. Instituiile financiare nu pot invoca secretul bancar drept motiv pentru a refuza prezentarea documentelor solicitate. Dac obiectele i documentele cutate se predau benevol, persoana care efectueaz urmrirea penal se limiteaz la ridicarea acestora, fr a mai efectua alte msuri de investigaii. Toate obiectele i documentele ridicate se prezint tuturor persoanelor prezente la efectuarea percheziiei sau ridicrii. Obiectele i documentele descoperite n timpul percheziiei sau ridicrii, a cror circulaie este interzis de lege, trebuie ridicate indiferent de faptul dac au sau nu legtur cu cauza penal. La efectuarea percheziiei sau ridicrii de obiecte i documente, persoana care efectueaz urmrirea penal are dreptul s deschid ncperile i depozitele ncuiate dac proprietarul refuz s le deschid benevol, evitndu-se deteriorarea nejustificat a bunurilor. La efectuarea percheziiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi menionat n procesul-verbal Organul de urmrire penal este obligat s ia msuri pentru a nu se da publicitii circumstanele privitor la viaa intim a persoanei, constatate n legtur cu efectuarea percheziiei sau ridicrii. Persoana care efectueaz urmrirea penal are dreptul s interzic persoanelor aflate n ncpere sau la locul unde se efectueaz percheziia, precum i persoanelor care au intrat n aceast ncpere sau au venit n acest loc, s plece ori s comunice ntre ele sau cu alte persoane pn la terminarea percheziiei. n caz de necesitate, ncperea sau locul unde se efectueaz percheziia pot fi luate sub paz.

n cazul n care exist temeiuri de a efectua percheziia sau ridicarea n ncperi, reprezentantul organului de urmrire penal poate extrage obiecte i documente ce au importan pentru cauz care se afl n hainele, n lucrurile sau pe corpul persoanei la care se efectueaz aceast aciune de urmrire penal. Percheziia corporal fr ntocmirea ordonanei despre aceasta i fr autorizaia judectorului de instrucie se poate efectua: 1) la reinerea bnuitului, nvinuitului, inculpatului; 2) la aplicarea fa de bnuit, nvinuit, inculpat a msurii preventive de arestare; 3) n cazul n care exist suficiente temeiuri de a presupune c persoana prezent n ncperea unde se efectueaz percheziia sau ridicarea poate purta asupra sa documente sau alte obiecte care pot avea importan probatorie n cauza penal. Percheziia corporal sau ridicarea de obiecte se efectueaz de reprezentantul organului de urmrire penal, cu participarea, dup caz, a unui specialist de acelai sex cu persoana percheziionat. 65.Notiunea, sarcinile si varietatile experimentului de ancheta. Experimentul: const n msurarea efectelor modificrii unei variabile asupra altei variabile Experimentele, de aceea, au avantajul c pot stabili cauzalitatea. Dezavantajul major este c este dificil de gsit sau de creat grupuri care s fie similare. Caracteristici:selectarea eantioanelor de indivizi din populaia cunoscut; alocarea eantioanelor la diferite condiii experimentale; modificarea planificat a uneia sau a mai multor variabile; msurarea unui numr mic de variabile; ontrolul celorlalte variabile; de obicei implic testarea unor ipoteze; Ancheta: const n colectarea informaiilor ntr-o form standardizat de la grupuri de oameni pentru a determina dac exist o tendin general care leag dou sau mai multe variabile Caracteristici: selectarea eantioanelor de indivizi din totalul populaiei; colectarea unei cantiti relativ mici de date ntr-o form standardizat, de la fiecare individ; de obicei, implic chestionare sau interviuri structurate; O trstur principal a experimentului este c necesit o bun cunoatere prealabil a ceea ce trebuie fcut. El este o tehnic precis ce poate fi utilizat doar ntr-un mod restrictiv, cu foarte mult munc pentru pregtirea sa. Un experiment este un studiu extrem de concentrat - sunt luate n calcul doar cteva variabile, deseori o singur variabil independent i o singur variabil dependent. Aceste variabile trebuie selectate cu extrem de mult atenie, pe baza unei cercetri anterioare ori pe baza prediciei rezultate dintr-o teorie. Problema major pentru experimente este c de multe ori ceea ce trebuie studiat nu este suficient de bine cunoscut pentru a permite o concentrare asupra variabilei sensibile. Att ancheta, ct i studiul de caz sunt mai flexibile din acest punct de vedere: la anchete, variabilele tind s fie numeroase; n studiile de caz exist posibilitatea de a dezvolta sau chiar de a schimba variabilele asupra crora trebuie concentrat atenia. 66.Notiunea,esenta si tipurile prezentarii spre recunoastere. Aceasta constituie activitatea prin intermediul creia se urmrete identificarea persoanelor, cadavrelor, lucrurilor sau animalelor care au legtur cu cauza prin mijlocirea persoanei care le-a perceput anterior i a reinut n memorie semnalmente, trsturi exterioare ale persoanelor ori caracteristicile obiectelor i animalelor Pregatirea prezentarii pentru recunoastere a)studierea materialului cauzei obiectul prezentarii pt recunoastere, subiectii procesuali care vor fi chemati sa faca recunoasterea (trebuie sa li se cunoasca posibilitatea de perceptie, fixare si redare) determinarea conditiilor in care a avut loc perceptia. b)ascultarea prealabila. Sunt vizate mai multe obiective - cunoasterea exact a posibilitatilor reale de perceptie, fixarea si redarea ale pers respective - determinarea conditiilor de loc timp si mod de perceptie precum si factorii subiectivi ce ar fi putut influenta procesul de perceptie senzoriala - stabilirea volumului de date referitor la caracteristicilor de identificare pe care persoana le-a perceput si numarat c)organizarea prezentarii pt recunoastere este necesar sa se faca in conditii cat mai apropiate cu cele existente in momentul observarii persoanelor de identificat de catre martori victime etc d)persoana care va fi prezentata pt recunoastere. Trebuie imbracata in aceleasi haine in care a fost observata de martor sau haine asemanatoare daca afost deghizat vor fi folosite aceleasi elemente de

deghizaj. Se va alege un grup de persoane in care va fi introdusa persoana de recunoscut. Alegerea celor din grup se va efectua cu respectarea criteriilor de asemanare privind varsta talia etc Daca recunoasterea se face dupa scris sau dupa voce se vor alege persoane din grup si in functie de voce. Niciuna din persoanele schimbate in grup sa nu fie cunoscute de martor Efectuarea prezentarii pentru recunoastere In incapere vor fi invitati mai intai cele 3 persoane alese pt alcatuirea grupului in care va fi in trodusa persoana care urma a fi recunoscuta. In camera vor fi prezenti si martorii asistenti. Persoanele se vor pune in vedere si nu au voie sa vorbeasca sau sa faca semne. In continuare persoana de identificat se va cere sa ocupe un loc in cadrul grupului pt a nu crea suspiciuni. Este invitata apoi persoana care a face recunoasterea care pana atunci a stat in camera alaturata.organul judiciar cere martorului sa examineze persoanele din grup si sa declare daca recunoate pe vreuna din ele. Pe parcursul recunoasterii este interzis sa se pronunte numele vreunei persoane sau sa-si faca anumite gesturi caare pot fi interpretate ca elemente de sugestie. Daca martorul nu recunoaste persoana pot fi avute in vedere 2 situatii - martorul sau victima a identificat persoana dar a evitat sa declare in momentul recunoasterii informand despre asta ulterior organul judiciar - martorul nu a recunoscut pers fie ca nu avut suficiente elemente de identificare pe care sa se bazeze fie in grup a fost introdusa o alta pers decat cea cautata este recomandabil ca martorului sau victimei sa i se indice sa nu devlare imediat ca nu recunoaste pers si sa astepte la scoaterea grupului din incapere. Mai este necesar sa fie avute in vedere urmatoarele reguli - pers care urmeaza a fi recunoscuta de mai multi martori va fi prezentata separat fiecarei dintre acestia in aceleasi conditii si acelasi grup dar in care isi va schimba locul de fiecare data. - Daca sunt mai multe pers care ur,meaza sa fie recunoscute de un singur martor acestea vor fi prezentate pe rand, in grupuri avand fiecare data alta alcatuire. Recunoaterea persoanei dup fotografie Recunoaterea persoanelor dup mers 5. Prezentarea pentru recunoatere a lucrurilor De regul, lucrurile sunt prezentate pentru recunoatere persoanelor sau prilor vtmate dup ce acestea au fost gsite i nainte de a li se restitui. Persoana care este chemat s fac recunoaterea este mai nti ascultat cu privire la caracteristicile lucrurilor respective, dup care le-ar putea recunoate.Obiectul poate fi prezentat i individual, dac nu se gsesc altele asemntoare. n categoria lucrurilor pentru recunoatere, dup prerea noastr, pot intra i mijloacele de transport, auto sau cele cu traciune animal. n cazul infraciunilor silvice acestea pot fi prezentate pentru recunoatere att persoanelor vtmate ct i martorilor.Prezentarea se face n mod individual dup o prealabil ascultare a persoanei 6. Prezentarea pentru recunoatere a animalelor De regul aceasta activitate se desfoar la locul unde animalele sunt adpostite n ferme sau la stn (pe timpul perioadei de punat) ori n grajduri particulare la domiciliul persoanelor fizice sau juridice. O condiie ca s se poat realiza prezentarea pentru recunoatere este consimmntul persoanei de a accepta ptrunderea n curte sau incinta fermei. n caz negativ se va proceda la efectuarea percheziiei domiciliare. n cazul animalelor putem ntlni dou situaii: - recunoaterea animalului de ctre persoana vtmat; n aceast situaie, cu ocazia recunoaterii animalului (prezentat alturi de altele, n grup, sau individual) trebuie s se observe reacia animalului la apropierea persoanei care face recunoaterea, cum reacioneaz la strigarea pe nume i alte amnunte de acest gen - recunoaterea animalului care a fost folosit la comiterea infraciunii silvice (transportul materialului lemnos sau la distrugerea prin punare); prin recunoaterea animalului (sau animalelor) de ctre martor se poate ajunge la identificarea deintorului acestora i implicit la autorul faptei. 7. Fixarea rezultatelor Principalul instrument juridic de fixare a acestei activiti este procesul-verbal 67. Tactica prezentarii spre recunoastere a persoanelor vii. Criminalistica a elaborat urmatoarele reguli tactice pentru procesul de recunoastere:1 aratarea subiectului recunoscut intr-un grup de subiecti luati, aratarea intr-un grup de subiecti luati a unui singur subiect recunoscut,
1

aratarea subiectului recunoscut in grupuri diferite de subiecti luati, pastrarea caracterului conectat in procesul de recunoastere. A arata subiectul recunoscut intr-un grup de subiecti luati inseamna de obicei ca subiectul recunoscut si subiectii luati sunt aratati impreuna intr-un grup. A se arata doar un singur subiect recunoscut intr-un grup de subiecti luati, sub nici o conditie nu pot fi aratati impreuna intr-un grup alti subiecti, a caror identitate trebuie sa fie descoperita prin recunoastere in acelasi caz penal. Regula trebuie pastrata fara exceptii privitoare la tipul subiectului, in mod special atunci cand este vorba de recunoasteri de persoane vii in natura dupa caracteristicile exterioare. 2 Datorita faptului ca numarul minimal de obiecte prezentate intr-un grup este de trei, identificarea curenta a trei persoane identificabile intr-un grup comun ar insemna aratarea a cel putin noua persoane. Daca regula nu ar fi respectata, ar duce la confuzii in recunoasterea persoanelor si observarea focala a grupului de persoane aratate ar deveni imposibila. Procurarea persoanelor neimplicate in evenimentul de investigatie pentru recunoastere ramane o problema. Pentru motivele mai sus mentionate majoritatea ofiterilor de politie efectueaza recunoasterea bazata pe fotografii, pentru implementarea careia este nevoie de mai putina pregatire. Persoana care recunoaste are in vedere felul in care o persoana recunoscuta arata ultima data cand a observat-o. Din acest motiv este important sa nu schimbam figura persoanei recunoscute in mod susbtantial pentru a evita riscul obstructionarii scopului recunoasterii.3 Daca figura persoanei recunoscute s-a schimbat de la ultima observare, este necesar sa se obtina prin orice mijloace cea mai apropiata similaritate cu figura originala/ tundere, radere a fetei, furnizarera de imbracaminte similara etc/. Chipul unei persoane este pregatit conform modului in care persoana recunoscuta arata atunci cand a fost observata de catre persoana care face recunoasterea. Vestimentatia si figura persoanelor luate sunt de asemenea aranjate in asa fel incat persoana identificata sa nu para ca se diferentiaza in mod clar de restul grupului la prima vedere. As dori sa subliniez, pe scurt, utilizarea regulilor tactice criminalistice in indeplinirea particulara a recunoasterii prin intermediul studiului de caz. 68. Tactica prezentarii spre recunoastere a cadavrelor, animalelor, obiectelor ,documentelor. Prezentarea pentru recunoatere a animalelor De regul aceasta activitate se desfoar la locul unde animalele sunt adpostite n ferme sau la stn (pe timpul perioadei de punat) ori n grajduri particulare la domiciliul persoanelor fizice sau juridice. O condiie ca s se poat realiza prezentarea pentru recunoatere este consimmntul persoanei de a accepta ptrunderea n curte sau incinta fermei. n caz negativ se va proceda la efectuarea percheziiei domiciliare. n cazul animalelor putem ntlni dou situaii: - recunoaterea animalului de ctre persoana vtmat; n aceast situaie, cu ocazia recunoaterii animalului (prezentat alturi de altele, n grup, sau individual) trebuie s se observe reacia animalului la apropierea persoanei care face recunoaterea, cum reacioneaz la strigarea pe nume i alte amnunte de acest gen4; - recunoaterea animalului care a fost folosit la comiterea infraciunii silvice (transportul materialului lemnos sau la distrugerea prin punare); prin recunoaterea animalului (sau animalelor) de ctre martor se poate ajunge la identificarea deintorului acestora i implicit la autorul faptei. Recunoasterea cadavrelor. Recunoasterea cadavrelor prezinta o serie de dificultati specifice, sub raport tactic fiind necesara aplicarea de reguli, dintre care unele se deosebesc de cele ale recunoasterii persoanelor. Recunoasterea obiectelor poate viza mai multe aspecte. Pe de o parte, sunt obiectele presupuse a fi fost folosite de catre autor in savarsirea faptei, obiecte de imbracaminte purtate in acel moment, mijloace de transport cu care a venit sau plecat de la locul faptei care trebuie recunoscute de victima sau de martorul ocular. Refacerea documentelor deteriorate cum sunt cele arse ori rupte, este adeseori absolut necesara solutionarii unei cause penale sau civile. Prin reconstituirea inscrisurilor disparute, pe baza metodelor criminalistice, avem in vedere inscrisurile degradate sau distruse partial, respectiv numai pe acelea la care este posibila refacerea. Refacerea inscrisurilor rupte sau taiate este o operatie ce se efectueaza in mai multe etape. Refacerea propriu-zisa se face de la colturile si marginile actului continuandu-se cu celelalte fragmente, pe baza
2 3 4

formei marginilor acestora, a directiei randurilor, a urmelor de pliere, a continutului ori a altor elemente grafice care permit stabilirea succesiunii fragmentelor de hartie.Fragmentele de hartie se fixeaza intre 2 placi de sticla sau 2 coperti de plastic transparent care se lipesc pe margini cu o banda adeziva. Nu este permisa lipirea directa abucatilor de hartie su folosirea benzilor adezive. Refacerea documentelor arse necesita procedee laborioase si o atentie deosebita pentru prevenirea distrugerii definitive. Transportarea inscrisurilor carbonizate se face in cutii cu vata care sa nu preseze hartia arsa si sa nu permita lovirea acesteia de peretii cutiei. Examinarea in laborator necesita asigurarea elasticitatii hartiei prin pulverizarea cu vapori de apa si ulei de ricin. Revelarea scrisului de pe hartia carbonizata este posibila prin fotografierea separatoare de culori, prin folosirea radiatiilor ultraviolete si in special cu ajutorul radiatiilor infrarosii. Refacerea inscrisurilor supuse la actiunea apei- este posibila in functie de mai multi factori si anume: calitatea hartiei si calitatea cernelii, timpul cat inscrisul a stat in apa, vechimea actului, compozitia apei, gradul de poluare, aciditate, etc. 69.Tactica dispunerii si efectuarii expertizei judiciare.Concluziile expertului si principiile de apreciere. Expertiza se dispune n cazurile cind pentru constatarea circumstanelor ce pot avea importan probatorie pentru cauza penal snt necesare cunotine speciale n domeniul tiinei, tehnicii, artei sau meteugului. Posedarea unor asemenea cunotine speciale de persoana care efectueaz UP sau de judector nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea prilor, de organul de UP sau de instana de judecat, i din oficiu de organul de UP. Prile, din iniiativ proprie i pe cont propriu, snt n drept s nainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanelor care, n opinia lor, vor putea fi utilizate n aprarea intereselor lor. Raportul expertului care a efectuat expertiza la cererea prilor se prezint organului de UP, se anexeaz la materialele cauzei penale i urmeaz a fi apreciat o dat cu alte probe. n calitate de expert poate fi numit orice pers. care posed cunotine necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstanele aprute n legtur cu cauza penal i pot avea importan probatorie pentru cauza penal. Fiecare dintre pri are dreptul s recomande un expert pentru a participa la efectuarea expertizei. Efectuarea expertizei criminalistice Procedand la efectuarea unei expertize criminalistice, expertul parcurge de regula urmatoarele etape 1. Studierea i insusirea obiectului lucrarii este faza n care luand contact cu materialeletrimise spre examinare expertul i stabileste genul de expertiza ce urmeaza a fi realizata,apreciaza dac sub aspect cantitativ i calitativ materialul primit este corespunzator, i eventualcere completarea lui, 2. Examinarea separata a matarialului n litigiu i a celui de comparaie, 3. Examinarea comparativ am tratat-o la partea dedicata identificarii criminalistice.Amintim ns din nou faptul ca ea cuprinde ca procedee de examinare confruntarea, examinareacontinuitatii liniare i suprapunerea imaginilor. 4. Demonstratia este faza n care expertul, in baza constatarilor fcute va invoca argumentedin planul logicii, al criteriilor de demonstratie matematica, i al ilustrarii vizuale pentrusustinerea afirmatiilor sale. Demonstratia se va referiattla elementele de identitate,cti la celede neidentitate, iar n funcite de ponderea i natura acestora va fi formulata. 4. Concluzia. Chestiunea concluziilor i a fundamentarii acestora a fost, de asemenea,tratata n cadrul identificarii criminalistice. Momentul final al realizrii expertizei, alturi de redactarea raportului de expertizcriminalistic, este cel al formulrii concluziilor. Trebuie evitate ns exprimrile echivoce,care las loc de interpretri. Este adevrat c n cele din urm organul judiciar va decide,dar, alturi de celelate probe din dosar, expertiza trebuie s asigure o imagine exact (tiinific ) asupra anumitor mprejurri i nu imagini alternative ( subiective deci ) asuprafaptei.Prin formularea concluziilor expertul trebuie s rspund la obiectivele stabilite, pe baza datelor rezultate din investigarea criminalistic, vizual i instrumental sau analitic,ct i a prerii sale de specialist, n baza cunotiinelor i experienei profesionale personale. n msura n care din constatri se desprind elemente suplimentare, utile i necesare pentru soluionarea cauzei, n virtutea rolului su activ, expertul i va extinde cercetarea i asupra acestora pentru o examinare complet. Se evit astfel ordonarea unor suplimente de expertiz

70.Tactica retinerii banuitului. Organul de urmrire penal are dreptul s rein persoana, dac exist o bnuial rezonabil privind svrirea unei infraciuni pentru care legea prevede pedeapsa cu nchisoare pe un termen mai mare de un an, numai n cazurile: 1) dac aceasta a fost prins n flagrant delict; 2) dac martorul ocular, inclusiv victima, indic direct c anume aceast persoan a svrit infraciunea; 3) dac pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori n unitatea ei de transport snt descoperite urme evidente ale infraciunii; 4) dac la locul svririi infraciunii snt descoperite urmele lsate de ctre aceast persoan. n alte circumstane care servesc temei pentru o bnuial rezonabil c o persoan a svrit infraciunea, aceasta poate fi reinut numai dac a ncercat s se ascund ori nu i s-a putut constata identitatea.Reinerea persoanei bnuite poate fi dispus i dac exist temeiuri rezonabile de a presupune c aceasta se va sustrage de la urmrirea penal, va mpiedica aflarea adevrului sau va svri alte infraciuni. nregistrarea infraciunii se efectueaz imediat, dar nu mai trziu de 3 ore de la momentul aducerii persoanei reinute la organul de urmrire penal, iar n cazul n care fapta pentru care persoana a fost reinut nu este nregistrat n mod corespunztor, persoana se elibereaz imediat, cu excepia prevzut la art.273 alin.(1) pct. Reinerea persoanei n condiiile prezentului articol nu poate depi 72 de ore din momentul privrii de libertate. n cazul n care reinerea persoanei se efectueaz pentru stabilirea identitii ei, perioada de reinere nu poate depi 6 ore. Reinerea minorului nu poate depi 24 de ore. Persoana reinut n condiiile prezentului articol, pn la expirarea termenului prevzut la alin.(5) i (6), trebuie s fie adus ct mai curnd posibil din momentul reinerii n faa judectorului de instrucie pentru a fi examinat chestiunea arestrii sau, dup caz, a eliberrii acesteia. Demersul privind arestarea persoanei reinute urmeaz a fi naintat cu cel puin 3 ore nainte de expirarea termenului de reinere. Procurorul, n termenele prevzute la alin. (5) i (6), va emite o ordonan de eliberare a persoanei reinute fie, dup caz, va nainta demersul, conform art.307, judectorului de instrucie. Persoana reinut va fi audiat n conformitate cu prevederile art.103 i 104, dac accept s fie audiat. Persoana care efectueaz reinerea este n drept s supun persoana reinut percheziiei corporale n condiiile art.130. Dac la reinere se stabilete prezena unor vtmri sau leziuni corporale ale persoanei reinute, persoana care efectueaz urmrirea penal nentrziat l va informa pe procuror, care va dispune imediat efectuarea unei constatri medico-legale sau, dup caz, a unei expertize medico-legale pentru a constata originea i caracterul vtmrilor sau leziunilor. Dreptul cetenilor de a prinde persoana bnuit de svrirea infraciunii Oricine este n drept s prind i s aduc forat la poliie sau la o alt autoritate public persoana prins asupra faptului svririi unei infraciuni sau care a ncercat s se ascund ori s fug imediat dup svrirea infraciunii. 71.Actiunile de urmarire penala: notiunea ,clasificarea si participantii. ;Aciunea de urmrire INTEROGAREA Interogarea sau declaraiile - este cea mai rspndit aciune de urmrire, care n acelai timp e i destul decomplicat. Declaraiile, sunt informaiile orale sau nscrise, date n cadrul procesului penal de ctre persoan, care au importan pentru justa soluionare a cauzei.LPP prevede urmtoarele tipuri de interogare audiere:- interogarea bnuitului - art. 104 CPP;- interogarea nvinuitului - art. 104 CPP;- interogarea martorilor - art.105 - 110 CPP;interogarea parii vtmate art. 111 CPP;interogarea i audierea prii civile i priicivilmente responsabile art. 112 CPP. Confruntarea - art. 113 CPP - prezint interogarea simultan a 2 persoane anterior interogate n depoziiilecrora sunt prezente contradicii eseniale. Prezentarea spre recunoatere art. 116 - 117 CPP, potrivit legislaiei n vigoare pot fi evideniateurmtoarele tipuri de prezentri spre recunoatere:- a persoanei vii; - a persoanei dup fotografie; - aobiectelor; - a cadavrului; Ridicarea de obiecte i documente se petrece conform - art. 126, 127, 128 CPP organul de urmrire penal este n drept s ridice obiectele sau documentele care au importan pentru cauza penal dac probele acumulate sau materialele de investigaie operative indic exact locul i persoana la care se aflacestea.

Percheziia este o aciune de urmrire penal, care const n cercetarea forat a ncperilor, a mijloacelor de transport, loturilor de pmnt, a unor persoane, mbrcmintea acestora i lucrurilor personale n scopuldepistrii i ridicrii izvoarelor de probare i a informaiilor de orientare care au o importan pentru justasoluionare a cauzei penale. VERIFICAREA DECLARAIILOR LA LOCUL INFRACIUNIIReconstituirea faptei - art. 122 CPP Organul de urmrire penal din oficiu sau la cererea participanilor, precum i n instana de judecat, considernd c este necesar pentru verificarea i precizarea unor date, pot proceda la reconstituirea integral sau parial a faptei la faa locului. sechestrul averii expertiza art. 142-153 CPP art. 143 CPP enumera cazurile de petrecere obligatorie a expertizei, pentru petrecerea expertizei organul de urmrire penal ntocmete o ordonan despre numirea expertizei, ea poate fi numit din oficiu ori la cererea prilor. Fiecare dintre pri are dreptul s recomande un expert pentru a participa la efectuarea expertizei. Colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativ Organul de urmrire penal este n drept scolecteze mostre care reflect particularitile omului viu, cadavrului, animalelor, substanei, obiectuluidac investigaia lor are importan pentru cauza penal. Reinerea - art. 165-174 CPP, constituie reinere privarea persoanei de libertate, pe o perioad scurt detimp, dar nu mai mult de 72 de ore n locurile i condiiile stabilite de lege 72.Pregatirea catre interogare. n cele ce urmeaz vom prezenta procedeele tactice de ascultare a nvinuitului cunoscute n practica autoritilor judiciare : Folosirea ntrebrilor de detaliu ntrebrile de aceast natur se folosesc pentru a obine de la nvinuit amnunte referitoare la diferitele mprejurri ale faptei svrite, care s permit verificarea explicaiilor lui. Scopul utilizrii acestor ntrebri este de a demonstra bnuitului netemeinicia susinerilor sale i de a-l determina s renune la negarea faptelor svrite. Ascultarea repetat Acest procedeu const n reaudieri ale nvinuitului cu privire la aceleai fapte, mprejurri, amnunte, la intervale diferite de timp. ntre diversele declaraii ale nvinuitului vor apare, inevitabil, contraziceri, nepotriviri, cu toate ncercrile de a reproduce cele relatate anterior, pentru c detaliile nu vor putea fi puse la punct, nu vor putea fi repetate, cu toate pregtirile fcute n acest sens de ctre acesta, demonstrndu-i-se, astfel, netemeinicia afirmaiilor pe care le-a fcut anterior i totodat, putnd fi determinat s recunoasc adevrul. Ascultarea sistematic Acest procedeu se folosete att n cazul nvinuitului sincer, pentru a-l ajuta s lmureasc complet toat problematica cauzei, mai ales n cauzele complexe, ct i al celor nesinceri pentru c i oblig s dea explicaii logice i cronologice la toate aspectele privind nvinuirea. n cadrul acestui procedeu, prin intermediul ntrebrilor problem, nvinuitului i se solicit s clarifice sistematic cum a conceput i pregtit infraciunea, persoanele participante i modul n care a acionat fiecare. Ascultarea ncruciat Scopul acestui procedeu este de a nfrnge sistemul de aprare al nvinuitului nesincer, care se situeaz pe poziia negrii totale a faptelor svrite. Este un procedeu ofensiv i const n ascultarea aceluiai nvinuit de ctre doi ori mai muli anchetatori ce s-au pregtit n mod special n acest scop i cunosc problemele cauzei n care se face ascultarea. Avantajul const n faptul c nvinuitului sau inculpatului nu i se d posibilitatea s-i pregteasc rspunsuri mincinoase, ntrebrile fiind adresate de fiecare anchetator alternativ, ntr-un ritm susinut, alert. Tactica complexului de vinovie Acest procedeu const n adresarea alternativ a unor ntrebri care conin cuvinte afectogene (critice) privitoare la fapt i la rezultatele ei i a unor ntrebri ce nu au legtur direct cu cauza. Folosirea probelor de vinovie Procedeul se folosete n ascultarea nvinuitului nesincer, care ncearc s denatureze adevrul, s ngreuneze cercetrile, recunoate faptele numai n msura n care este convins despre existena i temeinicia probelor administrate mpotriva sa. Aceasta presupune ca nvinuitului ascultat s i se

consemneze declaraia, indiferent de poziia avut fa de faptele pentru care este nvinuit, ntruct numai astfel se poate adopta procedeul tactic de ascultare adecvat. Ascultarea unui nvinuit sau inculpat despre activitatea celorlali participani la svrirea infraciunii Procedeul se aplic atunci cnd n cauz exist mai muli nvinuii /inculpai participani la svrirea aceleai infraciuni. Cunoaterea nvinuiilor, inculpailor implicai n cauz permite anchetatorului s gseasc veriga cea mai slab n rndul participanilor i cu aceasta s nceap ascultarea. Se solicit celui ascultat s declare ceea ce cunoate despre activitatea celorlali participani la infraciune, lsndu-i-se impresia c persoana sa intereseaz mai puin organul de urmrire penal. Procedeul justificrii timpului critic Acest procedeu se folosete, de regul, atunci cnd bnuitul refuz s fac declaraii. Cunoscndu-se activitatea bnuitului i se va solicita s declare locul unde s-a aflat, cu cine a luat legtura, ce a ntreprins nainte, n timpul i dup svrirea infraciunii. Explicaiile date vor fi verificate minuios pe zile, ore, minute i locuri. De asemenea, procedeul se folosete n ascultarea infractorilor nesinceri, refractari, oscilani n declaraii, care ncearc s ngreuneze aflarea adevrului. Acestora li se va cere s arate ce au fcut pe zile i ore, s prezinte locurile unde s-au aflat i persoanele cu care au luat legtura. 73.Pregatirea catre reconstituirea faptei.Regulile principale a reconstituirii. n cursul c ercetarii unor cauze apare necesitatea reconstituirii savirsirii intregii fapte sau a uneia din impre j urarile acesteia. Aceasta activitate de tactica criminalistica permite verificarea probatoriului administrati chiar obinerea unor probe noi.Reconstituirea se va face sub conducerea anchetatorului, asigurand i prezenta celor ale caror declaratii severifica, persoanele implicate n activitatea verificata ( autorul victima, experti ). Victima va fi inlocuita cu oalta persona de aceeasi costitutie fizica dac exista temerea ca participarea ar putea sa-i produca emotii puternice generate de retrairea evenimentelor. dup ajungerea la locul reconstituirii, se verifica stareagenerala, asigurarea pazei, limitarea accesului strainilor, prezenta martorilor asistenti. Dac urmeaza a sereconstitui imprejurari complexe sau vor exista mai multe variante ale faptei ce urmeaza a fi reconstituite, serecomanda mai ales anchetatorilor cu mai puin experien s intocmeasc un plan al activitatii .Pentru fiecare secvena n parte se vor asigura conditiile de reluare artificiala, procedndu-se la atatea reluaricte se apreciaza ca necesare.Persoanele vor fi aezate conform relatrilor. Atunci cind exista mai multe variante prezumtive privind pozitiile i distantele, se vor reconstitui toate aceste variante separat. n situatiile n care exista mai multiautori, complici etc, care participa impreuna la reconstituire se recomand a se lsa acestora o relativ libertatede miscare. Astfel, fptuitorii arestai ori reinui nu vor fi tinuti inctuai impreun, evitnd astfel atitudini pasive sau rezultate eronate. La reconstituirea unui omor deosebit de grav, complicele a fost lasat nctusatalaturi de autor, iar n faa instantei acesta a folosit aceasta imprejurare pentru a sustine ca a avut doar oatitudine pasiva la realizarea reconstituirii, diferit de imprejurrile reale, n care nu ar fi putut interveni pentrusalvarea victimei.Infractorul aflat n stare de arest nu va fi inut pe timpul reconstituirii inctuat nici de organele de escorta i paza, de oarece i n acest caz ar putea ulterior obiecta ca nu a putut actiona diferit i nestnjenit, existnd i posibilitatea de a ascunde unele micri sau aciuni svrite la comiterea faptei.Rezultatele reconstituirii se consemneaza n procesul verbal, fiind fixate i prin fotografiere. Se recomandaretinereactmai amanuntita a desfasurarii. Vor fi descrise metodele aplicate, mijloacele tehnice utilizate,modul desfasurarii, persoane participante, actiuni executate i de ctre cine, dac s-a repetat secventa i decate ori. De asemenea vor fi consemnate eventuale discutii cu privire la fiecare reproducere n parte, observatiiale participantilor, modul de fixare al reconstituirii (foto, video). 74.Fazele interogarii. Att n faza urmririi penale ct i n faza cercetrii judectoreti, audierea nvinuitului sau inculpatului cuprinde trei etape distincte : verificarea identitii civile a nvinuitului sau inculpatului, adic cunoaterea statutului de persoan fizic a nvinuitului sau inculpatului, n sensul legii civile; ascultarea relatrii libere; adresarea de ntrebri, din partea anchetatorului n faza de urmrire penal, a procurorului i a prilor n faza cercetrii judectoreti, prin intermediul preedintelui completului de judecat i de ctre preedinte sau membrii completului tot prin intermediul preedintelui de complet.

Apoi se aduce la cunotina nvinuitului fapta care face obiectul cauzei, punndu-i-se n vedere s declare tot ceea ce tie cu privire la fapta i nvinuirea care i se aduce n legtur cu aceasta. nainte de a fi ascultat, nvinuitului i se solicit s dea o declaraie scris personal cu privire la nvinuirea adus. Prima etap a ascultrii reprezint, de fapt, primul contact dintre nvinuit i cel care efectueaz ascultarea i este hotrtoare pentru orientarea modului cum se va desfura activitatea ulterioar a organului de urmrire penal. Verificarea identitii nu constituie doar un simplu act tehnic, ci un bun prilej de a studia comportamentul nvinuitului fa de situaia n care se afl, modul cum reacioneaz la ntrebrile ce i se adreseaz, gesturile, starea de tensiune sau calmul pe care le afieaz. Aceste observaii ajut la stabilirea procedeelor tactice de ascultare; cu ct ele sunt mai complete i mai temeinice, cu att ascultarea va fi mai uoar. Ascultarea relatrii libere Aceast etap ncepe prin adresarea unei ntrebri cu caracter general prin care nvinuitului i se solicit s declare tot ceea ce are de artat n legtur cu nvinuirea ce i se aduce. n acest mod, organul de anchet judiciar ofer nvinuitului posibilitatea de a declara tot ceea ce consider c intereseaz cercetarea. nvinuitul are posibilitatea s prezinte faptele n succesiunea lor fireasc, fr a i se limita n vreun fel expunerea prin adresarea altor ntrebri. n acelai timp anchetatorul are posibilitatea s-l studieze pe nvinuit, s-l observe i s noteze omisiunile, ezitrile, aspectele cu privire la care apar contraziceri pentru ca, ulterior, pe marginea lor, s-i stabileasc procedeele tactice ce le va adopta n ascultare. n timpul ascultrii libere, anchetatorul trebuie s evite ntreruperea relatrii nvinuitului, aprobarea sau dezaprobarea afirmaiilor acestuia, s-i manifeste satisfacia sau nemulumirea. n funcie de poziia celui ascultat trebuie s dovedeasc stpnire de sine, rbdare, calm i, n general, o atitudine prin care s nu-i exteriorizeze sentimentele fa de nvinuit. Relatarea liber este un bun prilej pentru anchetator de a cunoate i de a analiza poziia nvinuitului prin compararea celor prezentate cu materialul probator existent la dosarul cauzei. Toate observaiile fcute n cursul acestei etape vor constitui temei pentru stabilirea procedeelor tactice care vor fi folosite n continuare. De aceea, chiar i atunci cnd nvinuitul neag faptele, denatureaz adevrul, nu trebuie adoptat o poziie rigid, ostil fa de acesta, deoarece exist posibilitatea ca ulterior, s i se demonstreze poziia obstrucionist n anchet. Adresarea de ntrebri i ascultarea rspunsurilor nvinuitului sau inculpatului Dup ce nvinuitul a relatat liber referitor la nvinuirea adus, i se adreseaz ntrebri cu privire la fapta ce formeaz obiectul cauzei i nvinuirii. Adresarea de ntrebri n scopul lmuririi tuturor mprejurrilor cauzei reprezint ultima etap a ascultrii nvinuitului ori inculpatului, etap n care se oglindete n cel mai nalt grad modul cum a fost pregtit aceast activitate. 75.Notiunea si continutul metodicii cercetarii anumitor categorii si grupuri de infractiuni. 76.Sursele si principiile de baza a metodicii criminalisticii. 77.Interactiunea anchetatorului cu serviciile operative si criminalistice in descoperirea infractiunilor. 78.Caracteristica criminalistica a omociderilor.Situatiile tipice de ancheta si versiunile ce pot fi elaborate. a) stabilirea cauzei si natura mortii identificarea cauzei mortii este o problema la a carei rezolvare isi dau concursul medical legist si organul de urmarire penala. Moartea poate fi consecinta unui omor sinucidere accident. b) identificarea locului in care a fost savarsit omorul este cel mai bogat in date si urme cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapte c) stabilirea momentului comiterii infractiunii rezultatele cercetarii trebuie sa conduca la stabilirea momentului exact la care a survenit moartea si la incadrarea in timp a activitatilor infractionale desfasurate de d) determinarea modului in care a fost savarsit omorul

este posibil pe baza interpretarii unor date, e unde se poate ajunge la concluzia unui omor cu cruzime ori pentru a inlesni savarsirea unei alte infractiuni e) identificarea faptuitorului si a altor participanti f) identificarea victimei. Odata stabilita identitatea este posibila determinarea cercului de suspecti ca si incadrarea faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii. In caz de disparitie descoperirea cadavrului g) identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la savarsirea infractiunii identificarea acestor instrumente vizeaza atat agentul vulnerant care a cauzat moartea victimei cat si celelalte mijloace destinate pregatirii savarsiri faptei, patrunderea la fata locului. Aceasta identificare isi gaseste utilitatea si in incadrarea juridica a faptei h)stabilirea mobilului sau scopului infractiunii Prezinta importanta atat in stabilirea faptelor si imprejurimilor cauzei a identificarii autorului cat si in incadrarea juridica a faptei in elaborarea versiunilor cu privire la persoana autorului, la mobilul sau scopul omorului procurorul trebuie sa se raporteze la 2 categorii de date a) date obtinute din cercetarea la fata locului si din examinarea cadavrului pot fi desprinse concluzii referitor la persoana autorului, la faptul ca acesta stia topografia locului la mobilul faptei cunoasterea victimei => se poate stabili activitatea victimei in momentul premergator agresiunii dupa cum era imbracata sau dupa starea unor obiecte casnice sau de raport victima agresor, il cunostea i s-a permis accesul in casa. b) date rezultate din ascultatrea martorilor, a rudelor, din investigatii privitoare la victima. Astfel pot fi cunoscute obiceiurile, pasiunile victimei. Formularea ipotezei ca un omor a fost facut de un bolnav psihic este dat de multitudinea si gravitatea leziunilor, de de uciderea mai multor persoana etc Verificarea versiunilor : Activitate obligatorie. Versiunile sunt verificate cincomitent, indiferent de gradul lor de verosmilitate, pana la eliminarea celor nonconforme cu realitatea 79.Caracteristica actiunilor de urmarire penala in etapa initiala a cercetarilor privind omuciderile. Constatarea si expertiza medico-legalaConstatarea medico-legala se efectueaza chiar in cursul cercetarilor la fata locului. Expertiza medico-legalase dispune in cursul urmaririi penale, in conditiile prevazute de art. 114 Cod procedura penala.Atat constatarea, cat si expertiza medico-legala trebuie sa se efectueze in prezenta procurorului care participa la cercetari, iar cand participarea procurorului nu este posibila, este recomandabil ca medicul legistsa aiba la dispozitie lucrarile dosarului penal si sa mentina o legatura permanenta cu organele de urmarire penala.Intrebarile la care poate raspunde medicul legist difera dupa natura faptei si mijloacele folosite de faptuitor pentru suprimarea vietii. Cunoscand mijloacele de investigare de care dispun in prezent stiintele medicale,organele de urmarire penala vor stabili obiectivele care sunt de competenta medicului si care suntrealizabile. intre acestea, mentionam stabilirea cauzei si naturii mortii si data probabila a decesului-dacaleziunile constatate sunt vitale sau postmortale; care este mecanismul de producere a lor; care este agentulvulnerant folosit la producerea leziunilor; prezenta alcoolului in sange si in urina; stabilirea grupei sangvine; prezenta spermatozoizilor in secretiile vaginale sau alte cavitati naturale (cavitatea bucala, orificiul anal).Prin stabilirea cauzei mortii se urmareste sa se afle daca a fost o moarte patologica sau violenta (accidentalasau produsa de o persoana). De asemenea, expertiza medico-legala poate contribui la stabilirea legaturiicauzale intre actele de violenta exercitate de o persoana si moartea victimei, chestiune inca mult discutata in practica organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata.B. Constatarea tehnico-stiintifica si expertiza criminalisticaDaca urgenta o impune, constatarile tehnicostiintifice pot fi efectuate in cursul cercetarilor la fata locului.Este cazul cercetarii amprentelor digitale gasite la locul faptei, care pot fi utile pentru identificarea autoruluiinfractiunii. Alteori, aceste constatari se efectueaza pentru identificarea cadavrului, cand pot fi examinate sicomparate detaliile impresiunilor digitale, luate de la victima, cu cele existente in evidenta operativa aorganelor de politie.Examinarea si interceptarea urmelor de maini sau de picioace (cararea de pasi) pot furniza date utile pentruidentificarea autorului faptei sau a victimei.De asemenea, expertiza criminalistica a urmelor de dinti descoperite pe corpul victimei poate contribui laidentificarea autorului. Alte categorii

de expertize criminalistice privesc cercetarea urmelor de sange, a firelor de par, a urmelor biologice (saliva, sperma) si chiar expertiza scrisului, daca la fata locului se gasesc acte despre care se banuic ca ar fi scrise de faptuitori. 80.Efectuarea expertizelor in cauzele de omor.Expertiza medico-legala. Ce probleme pot fi rezolvate prin examinarea ADN-ului. (Esenta metodei dactiloscopiei genetice). expertiza medico-legale Dup cercetarea la faa locului, efectuarea expertizei medico-legale reprezint un altmoment important al elucidrii unor probleme privind moartea violent la care, din motiveobiective, nu s-a putut rspunde din primul moment. De altfel, n aceste condiii, potrivit prevederilor procesual penale, constatarea medico-legal trebuie dispus de organul de urmrire penal, dup cum expertiza medicolegal devine obligatorie pentru a stabili cauzele moriidac nu s-a ntocmit un raport medico-legal .Conform art. 114 C. Pr. Pen., n caz de moarte violent, de moarte a crei cauz nu secunoate, ori este suspect, sau cnd este necesar o examinare corporal asupra nvinuituluisau persoanei vtmate pentru a se constata pe corpul acestora existena urmelor infraciunii,organul de urmrire penal dispune efectuarea unei constatri medico-legale i cere organuluimedico-legal, cruia i revine competena potrivit legii, s efectueze aceast constatare.n soluionarea cauzei cercetate, fa de semnificaia acestui act medico-legal, serecomand ca necropsia s fie efectuat, n limita posibilitilor, de ctre mediculanatomopatolog care a participat la cercetarea la faa locului ori s se pun la dispoziie procesul verbal al cercetrii locului faptei i fotografiile, nregistrrile video executate cu acest prilej.Problemele la a cror rezolvare expertiza medico-legal are un aport substanial sunt, n principal urmtoarele: Stabilirea cauzei i naturii morii, precum i a datei la care a survenit aceasta; Diferenierea leziunilor vitale de cele survenite dup moarte i explicareamecanismelor de producere a lor; Determinarea agentului vulnerant, a direciei, intensitii i succesiuniiloviturilor; Descoperirea eventualelor urme de substane toxice sau a stupefiantelor; Stabilirea sexului, vrstei, grupei sanguine, a taliei, n cazul cadavrelor dezmembrate, ct i a unor particulariti ce pot ajuta la identificarea victimei.n acelai timp se va proceda la recoltarea diverselor urme existente pe corpul i pembrcmintea cadavrului, cum ar fi, spre exemplu, urmele biologice, firele de pr, depozitulsubunghiular, etc. Ridicarea urmelor de pe cadavru se face , uneori, chiar de la faa locului.Prevalrile se efectueaz mult mai bine n condiiile slii de autopsie, de aceea se impunetransportarea cadavrului la morg cu foarte mare atenie, lundu-se msuri de prevenire adistrugerii urmelor i, n special, a microurmelor, msuri printre care se numr i introducereacorpului, a minilor, sau a picioarelor n saci de plastic.Datorit inexistenei unor condiii propice de ordin obiectiv i subiectiv, efectuareaacestei operaii la faa locului este dificil. Din aceast cauz, cadavrul se transport urgent lamorg, mai ales dac este protejat n saci de plastic n care urmele biologice, n special sngele,diversele excreii i secreii, esuturile, etc., se degradeaz foarte repede.Examinarea necropic, ridicarea urmelor de pe cadavru, a mtii mortuare i eventualamprentarea sa, dac nu s-a fcut la faa locului faptei, se realizeaz de medicul legist mpreuncu procurorul criminalist, care, n calitate de conductor al echipei de cercetare, are o viziune deansamblu asupra cazului cercetat, tie ce probleme trebuie clarificate i, prin urmare, ce ssolicite n plus de la expertiza medico-legal. Participarea procurorului criminalist la efectuareanecropsiei se impune cu att mai mult cu ct, uneori, apar dificulti n stabilirea diagnosticuluietiologic-juridic al decesului, respectiv determinarea cauzei i naturii morii. Referitor la expertiza medico legal efectuat n infraciunile contra vieii, precizm cea nsi este guvernat de reguli metodologice generale i speciale, puse n eviden nliteratura de specialitate. Aceasta vizeaz, spre exemplu, identificarea cadavrului, stabilireanaturii morii, cercetarea cauzelor, modului i condiiilor n care s-a produs, etc. Stabilirea cauzei morii se face cu ajutorul datelor puse la dispoziie de medicina legal,constarea fcut de ctre medicul anatomopatolog fiind hotrtoare pentru clarificareadiagnosticului juridic al decesului; moartea violent sau moartea patologic Dac datele obinute indic o moarte violent, care poate fi consecina unei omucideri, aunei sinucideri sau a unui accident, va fi necesar lmurirea tuturor mprejurrilor capabile sserveasc la ncadrarea juridic a faptei n mod corect.Stabilirea acestor elemente se face, n mod firesc, prin coroborarea tuturor datelor obinute pe baza expertizelor medico-legale, a celor criminalistice, ct i a actelor de urmrire penal efectuate n cauz. Aceast cerin este mai mult dect evident, mai ales n condiiileinsuficienei datelor necesare stabilirii cauzei reale a morii. n acelai timp, se evit posibilitatea apariiei unei erori de ordin subiectiv n aprecierea situaiei de fapt.Trebuie atras

atenia asupra unei probleme extrem de importante, frecvent subliniat nliteratura de specialitate, i anume determinarea legturii de cauzalitate dintre actele deagresiune i decesul victimei, mai ales n mprejurarea n care acestea pot fi asociate cu o seriede afeciuni preexistente ale victimei Spreexemplu, n cazul unei mori suspecte, medicul legist ocazional conchide c decesul are dreptcauz o hemoragie meningo-cerebral i pune diagnosticul de moarte violent.ns, din cercetrile ntreprinse de organele de urmrire penal s-a desprins concluzia cnu poate fi vorba despre o asemenea moarte, aa c s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, de aceast dat stabilindu-se c moartea nu a fost violent, cauza constituind-o ohemoragie intraventricular, aprut pe un fond patologic preexistent. Utilizarea impresiunilor digitale are ca scop: identificarea persoanei care i ascunde identitatea, prin compararea amprentelor papilare cuimpresiunile din fiele dactiloscopice (dac este recidivist);identificarea persoanei care a lsat o urm papilar la locul faptei, prin compararea cuimpresiunile persoanei suspecte; identificarea cadavrelor cu identitate necunoscut;compararea impresiunilor digitale descoperite n mai multe locuri,pentru stabilirea autoruluicomun. ADN = o structura care se gaseste in nucleu si foarte putin in mitocondrie care este un organism citoplasmatic. Mitocondria este plamanul celulei si este furnizorul energiei celulei. ADN este o structura prezenta in nucleu si care alcatuieste genomul celulei. El este o structura dublu helicoidala adica dublu spiralata care este alcatuita dintr-o multisecventa de baze purinice si pirimidinice si anume adenina, guanina, citozina si timina. Sunt stabilizate prin legaturi de hidrogen de slaba energie. Secventialitatea celor 4 baze este specifica fiecarui individ. Un individ intotdeauna are secventa celor 4 baze ale parintilor. 81.Caracteristica criminalistica a leziunilor corporale.Situatiile tipice de urmarire penala , versiunile 82.Actiunile initiale de urmarire penala in cauzele leziunilor corporale. 83.Caracteristica criminalistica a furturilor.Situatiile tipice de urmarire penala. Continutul etapei initiale de cercetare. 84.Caracteristica criminalistica a jafului si a tilhariei. Situatiile tipice de urmarire penala. In infractiunile flagrante, solutionarea cazului este simpla. Infractorul este retinut pe loc si identificat. Prin cercetareala la fata locului pot fi obtinute informatii importante cu privire la metodele si mijloacele folosite in savarsirea furtului instrumente de spargere folosite, desprineri profesionale ale iinfractorului, despre gradul sau de specializare. Se preleveaza urmele olfactive, biologice, iar toate aceste urme descoperite in campul infractional org de urm pen va trage primele concluzii cu privire la modul de operare. Ascultarea pers vatamate vizeaza 2 aspecte importante : obtinerea de date concrete privind bunurile sustrase, celui vatamat I se pun intrebari in leg cu suspiciunile sale iin legatura cu persoana autorului in cazul talhriei victima ii va furniza date despre nr infractorilor, modul de operare. Iar iin cazul in care exista pericolul mortii victimei, cu atat mai mult acesta ascultare trebuie sa se faca imediat. Audierea martorilor tb sa aiba drept scop stabilirea acelor imprejurari, ce au fost percepute direct, in momentul savarsirii lor. Efectuarea de perchezitii se face in scopul de a se descoperi bunurile furate, mosita, instrumentele folosite. In cazul infractiunilor flagrante se procedeaza la perchezitie corporala a faptuitorului. Perchezitia domiciliara are ca scop descoperirea bunurilor apartinand autorului faptei. In final se procedeaza la identificarea si prinderea infractorilor ca scop ultim al cercetarii penale. Identificarea se poate face prin modul de operare al acestuia. 85.Actiunile de urmarire penala la etapa initiala de cercetare a jafului si a tilhariei.

86.Caracteristica criminalistica a escrocheriei, obiectul atentarii si modurile principale de operare ale infractiunilor. 87.Actiunilor de urmarire penala efectuate la etapa initiala de cercetare privind cazurile de escrocherie. 88.Metodica cercetarii infractiunilor de mituire.Situatii tipice de urmarire penala, versiunile si planificarea cercetarilor. Urmatoarele persoane sunt obligate sa instiinteze organul specializat de urmarire: persoane cu atributii de control cu privite la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o operatiune sau act ilicit; persaonele care realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata; serviciile si organele specializate in culegerea si prelucrarea informatiilor. Trebuie sa se stabileasca: calitatea faptuitorului ( daca putea fi sb activ al infr de luare de mita sau primire de foloase necuvenite adica sa fie functionar si nu numai. activitatea ilicita desfasurata de faptuitor cat si scopul acestei activitati; scopul activitatii infactionale; valoarea bunurile, banii sau alte foloase necuvenite ce au constituit obiectul infractiunii. Aceste infractiuni sunt cercetate de PNA, sunt puse sub supraveghere conturile bancare, sunt accesate sistemele informatice.

89.Metodica cercetarii accidentelor rutiere. Caracteristica criminalistica a accidentelor. Situatiile tipice de urmarire penala. In principal trebie sa stabilasca imprejurarile de loc, timp si mod in care s au produs accidentul, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate, pentru a se putea elabora primele versiuni ref la natura accidentului. In functie de cercetarea de la fata locului accidentele sunt de 2 categ : cele in care autorul a ramas la fata locului, si ele in care autorul a fugit. Primele masuri la locul accientului sunt luate de orgnul e politie cre se deplaseaza operativ in respectivul loc. El acorda primul ajutor, asigura paza locului, identifica celelalte pers implicate in accident, rporteza evenimentul cat si ia masuri pentru decongestionarea locului. Pregatirea cercetarii consta in : Verificarea si completarea masurilor luate initial de lucrarorul de politie sosit primul la locul faptei; Delimitarea exacta a locului faptei; Obtinerea unor prime informatii cu privire la imprejurarile de producere a evenimentului; Stabilirea sarcinilor si metodelor aplicabile. Efectuarea cercetarii : in faza statica: fotografii judiciare operative de orientare, schita, atentie deosebita acordata masurari urmei de franare. In faza dinamica: exminarea amanuntita a accidentului, se examineaza: urmele ale sistemului de rulare urme ale unor parti dn caroserie; urme sub forma de resturi de obiecte si materiale; urme biologice de natura umana (sange, fire de par); urme sub forma de resturi de imbracaminte. Prin examinarea si iterpretarea urmelor descoperite l locul accidentulu este posibil sa se rezmai multe probl importante, cum ar fi : stabilirea vitezei de rulare determinarea diectiei de deplasare; stabilirea vitezei de circulatie.

Fixarea rezultatelor cercetarii se face prin proces-verbal, fotografiere, schita, se poate recurge si la inregistrari pe banda videomagnetica si la filmare 90.Actiunile de urmarire penala efectuate la etapa initiala de cercetare privind cazurile de accidente a mijloacelor de transport. A.Urmele statice se formeaza printr-un singur contact intre obiectul creator (pneurile) si obiectul primitor Spartea carosabila a drumului). La cercetarea urmelor de rulare statice trebuie avute in vedere urmatoarele repere: detaliile desenului antiderapant, latimea benzii de rulare, circumferinta anvelopei. a.Detaliile desenului antiderapant. Pot fi studiate detaliile desenului antiderapant ale pneurilor din spate, deoarece, atunci cand autovehiculul se deplaseaza in linie dreapta, acestea se suprapun peste cele ale pneurilor din fata. Urmele pneurilor din fata pot fi studiate numai la viraje. Cercetarea desenului antiderapant poate furniza date utile pentru stabilirea directiei de mers, mai ales atunci cand autovehiculul angajat in accident a parasit locul faptei. b.Ldtimea benzii de rulare se masoara de la linia mediana spre margini si ajuta la terminarea incarcaturii si a vitezei de rulare. Linia mediana este reperul ce ramane neschimbat, pentru ca la vehiculul supraincarcat latimea de rulare create considerabil, apoi se reduce, pe masura ce anumite parti de incarcatura sunt descarcate. In ceea ce prives.te raportul dintre latime s.i viteza, latimea se reduce pe masura ce viteza de deplasare a autovehiculului create. c.Circumferinta rotii se masoara dupa identificarea in urma de rulare a unor detalii care se repeta cu regularitate. Aceste detalii reprezinta locul unde pneul a fost strapuns de un anumit obiect sau a fost vulcanizat. Distanta dintre doua detalii ce se repeta cu regularitate corespunde circumferintei pneului. Cunoscand acest reper, organele de urmarire penala vor face comparatie cu datele ce flgureaza in cartea tehnica a autovehiculelor aflate in circulatie si vor stabili tipul de autovehicul care a format urma. Dupa natura suprafetei de rulare, urmele statice se impart in urme de suprafata si urme de adancime, iar cele de suprafata se subdivid in urme de stratificare si urme de destratificare. B.Urmele dinamice se formeaza in timpul franarii si blocarii rotilor care aluneca pae suprafata carosabila. O urma de franare are aspect de trapez, cu baza mica la inceputul franarii, iar baza mare corespunde momentului in care conducatorul autovehicolului a ridicat piciorul de pe frana. Cercetarea urmelor de franare furnizeaza date utile pentru stabilirea starii tehnice a sistemului de franare si a vitezei de circulatie. Prezenta unor urme de franare scurte si repetate confirma o defectiune la sistemul de franare, care obliga conducatorul autovehicolului sa incerce de mai multe ori reducerea vitezei sau oprirea autovehicolului. Lungimea urmei de franare ajuta expertul sa determine viteza de rulare dupa metodele de calcul cunoscute. Cercetarea urmelor de franare poate furniza si date privitoare la compozitia chimica a cauciucului din care sunt fabricate pneurile care au produs urmele. In acest scop, se recolteaza din urma, cu tehnici speciale, particule desprinse de pe pneuri, in timpul frecarii cu planul dur al suprafetei carosabile. 3.Urmele de impact se produc in momentul in care autovehicolul aflat in miscare intalneste un obstacol fix (perete, porn, stalp de linie telefonica, etc.) sau un obstacol mobil (un autovehicul aflat in miscare in acelasi sens sau circuland din sens opus). A.Impactul cu un obstacol fix. La locul impactului raman urme caracteristice, care vor folosi la identificarea autovehiculului implicat in eveniment. In aceste imprejurari vor fi examinate atat obstacolul fix, cat si autovehiculul, daca a mai fost gasit la locul impactului, sau dupa ce a fost identificat, in cazul in care conducatorul auto a parasit locul faptei. La locul impactului vor fi cautate urme de cioburi, microparticule metalice sau pelicule de vopsea. De asemenea, se stie ca in momemtul impactului are loc un transfer de substanta intre cele doua obiecte: pe autovehicul se vor gasi particule de scoarta de pom, var sau alta vopsea din zid, perete etc., iar pe obstacolul fix vor ramane pelicule de vopsea de autovehicul, ori urme de violenta (distrugeri) produse de bara de protectie a autovehiculului, situate la o maltime diferita fata de sol, dupa tipul autovehiculului. B.Impactul intre doua vehicule(autovehicule) aflate in micare. Impactul poate avea loc in doua ipoteze diferite: la depasire sau la impact frontal. a..In caz de depasire. Autovehiculul angajat in depasire poate produce autovehiculului depasit socuri de intensitati diferite. In functie de intensitatea socului, autovehiculul depasit poate sa ramana in pozitie normala sau poate fi rasturnat si chiar aruncat la distante mari de locul impactului. Pe ambele autovehicule se formeaza urme sub forme de striatii paralele. La examinarea acestor urme vor fi cautate pelicule de vopsea sau microparticule metalice, ,,imprumutate' intre cele doua autovehicule

gasite la locul evenumentului sau dupa ce sunt identificate, stiut fiind faptul ca cei interesati vor folosi toate mijloacele pentru a face sa dispara urmele. b. In caz de impact frontal. Impactul se produce intre autovehiculele care circula din sens opus. In functie de viteza acestora, de greutatea lor si de intensitatea socului, nici unul dintre ele nu va mai ramane la locul impactului. Va fi cercetat mai intai locul impactului, care va fi cu usurinta identificat, deoarece raman fragmente de pamant desprins de pe pneuri sau caroserie, cioburi de sticla, pelicule de vopsea etc. Deoarece persoanele interesate vor lua masuri ca aceste urme, vizibile cu ochiul liber, sa dispara, se va acorda atentie deosebita microurmelor: particule de sticla, pelicule de vopsea sau pulberi metalice. Dupa fotografiere cu tehnici speciale, microurmele metalice vor fi ridicate cu ajutorul magnetilor, iar cele din sticla si vopsea, cu ajutorul aspiratorului portabil. cJmpactul dintre un autovehicul aflat in miscare si un vehicul (auto sauhipo) care stationeazd. Generalizarea practicii de cercetare a evenimentelor rutiere ne ofera si o a treia ipoteza in care se produce impactul. De cele mai multe ori este cazul autovehiculelor cu tractiune animala, stationate pe partea carosabila a drumului, fara ca prezenta acestora, mai ales in timpul noptii, sa fie semnalizata cu o sursa de lumina. Impactul cu vehiculele cu tractiune animala are loc si in timp ce acestea se afla in miscare; nefiind semnalizata prezensa lor cu o sursa de lumina, mai ales in timpul noptii sau pe timp de ceata, conducatorul autovehiculului aflat in mifcare le observa prea tarziu, in raport de viteza cu care circula, pentru a mai pute evita impactul. In aceste cazuri, trebuie identificat cu multa atentie locul impactului, deoarece eel putin unul din cele doua vehicule nu mai ramane la locul impactului, din cauza inertiei si a gradului de intensitate a socului. Daca autovehiculul care stationeaza este de gabarit si tonaj greu, cand este lovit de un autoturism usor poate ramane nemiscat de la locul impactului; in schimb, autoturismul in miscare este proiectat la distanta de cativa metri si, uneori, se opreste cu directia de mers opusa sensului in care circula. Tot astfel, un camion greu si incarcat, daca loveste o caruta sau un autoturism de mic litraj, le proiecteaza la distante mari si le produce avarii grave, facandu-le, de multe ori, inutilizabile. Vor fi cautate, si de aceasta data, urmele ramase la locul impactului (particule de metal, pelicule de vopsea, cioburi sau microparticule de sticla etc.). 4.Urmele create de ansamblurile si subansamblurile autovehiculului. Aceasta categoric de urme face parte din urmele mijloacelor de transport auto, care sunt clasificate in raoprt de partile componente ale autovehiculului creator de urme. Mai sunt incluse in aceasta clasificare urmele create de roti, precum si cele create de incarcatura si resturile de incarcatura. Privite sub un alt unghi, urmele create de ansamblurile si subansamblurile autovehiculului sunt o subgrupa speciala a urmelor de impact, descrise in cele ce preceda i care trebuie examinate separat, deoarece ofera date interesante si utile pentru identificare. Urmele ansamblurilor si subansamblurilor, ca parti componente ale autovehiculului, pot fi produse de: aripi, bara de protectie, faruri etc. i se formeaza atat pe un alt autovehicul implicat in evenimentul rutier, cat si pe orice tip de obiect dur sau chiar pe corpul omului. In practica de urmarire penala sunt intalnite cazuri in care capul victimei, lovita si proiectata in timpul impactului, lasa o urma de infundatura pe aripa (stanga sau dreapta) a autovehiculului, ori pe parbriz, cand este construit dintr-o sticla speciala ale carei fragmente nu se imprastie de la locul impactului. De asemenea, detalii ale unui subansamblu al autovehiculului (bara de protectie fata) raman imprimate pe imbracamintea victimei sau pe parti ale corpului ce nu sunt acoperite. Organele de urmarire penala care constata fapta sunt obligate sa descrie toate detaliile urmeloi constatate pe autovehiculul implicat in evenimentul rutier. La asemenea evenimente vor fi descrise caracteristicile acestor urme, care pot fi grupate in generale sj individuale. Intre cele generale se pot observa: forma zonei avariate, dimensiunile precum si adancimea acestei zone. Aceste caracteristici pot folosi si la aprecierea vitezei cu care se circula in momentul impactului deoarece gradul de avariere este direct proportional cu socul produs si cu viteza de circulate. Intre caracteristicile individuale pot fi descrise striatiile produse de proeminentele ansamblului ori subansamblului, precum si striatiile sau adanciturile produse de unele defectiuni de fabricate sau aparute in procesul exploatarii pe suprafata obiectului creator de urma. 5. Urmele reprezentand obiecte din incarcatura sau resturi ale acesteia. In accidentele de trafic pot ramane la fata locului obiecte din incarcatura sau resturi ale acesteia. Cercetarea lor prezinta interes pt stabilirea imprejurarilor in care a avut loc accidentul, in special in cazurile in care autoveh a parasit locul faptei. Descrieres completa cu retinerea detaliilor caracteristice ale acestora, fotografierea lor poate contribui la identificarea autoveh. 6. Urmele de substante provenite de la autovehicul. Circulatia normala a unu autovehicul chiar fara a fi avut loc un impact cu un obstacol, lasa urme care concuri la identificarea acestuia cand autovehiculul a parasit locul faptei. In aceasta categoric se includ urmele de sol, ulei, motorina, benzina sau alte substante. Urmele de sol sun de cele mai multe ori urme de noroi, lasate la iesirea autovehiculului de

pe un terer umed si intrarea acestuia pe un drum asfaltat. Examinarea urmelor de sol poat( contribui la stabilirea locului pe unde a circulat autovehiculul. Urmele de ulei motorina, benzina sau alte substante se pot forma in timpul deplasari autovehiculului, sau cand acesta stationeaza. Aceste urme pot proveni de la rezervorul sau motorului autoveh, unde sunt folositi lubrefianti sau carburanti, ori de la produsele transportate (autocisterne pt motorina, ulei, benzina). Daca veh stationeaza, urmele au forme caracteristice de picaturi sau balta. O cant. mai mare (balta) poate explica fie o stationare de durata, fie o defectiune la rezervor sau la cisterna respectiva. Atat picaturile, cat si balta au forme cu margini regulate aproape rotunde (cand terenul nu este inclinat). Daca autovehiculul se afla in miscare, picaturile au forma de para cu coada indreptata spre directia de mers, deoarece, dupa ce lichidul a atins suprafata carosabila, curentul format de viteza de deplasare a masinii il proiecteaza in directia de mers pana la epuizare. 2. Urmele create de vehicule A.Urmele create de roti. Urmele rotilor cu sina metalica sunt usor de recunoscut dupa latime si adancime. Se diferentiaza de cele a pneurilor, deoarece sunt mai inguste si de aceea, in terenul moale roata patrunzand mai usor, formeaza urme de adancime. Aceste urme se cerceteaza pt a se stabili diametrul rotii, dupa distanta dintre cuiele de fixare a sinei pe roata de lemn, cand aceste repere se repeta cu regularitate. De asemenea, se masoara latimea rotilor, anumite detalii ale sinei provenite din fabricatie sau datorate uzurii, precum ecartamentul rotilor. In ultimii ani, sunt tot mai frecvente cazurile de mlocuire a rotilor cu sina metalica prin roti cu pneuri uzate provenite de la mijloacele de transport auto. In functie de imprejurari si posibilitatile materiale, proprietarul carutei poate inlocui toate dupa cum le poate inlocui numai pe cele din spate, sau poate circula cu 3 roti cu sina si cu o singura roata de cauciuc. In cazul inlocuirii rotilor cu sina prin roti cu pneuri, diferenta dintre urmele create de acestea este, in principiu, usor de facut. Se are in vedere, in primul rand, ecartamentul rotilor, care la autovehicule este bine masurat si mentionat in cartea tehnica pt fiecare fabricant si tip de autovehicul. la mijloacele de transport actionate animal, ecartamentul rotilor difera dupa dorinta proprietarului sau dupa inspiratia mesterului care le confectioneaza. Un alt element de diferentiere il constituie directia urmei. La autovehicule, liniile urmelor lasate de roti sunt drepte, uniforme, fiind rare cazurile cand ,,fuleaza' o roata, descriind o urma serpuit. La carute, rotile nu au intotdeauna diametrul corespunzator diametrului osiei si descriu urme serpuite, usor de deosebit de cele ale autovehiculelor. B. Urmele create de sanii. Sunt urme dinamice, sub forma de dare paralel. Pot reproduce detalii ale elementelor de constructie, dupa cum sunt talpi din lemn sau acoperite cu sina metalica. Pe drumurile intens circulate, sunt distruse de alte mijloace de transport. De asemenea, sunt distruse de temperatura crescuta ori acoperite de zapada cazuta imediat dupa formarea lor, sau de zapada purtata de vant. Desi prezinta un interes mai redus in criminalistica, acestea se cerceteaza pt a stabili latimea lor, distanta dintre talpi, directia de mers si anumite detalii provenite din constructie sau datorate uzurii. 3. Urmele animalelor de tractiune. Pt tractarea acestor mijloace de transport se folosesc boii si caii. De aceea, trebuie sa cunoastem caracteristicile copitelor si ale urmelor lasate, dupa cum sunt potcovite sau nepotcovite. La mijloacele de transport actionate de cai, potcoava are o forma asemanatoare literei ,,u' cu deschiderea inapoi pagubele produse sau cauzele care le determina. Dupa acest ultim criteria, incendiile se impart in : naturale, accidentale si cele produse intentionat. 4.Urmele insotitorilor mijloacelor de transport. 91.Caracteristica criminalistica a infractiunilor legate de substante narcotice si psihotrope. Particularitati de intentare a dosarului penal. Situatiile tipice de urmarire penala. 92.Tactica efectuarii actiunilor initiale de urmarire penala in cazul infractiunilor legate de narcotici. Presupune o activit complexa, organizata minutios. Metode tactice. In vederea descoperirii activit infractionale legea permite folosirea invstig sub acoperire. Urmarirea zborurilor sensibile presupune urmarirea acelora despre care se detin informatii ca sunt folosite pentru transportul unor produse si substante stupefiante, ascunse in diferite locuri de pe aeronave. Se folosesc uneori livrarile controlatecand drogurile sunt lasate intentionat sa treaca prin filtrele org de control pentru a se ajunge la marii traficanti.

Metode tehnico-stiintifice de depistare. Pot fi descoperiti si cu ajutorul cainelui dresat sa descopere drogurile. Se mai foloseste aparatul cu raze X, cat si exaxminarea neutronica. 93.Notiunea si caracteristica criminalistica a infractiunilor organizate. Actiunile initiale de urmarire penala in cazul infractiunilor organizate. Faza obtinerii de informatii activitati de cunoastere si informare cu privire la retelele criminale. Structurile informative isi au propriile planuri de culegere de informatii despre criminalitatea organizata ce curpind: domeniile in care se desfasoara culegerea informatiilor; categoriile de persoane vizate de activitatea de supraveghere operativa si de culegerea de informatii; mijloace de supraveghere operativa si culegere a informatiilor; modalitati de analiza si exploatare a informatiilor. Faza investigatiilor se verifica inform obtinute in faza anterioara. Actiunea investigativa este declansata numai dupa ce au fost stranse indeajuns de multe informatii despre grupul infractional. Activitatile investigative constau in: supravegherea operativa a unei persoane suspecte, loc, executarea de fotografii de urmarie si inregistrarea convorbirilor, inregistrare video; verificarea surselor de venit ale suspectilor care, prin modul de trai, depasesc limitele castigurilor licit; verificarea unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul; obtinerea unor date prin Interpol sau prin serviiciile satrine cu care se coopereaza; organizarea de filtre si razii; legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute. Faza urmaririi penale : activitatile desf in faza investigativa, dupa sesizarea org judiciar. Acte premergatoare exterioare proc pen.Procedee de investigatie folosite: Audierea de amrtori, cu asigurarea protectiei lor; Ridicarea de obiecte si inscrisuri; Perchezitia; Dispunerea de constatari tehnico-stiintifice; cercetare la fata locului; inregistrarea convorbirilor. 94.Metodica folosirii datelor primite pe cale investigativ-operativa la cercetarea infractiunilor savirsite de grupuri infractorice organizate. 95.Metodica cercetarii infractiunilor ecologice. Situatiile tipice si actiunile initiale. 96.Actiunile de urmarire penala efectuata in etapa initiala de cercetare a infractiunilor contra securitatii publice si ordinii publice. 97.Metodica cercetarii infractiunilor contra justitiei. 98. Actiunile ulterioare la cercetarea omorului. 99. Actiunile ulterioare la cercetarea furturilor, delapidarilor. 100.Actiunile ulterioare la cercetarea infractiunilor legate de droguri. 101.Efectuarea expertizelor criminalistice in cadrul cercetarii omorului.

Masuri luate de cadrul de politie sosit primul la fata locului. La fata locului soseste primul politistul sesizat, in conditiile aratate, sau alt organ judiciar care, indiferent de competenta, informeaza dispeceratul de politie, de aici parchetul si serviciul medico-legal. Tot el este obligat ca, pana la sosirea echipei de cercetare sa intreprinda cu maxima urgenta urmatoarele: - Stabilirea faptului daca victima mai este sau nu in viata, pentru un eventual prim-ajutor si transportarea sa imediata la spital. - Determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor, inclusiv a zonelor adiacente. Activitati pregatitoare intreprinse de echipa de cercetare propriu-zisa. In cadrul activitatilor pregatitoare, potrivit regulilor generale metodologice, organele de urmarire penala - preferabil fiind ca insisi membrii echipei de cercetare sa faca acest lucru - vor proceda la: - Identificarea victimei si a celorlalte persoane implicate in savarsirea faptei, in primul rand a autorului, daca acesta nu a putut fi stabilit de la inceputul cercetarii. - Efectuarea examenului medico-legal de catre medicul legist din echipa, pentru stabilirea decesului si desprinderea primelor concluzii cu privire la cauza si natura mortii. Particularitatile cercetarii la fata locului in caz de omor Aspecte generale privind cercetarea la fata locului in caz de omor Cercetarea in faza statica. Cercetarea locului omorului va incepe cu luarea unor masuri pregatitoare de catre procurorul care conduce echipa de cercetare.Investigarea ca atare a locului faptei, in ipoteza unei morti violente, va debuta cu: Constatarea mortii victimei, efectuata de catre medicul legist, in prezenta procurorului. Examinarea generala a locului faptei pentru ca procurorul sa-si formeze o imagine de ansamblu asupra campului infractional. Cercetarea in faza dinamica. Faza dinamica a cercetarii la fata locului este, dupa cum se cunoaste, cea mai complexa etapa, la ea participand toti membrii echipei. Cercetarea va incepe de la cadavru, fiind examinat mai intai corpul acestuia, precum si locul de sub cadavru dupa care se va continua cu portiunea de teren din jurul victimei.Examinarea cadavrului, efectuata de catre medicul legist impreuna cu procurorul criminalist, este o activitate esentiala a cercetarii la fata locului, cu o rezonanta deosebita in desfasurarea ulterioara a anchetei, in solutionarea cazului. Prin examinarea cadavrului se urmareste sa se stabileasca ori sa se obtina cat mai multe date referitoare la: Cauza si natura mortii, Posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare, Corespondenta dintre locul in care a fost gasita victima etc. Constatarea mortii victimei. Examinarea cadavrului va incepe numai dupa ce medicul legist a constatat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul examenului necroptic. Semnele precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace si areflexia totala, au o valoare relativa, intrucat pot fi rezultatul unei morti aparente. Semnele semitardive permit diagnosticarea cu certitudine a mortii, in general ele constand in racirea cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cadaverica, instalarea lividitatilor si petele cadaverice. Examinarea propriu-zisa a cadavrului. Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului care, evident, nu poate fi executata in conditiile oferite de o sala de autopsie. Corpul cadavrului se examineaza plecandu-se de la elementele generale, cum sunt de pilda, constitutia fizica, culoarea pielii, semnele particulare, inclusiv semnele cadaverice. Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari in pozitia cadavrului. Cu prilejul investigatiilor de la fata locului, si, indeosebi, a cadavrului, printre numeroasele probleme ce sunt avute in vedere se numara si aceea a stabilirii momentului la care a survenit moartea, precum si a eventualelor modificari intervenite in pozitia cadavrului. Particularitatile cercetarii omorului in functie de mijloacele si procedeele folosite de faptuitor pentru suprimarea vietii victimei Omorul savarsit cu arme albe si corpuri contondente . Omorurile savarsite cu arme albe, care se clasifica in mai multe categorii - obiecte intepatoare, taioase si obiecte despicatoare - sunt frecvent intalnite in practica noastra judiciara. Identificarea armelor albe este relativa, determinarea caracteristicilor de grup ale obiectului vulnerant realizandu-se dupa lungimea si adancimea plagii, care, insa, nu concorda totdeauna cu lungimea lamei. Diferentierea omuciderii de sinucidere este posibila prin interpretarea modului in care se prezinta aceste leziuni. De regula, sinucigasii prefera zona gatului, a toracelui, arterele radiale sau venele de la incheietura mainii. Omorul savarsit prin asfixii. Moartea violenta savarsita prin asfixie mecanica,

cunoscuta in practica medicala si sub denumirea de anoxie acuta de tip ventilator, este o modalitate frecventa de omucidere, dar si de sinucidere, de aici rezultand o serie de probleme ce se cer rezolvate, din cauza diversitatii modurilor in care se realizeaza: spanzurare, strangulare, astuparea (ocluzia) cailor respiratorii, comprimarea toraco-abdominala si inecare. Omorul savarsit prin impuscare. Omorul savarsit prin impuscare reprezenta o modalitate de ucidere a unei persoane relativ rar intalnita in practica anterioara lui decembrie 1989. In prezent insa, asistam la inmultirea acestor fapte, iar cercetarea lor s-a dovedit a nu fi de cea mai buna calitate. In scopul determinarii naturii mortii prin impuscare, se vor cerceta, sub raport medico-legal si criminalistic, urmele principale ale tragerii (orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire, daca exista), precum si urmele secundare (rupturile provocate de gaze, arsurile, tatuajul etc.) Moartea prin otravire. Investigarea mortii prin otravire va avea drept obiect stabilirea faptului daca decesul s-a datorat sau nu intoxicarii acute, tipului de substanta toxica si cantitatii care a patruns in organism. De asemenea, trebuie stabilite data intoxicarii, forma de procurare si persoanele care au favorizat obtinerea acesteia. Alte activitati destinate investigarii omorului Dispunerea expertizelor medico-legale Problemele la a caror rezolvare expertiza medico-legala are un aport substantial sunt, in esenta, urmatoarele: - Stabilirea cauzei si naturii mortii, precum si a datei la care a survenit aceasta. - Diferentierea leziunilor vitale de cele post-mortale si explicarea mecanismelor de producere a lor. - Determinarea agentului vulnerant, a directiei, intensitatii si succesiunii loviturilor. Dispunerea expertizelor criminalistice Dintre problemele curente la a caror rezolvare concura direct examinarea criminalistica a mijloacelor materiale de proba (corpuri delicte, microurme s.a.), mentionam: - Identificarea autorului si a celorlalti participanti la savarsirea omuciderii. - Identificarea instrumentelor si substantelor vulnerante, a altor obiecte folosite in comiterea infractiunii. Expertiza urmelor lasate de corpul uman. Expertiza dactiloscopica serveste, in primul rand, la identificarea autorului omorului dupa urmele digitale lasate la locul faptei, inclusiv pe corpul victimei. Expertiza urmelor de picioare (urme plantare si de incaltaminte) permite identificarea creatorului urmei, pe baza detaliilor prezentate fie de crestele papilare ale plantei piciorului, fie ale ciorapului sau incaltamintei, dupa cum urma a fost formata de piciorul gol ori incaltat. Expertiza urmelor de dinti si de buze face parte dintre examinarile care, prin natura imprejurarilor, se conjuga cu expertizele serologice sau ADN. Expertizele traseologice. Expertiza urmelor lasate de instrumentele vulnerante, efectuata impreuna cu medicul legist si expertul criminalist, are drept scop stabilirea obiectului folosit de infractor in suprimarea vietii victimei. Subliniem impreuna pentru ca, in practica, ea se face greu. Expertiza balistica vizeaza doua directii principale: a. Identificarea sau stabilirea categoriei armei cu care s-a tras. b. Studierea urmelor principale si secundare existente pe imbracamintea victimei. Elaborarea versiunilor de urmarire penala Consideratii introductive. Regula de baza dupa care trebuie sa le orienteze organele judiciare, in cercetarea infractiunilor de omucidere, o reprezinta organizarea judicioasa a anchetei si planificarea urmaririi penale, in scopul clarificarii complete a imprejurarilor savarsirii omorului si al identificarii faptuitorului. Un loc central il ocupa elaborarea versiunilor de urmarire penala, referitoare la natura mortii violente (omor, sinucidere sau accident), la persoana autorului, la mobilul si scopul infractiunii si la imprejurarile sau conditiile in care a fost savarsita. Criterii de elaborare a versiunilor. Punctul de plecare al anchetei si, in consecinta, al elaborarii versiunilor il va reprezenta, de regula, victima, intrucat ea furnizeaza cele mai pretioase elemente pentru elucidarea cazului. Date obtinute din cercetarea la fata locului (sau a scenei infractiunii) si din examinarea cadavrului, pe baza carora pot fi desprinse concluzii referitoare la persoana autorului. Date rezultate din ascultarea martorilor, a rudelor ori din investigatiile privitoare la victima. Verificarea versiunilor, este o activitate obligatorie care tine de esenta cercetarii omorului, ca, de altfel, a oricarei infractiuni. Evaluarile de tip profiling privind personalitatea faptuitorului

Importanta evaluarilor de tip profiling pentru investigatiile penale. In statele cu sisteme judiciare moderne, in primul rand in Statele Unite, a devenit frecventa, pentru solutionarea multor cauze penale, in special omucideri, investigatie realizata de specialisti denumiti profiler, pentru determinarea profilului personalitatii sau psihologiei infractorilor. Profiling-ul geografic. O noua tendinta in domeniul profiling-ului este dezvoltarea asa-numitului profiling geografic. In cadrul acestuia sunt folosite fotografii aeriene, numere de inmatriculare a autovehiculelor, date referitoare la plata impozitelor si alte tipuri de dovezi care incearca sa localizeze infractorul intr-o anumita zona (locatie) geografica si strict de personalitatea sa. Efectuarea unor acte de urmarire penala Ascultarea martorilor. Ascultarea martorilor, a persoanelor care au descoperit cadavrul si a rudelor victimei, este o activitate care se cere realizata cu maxima urgenta. Ascultarea invinuitului sau a inculpatului. Ascultarea invinuitului sau a inculpatului - dupa identificarea lor din cercul suspectilor permite cunoasterea pozitiei sale fata de fapta savarsita si a motivelor care l-au determinat sa comita omorul. Efectuarea de confruntari. Confruntarile vor fi efectuate pentru inlaturarea contradictiilor existente intre declaratiile celor ascultati (martori, invinuiti sau inculpati). Efectuarea de perchezitii. Perchezitia este necesara in multe dintre cazurile de omor, obiectivele ei fiind multiple, incepand cu insasi cautarea cadavrului, a mijloacelor materiale de proba. Efectuarea de reconstituiri. Reconstituirea serveste la precizarea afirmatiilor invinuitului sau inculpatului, cu privire la posibilitatea savarsirii unor anumite activitati, in anumite conditii concrete de timp si de loc. Particularitati ale cercetarii omorului in cazul cadavrelor dezmembrate sau al cadavrelor nedescoperite Investigatii specifice in cazul cadavrelor dezmembrate. Descoperirea unor cadavre dezmembrate ori a unor fragmente de cadavre determina dificultati serioase in cercetare. Una dintre problemele centrale ramane identificarea victimei, rezultat la care se ajunge relativ greu, depesajul criminal fiind facut tocmai in acest scop. In ipoteza cercetarii omorurilor in care cadavrele au fost gasite dezmembrate, sau nu au fost descoperite, existand indicii despre disparitia lor, organul de urmarire penala se va conduce dupa aceleasi reguli generale, raportandu-se, insa, la particularitatile acestor cazuri. Particularitati ale cercetarii in cazurile disparitiei unor persoane, victime ale omuciderii. Investigarea omorului al carei victima este considerata persoana disparuta, va incepe dupa ce au fost efectuate investigatii complete si ample la domiciliul, locul de munca, in cercul rudelor si al prietenilor, la spitale, verificandu-se, totodata, daca persoana respectiva nu a fost retinuta si condamnata pentru o infractiune. Aspecte de aprofundat Problemele, obiect al probatiunii care trebuie clarificate prin investigarea mortii violente. Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omorului. Masuri luate de politistul sosit primul la fata locului si activitatile pregatitoare cercetarii propriu-zise. Cercetarea in faza statica si dinamica. Particularitati privind examinarea cadavrului, constatarea mortii si a datei acesteia. Particularitati privind cercetarea in functie de modul de suprimare a vietii. Dispunerea expertizelor criminalistice si medico-legale. Elaborarea versiunilor de urmarire penala. Evaluarii de tip profiling privind personalitatea faptuitorului. Efectuarea unor acte de urmarire penala.