1.Notiunea si obiectul criminalisticii: Termenul de criminalistica provine de la latinescul ,,crimen/crimis acuzatie de infractiune.

e. Hans Gross a separat criminalistica de celelalte discipline juridico-penale atribuindu-i un statut autonom,folosind primul acesta notiune pt a defini o noua ramura ce trateaza tehnica, tactica si metodica cercetarii infractiunilor. Intr-o forma mai generalizata criminalistica pote fi definita ca stiinta care studiaza activitatea infractionala, mecanismul de reflectare a acesteia in sursele de informatii si activitatea de stabilire a adevarului in cauzele instrumentate prin metode , procedee si mijloace speciale, elaborate in baza cunoasterii acestor activitati,a experientei pozitive si a realizariol stiintelor naturii,tehnice,disciplinelor umanistice. Obiectul de studiu al criminalisticii in ansamblu il constituie toata realitatea lumii inconjuratoare,totodata,fiecare ramura studiaza o latura a acestei realitati. Criminalistica in calitate de stiinta are un dublu obiect de studiu: 1. legitatile realitatii obiective si fenomenele intimplatoare ce se maifesta cu ocazia actiunilor cu caracter infractional, incluziv mecanismul de reflectare a acestor fapte in mediul inconjurator si in memoria oamenilor; 2. legitatile si procedeele accidentale ce determina munca de stabilire a adevarului in procesul de descoperire, cercetare si prevenire a unor fapte , inclusiv mecanismul de reflectare a acestor activitati criminalistice in materialelel dosarului penal si in memoria participantilor la cercetare. Astefel criminalistica studiaza , pe de o parte, comportamentul faptuitorului cu scopul de a-l cunoaste si preveni, iar pe de alta parte activitatea organului de urmarire penal si a altor criminalisti cu scopul de a o cunoaste si optimiza. 2.Sistemul,structura si sarcinile criminalisticii: Sistemul stiintei criminalistice este determinat in mare masura de obiectul si functia de serviciu.In procesul de evolutie s-au delimitat 4 compartimente ale criminalisticii ca sistem de cunostinte: 1.Teoria generala a criminalisticii (1970-1980) contine probleme teoretice de ordin general care au importanta de ordin metodologic pentru alte compartimente si constituie o baza teoretica pentru conceptiile stiintei.Este un sistem de principii conceptuale, notiuni si categorii, definitii si conexiuni ce reflecta obiectul stiintei in ansamblu.Fondatorul acestui cimpartiment R.Belkin; 2. Tehnica criminalistica(a aparut primul din toate celelalte compartimente) ansamblul de cunostinte stiintifice cu caracter sintetic , in baza carora se elaboreaza metode, procedee si diverse tehnici, destinate colectarii, examinarii si utilizarii informatiei cu semnificatie criminalistica.Acest compartiment consta din : tezele generale ale tehnicii criminalistice si mijloacele tehnico-criminalistice , procedeele si metodicile de lucru cu materialelel de proba. 3.Tactica criminalistica (apara in 1920 in Rusia sovietica) un sistem de cunostinte teoretice privind legitatile organizarii si realizarii actiunilor de urmarire penala si judiciare,menit sa optimizeze procesul de investigatie a infractiunii.Compartimentul dat este alcatuit din 2 parti : tezele generale ale tacticii criminalistice care includ : planificarea cercetarii infractiunii,tactica interactiunii organelor de urmarire penala cu cele de investigatie,teoria criminalistica privind versiunile criminalistice,situatile de urmarire penala si decizia organelor de urmarire penala etc, si tactica pregatirii , efectuarii si fixarii rezultatelor actiunii de urmarire penala indicate in CPP la care se catalogheaza : cercetarea la fata locului,audierea persoanelor,prezentarea spre recunoastere,examinarea corporala etc. 4. Metodica criminalistica (1929 - Gromov) metodica cercetarii anumitor genuri de infractiuni compartimentul care sintetizeaza cunostintele tehnicii si tacticii criminalistice prin prisma imprejurarilor unor

categorii de infractiuni concrete. Acest compartiment se divizeaza in : teoriile generale ale metodicii criminalistice si metodicile criminalistice particulare. Sarcinile criminalisticii sint : generala si seciale.Sarcina generala consta in asistenta stiintifica si sprijinul organelor ocrotirii normelor de drept in activitatea de descoperire a infractiunilor; Sarcinile speciale sunt: dezvaluirea si analiza legitatilor ce fac temelia obiectului de studiu al criminalisticii,largirea bazelor teoretice si sporirea eficacitatii practice a recomandatiilor teoretice generale; elaborarea noilor mijloace de colectare,examinare si utilizarea probelor bazate pe noile tehnologii informationale, perfectionarea celor existente; elaborarea si perfectionarea bazelor organizatorice, tactice si metodice ale urmaririi penale si dezbaterilor judiciare; Studierea criminalisticii tarilor dezvoltate , implementarea experientei pozitive a acestora in practica de descoperire,cercetare si prevenire a infractiunilor comise in tara noastra. 3.Activitatea infractionala : notiunea si structura. In larga acceptie a cuvantului, activitatea poate fi interpretata ca un mod de existenta al omului, o capacitate a acestuia de a modifica realitatea. Deci, este un act de influenta exercitat asupra mediului material, un sistem de interferente dinamice consecutive dintre om si lucrurile ce-l inconjoara, in care unul dintre obiecte influenteaza, iar celalalt receptioneaza aceasta influenta. Structura activitatii infractionale este similara oricarei preocupari sociale si contine cateva elemente principale: subiectul infractiunii; mijloacele activitatii infractionale; obiectul atentarii (victima); urmele activitatii infractionale. 1. Subiectii activitatii infractionale sunt personajii principali ai infractiunii (organizatorii, executorii, instigatorii etc.) capabili de a exercita activitati ce se pot reflecta in mediul inconjurator. Acestia poseda anumite calitati: biologice, sociale, psihice, psihologice, care la fel se pot oglindi in amprentele materiale ramase la fata locului, dar si in memoria oamenilor. Aici, un interes deosebit prezinta acele caracteristici, care usor pot fi determinate, sunt evidente, neschimbatoare si in acelasi timp operante pentru descoperirea faptelor ilicite. Spre exemplu, semnalmentele exterioare frapante, desenul papilar digital, deprinderile si aptitudinile profesionale ale faptuitorului etc. Tinandu-se cont de aceste caracteristici, se inainteaza diverse versiuni de urmarire penala, se organizeaza cautarea si identificarea faptasilor, se elaboreaza tactica de interogare a acestora, se demasca declaratiile intentionat false etc. 2. Mijloacele activitatii infractionale. Aceasta notiune include cele mai diverse lucruri si obiectele ce se utilizeaza pentru a se atinge scopul ilicit. Deci, ele trebuie intelese cat mai larg: o arma de foc, un mijloc de transport, o substanta otravitoare sau exploziva, curent electric de inalta tensiune etc. In cursul comiterii actului criminal aceste obiecte creaza urme materiale operante pentru a reconstitui fapta, imprejurarile cauzei si a identifica autorul. Ansamblul de mijloace infractionale poate fi divizat in patru grupe esentiale: unelte (de spargere, instrumente, obiecte contodente, substante lichide, pulverulente); arme (de foc, arme albe, dispozitive explozive); surse de pericol sporit (mijloace de transport, dispozitive de uz curent, mecanisme de producere, fenomene fizice, substante cu efect puternic si otravitor); forte si fenomene naturale puse in actiune de catre faptuitor (ruperea digului unui canal, surparea rocii in mina, tratarea pe ascuns cu radiatii de inalta frecventa etc.) 3. Obiectul atentatului (victima) sub aspect criminalistic este omul si lucrurile materiale ce-i apartin sau i-l inconjoara: de la simpla incuietoare a usii pana la sistemele complexe bancare. Acest element trebuie deosebit de conceptul juridico-penal al obiectului infractiunii care abordeaza in principal sfera relatiilor

sociale. Deci, obiectul activitatii infractionale este orice corp material aflat in stare solida, lichida sau gazoasa supus unei actiuni nemijlocite si susceptibil sa o reflecte . Personalitatea victimei sub aspect criminalistic trezeste interes prin insusirile si raporturile sale cu alte persoane elemente care inlesnesc descoperirea si cercetarea faptei. De pilda, in cazul omuciderii importanta deosebita prezinta modul de viata, anturajul, viciile, cand si cu cine a avut intrevederi victima inainte de deces etc. Astfel de date permit a elabora versiuni privind persoana interesata in moartea victimei. De subliniat ca marea diversitate de obiecte din campul infractional la fel pot indica unele caracteristici ale faptuitorului. Spre exemplu, imprejurarile unui furt de valori si bunuri din locuinta, pot semnala varsta, sexul, particularitatile fizice ale autorului etc. 4. Urmele activitatii infractionale in larga acceptie sunt diversele modificari a starilor de fapt si a obiectelor din lumea materiala, dar si din sfera relatiilor sociale aparute ca urmare a comiterii unei infractiuni. In sens restrans, urma este orice manifestare remanenta ivita in faza finala a procesului de reflectare a unui obiect pe suprafata sau in masa altuia. Aceste urme aparute obligatoriu si nedorit de infractor in procesul activitatilor infractionale, trebuie socotite ca rezultat colateral al acesteia, scopul principal fiind satisfacerea unor necesitati, dorinte, pasiuni insotite de pricinuirea daunelor fizice, materiale, morale valorilor protejate de lege. Stranse si fixate procesual in cadrul actelor de urmarire penala, urmele materiale, dar si cele ideale, servesc ca surse de proba in activitatea criminalistica de cercetare a infractiunilor si identificare a faptuitorilor. 4. Caracteristica criminalistica a infractiunilor: notiunea si structura De trsturile criminalistice specifice ale infraciunilor s-a inut cont totdeauna n metodic, ns aceste date n-au fost sistematizate ntr-o anumit categorie tiinific cum este modelul sau caracteristica criminalistic. Apariia caracteristicii criminalistice drept categorie de sine stttoare a constituit o realizare important a gindirii tiinifice a savanilor criminaliti. Cercetarea infraciunilor reprezint un proces de cunoatere a faptelor din trecut. Astfel, prin caracteristica criminalistica a infraciunii se subinelege o categorie tiinific ce rezid in descrierea amnunit i
Constituirea caracteristicii criminalistice e legat indisolubil de apariia stiinei criminalistice. aprecierea urmelor descoperite, nsuirilor i intermedierilor infraciunii concrete la o anumit etap a cercetrii.Caracteristica criminalistic a infraciunii este un sistem de cunotine ce reflect

particularitile tipice ale anumitor categorii i grupuri de infraciuni, analiza crora permite a judeca despre cile optimale de descoperire i cercetare a acestora, stabilirea tacticii efecturii anumitor aciuni de urmrire penal, inclusiv a cercetrii la faa locului. Caracteristica criminalistic a infraciunilor poate fi examinat ca o categorie ce se refer la o anumit etap de cercetare a acestora. Drept categorie general a delimitrii tipurilor de infraciuni servete modelul criminalistic. Aceste dou noiuni se afl n strnse relaii i se condiioneaz reciproc. Vorbind despre sensul corelaiei ntre caracteristica criminalistic i modelul criminalistic al infraciunilor, trebuie s delimitm aici generalul i particularul. Ca general se prezint modelul criminalistic a l unor tipuri de infraciuni, iar ca particular - caracteristica infraciunii concrete, i anume la o anumit etap de cercetare a ei, atunci cnd acest fenomen este
descris oral ori documentar de ctre anchetator, lucrtorul operativ, care desfoar cercetarea. Analiza practicii de cercetare a infraciunilor i studierea experienei de combatere a acestora ne permite sa stabilim urmtoarele elemente substaniale ale modelului criminalistic:

a) datele despre frecvena svririi crimelor i despr b) datele despre metodele i procedeele (mecanismul) de realizare a rezultatului criminal; c)datele despre specificul obiectului, uneltelor i mijloacelor crimei; d)dalele despre urmele caracteristice i consecinele aciunilor ilicite;

e)datele despre particularitile tipologice ale infractorului, subiecilor i despre rolurile lor concrete in pregtirea, svrirea i tinuirea infraciunii; f) datele despre cauzele ce au generat i despre circumstanele ce au contribuit la comiterea infraciunii. Elementele indicate ale modelului criminalistic alctuiesc structura i con e situaiile depistrii lor; inutul acestor noiuni i au legtur direct cu sarcinile realizate pe parcursul cercetrii oricrui caz infracional i cu mijloacele de soluionare a lor. 5.Situatia de urmarire penala ca baza de elaborare a programului de investigatie. 6.Notiunea de identificare si diagnostica criminalistica . Specificul si bazele stiintifice ale indentificarii criminalistice. Identificarea criminalistica activitatea de examinare comparative a obiectelor si imaginilor acestora in scopul stabilirii identitatii lor si obtinerii datelor utile pentru cercetarea si descoperirea infractiunilor. Trasaturile specifice: 1. stabilirea identitatii individuale; 2. obiectele ce urmeaza a fi identificate detin forma si parametrii exteriori constanti; 3. rezultatele acestor identificari imbraca forme strict determinate de lege,raportate de expertiza,procesele-verbale ale actiunilor de urmarire penal. Bazel stiintifice ele identificarii criminalistice le constituie tezele teoretice ,datele faptice,realizarile carora se folosesc la fundamentarea conceptiilor teoretice si a recomandarilor practice de cunoastere a caracteristicilor tipologice si de identificare a diferitor categorii de obiecte. Diagnosticarea criminalistica depistarea,examinarea si aprecierea indiciilor ce caracterizeaza infractiunea in cauza , precum si persoanele implicate in ea. Categorii ale diagnosticarii criminalistice : 1. stabilirea caracteristicilor tipologice ale persoanei concrete; 2. stab. Car.tip. ale persoanei necunoscute; 3. diagnosticare starii fizice si psihice neobisnuite si a conditiilor de actiune a persoanei concrete; 4. diagnosticarea starii,comportarii,conditiilor neobisnuite de actiune si a mecanismului de formare a urmelor persoanei necunoscute; 5. delimitarea caracteristicilor tipologice ale obiectelor concrete/necunoscute; 6. diagnosticarea starii obiectelor materiale. 7.Stabilirea ntregului dup prile componente i a sursei unice de provenien ca varietate a identificrii Identificarea in criminalistica este stabilirea obiectului care are legatura cauzala cu faptul cercetat, in scopul obtinerii probei judiciare. Dupa caracterul obiectelor identificate distingem identificare dupa imaginea pastrata in memoria omului, identificare dupa imaginile material fixate ale obiectului, precum si identificarea unui obiect pe baza fragmentelor acestuia. Datorita acestei divizari, si urmind tezele generale ale teoriei identificarii criminalistice, putem indica mai prcis deosebirile in metodele identificarii. Identificarea unui obiect pe baza fragmentelor lui presupune nu numai studierea urmelor divizarii intregului in parti, de exemplu urmele rupturii, ale taieturii, dar si analiza calitativa a structurii si compozitiei substantei partilor examinate a intregului. Aceasta forma de identificare este foarte des intilnita. La rezolvarea acestei probleme, partile fragmentate ale obiectului se unesc una cu alta si se studiaza coincidenta intre ele dupa semnalmentele exterioare. Conceptual de intreg este interpretat de criminalisti in sens larg. Acestui concept, in special, I se atribuie obiectele, care au o structura monolitica sau de natura biologica, precum si mecanisme si agregate compuse din mai multe parti interactive. Deasemenea conceptual dat include si component fizice, seturi de lucru, care luate impreuna formeaza un intreg cu acelasi scop. La identificarea unui obiect pe baza

fragmentelor acestuia, in calitate de obiect identificabil se va lua lucrul in forma in care a fost pina la fragmentare, iar obectele identificate- partile lui in starea lor la momentul dat. Separarea poate fi efectuata atit in timpul actiunii infractionale, cit si inainte. O importanta majora in descoperirea si prevenirea crimelor o are identificarea si stabilirea apartenentei la grup, deoarece ajuta la demonstrarea prezentei ori lipsei legaturii unui om sau obiect concret cu infractiunea sau cu alte forme de activitate umana. Datele despre apartenenta la grup a obiectului este un element al caracteristicii lui criminalistice. Ele nu indica direct complicitatea persoanei identificate la infractiune ori cazul cercetat. Stabilirea vinovatiei persoanei identificate in cele faptuite nu este parte a sarcinilor identificarii criminalistice. 8.Formele si obiectele identificrii, etapele procesului de identificare. Identificarea reprezint problema central a investigaiei criminalistice. Identificarea criminalistic apare astfel ca un proces de stabilire cu ajutorul mijloacelor i metodelor proprii tiinei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza caracteristicilor acestuia, intr-un sistem unitar i individualizat . Identificarea poate fi fcut prin dou forme: Neprocesual Procesual Forma neprocesual se realizeaz n cadrul activittilor operative de investigatie, rezultatele crora nu detin fort probant. Identificarea procesual se efectueaz n cadrul efecturii expertizelor si a altor actiuni de urmrire penal, de exemplu prezentarea spre recunoastere. In activitatea de descoperire a infraciunilor se poate stabili identitatea urmtoarelor obiecte: - persoanei, ce a comis infraciunea sau a participat la ea (bnuitul); - diferitelor obiecte sau a completelor care au fost folosite la pregtirea, svirirea i mascarea infraciunii; - diverselor materiale i substane utilizate de infractori ori obinute n rezultatul aciunilor ilicite. Persoana n criminalistic e conceput ca un individ concret ce posed o structur interioar i exterioara stabil i irepetabila.
Persoana reprezint o unitate a socialului i biologicului, psihicului i fizicului. Ea posed diferite sisteme de nsuiri strins legate ntre ele, inseparabile de omul concret i suficiente pentru evidenierea lui veridic din totalitatea altor persoane.Indiferent de categoria nsuirilor de identificare, obiectul identificrii este indistructibil, adic persoana concret posed o totalitate irepetabila de trsturi fizice, psihice i sociale.

In calitate de obiecte ale identificrii criminalistice n procesul descoperirii infraciunilor deseori apar obiecte materiale - unelte i mijloace tehnice de comitere a infraciunilor, obiecte ale atentatului criminal i obiecte ale mediului
material al infraciunii. In dependen de componena material a obiectelor distingem: a) identificarea obiectelor unitare - arme de foc, instalaii explozive, mijloace de transport, nclminte, unelte, instrumente, dispozitive de dactilografiat i multiplicat b) identificarea obiectelor multiple-complet de obiecte, obiectului n ansamblu ori a documentului pe pri; c) identificarea sectoarelor de teren ori de ncperi; d) identificarea volumului dat de substan ca element al anturajului material al evenimentului.

Persoana ori obiectul material concret, determinarea identitii cruia ine de sarcinile identificrii se numete obiect supus identificrii. In majoritatea cazurilor el este necunoscut anchetatorului ori lucrtorului operativ, de aceea se prezint i ca obiect cutat. O alta categorie de obiecte n procesul identificrii criminalistice o alctuiesc aa-zisele
obiecte de identificare. La ele se refer obiectele ce servesc drept mijloc de determinare a prezenei sau lipsei identitii: cele purttoare de informaie despre persoana ori obiectul cutat (probele materiale) i mostrele pentru cercetarea comparativ.

Identificarea se realizeaz de la general spre particular, corespuntor acestei treceri gradate, procesul de identificare parcurge 2 mari etape: 1.determinarea apartenentei generice. 2.identificafrea individual, care parcurge la rndul su cteva stadii:

a) examinrea prealabil- prezint o etap iniial indispensabil oricrui proces de identificare. In timpul controlului obiectelor se clarific mai nti dac sunt prezentate toate materialele i dac nu exist ndoieli referitor la autenticitatea lor. Totodat, controlul stabilete dac aceste obiecte sunt potrivite pentru identificare i dac ele sunt suficiente pentru o concluzie categoric. b) examinafea separat - este una din legitile importante ale expertizei de identificare. Ignorarea acestui stadiu i trecerea nainte de vreme la examinarea comparativ pot conduce la concluzii greite. Sarcina principal a examinrii separate const n a releva numrul maxim de caracteristici identificatoare, proprii fiecrui obiect. c) examinarea comparativ - va confrunta caracteristicile identificatoare cu acelai nume ale obiectelor, soluionnd totodat principala problem a examinrii comparative - scoaterea n eviden a indicilor ce coincid i a celor ce se deosebesc. Examinarea comparativ trebuie s fie complet i detaliat. d) evaluarea rezultatelor si formularea concluziilor. 9.Examinarea preliminar a urmelor infraciunii ia fata locului ca sarcin a diagnosticii criminalistice Expertiza criminalistica este o activitate de cercetare tiinific a urmelor i altor mijloace materiale de prob in scopul identificarii persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substantelor sau fenomenelor, al determinrii anumitor insuiri ori schimbri intervenite in coninutul , structura, forma, ori aspectul lor. Rezultatele examinarilor criminalistice preliminare la fata locului a urmelor are rolul de a stabili adevarul.Cu parere de rau,nu intotdeauna o infractiune e descoperita in urma examinarii preliminare la fata locului a urmelor,si de aceea organelor de urmarire penala folosesc informatiile din aceasta faza si in actiunile lor ulterioare. Deci putem spune ca examinarea preliminara a urmelor infractiunii la fata locului reprezinta o totalitate de actiuni de ancheta si masuri operative de investigatie,care se incadreaza intr-un anumit interval de timp si au ca scop descoperirea cauzei. Masurile operative de investigatie se efectueaza prin aplicarea unor procedee cu character secret, si cuprind urmarirea si retinerea infractorului. Rezultatele in urma examinarii preliminare a urmelo la fata locului pot sa ne lamureasca in urmatoarele privinte: 1. Cite persoane au operat in cimpul infractional,si semnalmentele acestora 2. Prezenta la fata locului a persoanelor care pot evolua in calitate de martori ocular ai infractiunii 3. Putem obtine date despre locul aflarii martorilor ocular ai faptei ilicite 4. Aflarea eventualilor martori ocular in vecinatatea imediata a locului faptei. Examinarea preliminara a urmelor infractiunii la fata locului, de asemenea ne ajuta la depistarea semnalmentelor exterioare a infractorului,si anume: sexul, virsta,talia,semnele particulare, fizionamia,etc. in dependent de urmele gasite la fata locului vom putea cunoaste unele din aceste aspect exterioare a faptasului. De exemplu in urma depistarii urmelor de dinti putem stabili dimensiunile dintilor, intervalul dintre dinti,iar in urma depistarii urmelor de buze putem stabili latimea si conturul lor,etc. Dupa urmele generate de faptasi si obiectele abandonate la locul faptei, prin examinarile preliminare este posibil a se diagnostica unele detalii si caracteristici privind autorul, semnele obiectelor pe care acesta le-a purtat, si anume: - particularitati ale mersului (cind exista cararea de pasi); - daca faptasul a utilizat cirja, proteza s. a. - obisnuinte caracteristice; - ocupatii profesionale, deprinderi ; - daca infractorul poarta ochelari; - nivelul general de cultura si studii al faptasului . In functie de faptul daca faptasul a lasat la locul crimei unele obiecte, pot fi stabilite si alte date caracteristice.

Deci, putem afirma ca examinarea preliminara a urmelor infractiunilor la fata locului pot fi folosite la realizarea actiunilor de ancheta si a masurilor operative de investigatie in cadrul diferitelor etape de urmarire, mai ales in etapa initiala de cercetare, inlesnind descoperirea acestora pe urme proaspete. 10. Aparitia si dezvoltarea stiintei criminalistice: La procesul de individualizare a criminalisticii ca stiinta aparte au contribuit, prin munca lor asidua, mai multe personalitati cu renume, despre care von mentiona in cele ce urmeaza. Un aport primordial in crearea si perfectionarea mijloacelor de evidenta a infractorilor ii revine colaboratorului Sigurantei franceze Alphonse Bertillon.El a propus metoda de evidenta a infractorilor dupa datele lor antropomorfice.Esenta ei consta in urmatoarele:dimensiunile oaselor unui adult ramin neschimbate pe tot parcursul vietii lui precum si toate fiintele umane difera una de alta prin dimensiunile diferitor parti ale corpului si ca suma acestor dimensiuni produc o formula unica pentru fiecare individ. Un astfel de sistem,numit ,,bartilonaj,a devenit unul dintre primele contributii ale stiintei sec.XIX-lea in activitatea profesionala de urmarire penala.Concomitent cu acest sistem s-a dezvoltat si cel dactiloscopic evidentiat de W. Herschelle,ulterior de scotianul Henry Faulds.La promovarea sistemului dactiloscopic de identificare a infractorilor a contribuit Francis Galton si Edward Henry.Actualmente acest sistem este cel mai frecvent utilizat fiind imbinat cu metoda amprentei genetice (ADN). O importanta deosebita pentru criminalistica a constituit activitatea de elaborare si sitematizare a procedeelor de depistare si colectare a materialelor ce constituie proba incriminatorie.O personalitate cu renume care a contribuit la acest capitol este austriacul Hans Gross , considerat intemeietor al criminalisticii.El a activate ca judecator de instructie, magistrate si profesor universitar. El a condus cu prima catedra criminalistica din lume si a fondat in 1902, primul muzeu de criminalistica din lume . In anul 1893 , editeaza o lucrare existentiala cu un continut encyclopedic ,, manualul judecatorului de instructie in sistemul criminalisticii. Meritul autorului consta si in crearea sistemului stiintei criminalistice,propunindu-i denumirea ,,Criminalistica, in anul 1898.Opera lui Hans Gross a fost inalt apreciata de contemporanii sai din toata lumea. La Congresul Uniunii Internationale de Drept penal, din 1895, s-a adoptat decizia de a include disciplina criminalistica in programa de studii a facultatii de drept. In fosta URSS, criminalistica, in dezvoltarea sa a cunoscut mai multe etape: etapa empirica (1917-1930) - se caracterizeaza prin acumularea de experienta si materiale empirice; etapa stiintifica (1940-1950)- perioada de formulare a teoriilor criminalistice particulare incepe cu publicarea de catre B.Saver, in anul 1938 , a articolului ,,Obiectul si metoda criminalisticii sovietice; etapa a treia (1960-1980)- a fost determinata de necesitatea prioritara de elaborare a teoriei generale si a metodologiei stiintei criminalistice. 11.Institutiile de expertiza judiciara din RM Conform art.12 din Legea cu privire la expertiza judiciara, constatarile tehnico-stiintifice si medico-legale din 23.06.2000, expertiza judiciar in Republica Moldova se efectueaz de ctre experii instituiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Justiiei, Ministerului Sntii i Proteciei Soiciale, din subdiviziunile tehnico-criminalistice operative ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice i Corupiei, ale Ministerului Aprrii i ale Serviciului de Informaii i Securitate, precum i de ctre alte persoane competente, desemnate de ofierul de urmrire penal, de procuror sau de instana judectoreasc. De asemenea, expertiza judiciar poate fi efectuat i de ctre experii particulari, inclui n Registrul de stat al experilor judiciari atestai, cu excepia expertizelor n cauzele penale privind infraciunile comise mpotriva vieii, sntii, libertii i demnitii persoanei. Una din institutiile de expertiza este Centrul Naional de Expertize Judiciare de pe lng Ministerul Justiiei, care reprezint o instituie coordonatoare n domeniul teoriei i practicii expertizei judiciare i criminalisticii i efectueaz expertizele

judiciare n baza regulamentului aprobat de Guvern. Expertiza medico-legal se efectueaz de ctre Centrul de Medicin Legal de pe lng Ministerul Sntii i Proteciei Sociale, n baza regulamentului aprobat de Guvern, iar expertiza psihiatrico-legal se efectueaz n unitile medico-sanitare din sistemul Ministerului Sntii. Subdiviziunile tehnico-criminalistice operative ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Ministerului Aprrii, ale Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice i Corupiei i ale Serviciului de Informaii i Securitate efectueaz expertiza judiciar n conformitate cu propriile regulamente. 12.Tehnica criminalistica : structura si sarcinile. Teh.cr. un ansambu de cunostinte cu caracter sintetic in baza carora se elaboreaza metode ,procedee,diverse tehnici,destinate colectarii,examinarii,si utilizarii informatiei cu semnificatie criminalistica.Sub aspect practic ea cuprinde tot arsenalul de mijloace si metode destinat colectarii si analizei materialelor de proba. Acest compartiment este structurat in doua parti : 1. Tezele generale ale tehnicii criminalistice in care se abordeaza notiunea , sistemul si sarcinile ei,clasificarea,principiile,formele si conditiile de aplicare a metodelor si mijloacelor tehnicocriminalistice; 2. Mijloacele tehnico-criminalistice, procedeele si metodicile de lucru cu materialele de proba: tehnica de calcul,fotografia si videoinregistrarea,traseologia,aarmologia,documentologia,gabitoscopia,asistenta informationala. Sarcinile: 1. elaborarea noilor si perfectionarea actualelor mijloace de descoperire,fixare,ridicare si expertizare a mijloacelor de proba; 2. elabirarea si perfectionarea bazelor teoretice,tactice si metodice de expertizare; 3. elaborarea si perfectionarea mijloacelor de prevenire a infractiunilor. 13.Asistena tehnico-criminalistic a descoperirii infraciunilor. Criminalistica, initial a fost considerate a fi o tehnica stiintifica de cercetare a infractiunilor. Ea avea ca obiect studierea celor mai prielnice procedee de aplicare a mijloacelor cu character natural si tehnic in cercetarea infractiunilor si identificarea infractorului. Mai multi savant au incercat sa explice notiunea de asistenta tehnico-criminalistica. Vinberg considera ca asistenta tehnica-criminalistica este totalitatea cunostintelor speciale ale criminalisticii, mijloacele tehnico+stiinifice contra criminalitatii, dar si unitatile de expertiza judiciara care sunt destinate sa aplice mijloacele criminalistice la nivel superior in activitatea profesionala a organelor de drept. Insa notiunea data e mai larga, si cuprinde si elemente de factura administrativ organizatorica. Elementele principale ale acestui system sint: 1. mijloacele tehnice propriu zise si initierea eleborarii, perfectionarii si adaptarii acestora la necesitatea justitiei; 2. reglementarea juridico-procesuala a folosirii mijloacelor criminalistice; 3. organizarea folosirii si aplicarea de zi cu zi a tehnicilor criminalistice in cadrul descoperirii si cercetarii infractiunilor; 4. pregatirea initiala si instruirea continua a subiectilor acestui system. Pentru prima data asupra aspectului criminalistic al descoperirii infractiunii sa pronuntat Berdicevski, si considera ca aceasta e doar procesul de trecere de la necunoastere spre cunoasterea verosimila a datelor despre persoana suspecta. Asistenta tehnica-criminalistica a descoperirii infractiunilor este un system dynamic, si

elementele lui se modifica permanent, insa ele se afla in strinsa legetura una cu alta. Subiectii asistentii tehnico-criminalistice sint expertii subdiviziunilor de expertiza si criminalistica si colaboratorii altor servicii ale organelor de drept. Deci, putem spune ca sint 2 grupe de subiecti: 1. colaboratori aistructurii de organizare si dirijare a muncii tehnico-criminalistice, a institutiilor expertizei judiciare; 2. colaboratori ai subdiviziunilor operative de investigatii, ofiterii de urmarire penala, expertyii criminalisti, procurorii. Dupa parerea lui V. Koldin,principalele sarcini ale asistentei tehnico-criminalistice sunt depistarea, desprinderea si fixarea informatiei cu semnificatie criminalistica.Insa acestea sunt doar sarcinile tehnicocriminalistice situationale, adica veriga de jos din totalitatea sarcinilor acestui system. Daca ar fi de sistematizat sarcinilele acestui system,atunci le-am clasifica dupa formele de utilizare a cunostintelor de specialitate,si anume: - dupa subiect: procurorul, ofiterul de urmarire penala,specialistul criminalist, expertul dupa temeiul juridic si organizatoric: expertiza, consultant.

Insa,daca ne vom referi la conceptual de asistenta tehnico- criminalistica ar fi mai bine daca vom clasifica sarcinile sistemului dat dupa genurile de urma, particularitatile obiectelor purtatoare de urme si metodele aplicate in acest sens. 14.Metodele si mijloacele tehnico stiintifice de baza, utilizate in criminalistica. 15.Trusele criminalistice,laboratoarele criminalistice mobile: Pentru determinarea fixarea si ridicarea materialului probant se folosesc materiale tehnico-stiintifece special predestinate acestora. Mijloacele tehnico-stiintifice menite organelor de urmarire penala sunt cuprinse in truse criminalistice portative, complete speciale, si laboratoare criminalistice mobile.Trusele se impart in universale, destinate cercetarii la fata locului si efectuarii altor actiuni procesuale, in special, a perchezitiei, prezentarii pentru recunoastere, experimentului judiciar; si specializate pentru efectuarea unor operatii tehnico-stiintifice separate. Organe de urmarire penala sunt dotate cu truse cu destinatie speciala cum ar fi, spre exemplu, cele destinate testarii substantelor narcotice sau in forma de anexe la trusele universale propriu zise. In atare forma se prezinta trusele fotografice, completul de substante necesare relevarii amprentelor digitale. Trusele universale fiind destinate multiplelor peratiuni tehnice pe parcursul cercetarii infractiunilor, includ diverse instrumente, utilaje, materiale dintre care mentionam: instrumente de masurare. (dimensiunile liniare, unghiulare, si de volum constituie caracteristici de deosebita valoare criminalistica a obiectelor probe maeriale ale infractiunii). Trusele criminalistice sunt dotate cu ruleta metalica, un distantier, un raportor, si o rigla gradata. mijloace de iluminare. Mijloace de iluminare artificiala. Trusele sunt dotate cu o lanterna concentrata surse de iluminare fotografica dispozitive cu radiatii ultraviolete. mijloace tehnice pentru relevarea, fixarea si ridicarea si conservarea urmelor si obiectelor ce constituie probe materiale: jj618d6558kjjg dispozitive si preparate pentru descoperirea fixarea si ridicarea amprentelor digitale; dispozitive si materiale pentru amprentarea persoanelor vii si a cadavrelor; utilaje si materiale de mulare a urmelor;

dispozitive destinate cautarii obiectelor ascunse, care constau dintr-un dispozitiv de adancire in sol, detector magnetic si metalic; instrumentar auxiliar general si materiale de ambalare, spre exemplu briceag, cleste, trusa de surubelinite, diamant de taiat sticla salt. La confectionarea truselor universale cat si a celor speciale s-a tinut cont de cerintele inaintate de practica: sa fie comode sub aspect de volum; greutate si desigur transportabile in conditii de transport comun. Prin majoritatea lor laboratoarele criminalistice mobile sunt instalate pe microbuze, uneori pe autoturisme sau remorci speciale actionate de diverse mijloace criminalistice de caracter universal sau specializat ca cele de cercetare a accientelor rutiere.Afara de obiectele cu care sunt dotate trusele criminalistice universale, laboratoarele mobile dispun de un sir de mijloace suplimentare de tehnica criminalistica, dintre care mentionam aparate de fotografiat, mijloace necesare pentru efectuarea vidiofonogramei si a inregistrarilor magnetofonice, utilaje de detectie destinate pentru efectuarea actiunilor de cautare, mijloace optice cu diverse mariri.Laboratoarele criminalistice sunt inzestrate cu mijloace de legatura radiotelefonica, cee ce asigura posibilitatea antrenarii in activitatea de cercetare a anumitor forte suplimentare de exemplu a inspectoratului de circulatie rutiera, a serviciului sectoral de politie etc. 16.Reglementarea juridic a aplicrii a metodelor si mijloacelor tehnico-criminalistice. Printre mijloacele si metodele tehnico-criminalistice o important deosebita au cele de colectare a urmelor infractiunii in conditii de teren, si cele de expertizare a urmelor infractiunii. Mijloacele de cautare si descoperire a urmelor sunt urmatoarele: - Mijloace de iluminare - Surse special de lumina orientate, ce permit o concentrare pentru cautarea urmelor - Aparate de detective care au ca destinatie depistarea obiectelor: metale pretioase, analizatoare de gaze, termovizoare - Substante si reactivi chimici de detectie Mijloacele de fixare a urmelor sunt de 2 tipuri: 1. Fixare procesuala descrierea in procesul verbal 2. Fixare tehnica a starilor de fapt cuprinde procedee tehnice de inregistrare, precum si accesoriile lor,alcatuirea schemelor,videoinregistrarea. Mijloacele de ridicare a urmelor. Cel mai optim mod de ridicare a urmelor este prelucrarea lor impreuna cu obiectul purtator de urma sau cu o parte a acestuia. Insa daca acest lucru e greu de efectuat,atunci urmele se copiaza,se muleaza. Colectarea urmelor este o notiune complexa si cuprinde toate actiunile ce privesc depistarea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor,ambalarea si administrarea procesuala la dosar.La cercetare de asemenea sunt folosite trusele criminalistice portabile,care contin un minim de instrumente necesare cercetarii locului faptei. Sunt truse universal si special. Mai sunt folosite si laboratoarele criminalistice mobile in cazul examinarii de teren,care ajuta la efectuarea analizei prealabile a urmelor la fata locului. Metode si mijloace tehnico-criminalistice de expertizare sunt bazate pe metode fizice, chimice, biologice etc.Mai frecvent se folosesc urmtoarele metode: microscopia optic, n lumina incident ct si-n lumina penetrant ; microcoape biologice steroscopice ; microscoape de comparatie ; microscopia electronic. Investigatiile criminalistice de laborator impun folosirea de metode sau mijloace tehnico-stiintifice necesare atat vizualizarii sau revelarii unor detalii caracteristice, pe baza carora se poate desfasura procesul de identificare a persoanelor si obiectelor, cat si efectuarii determinarilor calitative si cantitative. Microanaliza spectrala cu excitatie laser s-a impus recent in multe domenii ale stiintei datorita posibilitatilor oferite de emisia de tip laser de a evapora parti de cateva zeci de microni dintr-o proba, realizandu-se astfel 0

analiza spectrala de emisie. In criminalistica,metoda si-a gasit o aplicare imediata in cercetarea urmelor de metale. Examinarea prin luminescenta se inscrie printre metodele utilizate curent in cercetarile criminalistice, uneori chiar la fata locului, datorita simplitatii, rapiditatii si sensibilitatii sale. Utilitatea metodei rezida si in faptul ca necesita cantitati sau concentratii foarte mici de substanta. Metoda cromatografica s-a impus datorita avantajelor pe care le prezinta in efectuarea analizelor de mare sensibilitate si specificitate, cum este cazul urmelor aflate in cantitati foarte mici sau avand o complexitate chimica ridicata, frecvent fiind utilizate in investigatiile bio-criminalistice ale produselor alimentare, toxicelor sau stupefiantelor, materialelor de scriere, dar si in cazul unor urme de sol.Aici distingem :cromatografia pe hrtie, cromatografia n strat subtire, cromatografia n stare gazoas. 17.Utilizarea mijloacelor electronice de calcul, in activitatea profesionala a organelor de urmarire. 18.Fotografia criminalistica: notiunea , insemnatatea si sistemul ei: Fotografia criminalisica ramur a tehnicii criminalistice care adapteaz i elaboreaz metodele de fixare prin fotografiere a rezultatelor i modului de desfurare a unor activiti de urmrire penal precum i metodele corespunztoare cercetrii de laborator a probelor materiale. Fotografia criminalistica are anumite avantaje fata de procesul-verbal si anume; obiectivitatea, rapiditatea si exactitatea inregistarilor urmelor si starilor de fapt , are un caracter ilustrativ si demonstrativ pregnant. Fotografia judiciara are o insemnatate deosebita pentru organul de urmrire penal in procesul de : cercetarea locului faptei, percheziie, reconstituire etc;in laboratorul de expertize criminalistice. Sistemul fotografiei criminalistice este consituit din doua compartimente: fotografia operativ sau de inregistrare i de examinare sau de expertiz criminalistic. Fotografia judiciar operativ I. Fotografiile de la locul faptei fixeaz n faza static a cercetrii locul faptei i mprejurimile, precum i probele materiale existente n perimetrul su. 1. Fotografia de orientare cuprinde tabloul general al locului faptei i mprejurimile. Ea poate fi: - unitar efectuat dintr-o singur poziie - panoramic presupune fotografierea pe segmente a locului svririi faptei, n dou variante: - circular, aparatul fiind rotit pe stativ ntr-un arc de cerc de 180 grade, spre a fotografia un loc ntins, pe segmente; - liniar, care presupune deplasarea trepiedului pe o linie paralel cu axa longitudinal a obiectului de fotografiat (ex. Un teren deraiat) 2. Fotografia schi oglindete locul svririi faptei cu toate particularitile sale, fr mprejurimi, avnd n prim plan obiectul central al cercetrii criminalistice. Se realizeaz n faza static a cercetrii la faa locului. 3. Fotografia obiectelor principale se efectueaz n faza static i vizeaz obiectele corp-delict, cele care au suferit modificri de poziie ori deteriorri, precum i toate urmele create cu aceast ocazie; se fotografiaz n corelaie cu obiectele vecine, obiectivul aparatului trebuie s fie perpendicular pe zona de mijloc; 4. Fotografia detaliilor se efectueaz n faza dinamic, red detaliile urmelor i ale obiectelor fotografiate fiecare separat.

Fotografia de reconstituire este utilizat cu ocazia efecturii reconstituirii, pentru fixarea locului respectiv i a diferitelor secvene din procesul comiterii faptei, reproduse artificial. Ea cuprinde: fotografia locului reconstituirii care oglindete locul svririi faptei fotografia secvenelor reconstituirii, au ca scop redarea principalelor momente reproduse artificial. n ultima vreme se folosete tot mai mult nregistrarea video, care este mai avantajoas.

III.Fotografia de percheziie cuprinde ansamblul locului percheziionat, ascunztoarea n care sunt descoperite obiectele cutate precum i obiectele separat. - fotografia locului percheziionat cuprinde ansamblul locului cu mprejurimile, fiind similar fotografiei de orientare; - fotografia ascunztorii obiectelor descoperite cuprinde locul unde a fost gsite obiectele cutate; - fotografia obiectelor descoperite, red fiecare obiect n parte. 19.Tehnica fotografica si accesoriile ei folosita de catre ofiterul de urmarire penala, specialist si expert in cadrul urmaririi penale. 20.Fotografia judiciara operative: notiunea si metodele Fotografia judiciar operativa reprezint totalitatea metodelor fotografice aplicate n cercetrile criminalistice n munca de teren. Fotografiile executate de organul de urmarire penala cu ocazia cercetarii locului faptei fac parte din fotografia judiciara operativa. Sub aspect procesual ele constituie o parte integranta din procesulverbal de cercetare la fata locului. Metodele fotografiei judiciare operative sunt urmatoarele: - fotografia locului faptei; fotografia de identificare dup semnalmente; fotografia de fixare a rezultatelor unor activiti de urmrire penal.

Fotografia judiciar a locului faptei cuprinde: fotografia de orientare sau de ansamblu- fixeaz imaginea de ansamblu, pentru identificarea i recunoaterea locului faptei dup puncte de reper sau de orientare. Tehnica folosit difer n raport cu natura locului, putnd fi realizat dintr-o singur imagine sau din imagini succesive, care ulterior se unesc (fotografie panoramic: liniar sau circular); fotografia schi- privete, n exclusivitate, locul svririi faptei, cu toate caracteristicile sale. Se realizeaz n faza static a cercetrii locului faptei, cu aparatul situat la nlimea medie a ochilor (cca 1,60 m).Fotografiile schi pot fi: unitare; n serie (mai multe fotografii din poziii diferite), panoramice (liniare sau circulare); fotografii schi pe sectoare (care redau poriuni ale locului faptei cu acelai obiectiv, la aceeai scar i n condiii similare de iluminare); fotografia schi ncruciat, care nltur zonele oarbe. fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict)- se face n faza static a cercetrii locului faptei, dintr-un plan perpendicular pe obiect, prin iluminare direct sau lateral. Obiectele principale se marcheaz cu numere, iar ntre ele se aeaz o rigl, centimetru sau band gradat, pentru aprecierea dimensiunilor i a distanelor. Fotografiile de interior necesit blitz, lamp, proiector i surs cu diverse lungimi de und . La exterior se folosete lumina natural, dac este suficient. Dac cercetarea s-a fcut noaptea, se recomand reluarea fotografierii ziua; fotografia de detaliu - este specific fazei dinamice a cercetrii cmpului infracional. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, cu sursele de lumin dispuse lateral i n spatele aparatului fotografic. Lng detaliu se aeaz o unitate de msur la o scar ct mai mare. Fotografierea se efectueaz nainte de prelevarea urmelor. La obiectivul aparatului se adaug inele intermediare pentru o apropiere ct mai mare de urmele de

dimensiuni mici. La aparatele moderne inelele sunt nlocuite cu obiectivul zoom. Aparatul trebuie plasat perpendicular pe urm. Fotografia de identificare dup semnalmente cuprinde: Fotografia de identificare a persoanelor- se execut dou fotografii bust, din fa i din profil; n unele ri se folosesc i fotografii din semiprofil. Persoana va fi cu capul descoperit, fr ochelari, brbierit i pieptnat, cu urechea dreapt descoperit. Fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscut- inainte de fotografiere, cadavrul se toaleteaz: faa va fi splat de urme de snge sau de murdrie, plgile vor fi cusute. Ochii vor fi tratai, injectndu-se o soluie de ap cu glicerin n spatele globului ocular, iar dac sunt distrui sau lips, vor fi nlocuii cu ochi de sticl. esuturile tumefiate vor fi ameliorate prin incizii n interiorul gurii. Faa se unge apoi cu vaselin i se pudreaz cu talc. Dac este posibil, cadavrul va fi fotografiat pe scaun, cu ochii deschii ndreptai n fa, dac nu, cadavrul va fi fotografiat n poziie culcat. Fotografia de urmrire - are menirea s surprind infractorii n flagrant delict sau n derularea unor activiti ilicite. Se execut n condiiile prevzute de lege, cu aparate speciale, de format mic, camuflate n obiecte de uz personal (poete, umbrele, ochelari, brichete, ceasuri etc.), fr tirea persoanei urmrite. Fotografia de fixare a rezultatelor unor activiti de urmrire penala cuprinde: Fotografia de fixare a rezultatelor percheziiei- Sub raport tehnic, fotografia poate fi: de orientare, schi, a obiectelor principale i de detaliu. Distingem, astfel, fotografia locului percheziionat (de orientare), fotografia locului unde au fost ascunse obiectele descoperite (se aseamn cu fotografia obiectelor principale) i fotografia obiectelor descoperite (va reda fiecare obiect n mod izolat). Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii- Fotografia de fixare se folosete pentru a ilustra constatrile din procesul-verbal. Locul reconstituirii, n ansamblul su, nu va fi fotografiat dect dac prezint interes pentru interpretarea unor detalii. Pe imagine nu trebuie s apar dect persoanele implicate n cauz. Dac reconstituirea se repet, nu este necesar s se execute de fiecare dat fotografii. Fotografia de fixare a rezultatelor prezentrii pentru recunoatere- Prezint caracteristicile unei fotografii schi unitar, combinat cu o fotografie de detaliu, executat cu aparatur normal. 21. Fotografierea locului infractiunii, in incaperi si in afara lor. 22. Fotografia de examinare si metodele ei. 23.Aplicarea filmarii si a inregistrarii video in cursul efectuarii actelor de urmarire penal.Procedeele ce pot fi utilizate. Prin noiunea de film i videofonogram judiciare, ntr-un sens mai larg se poate nelege sistemul tiinifico-tehnic de captare, imprimare i prelucrare a imaginii i sunetului infraciunii, folosite n scopul prevenirii i descoperirii faptelor ilicite, identificrii fptuitorilor i dovedirii activit-ii infracionale. Filmul i videofonograma judiciara pot fi: de constatare; de fixare a locului svririi infraciunii; de fixare a percheziiei, reconstituirii i prezentrii pentru recunoatere; de identificare; de fixare a ascultrii nvinuitului, inculpatului, martorului; de fixare a confruntrii; de fixare a procesului examinrii psihiatrice. a. Filmul i videofonograma de constatare:

Se instaleaz camere de vederi n muzee, mari magazine, sli de ateptare, bnci etc unde se impune o supraveghere n scop preventiv i constatator. b. Filmul i videofonograma de fixare a locului svririi infractiunii: Realizarea genericului, pentru crearea cadrului procedural, nainte p terminarea cercetrii locului faptei Filmarea de orientare pentru fixarea locului svririi infraciunii n ansamblu, de la o distan ct mai mare, cu ajutorul unui obiectiv super-angular, preferabil ct mai de sus (de pe cldiri sau din elicopter). c. Filmarea schi fixeaz locul faptei n totalitate sau pe seciuni i se subdivide n: - filmarea schi panoramic, liniar sau circular; - filmarea schi ncruciat; - filmarea schi pe sectoare; d. Filmogrammetria, ca metod auxiliar de msurare a dimensiu-din cmpul infracional, se realizeaz prin: - filmare bidimensional, pentru reprezentarea la scar a urmelor infraciu-nii. Aparatul de filmat ori camera de luat vederi se aeaz perpendicular pe urm, cu sur sa de iluminare dispus n spate, pentru urmele de suprafa sau sub un unghi de inciden cuprins ntre 3070 grade, pentru urmele de adncime; - filmare tridimensional, pentru fixarea imaginii obiectului i a eta-lonului (jaloane la spaii largi, band sau rigl gradat n spaii nguste). e. Filmarea obiectelor principale (cadavru, arme de foc etc.). Se execut n faza static a cercetarii locului faptei,fara miscarea obiectelor,precum si in faza dinamica. f. Filmarea de detaliu. Se realizeaza la o scara mai mare decit dimensiunea real a urmei sau a obiectului filmat g. Filmarea urmelor de .picioare. Se executa inaintea oricarei operatiuni care ar putea conduce la alterarea urmelor, dup ce n prealabil s-a trasat axa crrii de urme printre cele doua siruri de urme de pasi. h. Filmarea urmelor de mini se realizeaz dup metodele folosite la fotografia judiciar. i. Filmarea armelor de foc, armelor albe si a instrumentelor de spargere: Se recomand s se facacestora n cmpul infracional, evidenierea dimensiunilor, a formei exterioare i a caracteristicilor. Evidenierea tuburilor, a urmelor de ricoeu. Urmele instrumentelor de spargere se vor filma n ordinea formarii lor; Pentru filmarea microurmelor, aparatul de film va fi dispus perpendicular pe acestea, iar lumina va fi dirijata asupra lor sub forma unui fascicul ingust. 24.Regulile de prezentare procesuala a rezultatelor fotografierii, video, audio inregistrarii actiunilor procesuale. 25.Sarcinile si structura traseologiei judiciare. Notiunea si clasificarea urmelor infractionale. Traseologia este ramuraa tehnicii criminalistice care studiaza mecanismul si legitatile aparitiei diferitor modificari materiale rezultate din interactiunea dintre faptuitor, uneltele folosite de catre acesta, in scopul descoperirii faptei ,identificarii faptasului si lamurirea altor imprejurari ale cauzei. Traseologia judiciara are mai multe sarcini : Stabilirea faptei; Explicarea mecanismului de formare a urmelor; Identificarea obiectului creator de urme; Lamurirea imprejurarilor comiterii faptei. Sistemul traseologiei este constituit din : 1. teorii generale ale traseologiei;

2. 3. 4. 5. 6. 7.

analiza urmelor umane(antroposcopia); analiza urmelor instrumentelor de spargere; analiza urmelor lasate de mijloacele de transport; analiza urmelor-obiecte; analiza urmelor-substante; analiza urmelor lasate de animale.

In literatura de specialitate majoritatea autorilor mentioneaza ca notiunea de urma are 2 acceptiuni : 1. in sens larg urma prezinta orice semn concret,material si ideal aparut la fata locului ca urmare a savirsirii infractiunii; 2. Intr-un sens mai restrans, urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata sau in volumul obiectului cu care a venit in contact in mod nemijlocit. Urmele care intra in acesta categorie formeaza obiectul de studiu al traseologiei. Asfel sunt: urmele ale instrumentelor de spargere, urme ale impuscaturii, urmele de maini, picioare, dinti, ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport. Clasifcarea urmelor : Exist diverse criterii i modalitati de clasificare a urmelor. Clasificarea fcuta de C. Suciu prin care se disting 3 categorii: - urme de reproducere - urme formate din obiecte i substante - urme rezultate din explozii , incendii. 1. Urme de reproducere - sunt rezultatul contactului nemijlocit a 2 sau mai multe obiecte, unul lasind pe suprafata celuilalt urme indicnd caracteristicile sale. - Urme formate din obiecte i substante - variate ca provenienta ex. accident auto: parti din far, vopsea, obiecte, numar, ulei s. A. ; obiecte abandonate de infractor (dalti, cutit); deranjarea obiectelor n camera (furt), depuneri de substante (snge, vopsea etc. ), aceste urme permit delimitarea cercului de persoane prezente, obiecte implicate. - Urmele de incendiu - se deosebesc de 1) i 2) prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt partial distruse. Apoi, n general, interventia pentru stingere duce la alterare, spalare, spargere etc. Dar pot fi utile (ex. Incendii accidentale, incendii criminale, aeronave arse, accidente i incendii auto pt. Mascare omor . . . )i acum o tratare mai pe larg. Urmele de reproducere Este vorba , de existena a 2 tipuri de obiecte: a) un obiect creator de urm trebuie s fie capabil s creeze o urm b) un obiect primitor de urma care trebuie sa fie plastic, deformabil i s rein n masa sa urme Criterii de clasificare a urmelor de reproducere: 1. Dup modul de aciune: - statice- sunt create prin contactul dintre doua obiecte fara ca intre acestea sa se produca o deplasare (ex. Urme de mini care au apucat un obiect, urmele anvelopelor unui autovehicul n mers constant. - dinamice- sunt rezultatul alunecrii celor 2 suprafete de contact ex. Urme de frnare, urmele unui topor cu care s-a tiat. 2. Dupa gradul de plasticitate: - de adncime- cnd obiectul primitor este mai putin consistent dect cel creator de urma.

- de suprafa stratificare - densitatea apropiata a celor doua obiecte face ca nici unul din ele sa nu se modifice, ns are loc un transfer de substanta de pe obiectul creator pe obiectul purtator (ex. Transpiratia minii amprenta). - de destratificare se creeaza prin detasarea de substanta de pe suprafata obiectului primitor i aderarea lui la obiectul creator de urma (ex. Urme de pe obiectul vopsit pe hainele sau corpul omului); 3. Dupa locul de sedimentare: - locale formate prin modificarea suprafatei sau voluumlui obiectului primitor pe locul de contact; - periferice sunt rezultatul modificarii de suprafata a obiectului primitor prin depunerede substanta n afara limitelor obiectului creator. Ex. snge care improac de la victim spre agresor, indicnd pe un perete pozitia agresorului; - dup natura obiectului creator: - de mini - de picioare -create de alte obiecte, 5. Dup vizibilitate - Urme vizibile- pot fi imediat i uor descoperite, far intervenia unor aparate sau substane speciale. Sunt cea mai mare majoritate a urmelor din mediul nconjurtor. - Ume latente evidenierea acestora va necesita folosirea unor mijloace de iluminat (observare) i substane de prfuire pt. Marcare (ex. Capcana chimica la mit; prafuri lumogen utilizare ultraviolete, I. R. , laser; dispozitive de protectie la acte fire, retele, marcaje electromagnetic). 26. Desenele papilare: tipurile,varietatile si insusirile lor.Metodele de descoperire,fixare si ridicare a urmelor de miini: Relief papilar/desen papilar - formatiuni coniforme din stratul dermic uman - aliniate sub forma de creste despartite de santuri . Insusirile refliefului papilar: - Longevitatea: relieful papilar se formeaz nainte de natere, este definitivat prin luna a asea a ftului i continu pn la descompunerea pielii n procesul putrefaciei. - Fixitatea presupune meninerea trsturilor iniiale fr schimbare n cursul existenei cu excepia creterii. - Unicitatea: fiecare persoan are relieful propriu, nerepetabil la alt persoan. - Inalterabilitatea: de-a lungul vieii nu poate fi ters pe cale fizic sau chimic dac nu este distrus i stratul dermic n care se afl papilele. Relieful papilar este variat, cuprinznd creste papilare n form de : arcuri, cercuri, spirale, lauri, linii drepte (tipurile). Tipul arc, cunoscut i sub numele de adeltic, este cel mai puin rspndit.El se mparte la rndul su n dou subtipuri:arc simplu i arc pin (piniform) si are 5 varietati : arcuri paralele, arc lipit dreapta, arc lipit stnga, arc cu la lipit dreapta i arc cu la lipit stnga. Tipul la (monodeltic) are 12 varietati : lat simplu,lat simplu cu inel, lat cu punct,lat liniar,lat liniar cu inel,lat racheta,lat cu semn de intrebare,lat concav,laturile suprapuse simple,laturile comune,laturile duble,nucleul monodeltic exceptional. Tipul cerc (bideltic) se divizeaza in opt subtipuri: Subtipul circular are cinci varieti: cercuri concentrice, cerc legat, cerc cu spiral spre dreapta, cec cu spiral spre dreapta ori spre stnga, cerc cu punct, cerc neregulat;Subtipul spirala are trei varieti : spirala simpl, spirala dubl, laul spiral; Subtipul ovoidal

(elipsoidal);Subtipul rachet ;Subtipul lauri gemene; Subtipul bideltic buzunar;Subtipul combinat ;Subtipul bideltic excepional. Tipul polideltic se mparte n dou subtipuri: Subtipul trideltic ;Subtipul quatrodeltic. Tipul amorf cuprinde dactilogramele digitale care au crestele nesistematizate pe regiuni. Dintre detaliile caracteristice enumerm: Capt de creast capilar, respectiv nceput de creast n stnga i sfrit de creast n dreapta. Bifurcare (creast papilar n dou creste), trifurcare (creast papilar mprit n tre creste). Contopire simpl, contopire tripl ntrerupere pe traseul crestei Fragment de creast papilar Butonier Inel Deviere a dou creste Intersecie Crlig Anastom

bideltic

Cutarea i descoperirea urmelor de mini se face pe suprafeele netede, lucioase (sticl, porelan, mobil .a.) dar i pe alte obiecte, ambalaje (celofan, staniol, hrtie velin .a.), ntotdeauna ncercnd a reconstitui mintal traseul parcurs de infractor la locul faptei i obiectele pe care acesta le-ar fi putut atinge. Se folosesc surse de lumin natural, proiectate sub un unghi de 45 grade, sau chiar lampa cu radiaii ultraviolete. Relevarea urmelor papilare are rolul de a evidenia urmele latente, de a le face vizibile n scopul fixrii lor i al ridicrii. Relevarea amprentelor se poate realiza prin trei metode diferite: fizice, chimice i optice. metodele fizice au n vedere fie procedeul prfuirii (cel mai des utilizat) aplicarea unui praf special, contrastant, aflat n trusa criminalistic, aplicare realizat cu ajutorul unei pensule; procedeul afumrii presupune introducerea obiectului purttor de urm ntr-o incint n care se arde polistiren sau camfor, funinginea adernd la urma de deget; alte tehnici avansate permit chiar relevarea urmelor aflate pe materiale textile prin marcarea cu izotopi radioactivi metodele chimice presupun folosirea unor vapori de iod, acid fluorhidric sau reactivi chimici, substanele alese depinznd de suportul pe care se afl urma, precum i de vechimea acesteia metodele optice presupun utilizarea unei surse de lumin pentru relevarea urmelor, fie c e lumin din spectrul vizibil (lumina alb), fie c se folosesc radiaii invizibile (ultraviolete i infraroii) Fixarea urmelor se face prin fotografiere i prin descrierea lor n procesul verbal. Ridicarea urmelor se realizeaz, n funcie de particularitile acesteia, prin fotografiere, prin transferarea pe o pelicul adeziv sau chiar prin ridicarea n ntregime a obiectului purttor de urm - n condiiile n care acesta este de mici dimensiuni i este comod transportabil n laborator . n cazul urmelor de adncime se pot folosi mulajele. 27.Metodica examinarii preliminare a urmelor de miini la fata locului. 28. Urmele de incaltaminte. Particularitatile fixarii cararii de pasi, a unei urme izolate in procesulverbal. Urmele lasate de picioare, dupa plasticitatea obiectului primitor sunt: de adancime si de suprafata. Urmele de adancime se formeaza in terenuri argiloase, noroi vascos, nisip umed, zapada, iar cele de suprafata se creeaza pe obiecte de consistent mare, mai dure decat incaltamintea sau piciorul descult. Urmele de

nclminte, n msura n care nu sunt vizibile, sunt ceva mai greu de descoperit, cutarea lor fcndu-se ntrun mod apropiat de cel al urmelor latente de mini i de cele ale piciorului gol, respectiv cu ajutorul unei raze incidente de lumin. Pe urmele pe suprafee de genul covoarelor, mochetelor .a. se folosesc dispozitive ce pot pune n eviden urme pe baza electricitii statice . Interpretarea urmelor la faa locului privete att urmele luate izolat, ct i ntreaga crare de urme. n procesul verbal de cercetare la faa locului se procedeaz la o descriere detaliat a numrului i tipurilor de urme de picioare descoperite, a formei i particularitilor acestora, a naturii suportului n care s-au format, precum i a elementelor crrii de urme, dac ele exist. Totodat se menioneaz modul de relevare, de fotografiere, de ridicare prin mulaj, de ambalare .a. Fotografierea urmelor de picioare, impune, pe de o parte, fixarea imaginii de ansamblu, a grupului de urme, n scopul redrii elementelor mersului persoanei, iar, pe de alt parte, fixarea imaginii urmei care conine cele mai multe i cele mai clare elemente de individualizare a obiectului creator. Frecvent naintea fotografierii este necesar o pregtire a urmei, ndeosebi a celor de adncime. Pregtirea const, de exemplu, din scoaterea cu o penset a eventualelor frunze, a altor resturi materiale czute n urm (dup formarea ei), din scoaterea apei cu ajutorul unei pipete, al sugativei ori al vatei. Aparatul de fotografiere se instaleaz perpendicular pe urm La fixarea urmelor de picioare este important s se execute, o dat cu fotografierea propriu-zis, i msurarea liniar sau bidimensional, prin aezarea de-a latul urmei a unei rigle gradate ori a unui centimetru. Crarea de urme : Principalele elemente ce caracterizeaz o crare de urme sau mersul unei persoane sunt urmtoarele: direcia de micare, sau axa crrii de urme , este linia median ce trece prin intervalul cuprins ntre dou iruri de pai, indicnd direcia de deplasare; linia mersului, reprezentat de o linie frnt, ce unete aceleai puncte ale urmelor consecutive lsate de piciorul stng i respectiv de piciorul drept si constituie linia dup care se deplaseaz corpul o dat cu fiecare pas. Aceste puncte sunt centrele exterioare ale clcielor, iar rezultatul unirii este o linie n zig-zag. Unghiurile astfel formate sunt mai mici sau mai mari, n funcie de lungimea pasului lungimea pasului, determinat de distana dintre dou urme consecutive, msurat la partea din spate sau din fa a lor; se folosete pentru a stabili dac persoana care a fcut urme fugea sau mergea, transporta o greutate. limea pasului, se msoar ntre laturile interioare ale tocului(clciului), de la urma piciorului stng i pn la urma piciorului drept. unghiul n mers, msurat ntre axa crrii de urme i axa longitudinale a tlpii, este dat de locul de ntlnire a liniei imaginare ce trece prin diametrul longitudinal al urmei cu linia mersului. Deschiderea unghiului este direct proporional cu viteza. n fug unghiul se nchide foarte mult, n timp ce la pas normal sau de plimbare, unghiul pasului este pozitiv i are o deschiztur foarte mare. Urma izolata: Dupa descoperire, urmele izolate de picioare se examineaza, se fixeaza prin diferite metode (protocolare,fotografiere ) dupa care se transporta la laboratorul de criminalistica. Fixarea trasaturilor generale si particulare, de detaliu se realizeaza prin descrierea in procesul verbal de cercetare a locului faptei, in care se specifica felul urmei, forma generala, lungimea si latimea in centimetri: lungimea si latimea pinjelei,arcadei,tocului, a urmei totale, iar la urmele de adancime si inaltimea tocului, locul urmei fata de doua repere. 29.Metodica examinarii preliminare a urmelor de incaltaminte.

30.Urmele instrumentelor de spargere: examinare preliminar,fixarea si ridicarea lor. De multe ori , pentru a-si atinge scopul, infractorul este interesat s ptrund ntr-o anumit ncpere, s deschid un sertar, cu ajutorul celor mai diverse metode sau instrumente, denumite generic n literatura de specialitate instrumente de spargere. Enumerarea acestor instrumente este aproape imposibil de realizat, mai ales c, n marea lor majoritate, au cu totul o alt destinatie. Examinarea preliminara a urmelor instrumentelor de spargere si anume a urmelor dinamice este efectuata cu prilejul cercetarii la fata locului, si ne permite sa stabilim apartenenta de gen a instrumentelor folosite. Pe cind examinarea preliminara a urmelor de frecare rare ori ne ajuta sa stabilim parametrii dimensionali si constructia exterioara a instrumentului utilizat. Doar inceputul si sfirsitul portiunilor de urma vor indica mai cu precizie latimea taisului acestuia. Datorita acestei examinari se poate stabili pozitia partilor incuietorii unde s-au pricinuit deteriorari. Deasemenea cu ajutorul expertizei preliminare se poate determina directia de distrugere a obstacolului, directia taierii daca este vorba de aplicarea bomfaerului, si determinarea inaltimii orientative a infractorului care este posibila cu ajutorul depistarii la fata locului a urmelor de sfredelire si de pilire pe suprafete verticale. Deasemenea, la examinarea preliminara putem descoperi puterea, rezistenta si particularitatile fizice ale infractorului, care sint oferite de o serie de factori: gradul de deteriorare a obstacolului, instrumental folosit, sursa energetic de actiune a instrumentului, etc. dupa modul de patrundere in incapere putem determina virsta infractorului. Fixarea urmelor instrumentelor de spargere se realizeaz prin descrierea n procesul verbal de cercetare la fata locului, fotografiere si mulare. Cu ocazia descrierii se arat locul n care se afl urmele descoperite, forma, dimensiunile acestora, caracteristicile generale si mai ales cele particulare. Nu se pierde din vedere mentiunea dac n urmele descoperite sunt sau nu corpuri strine. La fixarea prin fotografiere, dup realizarea obisnuit a fotografiilor obiectelor principale, se execut fotografia detaliilor, aplicndu-se de cele mai multe ori metoda la scar. Aparatul fotografic se aseaz cu obiectivul perpendicular pe urm, iar iluminarea se face n asa fel nct s se creeze usoare umbre pe zona n cauz, ca astfel s se evidentieze n suficient msur detaliile sub form de striatii ori cu comprimri a masei obiectului primitor. n acest scop, lumina se proiecteaz pe urm sub un unghi ascutit sau un izvor de lumin cu razele sub un unghi drept si altul secundar, de intensitate mai mic, sub un unghi ascutit, n functie de cum se prezint urma n cauz.La urmele instrumentelor de spargere descoperite la locul faptei mulajele se fac din parafin sau cear rosie. Mulajele din plastic sau din ghips se utilizeaz mai rar n procesul de mulare. nainte de aplicarea mulajului urma se trateaz cu glicerin, ca mulajul s nu adere la substanta obiectului primitor. Urmele de spargere se ridic mpreun cu obiectul purttor.n acest context subliniem necisitatea msurillor de protejare si fixare a ntregii comunitti de urme, att ale celor traseologice, ct si ale cselor sub form de resturi de materie.Dac conditiile concrete nu admit ridicafea obiectelor purttoare de urme, acestea se vor mula. 31.Cum se poate stabili directia de circulatie,viteza automobilului, diametrul anvelopei ecartamentul si ampatamentul acestuia dupa urmele formate la fata locului. 32.Fixarea si ridicarea armelor de foc.Masuri de securitate in cadrul manipularii armelor de foc.Pachetarea in vederea trimiterii la expertiza. Balistica ca compartiment al armologiei studiaza armele de foc,munitiile si legitatile impuscaturii, elaborara mijloacelor de cautare, fixare si ridicare a urmelor folosirii armelor de foc in procesul de comitere a infractiunii. Gasirea,fixarea,analizarea si ridicarea urmelor lasate in urma utilizarii armei de foc prezinta proceduri cu un anumit numar de particularitati.

Pentru a fixa urmele impuscaturii se utilizeaza un rind de metode si mijloace.Mia intii se fac fotografii de nod la locul faptei,unde a fost gasita arma de foc.Apoi se fac fotografii de detaliu,de masuratoare a armei.Dupa aceasta obiectul se cerceteaza , iar rezultatele se inscriu detaliat intr-un proces-verbal.Arma de foc se descrie in raport de doua puncte de reper, dupa semnalmentele : tipul,marca,modelul(daca sunt cunoscute persoenei care efectueaza cercetarea), inscriptiile prezente,pozitia cocosului,starea tevei la analiza ei la lumina, calibrul,prezenta/absenta mirosului de praf de pusca,aspectul exterior al armei etc. In procesul verabl se mai mentioneaza si modul de ridicare si tipul de pachetare.Ridicarea armelor de foc prevede o serie de masuri de securitate,mai ales in cadrul manipularii ei : Se urmareste sa nu se apese pe tragaci; Arma se ridica cu miscare increzuta, pentru a nu fi scapata; Arma se ridica cu miinile inmanusate; Tava se tine in sus,pentru a nu fi indreptate inspre o persoana; Se urmareste a nu fi distruse urmele traseologice si de alt tip de pe arma. Dupa ce arma a fost analizata si protocolata , ea se descarca si se analizeaza camera de detonare, mecanismul de tragere se pune in pozitie de siguranta. Mai apoi teava se inveleste intr-o hirtie alba si se stampileaza si eticheteaza. Pentru a se pastra intergritatea si utilitatea obiectelor gasite , pentru cercetarea ulterioara, ele se ridica si se conserveaza prin inpachetare, in vederea trimiterii spre expertiza. 33.Balistica judiciara:sarcinile si structura ei.Armele de foc: notiunea si clasificarea. Balistica, ca compartiment al armologiei , studiaza armele de foc,munitiile si legitatile impuscaturii, elaborarea mijloacelor de cautare,fixare si ridicare a urmelor folosirii armelor de foc in procesul de comitere a infractiunii. Balistica judiciar parte a balisticii generale se ocup de studiul armelor i a urmelor generate de folosirea acestora. Balistica judiciar are ca obiect de studiu doar armele uoare de infanterie (armele de mn). Arma de foc este definit ca fiind mecanismul predestinat constructiv nimicirii fiintelor vii sau distrugerii unor obstacole cu ajutorul unui proiectil aruncat de energia termica a gazelor , pulberii explozive. Orice arm prezint trei componente principale: a) eava b) ansamblul mecanismelor de dare a focului (cuprinznd, ntre altele, nchiztorul, gheara extractoare, percutorul, ejectorul ) c) patul sau mnerul armei Armele se clasific n funcie de mai multe criterii, anume: a) dup destinaie: - arme militare (puti, pistoale, carabine) - arme de aprare apropiat (revolvere, pistoale) - arme de vntoare - arme sportive de tir - arme cu destinaii speciale (pistoale de semnalizare, arme cu gaze lacrimogene) b) dup lungimea evii: - arme cu eav lung (de exemplu, carabina) - arme cu eav mijlocie (de exemplu, pistoalele automate) - arme cu eav scurt (de exemplu, pistoalele, revolverele) c) dup particularitile de construcie a evii: arme cu eav lis (neted n interior de exemplu, armele de vntoare) arme cu eav ghintuit (armele militare). eava acestor arme prezint n interior o serie de ridicturi (numite ghinturi) separate de o serie de anuri, dispuse n mod elicoidal, rolul acestora fiind acela

de a asigura precizie armei i de a imprima proiectilului (glon) o micare de rotaie n jurul axei sale (n felul acesta nfrngnd mai uor rezistena aerului i a intei). d) dup modalitatea de dare a focului: arme neautomate n cazul acestora trgtorul, pentru fiecare glon tras, trebuie s acioneze manual att pentru introducerea glonului pe eav ct i pentru extragerea tubului gol arme semiautomate printr-o singur apsare pe trgaci se pune n micare proiectilul i are loc expulzarea tubului gol, astfel c e nevoie doar de o nou apsare pe trgaci pentru o nou tragere arme automate - permit tragerea unei rafale de focuri sau chiar a ntregului ncrctor printr-o singur apsare pe trgaci e) dup calibru (pentru armele cu glon) arme cu calibru mic (calibru 6,5 mm) arme cu calibru mediu (calibru cuprins ntre 6,5 i 9 mm) arme cu calibru mare (calibru > 9 mm) f) dup modalitatea de fabricare: arme de serie (produse n uzine de armament) arme artizanale 34.Munitiile: clasificarea si structura lor. 35.Notiunea si clasificarea urmelor de impuscatura. Cum se poate stabili directia si distant de la care sa tras Prin urme de impuscare se intelege, in primul rand, urmele specifice formate de proiectil, urme denumite si factori primari sau urme principale ale tragerii. In al doilea rand, exista urme secundare (factori suplimentari), formate mai ales in tragerile de la o anumita distanta. Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Ele se intalnesc sub trei forme: - urme de perforare a obiectelor cu o anumita grosime le sunt specifice trei elemente: orificiu de intrare, canalul si orificiul de iesire. In ipoteza perforarii unui obiect foarte subtire, nu se mai poate vorbi insa de existenta canalului, uneori insusi orificiul de intrare confundandu-se cu cel de iesire. urme de patrundere, sau canale oarbe, cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi; urme de ricosare, cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a proiectilului, de densitatea obiectului si de unghiul de lovire.

Urmele secundare se intilnesc sub 2 forme: 1. Urme secundare formate la tragerile cu eava lipit de corp sau de la mic distan: - Rupturile provocate de gaze au loc numai in tragerile foarte apropiate, intre 3 i 12 cm - Arsurile sunt urme formate in tragerile apropiate, depinzand de distana de la care s-a tras, de pulberea folosit, de felul evii armei i mai ales de gura evii. - Urmele de afumare se formeaz prin depunerile de funingine a pulberii cu fum i numai a unor cantiti foarte mici din alte Urma de afumare poate fi vizibil (se fotografiaz cu material fotografic in albnegru) i invizibil (se fotografiaz in radiaii infraroii). - Tatuajul este o urm secundar format de pulberea nears sau in stare incandescent, in jurul orificiului de ptrundere a proiectilului. - Urmele unsorii se formeaz ca stropi in jurul orificiului de intrare, la tragerile din apropiere, uneori pan la o distan de 150 cm.

2. Urme secundare formate indiferent de distana de tragere: - Inelul de frecare se formeaz la orificiul de intrare a proiectilului i, uneori, pe o mic poriune, chiar i de-a lungul canalului de ptrundere. - Inelul de metalizare se intalnete atat la gura orificiului de intrare a proiectilului, fcand corp comun cu inelul de frecare, cat i independent de acesta. Analiza inelelor de metalizare se face cu activare cu neutroni, ront-genografie i analiz spectral. Pentru stabilirea direciei de tragere se vor analiza orificiile de intrare i de ieire ale proiectilelor, precum i urmele suplimentare ale impucturii. Pentru distane mici se folosete metoda vizrii directe prin intermediul unui tub de hartie introdus prin ambele orificii. Privind prin tub, se va determina cu precizie direcia din care s-a tras. Dac sunt perforate dou obiecte aflate la distane mai mari, urmele sunt unite cu o sfoar, de-a lungul creia se vizeaz. In canalele mai lungi, caracteristice obiectelor cu o grosime mare, sau a canalelor oarbe, determinarea distanei se face prin introducerea unei tije in canalul orb i vizarea in prelungirea acesteia.In aprecierea distanei de tragere se va ine seama i de factorii care determin schimbri de direcii, in afar de rezistena aerului i gravitaia pmantului, cum sunt: ploaia, vantul, sensul micrii giratorii a proiectilu-lui, precum i de fenomenul ricorii.Distana de la care s-a tras se poate aprecia in raport cu efectul perforant al proiectilului, prin trageri experimentale, distanand fiecare tragere cu 10 cm, pentru a crea modele de comparaie pe baza urmelor suplimentare. Obstacolul va prezenta urme de suprafa cu atat mai mari, cu cat distana de tragere a fost mai mare. 36.Examinarea prealabila a urmelor impuscaturii, procedeele de fixare si ridicare a lor. 37.Notiunea de arma alba si trasaturile ei generale.Clasificarea armelor albe. Nu putem da o notiune specifica termenului arma alba deoarece aceasta expresie este generalizatoare si cuprinde o multime de tipuri si modele constructive de astfel de arme. Cercetarea criminalistica a lor este o subramura a armologiei si studiaza arma alba, obiectele care se aseamana sau o pot substitui, dar si legitatile formarii urmei cu aceste obiecte, elaborarea procedeelor de colectare si examinare a acestor obiecte. Obiectul considerat arma alba trebuie sa aiba o astfel de constructie incit sa produca leziuni grave omului sau animalului. Putem considera arma alba orice obiect care a fost confectionat special pentru a cauza cu ajutorul fortei musculare a pesoanei, leziuni corporale grave care corespund unor modele-standarde sau unor tipuri istorice de arme albe. Arma alba este folosita in lupta corp la corp prin contact direct cu adversarul dar si de la distanta prin aruncarea acesteia. Orice gen de arma alba detine o totalitate de semne care-l deosebesc de alte arme si care trebuie scoase in evidenta in cadrul rezolvarii problemelor practice concrete. Armele albe se pot clasifica dupa mai multe criterii: 1. dupa principiul de actiune: - pentru lupta corp la corp - de lansare 2. dupa destinatie: - de lupta - militare - civile - criminale - etc. 3. Dupa metoda de constructie: - Industriale - Artizanale

- De fabricatie proprie. Caracteristicile constructive generale ale armei albe sint: - Trebuie sa aiba un alt dispozitiv de minuit care evita pericolul de auto ranire - Trebuie sa aiba o parte destinata pentru producerea unei leziuni grave - Trebuie sa fie o soliditate mecanica a constructiei in ansamblu; Pentru armele albe cu lama sint caracteristice urmatoarele trasaturi: 1. Prezenta lamei sau a muchiei taisului 2. Gradul de ascutire 3. Unghiul de convergenta dintre lama si muchie (nu mai mic de 45 grade) 4. Lungimea lamei sa fie mai mare de 7-8 cm 38. Notiunea si clasificarea substantelor explozive. Cum se poate stabili natura si focarul exploziei. 39.Trsturile exterioare ale omului.Identificarea dup metoda portretului vorbit si mijloacele tehnice folosite n aceste scopuri. Trsturile exterioare caracteristice unei persoane, prin descrierea si compararea crora aceasta poate fi identificat, poart denumirea de semnalmente. Deosebim 4 categorii de semnalmente: 1. semnalementele anatomice,care e manifest sub forma unor varietti morfologice ale corpului, capului, fetei si ale prtilor constitutive ale acestora.Aceste semnalmente sunt cele mai stabile. 2. semnalmente functionale cuprind: tinuta,gesticulatia si mimica, mersul,vocea,vorbirea. 3. carcteristicile particulare, care reprezint semne, diverse forme patologice si variatii antomomorfologice dobndite ereditar sau pe parcursul vietii n urma unor leziuni,interventii chirurgicale, accidente. 4. obiectele de mbrcminte si portabile. Descrierea semnalmentelor este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de metoda portretului vorbit,si are in vedere caracteristicile intregului corp, accentul fiind pus pe particularitatile anatomice ale fetei, in descriere fiind vizate volumul, forma, pozitia si culoarea partilor observate, fiecare element fiind apreciat nu in funcfie de un anumit sistem metric, ci in raport cu alte elemente anatomice care alcatuiesc ansamblul descris. Precizam ca posibilitatile de descriere difera in functie de persoana care le efectueaza, precum si de utilajul tehnic ajutator destinat acestui scop. Portretul vorbit este o metoda aplicata frecvent si perfectionata pe parcursul timpului, care serveste la identificarea persoanelor, pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora, de catre o alta persoana. In descrierea facura de cel care a perceput caracteristicile somatice ale individului cautat sunt vizate, pe de o parte, formele statice, iar pe de alta parte, formele dinamice. Aprecierea formei si dimensiunilor acestora se face dupa un sistem cuprinzand trei gradatii: mare, mijlociu si mic . Metoda portretului vorbit se bazeaz pe principiul identittii, potrivit cruia fiecare fiint sau obiect material reprezint o individualitate cert. Aceast metod reprezint relativa stabilitate a aspectului exterior uman, si se bazeaz atat pe marea diversitate a caracteristicilor individuale ale unei persoane, cat i pe caracterul relativ constant al acesteia, este legat de numele lui Alphonse Bertillon, printele antropometriei. Reguli generale ale metodei portretului vorbit sunt: a. In descrierea semnalmentelor unei persoane s se foloseasc o terminologie precis i unitar, intr-o succesiune logic. b. Descrierea caracteristicilor generale s se fac pe baza semnalmentelor anatomice sau statice, a semnalmentelor funcionale sau dinamice, precum i a semnelor particulare c. Descrierea semnalmentelor se face din fa sau din plan frontal i din profil sau din plan lateral. d. Trsturile capului i ale feei dein locul principal in realizarea portretului vorbit. Ele vor fi completate cu descrierea intregului corp i a imbrcmintei.

e. Semnalmentele vor fi caracterizate dup mrime, form, poziie i culoare 40.Notiunea si procedeele identificarii de expertiza a omului dupa fotografiile aspectului exterior. 41.Caracteristica particularitilor aspectului exterior, clasificarea lor. Semnalmentele statice, dinamice, generale i
particulare, trsturile frapante. Caracteristicile auxiliare

Totalitatea trasaturilor exterioare, atit cele generale cit si particulare ale unei personae, conform carora aceasta poate fi identificata formeaza semnalmentele exterioare. Pentru ca persoana sa poata fi recunoscuta dupa descrierea trasaturilor exterioare e nevoie ca descrierea semnalmentelor sa fie clara si sistematica, sa fie utilizata o termenologie special elaborate, unitara si precisa. Aceasta se realizeaza cu ajutorul metodei portretului vorbit, care este un system stiintific de comparare si de descriere a aspectului exterior a unei personae sau ale unui cadavru. Toate semnalmentele se clasifica in citeva categorii: 1. 2. 3. 4. Semnalmente statice (anatomice); Semnalmente dinamice (functionale); Semne particulare si frapante; Caracteristici ale imbracamintei si ale obiectelor portabile.

Semnalmentele statice cuprinde: talia, constituia fizic, aspectul general: forma capului i a feei, sexul, varsta, infirmiti etc. Talia poate fi: scund (sub 1,60 m), mijlocie (intre 1,60 i 1,75 m) i inalt (peste 1,75m), dar considerm i noi c aceste dimensiuni sunt depite. Constituia fizic sau corpolena poate fi: solid sau mijlocie (atletic), slab (ascuit), in raport cu dezvoltarea scheletului osos, a musculaturii i a esutului adipos. Aspectul general (inuta): atletic, elegant, sportiv, greoaie sau asociat unor profesiuni (ofier, marinar, balerin etc.). Varsta: copil (pan la 14 ani), tanr (intre 1430 ani); matur (intre 3060 ani); btran (peste 60 ani). Se recomand ca descrierea formei capului din fa s se fac dup aproximativ 10 variaii: alungit, oval, rotund, dreptunghiular, lat sau te-it, triunghiular cu baza in sus, triunghiular cu baza in jos, prismatic, ptrat, romboidal, foarte neregulat etc. Din profil, capul poate fi: normal, uguiat, turtit parial sau total, bombat etc. Faa cuprinde trei zone: frontal, nazal i bucal, care reprezint 1/3 din intreaga figur, dar de cele mai multe ori apar variaii i modificri. Fiecare element al feei se descrie separat: Prul se definete dup linia de inserie frontal, dup desime, dup lungime; dup culoare; grosime; forma de prezentare; coafura (portul prului; calviia (chelia) Fruntea se descrie dup inlime; dup lime; dup inclinarea frunii; dup profil. Particulariti: proeminena arcadelor, prezena ridurilor, fruntea bilobat. Sprancenele se descriu dup amplasare; dup form; dup grosime; dup culoare. Particulariti: sprancene imbinate, stufoase, ridicarea unor fire, lipsa sprancenelor. Ochii se descriu dup culoare; dup mrime; dup proeminen; dup poziie. Particulariti ale privirii: strabismul, ceacr. Nasul se descrie dupa forma; dup mrimea general a feei; rdcina; conturul sau muchia nasului; baza nasului; proeminena nasului; dup lime. Intereseaz i unele particulariti: de culoare (nas rou), aspectul varfului (turtit, deviat, bilobat), zdrobirea osului nazal, forma aripilor: crnoase, ridicate etc.

 Gura se descrie dup mrimea general a feei; dup contur; dup inut. Particulariti: gur exagerat de mare, gur in form de inim; gur oblic etc. Buzele se descriu dup grosime; dup proeminen; dup malformaii. Dinii (incisivi i canini) se descriu dup mrime, poziie, distan, culoare i grad de uzur. Particulariti: lime; asimetrie; dini lips, fali, imbrcai; lucrri dentare (plombe, proteze); dini rupi; descoperirea gingiilor etc. Brbia se descrie dup inclinare; dup inlime; dup lime. Particulariti: brbia dubl, brazd transversal, gropie, brbia bilobat. Barba i mustile sunt descrise dup form, mrime i culoare. Tenul se descrie dup culoare; dup dilataia porilor i dup semne particulare (negi, eczeme, couri abundente, cicatrici). Ridurile se descriu dup form, adancime i numr, precum i dup zona in care sunt repartizate Pavilionul urechii se descrie sub aspectul general: aspectul general si pozitia fata de corp; si sub aspectul elementelor component.Intereseaz pavilionul urechii, alctuit din: helix, antehelix, tragus, antetragus, lob, conc, fosa sau depresiunea digital i fosa navicular sau depresiunea luntrei. Semnalmentele dinamice cuprind: inuta corpului, poziia capului, mersul, privirea, mimica i pantomima, vocea i vorbirea, deghizarea. inuta corpului depinde de modul de contractare a muchilor in mers, de armonia micrilor. Deosebim atitudini rigide, atitudini i atitudini de deferen. Intereseaz i poziia mainilor in timpul mersului, staionrii sau al vorbirii. Mersul este cercetat in prezent de Mark Nixon de la Universitatea Southampton din Marea Britanie ca o alt amprent personal ce va fi utilizat pentru identificare. Intereseaz lungimea i limea pasului, unghiul de mers, dac este armonios sau in forme exagerate, eventuale infirmiti, micarea mainilor. Mersul poate fi caracterizat ca normal, brbtesc, suplu, greoi, sportiv, legnat, rigid, anemic, senil, de-fectuos. Privirea poate fi: tandr, rutcioas, furioas, mirat, bnuitoare; ptrunztoare, fix, dreapt, oblic, fugitiv. Mimica i pantomima trdeaz un anumit obicei sau mod de interiorizare. Mimica poate fi spontan, convenional, original. Expresia feei poate fi: calm, enervant, flegmatic, mirat, con-fuz, distrat sau obosit. Vocea este o trstur individual a fiecrei persoane, putand fi ampl, clar, supl sau cu particulariti: infundat, gutural, nazal, rguit. Dup criteriul varstei, distingem voce de copil, de adult, de btran. Vorbirea poate fi clar, neclar, grbit, lent. Poate prezenta defecte ca: balbaiala; tahilalia; bradilalia; dislalia; rinolalia. Deghizarea. La descrierea semnalmentelor dinamice trebuie s se in cont i de incercrile infractorilor versai de a-i deghiza vocea, mersul, inuta, precum i imbrcmintea, fiind profesate in timpul comiterii infraciunii, pentru derutarea eventualilor martori ocular. Semnalmentele particulare sau frapante sunt defectele statice si dinamice care ajuta la identificarea unei personae. Cele mai principale sunt: cicatricile, culoarea pielii, prezena unor negi, pete, alunie i a altor semne din natere, ridurile feei, modificri in sistemul funcional ori ale unor organe sau pri din acestea, semne particulare ca urmare a practicrii unor meserii, precum i tatuajul. La obiectele portabile se descrie denumirea concreta a vestimentatiei, uzura, material, culoarea. 42.Bazele stiintifice ale cercetrii scrisului.Caracteristicile generale si particulare.Pregtirea materialelor ctre expertiz.

Scrisul poate fi definit ca fiind un sistem de comunicare, de reproducere, cu ajutorul semnelor grafice a gindurilor si vorbirii, reprezinta un complex de reflexe conditionate, care se formeaza numai prin invatare.Ca obiect de examinare criminalistic, scrisul cuprinde, pe de o parte, elementul spiritual,iar pe de alt parte,structura grafotehnic a manusrisului. Elementul spiritual se refer att la continutil textual,ct si la aspectul stilistic, expresiv si gramatical propriu unui scris.Structura grafo-tehnic se manifest prin diverse forme de constructie a semnelor grafice si prin particularittile acestora de a realiza legtura ntre cuvinte, fraze etc. Caracteristici generale ale scrisului sunt: 1. Gradul de evoluie: inferioare (slab evoluate); medii (mediocre); superioare (evoluate). 2. Forma scrisului: dup configuraia literelor: scris cursiv i scris de factur tipografic; dup tipul micrilor: arcadate, ghirlandate, unghiulare, rotunjite, forme intermediare (de ex. colarcadate); dup gradul de simplificare: simple, simplificate i complicate. 3. Dimensiunea scrisului: dup inlime: mari, medii, mici; dup lime: dilatate, normale i inghesuite; dup proporii: suprainlate, normale i subinlate; dup continuitatea inlimii: uniforme, cresctoare (ingladiate), descresctoare (gladiolate), filiforme. 4. Viteza scrisului: lent, normal i rapid. 5. Presiunea scrisului: dup gradul de presiune: apsat, normal (uor); dup continuitatea presiunii: cilindric, ascuit, mciucat, fusiform. 6. Continuitatea scrisului: dup unirea semnelor grafice: legat, grupat, nelegat (tocat); dup tipul de legtur: arcadat, ghirlandat, unghiular. 7. Spaierea scrisului: scris normal, inghesuit, risipit. 8. Direcia randurilor: scris orizontal, ascendent, descendent. 9. Forma randurilor: scrisuri drepte, convexe, erpuitoare, scaliforme (sltree sau etajate). 10. Marginea textului: Marginarea: nemarginate, incadrate, dextromarginate, sinistromar-ginate; Mrimea marginii: mic, normal, mare; Forma marginii din stanga: dreapt, progresiv, regresiv; Folosirea alineatelor i mrimea lor. 11. Plasarea diferitelor elemente: antet, titlu, data, semntura etc. Caracteristici individuale cuprind : a) Construcia semnelor grafice vizeaz modul de realizare a fiecrei cifre sau litere, ndeosebi la scrisul evoluat. b) Numrul elementelor componente ce intr n construcia semnelor grafice evideniaz continuitatea scrisului persoanei. c) Forma elementelor componente ale semnelor grafice privete modalitile de baz sub care se realizeaz trsturile literelor i ale cifrelor n ansamblul scrisului de mn. d) Direcia micrii instrumentului de scris. e) nceperea semnelor grafice f) Finalizarea semnelor grafice g) Legarea semnelor grafice

h) Scrierea unor elemente separate ale anumitor semne grafice. Expertiza de identificare dup scris se realizeaz n baza examinrii comparative a textului sau semnturii n litigiu cu modelele de scriere a persoanei suspecte ca fiind autorul manuscrisului.De aici obligatiunea organului care dispune expertiza de a obtine si prezenta expertului modelele de comparatie a scrisului persoanelor verificate, adecvate problemelor ce se pun n fata expertizei. 43.Notiunea de document si cercetarea tehnico-crominalistic a documentelor.Regulile de manipulare cu documentele-probe materiale. Document este considerat actul prin care se adevereste sau se constat un drept, un fapt, o obligatie.Deci acesta prezint un obiect,n care cu ajutorul unor semne, simboluri sunt fixate informatii despre unele fapte. Termenul de document este mai sugestiv pentru scopul pe care il servete, acela de a fi " expresia grafic a unei manifestri sau declaraii de voin, ori a unei atestri a unui fapt " redand prin coninut fapte, imprejurri, evenimete, stri, aciuni de care legea penal leag anumite consecine juridice. Cercetarea criminalistic a documentelor este o ramur a tehnicii criminalistice, n cadrul creia se studiaz legittile scrierii, unele nsusiri ale persoanei scriptorului, modul de falsificare al actelor, cunoasterea creia serveste drept baz de elaborare a metodelor si mijloacellor de combatere a astfel de activitti ilicite. In domeniul examinrii criminalistice a documentelor problemele ce sunt supuse cercetrii sunt de o extrem varietate, la fel ca i actele ce se cer a fi examinate. Gama actelor se intinde de la simple acte sub semntur privat, pan la acte oficiale, de identitate, acte vamale, cri de credit, . a. Spectrul problemelor ce se cer a fi rezolvate cuprinde modificrile aduse documentelor, modul lor de falsificare sau de contrafacere, ajungand pan la diferenele de vechime intre anumite meniuni, sau la stabilirea vechimii actului in intregime. Cercetarea criminalistic a documentelor se divizeaz n dou subramuri: 1.examinarea nscrisurilor pentru a stabili scriptorul unui text, a unei cifre. 2. cercetarea actelor n scopul depistrii falsurilor,reconstituirii documentelor arse, rupte, distruse, a stabilirii unor nscrisuri invizibile. Pentru domeniul penal prezint interes numai acele documente care sunt apte de a produce consecine juridice. Ele trebuie s aib deci valoare probatorie, interesand ins i posibilitatea reconstituirii imprejurrilor in care acestea au fost intocmite, emitentul, persoana indrituit a face uz de document, s. a. m. d. In asemenea situaii documentele devin probe materiale, pstrand acest regim i in cadrul expertizei criminalistice. Constituie mijloc material de proba documentele in orice forma (scrisa, audio, video, electronica etc.) care provin de la persoane oficiale fizice sau juridice daca in ele sint expuse ori adeverite circumstante care au importanta pentru cauza. Documentele se anexeaza, prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin incheierea instantei, la materialele dosarului si se pastreaza atita timp cit se pastreaza dosarul respectiv. In cazul in care documentele in original sint necesare pentru evidenta, rapoarte sau in alte scopuri legale, acestea pot fi restituite detinatorilor, daca este posibil fara a afecta cauza, copiile de pe acestea pastrindu-se in dosar.
Documentele se prezinta de catre persoanele fizice si juridice la demersul organului de urmarire penala facut din oficiu sau la cererea altor participanti la proces ori la demersul instantei facut la cererea partilor, precum si de catre parti in cadrul urmaririi penale sau in procesul judecarii cauzei.

44.Categoriile de baz ale tacticii criminalistice. Tactica criminalistic se mparte n: Partea general Partea special

Partea general cuprinde teoriile de baz a acestui compartiment a criminalisticii, dedicate studiului obiectului acestuia precum i a particularitilor organizrii i activitaii de urmrire penal. Partea general include n sine: Bazele tiinifice ale tacticii criminalistice. Bazele tiinifice a tacticii activitii de urmrire penal. Bazele tiinifice ale tacticii criminalistice includ: 1. geneza tacticii criminalistice. 2. obiectul tacticii criminalistice 3. scopurile i sarcinile tacticii criminalistice 4. siatemul tacticii criminalistice 5. metodologia tacticii criminalistice 6. funciile tacticii criminalistice 7. relaiile tacticii criminalistice cu alte tiine 8. legiuitile dezvoltrii tacticii criminalistice 9. principiile tacticii criminalistice Bazele tiinifice ale tacticii activitii de urmrire penl include: 1. planificarea cercetrii infraciunilor 2. relaiile ofierului de urmrire penal cu ali lucrtori operativi 3. organizarea activitii de urmrire penal ofierului de urmrire penal. 4. tactica studierii de ctrre ofierul de urmrire penal a personalitii bnuitului,victimei etc. Partea special conine sistemul de cunotine despre tactica unor anumite aciuni de urmrire penal, care de regul se mpart n 2 grupe: tactica procedurii prejudiciare tactica procedurii judiciare Tactica procedurii prejudiciare include: 1. tactica reinerii i arestului. 2. tactica perchiziiei i ridicrii de obiecte 3. tactica audierii 4. tactica prezentrii spre recunoatere 5. tactica experimentului n procedura de urmrire penal 6. tactica verificrii i concretizrii indicilor la faa locului. 7. tactica dispunerii i efecturii expertizei judiciare Tactica procedurii judiciare include: 1. tactica audierii n procedura de judecat 2. tactica efecturii expertizei n judecat 3. tactica examinrii dovezilor n judecat 4. tactica cercetrii locului i ncperii, unde se desfoar procesul judiciar. 5. tactica cercetrii i ascultrii n procedura de judecat a fonogramelor cu nregistrarea convorbirilor. 45.Principiile tacticii crminalistice. Principiile tacticii criminalistice servesc drept temei al unui raionament, al unui mod de aciune att la pregtirea i efectuarea diferitelor activ iti de tactic criminalistic, ct i la cercetarea oricrui caz infracional. Avnd drept cluz principiile procedurii penale, pre vzute n

Codul respectiv, tactica criminalistic a elaborat i unele principii specifice pregtirii i efecturii diverselor activiti de urmrire penal. Acestea snt: principiul operativitii; principiul obiectivittii; principiul fermitii; principiul necesitii i oportunitii; principiul planificrii; principiul conspirativitii; principiul flexibilitii; principiul tiinific. Principiul operativitii impune organelor de urmrire penal o reacie imediat la cele ntmplate. Respectnd acest
principiu, organele respective au posibilitatea s soluioneze la timp sarcinile trasate: s clarifice imediat situaia realmente aprut; s adopte la timp deciziile calificate cu privire la urmrirea penal; s curme orice act prejudiciabil constatat; s localizeze posibilele consecine negative i s ntreprind m surile necesare pentru a stabili i a reine fptuitorul. Principiul obiectivittii presupune o atitudine imparial a organului de urmrire penal la pregtirea, desfurarea .i documentarea activitilor de tactic criminalistic. Potrivii acestui principiu, organul de urmrire penal trebuie s manifeste caliti deosebite n aprecierea juridic a faptului comis si participaiei persoanei concrete la cele ntmplate, s respecte cu strictee dispoziiile legale i normele morale ale activitatii de serviciu, pentru a asigura tragerea la rspundere penala persoanelor cu adevrat vinovate. Principiul fermitii necesit din partea organelor de urmrire penal o acionare prompt, hotaritoare in scopul asigurrii tragerii la rspundere penal a fptuitorului infrac iunii, astfel nct nici o persoan vinovat s nu se poat eschi va de la pedeapsa ce i se cuvine pentru fapta svirit. La realizarea acestui principiu o importan primordial o are nivelul de calificare i calitile de discernere ale organelor abilitate, fapt ce impune acestora un adevrat cult pentru prin cipiile enunate i o deosebit consecutivitate n realizarea sarcinilor de serviciu. Principiul necesitii i oportunitii nseamn o atitudine principial fa de cele ntmplate, care include analiza aprofundat, atent i critic a activitilor organelor de urm rire penal, menit s clarifice i s ntreprind toate msurile n scopul soluionrii cazului conform legislaiei n vigoare i n termenele cuvenite. Principiul planificrii presupune n toate cazurile activitii de urmrire penal o organizare programat a acesteia, care poart un caracter nu numai organizaional, dar si mobi lizator. La baza acestui principiu st teoria versiunilor, elabo rarea i verificarea crora snt reflectate ntr-un anumit plan.

Principiul conspirativitii impune asigurarea secretului activitilor de urmrire penal, ce urmeaz a fi desfurate n baza cazului concret, precum i pstrarea n tain a datelor obinute n urma unor sau altor aciuni procesuale sau msuri investigativ-operativ e.
Conform principiului flexibilitii, toate tezele, procedeele i recomandrile tactice se refer la activitatea de urm rire penal n general i pot fi realizate i adoptate n fiecare caz n funcie de circumstanele cercetrii. Principiul tiinif ic n tactica criminalistic determin faptul c toat activitatea de urmrire penal este un sistem de procedee, recomandri, decizii, operaii, combinaii tactice argumentate tiinific, realizarea crora are menirea s asigure performane concrete n contracararea criminalitii.

Orice persoan, cetean al rii, cetean strin sau apa trid aflat pe teritoriul Republicii Moldova beneficiaz de toate garaniile judiciare fundamentale. Nimeni nu poate fi tras la rspundere pentru o fapt pe care nu a comis-o, iar cel ce a svrit o fapt prejudiciabil are dreptul la un proces uman, echitabil, cu respectarea tuturor principiilor procesului penal i ale criminalisticii. 46.Indicii de fals n cazul substituirii fotografiei n actul de identitate.Care sunt indicii de fals a impresiunilor de stampil. Din practica de expertiz se cunosc diferite procedee de contrafacere a impresiunilor de stampil.Trei dintre ele eu o frecvent mai mare, putndu-se considera tipice: 1.desenarea impresiunii direct pe actul litigios sau pe un obiect intermediar. 2. copierea impresiunii orginale de pe un act adevrat pe actul fals. 3. contrafacerea cliseului.

Reproducerea unei impresiuni prin desenare ofer numeroase indicii care atest aceast operatie:urme specifice de repsare, perforarrea hrtiei n centrul impresiunii circulare, urme de apsare pe hrtie si de stergere cu guma.De asemea, se vor mai putrea constata neconcordante comparativ cu scrisul de tipar standard, iregularitatea formelor geometrice, configuaratia diferit a acelor litere ce apar n desen de mai multe ori, inconstanta spatiilor dintre semnele grafice , dezalinierea lor pe vertical, neuniformitatea grosimii liniilor, erori n desenarea stemei sau emblemei etc. Indicii de fals similare celor enumerate mai sus se vor ntlni si n cazul desenrii partiale a impresiunii de stampil, ce are loc de obicei cnd se nlocuieste fotografia unor acte, n scopul substituirii persoanei. Partea desenat (adugat) a impresiunii va prezenta de regul neconcordante evidente fat de cea nealterat. nlocuirea fotografiei va fi tot att de evident si n cazul impresiunilor stampate, partial pe fotografie, partial pe hrtia documentului.Cele dou jumtti ale desenului nu vor mai corespunde, fie din punct de vedere al continutului si al formei, fie din punct de vedere al simitriei si al continuittii liniare. n cazul copierii se vor atesta: unele deformri ale semnelor ce alctuiesc impresiunea , tremurturi,trasee dublate, urme de retusare, precum si urme ale executiei prealabile (presarea hrtiei,urme de creion ). Indicii de fals n cazul contrafacerii cliseului sunt: formele nestandartizate ale literelor si ale celorlalte linii si semne, neuniformitaea acestora si a spatiior dintre ele, inegalitatea grosimii trsturilor, frngerea, ondularea si ntreruperea lor, neconcordanta n ce priveste redarea stemei sau emblemei. Se mai constat imagini negative ale unor litere sau cifre, greseli gramaticale, prescurtri neobisnuite de cuvinte etc. 47. Care sunt indicii de contrafacere a semnaturii, a adaugarii sau inlaturarii de text in documente. 48.nregistrarea criminalistic: sarcinile,bazele stiintifice si juridice de administrare.Sistemul si continutul evidentelor. nregistrarea criminalistic,denumit si evidenta criminalistic,este o ramur distinct a criminalisticii, destinat elaborrii metodelor si mijloacelor tehnice de nregistrare, clasificare si sistematizare a datelor caracteristice privind anumite categorii de persoane si obiecte, avnd ca scop asigurarea unei eventuale identificri ulterioare a acestora n cadrul cercetrii actelor ilicite. Ele au fost puse in temei in serviciul criminailisticii inca de E.Vidoc, A.Bertilion si alti criminalisti practicieni. Inregistrare criminalistica presupune un sistem stiintific argumentat de fixare, clasificare, sistematizare, pastrare si folosire a datelor referitoare la
persoanele si obiectele ce au importanta criminalistica si pot fi folosite in scopul clarificarii circumstantelor cazurilor penale. Sarcinile evidenelor criminalistice constau n urmtoarele: - stabilirea datelor despre persoanele reinute i bnuite n comiterea infraciunii cercetate, precum i despre persoanele trase la rspundere penal, cele care au evadat din locurile de detenie i anunate n cutare; - stabilirea infractorului dup urmele lsate i procedeele criminale utilizate; - cutarea persoanelor disprute i identificarea cadavrelor necunoscute; - determinarea numrului de infraciuni comise de o singur persoan, folosirea unora i aceiorai instrumente, mijloace; - stabilirea faptului dac obiectele, documentele, armele gsite, confiscate ori predate au fost furate sau pierdute. Inregistrarile criminalistice se pot nfptui numai n urmtoarele temeiuri juridice: procesul verbal de reinere a bnuitului, ordonana procurorului, anchetatorului sau a lucrtorului operativ care efectueaz cercetarea prealabil despre alegerea ca msur represiv forma de arest, ordonana despre naintarea nvinuirii, scutirea ori decizia judectoriei. Evidenele criminalistice se nfptuiesc numai n organele de interne. Principalele sistemuri de inregistrari criminalistice sunt: alfabetic, dup nume, dactiloscopic, dup semnalmentele exterioare, conform modului de svririe a infraciunii etc.

nregistrarea alfabetic cuprinde numele, prenumele, numele anterior, porecla, data i locul naterii, naionalitatea, domiciliul stabil i temporar, starea civil, cu sau fr copiii, profesiunea, locul de munc, semnalmente, antecedente penale, fapta pentru care este nvinuit sau condamnat.Pentru cadavre se trec locul i mprejurrile descoperirii cadavrului, sexul, vrsta aproximativ, cauza morii, descrierea mbrcmintei i a

obiectelor gsite asupra sa, leziunile, tatuaje, cicatrice, numrul dosarului, numele organului care a efectuat urmrirea.Fia nregistrrii alfabetice trebuie s cuprind formula dactiloscopic i fotografia de identificare. nregistrarea animalelor sau obiectelor pierdute se aplic la acele obiecte i animale care au o valoare anumit i caracteristici bine definite iar obiectele i animalele lsate de infractor la locul faptei se nregistreaz indiferent de valoarea lor. Sunt nregistrate mbrcmintea, bijuteriile, armele, mainile, tablourile de importan artistic.Fiele de nregistrar se sorteaz n ordine alfabetic dup denumire, la obiecte, specie i nume la animale. nregistrarea dup procedeele aplicate de infractori (modus operandi) prescurtat mos. Prezint importan pentru continuarea aceluiai gen de infraciuni, n vederea identificrii autorilor. nregistrarea dactiloscopic. Se practic, n principal, nregistrarea dactiloscopic decadactilar, caracterizat ntr-o formul de baz a celor zece degete de la mini dup criteriile de mprire a dactilogramelor n tipuri, completat cu nregistrarea monodactilar. Pentru clasificarea dactilogramelor, degetele arttoare de la ambele mini se noteaz cu litere majuscule de la tipul reliefului papilar pe care l au. Celelalte degete se noteaz cu cifre. 49.Notiunea de tactica criminalistica,insemnatatea si obiectul: Tactica criminalistica un compartiment independent al stiintei crimnalistice, legat organic de celelalte compartimente.Ea prezinta un system de teze su procedee generale argumentate stiintific,bazate pe dspozitiile legii procesuale sip e practica in domeniu , aplicarea carora este menita sa asigure eficacitatea activitatii organelor de urmarire penala ,in timpul solutionarii sarcinilor trasate ,tinind cont de de particularitatile cazului penal si de alte situatii concrete de ancheta. Obiectul tacticii cr il constituie, pe de o parte, relevarea lgitatilor logice si psihologice ,proprii cercetarii infractiunii, iar pe de alta parte,tinind cont de legitatile relevate,elaborarea tezelor si procedeelor argumentate stiintific, commune pentru diferite categorii de procese penale, menite sa asigure eficienta optima a activitatii organelor urmaririi penale si de investigatie operative in timpul realizarii sarcinilor trasate. Astfel tactica criminalistica asigura perfectionarea continua a activitatii subdiviziunilor operative si de urmarire penala in combaterea criminalitatii. Importanta utilizarii in activitatea subdiviziunilor operative a tezelor , procedeelor, operatiunilor, combinatiilor tactice, elaborate de tactica criminalistica ,consta in folosirea lor active in activitatea operativinvestigativa a organelor de interne si ale securitatii nationale privind depistarea, cercetarea, descoperirea si prevenirea infractiunilor. Astfel tactica asigura aplicarea cu randament maxim a metodelor si mijloacelor tehnice in cadrul cercetarilor infractiunilor si combaterea criminlitatii. 50.Sistemul si rolul tacticii criminalistice in cercetarea infractiunii: Tactica criminalistica un sistem de teze stiintifice si recomandatii practice,elaborate in baza dezvaluirii si studierii legitatilor din sfera organizarii,planificarii si efectuarii urmaririi penale,menit sa optimizeze procesul de investigatie a infractiunilor,realizat in conditii de impotrivire reala sau potentiala,directa / indirecta , din partea unor subiecti si organe cu interese deosebite de cele ce preocupa organele de urmarire penala. Tactica criminalistica se sprijina pe experienta pozitiva a practicii de cercetare a infractiunii ,avind menirea sa adapteze la necesitatile actului concret de investigatie prevederile psihologiei jud,ale logicii,ale eticii profesionale.Astfel tactica criminalistica asigura aplicarea cu randament maxim a modalitatilor si metodelor tehnice in cadrul cercetarii infractiunilor. Tactica criminalistica este alcatuita din 2 parti:

1. tezele generale ale tacticii criminalistice care includ problematica obiectului,structurii,sarcinilor,principiilor tactice,bazele stiintifice ale organizarii activitatii de urmarire penala.: planificarea cercetarii infractiunilor; tactica interactiunilor organelor de urmarire penala cu cele operative de investigatie,precum si cu cele de expertiza;tehnica privind versiunile criminalistice;tehnica cr privind versiunile si situatiile de urmarire penala; 2. Tactica pregatirii ,efectuarii si fixarii rezultatelor actiunilor de urmarire penala indicate in CPP: cercetarea la fata locului;confruntarea;audierea persoanelor etc. 51.Notiunea de procedeu tactic, combinatia tactica si operatia tactica. 52.Organizarea cercetarii infractiunilor.Elementele si principiile planificarii. Organizarea cercetarii selectarea rationala , distribuirea si antrenarea eforturilor,uneltelor si mijloacelor de care dispune anchetatorul,crearea si utilizarea conditiilor optime pentru asigurarea si atingerea scopurilor procedurii penale. Elementele organizarii urmaririi penale: 1. Obtinerea, culegerea si analiza informatiei initiale despre infractiune; 2. Efectuarea actiunilor de urmarire penala initiale si a masurilor de investigatie operativa in legatura cu cazul penal; 3. Elaborarea versiunilor de urmarire penala si planificarea cercetarii infractiunilor; 4. Efectuarea actiunilor ulterioare de urmarire penala si a masurilor de investigatie operativa; 5. Interactiunea organelor de urmarire penala cu serviciile operative, tehnice si alte organe de drept precum si rezolvarea sarcinilor procedurii judiciare; 6. analiza si controlul activitatii de urmarire penala pe cazul concret. Planificarea un element de baza al organizarii cercetarii cauzelor penale.Activitatea de planificare are principiile: 1. Pr. Caracterului concret in planul urmaririi penale vor fi incluse toate versiunile verosimile ce vor srvi in constatarea adevarului; 2. Pr. Individualitatii presupune raspunderea personala a ofiterului de urmarire penala privind desfasurarea cercetarilor cauzelor penale; 3. Pr. Dinamismului presupune adoptarea planului de urmarire penala in difrite imrejurari ale cauzei penale. Elementele planului de desfasurare a unor activitati de urmarire penala: 1. prgatirea pentru executarea activitatilor de urmarire penala care presupune: a).constatarea datelor faptice;b).stabilirea sarcinilor;c).determinarea masurilor de pregatire si a obiectelor ce trebuiesc cercetate. 2. procedeele tactice si executarea activitatilor de urmarire penala : a). Stabilirea locului si timpului de desfasurare a urmaririi penale; b). Determinarea cercului de participanti;c). Continutul procedeelor de desfasurare a urmaririi penale;d).utilizarea datelor faptice; 3. procedeele tactice , utilizate la fixarea procesului si rezultatele activitatii de urmarire penala; a). Modurile de fixare a procesului si a rezultatelor;b).utilajul necesar;c).participarea specialistilor. 53.Notiunea si clasificarea versiunilor de urmarire penala Versiunea de urmrire penal este o presupunere, o supoziie sau ipotez emis de organul judiciar pe baza unor date existente asupra cazului la un moment dat, ipotez menit a da posibile explicaii faptei, n ansamblu, sau unor aspecte ale faptei.

Aadar, aceste versiuni nu sunt altceva dect variante posibile de comitere a faptelor supuse cercetrii penale, variante posibile n raport cu materialul probator existent pn la un acel moment (al emiterii versiunii). Aceasta metoda de cunoastere si stabilire a adevarului este compusa din urmatoarele elemente : a). Stabilirea consecventei a existentei/inexistentei urmelor cazului cercetat; b). Formarea,precizarea sau completarea pe baza acestora a concluziilor care ar explica unlele legaturi si circumstante; c). Verificarea ulterioara a acestor concluzii sau presupuneri. Clasificarea versiunilor : Dupa continutul explicatiei cazurilor penale: 1. versiuni generale elaborate in scopul cunoasterii evenimentului in intregime, sub toate aspectele ; 2. versiuni particulare rationamente verosimile privind anumite circumstante in care a fost comisa infractiunea: motivele,modul,timpul,locul etc. Dupa caracterul activitatii persoanelor care utilizeaza versiunea: 1. versiunie de ancheta includ explicatiile anchetatorului, lucratorului operativ care efectueaza cercetarea prealabila asupra circumstantelor ce constituie componenta infractiunii; 2. versiuni de investigatie operativa si de cautare conditionate de activitatea lucratorilor operativi care efectueaza activitatea de investigatie si cautare; 3. versiuni de expertiza se elaboreaza de experti in scopul clasificarii originii obiectelor cerecetate, a unor urme,legaturilor reciproce intre indiciile ce le caracterizeaza,cauzele evenimentului cercetat; 4. versiunile judiciare explicatiile verosimile ale judecatorilor, care examineaza un dosar concret. 54. Regulile de baza a elaborarii versiunilor. Versiunea de urmrire penal este o presupunere, o supoziie sau ipotez emis de organul judiciar pe baza unor date existente asupra cazului la un moment dat, ipotez menit a da posibile explicaii faptei, n ansamblu, sau unor aspecte ale faptei. Aadar, aceste versiuni nu sunt altceva dect variante posibile de comitere a faptelor supuse cercetrii penale, variante posibile n raport cu materialul probator existent pn la un acel moment (al emiterii versiunii). Autorii apreciaz c n elaborarea versiunilor de urmrire penal se impune respectarea urmtoarelor reguli tactice: 1. elaborarea versiunilor se impune doar pentru faptele sau mprejurrile ce pot avea mai multe explicaii 2. elaborarea versiunilor trebuie realizat pe baza datelor de natur procesual, completate, n caz de nevoie, cu informaii de natur extraprocesual 3. n elaborarea versiunilor se pornete doar de la date concrete, corespunztoare calitativ i cantitativ 4. versiunile trebuie s fie elaborate n legtur cu toate explicaiile posibile care pot fi date n cauza supus cercetrii 5. versiunile trebuie s fie solid argumentate i construite din punct de vedere logic, problemele fiecreia trebuind formulate clar i precis

Planul de urmrire penal trebuie s mbrace forma scris (dei nici o dispoziie legal nu oblig la acest lucru), forma scris ajutnd la mai buna fixare a problematicii anchetei penale i la evitarea erorilor generate de memoria neclar a anchetatorului asupra unor date sau evenimente. 55.Regulile de baza ale verificarii versiunilor: Versiunile criminalistice referitoare la cazul penal concret constituie presupunerile verosimile asupra circumstantelor necunoscute.Verificarea versiunilor criminalistice presupune un tip de activitate prealabila cugetatoere si logica,precum si o practica de efectuare a actiunilor de urmarire penala si a masurilor operative planificate. Prelucrarea logica prealabila a versiunilor elaborate se constituie din etapele: 1. organul de urm.pen trage concluzii abstracte in baza consecintelor fiecarei versiuni,analizeaza urmele existente sau cele care ar putea fi depistate; 2. organul de urmarire penala planifica actiuni de urmarire penala in baza carora se pot convinge de existenta consecintelor imaginate; 3. org.de urm.pen analizeaza consecutivitatea,termenele si locul efectuarii actiunilor planificate. Reguli: - in procesul verificarii ,dintr-o versiune sunt separate toate consecintele,excluzindu-se contrazicerile; - orice versiune ramine o simpla presupunere , pina la confirmarea rezultatelor prin verificare; - consecintele desprinse din versiunile privind obiectul atentatului criminal trebuie sa conduca la identitatea infractorului. Dupa analiza logica si prelucrarea teoretica a versiunilor elaborate,ofiterul de urmarire penala purcede nemijlocit la actiunile de urmarire penala , iar lucratorul operativ interprinde masuri de investigatie operativa conform unui plan chibzuit. 56.Notiunea si sarcinile cercetarii la fata locului: Prin cercetarea la fata locului se intelege o activitate procedurala si de tactica criminalistica al carei obiect il constituie perceperea nemijlocita a locului unde s-a savirsit infractiunea, descoperirea,fixarea,ridicarea si examinarea urmelor si a altor mijloace materiale de proba,precizarea pozitiei acestora , avind ca scop stabilirea imprejurarilor comiterii faptei si a datelor necesare identificarii faptuitorului.Aceasta activitate este reglamentata de art 118 a CPP al RM. Importanta acestei activitati rezida din faptul ca organul de urmarire penala percepe nemijlocit sau prin intermediul tehnicii criminalistice, imprejurarile in care a actionat faptuitorul, obiectele atinse de catre acesta.Rezultatele obtinute constituie punctul de plecare , determina directiile in care se vor desfasura ulterior investigatiile. Sarcinile cercetarii la fata locului sunt: 1. Sarcina generala : stabilirea naturii faptei(ce s-a intimplat?); 2. Sarcini concrete/particulare: examinarea si fixarea ambiantei de la locul faptei; cautarea,relevarea si ridicarea urmelor si mijloacelor materiale de proba; fixarea procesuala si tehnica a acestora; Stabilirea circumstantelor negative de la locul faptei; Determinarea cauzelor/conditiilor care au determinat, inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii.

Cercetarea la fata locului este o actiune initiala,care precede in timp toate celelalte actiuni.Ea este o activitate cu caracter imediat, obligatoriu care de regula nu se repeta. 57.Etapa de pregatire a cercetarii la fata locului: cercetarea la faa locului se efectueaz atunci cnd este necesar s se fac constatri cu privire la situaia locului svririi infraciunii, s se descopere i s se fixeze urmele infraciunii, s se stabileasc poziia si starea mijloacelor materiale de proba si mprejurrile n care infraciunea a fost svrit. Cercetarea la faa locului este o activitate criminalistic ce trebuie desfurat cu deosebit urgen, eficiena acesteia fiind determinat att de constituirea i deplasarea urgent la locul faptei a echipei specializate, ct i de luarea unor msuri de conservare a locului de ctre primii ageni ai autoritii care ajung la faa locului. Din momentul anunrii comiterii unei infraciuni, activitatea tactic criminalistic trebuie s se desfoare pe dou fronturi, n paralel: primul, este cel al anunrii i formrii echipei de anchet ce are competena legal de a efectua cercetarea penal al doilea este cel al asigurrii urgente la faa locului, a primelor msuri de conservare a locului infraciunii. Primele organe ce sosesc la faa locului, indiferent c sunt organe de cercetare sau alte organe al statului trebuie s dispun primele msuri de urgen, anume: a. luarea de msuri de identificare i salvare a victimelor infraciunii. n acest scop, chiar dac prin ptrunderea n cmpul infraciunii ar avea loc distrugeri sau modificri ale urmelor i mijloacelor materiale de prob, salvarea vieii victimelor trebuie s aib prioritate b. delimitarea locului infraciunii (eventual prin folosirea benzilor speciale de delimitare) i mpiedicarea ptrunderii n acest loc a persoanelor neautorizate (de regul, a curioilor) c. identificarea i prinderea suspectului (suspecilor), identificarea martorilor. Astfel, e posibil ca suspectul s fie n continuare n zona comiterii faptei, motiv pentru care se ntreprind primele msuri de reinere i imobilizare a acestuia pn la sosirea organelor de urmrire penal. n privina martorilor, identificarea acestora (eventual reinerea lor la locul faptei) de ctre organul autoritii sosit primul la locul faptei permite uurarea sarcinii echipei operative pn la a crei sosire la faa locului martorii ar putea disprea d. anunarea organelor competente de cercetare - cnd competena de cercetare aparine altui organ . 58.Etapele cercetarii la fata locului.Redactarea procesuala a rezultatelor.Structura procesuluiverbal.Schita locului faptei: Cerecetarea la fata locului activitatea proceduarala si de tactica criminalistica al carei obiect il constituie perceperea nemijlocita a locului faptei,descoperirea , fixarea,ridicarea si examinarea urmelor si a altor mijloace materiale de proba,precizarea pozitiei acestora,avind ca scop stabilirea imprejurarilor comiterii faptei si a datelor necesare identificarii faptasului..Cercetarea la fata locului se efectueaza in 3 etape : etapa de pregatire,etapa de lucru si etapa de documentare a rezultatelor. Pregatirea: Actiunile efectuate pina la momentul plecarii la locul faptei: clarificarea datelor obtinute de la persoana care a sesizat organul de urmarire penala;verificarea mijloacelor tehnice (truse criminalistice,laboratoare mobile);luarea masurilor de asigurare a pazei locului faptei;informarea organelor de politie si solicitarea specialistilor.

Actiunile pregatitoare efectuate in momentul ajungerii la locul faptei : obtinerea de informatii de la persoanele prezente;organizarea asistentei medicale pentru victime,inspectarea teritoriului pt stabilirea limitelor cimpului infractional;explicatia data participantilor referitoare la rolurile,drepturile si obligatiile si normele de comportament la fata locului. Cercetarea propriu-zisa a locului faptei : faza statica;faza dinamica. Faza statica : observarea locului faptei prin parcurgerea acestuia;se stabilesc hotarele cimpului infractional;alegerea pozitiei pentru fotografierea de orientare si de schita;folosirea cinelui de urmarire. Faza dinamica: examinarea minutioasa a tuturor obiectelor si mijloacelor materiale de proba;examinarea complexa si multilaterala a fiecarei urme in raport cu alte urme;urmele se fotografiaza si se consemneaza in procesul-verbal. Sunt trei modalitati de cercetare nemijlocita: concetric,exocentric,frontal. Documentarea rezultatelor: fixarea rezultatelor cercetarii;efectuarea de catre organele de urmarire penala a unor lucrari pentru a inregistra si reprezenta obiectiv si integral starea de lucruri,a pozitiilor acestora,a conservarii urmelor. Procesul-verbal : se incheie de organul de urmarire penala la realizarea activitatii de cercetare la fata locului.Cerinte: sa reproduca obiectiv,fidel,integral imprejurarile de la fata locului,sa fie redactat intr-un limbaj accesibil,clar;respectarea succesiunii activitatilor.Elemente: partea introductiva(locul,data cercetarii,temeiul,datele martorilor asistenti);partea descriptiva(caracterizarea generala a locului faptei );partea finala(mentiuni referitoare la urmele care au fos rifdicate,tehnica ridicarii,semnaturi). Schita la locul faptei: ilustreaza constatarile din procesul-verbal,asigurindu-le o intelegere adecvata si uniforma pe intregul parcurs al procesului-verbal.Exista desen-schita si plan-schita.Sunt trei procedee de intocmire: 1.in proiectie orizontala,2.in proiectie verticala,3.schita desfasurata a incaperii.Schita locului faptei poate fi completata cu schite auxiliare.Cerinte: exactitatea schitei,orientarea corecta fata de punctele cardinale,utilizarea sistemelor de semne conventionale. 59.Tactica ascultarii: notiunea,sarcinile,genurile,cerintele procesuale si tactice. Asccultarea persoanei in cadrul urmaririi penale si judiciare este o activitate procesuala care consta in obtinerea si fixarea comform legii a declaratiilor martorilor, partii vatamate, banuitului, invinuitului, si inculpatului despre faptele ce pot ajuta la justa rezolvare a cauzei. Activitatea data se intilneste foarte des, si cere o inalta cultura profesionala si generala, o cunoastere profunda a psihologiei omului, dar si posedarea cunostintelor pentru procedeele tactice de audiere. Este o actiune complexa, pentru ca uneori persoanele audiate nu doresc sa faca declaratii, iar alteori, declaratiile unei persoane sincere se dovedesc a fi eronate. Despre ordinea si procedura de efectuare a ascultarii persoanei, cit si drepturile si obligatiile persoanei ce efectueaza audierea si acelora audiate le putem gasi in CPP in art.102-115. Regulile generale la ascultarea persoanei sint: - persoanele care au fost invitate pe aceeasi cauza vor fi audiate separat; - ele nu pot fi fortate sa marturiseasca impotriva lor sau a rudelor sale, sau sa-si recunoasca vinovatia; - audierea se va desfasura la locul urmaririi penale, in cazuri exceptionale se efectueaza la locul unde se afla persoana. Audierea se divizeaza in mai multe genuri dupa urmatoarele criterii: 1. in functie de statutul procesual: - audierea martorului - audierea banuitului - audierea invinuitului - etc.

2. In functie de virsta persoanei audiate: - Audierea adultului - Minorului - Copilului. 3. In functie de competenta participantilor: - Cu participarea aparatorului - Cu participarea expertului - Cu participarea specialistului - Interpretului - Etc. 4. In functie de caracterul situatiilor: - Conflictuala - Nonconflictuala. Un alt gen specific de audiere este confruntarea, care se efectueaza numai atunci cind sint divergente intre declaratiile persoanei audiate, si are ca scop sa inlature aceste divergente. 60.Tactica ascultarii martorului si a vicitmei. Factorii ce influenteaza formarea declaratiilor.procedeele folosite de ofiterul de urmarire penala pentru a obtine depozitii autentice. Tactica ascultrii martorului Persoana care are cunotin despre vreo fapt sau despre vreo mprejurare de natur s serveasc la aflarea adevrului n procesul penal poate fi ascultata n calitate de martor . Etapele formrii declaraiei de martor sunt: a) Recepia informaiilor Omul poate recepta informaiile prin intermediul simurilor sale, cel mai des fiind ntlnite recepia auditiv i recepia vizual. Recepia vizual, la rndul su, vizeaz cel mai adesea percepia trsturilor spaiale ale obiectelor / persoanelor, percepia micrii i percepia timpului. Factorii obiectivi ce pot influena recepia auditiv: audibilitatea dependent de distana fa de emitor, prezena obiectelor sau sunetelor de interferen; iluziile optice; durata sunetelor percepute; Recepia vizual este cea mai des ntlnit, martorului cerndu-i-se adesea s descrie obiecte, persoane, distane, micarea obiectelor, intervale de timp .a. Factorii obiectivi ce pot influena recepia auditiv : vizibilitatea condiiile de iluminare, condiiile meteorologice, prezena anumitor obstacole durata prezenei n cmpul vizual a imaginii receptate Factorii subiectivi pot influena, la rndul lor, exactitatea informaiei receptate (vizual i auditiv) prin: calitatea organului de sim raportat la vrst, prezena unor boli, oboseala etc. gradul de instruire al martorului vrsta i inteligena starea afectiv la momentul recepiei atenia dac e voluntar sau involuntar b) Memorarea faptelor

Memorarea informaiilor este i ea supus influenelor factorilor obiectivi i subiectivi: caracterul voluntar sau involuntar al memorrii volumul informaiei stocate vrst, inteligen, educaie starea de sntate starea psihic intervalul de timp scurs ntre memorare i reactivare c) Reproducerea faptelor Capacitatea de redare a informaiei memorate depinde i ea de la o persoan la alta. Pot influena capacitatea de redare volumul de date recepionat, dac acestea sunt ntr-o nlnuire logic sau sunt percepute fragmentat, atitudinea fa de fapta comis (eventualele interese ale martorului n cauz), nivelul intelectual i gradul de instruire, atmosfera creat n momentul redrii (relaxarea sau presiunea) .a. Audierea martorului se realizeaz n mod obinuit n trei etape, anume: a) stabilirea identitii i discuiile prealabile b) relatarea liber c) adresarea ntrebrilor de control. 61.Particularitatile ascultarii invinuitului si banuitului.Care sunt procedeele folosite de ofiterul de urmarire penala in situatiile deconflict. Verificarea identitii fptuitorului Nu se poate ncepe oascultare judiciar fr a ti dac persoana ce urmeaz s fie audiat este cel cu privire la care se presupune, n mod ntemeiat, c este cel care a desfurat activitatea ilicit supus cercetrii. Identificarea nvinuitului sau inculpatului se realizeaz prin adresarea de ntrebri cu privire la nume, prenume, porecl, data i locul naterii, numele i prenumele prinilor, cetenia, studiile, situaia militar, loc de munc,ocupaia, adresa, antecedente penale i alte date necesare stabilirii situaiei sale personale. Dac din documentele doveditoare ale identitii ori din declaraiile persoanei ascultate nu rezult, clar, identitatea sau exist suspiciuni cu privire la aceasta, se poate apela la bncile de date existente la nivelul serviciilor de poliie judiciar.Inteligena de contact a anchetatorului i permite dezvoltareadialogului cu fptuitorul n camera de ascultare, reuind s-ldeconecteze de la tensiunea emoional specific ntlnirilor oficialecu autoritile judiciare. nainte de a trece la urmtoarea etap anchetatorul trebuie s aduc la cunotina fptuitorului dreptul sude a fi asistat de un aprtor ales sau numit din oficiu, aspect ce vafi menionat n coninutul declaraiei. Ascultarea relatrii libere Relatarea liber este guvernat de unele reguli tactice procesuale : relatrile nvinuitului sau inculpatului nu pot ncepe cu citirea sau reamintirea declaraiilor date anterior; Nu este criticabil atitudinea anchetatorului care la o nou ascultare ntreab nvinuitul sau inculpatul dac i menine declaraia anterioar, sub rezerva neapariiei unor elemente noi; nvinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraiescris mai nainte, ns se poate servi de unele nsemnri pentru amnuntele greu de reinut; fiecare nvinuit sau inculpat este ascultat separat; nvinuitul sau inculpatul este mai nti lsat s declare tot cetie n cauza n care este interogat. Ascultarea prin adresarea ntrebrilor Se apreciaz c la reuita ascultrii prin adresarea ntrebrilor concur mai muli factori, dintre care enumerm: modul cum sunt formulate ntrebrile, momentul folosirii acestora, materialul probator i, nu n ultimul rnd, conduita anchetatorului i a persoanei ascultate.

Din practica judiciar s-au concretizat patru tipuri de atitudini adoptate n anchet de ctre fptuitori, astfel: - recunoate implicarea, pentru care este nvinuit, n activitatea ilicit cercetat; - respinge nvinuirea i contest temeinicia probelor; - ascunde adevrul prin recunoaterea altor fapte penale cu pericol social sczut; - refuz s fac declaraii. . Procedee tactice folosite n ascultare Rolul determinant n alegerea procedeelor tactice este reprezentat de fptuitorului fa de nvinuirea ce i se aduce, precum i de structura sa psihic. n practic, se mai poate ntlni i situaia cnd, dei fptuitorul ascultat este de bun credin are o lacun de memorie sau ntrebarea i determin o sugestie direct. Este o situaie care se poate nltura cu ntrebri de detaliu, de completare sau de referin al cror scop l constituie reactivarea coninutului memorial sau prin ntrebri de verificare care s stabileasc exactitatea celor declarate.Dificulti deosebite pot apare n situaia declaraiilor mincinoase, incomplete, contradictorii, a respingeri nvinuirii, a persistrii n refuzul de a face declaraii sau a revenirii cu elemente noi asupra declaraiilor anterioare. n aceste cazuri, majoritare n practic, tactica de ascultare dobndete un caracter deosebit de complex. Pentru aceste situaii, de-a lungul timpului, teoria criminalistic a elaborat anumite procedee tactice de ascultare, a cror eficien a fost demonstrat de practica pozitiv a organelor de urmrire penal. O tactic adecvat presupune adaptarea regulilor generale la fiecare cauz n parte, la personalitatea celui ascultat i la poziia fptuitorului fa de nvinuirea care i se aduce. n literatura de specialitate sunt cunoscute urmtoarele procedee tactice: Tactica ascultrii repetate la care anchetatorii recurg ori de cte ori au de a face cu declaraii incomplete, contradictorii sau mincinoase. Tactica ascultrii ncruciate const n ascultarea fptuitorului de ctre doi sau mai muli anchetatori n acelai timp, procedeu ce are ca scop destrmarea sistemului de aprare al celui anchetat, care se situeaz pe poziia negrii totale a implicrii n activitatea ilicit cercetat. Tactica ntlnirilor surpriz este folosit n cazul pluralitii de fptuitori i devine eficient dac se recurge la ea n momentele psihice care au o anumit tensiune, creat n mod special de anchetator pentru a se obine declaraii sincere. Tactica complexului de vinovie. Acest procedeu poate conduce la aflarea adevrului cu uurin n cazul persoanelor sensibile, melancolice. 62. Particularitatile ascultarii minorilor. Participarea specialistului la ascultare Data fiind situatia deosebit sub aspectul dezvoltarii psihice i fizice a persoanelor minore, aflate in faza conturarii personalitatii, a acumularii unor cunostiinte de viata i profesionale ascultarea acestora comporta unele elemente de dificultate suplimentare. Ascultarea minorilor presupune o i mai atenta pregatire, ceruta de situatia oarecum speciala, de necesitatea cunoasterii personalitatii minorului sub multiplele ei aspecte, adoptind o tactica de ascultare corespunzatoare virstei acestuia. Trebuie cunoscute i intelese particularitatile de psihologie specifice fiecarei virste din cadrul minoratului. Se vor obine date prealabile din mediul familial, scolar, de la locul de munca precum i cu privire la preocuparile, cercul de preieteni, activitatile preferate de minor. Pan la 14 ani, ascultarea lui se face in prezena unuia dintre prini ori a tutorelui sau a persoanei creia ii este incredinat minorul spre cretere i educare. Instana poate dispune ca martorul sub 16 ani, in cauzele privind infraciunile de violen intre membrii aceleiai familii, s nu fie audiat in edina de judecat, admiandu-se prezentarea unei audieri efectuate, in prealabil, prin inregistrri audio-video, adic: luarea declaraiei se face in prezena procurorului;

 declaraia se red integral in form scris; declaraia transcris, precum i casetele audio-video vor fi pstrate intr-un loc special, in plicuri sigilate, in condiii de maxim siguran. Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune jurmant, ins i se atrage atenia s spun adevrul. Ascultarea minorului parcurge aceleai etape ca i in cazul majorului, dar se particularizeaz in raport cu varsta, dezvoltarea sa fizic i psihic, precum i cu mediul din care provine. Perioada de la 13 ani nu prezint interes pentru ancheta judiciar. Perioada de la 36 ani se caracterizeaz prin instabilitate i percep-ie inegal a spaiului i timpului. Perioada de la 6 la 10 ani este definit prin creterea funciilor cognitive, dezvoltarea memoriei i a capacitii de redare, precum i prin apariia primelor trsturi de caracter. Minorul incepe s fac distincie intre adevr i minciun. Perioada de la 10 la 14 ani este caracterizat printr-o conduit contradictorie, determinat de parcurgerea pubertii: memoria se dezvolt, minorul are aptitudini pentru interpretarea fenomenelor, dar, in acelai timp, este dispus s exagereze, putand fi uor influenabil. Perioada de la 14 la 18 ani il apropie de major, dar trebuie s se in seama de lipsa lui de experien. Organul judiciar trebuie s aib in vedere c atitudinea i comporta-mentul minorului sunt influenate de prini, rude i alte persoane interesate, precum i de dorina de a-i da importan ori chiar de incapacitatea de a discerne adevrul (mai ales pan la 1012 ani). Minorul poate fi audiat la sediul organului judiciar sau intrun loc familiar (coal, cmin, domiciliu). Termenul de citare se recomand s fie cat mai scurt. Anchetatorul trebuie s manifeste rbdare i tact, s i se adreseze in-tr-un limbaj accesibil i s formuleze cu mult grij intrebrile, inandu-se seama de pericolul sugestionrii minorilor. Consemnarea declaraiilor trebuie s se fac la nivelul de inelegere al minorilor. Infraciunile de jaf i talhrie sunt principalele infraciuni care, prin frecven i pericolul social ridicat, constituie un potenial stres in viaa de zi cu zi a oamenilor. Jaful este definit, in forma sa simpl, in art. 187 alin. 1 C. pen. ca fiind sustragerea deschisa a bunurilor altei personae. Talhria, in varianta tip, este incriminat in art. 188 C. pen., constand in furtul svarit prin intrebuinarea de violene sau ameninri ori prin punerea victimei in stare de incontien sau neputin de a se apra, precum i jaful urmat de intrebuinarea unor astfel de mijloace pentru pstrarea bunului furat sau pentru inlturarea urmelor infraciunii, ori pentru ca fptuitorul s-i asigure scparea. Atat jaful, cat i talhria sunt infraciuni indreptate impotriva patrimoniului, cu precizarea c talhria este o infraciune complex, cuprinzand in elementul su material o aciune principal cea de furt i o aciune adiacent cea de violen, de ameninare sau de folosire a celorlalte mijloace de constrangere. Situatiile tipice de urmarire penala in cazurile date sunt: 1. Cercetarea locului faptei . Cercetarea locului faptei este necesar i obligatorie in toate cazurile de jaf i talhrie, chiar cand infraciunea este reclamat dup 23 sptmani, atat pentru stabilirea cercului de suspeci, cat i pentru identificarea martorilor oculari. Prin cercetarea sistematic a locului faptei se stabilesc date privind: numrul fptuitorilor; perioada in care au operat; cile de acces ale infractorilor; mijloacele i metodele folosite; bunurile sustrase. La locul faptei vor fi descoperite urme de maini i de picioare; urme ale instrumentelor de spargere folosite; urme biologice (pete de sange, fire de pr) care pot conduce la identificarea fptuitorilor; urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul cainelui de urmrire; urme sub form de resturi de obiecte (pilitur, rumegu, pelicul de vopsea etc.), urme care indic anumite deprinderi sau specializri ale infractorului; microurme pe

imbrcmintea i corpul infractorului etc. Aceste categorii de urme vor fi cutate, fixate i ridicate inclusiv pe itinerariile folosite de infractori dup comiterea faptei. Practica demonstreaz c, la locul faptei, infractorii pot comite erori grave: renunarea la portul mnuilor i folosirea unor pahare; pierderea unor obiecte personale sau a unor corpuri delicte, autoaccidentri etc. De asemenea, in multe situaii infractorii au fost identificai dup urmele de mnui folosite in campul infracional. O deosebit importan o prezint clarificarea imprejurrilor negative sau controversate care pot fi rezultatul unor incercri de simulare a jafului sau talhriei. In cazul in care victima infraciunii de talhrie a fost supus unor violene fizice este obligatorie examinarea ei de ctre medicul legist, pentru a stabili: natura i vechimea leziunilor; instrumentele cu care au fost cauzate; gravitatea leziunilor; dac victima putea s-i produc singur leziunile In procesul-verbal de cercetare a locului faptei vor fi consemnate, in detaliu, toate constatrile fcute, fotografiile judiciare executate, schia locului faptei etc. 2. Ascultarea martorilor . Practica judiciar demonstreaz c identificarea i audierea martorilor oculari chiar cu ocazia cercetrii locului faptei sunt activiti deosebit de importante pentru investigarea jafului sau talhriei, deoarece depoziiile lor nu au suferit alterri ca urmare a trecerii timpului sau a unor influene de natur subiectiv. 3. Ascultarea prii vtmate

4. Efectuarea de percheziii. Fptuitorului, odat identificat i prins, i se vor efectua percheziie corporal, precum i percheziii la domiciliu, loc de munc, ori la complici. 5. Ascultarea invinuitului sau inculpatului se face cu asigurarea dreptului la aprare i cu aplicarea metodelor de tactic adecvate.
6. Pe durata investigrii jafului sau talhriei se pot efectua prezentri pentru recunoaterea de persoane sau obiecte, reconstituiri (care pot confirma i o eventual inscenare) sau se pot dispune constatri tehnico-tiinifice i expertize criminalistice sau medico-legale.

63.Notiunea si sarcinile confruntrii.Procedee tactice de interogare la confruntare. Confruntarea este solutia la care se recurge cnd ntre declaratiile diferitor persoane exist divergente, cerndu-se clasificarea si completarea anumitor probe sau depozitii. Criminalistica tactic nu recomand confruntarea dintre partea vtmat sau partea civil i invinuit sau inculpat, deoarece au interese contradictorii, dar aceast recomandare nu trebuie privit ca interdicie. Sarcinile confruntrii sunt urmatoarele : 1.Alegerea locului si momentului tactic cel mai potrivit de desfsurare a confruntarii, a ordinii n care persoanele vor fi chemate la confruntare. 2.Stimularea memoriei persoanelor ascultate. 3.Obtinerea informatiilor utile cu privire la personalitatea , psihologia persoanelor ascultate. 4.Precizarea pozitiei nvinuitilor sau inculaptilor fat de faptele imputate. 5.Evitarea unor posibile ntelegeri ntre cei confruntati. 6.Stabilirea succesiunii ntrebrilor sau a problemelor care urmeaz s fie clarificate prin confruntare. Procedee tactice de interogare la confruntare:

1.Asigurarea atmosferei de calm si de sobrietate. 2.Interogarea ncepe cu persoana considerat mai sincer. 3.Persoanelor participante la proces li se lmuresc drepturile si obligatiile. 4.Se pun ntrebri cu caracter introductiv. 5.Se procedeaz la adresarea ntrebrilor n legtur cu problema pus. 6.Urmrirea atitudinii ,reactiilor celor confruntati. 7.n ncheiere persoanele confruntate sunt ntrebate dac mai au ceva de declarat. Pentru inceput, in incapere este introdusa persoana considerate mai sincera, sau cel care a solicitat expres sa se recurga la confruntare. Se recomanda ca cei confruntati sa stea cu fata spre organul judiciar care conduce confruntarea, fiind contraindicat ca ei sa fie asezati spate in spate, pozitie considerata cel putin umilitoare, mai ales pentru un martor de buna-credinta, sincer. Inainte de inceperea confruntarii propriu-zise, persoanelor li se pune in vedere ca nu au voie sa-si faca semne, sa vorbeasca intre ele, atat intrebarile cat si raspunsurile adresandu-se numai prin intermediul organului judiciar care conduce confruntarea. Primele intrebari au un caracter introductiv, ele vizand faptul daca persoanele se cunosc si care este natura raporturilor dintre ele. In continuare, se procedeaza la adresarea intrebarilor, procedure tactica destinata clarificarii contradictiilor, evitandu-se simpla citire a declaratiilor. Intrebarile se formuleaza intr-un mod clar si concis. Prima intrebare se adreseaza persoanei considerate sincere. Vor fi evitate elementele de sugestie din continutul intrebarilor, inclusiv din comportamentul organului judiciar. Persoanele confruntate pot avea atitudini diferite. Pe intreaga durata a confruntarii se vor urmari cu atentie atitudinea, reactiile celor confruntati, care pot oferi indicii cu privire la pozitia fata de aspectele de clarificat, inclusiv in legatura cu sinceritatea lor. Dupa ce asculta raspunsurile la intrebarile destinate clarificarii afirmatiilor contradictorii, organul judiciar poate permite persoanelor confruntate sa-si adreseze intrebari, desigur tot prin intermediul sau. In incheiere, persoanele confruntate sunt intrebate daca mai au ceva de declarat. In ipoteza in care o persoana revine asupra declaratiilor date anterior, aspectul va fi consemnat in procesul-verbal de confruntare, persoana urmand sa fie ascultata in mod obisnuit. 64.Tactica perchezitiei si ridicrii de obiecte si documente. Conform art.125 CPP, perchezitia este o actiune procesual efectuat n cazul n carev exist probe sau msurile de investigatie operativ ce permit a presupune ntemeiat c ntr-o anumit ncpere ori ntr-un alt loc sau la o anumit persoan se pot afla instrumente ce au servit la svrsirea infractiunii, obiecte si valori dobndite de pe urma infractiunii, precum si alte obiecte sau documente care ar putea avea important pentru cauz.Ea se desfsoar n mod fortat n baza ordonantei motivate a organului de urmrire penal si numai cu autorizatia judectoruljui de instructie. Este interzis de a efectua ridicri de obiecte si documente sau de a face perchezitie n timpul noptii, cu exceptia cazurilor de delict flagrant.Pna la nceperea perchezitiei sau ridicrii de obiecte si documente,reprezentantul organului de urmrire penal este obligat s nmneze, sub semntur, persoanei la care se face perchezitia sau ridicarea copia de pe ordonanta respectiv.La ridicarea de obiecte si documente ,dup prezentarea ordonantei, reprezentantul organului de urmrire penal cere s i se predea obiectele sau documentele care urmeaz a fi ridicate, iar n caz de refuz,procedeaz la ridicarea lor fortat. Toate obiectele si documentele ridicate se prezinta tuturor persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei sau ridicarii. Obiectele si documentele descoperite in timpul perchezitiei sau ridicarii, a caror circulatie este interzisa de lege, trebuie ridicate indiferent de faptul daca au sau nu legatura cu cauza penala. La efectuarea perchezitiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi mentionat in procesul-verbal. Organul de urmarire penala este obligat sa ia masuri pentru a nu se da publicitatii circumstantele privitor la viata intima a persoanei, constatate in legatura cu efectuarea perchezitiei sau ridicarii. Efectuarea unei perchezitii se raporteaza la natura si particularitatile locului cercetat. Indiferent, insa, de aceste particularitati, perchezitiilor

le sunt comune cateva reguli cu caracter tactic. Cele mai importante reguli sunt: a. Perchezitia se efectueazci cu minutiozitate, intinderea si profunzimea cercetarii fiind in functie de natura obiectelor care trebuie descoperite: intr-un fel se procedeaza in ipoteza cautarii unor obiecte furate, de genul autoturismelor, motocicletelor, hainelor de blana etc. si, altfel, in ipoteza cautarii unor obiecte de valoare cu volum mic (bijuterii, valuta) sau a unor inscrisuri. In acest sens, se va avea in vedere si posibilitatea dezmembrarii sau fragmentarii obiectelor furate. b. Perchezitia se desfasoara melodic, sistematic, ceea ce presupune cercetarea detaliata a fiecarei incaperi, a fiecarei piese de mobilier, instalatii sanitare sau obiect casnic care ar putea servi ca ascunzatoare, potrivit particularitatilor corpurilor cautate. c. Va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate. Observarea va fi facuta, de regula, de organul de urmarire penala care conduce perchezitia sau de catre cineva cu experienta in materie. d. Perchezitia trebuie efectuata in strictd conformitate cu prevederile legii. Astfel, pe intreaga durata a perchezitiei, incepand cu patrunderea la fata locului si terminand cu ridicarea obiectelor, cu fixarea rezultatelor perchezitiei, organul de urmarire penala, sub conducerea caruia se desfasoara acest act, va veghea la respectarea neabatuta a legii, in primul rand a celei procesual-penale. Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei, fata de prevederile legii, se efectueaza numai in cazul cind ele au legatura cu fapta cercetata si, desigur, cele a caror detinere este interzisa de lege sau care apartin altor persoane, de la care au fost sustrase si care nu doresc sa fie cunoscut continutul lor. 65. Notiunea, sarcinile si varietatile experimentului de ancheta. 66.Notiunea, esenta si tipurile prezentrii spre recunoastere. Prezentarea spre recunoastere prezint o actiune procesual,reglementat de CPP al RM art.116117,executat n cazurile n care este necesar a stabili dac persoana sau obiectuil prezentat anterior si despre care siau depus declaratii este unul si acelasi. Prezentarea pentru recunoatere este o metod de identificare proprie tacticii criminalistice, pe baza creia, diveri subieci procesuali sunt chemai s recunoasc persoane sau obiecte care au legtur cu o cauz penal. Este un procedeu probatoriu suplimentar care se constituie intr-o ascultare de tip special. n cadrul recunoasterii obiectul se confrunt cu imaginea retinut n memoria persoanei ce recunoaste, deaceea o important deosebit o capt aprecierea unui rnd de factori obiectivi si subiectivi ce privesc recunoasterea. La factorii obiectivi se refer imprejurrile de fapt,n care au fost observate persoana sau obiectul, conditiile de iluminare, etc La cei subiectivi se refer starea persoanei la momentul observrii obiectului,spiritul lui de observatie si capacitatea lui de a reproduce, cele observate. Tipurile de recunoastere: 1.recunoasterea persoanelor n viat. 2.recunoasterea cadavrelor. 3.recunoasterea obiectelor. Prezentarea pentru recunoastere a persoanelor in viata va fi precedata in mod necesar de o ascultare amanuntita a persoanei care urmeaza sa faca recunoasterea. I se va cere sa declare asupra imprejurarilor in care a vazut subiectul de identificat i sa indice detaliile, amanunte, caracteristicile pe care ii intemeiaza identificarea. Pentru recunoastere se va forma un grup de cel putin trei personae, care vor fi de acelasi sex, de talie i varsta cat mai apropiata, evitand diferentele frapante de inaltime sau imbracaminte. NU se vor face sugestii, sau gesturi edificatoare, cel ce trebuie identificat nu va fi prezentat cu catuse la mana. Daca raspunsul celui ce identifica este pozitiv, se vor efectua fotografii ale grupului de recunoastere, apoi se va fotografia persoana care identifica indicand obiectul sau persoana recunoscute. Sunt deosebit de utile inregistrarile video, pe lang fotografii, deoarece unele unghiuri de imagine pot avea efecte inselatoare.

Pentru recunoasterea cadavrelor , prezentarea se face numai individual, i numai dup ce s-a fcut toaleta cadavrului. Si in acest caz prezentarea pentru recunoastere va fi precedata de o ascultare amanuntita , in care se vor cere detalii cu privire la amanunte ca defecte fizice, semne particulare, tatuaje, cicatrici, etc. La prezentarea cadavrului se va cere sa fie din nou amintite aceste detalii in baza carora se recunoaste cadavrul. Aceleai reguli rman valabile i necesare i in cazul recunoasterii obiectelor: grup de cel putin trei, ascultarea prealabil, evitarea sugestiilor, efectuarea de fotografii, inregistrri video. Se va insista asupra unor detalii particulare: defecte, urme de reparaii, uzuri, culoare, etc. Dac este posibil, se vor crea condiii de iluminat asemntoare cu cele in care a fost vzut obiectul, iar in procesul verbal se va mentiona modul de fixare: foto, video, ca i condiiile de lucru - iluminat natural, artificial, etc. tipul de film i de aparat folosite, durata activitii, orele de incepere i incheiere. etc. 67. Tactica prezentarii spre recunoastere a persoanelor in viata Prezentarea pentru recunoatere este o metod de identificare proprie tacticii criminalistice, pe baza creia, diveri subieci procesuali, cum ar fi martorii,partea vatamata, etc., sunt chemai s recunoasc persoane sau obiecte care au legtur cu o cauz penal. Sub aspect criminalistic, recunoasterea are ca scop stabilirea identitatii unui obiect, persoana, animal. Metoda obisnuita se bazeaza pe examinarea directa a subiectului de identificat. Prezentarea pentru recunoastere a persoanei in viata va fi precedata in mod necesar de o ascultare amanuntita a persoanei care urmeaza sa faca recunoasterea. I se va cere sa declare asupra imprejurarilor in care a vazut subiectul de identificat si sa indice detaliile, amanunte, caracteristicile pe care isi intemeiaza identificarea. Pentru recunoastere se va forma un grup de cel putin trei. In cazul identificarii persoanelor se vor alege alaturi de persoana ce urmeaza a fi identificata , persoane de acelai sex, de talie si varsta cat mai apropiata, evitand diferentele frapante de inaltime sau imbracaminte. In masura posibilului, daca la locul unde a fost vazuta, persoanade identificat indeplinea o anumita activitate i se va cere sa execute acele miscari(de lovire, tarare, ridicare). Desi, de regula, prezentarea pentru recunoastere se face in grup, se poate alege si modalitatea prezentarii succesive a persoanelor din grup, cerand persoanei care face identificarea sa indice a cata este persoana recunoscuta. Acest procedeu este utilizat cand cel ce trebuie recunoscut a fost vazut in miscare, in deplasare. NU se vor face sugestii, sau gesturi edificatoare, cel ce trebuie identificat nu va fi prezentat in zeghe sau cu catuse la mana. Daca raspunsul celui ce identifica este pozitiv, se vor efectua fotografii ale grupului de recunoastere, apoi se va fotografia persoana care identifica indi cand obiectul sau persoana recunoscute. Sunt deosebit de utile inregistrarile video, pe langa fotografii, de oarece unele unghiuri de imagine pot avea efecte inselatoare. Atunci cand persoana declara ca nu poate recunoaste nici o persoana dintre cele prezentate se va avea in vedere atat posibilitatea existentei unei temeri sau retineri de a identifica de teama unor ulterioare razbunari, ca si posibilitatea ca, intr adevar, cel cautat sa nu se afle in grupul respectiv. Fotografiile se anexeaza la dosarul cauzei. Tot cu ocazia aceasta se intocmeste un proces verbal in care se consemneaza rezultatele obtinute si modul de desfasurare, fiind si acesta anexat la dosar. 68. Tactica prezentarii spre recunoastere a cadavrelor, animalelor, obiectelor, documentelor Prezentarea cadavrelor pentru recunoastere impune o pregatire speciala, date fiind dificultatile firesti de identificare, datorate unor cauze diverse. Principala dificultate obiectiva este determinate de modificarile naturale consecutive mortii (rigiditate, lividitate, deshidratare s.a.), dar si de prezentarea cadavrului in pozitie orizontala, dezbracat, astfel incit intregul sau aspect difera de cel al persoanei in viata, perceputa de martor in miscare si intr-o pozitie fireasca. Cadavrul este posibil sa prezinte unele mutilari sau alterari ca urmare a

activitatilor violente exercitate de agresori ori a accidentului, sinuciderii, ca si in urma proceselor de putrefactie, care il fac aproape imposibil de recunoscut. In asemenea imprejurari, inainte de prezentare, este indicat sa se procedeze la efectuarea "toaletei cadavrului". Refacerea infatisarii cadavrului are si o semnificatie psihologica, in sensul ca ea contribuie la reducerea emotiei celui careia ii este infatisat cadavrul spre recunoastere. Prezentarea obiectelor pentru recunoastere necesita selectionarea unui grup de obiecte asemanatoare cu obiectul de identificat, insa nu "identice". Aceast prezentare pentru recunoatere, de asemenea, este precedat de o ascultare prealabil a persoanei care urmeaz s fac identificarea obiectelor sau animalelor n cauz. In acest scop, i se cere s arate natura obiectelor, destinaia lor, forma i dimensiunile, culoarea, gradul de uzur, precum i unele caracteristici de detaliu, individuale. Obiectul prezentat pentru recunoatere se pune n grup cu alte obiecte asemntoare ca form, mrime, culoare, grad de uzur. Dac se pretinde c a fost vzut la cineva sau ntr-un anumit loc, obiectul respectiv trebuie pus n aceleai condiii de iluminare i de manevrare. In situaia in care nu pot fi procurate obiecte cu caracteristici asemntoare, prezentarea pentru recunoaterea obiectului in litigiu se va face individual. Recunoasterea animalelor se face foarte rar. Ea este uneori necesara, cel mai adesea fiind intalnita in cazul animalelor domestice. Recunoasterea se va face in locul in care se afla animalul si in prezenta martorilor asistenti.Ele pot s fie recunoscute dup vrst, obiceiuri, numele la care rspund, diferite semne accidentale sau fcute n scop de identificare. Inainte de prezentare, persoana n cauz va arta n prealabil care sunt caracteristicile dup care poate recunoate animalul i dac acesta ar recunoate-o sau nu, ar rspunde la chemare, n eventualitatea c i-ar auzi numele. Fotografiile persoanelor, animalelor sau obiectelor se prezint pentru recunoatere numai n situaiile cnd cele redate n fotografii, din diferite motive, nu pot fi prezentate. Recunoasterea inscrisurilor. Dac inscrisul are caracter secret ori confidenial, prezentarea se face in condiii care s asigure pstrarea secretului ori confidenialitii. 69. Tactica dispunerii si efecturii expertixei judiciare.Concluziile expertului si principiile de apreciere. Expertizele criminalistice si constatrile tehnico-stiintifice alctuiesc n activittile de cerecetare stiintific a urmelor si mijloacelor materiale de prob n scopul identificrii persoanelor,obiecgtelor,substantelor si fenomenelor aflate n legtur cauzal cu fapta cercetat,stabilirea anumiotor prioritti ale acestora,precum si eventuale modificri de form, continut sau structur. Eficienta constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice, ca, de altfel, a oricarei expertize judiciare, depinde, in buna masura, de modul in care organele de urmarire penala si instantele de judecata dispun efectuarea acestora. Tactica dispunerii efectuarii expertixzei judiciare este urmatoarea: a. Oportunitatea expertizei. Asigurarea oportunitatii expertizei constituie o prima cerinta ce trebuie avuta in vedere de catre organele judiciare. In functie de probele, datele sau materialele existente in cauza, este necesar sa se aprecieze daca si in ce masura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutionarii cazului. Oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, mai ales in ideea ca o dispunere prematura, ca si intarzierea acesteia, pot avea consecinte negative asupra solutionarii cauzei. In prima ipoteza, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi modificari, degradari etc. Iar in a doua ipoteza, datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetarii. b. Stabilirea corecta a obiectului expertizei. Cerinta privind stabilirea corecta a obiectului expertizei criminalistice are implicatii directe asupra modului de valorificare judiciara a acestui mijloc de proba. Delimitarea stricta a aspectelor de clarificat este de natura sa influenteze pozitiv insasi cercetarea fondului

problemelor ce constituie obiectul expertizei. Obiectul expertizei judiciare consta in lamurirea unor fapte sau imprejurari de fapt ce reclama cunostinte speciale din diverse domenii. c. Formularea clara a intrebarilor adresate expertului. La dispunerea expertizei criminalistice este important sa se acorde atentia cuvenita modului de formulare a intrebarilor la care va raspunde expertul. Una din cauzele principale ale ajungerii la concluzii eronate sau nefundamentate stiintific o reprezinta superficialitatea in fixarea obiectivelor expertizei, fara a mai mentiona situatiile in care aceste obiective sunt lasate la aprecierea expertului . d. Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza. Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza reprezinta premisa de baza a obtinerii rezultatelor scontate prin administrarea acestui mijloc de proba. Mai des se efectueaz urmtoarele genuri de expertize criminalistice: Grafoscopice A stabilirii autorului Cercetarea tehnico-criminalistic a documentelor Armologice Traseologice. Dup efectuarea investigatiilor necesare, expertul ntocmeste n scris un raport, pe care l confirm prin semntura sa si aplic sigiliul institutiei respective. La formularea concluziiilor expertul stabileste n mod independent volumul materialului stiintific expus.Dar el trebuie s tin cont de cei care vor examena concluziile formulate de acesta.Concluziile trebuie s fie formulate ntr-un limbaj accesibil, dar facind trimiteri la bazele stiintifice, de care el s-a condus.Aceasta se face cu evidentierea particularittilor obiectului experetize,identificnd semnificatia motivat a acestui obiect.Tezele stiintifice generale bine cunoscute, precum si metodele aprobate, pot fi prezentate ntr-o form general, n timp ce metodele speciale din cadrul exertizei, precum si cele mai putin cunos cunoscute vor fi formulate mai detaliat, fcnd trimiteri la literatura special, ghiduri etc.Expertul trebuie s atrag atentia si la procesul logic. Raportul formulat de expert trebuie s dea dovad de cunotinele veridice ale acestuia despre circumstantele faptei, precum si de prezenta argumentelor logice la formularea concluziilor. Expertul trebuie s indice etapele expertizei, metodele aplicate, mijloacele folosite. Toate ecestea vor contribui la redactarea unui raport de expertiz competent. 70. Tactica retinerii banuitului. 71.Aciunile de urmrire penal: noiunea, clasificarea i participanii Urmrirea penal este un proces care are ca scop restabilirea evenimentului infracional produs, de obicei, n trecut, n baza probelor descoperite de ctre ofierul de urmrire penal sau procurorul respectiv.Totalitatea aciunilor de urmrire penal este inclus n Codul de procedur penal al Republicii Moldova i servete drept baz juridic la efectuarea urmririi penale. Sintagma aciune de urmrire penal" este rspndit n criminalistic i utilizat de nenumrate ori n Codul de procedur penal al Republicii Moldova. Leguitorul nu explica insa esena i coninutul ei. Toate aciunile de urmrire penal snt subordonate principiilor generale ale procesului penal i principiilor propice ale tacticii criminalistice, normelor eticii i moralitii, la baza crora stau unele i aceleai procedee i metode de cunoatere, reflectare i administrare a probelor.Aciunile de urmrire pot fi efectuate numai n cadrul unui dosar (proces) penal, cu excepia cercetrii la faa locului (art. 118 CPP RM), percheziiei corporale i ridicrii (art. 130 CPP RM).

Legislaia procesual nu prevede anumite clasificri ale aciunilor de urmrire penal. Totodat, tactica criminalistic i practica activitii de urmrire penal clasific toate aciunile procesuale, prevzute n Codul de procedur penal, n aciuni iniiale i ulterioare. Aciunile iniiale de urmrire penal constituie un complex de aciuni procedurale ale ofierului de urmrire penal, realizate chiar la momentul descoperirii infraciunii. , aciunile iniiale de urmrire penal au un caracter urgent, de aceea trgnarea lor poate duce la pierderea unor probe importante, iar n unele cazuri -chiar la scparea de sub control a infractorului. Esena aciunilor iniiale de urmrire penal const n faptul c prin intermediul lor se colecteaz datele necesare pentru investigarea caracterului infraciunii i elaborarea versiunilor de urmrire penal, confirmarea i ridicarea probelor infraciunii i proiectarea unei perspective de cercetare.N. Cuzmenko mentioneza ca ar fi raional ca aciunile iniiale de urmrire penal s fie clasificate n aciuni inopinate i aciuni condiionate preliminar. Aciunile de urmrire penal inopinate, n cauzele indicate mai sus, se realizeaz, de regul, n situaia n care infraciunea se descoper pe neateptate sau cnd n procesul cercetrilor apare riscul de pierdere a probelor, sau se descoper c persoanele bnuite au intenia de a se eschiva de la urmrirea penal sau de la judecat. Aciunile de urmrire penal condiionate preliminar, realizate la cercetarea infraciunilor, se planific i se organizeaz minuios i cu strictee de ctre ofierul de urmrire penal. Faza ulterioar de cercetare a infraciunilor se deosebete prin anumite particulariti care se rsfrng asupra situaiilor i aciunilor de urmrire penal att sub aspect pozitiv, ct i sub aspect negativ. In calitate de aciuni ulterioare de urmrire penal, de obicei, se efectueaz: interogarea suplimentar a nvinuitului; interogarea martorilor; interogarea prii civile i a prii civilmente responsabile; confruntarea; verificarea declaraiilor la locul infraciunii; prezentarea spre recunoatere; exhumarea cadavrului; reconstituirea faptei;etc. Participanii la activitile de urmrire penal se clasific n: - obligatorii - neobligatorii (facultativi). Prima categorie cuprinde persoanele fr de care aciunea de urmrire penal ar fi imposibil: ofierul de urmrire penal (persoana care efectueaz cercetarea cauzei) i procurorul, a doua categorie de participani la aciunea de urmrirea penal snt persoanele care ntr-o form sau alta transmit informaia ofierului de urmrire penal sau snt atrai n urmrire conform prevederilor CPP. 72.Pregatirea catre interogare. 73.Pregatirea catre reconstituirea faptei. Regulile principale a reconstituirii Reconstituirea poate fi definit ca o activitate procedural i de tactic criminalistic, ce const in reproducerea artificial a imprejurrilor in care a fost svarit infraciunea sau un alt fapt ce prezint importan in cauz, pen-tru a se stabili dac fapta s-a comis ori putea fi comis in imprejurrile date. Pregatirea catre reconstituirea faptei incepe cu o analiza prealabila unde se va constata daca aceasta nu prezinta un pericol pentru cei implicate,sau daca nu va fi in zadar.Dac aceasta analiza prealabila conduce la concluzia necesitatii realizarii reconstituirii, se va trece la stabilirea echipei ce va participa, a persoanelor care urmeaza sa fie prezente. Va fi stabilita dotarea tehnica necesar efectuarii reconstituirii propriu-zise, dar i tehnica destinata fixarii rezultatelor reconstituirii, mijloacele de deplasare la locul respectiv, etc. Vor fi verificate conditiile de timp i iluminat in care a avut loc evenimetul ce urmeaza a fi reconstituit. In ce privete instrumentul utilizat, se recomanda ca atunci cand este un instrument vulnerant s fie inlocuit cu o imitatie. Dac se verific posibilitatea observarii anumitor elemete, evenimente de la o anumita distan va fi adus persoana care sustine observarea, ea neputand fi inlocuita. Cand se verifica posibilitatea auzirii unor anumite zgomote, cuvinte, etc in anumite condiitii, se vor reproduce conditiile initiale . Reconstituirea se va

face sub conducerea anchetatorului, asigurand i prezenta celor ale caror declaratii se verifica, persoanele implicate in activitatea verificata. Victima va fi inlocuita cu o alta persona de aceeasi costitutie fizica dac exista temerea ca participarea ar putea sa-i produca emotii puternice generate de retrairea evenimentelor. dup ajungerea la locul reconstituirii, se verifica starea generala, asigurarea pazei, limitarea accesului strainilor, prezenta martorilor asistenti. Dac urmeaza a se reconstitui imprejurari complexe sau vor exista mai multe variante ale faptei ce urmeaza a fi reconstituite, se recomanda mai ales anchetatorilor cu mai puin experien s intocmeasc un plan al activitatii. Regulile principale ale reconstituirii sunt: Reconstituirea presupune o organizare judicioas pe baza unui plan, care are in vedere, in principal, determinarea scopului reconstituirii; stabilirea activitilor care urmeaz a fi executate; stabilirea persoanelor participante asigurarea mijloacelor tehnice necesare. Reconstituirea se efectueaz in condiii cat mai apropiate de loc, timp i mod cu cele in care s-a svarit fapta cercetat: dac la locul infraciunii au survenit modificri, se va reface aspectul iniial; organul judiciar nu trebuie s se raporteze la timpul astronomic, ci la condiiile existente in momentul svaririi faptei, de care depind posibilit-ile de vizibilitate, de audibilitate i de orientare; s se in seama de condiiile atmosferice existente la data comiterii faptei (vant, soare, ploaie, zpad etc.); Nu se reproduc fapte care pun in pericol sigurana statului, avutul public, viaa, integritatea corporal, sntatea, onoarea i demnitatea persoanelor. Dac instrumentul utilizat este vulnerant, poate fi inlocuit cu o imitaie (pistol, cuit etc. care ar putea primejdui viaa participanilor). Infractorul aflat in arest, pe timpul reconstituirii nu va fi inut inctuat. Nu vor fi reconstituite: scenele propriu-zise ale infraciunilor sexuale, nu se va folosi cadavrul victimei pentru reconstituirea omorului, nu se vor reproduce scenele de vtmare in locuri periculoase. Nu se va trage cu arma de foc la locul faptei, ci doar in poligoane i nu se vor folosi materiale explozive sau de incendiere decat in locuri special amenajate. 74.Fazele interogrii Interogarea este o activitate procesuala care consta in obtinerea si fixarea conform legii a declaratiilor martorilor,partii vatamate, banuitilor, invinuitilor, inculpatilor, despre faptele importante la rezolvarea cauzei. Interogarea oricarui subiect din cei mentionati mai sus parcurge 3 faze,si anume: 1. Stabilirea datelor personale 2. Relatarea libera 3. Stadiul de intrebari raspunsuri. Prima faza, etapa identificarii persoanei interogate, in care se include si depunerea juramantului, consta in intrebarea acesteia despre nume, prenume, etate, domiciliu si ocupatie. Daca exista vreo indoiala asupra identitatii , aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba. In continuare, persoana interogata este intrebata daca este sot sau ruda cu vreuna din parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii. Inainte de ascultare, persoana depune juramantul. Dupa depunerea juramantului,acesteia i se pune in vedere ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa. Inca din aceasta prima faza, aparent guvernata numai de norme procedurale, organul judiciar este obligat sa se conduca dupa cateva reguli tactice, proprii debutului interogarii, absolut necesare crearii unui

climat psihologic adecvat obtinerii de declaratii complete si sincere. Atitudinea calma, incurajatoare, sobra, dar nu rigida, trebuie mentinuta pe intreaga perioada a interogarii persoanei, in special in ipoteza primei audieri, cand anchetatorul si persoana interogata se afla la primul lor contact. In a doua faza a audierii, denumita relatare libera, dupa crearea cadrului psihologic favorabil obtinerii unor declaratii sincere, persoanei interogate i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor,parte vatamata, banuit, invinuit, inculpat, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la aceasta .Relatarea libera prezinta un anumit avantaj datorita spontaneitatii sale, faptele fiind prezentate asa cum au fost percepute si memorate de catre persoana interogata. Pentru aceasta, ea trebuie lasata sa expuna, potrivit personalitatii sale, asa cum isi reaminteste, ceea ce a perceput si conform modului sau de ordonare a ideilor. Ultima faza a interogarii nu are teoretic caracter obligatoriu. In practic ins, sunt numeroase cazuri in care organul judiciar este nevoit s formuleze intrebri intrucat relatarea liber este lacunar ori nu a rezolvat problemele stabilite in faza pregtitoare. In cursul expunerii libere persoanele interrogate se refer la imprejurri pe care i le amintete cu uurin, care struie in memoria sa, aceasta nu inseamn c aspectele omise au disprut din memorie, c nu pot fi restabilite cu ajutorul intrebrilor adresate de organul judiciar, respectand regulile tactice . Intrebrile trebuie formulate intr-un limbaj pe inelesul celui ascultat, astfel incat, s fie accesibile i interogatului cu un grad de instrucie mai redus. Atat coninutul de idei pe care il implic intrebarea, cat i formularea insi, trebuie adaptate nivelului de cultur, posibilitilor de inelegere ale celui ascultat, altfel interogarea nu-i realizeaz obiectivele propuse. Tonul pe care sunt adresate nu trebuie s sugereze rspunsul. Intrebrile trebuie s fie concise i s se refere la aspecte determinate. Intrebrile trebuie adresate intr-o anumit ordine, intr-o anumit succesiune impus de sfera i natura imprejurrilor ce urmeaz a fi completate i precizate. Adresarea de intrebri devine obligatorie in ipoteza victimelor asupra crora exist suspiciuni cu privire la sinceritatea lor. Intrebrile pot fi: tem, problem, detaliu. In aceast etap vor fi folosite intrebrile detaliu, care se subdivid in: intrebari de completare, de precizare, ajutatoare, si de control. 75.Notiunea si continutul metodicii cercetarii anumitor categorii de infractiuni: Metodica criminalistica ultimul compartiment al cr ce sintetizeaza cunostintele tehnicii si tacticii criminalistice prin prisma imprejurarilor unor categorii de infractiuni concrete .In cadrul acestei despartituri se elaboreaza strategia tutror activitatilor crminalistice de cercetare a infractiunilor.Aici se analizeaza legitatile organizarii si efectuarii actelor de investigatie a cauzelor penale in scopul elaborarii unui ansamblu de recomandatii si indicatii metodice,argumentate stiintific si sprijinite pe experienta pozitiva a practicii,vizind optimizarea cercetarii a cazurilor de omor,viol,furt,tilharie,accidentelor de circulatie etc. Structura metodicii cr este divizata in 2 parti: 1. tezele generale consacrate cercetarii bazelor metodologice ale comportamentului (obiect,sarcini,principii,surse,legaturile ei cu alte ramuri) si fundamente ale organizarii,descoperirii,cercetarii si prevenirii infractiunilor: teoria privind organizareea cercetarii infractonale;metodici particulare de cercetare a infractiunilor;caracterisitci criminalistice ale infractiunilor;programarea cercetarii infractiunilor. 2. metodicile criminalistice particulare de cercetare a anumitor genuri si grupuri de infractiuni care au elementele: caracterisitica cr a genurilor de infractiuni,imprejurarile ce trebuie stabilite,planificarea si alcatuirea programului de cercetare,particularitatile tacticii de pregatire si realizare a urmaririi penale,particularitatile activitatii de profilaxie. 76.Sursele si principiile de baza ale metodicii criminalistice.

Metodica criminalistica sau metodica cercetarii anumitor genuri si grupuri de infractiuni reprezinta compartimentul final al criminalisticii ,ce sintetizeaza cunostintele tehnicii si tacticii prezentind un sistem de teze si recomandatii pentru descoperirea si cercetarea anumitor genuri si tipuri de infractiuni. Sursele metodicii criminalistice sunt: 1.normele legislatiei penale si procesual penale care evidentiaza semnele componentelor de infractiune si obiectul si limitele activitatii de cercetare in cadrul urmariirii penale.2.tezele teoriei generale ale criminalisticii,ale tehnicii criminalistice, ale tacticii criminalistice,tezele organizational-criminalistice;3.tzel particulare ale altor stiinte utilizate la cercetarea infractiunilor : medicina legala,psihologia,criminologia etc. Cu alte cuvinte sursele metodicii criminalistice sunt : legislatia,practica si stiinta. Principiile metodicii criminalistice: 1.pr.lrgalitatii;2.pr.obiectivitatii si plinitatii; 3. metodica cr.trebie sa fie multilaterala;4.pr.elaborarii metodelor specifice in asa fel incit utilizarea lor sa duca la descoperirea rapida si eficienta a infractiunilor;5.metodica criminalistica trebuie sa fie adaptabila pentru diferite circumstante ale urmaririi penale. 77.Interactiunea anchetatorului cu serviciile operative si criminalistice in descoperirea infractiunilor. 78.Caracterisitca criminalistica a omuciderilor.Situatiile tipice de urmarire penala si versiunile ce pot fi elaborate. Omorul intentionat este reglementat in art.145 a CPP al RM. Omorul intentionat reprezinta lipsirea de viata a unei persoane, in mod ilegal si intentionat .Circumstantele agravante mentionate in art.145 sunt: omor savirsit cu premeditare,din interes material,in legatura cu indeplinirea de catre victima a obligatiilor obstesti,cu buna stiinta aupra unui minor sau a unei femei gravide...,cu rapirea sau luarea victimei in calitate de ostatic,asupra a doua sau mai multor persoane,cu deosebita cruzime,cu scopul de a ascunde o alta infractiune,din motive de ura sociala,rasiala,de doua sau mai multe persoane,cu scopul de a realiza organele victimei,la comanda,de o persoana care anterior a savirsit un omor intentionat. Temeiul initierii urmaririi penale slujeste anuntul despre gasirea unui cadavru,depozitiile martorilor,a victimelor ramase in viata sau a rudelor lor,anuntarea disparitiei unei persoane. Cercetind componenta de infractiune trebuie sa fie constatate aspectele referitoare la : referitoare la obiect cine este victima,daca a survenit moartea victimei sau nu,care este cauza mortii; referitoare la latura obiectiva unde a avut loc omorul,modul de ascundere al omorului, care este dauna provocata de infractiune,care sunt circumstantele calificative ale infractiunii; referitore la subiect cine a savirsit omorul,care este numarul ucigasilor,daca a atins sau nu virsta de 14 ani. Referitoare la latura subiectiva forma vinei,motivele si scopul infractiunii. In CPP mai sint mentionate infractiunile : omorul savirsit in stare de afect,pruncucidere,eutanasia,lipsirea de viata din imprudenta,determinarea la sinucidere. Situatiile tipice : Omor deschis,savirsit in mod evident.Infractorul este cunoscut si de regula aresta la scurt timp. Omor savirsit fara martori, cadavrul este prezent la locul faptei,poate fi identificat; Omor savirsit fara martori insa cadavrul. 79.Caracteristica actiunilor de urmarire penala in etapa initiala a cercetarilor privind omuciderile.

In etapa initiala se cerceteaza locul faptei ,se ancheteaza martorii si se face expertiza medico-legala.Se pot realiza de asemenea si perchezitiile la domiciliu.Astfel cercetarea se incepe cu analizarea locului faptei si a cadavrului,ceea ce ajuta la clarificarea urmatoarelor fapte: ce fapta a vut loc si daca este vorba despre o infractiune,daca locul unde a fost gasit cadavrul este si locul uciderii,cine este ucis,cind,numarul infractorilor,cum au ajuns si cum a parasit infractorul locul faptei,urmele lasate de infractor la locul faptei,datele care ne arata despre identitatea si motivele infractorilor etc.Cercetarea dupa semnele exterioare ale cadavrului ne permite sa constatam: ora mortii,daca a fost sau nu mutat cadavrul,modul si mijloacele de cauzare ale mortii.este importanta situatia cind nu este prezent un cadavru,insa la locul faptei putem gasi urmele uneu omucideri. In practica sunt cunoscute doua moduri de ascundere a motivelor infractiuni: inscenarea sinucideri si mascarea motivelor reale prin lasarea de urme care ar pute duce la motive eronate. Expertiza medico-legala rezolva urmatoarele intrebari: cauza si momentul survenirii mortii,care traume au fost produse cind persoana era in viatza si care cadavrului,ce arma s-a utilizat,si daca arma adusa expertului este arma crimei,in ce pozitie se afla victima in momentul cauzarii leziunilor etc. Audierea martorilor raspunde la intrebarile: cine a savirsit omorul,daca martorul cunoaste infractorul,circumstantele omorului,ce facea si unde se afla in momentul omorului martorul,daca cunoaste martorul cine este victima etc. Daca victima a ramas in viata ea trebuie interogata cu prima ocazie. 80.Efectuarea expertizelor n cauzele de omor.Expertiza medico-legal.Ce probleme pot fi rezolvate prin examinarea ADN-lui ? Infractiunea de omor este una dintre cele mai grave infractiuni contra vietii si snttii, prevzut de art.145-150 CP.Potrivit art.139 CPP al RM, n cazul n care exist pericol de disparitie a unor mijloace de prob sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesar explicarea urgent a unor fapte sau circumstante ale cauzei, organul de urmrire penal sau instanta de judecat poate folosi cunostintele unui specialist dispunnd, la cererea prtilor, iar organul de urmrire penal si din oficiu, efectuarea constatrii juridice tehnico-stiintifice sau medico-legale. Obiectul expertizei medico-legale este cadavrul,bnuitul.Cu ajutorul acestei expertize se rezolv urmtoarele intrebri: a)ce tin de victim. b)ce tin de mprejurrile omorului. c)ce tin de fptuitor. In cazul victimei urmeaz a fi stabilit cauza concret a mortii.n cazul pruncuciderii se poate stabili printele genetic .Este posibil de stabilit apartenenta firelor de pr, salivei,implicarea persoanei n infraciune dup sustana sudoral,dup urin etc. Expertiza medico-legal a morii ne ajuta la constatarea tipului mortii: a. Moarte natural, care se produce dup uzura fiziologic a organismului i care nu necesit investigarea criminalistic ori autopsia medico-legal, cu excepia cazurilor in care cauza morii a fost atribuit in mod eronat antecedentelor patologice. b. Moarte patologic, care se produce dintr-o cauz intern, patologic, fr o intervenie determinant a factorului extern. O problem deosebit o ridic aa-numita moarte prin inhibiie care se produce aproape instantaneu, la unele persoane lovite peste abdomen sau testicule, fr s se gseasc, la autopsie, leziuni care s explice cauza morii. De asemenea, prin strangulare se poate cauza oprirea brusc a inimii sau a respiraiei, inainte de a se produce asfixia, fiind un caz de moarte violent.

c. Moartea violent, care se datoreaz unui factor extern: mecanic, fizic ori chimic. Moartea se produce rapid (minute, ore) ori lent, prin complicaii. Din categoria morilor violente fac parte: omorul, sinuciderea i accidentul. Modul in care a fost comis omorul este stabilit prin interpretarea datelor obinute de criminaliti i medicul legist, prezentand o importan deosebit pentru o incadrare corect a faptei. Un alt obiectiv important al expertizei medico legale este identificarea autorului faptei i probarea vinoviei acestuia. Anul 2000 a adus o noutate tiinific absolut: harta complet a genomului uman, posibilitile de a grei in identificarea ADN-ului uman sau de a-l confunda cu ADN-ul altor organisme vii, fiind practic imposibil. Datorit acestor caracteristici, descoperirile legate de ADN echivaleaz cu existena unei chei universale pentru decriptarea oricrui cod. Ca si alte tipuri de activitati ale organului de urmarire penala, expertiza ADN necesita de a fi respectate o serie de reguli, pentru a nu se confunda urmele lasate de catre infractor sau alte persoane aferente la o crima anumita. Daca este sa luam la general, expertiza ADN, ne ofera o serie de date despre persoana care a lasat careva urme la locul infractiunii. Exprtiza ADN este un procedeu de examinare si cercetare a urmelor biologice de natura umana (par, singe, saliva, etc.), efectuata de catre o persoana speciala numita expert, cu scopul de a stabili cit mai multa informatie despre o anumita crima pentru eventuala ei desoperire. 81.Caracteristica criminalistica a leziunilor corporale.Situatiile tipice de urmarire penala,versiunile. Infractiunile legate de leziunile corporale sunt reglamentate de CPP al RM in art.151,152,155,156,157.Exemple : vatamarea intentionata grava a intergritatii corporale sau a sanatatii,vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii,amenintarea cu omor ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii in stare de afect, vatamarea grava ori medie a integritatii corporale sau a sanatatii din imprudenta. Prin vatamare grava a integritatii corporale se relieveaza vatamarea periculoasa pentru viata ori care a provocat pierderea vederii,auzului,graiului sau a unui al organ ori incetarea functionarii acestuia , o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii,insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca , care a condus la intreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabila a fetei sau a regiunilor adiacente.Prin vatamare medie a integritatii corporale se intelege vatamarea nepericuloasa pentru viata,dar care a fost urmata fie de dereglarea indelungata a sanatatii, fie de o pierdere considerabila si stabila a mai putin de o treime din capacitatea de munca. Urmarirea penala se initiaza in temeiul: plingerii victimei sau a rudelor/cunoscutilor victimei,a martorilor,a mesajelor din partea institutiilor medicale cu privire la rani,traume, mai rar in temeiul mesajelor companiilor de asigurare unde victima se poate adresa pentru asigurare.Sunt cazuri cind urmarirea penala este inceputa din oficiu de catre procuror. Cele mai dese motive ale acestor infractiuni sunt legate de huliganism,ura bazata pe apartenta religioasa,politica,nationala,razbunare,avaritate.In cazurile penale privind acest gen de infractiune se stabileste : despre subiect-cine a savirsit infractiune,coparticipantii;despre latura subiectiva-motivele si scopul infractiunii,forma vinovatiei;despre obiectul infractiunii-cine este victima,in ce relatii se afla victima cu invinuitul,daca victimea cunostea sau nu intentia invinuitului; despre latura subiectiva-cind,unde si in ce circumstante au fost cauzate leziunile corporale,care sunt consecintele infractiunii,care este gradul de gravitate al leziunilor corporale.Practica ne arata ca acest gen de infractiuni se savirsesc cel mai des din cauza problemelor domestice ,infractorul aflindu-se in stare de ebrietate. 82.Aciunile iniiale de urmrire penal n cauzele leziunilor corporale.

83.Caracteristica criminalistic a furturilor.Situatiile tipice de urmrire penal.Continutul etapei initiale de cercetare. Infractiunea de furt este prevzut la art.186 CP RM.Caracteristica criminalistic o constituie datele cu privire la subiectul infractiunii,latura subiectiv,obiectul atentatului, latura obiectiv.Dincolo de aceste date trebuie de stabilit cum s-a manifestat concret violenta,caracterul violentei,gradul infractiunii ,dac fptuitorul a fost narmat unde a dobndit arma,cine ar putea s cunoasca despre faptul comiterii infractiunii,caracterul clandestin al infractiunii etc. Situatiile tipice n cazul infractiunii date sunt: 1. lipsa informatiei despre autor.n cadrul acestei etape ,dup obtinerea informatiei despre incident, se organizeaz cutarea autorului dup semanlemntele si informatiile lui, fixarea procesual a urmelor existente.Se trimit lucrtorii serviciilor de santinel.Se organizeaz urmrirea pe urme poaspete a infractorilor.Se trimite echipa operativ n frunte cu ofiterul de urmrire penal, specialistul chinolog si alti membri pentru a cerceta locul faptei. 2. retinerea n flagrant a autorului,are ca scop demascarea bnuitului, verificafrea motivatiei retinerii.n cadrul acestei situatii algoritmul de lucru este urmtorul : retinerea si perchezitia corporal a bnuitului; ascultarea suspectului, stabilirea identittii lui; audierea martorilor oculari; cercetarea la fata locului; audierea victimei ;perchezitia la domiciliul bnuitului . Etapa initiala de cercetarein cazul furtului este cercetarea locului faptei. Ea este necesar i obligatorie in toate cazurile de furt , chiar cand infraciunea este reclamat dup 23, atat pentru stabilirea cercului de suspeci, cat i pentru identificarea martorilor oculari. Prin loc al faptei se inelege: locul in care s-au aflat bunurile i valorile sustrase; itinerarul parcurs de infractor pentru a ajunge la locul faptei; locul in care fptuitorii s-au ascuns i au pandit victima; itinerarul parcurs de infractor dup comiterea faptei; locurile in care au fost ascunse obiectele corp-delict sau obiectele i valorile provenite din svarirea infraciunii; locurile in care s-au ascuns infractorii pentru a scpa de urmrire. Prin cercetarea sistematic a locului faptei se stabilesc date privind: numrul fptuitorilor; perioada in care au operat; cile de acces ale infractorilor; mijloacele i metodele folosite; bunurile sustrase. La locul faptei vor fi descoperite urme de maini i de picioare; urme ale instrumentelor de spargere folosite; urme biologice (pete de sange, fire de pr) care pot conduce la identificarea fptuitorilor; urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul cainelui de urmrire; urme sub form de resturi de obiecte (pilitur, rumegu, pelicul de vopsea etc.), urme care indic anumite deprinderi sau specializri ale infractorului; microurme pe imbrcmintea i corpul infractorului etc. Aceste categorii de urme vor fi cutate, fixate i ridicate inclusiv pe itinerariile folosite de infractori dup comiterea faptei. Practica demonstreaz c, la locul faptei, infractorii pot comite erori grave: renunarea la portul mnuilor i folosirea unor pahare; pierderea unor obiecte personale sau a unor corpuri delicte, autoaccidentri etc. De asemenea, in multe situaii infractorii au fost identificai dup urmele de mnui folosite in campul infracional. O deosebit importan o prezint clarificarea imprejurrilor negative sau controversate care pot fi rezultatul unor incercri de simulare a furtului.In procesul-verbal de cercetare a locului faptei vor fi consemnate, in detaliu, toate constatrile fcute, fotografiile judiciare executate, schia locului faptei etc. 84. Caracteristica criminalistica a jafului si a tilhariei. Situatiile tipice de urmarire penala. Infraciunile de jaf i talhrie sunt principalele infraciuni care, prin frecven i pericolul social ridicat, constituie un potenial stres in viaa de zi cu zi a oamenilor. Jaful este definit, in forma sa simpl, in art. 187 alin. 1 C. pen. ca fiind sustragerea deschisa a bunurilor altei personae.

Talhria, in varianta tip, este incriminat in art. 188 C. pen., constand in furtul svarit prin intrebuinarea de violene sau ameninri ori prin punerea victimei in stare de incontien sau neputin de a se apra, precum i jaful urmat de intrebuinarea unor astfel de mijloace pentru pstrarea bunului furat sau pentru inlturarea urmelor infraciunii, ori pentru ca fptuitorul s-i asigure scparea. Atat jaful, cat i talhria sunt infraciuni indreptate impotriva patrimoniului, cu precizarea c talhria este o infraciune complex, cuprinzand in elementul su material o aciune principal cea de furt i o aciune adiacent cea de violen, de ameninare sau de folosire a celorlalte mijloace de constrangere. Situatiile tipice de urmarire penala in cazurile date sunt: 1. Cercetarea locului faptei . Cercetarea locului faptei este necesar i obligatorie in toate cazurile de jaf i talhrie, chiar cand infraciunea este reclamat dup 23 sptmani, atat pentru stabilirea cercului de suspeci, cat i pentru identificarea martorilor oculari. Prin cercetarea sistematic a locului faptei se stabilesc date privind: numrul fptuitorilor; perioada in care au operat; cile de acces ale infractorilor; mijloacele i metodele folosite; bunurile sustrase. La locul faptei vor fi descoperite urme de maini i de picioare; urme ale instrumentelor de spargere folosite; urme biologice (pete de sange, fire de pr) care pot conduce la identificarea fptuitorilor; urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul cainelui de urmrire; urme sub form de resturi de obiecte (pilitur, rumegu, pelicul de vopsea etc.), urme care indic anumite deprinderi sau specializri ale infractorului; microurme pe imbrcmintea i corpul infractorului etc. Aceste categorii de urme vor fi cutate, fixate i ridicate inclusiv pe itinerariile folosite de infractori dup comiterea faptei. Practica demonstreaz c, la locul faptei, infractorii pot comite erori grave: renunarea la portul mnuilor i folosirea unor pahare; pierderea unor obiecte personale sau a unor corpuri delicte, autoaccidentri etc. De asemenea, in multe situaii infractorii au fost identificai dup urmele de mnui folosite in campul infracional. O deosebit importan o prezint clarificarea imprejurrilor negative sau controversate care pot fi rezultatul unor incercri de simulare a jafului sau talhriei. In cazul in care victima infraciunii de talhrie a fost supus unor violene fizice este obligatorie examinarea ei de ctre medicul legist, pentru a stabili: natura i vechimea leziunilor; instrumentele cu care au fost cauzate; gravitatea leziunilor; dac victima putea s-i produc singur leziunile In procesul-verbal de cercetare a locului faptei vor fi consemnate, in detaliu, toate constatrile fcute, fotografiile judiciare executate, schia locului faptei etc. 2. Ascultarea martorilor . Practica judiciar demonstreaz c identificarea i audierea martorilor oculari chiar cu ocazia cercetrii locului faptei sunt activiti deosebit de importante pentru investigarea jafului sau talhriei, deoarece depoziiile lor nu au suferit alterri ca urmare a trecerii timpului sau a unor influene de natur subiectiv. 3. Ascultarea prii vtmate

4. Efectuarea de percheziii. Fptuitorului, odat identificat i prins, i se vor efectua percheziie corporal, precum i percheziii la domiciliu, loc de munc, ori la complici. Ascultarea invinuitului sau inculpatului se face cu asigurarea dreptului la aprare i cu aplicarea metodelor de tactic adecvate.6.Pe durata investigrii jafului sau talhriei se pot efectua prezentri
5.

pentru recunoaterea de persoane sau obiecte, reconstituiri (care pot confirma i o eventual inscenare) sau se pot dispune constatri tehnico-tiinifice i expertize criminalistice sau medico-legale.

85. Actiunile de urmarire penala la etapa initiala de cercetare a jafului si a tilhariei: Actiunile de urmarire penala la etapa initiala de cercetare a jafului si tilhariei sunt: 1. Cercetarea locului faptei Cercetarea locului faptei este necesar i obligatorie in toate cazurile de furt i talhrie, chiar cand infraciunea este reclamat dup 23 sptmani, atat pentru stabilirea cercului de suspeci, cat i pentru identificarea martorilor oculari. Prin loc al faptei se inelege: locul in care s-au aflat bunurile i valorile sustrase; itinerarul parcurs de infractor pentru a ajunge la locul faptei; locul in care fptuitorii s-au ascuns i au pandit victima; itinerarul parcurs de infractor dup comiterea faptei; locurile in care au fost ascunse obiectele corp-delict sau obiectele i valorile provenite din svarirea infraciunii; locurile in care s-au ascuns infractorii pentru a scpa de urmrire. Prin cercetarea sistematic a locului faptei se stabilesc date privind: numrul fptuitorilor; perioada in care au operat; cile de acces ale infractorilor; mijloacele i metodele folosite; bunurile sustrase. La locul faptei vor fi descoperite urme de maini i de picioare; urme ale instrumentelor de spargere folosite; urme biologice (pete de sange, fire de pr) care pot conduce la identificarea fptuitorilor; urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul cainelui de urmrire; urme sub form de resturi de obiecte (pilitur, rumegu, pelicul de vopsea etc.), urme care indic anumite deprinderi sau specializri ale infractorului; microurme pe imbrcmintea i corpul infractorului etc. Aceste categorii de urme vor fi cutate, fixate i ridi-cate inclusiv pe itinerariile folosite de infractori dup comiterea faptei. Practica demonstreaz c, la locul faptei, infractorii pot comite erori grave: renunarea la portul mnuilor i folosirea unor pahare; pierderea unor obiecte personale sau a unor corpuri delicte, autoaccidentri etc. De asemenea, in multe situaii infractorii au fost identificai dup urmele de mnui folosite in campul infracional. O deosebit importan o prezint clarificarea imprejurrilor negative sau controversate care pot fi rezultatul unor incercri de simulare a jafului sau talhriei In cazul in care victima infraciunii de talhrie a fost supus unor violene fizice este obligatorie examinarea ei de ctre medicul legist, pentru a stabili: natura i vechimea leziunilor; instrumentele cu care au fost cauzate; gravitatea leziunilor; dac victima putea s-i produc singur leziunile (in situaia in care exist indicii de simulare a talhriei). In procesul-verbal de cercetare a locului faptei vor fi consemnate, in detaliu, toate constatrile fcute, fotografiile judiciare executate, schia locului faptei etc. 2. Ascultarea martorilor Practica judiciar demonstreaz c identificarea i audierea martorilor oculari chiar cu ocazia cercetrii locului faptei sunt activiti deosebit de importante pentru investigarea jafului sau talhriei, deoarece depoziiile lor nu au suferit alterri ca urmare a trecerii timpului sau a unor influene de natur subiectiv.

Principalele probleme care trebuie clarificate cu ocazia audierii martorilor: distana de la care au perceput fapta; condiiile atmosferice i de vizibilitate; activitile desfurate de fptuitori i de ctre victim; semnalmentele fptuitorilor, inuta vestimentar ori datele de identifi-care, dac ii cunoate; leziunile produse victimei; caracteristicile obiectelor sustrase de la victim; mijlocul de transport folosit de infractori; posibilitatea de a recunoate autorii faptei dup fotografii in eventuali-tatea prezentrii pentru recunoatere; raporturile pe care le au cu fptuitorii sau cu partea vtmat. 3. Ascultarea prii vtmate urmrete clarificarea urmtoarelor aspecte: caracteristicile bunurilor sau valorilor sustrase; imprejurrile in care s-a comis furtul sau a fost ameninat i lovit de ctre agresor; semnalmentele fptuitorului sau, dac il cunoate, datele de identificare; suma cu care se constituie parte civil in proces; leziunile constatate prin acte medico-legale i preteniile civile pe care le are; posibilitatea de a identifica fptuitorul ori bunurile de care a fost depo-sedat; modul in care i-a petrecut timpul inainte i dup comiterea infraciunii. Se va ine cont, in cazul audierii victimei unei talhrii, de tulburarea psihic prin care a trecut, datorit creia poate s exagereze semnalmentele agresorului sau s nu-i aminteasc nimic. 4. Ascultarea invinuitului sau inculpatului se face cu asigurarea dreptului la aprare i cu aplicarea metodelor de tactic adecvate. Cand nu exist suficiente dovezi pentru dovedirea vinoviei, cercetrile vor incepe cu audierea martorilor i numai dup aceea va fi ascultat invinuitul sau inculpatul. 86.Caracteristica criminalistic a escrocheriei, obiectul atentrii i modurile principale de operare ale infractorilor In sens larg, escrocheria const n ncredinarea de fonduri, de obiecte sau chitane, succesiv, fie lund un nume fals sau o fals calitate, fie folosid o manevr frauduloas. Referitor la aceast fapt se impun cteva consideraii privitoare la psihologia subiectului activ i pasiv al infraciunii, dar i privitor la imaginaia escrocului. Acesta manifest o moralitate foarte sczut pentru c abuzeaz de prietenie.Victima se caracterizeaz
prin trsturi cum sunt: naivitatea, cupiditatea, dar i prin o anumit doz de necinste. Dintre principalele modaliti de savrire a escrocheriilor, cele mai frecvente sunt:

Folosirea unui nume fals. Aceasta constituie cea mai banal escrocherie. De pild, escrocul i deschide un cont cu ajutorul unor acte de identitate false, comind ulterior, sub acest nume fals i cu cecurile obinute, importante escrocherii, apoi va profita linitit de rezultate, sub identitatea lui real. Insuirea unei caliti false. Calitatea, funcia sau starea civil, una din nsuirile persoanei fizice, stau la baza multor escrocherii. Astfel, escrocii se pot prezenta ca fiind delegai ai turei firme nsrcinate cu strngerea de fonduri publice de la comerciani; n acest fel, falii reprezentani fac ncasrile n interes propriu.
Prezentarea unui nscris victimei. Prezentarea unui nscris victimei, constituie una din cele mai frecvente escrocherii, cum ar fi, de exemplu:

- Transportatorul care falsifica o factur in beneficiul su, ori reprezenumtul care stabilete bonurile de comand false pentru care poate s primeasc, pe nedrept, comisioane. - La vnzarea unui fond de comer, cumprtorului i se prezint bilanuri false sau o contabilitate "'remaniat".

Oferirea unei cambii de complezen, prin care d un credit imaginar pentru care banca a admis scontul, mai mult chiar, a aprobat cheltuielile, presupune adesea avaluri false sau pseudoacceptri. teaz un anumit numr de victime care asigur astfel primului din serie primirea obiectului oferit de ''joc": televizor, biciclet etc

- "Bulgrele de zpad" este o escrocherie care const n trimiterea unei sume de bani n favoarea a 3, 6 sau 9 parteneri care, la rndul lor, recru- Escrocheria prin apere de caritate - Folosirea de cecuri n modaliti de genul: predarea unui cec fr aco perire sau, a unui cec post-datat, d aparena de credit beneficiarului; exist
utilizarea de cecuri trase din conturi lichidate sau fals garantate, cecuri furate sau pierdute

- Escrocherii "n stil spaniol" sau, cum mai este cunoscut, "comoara ascuns", care 1-a amuzat pe vestitul Vidocq n timpul expediiei n Spania Escrocherii prin nscenare: Intervenia unui ter este o escrocherie tipic pentru asigurri. Diverse modaliti frauduloase, cum ar fi: escrocheria la vedere, tentatia chilipirului, revinzarea unor marfuri inainte de a le achita, escrocheriile hoteliere.

87.Actiunile de urmarire penala efectuate la etapa initiala de cercetare privind cazurile de escrocherie: Infractiunea de escrocherie este reglamentata de CPP al RM in art 190 in care se mentioneaza ca escrocheria prezinta insusirea bunurilor unei alte persoane prin inselaciune sau abuz de incredere. La etapa initiala de cercetare un rol important il acupa audierea victimei.marturia ei poate contine informatie utila referitoare la identitatea infractorului,timpul,locul si circumstantele infractiunii si despre caracterisitcile averii instrainate.Mai apoi are loc cercetarea obiectelor si documentelor primite de catre victima din partea infractorului: bijuterii false,scrisori,chitante,pasaport,legitimatie,scrisori de garantie etc.In cazul furtului averii unor interprinderi se cerceteaza si documentele inspectoratului fiscal de stat,institutiilor bancare,organelor vamale, a judecatoriilor, a altor interprinderi care au suferit pe urma acestui infractor. Locul faptei poate fi divers: intr-un loc escrocul face cunostinta cu victima si se intelege de o afacere,iar in alt loc primeste lucrurile valoroase si se ascunde.Cel mai des se cerceteaza anume a doua situatie , unde se pot afla umre mai evidente.Retinerea escrocului se face dupa regulile generale, imediat duap retinere se face perchezitia banuitului(care se protocoleaza).Dupa aceasta are loc audierea banuitului , prin care se concretizeaza problemele : daca se conoaste el cu victima si in ce relatii se afla;in ce circumstante a actionat si ce masuri a luat ,de ce unelte,mijloace si procedee s-a folosit;ce masuri de pregatire a infractiunii; care este valoarea bunurilor care le-a dobindit;care sunt coparticipantii si ce roluri au avut;daca are antecedente penale sau nu;datele personale si biografice ale infractorului.O alta etapa a cercetarii este perchezitionarea domiciliului si locul de munca al suspectului prin care se pot obtine probe materiale importante. 88.Metodica cercetarilor infractiunilor de mituire. Situatii tipice de urmarire penala, versiunile si planificarea cercetarilor. 89.Metodica cercetarii accidentelor rutiere.Caracterisitca criminalistica a accidentelor.Situatiile tipice de urmarire penala. Cauzele accidentelor de circulaie: a) accidente datorate factorului uman nerespectarea regulilor de circulaie (nesemnalizarea depirii, a schimbrii direcii de mers, viteza excesiv, neacordarea de prioritate, nerespectarea semnificaiei semnelor de circulaie .a.,) circulaia imprudent, circulaia n stare de ebrietate sau fr permis de conducere b) accidente datorate factorului tehnic strii necorespunztoare din punct de vedere tehnic a autovehiculelor; c) accidente datorate strii infrastructurii rutiere: semnalizarea precar sau necorespunztoare, starea carosabilului, prezena unor obstacole pe partea carosabil .a.

Cercetarea la faa locului Cercetarea la faa locului n cazul accidentelor de trafic rutier se realizeaz, de regul, de o echip complex din care fac parte ofieri i subofieri din cadrul poliiei rutiere, specializai n cercetarea accidentelor rutiere, tehnicieni i experi criminaliti, mecanici auto, medici legiti, eventual procurorul. Locul producerii accidentului are o accepiune mai larg, cercetarea criminalistic trebuind s acopere: segmentul de cale rutier unde s-a produs evenimentul (locul impactului, locul unde a fost proiectat pietonul sau autovehiculul, poriunea pe care a fost trt victima, poriunea pe care a fost trt sau translat autovehiculul implicat n accident) poriunile de teren imediat nvecinate drumului public n msura n care aici au ajuns autovehicule sau victime locul unde au fost ulterior gsite autovehicule implicate n accident urmat de fuga de la locul faptei cile de acces folosite pentru fuga de la locul faptei n faza static a cercetrii la faa locului o atenie deosebit va fi acordat: identificrii victimelor, acordrii primului ajutor i transportrii la unitile sanitare ndeprtarea surselor de pericol (incendiu, explozie) n general prin deconectarea sistemului de alimentare electric a autovehiculelor delimitarea perimetrului de cercetat i ndeprtarea curioilor, oprirea sau devierea traficului rutier pentru a nu compromite urmele accidentului identificarea martorilor i a persoanelor implicate n evenimentul rutier stabilirea modificrilor intervenite n cmpul infraciunii de la comiterea faptei pn la sosirea echipei de cercetare la faa locului (mutarea victimelor sau transportarea lor la spital, mutarea autovehiculelor pentru degajarea prii carosabile .a.) stabilirea locului unde au fost transportate victimele n vederea determinrii strii de sntate, a audierii acestora fixarea locului infraciunii prin descriere n procesul verbal, prin efectuarea de fotografii i nregistrri video Un moment deosebit de important al cercetrii la faa locului l constituie identificarea obiectelor principale (victima, autovehiculul, urmele de frnare, urmele de trre, locul impactului .a.), msurarea distanelor dintre acestea date eseniale pentru corecta determinare a dinamici producerii accidentului. De asemenea n mod grabnic un ofier sau subofier de poliie va conduce conductorii auto implicai n accident la o unitate sanitar n vederea lurii de analize de snge pentru stabilirea prezenei n snge eventual, a alcoolului sau a altor substane interzise. n faza dinamic a cercetrii la faa locului ofierul specializat sau tehnicianul criminalist va proceda la ridicarea urmelor gsite la faa locului, la studierea amnunit a obiectelor din cmpul infraciunii descriindu-se aceste aspecte n procesul verbal i efectundu-se fotografii judiciare operative. Medicul legist poate analiza cadavrul sub aspectul urmelor prezente pe mbrcminte i pe corpul acestuia, n mod excepional autopsia putndu-se efectua la faa locului dac urgena o impune iar medicul dispune de ustensilele necesare. Analiza tehnic a autoturismelor implicate n evenimentele rutiere se face, de regul, la o dat ulterioar, de ctre un tehnician auto sau expert criminalist. Desfurarea altor acte de urmrire penal n activitatea de investigare a accidentelor de trafic rutier principalele activiti desfurate sunt cele privind audierea persoanelor i efectuarea lucrrilor de specialitate constatri i expertize medico-legale, constatri i expertize criminalistice.

Audierea persoanelor are n vedere audierea participanilor la trafic implicai n accident nvinuit i victim, audierea martorilor. n privina constatrilor tehnico-tiinifice i a expertizelor criminalistice, acestea de cele mai multe ori se dovedesc a avea un rol decisiv n concluzionarea mecanismului de producere a accidentului i a culpelor ce revin celor implicai. Situatiile tipice : 1. soferul si mijlocul de transport se afla la locul faptei; 2.soferul impreuna cu mijlocul de transport a fugit de la locul faptei; 3.mijlocul de transport se afla la locul faptei , iar soferul a fugit. 90. Actiunile de urmrire penal efectuate la etapa initial de cercetare privind cazurile de accidente a mijloacelor de trasport. Noiunea de accident de circulaie, poate fi definit drept un eveniment produs pe drumurile publice, constnd din coliziunea a dou sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau clcarea pietonilor s.a. avnd ca rezultat vtmarea integritii corporale sau moartea unei persoane, pagube materiale, precum i stnjenirea circulaiei. Accidentul de trafic rutier este un fenomen activ, n plin desfurare. Cercetarea la faa locului n cazul accidentelor de circulaie reprezint unul din cele mai importante acte de urmrire penal, cu caracter imediat i necesar, de modul n care este efectuat aceasta depinznd direct soluionarea cauzei.Deplasarea organului judiciar la faa locului este una din cele mai eficiente msuri procedurale. Organul de urmrire penal, ca i instana de judecat, au posibilitatea s investigheze direct la locul svririi fapte i consecinele infraciunii, s stabileasc mprejurrile n care a fost comis actul penal i s-l identifice pe autor. Cercetarea la faa locului a accidentelor de circulaie este orientat n dou direcii importante: - stabilirea mprejurrilor de loc, timp i mod n care s-a produs accidentul. - descoperirea, fixarea i ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului. Pe baza datelor obinute prin cercetarea la locul faptei, n care se include i ascultarea persoanelor implicate n accident i a martorilor oculari, organul de cercetare penal are posibilitatea s formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului. Elaborarea versiunilor reprezint o component tactic important a cercetrii unor evenimente rutiere n care autorul faptei a prsit locul accidentului. Sub raport tactico-metodologic, cercetarea accidentelor se poate mpri n dou mari categorii: - cercetarea accidentelor de circulaie n care autorul a rmas la locul faptei, ntr-o situaie asemntoare aflndu-se i cel care s-a rentors la faa locului, dup ce, de exemplu, a dus victima la spital. - cercetarea accidentelor n care autorul a prsit locul accidentului, ceea ce impune s se procedeze la identificarea autovehiculului i a conductorului acestuia. Lucrtorii poliiei rutiere ajuni la locul accidentului, vor avea ca prim obiectiv al activitii lor culegerea de date i informaii referitoare la victimele accidentului. Identificarea conductorilor vehiculelor angajate n accidentele de circulaie este sarcina lucrtorului de poliie care ajunge primul la locul evenimentului. Locul accidentului se pune sun paza, si aceasta se face pentru conservarea i protejarea urmelor de aa-zisul val al curioilor care poate deteriora nfiarea locului, distruge urmele faptei, schimba poziia obiectelor, etc. eful echipei de cercetare sau lucrtorul de politie care a ajuns primul la locul producerii accidentului rutier trebuie s procedeze la ndeprtarea curioilor din zona evenimentului i s asigure n ct mai bune condiii fie desfurarea traficului, fie devierea acestuia pe alte artere sau drumuri. Chiar dac n succesiunea abordrii msurilor ce trebuie luate cu prilejul producerii unui accident rutier, recoltarea probelor biologice nu a fost una dintre primele activiti prezentate, totui aceasta trebuie s fie una dintre principalele preocupri ale organelor ce efectueaz cercetarea la faa locului. Examinarea autovehiculelor bnuite c au fost parte la accident se efectueaz ulterior cercetrii la faa locului, de multe ori, ea constituindu-se ntr-o cercetare a locului faptei independent.

Deci, putem mentiona ca actiunile de urmarire penala efectuate n astfel de situatii este urmtorul: Cercetarea la fata locului Ascultarea martorilor oculari Ascultarea prtii vtmate Ascultarea soferului Examinarea corporal a soferului si a prtii vtmate Dispunerea expertizei medico-legale. 91.Caracteristica criminalistica a infractiunilor legate de substantele narcotice si psihotrope.Particularitati de pornire a procesului penal.Situatiile tipice de urmarire penala. In RM infractiunile legate de substantele narcotice si psihotrope sunt reglamentate in art. 217,2171,2172,2173,2174,2175,2176,218,219,acestea sunt: Circulatia ilegala s substantelor narcotice,psihotrope sau a analoagelor lor fara scop de instrainare; Circulatia ilegala s substantelor narcotice,psihotrope sau a analoagelor lor in scop de instrainare; Circulatia ilegala a precursorilor in scopul producerii sau prelucrarii substantelor narcotice,psihotrope sau analoagelor lor; Circulatia ilegala a materialelor si utilajelor destinate producerii sau prelucrarii substantelor narcotice,psihotrope sau analoagelor lor; Sustragerea sa uextorcarea substantelor narcotice sau psihotrope; Consumul illegal public sau organizarea consumului illegal de substante narcotice,psihotrope sau analoage ale acestora; Introducerea ilegala intentionata in organismul altei personae, impotriva vointei acestora,a substantelor narcotice,psihotrope sau analoagelor acestora; Prescrierea ilegala sau incalcarea regulilor de circulatie a substantelor narcotice sau psihotrope; Organizarea ori intretinerea speluncilor pentru consumul substantelor narcotice sau psihotrope. Substantele narcotice sunt acele substante care la utilizarea lor provoaca o stare psihica specifica fata de care omul poate deveni dependent intr-un timp foarte scurt , ceea ce poate duce la imbolnavirea cu narcomanie si la schimbari ireversibile produse in sistemul nervos central al consumatorului. Dupa provinienta drogurile sunt naturale si sintetice.Cele mai cunoscute tipuri de substante narcotice sunt : marijuana,hasis,cocaine,heroina,morfina,LSD,ecstasy,cannabis etc. Cele mai tipice locuri de realizare a narcoticilor sunt locurile de acumulare a populatiei : parcuri,piete de desfacere, statii de autobuse si troleibuse, hotele,restaurante,locuri de agreement. Traficatntii de regula opereaza in grupuri cu functii bine determinate.Modurile de admininstrare ale drogurilor sunt: fumare,inhalare,inghitire,sub piele,in muschi,ijectare intravenoasa. Consumatorul de droguri poate fi depistat dupa aspectul lui exterior si rectiile de comportament,dupa admininstrarea unui tip de substanta narcotica.Consumarea indelungata de droguri puternice se evidentiaza prin semnalmentele : slabire,riduri ale fetei,caderea dintilor,a parului,schimbarea culorii pielii in galben sau pamintiu, tremurarea miinilor, ochi rosii,semne de injectare pe miini, prezenta singelui in urina,saliva si par. Circumstantele care trebuiesc stabilite in cazurile legate de substantele narcotice sunt:

Daca a avut sau nu loc actul de preparare,procurare,pastrare,transportare,realizare,furt,cultivare a narcoticelor sau organizarea de consum a substantelor narcotice;sub incidenta carui articol din CP cad aceste infractiuni; Locul,timpul si circumstantele in care s-a savirsit o infractiune legata de substante narcotice si pshihotrope; Subiectul infractiunii;daca este recidivist sau nu;circumstantele atenuante sau agravante;daca infractiunea s-a savirsit de o persoana sau de un grup; Cantitatea de droguri care a fost ridicata si tipul lor; Sursa drogurilor; Scopul si motivul infractiunii;

Ca temei de pornire a procesului penal in cazul acestor infractiuni serveste gasirea nemijlocita de catre colaboratorii politiei a obiectelor materiale si a faptelor care pot servi ca mijloace de proba: avizuri din [partea cetatenilor,din partea institutiilor medicale,recunoastera vinei a persoanei vinovate.Fiecare informatie se verifica, in cursul cercetarii mai intii se ridica obiectele nemijlocit legate de infractiunea data, care se protocoleaza.Sunt de asemenea necesare lamuririle martorilor si a retinutului;certificatul institutiei medicale despre aflarea celui arestat la evidenta;certificatul expertului chimic despre rezultatele analizelor etc. Situatiile tipice de urmarire penala in etapa de initiala sunt urmatoarele : 1. infractorul este prins de catre colaboratorii politiei in flagrant sau imediat dupa savirsirea infractiunii; 2. persoana este retinuta in temeiul suspectarii infractiunii de traffic de droguri,dar neavind la sine droguri. In prima situatie, cit si in a doua se iau masurile: arestul si perchezitionarea suspectului;cercetarea locului unde a avut loc retinerea;cercetarea substantelor narcotice,a hainelor,documentelor;expertiza medicala;audierea martorilor si a suspectului; cercetarea operative cu scopul de a afla identitatea tuturor persoanelor implicate si a locurilor de pastrare sau cultivare a substantelor narcotice. 92.Tactica efectuarii actiunilor initiale de urmarire penala in cazul infractiunilor legate de narcotici. Cercetarea locului faptei are o importanta deosebita in cazul furtului de substante narcotice din farmacii,institutii medicale,companii chimico-farmaceutice.Obiectele gasite la cercetare (ambalaje,seringi,ampule) se analizeaza pentru a concretiza tipul de drog furat si a gasi amprentel infractorului.In procesul verbal se consemneaza detaliat : aspectul medicamentelor,utilizarea lor, greutatea,cantitatea,codurile numerice care pastreaza informatia esentiala referitoare la preparatul da. In procesul de cercetare a culturilor ce cntin subst. Narcotice , in pr-vb se descriu urmatoarele circumstante: suprafata terenului cultiva,modul de mascare al culturilor,specia planetei,starea biologica a plantei,urme ce demonstraza prezenta infractorului la plantatie,urmele instumentelor utilizate la cultiva,pozitionarea terenului fata de domiciliul suspectului.Cu ajutorul specialistului se ridica monstre de planete,care se duc la expertiza iar restul plantelor se distrug. In cazul prinderii in flagrant retinerea are de obicei loc in locurile: la domiciliu(in timpul pastrarii,vinzare/cumparare,preparare / consumare a drogurilor);pe terenul cu culturi ilegale;in mij.de transport in timpul transportarii drogurilor;in interprinderi , in farmacii/institutii medicale.Este de dorit fotografiere/videoinregistrarea suspectului.Se cerceteaza si se confisca lucrurile suspectului care pot servi ca mijloace de proba. Audierea martorilor: martorii sunt de mai multe tipuri : martori oculari-ei se interogheaza in legatura cu comportamentul suspectului inainte si in timpul retinerii; martorii care pot confirma obtinerea/preparare/furtul drogurilor de o persoana anumita; a 3-a caregorie martotii care pot confirma transportul drogurilor (taxisti,soferi).

Audierea invinuitului: Suspectii de obicei dau marturii numai in legatura cu cantitatea de substante gasite,ascunzind ceilalti coparticipanti si cantitatea reala. Se efectueaza expertize ; chimice,biologice,medicale,psihiatrica,criminalistica,narcologica; 93.Notunea si caracteristica criminalistica a infractiunilor organizate.Actiunile initiale de urmrire penal n cazul infractiunilor organizate. Infractiunile organizate prezint un pericol sporit pentru societate. Un exemplu de manifestare a crimei organizate este contrabanada, prevzut n art.248 CP al RM. Prin contraband se ntelege trecerea prin frontiera vamal a RM a mrfurilor, obiectelor si a altor valori in proportii mari, a narcoticilor, a armelor, a obiectelor culturale, ele fiind elucidate controlul vamal sau tinuindu-le de el. Obiectul infractiunii l constituie relatiile sociale referitoare la regimul vamal,relatiilor a cror desfsurare normal si dezvoltare este conditionat de respectarea regulilor impuse de lege privind controlul vamal de mrfuri sau de bunuri. Latura obiectiv se caracterizeaz prin trecerea peste frontiera vamal a RM a obiectelor mentionate la art.248 CP a RM,eludndu-se controlul vamal ori tinuindu-le de el. Latura subiectiva a infractiunii date se caracterizeaz att prin intentie direct, ct si indirect. Subiect al infractiunii date poate fi orice persoan responsabil, care la momentul svrsirii infractiunii de contraband a atins vrsta de 16 ani. Actiunile initiale de urmrire penal n cadrul infractiunilor organizate nu pot fi enumerate fr evidentierea macar a unei situatii tipice. Prin urmare, n cadrul infractiunii de contraband deosebim urmtoarele siuatii tipice: a.persoanele care au realizat contrabanda sunt retinute, obiectele sunt gsite si ridicate. b.au fost ridicate obiectele contrabandei,iar fptuitorii au prsit locul faptei. c.au fost depistate obiectele contrabandei, dar nu au fost gsiti fptuitorii. n cadrul primei situatii, actiunile efectuate la etapa initial sunt: 1.retinerea subiectilor contrabandei. 2.cercetarea la fata locului. 3.cercetarea obiectelor contrabandei. 4.cercetrea hainelor si obiectelor fptuitorilor. 5. sustragerea documentelor de la persoanele retinute. 6.cercetarea documentelor. 7.perchezitia corporal a contrabanditilor. 8.perchezitia la domiciliu si la locul de munc. 9.audierea persoanelor retinute 10.audierea martorilor. 11. ridicarea modelelor obiectelor de contraband. 12. Obtinerea obiectelor pentru cercetarea comparativ. 13.dispunerea expertizei judiciare. 94.Metodica folosirii datelor primite pe calea investigativ-operativ la cercetarea infractiunilor svrsite de grupuri infractorice organizate. Versiunea c infractiunea a fost comis de o grupare infractoric organizat pote fi elaborat deja n timpul cercetrii la fata locului pe baza urmelor depistate , particularittile obiectului atentat,metodele de comitere a infractiuii si uneltele infractiunii, schimbri n ambiant. Urmele depistate la fata locului. Despre faptul c crima a fost comis de o grupare criminal ne vorbesc urmele digiatele n primul rnd. Particularittile desenului papilar, pot demonstra ca acestea apartin persoanelor diferite. Mrimea urmelor de

ncltminte, particularittile crrilor de pasi lsate , deasemenea pot vorbi despre faptul c infractiunea a fost comis de un grup de persoane. O informatie util ne pot oferi si analiza unor urme de fumat.Prezenta mrcilor diferite a mucurilor de tigar, prezenta diferitor moduri de stingere a tigrilor, la fel vorbesc despre faptul c infractiunea nu a fost comis de o singur persoan. Particularittile obiectului atentat. Confirmarea faptului c infractiunea a fost comis de un grup infractoric, servesc urmele de strmutare dintrun loc n altul a obiectelor grele,volumul impuntor si greutatea lucrurilor sustrase. Metodele de svrsire a infractiunii. Dac n cazul furtului de apartament,a fost deteriorat usa, aceasta vorbeste despre faptul c infractiunea s-a svrsit prin spargere. Schimbri n ambiant. Aceasta se poate caracteriza de axemplu prin depistarea la locul faptei a obiectelor ce apartin fptuitorului. 95.Metodica cercetrii infractiunile ecologice.Situatiile tipice de urmrire penal si actiunile initiale. Dezvoltarea economic a oricrui stat este pus n dependent direct de posibilittile biosferei de a asigura populatia cu surse de existent.n rezultatul activittii antropogene negative, cum ar fi poluarea rurilor, lacurilor,a cerului, dispar multe specii de plante si de animale.Astfel, problema protectiei mediului se impune n tara noasr dar si n ntrega lume., ca una din cele mai stigente. n cadrul cecetrii infractiunilor ecologice, atestm urmtoarele situatii tipice: 1.Sursa polurii se cunoaste, probele ce dovedesc fenomenul polurii sunt prezente.De regul n asa situatii informatia despre fenomenul polurii parvine de la organele speciale, care efectueaz controlul n vederea respectrii regulilor cu privire la protectia mediului. 2.Sursa polurii este clar,urmele polurii s-au pstrat nc. 3.Sursa polurii nu este cunoscut, urmele polurii s-uu pstrat partial. n cadrul primei situatii ofiterul de urmrire penal va ntreprinde urmtoarele actiuni: a.audierea persoanelor de la care a parvenit informatia cu privire la comiterea unei infractiuni ecologice si care au prezentat probe n acest sens.. b.cercetarea la fata locului. c.cercetarea documentelor. d. dispunerea expertizei. e. audierea martorilor oculari. f.efectuarea experimentului n procedura penal, dip caz. Algoritmul de actiuni n cazul celei de a 2-a situatie: a.ofiteul de u.p. organizeaz cercetarea imediat la fata locului. b.fixarea si ridicarea urmelor materiale la fata locului. c.identificarea si audierea martorilor. d.se face fixarea procesual a datelor despre ntreprinderea care a cauzat poluarea.. e. se face perchezitia ntreprinderii-poluatoare, audierea lucrtorilor acesteia, perchezitia ocumentelor care reflect activitatea ntrprinderii. f. se dispune efectuarea expertizei judiciare. n cadrrul celei de a 3-a situatie ofiterul de urmrire penal va efectua urmtoarele actiuni: a.ofiterul de u.p. adun informatii despre ntreprinderile care ar fi putut provoca fenomenul polurii. b.face cunostint cu activitatea acestor ntreprinderi. c. cerceteaz sistemul de evacuarea deseurior a acestor ntreprinderi. d.perchezitia si ridicarea documentelor tehnice.

e.dispunerea efecturii expertizelor necesare. De suprafata polurii depinde si de circumstantele survenite depinde directia desfsurrii actiunilor de u.p. Dup depistarea prtii vinovate, ofoterul de urmrire penal trebuie s episteze cauzele comiterii acestei infractiuni si s intreprind msuri de nlturare a lor. 96. Actiunile de urmarire penala efectuate in etapa initiala de cercetare a infractiunilor contra securitatii publice si ordinii publice. 97. Metodica cercetarii infractiunilor contra justitiei. 98. Actiuni ulterioare la cercetarea omorului Examinarea cadavrului Examinarea cadavrului, efectuata de catre medicul legist impreuna cu procurorul criminalist, este o activitate esentiala a cercetarii la fata locului, cu o rezonanta deosebita in desfasurarea ulterioara a anchetei, in solutionarea cazului. Prin examinarea cadavrului se urmareste sa se stabileasca ori sa se obtina cat mai multe date referitoare la: - Cauza si natura mortii, precum si la prezenta leziunilor, a eventualelor urme tipice luptei dintre victima si agresor. Posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare de catre insasi victima. Corespondenta dintre locul in care a fost gasita victima si locul real al comiterii infractiunii. Data si modul in care s-a savarsit omorul, mijloacele, armele sau instrumentele intrebuintate etc. Aceste informatii sunt de natura sa permita gasirea raspunsului la intrebari esentiale cu privire la fapta, printr-o cooperare intre procurorul criminalist si medicul anatomopatolog, cooperare ce se intinde pe intreaga durata a urmaririi penale. Examinarea cadavrului, fiind o activitate mai ampla, debuteaza o data cu cercetarea la fata locului si continua la unitatea medicala la care se efectueaza necropsia.

Constatarea mortii victimei. Examinarea cadavrului va incepe numai dupa ce medicul legist a constatat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul examenului necroptic. Fara a intra intr-un domeniu care apartine in exclusivitate medicinii legale, consideram totusi necesar sa amintim, foarte pe scurt, principalele semne care servesc la diagnosticarea mortii, semne care se impart in precoce, semitardive, tardive si conservatoare. Semnele precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardi-ace si areflexia totala, au o valoare relativa, intrucat pot fi rezultatul unei morti aparente. Semnele semitardive permit diagnosticarea cu certitudine a mortii, in general ele constand in racirea cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cadaverica, instalarea lividitatilor si petele cadaverice. Ele au important in stabilirea cauzei si datei mortii, inclusiv in determinarea pozifiei cadavrului dupa instalarea mortii. Semnele tardive si conservatoare sunt determinate de aparitia fenome-nelor de putrefactie si, respectiv, a celor de mumifiere, adipoceara, congeiare s.a., semne care depind atat de timpul scurs de la data decesului, dar si de conditiile in care s-a aflat cadavrul. Examinarea propriu-zisa a cadavrului. Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului care, evident, nu poate fi executata in conditiile oferite de o sala de autopsie. Ea trebuie

efectuata cu maxima atentie si minutiozitate, pentru a se evita concluzii pripite, in primul rand cu privire la cauza si natura mortii. Un argument serios in sprijinul importantei examinarii, cu toata atentia, a cadavrului este si acela potrivit caruia, in eventualitatea punerii unui diagnostic inexact de moarte neviolenta (patologica), cercetarea locului faptei se va face intr-un mod sumar, uneori cu superficialitate, ceea ce va prejudicia serios desfasurarea cercetarilor viitoare, dupa constatarea cauzei reale a mortii. Examinarea cadavrului parcurge aceleasi faze ca si cercetarea locului faptei -faza statica si faza dinamica rezultatele fiind consemnate in procesul-verbal si fixate prin fotografiere sau prin inregistrarea videomagnetica, in aceeasi ordine. 99. Actiunile ulterioare la cercetarea furturilor, delapidarilor Furtul ,care este definit in Codul penal in art. 186, reprezinta sustragerea pe ascuns a averii altei personae,iar delapidarea,incriminate in art. 191 CP reprezinta insusirea ilegala a bunurilor altei personae,incredintate in administrarea vinovatului. Ambele infractiuni sunt indreptate impotriva patrimoniului. Printre infractiunile de sustragere din avutul public delapidarea este cea mai periculoasa. De obicei, investigaia delapidrii ncepe n urma sesizrii din partea unitii pgubite sau a organelor de control, pe baza datelor constatate prin inventar ori revizii contabile. Datele necesare cercetrii unei asemenea infraciuni pot fi obinute prin ascultarea martorilor i persoanelor bnuite, expertizei judiciare, percheziii .a., care au drept scop atit stabilirea cuantumului lipsei reale n gestiune, cit i a faptului c lipsa constatat este cauzat de ctre gestionar prin nsuirea, folosirea ori traficarea bunurilor sau valorilor respective. Mai des solicitat este expertiza contabil, care se dispune n vederea stabilirii lipsei unor bunuri sau valori din patrimoniul unitii publice, precum i pentru evidenierea cauzelor ce au generat lipsa descoperit. Cercetarea locului faptei este necesar i obligatorie in toate cazurile de furt i delapidare, chiar cand infraciunea este reclamat dup 23 sptmani atat pentru stabilirea cercului de suspeci, cat i pentru identificarea martorilor oculari.Cercetarea locului faptei pe parcursul urmririi penale ulterioare,constituie esena i coninutul etapei de incheiere a cercetrii locului faptei. In etapa de incheiere i de fixare a rezultatelor cercetrii locului faptei se face un bilan al muncii investigative, se inltur lacunele depistate i se documenteaz rezultatele obinute. Prin cercetarea sistematic a locului faptei se stabilesc date privind: numrul fptuitorilor; perioada in care au operat; cile de acces ale infractorilor; mijloacele i metodele folosite; bunurile sustrase. La locul faptei vor fi descoperite urme de maini i de picioare; urme ale instrumentelor de spargere folosite; urme biologice (pete de sange, fire de pr) care pot conduce la identificarea fptuitorilor; urme olfactive care vor fi exploatate cu ajutorul cainelui de urmrire; urme sub form de resturi de obiecte (pilitur, rumegu, pelicul de vopsea etc.), urme care indic anumite deprinderi sau specializri ale infractorului; microurme pe imbrcmintea i corpul infractorului etc. Aceste categorii de urme vor fi cutate, fixate i ridicate inclusiv pe itinerariile folosite de infractori dup comiterea faptei. Practica demonstreaz c, la locul faptei, infractorii pot comite erori grave: renunarea la portul mnuilor i folosirea unor pahare; pierderea unor obiecte personale sau a unor corpuri delicte, autoaccidentri etc. O deosebit importan o prezint clarificarea

imprejurrilor negative sau controversate care pot fi rezultatul unor incercri de simulare a furtului sau delapidarii. In procesul-verbal de cercetare a locului faptei vor fi consemnate, in detaliu, toate constatrile fcute, fotografiile judiciare executate, schia locului faptei etc. 100. Actiunile ulterioare la cercetarea infractiunilor legate de droguri. 101.Efectuarea expertizelor criminalistice la cercetarea omorului In majoritatea CAZURILOR in care ancheta penal are ca obiect omorul, pe lng constatarea i expertiza medieo-legal se dispune frecvent efectuarea de expertize criminalistice sau de constatri tehnico-tiinifice care, alturi dc celelalte expertize judiciare, s serveasc la stabilirea adevrului.Examinarea criminalistic a mijloacelor materiale de prob rezolva urmatoarele probleme: Identificarea autorului i a celorlali participani la svrirea omorului. Identificarea instrumentelor i substanelor vulnerante, a altor obiecte folosite n comiterea infraciunii. Stabilirea mprejurrilor in care a avut loc agresiunea, a modului n care a

fost suprimat viaa victimei, precum i a eventualilor martori. Insa nu intotdeauna toate aceste probleme i gsesc rezolvarea numai pe baza expertizei criminalistice, mai ales n privina examinrii urmelor biologice, a identificrii victimei i a agentului vulnerant, cnd e nevoie practic, de o expertiza judiciara complexa, criminalistica i medico-legala.Genuri de expertize criminalistice in cazul omorului sunt o multimea, insa cele mai importante sunt:

1. E XPERTIZA URMELOR LSATE DE CORPUL UMAN , CARE ESTE DE MAI MULTE TIPURI : a. E XPERTIZA DACTILOSCOPICA servete n primul rnd la identificarea autorului omorului dup urmele digitale lsate la locul faptei,
inclusiv pe corpul victimei. Aceasta presupune efectuarea unui examen comparativ, ntre urmele descoperite i impresiunile digitale ale persoanelor suspecte sau impresiunile din cartoteca dactiloscopica.Identificarea victimei este o alt problem care se poate rezolva prin intermediul expertizei dactiloscopice. Pentru identificare, este necesar si se procedeze la amprentarea cadavrului. Identificarea pe baza profilului genetic, prin compararea amprentelor genetice ale victimei cu cele ale ascendenilor sau descendenilor este, astzi, perfect posibil.

b. E XPERTIZA

URMELOR DE PICIOARE permite identificarea creatorului urmei, pe baza detaliilor prezentate fie de crestele papilare ale plantei piciorului, fie ale ciorapului sau nclmintei, dup cum urma a fost format de piciorul gol ori nclat.

c. E XPERTIZA URMELOR DE DINI i DE BUZE . Urma de dini, format n condiii bune, permite identificarea persoanei prin compararea modelelor obinute experimental, iar, n lipsa acestera, servete la stabilirea sexului i vrstei aproximative, a tipului antropologic, a mecanismului de formare .a. 2. E XPERTIZELE TRASEOLOGICE : a. E XPERTIZA URMELOR LSATE
DE INSTRUMENTELE VULNERANTE , efectuat mpreun cu medicul
legist i expertul criminalist, are drept scop stabilirea obiectului folosit de infractor n suprimarea vieii victimei.

b. E XPERTIZA BALISTICA vizeaz dou direcii principale: - Identificarea sau stabilirea categoriei armei eu care s-a tras dup urmele lsate de 3. A LTE
a.
CATEGORII DE EXPERTIZE : E XPERTIZA URMELOR DE SNGE permite stabilirea unor elemente de ordin calitativ,

TUB I pe glon; - Studierea urmelor principale i secundare existente pe mbrcmintea victimei, n scopul stabilirii direciei i distanei de la care s-a tras.
CUM sunt, de exemplu,

grupele sanguine, tipul de hemoglobina, regiunea anatomic din care provine, sexul persoanei.

b. E XPERTIZA URMELOR de sperm I A FIRULUI de PR ofer date de ordin calitativ absolut necesare identificrii fptuitorului sau a victimei, precum i indicii privind unele dintre circumstanele comiterii infraciunii. c. E XPERTIZA GRAFOSCOPIC se dispune n situaiile n care, la locul faptei sau la locuina victimei, sunt descoperite nscrisuri din al cror coninut se pot desprinde date referitoare la fapt sau chiar la persoana autorului, exemplu tipic fiind cel al scrisorilor de amenintare.

.Actiunile de urmarire penala effectuate in etapa initiala de cercetare a infractiunilor de viol.

Infractiunea de viol este reglamentata in CPP al RM in art.171 si presupune raportul sexual savirsit prin constringere fizica sau psihica a persoanei sau profitind de imposibilitatea acesteia de a se apara ori de asi exprima vointa. In etapa initiala a urmarii penale se contruiesc urmatoarele versiuni tipice : 1. violul a avut loc in circumstantele mentionate de victima; 2.nu a avut loc un viol ci un act sexuala cu prezenta consimtamintului, pe care pirita vrea sa-l dea drept viol ; 3. violul nu a avut loc, pirita in mod vadit vrea sa invinuiasca o persoana nevinovata. Audierea victimei.Acesta insarcinare este indeplinita de o femeie sau de un collaborator care este substantial mai in virsta decit victima.Prin audierea victimei se concretizeaza urmatoarele: timpul si locul infractiunii;cum a ajuns victima la locul violului;identitatea infractorului;circumstantelel detaliate ale infractiunii;daca a avut loc sau nu actul sexual;daca agresorul era cunoscut de victima sau nu;daca mai stie cineva despre acest viol;daca victima era activa sexuala sau nu;care sunt consecintele violului etc.daca de la viol nu a trecut mult timp atunci se analizeaza hainele victimei si leziunile corporale (de catre o femeie sau un medic). Cercetarea locului faptei.In timpul cercetarii locului faptei se analizeaza urmele prezentei victimei shi a agresorului,urmele unei lupte intre ei, si urmele nemijlocite ale violului (parti de haine,urem de singe si sperma etc) Expertiza medico-legala rezolva problemele : daca a avut loc deflorarea himenului;putea avea loc sau nu deflorarea fara act sexual;daca a avut victima un contact sexual recent;daca nu sunt in vaginul sau pe corpul vicitmei urme de sperma;prezenta leziunilor corporale;daca nu este bonava victima de o boala venerica;daca nu sunt semnalmente de graviditate. Audierea suspectului de obicei se face imediat dupa retinerea lui.Se clarifica dac invinuitul o cunoaste pe victima,de cit timp,daca a avut loc intre ei vre-un contact sexual,iar apoi se dau intrebari concrete in legatura cu infractiunea de care este invinuit. Audierea martorilor . Martori oculari in acest gen de infractiune se intilnesc destul de rar.se interogheza persoanele care locuiesc in apropierea locului faptei.Exista situatii cind martorii ajuta la retinerea invinuitului.Astfel ei pot descrie comportamentul banuitului in timpul si dupa retinere .Metodica cercetarii infractiunilor contra patrimoniului: Infractiunile contra patrimoniului sunt reglamentate in CPP al RM in capitolul VI,art 186-199. exemple: furtul,jaful,tilharia,santajul,escrocheria,delapidarea averii straine,pungasia,rapirea mijlocului de transport,tulburarea de posesie,distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor etc. Mai intii de toate este necesar de stabilit si demonstrat, in temeiul componentelor de infractiune si caracteristica lor , urmatoarele reglementari: a).despre subiectul infractiunii : cine a savirsit infractiunea contra patrimoniului,identitatea lui,virsta, daca are sau nu antecedente penale,date despre coparticipanti; b).despre latura subiectiva : prezenta unei intelegeri preliminare,care sunt circumstantele intelegerii; c).despre subiect: ce fel de bunuri au fost furate, valoarea bunurilor date,cine detine bunurile furate; d).despre latura obiectiva : in ce mod s-a ajuns la locul faptei,cine si ce a facut pentru aceasta,actiunile vinovatilor la locul faptei,si dupa savirsirea infractiunii. Obiectele infraciunilr date pot fi : bani,bijuterii,aparate tehnice,mijloace de transport,haine,vesela scumpa,piese de colectie,hirtii de valoare etc Situati tipice : 1.deposedarea de avere a avut loc;2.infractiunea nu a avut loc,dar piritul are convingeri eronate;3.inscenarea. Temei pentru inceperea urmaririi penale poate fi : plingerea stapinului bunurilor;prinderea infractorului in flagrant;din oficiu.

In timpul efectuarii cercetarii un rol important il are ascultarea victimei prin care se releveaza: bunurile furate;timpul primirii proprietatii de care a fost deposedata victima,valoarea proprietatii,timpul,locul infracitunii,in cazul unor interprinderi: regimul de lucru,perosnele care au acces,cine a descoperit infractiunea,daca au mai avut loc infractiuni de acest gen in interprindere. Perchezitia invininuitului,a domiciliului acestuia si a locului de munca au un rol important in gasirea probelor. Mai apoi invinuitul se prezinta spre recunoastere martorilor.

. Notiunea, sarcinile si variettile experimentului n procedura de urmarire penal. Experimentul este o actiune procesual independent , n cadrul creia se ncearc diverse actiuni, cu scopul de a crea conditii similare celor n care s-a produs infractiunea. Sarcinile experimentului sunt 1. Numirea persoanei responsabile de efectuarea experimentului. 2. Stabilirea scopurilor, metodelor si mijloacelor care vor fi folosite n cadrul experimentului. 3. Algerea timpului si locului petrecerii experimentului. 4. Determinarea numrului de participanti si rolul fiecruia. 5. Crearea conditiilor pentru petrecerea experimentului. 6. Realizarea practic a sarcinilor propuse. 7. Fixarea mersului si rezultatelor expertizei, aprecierea lui. Variettile experimentului: 1. Experimentul care stabileste posibilitatea de redare a unui fapt n conditii anumite.n cadrul unui asemenea experiment se verific vizibilitatea sau audibilitatea. 2. Experimentul, care se refer la posibilitatea efecturii anumitor actiuni n conditii date.Acest gen de experiment se refer la posibilitatea efecturii unor actiuni n general si posibilitatile anumitor persoane. 3. Experimentul, care are de a face cu posibilitatea existentei unui fapt n conditii certe.Varietatea dat de expertiz este chemat pentru a confirma sau respinge faptele , care figureaz n decalratiile persoanelor audiate. 4. Experimentul, n cadrul cruia are loc constatarea mecanismului de infractiune n ntregime sau a anumitor etape ale ei.Acest tip de experiement poate avea tangent cu verificarea modului de realizare a infractiunii, durata faptei infractionale etc. . Metodica cercetrii infractiunilor de corupere.Situatiile tipice de urmarire penal, versiunile si planificarea cercetrilor. Infractiunile svrsite de persoanele cu functiii de rspundere sunt cele mai grave forme de manifestare a infractiunilor de corupere.Atestm corupere pasiv, prevzut n art.324 CP Rm, si corupere activ, prevzut n art. 325 CP RM.Coruperea pasiv este considerat a fi o form mai grav de infractiune, ea constituie fapta svrit de ctre o persoan cu funcii de rspundere ncadrat n aparatul de stat, care fie c pretinde, primete direct sau indirect oferte, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale etc. Se consider corupere activ aciunile intenionate ale oricrei persoane care promite, ofer sau acord un avantaj, bunuri, bani, valori, prestri servicii, ce nu i se cuvin unei persoane cu funcii de rspundere ca agent public, direct sau prin mijlocitor.

Obiectul acestor infraciuni l constituie relaiile sociale referitoare la buna desfurare a activitii de serviciu care presupune ndeplinirea cu cinste de ctre funcionarii publici i de ctre alte persoane cu funcii de rspundere. Latura obiectiv a acestor infractiuni const n actiunile enumerate la art. 324 si respectiv la art.325 CP RM. n amebele cazuri latura subiectiv se caracterizeaz numai prin intentie direct. Subiectul coruperii active poate fi orice persoan fizic responsabil care a atins vrsta de 16 ani i care poate activa de sine stttor sau cu participaie sub form de coautorat sau complicitate.Subiectul coruperii pasive poate fi numai persoana cu functie de rspundere.Situatiile tipice de urmarire penala in cazul infractiunii date sunt: 1. a parvenit informatia cu indicarea faptelor concrete de transmitere a banilor, cadourilor,actiilor etc. persoanei cu functie de rspundere,sau numai informatia despre persoana concret, fr indicarea anumitor actiuni. 2. Informatiile cu privire la infractiunile de corupere sunt dobndite de persoanele competente n cadrul actiunilor operative de investigatie. Algoritmul actiunilor n cadrul unor asemenea infractiuni const din: 1.audierea persoanei de la care a parvenit informaia, i a martorilor oculari. 2.reinerea n flagrant delict. 3.Cercetarea documentelor,a dovezilor ,obiectului mituirii. 4. cecetarea locului faptei.. 5. percheziia corporal a subiectelor infraciunii de corupere, sechestratea proprietii etc. 6. audierea banuitului. Pregtirea n vederea audierii Audierea presupune o pregtire prealabil menit a asigura cele mai bune condiii de realizare a acestei activiti. Pregtirea n vederea audierii cuprinde urmtoarele activiti: 1. studierea dosarului cauzei; 2. asigurarea condiiilor n care se va realiza audierea; 3. cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi audiate; 4. stabilirea locului i datei audierii precum i asigurarea prezenei persoanei audiate; 5. ntocmirea planului de ascultare. 1. Studierea dosarului cauzei. n prima faz a activitii pregtitoare studierea dosarului cauzei are un rol de prim ordin n desfurarea n bune condiii a cazului respectiv. Studierea atent, complet a ntregului material existent n dosarul cauzei duce la evitarea apariiei unor consecine negative n procesul ascultrii.Rezultatul studiului materialelor cauzei vor mbrca forma scris, organul judiciar avnd obligaia s noteze toate

mprejurrile importante, toate aspectele ce urmeaz a fi dovedite deoarece acestea vor sta la baza elaborrii planului de audiere a persoanelor implicate. Studiul materialelor cauzei presupune un serios examen al ntregului material probator existent, analiza fiecrei probe, verificarea sursei din care provine, a ansamblului probelor. 2. Asigurarea condiiilor n care se va realiza audierea. Se impune crearea unor condiii optime pentru audiere: un birou, un instrument de scris, formularul pe care se va scrie, planul de ascultare. Pe timpul audierii lucrtorul judiciar trebuie s-i pstreze calmul pentru ca persoana audiata s poat fi calma i s colaboreze eficient la aflarea adevrului n cauza penal. In Codul de procedur penal s-au propus msuri de siguran a persoanei audiate n ceea ce privete ascultarea lui de ctre instan, n cazurile n care exist informaii c va fi supus unor represiuni din partea inculpatului sau a altor persoane. 3 .Cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi audiate.Audierea persoanelor implicate in cauza penala presupune cunoaterea, identificarea celor care au perceput mprejurrile legate de infraciune sau de fptuitor, a numrului celor ce urmeaz a fi audiati. 4. Stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei martorului. Legea nu prevede un loc anume al audierii, deaceea ascultarea se poate efectua acolo unde organul judiciar consider c acesta poate exercita o influen favorabil asupra obinerii declaraiilor, sau locul unde urmeaz a fi audiatii poate fi impus de situaia n care se afla persoanele audiate.Audierea se face la un moment ct mai apropiat de svrirea infraciunii. 5. ntocmirea planului de ascultare reprezint corolarul intregii activitii de pregtire. La intocmirea acestuia, trebuie s se aib in vedere urmtoarele: problemele care urmeaz a fi lmurite prin ascultarea prii vtmate; materialul probator (fora probatorie a acestuia) care va fi folosit in timpul ascultrii; ordinea in care va fi folosit materialul probator. Planul de ascultare se plaseaz la finalizarea activitii de pregtire a audierii i se intemeiaz pe elementele rezultate din studierea dosarului i cunoaterea persoanelor ce urmeaz a fi ascultate, asigurand acel cadru propice pentru obinerea unor declaraii complete i fidele Tactica valorificrii cunotinelor de specialitate n cadrul urmririi penale Notiunea si esenta cunostintelor de specialitate a fost intotdeauna o problema esentiala in sistemul asistentei tehnico-criminalistice. In literaturade specialitate gasim unele incercari de a determina si concretiza continutul cunostintelor de specialitate. O mare parte din savant sint de parere ca aceste cunostinte sint din stiinta, tehnica, experienta profesionala, arta, dar si deprinderi si priceperi de a aplica metode si mijloace tehnicostiintifice de depistare, fixare, ridicare si examinare a corpurilor delicate. Deci, cunostintele de specialitate sint cunostinte profesionale care ajuta la depistarea, fixarea si depistarea probelor. Volumul si continutul lor, si al experientei profesionale difera de la subiect la subiect in cadrul procesului de descoperire a infractiunilor. Ofiterii de urmarire penala, lucratorii operative, persoanele antrenate in urmarirea penala poseda cunostinte universal care pot fi si mai putin specializate. Insa specialistii criminalisti au nevoie de o specializare mai profunda in compartimentul de tehnica criminalistica. Specialistul criminalist stapinind astfel de cunostinte inseamna ca detine cunostintele date in ramura criminalisticii la un nivel sufficient pentru a asigura actiunile procesuale.

Efectuarea expertizelor n cazul accidentelor de trafic rutier Expertiza tehnic se va limita la examinare strii mecanice a autovehiculului, a sistemului de frnare, de direcie, de semnalizare, stabilind, de pild, dac acesta a prezentat defeciuni anterior producerii accidentului i dac ele puteau fi cauza accidentului. Poate oferi date referitoare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului sau drumului. Expertiza criminalistic are un raport deosebit n clarificarea unor mprejurri privind producerea accidentului i n identificarea autovehiculului, a persoanei vinovate, ndeosebi n ipostaza prsirii locului accidentului. Expertiza medico-legal va viza stabilirea morii, mecanismul de formare a leziunilor, eventualele afeciuni preexistente care au concurat la decesul persoanei s.a. O problem important rezolvat prin expertiza medico-legal este aceea a determinrii alcoolemiei ori a strii conductorului auto sau a victimei, unei boli psihice, cardiovasculare, de nutriie, stnd i ele la originea accidentelor de circulaie.