CURS DE CRIMINALISTICA

Notiunea

Criminalistica este o stiinta judiciara, cu caracter autonom si unitar, care insumeaza un ansamblu de
cunostinte despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetarii
infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savrsirea lor si prevenirii faptelor antisociale.

Obiectul Criminalisticii.

Sub raport stiintific, principalele directii de actiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele:

a.Initierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infractiunilor, incepnd cu urmele specifice
omului si continund cu cele ale armelor sau instru-mentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor
fizico-chimice etc., in vederea identificarii persoanelor sau obiectelor.

b. Adaptarea de metode apartinnd stiintelor exacte la necesitatile proprii Criminalisticii, a unor metode
din alte domenii ale stiintei, cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, pentru aplicarea lor
la specificul activitatii de prevenire si de combatere a infractiunilor.

c. Elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuarii unor acte de ur-marire penala, precum si
cresterii eficientei acestora, prin asigurarea unui fundament stiintific investigarii.

d. Studierea practicii judiciare, in vederea valorificarii stiintifice si gene-ralizarii experientei pozitive

rezultate din activitatea organelor de urmarire penala pe linia investigarii infractiunilor.

1.3.Metode generale si particulare de investigare criminalistica. Datorita obiectului propriu de

cercetare, Criminalisticii ii sunt specifice anumite metode de cunoastere, unele dintre ele tipice stiintei
respective, altele comune mai multor stiinte, dar aplicate intr-un mod particular, potrivit obiectului sau.

a.La baza metodologiei criminalistice, ca, de altfel, a tuturor stiintelor, se situeaza modalitati generale
de cunoastere cum sunt observatia, analiza si sinteza, deductia si inductia, comparatia, adaptate la
specificul obiectului Criminalisticii.

b. Metodele adaptate la specificul Criminalisticii, din alte domenii stiintifice, pe primul loc aflndu-se
metodele de analiza fizico-chimica a urmelor si microurmelor care se prezinta sub forma de resturi de
obiecte si materii, metodele biologice de examinare a urmelor de secretii, excretii ori tesuturi moi,
metodele antropologice, metodele de examinare optica, in radiatii vizibile sau invizibile, etc.

c. Metode de examinare proprii Criminalisticii, care tin de particularitatile obiectului sau de

cercetare-spre exemplu:

metode destinate descoperirii si examinarii (indeosebi comparative) a urmelor sau mijloacelor de proba;

metode de identificare a persoanelor si cadavrelor dupa semnalmente exterioare ori dupa resturi osoase;

d. Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmarire penala, elaborate att pe baza
generalizarii experientei organelor judiciare, ct si prin adaptarea unor elemente de cunoastere apartinnd
psihologiei.

e. Metode tehnice de prevenire a infractiunilor, cum sunt cele viznd prevenirea falsurilor, a
furturilor in dauna avutului public sau particular etc.
 1.4.Caracterele Criminalisticii. Raportata la alte stiinte chemate sa participe la activitatea
judiciara, cum este medicina legala, sau la alte ramuri de drept, indeosebi ramurile dreptului penal si
procesual penal, fara a exclude, insa, si alte ramuri ale dreptului, inclusiv dreptul civil, Criminalisticii ii
sunt specifice anumite caractere:

1.4.1. Caracterul judiciar. Caracterul judiciar este impus de legatura indisolubila a Criminalisticii cu
activitatile de cercetare si urmarire penala. Practica demonstreaza, fara putinta de tagada ca, in foarte
multe situatii, activitatea consacrata solutionarii cauzelor penale este precedata de un proces laborios
destinat strngerii probelor, clarificarii imprejurarilor in care a fost savrsita fapta ilicita, identificarii
autorului si cteodata, chiar a victimei.

1.4.2. Caracterul autonom. Evaluarea obiectului Criminalisticii conduce la concluzia ca acesta este
deosebit de cel al altor stiinte juridice. Astfel, nici una dintre acestea nu isi propune sa elaboreze metode si
mijloace tehnico-stiintifice de descoperire, ridicare si examinare a urmelor infractiunii sau de identificare a
infractorilor.

1.4.3. Caracterul unitar. Structura complexa a Criminalisticii este impusa de necesitatea rezolvarii
unor probleme dintre cele mai diverse, determinate att de varietatea faptelor penale ce trebuie
investigate, ct si de imprejurarile deosebite, nu de putine ori singulare, in care se savrsesc actele ilicite.

Criminalistica poate fi structurata in urmatoarele parti principale:

a.Tehnica criminalistica cuprinznd ansamblul metodelor si mijloacelor tehnico-stiintifice destinate

descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor sau mijloacelor materiale de proba.

b. Tactica criminalistica, insumnd totalitatea procedeelor si regulilor, altele dect cele stabilite prin
norme de drept, privind efectuarea actelor de urmarire penala si in general, de ancheta.

c. Metodologia criminalistica, viznd cercetarea unor categorii de infractiuni cum sunt infractiunile
impotriva vietii, sustragerile din avutul public sau personal, accidentele rutiere, navale sau aeriene etc.

1.4.4. Caracterul pluridisciplinar. Autorii de specialitate au subliniat cu privire la stiinta criminalisticii

ca reprezinta o punte de legatura intre stiintele naturii si stiintele juridice, prin intermediul acesteia
metodele celor dinti gasindu-si aplicarea in procesul penal.

3. Sistemul Criminalisticii
Evaluarea exacta a contributiei pe care Criminalistica o are la solu-tionarea cauzelor penale si la aflarea
adevarului, impune de la bun inceput o precizare: rolul Criminalisticii in aflarea adevarului trebuie privit
intr-un sens larg.

3.1. Tehnica criminalistica. Tehnica criminalistica este destinata asigurarii mijloacelor si metodelor
stiintifice necesare descoperirii, fixarii, interpretarii si examinarii, in conditii de laborator, a urmelor
infractiunii, a mijloacelor materiale de proba, in scopul identificarii faptuitorilor, a victimelor, a armelor,
instrumentelor etc., folosite ori produse ale actul ilicit.

3.2. Tactica criminalistica. Tactica criminalistica este un domeniu care inglobeaza un ansamblu de
procedee si de reguli specifice, destinate

efectuarii unor acte de procedura sau activitati procedurale, plecndu-se din chiar momentul cercetarii
la fata locului.

3.3. Metodologia criminalistica. Investigarea fiecarui fapt penal presupune urmarea unei anumite
conduite de catre organele judiciare, destinate descoperirii si administrarii probelor necesare dovedirii
existentei sau inexistentei elementelor constitutive ale infractiunii.

Principiile investigatiei criminalistice

1. Notiunea si sistemul principiilor Criminalisticii
 Notiunea. Fiecare sistem modern de drept, att in totalitate, ct si pe domenii de reglementare este
calauzit de reguli fundamentale, determinante pentru orientarea continutului normelor juridice si pentru
activitatea intregului aparat judiciar.

2. Principiile fundamentale ale Criminalisticii

2.1. Principiul legalitatii. Principiul legalitatii este fundamental pentru intreaga activitate a unui stat de
drept, fiind prevazut att in Constitutie, ct si de normele penale. Astfel, se prevede ca intreaga activitate
procesual penala, in consecinta si aceea proprie investigarii infractiunilor, se desfasoara in stricta
conformitate cu prevederile legii.

2.2. Principiul aflarii adevarului. Acest principiu are o semnificatie cu totul deosebita, pornind de la
faptul ca, pentru infaptuirea justitiei penale, este imperios necesara aflarea adevarului, astfel incat in
desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele cauzei, precum
si cu privire la persoana faptuitorului.

2.3. Prezumtia de nevinovatie. Conform acestui principiu, orice persoana impotriva careia a fost
pornit un proces penal este prezumata nevinovata, pana la pronuntarea unei hotarari penale definitive de
condamnare, organelor judiciare revenindu-le obligatia de a administra probele necesare dovedirii
vinovatiei.

2.4. Principiul potrivit caruia nu exista fapta fara urme. Toate faptele ilicite ale omului, ca, de altfel,
orice activitate a sa, produc transformari sau modificari ce se obiectivizeaza, din punct de vedere
criminalistic, in urme ale infractiunii.

in primul rnd, prin urma a infractiunii, trebuie sa se inteleaga orice modificare materiala
intervenita in conditiile savrsirii unei fapte prevazute de legea penala. intre fapta autorului si modificarea
intervenita este necesar sa existe un raport cauzal caracterizat prin aceleasi criterii ca raportul cauzal
prezent in structura laturii obiective a infractiunii.

in al doilea rnd, notiunea de urma trebuie privita intr-un sens foarte larg, intruct prin urma nu se
intelege numai urma formata prin contactul direct a doua corpuri (urmele de mini, de picioare, de dinti, de
buze, de pneuri, ale instrumentelor de spargere etc.) ci si urme de resturi materiale, urme biologice,
reziduuri ale tragerii cu arma de foc, microurme diverse etc.

2.5. Principiul identitatii. in centrul investigatiilor criminalistice ce concura direct la aflarea adevarului
in procesul penal se afla identificarea persoanelor, a obiectelor sau a fenomenelor aflate in legatura
directa, cauzala, cu faptele incriminate de legea penala.

2.6. Principiul operativitatii in efectuarea investigatiei penale. Acest principiu este caracteristic
intregii activitati consacrate rezolvarii cauzelor penale, el servind scopului procesului penal, mai ales in
directia constatarii la timp si in mod complet a faptelor prevazute de legea penala, precum si la
identificarea infractorilor.

Pe buna dreptate, in literatura juridica de specialitate, s-a subliniat ca rapiditatea are consecinte directe
asupra administrarii unor probe de calitate, in sensul ca o data cu trecerea timpului se sterg urmele din
amintirea oamenilor si de pe obiect, dispar oamenii si obiectele.

II. METODOLOGIA IDENTIFICaRII CRIMINALISTlCE

1.1. Notiunea. Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistica impune recunoasterea unui
obiect concret, ce poate avea elemente sau insusiri de natura sa-l apropie de alte obiecte asemanatoare,
de acelasi gen sau specie, dar care se deosebeste de toate acestea prin trasaturi ce-l fac sa fie identic
numai cu sine insusi.

Conditiile pe care caracteristicile fundamentale de individualizare a persoanei sau obiectului

trebuie sa le indeplineasca, sunt:

a.Pentru stabilirea identitatii nu este absolut necesar sa se apeleze la toate trasaturile obiectului
identificarii, fiind suficiente caracteristicile esentiale prin care acestea se individualizeaza si se distanteaza
de celelalte obiecte.
b. Desi identitatea presupune durata in timp a trasaturilor particulare, dublata de relativa lor stabilitate, in
practica criminalistica exista cazuri de identificare pe baza unor caracteristici temporare.

Prin urmare, identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de constatare a identitatii unor
persoane, obiecte sau fenomene aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiintifice
criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul penal.

1.2. Obiectul identificarii criminalistice. in legatura cu notiunea de obiect al identificarii criminalistice,

in literatura de specialitate au fost exprimate mai multe pareri, fara a se ajunge la un punct de vedere
unanim admis. Din punctul nostru de vedere, consideram ca obiectului identificarii criminalistice ii sunt
proprii cteva trasaturi:

obiect material al identificarii criminalistice poate fi orice persoana, fiinta sau lucru, orice element al lumii
materiale care se manifesta in spatiu si timp, susceptibil de a fi identificat dupa urmele create in cmpul
infractional; obiectul identificarii este un obiect concret, nu numai prin natura sa, ci si prin insusi raportul
cauzal cu fapta cercetata.

2. Principiile identificarii criminalistice

2.1. Principiul identitatii. Acest principiu fundamental al gndirii se impune prin insasi natura activitatii
de identificare circumscrisa domeniului judiciar. Plecnd de la teoria hegeliana a identitatii, trebuie sa
avem in vedere ca, cel putin in ipoteza investigatiilor penale, identitatii ii este comuna si deosebirea, astfel
inct identitatea cu sine trebuie completata cu deosebirea de orice este altul.

2.2. Principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice in obiecte scop al identificarii si

obiecte mijloc de identificare.

Obiectul scop al identificarii este, in primul rnd, un obiect material, aflat in legatura cauzala cu fapta
ilicita si concretizat in diverse ipostaze cum ar fi persoana infractorului sau a victimei, instrumentele
destinate sa serveasca la savrsirea faptei, produsele infractiunii s.a.

Obiectul mijloc de identificare este reprezentat de urmele obiectului scop, precum si de modelele de
comparatie, realizate experimental in laborator cu obiecte presupuse a fi format urmele in cmpul
infractional.

2.3. Principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare. Determinarea identitatii unei

persoane sau obiect este posibila numai in ipoteza in care acesta a creat urme in cmpul infractional, urme
ce reflecta caracteristicile sale esentiale.

2.4. Principiul dinamicitatii caracteristicilor de identificare. Organele judiciare si expertii criminalisti

sunt obligati sa tina seama in investigarea faptelor, de unul dintre atributele inerente materiei, respectiv
miscarea, in cuprinsul careia intra toate schimbarile si procesele ce au loc in univers, de la simpla
deplasare si pna la gndire.

Fazele si metodologia identificarii criminalistice

1. Fazele identificarii criminalistice

a. in prima faza, cunoscuta sub mai multe denumiri, dar avnd acelasi continut, are loc delimitarea
grupului (genului sau categoriei) caruia ii apartine obiectul scop al identificarii.

b. in faza a doua se finalizeaza procesul de identificare, prin individualizare sau determinarea obiectului
concret, aflat in raport cauzal cu fapta cercetata.

2. Metodologia identificarii criminalistice

Metoda principala la care se recurge in identificarea criminalistica a unei persoane, obiect sau
fenomen, aflat in legatura cauzala cu un fapt juridic este examinarea comparativa.
2.1. Fundamentul metodologic al identificarii. Fundamentul metodologic al identificarii criminalistice
consta, dupa cum se subliniaza in literatura de specialitate, in selectare si comparare.

a. in prima faza este determinat grupul persoanelor sau obiectelor sus-pecte, pe baza unor elemente
caracteristice asemanatoare, fiind excluse cele cu particularitati deosebite, evident contrarii celor
reflectate in urme, sau in mijloacele materiale de proba.

b. in faza a doua este adncita examinarea comparativa a caracteristicilor asemanatoare, in scopul

stabilirii coincidentei sau concordantei intre trasaturile reflectate in urma si cele reflectate de modelele de
comparatie, precum si a deosebirilor sau neconcordantei intre acestea.

2.2. Efectuarea examenului comparativ. in scopul selectarii obiectelor ce urmeaza a fi examinate

comparativ se procedeaza, mai inti, la cercetarea separata a caracteristicilor generale si individuale
oglindite in urma si apoi la cea a caracteristicilor obiectelor suspecte.

Examinarea se efectueaza, de regula, pe baza unor modele de comparatie (modele tip) create
experimental.

Conditiile ce trebuie respectate:

a.

Sa se cunoasca cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin.

b.
La obtinerea modelelor de comparatie sa se tina seama, att ct este posibil, de conditiile in care s-a
format urma la fata locului.

c. Urma si modelele tip de comparatie sa contina suficiente elemente caracte-ristice de individualizare

a factorului creator, in primul rnd elemente de ordin calitativ.

FOTOGRAFIA JUDICIARa
2.1. Principalele avantaje ale fotografiei judiciare. Rolul fotografiei in activitatea organelor judiciare
este astazi unanim recunoscut, marea majoritate a autorilor de specialitate si a practicienilor fiind de acord
ca fotografia sta la baza majoritatii activitatilor specifice criminalistice, indiferent daca acestea se
desfasoara pe teren sau in laborator.
a. Fidelitatea in fixarea si redarea imaginii locului faptei, a urmelor infractiunii, a rezultatelor
diverselor cercetari criminalistice de laborator, att in radiatii vizibile ct si invizibile.
b. Obiectivitatea in prezentarea datelor obtinute prin mijloace criminalistice, fixate prin intermediul
fotografiei asupra faptei si persoanei infractorului.
Fotografia judiciara operativa

1. Procedee de fotografiere la fata locului

Fotografia judiciara cu caracter operativ - executata cu prilejul cercetarii locului faptei sau in imprejurari
similare - de catre chiar organele de urmarire penala, in primul rnd de catre politie, se inscrie printre
procedeele importante de fixare a rezultatelor cercetarii, reprezentnd un auxiliar pretios al
procesului-verbal. in cazurile deosebite, cum sunt omorul, accidentele rutiere, navale, aeriene, incendiile,
exploziile soldate cu victime omenesti, tlhariile s.a. cercetarea la fata locului nu mai poate fi conceputa
fara executarea de fotografii, carora li se adauga inregistrari video analogice sau digitale.
1.1. Fotografia de orientare. Fotografia de orientare serveste la fixarea imaginii intregului loc al faptei,
intr-un ansamblu de puncte de reper sau de orientare, de natura sa permita identificarea zonei in care s-a
savrsit infractiunea, ori a avut loc un eveniment cu implicatii juridice.
 1.2. Fotografia-schita. Fotografia-schita este destinata redarii, in exclusivitate, a intregului loc al faptei,
cu tot ce are el mai caracteristic.

1.2.1. Fotografia-schita unitara, in care este redata totalitatea locului faptei intr-un singur cadru.

1.2.2. Fotografia-schita panoramica, apreciata de unii autori ca o varianta a fotografiei de orientare,

este, in fond, o alternativa la redarea unitara a locului faptei, in ipoteza in care acesta ocupa o suprafata
mare.

1.2.3. Fotografia schita pe sectoare presupune redarea pe portiuni a locului faptei, in conditii similare
de iluminare, cu acelasi obiectiv si la aceeasi scara.

1.2.4. Fotografia schita incrucisata se executa cu aparatul situat succesiv in puncte diferite sau
diametral opuse.

1.3. Fotografia obiectelor principale. Modalitatea de fotografiere a obiectelor principale consta in

fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt in legatura sau care reflecta urmele si consecintele faptei
infractionale. Din categoria mentionata pot face parte corpul victimei unei omucideri, armele si
instrumentele folosite la savrsirea infractiunii, obiectele purtatoare de urme, etc.

Procedeele speciale de fotografiere la fata locului, in special a cadavrelor.

2. Fotografia semnalmentelor
Fotografia semnalmentelor se constituie ca un ansamblu de procedee fotografice destinate inregistrarii
imaginii persoanelor care au savrsit infractiuni, precum si a cadavrelor necunoscute, in vederea
identificarii lor ulterioare.
2.1. Fotografia de identificare a persoanelor. Fotografierea de identificare a persoanelor - in special
a celor care au savrsit infractiuni - este folosita de serviciile specializate ale politiei inca din secolul trecut.
Acest procedeu face parte dintre metodele importante de identificare a recidivistilor, alaturi de identificarea
dactiloscopica.

2.2. Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute. Fotografia de identificare a cadavrelor

necunoscute nu se distanteaza din punct de vedere tehnic de fotografia de identificare a persoanelor
condamnate.

3. Fotografia de fixare a rezultatelor unor activitati de urmarire penala

Pentru fixarea rezultatelor unor acte de urmarire penala, de genul perchezitiilor si reconstituirilor, cu
precadere in cazurile deosebite, se impune efectuarea de fotografii care vor ilustra constatarile cuprinse in
procesul-verbal.
3.1. Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei. Fotografia efectuata cu ocazia perchezitiilor se
apropie, sub raport tehnic, de fotografia executata la locul faptei (fotografia de orientare, schita, a
obiectelor principale si de detaliu), trebuind sa indeplineasca cerinte similare de efectuare.
3.2. Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii. in ipoteza efectuarii reconstituirii se
procedeaza la fotografierea sau videoinregistrarea celor mai semnificative aspecte din cadrul verificarii
experimentale a modului in care s-a desfasurat actul infractional sau o parte din acesta, precum si a
declaratiilor martorilor, invinuitilor ori inculpatilor.
Fotografia judiciara de examinare
1. Fotografia judiciara de examinare in radiatii vizibile
Fotografia judiciara de examinare reprezinta un ansamblu de procedee destinate cercetarii, in conditii
de laborator, a mijloacelor materiale de proba, precum si fixarii rezultatelor investigarii tehnico-stiintifice a
corpurilor delicte sau a urmelor ridicate de la fata locului.
in functie de natura procedeelor tehnice folosite, potrivit scopurilor urmarite, fotografia judiciara de
examinare se poate clasifica astfel:
 a. Fotografia de examinare in radiatii vizibile: fotografia de ilustrare, de comparare, de umbre, de
reflexe, de contrast, de separare a culorilor, microfotografia;

b. Fotografia de examinare in radiatii invizibile: ultraviolete, infrarosii, rentgen, gamma si beta,

radiatii neutronice si, mai nou, holografia.

1.1. Fotografia de ilustrare. Prima din categoria metodelor fotografice aplicate in examinarile de
laborator este fotografia de ilustrare. Scopul sau consta in fixarea imaginii initiale a obiectului ce urmeaza
a fi examinat, a caracteristicilor si dimensiunilor sale. Acest procedeu se aplica in mod obligatoriu
mijloacelor materiale de proba care vor suferi modificari prin examinare.

Domeniile in care se aplica frecvent procedeul fotografiei de ilustrare sunt legate de cercetarea tehnica
a inscrisurilor presupuse a fi falsificate sau contrafacute s.a.
1.2. Fotografia de comparare. Fotografia de comparare este una dintre metodele cele mai importante
si mai frecvent intrebuintate in examinarile de laborator, indeosebi in traseologie, in balistica judiciara, in
expertiza inscrisurilor si, in general, in orice imprejurare care solicita efectuarea unui examen comparativ,
de natura optica.

1.3. Fotografia de umbre. Fotografia de umbre este destinata scoaterii in evidenta a caracteristicilor de
relief. Ea se aplica inclusiv in fotografiile de detaliu executate la fata locului, de exemplu in cazul urmelor
de adncime de mini si de picioare ori al urmelor unor instrumente de spargere. Acelasi procedeu se
foloseste si in cazul refacerii unui text scris cu creionul sau cu stiloul cu bila.
Fotografiile separatoare de culori si de contrast.

2. Fotografia judiciara de examinare in radiatii invizibile

Radiatiile electromagnetice invizibile, de tipul ultravioletelor, infrarosiilor, radiatiilor X si gamma, au
devenit indispensabile examinarii stiintifice a probelor materiale, a urmelor in general, in momentul de fata
neexistnd practic nici un domeniu important al criminalisticii care sa nu beneficieze de posibilitatile de
investigare oferite de aceste radiatii.

2.1. Fotografia de examinare in radiatii ultraviolete. Fotografia de examinare in radiatii ultraviolete

(U.V.) face parte dintre metodele stiintifice de investigare folosite curent in laboratoarele criminalistice, dar
si in cercetarile intreprinse la fata locului, cum ar fi, de exemplu, descoperirea urmelor de mini, a urmelor
biologice, inclusiv in scop tactic-operativ.

2.1.1. Domeniile de folosire a radiatiilor ultraviolete in Criminalistica. Principalele domenii din

cercetarea criminalistica in care se recurge la acest tip de radiatii sunt, in esenta, urmatoarele:

a. Traseologia, respectiv revelarea si cercetarea urmelor, printre care mai importante sunt urmele de
mini, urmele biologice, alte urme organice.

b. b. Balistica judiciara, indeosebi pentru descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu armele de
foc, cum ar fi, de exemplu, depunerile specifice inelului de frecare.

c. Cercetarea tehnica a inscrisurilor, radiatia ultravioleta avnd un rol particular in descoperirea

falsului prin inlaturare de text, in descoperirea unor falsuri in documente cu caracter financiar s.a.

2.2. Fotografia de examinare in radiatii infrarosii. Utilizarea radiatiilor electromagnetice infrarosii in

criminalistica, datorita proprietatilor lor, a largit considerabil posibilitatile de investigare stiintifica, in prezent
de neconceput fara apelarea la acest tip de radiatie. Astfel, radiatiile infrarosii isi gasesc numeroase
aplicatii in cadrul cercetarii infractiunilor.

2.2.1. Domeniile de folosire a radiatiilor infrarosii in Criminalistica. Radiatiile infrarosii isi gasesc o
utilizare frecventa in multe directii ale investigatiilor criminalistice, cum sunt, de exemplu:
a. Cercetarea falsului in inscrisuri si opere de arta.

b. Descoperirea urmelor suplimentare ale tragerilor cu arma de foc.

2.3. Fotografia de examinare in radiatii rentgen, gamma, beta si neutronice. Cele trei categorii de
radiatii electromagnetice isi gasesc si ele utilizari diverse in examinarile criminalistice, datorita, printre
altele si proprietatii lor de penetrare a corpurilor, in functie de anumite caracteristici. Avem in vedere
obtinerea unor date privind interiorul corpurilor.

-Cursul 2-

A.Identificarea persoanelor dupa urmele formate de corpul uman

Prin noiunea de urma a infraciunii se inelege orice modificare intervenita in condiiile savririi
unei fapte penale, intre fapta i reflectarea ei materiala existand un raport de cauzalitate.

Producerea unei modificari nu este limitata in exclusivitate la persoana autorului faptei (sau la
mijloacele folosite), ea poate sa apartina in egala masura si subiectului pasiv al infractiunii.

1.Criterii de clasificare a urmelor infractiunii:

a.Factorul creator de urma-corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene

(incendiul, explozia);

b.Tipul sau natura urmei:

b.1. urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator: urmele de maini, de
picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport;

b.2. urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi sau
fragmente de obiecte (pete de sange, fir de par, praf, cioburi, pelicula de vopsea, resturi vegetale)
denumite generic urme materie;

b.3.urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive (mirosul specific al
persoanelor si al obiectelor);

b.4. urme vizibile si urme latente (invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile);

b.5. macro si microurmele (urme formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, substante,
invizibile cu ochiul liber si foarte greu de evitat de catre autorul infractiunii). 17
 c.Modul de formare a urmelor- avand in vedere raportul de miscare in care se afla la un moment
dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, respectiv locul in care se fixeaza urma pe obiectul primitor
(la suprafata sau in adancime):

c.1. urme statice create prin atingere, apasare, lovire, fara ca suprafetele de contact sa se afle in
miscare una fata de alta in momentul contactului;

- este o categorie importanta intrucat redau elemente caracteristice, utile identificarii, in cazul
urmelor de maini, de buze, de picioare;

c.2.urme dinamice, formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete

peste alta-urma de franare a unui autovehicul;

- nu redau cu fidelitate detaliile caracteristice, servind numai la identificari de gen sau de grup;

c.3.urme de suprafata:

- urme de stratificare, formate prin depunerea unui strat de substanta (grasime, transpiratie, sange,
praf) pe suprafata primitoare a urmei;

- urme de destratificare, formate prin ridicarea substantei aflate initial pe suport (atingerea cu mana
a unei suprafete prafuite).

c.4.urme de adancime-suprafata obiectului ce a creat urma se imprima pe suportul sau obiectul

primitor de urma, care prezinta un anumit grad de plasticitate; 18
 c.5.alte criterii de clasificare-urme locale sau perferice, care redau conturul obiectelor.

-urmele pozitionale se refera la modificarile intervenite in pozitia unor obiecte (scaun rasturnat,
veioza aprinsa, etc).

Dactiloscopia este o ramura a Criminalisticii care se ocupa cu examinarea si clasificarea

desenelor papilare, in vederea identificarii persoanei.

Desenele papilare, cunoscute sub denumirea de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor
paralele ale crestelor papilare, separate intre ele de santurile papilare.

Proprietatile desenului papilar:

1.Unicitatea desenului papilar-desenele papilare se deosebesc intre ele prin forma si prin detalii
caracteristice, astfel incat este practic imposibil ca doua persoane sa aiba amprente identice.

2.Fixitatea desenului papilar consta in mentinerea formei si detaliilor caracteristice ale desenului
papilar de la formarea sa, in luna a VI a de viata intrauterina, pana la moartea persoanei.

- singura modificare o reprezinta cresterea in dimensiuni a amprentei;

3.Inalterabilitatea-un desen papilar nu poate fi modificat sau inlaturat.

II. Cercetarea si interpretarea la fata locului a urmelor de maini. 19

 1.Formarea urmelor de maini-valoarea cea mai mare pentru identificarea urmelor de maini prezinta
urmele de maini statice, intrucat reusesc sa redea cu claritate desenul papilar si detaliile caracteristice;

- urmele de maini latente sunt de o calitate mai buna decat urmele vizibile;

2.Descoperirea urmelor de maini presupune o cautare sistematica a lor, in functie de natura locului
si de modul de savarsire a faptei penale.

Regula generala: pentru descoperirea urmelor unei infractiuni, in cercetarea fiecarui caz, organul
de urmarire penala va cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infractiunii, parcurgand cu
atentie, in sens direct sau invers, drumul presupus ca a fost facut de infractor.

3.Stabilirea vechimii urmelor de maini este uneori relativa, intrucat urmele de maini pe suprafata de
portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite, pot fi pastrate ani de zile, iar hartia le pastreaza
doar cateva ore, in functie de calitatea acesteia.

4.Procedee de revelare a urmelor de maini latente:

a.Revelarea prin metode fizice consta in pulverizarea de prafuri sau pudre cu granulatia foarte
fina pe obiectele sau suprafetele purtatoare de urme.

Substantele sau amestecul de substante folosite, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma;

20
sa prezinte o aderenta selectiva, numai la materia din urma, si nu la intregul suport, pentru a se evita
estomparea detaliilor caracterstice;

Substante utilizate: ceruza, negrul de fum, rosu Sudan III, argentoratul (pulbere de aluminiu),
miniul de plumb, oxidul de cupru, praful de Xerox, etc.

Revelarea urmelor papilare pe suprafete multicolore se realizeaza cu substante fluorescente de

tipul pudrei galbene fluorescente activate sub actiunea radiatiilor ultraviolet.

Revelatorii fluorescenti prezinta o utilizare universala, dar nu pot fi utilizati pe suprafete de genul
lemnului neprelucrat sau hartiei.

Raspandirea si indepartarea pudrelor de revelare de pe obiect, se fac prin intermediul unei pensule
fine din par de veverita, puf de strut sau fibra de carbon, sau cu ajutorul unor pulverizatoare speciale sau
spray-uri, pentru suprafete mari.

Pentru suprafetele din piele, cauciuc, mase plastic se utilizaza pulberea fina de fier cu ajutorul unei
pensule magnetice, iar pentru suprafetele nichelate sau cromate, se practica afumarea urmelor cu
funingine de camfor sau polistiren expandat.

Revelarea urmelor latente dispuse pe hartie se realizaeaza prin metalizarea intr-o camera de vid,
procedeu care presupune evaporarea unui amestec de aur-cadmiu, vaporii aderand selectiv la urma
crestelor si a santurilor papilare.

-acest procedeu poate fi utilizat si in cazul urmelor create pe caramizi, dar este un procedeu destul
de laborios si relativ costisitor.

b.Revelarea prin metode chimice se bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si
componentele transpiratiei (saruri, aminoacizi): 21
 b.1. revelarea cu vapori de iod a urmelor aflate pe hartie si pe pereti, prin intermediul unui dispozitiv
de vaporizare, iodul metalic fiind foarte volatil; reactia dintre vaporii de iod si componentele din sudoarea
depusa in urma, determina aparitia unei coloratii specifice de scurta durata, care este fixata rapid prin
fotografiere;

-procedeul poate fi reluat;

b.2.revelarea cu reactivi chimici de genul ninhidrinei,nitratului de argint, rodamina B.

-in cazul urmelor pe hartie, ninhidrina reactioneaza cu aminoacizii din sudoare, chiar si in cazul
urmelor mai vechi;

- in cazul urmelor formate prin depunere de substante grase se aplica vaporizari de diversi acizi
(osmic sau fluorhidric) in cazul urmei pe sticla;

- nitratul de argint sau rodamina B se utilizeaza la organizarea capcanelor criminalistice;

- luminolul sau solutia de leucoverdemalachit se utilizeaza in cazul urmelor formate prin depuneri
de sange.

c.Revelarea prin metode optice prin utilizarea radiatiei de tip laser (laser de argon), proiectata
lateral oblic, sub un unghi de aproximativ 45 grade, determinand aparitia unei fluorescente specifice
anumitor substante secretate de glandele sebacee (riboflavina).

-fluorescenta poate fi intarita prin tratare cu ninhidrina, iar procedeul nu este distructiv, putand sa
fie reluat de mai multe ori.

-alta metoda optica o reprezinta dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta, proiectata
spre suprafetele purtatoare de urma, iar imaginea urmei se obtine prin intermediul unor filtre electronice;
22
 -procedeul prezinta un dublu avantaj: nu este distructiv si permite fixarea imediata, prin fotografiere
sau pe banda videomagnetica, a urmei.

5.Fixarea si ridicarea urmelor de maini.

a.Sub raport procedural, principalul mijloc de fixare a urmelor il constituie procesul-verbal, ceea ce
presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a urmelor si metodelor de revelare intrebuintate, a
locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale.

b.Sub raport tehnic criminalistic, fixarea presupune in primul rand fotografierea urmelor in cadrul
ambiantei generale a locului faptei si in calitatea lor de obiecte principale, insistandu-se asupra redarii cu
claritate a detaliilor caracteristice.

Fotografiile judiciare insotesc procesul verbal si au rolul de a fi verificate de catre organele judiciare
si de catre avocati, cu privire la corespondenta dintre acestea si mentiunile din cadrul procesului verbal.

Alte procedee de fixare a urmelor sunt reprezentate de schite si desenele intocmite la fata locului si
care se anexeaza la procesul verbal.

6.Ridicarea urmelor de maini se realizeaza prin transferarea pe pelicula adeziva speciala (folio,
dupa revelarea si fotografierea urmelor), fie prin efectuarea unui mulaj.

Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea

prealabila a lor, utilizand materiale folosite in stomatologie (ghips dentar, alginat, stomalgina,sielast).

Transportarea obiectelor purtatoare de urme impune respectarea unor conditii de manipulare si

ambalare care sa previna distrugerea sau 23
 alterarea urmelor, numai dupa ce au fost marcate si fotografiate in prealabil.

7.Interpretarea la fata locului a urmelor de maini are ca scop stabilirea locului si a obiectelor ce
au intrat in sfera de interes a autorului infractiunii.

In functie de modul de grupare si de dispunere, se pot desprinde date cu privire la modul de

operare-daca autorul era familiarizat cu imobilul respectiv, daca a actionat in mod grabit, nervos sau
relaxat, daca era un individ incepator sau cu experienta infractionala.

Se pot obtine informatii cu privire la persoana faptuitorului: inaltimea aproximativa, constitutia

fizica, eventual sexul si varsta, numarul autorilor.

Interpretarea urmelor vizeaza stabilirea degetului, a regiunii mainii si a mainii probabile careia ii
apartine urma, in functie de santurile de flexiune ale degetelor.

8.Expertiza criminalistica a urmelor de maini-are ca scop identificarea persoanelor implicate in

savarsirea faptelor de natura penala, pe baza regulei celor douasprezece puncte coincidente.

II.Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare.

1.Clasificarea urmelor de picioare se realizeaza in: urmele plantei piciorului (gol), urmele piciorului
semiincaltat, urmele de incaltaminte.

Amprenta plantara cu caracteristicile papilare proprii si particularitatile morfofiziologice, poate servi

la o identificare certa a individului, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale.

2.Formarea urmelor de picioare-se intalnesc sub forma statica sau dinamica, de suprafata sau de
adancime, vizibile sau latente. 24
 Urma piciorului aflat in miscare este putin mai lunga decat o urma formata intr-un repaus relativ, iar
o urma formata in alergare este arcuita si apar pregnant si formele regiunii metatarsofalangiana,
metatarsiana sau regiunea varfului incaltamintei, in functie si de plasticitatea obiectului primitor de urma.

3.Cercetarea criminalistica la fata locului a urmelor de picioare.

a.Descoperirea urmelor de picioare-sunt urmele care se cauta printre primele la fata locului si
presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce ( parchet,linoleum, covor, sol).

Activitatea poate fi asociata cu cautarea si prelucrarea urmelor de miros de catre cainele de

urmarire.

Pentru descoperirea acestor tipuri de urme se aplica aceleasi metode utilizate la descoperirea
urmelor de maini, cu ajutorul unei raze incidente de lumina sau dispozitive ce pot pune in evidenta urma pe
baza electricitatii statice (in cazul covoarelor, mochetelor).

Dupa descoperirea si revelarea urmelor, fotografierea si masurarea bidimensionala a acestora,

este necesara conservarea impotriva factorilor externi care le pot distruge.

b.Fixarea si ridicarea urmelor de picioare-in cadrul procesului verbal de cercetare la fata locului se
procedeaza la o descriere detaliata a numarului si tipurilor de urme de picioare descoperite, a formei si
particularitatilor acestora, a naturii suportului in care s-au format, precum si a elementelor cararii de urme,
daca exista.

Fotografierea urmelor de picioare impune fixarea imaginii de ansamblu a grupului de urme si

fixarea imaginii urmei care contine cele mai multe si mai clare elemente de individualizare a obiectului
creator.

c.Ridicarea prin mulaj a urmei create in adancime-se realizeaza dupa ce in prealabil urma a fost
pregatita si a fost scoasa apa sau corpurile straine cazute in ea. 25
 - urmele formate in nisip necesita o intarire prin pulverizarea unui strat subtire de serlac sau
colodinium, sau ulei, pentru a preveni aderarea nisipului la mulaj;

- urmele formate in pamant zgrumturos-se astupa gaurile prin presararea de parafina razuita,
care se incalzeste si se intinde uniform , oprind scurgerea pastei de ghips in pamant;

- urmele care prezinta prea mare umiditate sunt intarite prin presararea unui strat foarte subtire de
ghips, dupa care se pulverizeaza un strat fin de ulei in urma,pentru a preveni aderarea unor bucati de
pamant;

- urmele in zapada-se efectueaza un mulaj din sulf topit, datorita proprietatii acestuia de a se raci
rapid, fara a-si pierde prea repede fluiditatea, iar urma se ridica cu un mulaj de ghips sau cu materiale
plastice;

d.Principalele elemente ce caracterizeaza o carare de urme sau mersul unei persoane: directia de
miscare, linia mersului, latimea pasului, unghiul de mers.

Interpretarea la fata locului a urmelor de picioare ofera date cu privire la numarul de persoane, talia
, varsta, sexul, greutatea aproximativa, viteza si directia de deplasare, eventualele defecte anatomice,
inaltime, starea psihofizica sau patologica (boala, betie, neliniste).

III.Cercetarea urmelor de dinti si de buze-investigarea odontologica judiciara.

1.Urmele de dinti ofera o baza sigura de identificare datorita unor caracteristici ale formei,
dispunerii si particularitatilor prezentate de fiecare dinte, dupa varsta de 25 de ani, cand intreaga dantura
este formata. 26
 a.Cercetarea la fata locului a urmelor de dinti-sunt urme dinamice care se intalnesc pe diverse
alimente sau fructe cu o consistenta si un grad de plasticitate adecvat.

Fixarea urmelor de dinti se face prin consemnarea in procesul verbal si prin fotografiere,
insistandu-se asupra detaliilor si asupra pozitiei corpurilor purtatoare de urme fata de celelalte obiecte
principale.

Ridicarea si transportarea obiectelor purtatoare de urme se realizeaza cu precautie sporita pentru

a preveni alterarea si deformarea acestora, dupa ce s-a realizat o conservare adecvata (temperatura
scazuta, impachetate in hartii imbibate cu formol).

b.Expertiza odontologica poate oferi organului de urmarire penala raspunsuri cu privire la natura
umana sau animala a urmei, sexul, varsta si tipul antropologic al persoanei, mecanismul de formare si
caracteristicile dintilor reflectate in urma.

2.a.Cercetarea urmelor de buze-prin particularitatile anatomice si prin unicitatea dispunerii si a

formei papilelor sau santurilor coriale, este posibila identificarea certa a unei persoane.

Se are in vedere stabilitatea desenelor coriale si faptul ca identificarea se realizeaza la un interval

de timp scurt de la momentul savarsirii faptei penale, astfel incat buzele nu pot suferi o modificare de ordin
calitativ (principiul stabilitatii relative a caracteristicilor de identificare).

Urmele de buze se intalnesc la fata locului sub forma de urme statice sau dinamice, vizibile sau
latente, ca urme de suprafata.

Cercetarea la fata locului necesita o cautare atenta si exigenta a obiectelor cu care vin in contact
firesc (pahar, cana , tacamuri), inclusiv pe imbracaminte.

Procedeele de revelare si fixare a urmelor de buze sunt similare cu cele ale amprentelor papilare
sau urmelor de picioare. 27
 b.Expertiza criminalistica a urmelor de buze poate raspunde la intrebari privind natura umana sau
animala a urmei, mecanismul de formare, vechimea urmei, varsta, sexul si tipul antropologic aproximativ
al individului.

IV.Cercetarea urmelor de sange.

1.Descoperirea urmelor sangvinolente - se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau

suportului cercetat, fiind orientata in urmatoarele directii principale: imbracamintea si corpul persoanelor
implicate in savarsirea faptei penale, portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau
in locul in care a fost descoperit cadavrul, instrumentele folosite in savarsirea infractiunii, instalatiile
sanitare sau obiectele care ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrelor.

Se apeleaza la reactii cu caracter orientativ sau de probabilitate-pe baza de apa oxigenata,

luminol, acidul sulfuric, reactivul Medinger, reactiv Adler, leuco-malachit,etc.

2.Ridicarea urmelor de sange daca sunt uscate se pot razui sau racla impreuna cu o portiune din
suport, iar daca se prezinta sub forma unor balti, se pot absorbi cu pipeta sau cu hartia de filtru; crengile
sau vegetatia se taie, iar pamantul sau nisipul ce contine asemenea urme, se ridica cu totul.

Ambalarea si transportarea urmelor de sange se realizeaza in stare uscata si in saci sau pungi de
hartie.

3.Interpretarea urmelor de sange la locul descoperirii lor poate oferi informatii cu privire la data
aproximativa de formare a urmei, vechimea acesteia, cantitatea scursa, directia in care a fost deplasat
cadavrul, existenta unui raport dinamic victima-agresor, daca sangele provine din vene sau artere. 28
 4.Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange poate oferi raspunsuri la urmatoarele intrebari
principale:

- daca urma este sau nu de sange?

- daca sangele este de natura umana sau animala?

- caror grupe de sange apartine urma sangvinolenta?

- care este zona sau organul din care provine?

- sangele contine alcool sau alte elemente de natura toxica?

- sangele apartine unui barbat sau unei femei?

- care este vechimea aproximativa a urmei?

- in ce conditii este posibil sa se fi format urma?

- poate fi stabilit profilul ADN?

- ce alte date sau informatii mai pot fi aflate-boli,etc?

Reactii de certitudine privind urma de sange sunt reactiile microcristalografice Teichman sau
Takayama sau cele microspectroscopice bazate pe benzile spectrale de absorbtie.

V.Cercetarea urmelor de saliva si de sperma.

1.Cercetarea urmelor de saliva-este posibila numai in cazul in care autorul infractiunii este un tip
secretor, adica elimina in secretiile organismului antigene ce se gasesc si pe hematiile sangelui, ceea ce
face posibila stabilirea grupei sanguine.

Cautarea si descoperirea urmelor de saliva se realizeaza cu mijloace optice si de iluminare

curente, aflate in dotarea truselor criminalistice (lupe, lampi cu radiatii ultraviolete, lanterne). 29
 Ridicarea si transportarea urmelor presupuse a fi de saliva se realizeaza in stare uscata a
obiectului, in conditii de urgenta, pentru a nu fi distruse antigenele.

Interpretarea urmelor de saliva poate oferi informatii cu privire la modalitatea de formare a urmei,
mediul profesional din care provine persoana, starea de sanatate, unele deprinderi sau vicii, numarul de
persoane care au creat urmele, eventual timpul petrecut la locul cercetat.

Expertiza urmelor de saliva poate raspunde la aceleasi intrebari ca si cea a urmelor de sange.

2.Cercetarea urmelor seminale aceste urme se intalnesc in cazul savarsirii unor infractiuni cu un
grad de periculozitate deosebit si in cazul infractiunilor privitoare la viata sexuala, putand face dovada
savarsirii infractiunii, prin relevarea mobilului si naturii faptei penale.

Cautarea urmelor seminale are in vedere faptul ca acestea prezinta un contur neregulat, o culoare
gri-albicioasa si sunt aspre la pipait, se formeaza pe suporturi absorbante, de tipul tesaturilor din fibre
naturale, iar pe tesaturi sintetice, urmele seminale au un aspect de crusta solzoasa si lucioasa.

Se examineaza orificiile naturale de catre cadre medicale, lenjeria de corp si de pat,

imbracamintea, precum si orice alte obiecte.

Sunt relativ usor de descoperit datorita fluorescentei lor relativ specifice, de natura albastruie, sub
actiunea radiatiilor ultraviolete.

Ridicarea urmelor seminale se realizeaza prin ridicarea intregului obiect purtator de urme sau se
taie portiunea cuprinzand pata, fara a se indoi; revelarea urmelor seminale pe piele se face prin umezirea
cu apa distilata a petei si transferarea pe o hartie de filtru, in laborator, de catre un cadru de specialitate.

Urmele seminale se transporta in stare uscata, la adapost de caldura si de lumina soarelui. 30

 Intrepretarea la fata locului a urmelor seminale ofera informatii cu privire la natura, mobilul si modul
de savarsire a faptei, anumite deprinderi, aberatii sexuale sau stari psihopatologice ale autorului.

Expertiza urmelor seminale este destinata stabilirii faptului daca urma este de sperma sau nu ,
daca este de origine umana sau animala, caracterului de secretor sau nu, grupa sanguina, vechimea
petei, substante straine prezente in urma, eventual boli venerice.

Reactii de probabilitate-reactii cristalografice Florence si Barberio, reactii cromatografice si

spectrografice,etc.

-spermatozoizii pot supravietui intravaginal aproximativ 48 de ore la o femeie in viata, respectiv

pana la 19 zile in cazul unor cadavre inghetate; 31
 -Curs 3-

Investigaarea si identificarea biocriminalistica pe baza profilului ADN.

Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (ADN) a condus la intelegerea conceptului de ereditate si

ulterior, la identificare, prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de ADN le are in
componenta, intrucat prezinta o structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale
organismelor.

-singurele celule din corpul uman fara nucleu sunt globulele rosii din sange (hematii);

Clasificarea probelor biologice:

-probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN : sange, lichid seminal, saliva;

-probe cu potential in definirea profilului ADN :fluidul vaginal, secretiile nazale, parul, bucati de
carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase;

-probe cu potential in analizele ADN mitocondrial-orice proba.

Cercetarea la fata locului a urmelor apte sa serveasca la identificari genetice parcurge aceleasi
etape ca la urmele biologice-descoperire, fixare fotografica si ridicare, cu evitarea contaminarii probelor.

Efectuarea expertizei ADN:

a.Analiza prin metoda enzimei de restrictie presupune existenta unei cantitati suficiente de ADN,
cantitate ce este supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor detergenti si enzime cu mare specificitate
(proteinaza K).

A doua etapa o reprezinta decuparea ADN-ului cu ajutorul unor enzime de restrictie, in fragmente
de marimi diferite. 32
 -electroforeza=fragmentele decupate sunt triate dupa lungime cu ajutorul unui gel de agaroza;

-transfer Southern=transferarea fragmentelor de pe gel pe o membrana de nailon si ruperea

puntilor de hidrogen dintre bazele complementare;

-hibridarea=reunirea ADN-ului;

-autoradiografia membranei-ultima etapa, astfel incat vizualizarea fragmentelor ADN se realizeaza

sub forma unor benzi intunecate.

b.Analiza prin metoda reactiei in lant a polimerazei (PCR).

-amplificarea in vitro a secventelor ADN prin cicluri de denaturare ADN, fixarea primerilor si
extinderea cu polimeraza ADN.

-avantajul acestei metode: se poate folosi o singura molecula de ADN, este rapida si simpla.

VII.Cercetarea firului de par.

Componentele firului de par sunt: tija(tulpina) si radacina.

Firul de par este format din trei straturi: cuticula (aflata la exteriorul firului), cortexul (contine
pigmentii parului), medulara (canalul medular).

Descoperirea firului de par se realizeaza cu ajutorul unor lupe si surse de lumina puternice.

Se cerceteaza imbracamintea, lenjeria si corpul persoanei, obiecte de igiena personala.

Ridicarea firelor de par are in vedere mentinerea intacta a firului, evitarea amestecarii lui cu alte fire
de par.Se introduc in eprubete sau plicuri separate, preferabil din celofan, facandu-se mentiuni clare si
exacte cu privire la locul si modalitatea de descoperire. 33
 Recoltarea firelor de par de la persoanele suspecte in vederea obtinerii modelelor de comparatie
se poate face prin smulgere, pieptanare sau taiere (radacina trebuie recoltata).

Expertiza criminalistica a urmelor de natura piloasa poate raspunde la intrebari legate de natura si
originea umana sau animala a firului de par; zona corpului din care provine; modul de detasare a firelor de
par; sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei; eventuale boli si natura depunerilor de pe suprafata
firului de par; identificarea persoanei pe baza profilului ADN.

A.Identificarea persoanelor dupa semnalmentelor exterioare.

Fundamentul stiintific al acestei individualizari il constituie individualitatea si relativa stabilitate a

caracteristicilor somatice ale fiecarui individ adult.

1.Metoda portretului vorbit serveste la identificarea persoanelor, pe baza descrierii

semnalmentelor exterioare ale acestora, de catre o alta persoana.

-sunt vizate formele statice si formele dinamice, iar aprecierea formei si dimensiunilor acestora se
face dupa un sistem cuprinzand trei gradatii: mare, mijlociu si mic;

-descrierea semnalmentelor are in vedere caracteristicile intregului corp, accentul fiind pus pe
caracteristicile anatomice ale fetei, in descriere fiind vizate volumul, forma, pozitia si culoarea partilor
observate, fiecare element fiind apreciat in raport cu alte elemente anatomice care alcatuiesc ansamblul
descris; 34
 a) descrierea formelor statice-elemente privind talia, constitutia fizica sau aspectul general al
persoanei, forma capului si a fetei, eventualele infirmitati.

b) descrierea formelor dinamice (functionale) se refera la tinuta corpului, felul mersului, mimica,
privire, diferitele forme de manifestare.

-reusita unei identificari pe baza semnalmentelor exterioare depinde de modul in care sunt
ascultati martorii si de cum sunt interpretate declaratiile lor (declaratii precise, obiective, referitoare la
infatisarea infractorului);

2.Metode tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele exterioare.

a.Portretul schitat (schita de portret) consta in schitarea unui portret dupa descrierea martorului
sau a victimei, de catre un desenator cu calitati platice foarte bune.

Posibilitatile reduse de descriere de catre martor (determinate de gradul de instruire si inteligenta,

de varsta, profesiune) pot fi inlaturate prin aceasta metoda;

b.Fotorobotul este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale
preluate din fotografii ale semnalmentelor unor persoane diferite, executate in conditii similare de
incadrare si marime, astfel incat cele trei zone ale fetei (frontala, nazala si bucala) sa se suprapuna
perfect, iar in final imaginea obtinuta se retuseaza si apoi se refotografiaza. 35
 c.Identi-kit-ul sau Photo-identi-kit-ul reprezinta o meoda tehnica care presupune punerea la
dispozitia martorului sau victimei a unui album ce contine zeci de variante ale elementelor faciale, iar
fiecare element facial din album este reprodus separat pe o pelicula transparenta purtand acelasi numar
de cod; persoana care alcatuieste portretul robot alege din album o anumita varianta caracteristica fiecarul
element facial, dupa care se scot peliculele corespondente acesteia, dupa care sunt asezate prin
suprapunere, pe un suport special, cu geam mat, iluminat de jos astfel incat se obtine o compozitie grafica
avand o forma alcatuita din cifrele de cod ale fiecarui element facial, necesara pentru transmiterea catre
unitatile de politie; acest portret poate fi retusat in varianta finala, inclusiv completat cu accesorii aflate in
trusa dispozitivului (mustata, barba , ochelari, palarii).

d.Mimicompozitorul (MIMIC)-dispozitivul are forma unei cutii prevazute cu un ecran, iar pe ecran
sunt proiectate succesiv elemente faciale inregistrate pe 6 filme de 36 de mm, iar dupa compunerea
imaginii pe ecran, aceasta poate fi fotografiata rapid cu un aparat Polaroid.

e.Sintetizorul fotografic-are la baza realizarea unui montaj cu ajutorul a patru dispozitive ce

proiecteaza pe un ecran cate o zona a fetei; variantele de elemente faciale sunt selectionate din fotografii
obisnuite, ceea ce confera compozitiei un grad sporit de autenticitate.

f.Portretul robot computerizat prezinta avantajul exploatarii mai eficiente a datelor furnizate de
catre martor si in utilizarea altor date, stocate in fisierele criminalistice (memoria calculatorului) privitoare la
persoane care au savarsit infractiuni ori care sunt suspecte, disparute sau date in urmarire. 36
 - are ca punct de plecare informatiile furnizate de catre martor sau victima privitoare la elementele
faciale caracteristice ale autorului unei infractiuni.

B.Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute.

1.Metoda supraproiectiei consta in proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut

peste imaginea fotografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul.

-este necesara o fotografie realizata in conditii cat mai apropiate de fotografia semnalmentelor, in
lipsa acesteia putandu-se apela si la fotografii existente la serviciile de evidenta a populatiei, ori la cele
executate ocazional;

- se utilizeaza o aparatura speciala ce permite pozitionarea craniului sub aceleasi unghiuri in care
se afla capul persoanei disparute din fotografia ocazionala;

- cele doua imaginii sunt suprapuse pe un ecran, in vederea stabilirii coincidentei sau
necoincidentei elementelor anatomice si antropometrice, apreciate ca puncte de reper, iar rezultatul este
fixat prin fotografiere (se mai utilizeaza si suprapunerea electronica a imaginilor).

2.Reconstituirea fizionomiei dupa craniu-Gherasimov-Riscutia consta in reconstituirea

plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific.

3.Identificarea dupa resturile osoase prin intermediul expertizei urmelor osteologice poate
determina daca urmele sunt sau nu de natura 37
 umana, daca ne aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele provin de la mai multe
persoane, varsta, sex, talie, eventualele boli de care a suferit persoana in timpul vietii.

4.Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice este foarte utila in cazul
catastrofelor, incendiilor, exploziilor, accidentelor; se pot afla informatii cu privire la varsta, sex - pe baza
lucrarilor dentare.

5.Identificarea prin expertiza fotografiei de portret consta in compararea unei fotografii cat mai
recente a persoanei disparute cu fotografia semnalmentelor cadavrului, iar compararea se poate realiza
prin confruntare, juxtapunere, masurarea valorilor unghiulare, folosirea caroiajului.

C.Identificarea persoanelor dupa voce si vorbire.

Fundamentul stiintific al identificarii sau stabilirii autenticitatii unei inregistrari este dat de
individualitatea vocii si vorbirii, determinate de diverse particularitati anatomice si fiziologice, ce permite
individualizarea neta a unei persoane de o alta persoana, pe baza unor caracteristici.

Particularitatile care determina individualitatea vocii fiecarei persoane sunt date de particularitati
de constructie ale aparatului fonorespirator, particularitatile functiei fonatorii (timbru, frecventa,
intensitate), particularitati determinate de modificari ale aparatului fonorespirator.

Expertiza criminalistica a voci si vorbirii poate raspunde daca inregistrarea audio sau video este
autentica, identificarea persoanei vorbitorului, stablirea eventualei deghizari a vocii si vorbirii. 38
 De asemenea, se pot determina incercarile de falsificare a benzii, daca se obtin modele de
comparatie de calitate.

Elemente de balistica judiciara.

A.Urmele formate de arma pe cartus.

1.Urmele de pe tub se formeaza in trei etape succesive datorita actiunii percutorului, peretelui
frontal al inchizatorului, ghearei extractoare, pragului aruncator (ejector) si peretii camerei de detonare.

a.In momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului,
prin impingerea cartusului in camera de detonare; se pot crea urme datorita marginii incarcatorului sau
datorate eventualelor neregularitati ale reliefului camerei de detonare;

- se mai formeaza urme datorita ghearei extractoare care prinde rozeta sau gulerul tubului, in
vederea extragerii sale;

b.in momentul tragerii sau al declansarii focului, apar urmele percutorului si ale peretelui frontal
al inchizatorului, ce se formeaza pe fundul cartusului; din cauza dilatarii cartusului sub presiunea gazelor,
pe peretii tubului se imprima si microrelieful peretilor camerei de detonare;

c.in momentul extragerii tubului se imprima pe rigola sau pe marginea anterioara a rozetei,
urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului, urmele pragului aruncator (ejector); pe peretii tubului
este posibila formarea de urme ale marginilor ferestruicii inchizatorului. 39
 -aceste urme permit sa se stabileasca tipul armei cu care s-a tras;

2.Urmele de pe glont au prin excelenta un caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei

interioare a tevii ghintuite;

- la armele cu teava ghintuita raman sub forma de striatii, urme ale plinurilor, ale flancurilor
ghintuite, precum si ale spatiilor dintre ghinturi;

- in situatia in care glontul are un calibru mai mare decat al armei cu care s-a tras, apar deformari
ale glontului (alungire, daca calibrul este mai mare decat al armei, sau urmele se formeaza spre partea
ascutita a glontului, atunci cand calibrul este mai mic).

B.Urmele de impuscare-se inteleg urmele specifice formate pe proiectil, urme denumite si factori
primari sau urme principale ale tragerii, existand si urme secundare (factori suplimentari) ale tragerii de la
o anumita distanta.

1.a.urmele de perforare a obiectelor cu o anumita grosime le sunt specifice trei elemente: orificiul de
intrare, canalul si orificiul de iesire.

- pe baza acestora se stabileste directia de tragere, traiectoria glontului, distanta de la care s-a
tras, forta cinetica, unghiul sub care a lovit tinta, etc;

- pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut, diametrul sau fiind
apropiat de cel al proiectilului, marginile orificiului fiind indreptate usor spre interior;

- orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut;

- canalul de perforare nu prezinta in toate cazurile o forma rectilinie, putand exista devieri ale
proiectilului de catre oase, ceea ce 40
 determina ruperea acestuia in mai multe fragmente-mai multe orificii de iesire;

- pe imbracaminte sau pe alte obiecte confectionate din material textil, orificiul de intrare este mai
mic decat cel de iesire, existand si un transport de fibre spre interior;

- orificiile de iesire prezinta deseori rupturi in cruce, asemanatoare rupturilor provocate de gaze;

- se studiaza strat dupa strat (palton, haina, camasa, maieu);

- exista posibilitatea formarii mai multor orificii, din cauza cutelor formate de imbracaminte;

- in cazul urmelor formate in obiecte lipsite de plasticitate fragile (caramida, piatra, beton) orificiul de
intrare este mai mare decat diametrul proiectilului, intrucat exista o rupere sau o sfaramare;

- la obiectele din lemn diametrul orificiilor corespunde, in mare, cu cel al proiectilului, iar sensul
fibrelor indica directia de perforare;

- la geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza mare in directia de inaintare a
proiectilului, iar orificiul de intrare este mai mic decat orificiul de iesire;

- in tabliile metalice marginile orificiilor formate sunt indreptate in directia de inaintare a proiectilului;

b.urmele de patrundere sau canalele oarbe, prezinta un orificiu de intrare si un canal infundat,
mai mare sau mai mic, raportat la densitatea si grosimea materialului in care a patruns glontul;

c.urmele de ricosare constau in adancituri sau zgaraieturi, in functie de unghiul de lovire si de

natura obstacolului (pamant, caramida, lemn, suprafete metalice) aflat pe traiectoria glontului; 41
 - ricosarea determina o modificare a traiectoriri glontului, concomitent cu o reducere a fortei sale
cinetice, iar la patrunderea in corpul uman poate produce orificii sau leziuni atipice;

2.urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, putand fi impartite
in doua mari categorii:

a.urme secundare formate indiferent de distanta de tragere:

- inelul de frecare sau de stergere, creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare, a unor
particule de unsoare, praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pe suprafata proiectilului;

- inelul de metalizare consta din depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata

proiectilului, in momentul perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate (oase plate);

b.urme secundare formate la tragerea cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta:

- rupturile provocate de gaze apar la tragerile efectuate la distante mai mici de 10 cm, in functie
de tipul armei sau al munitiei, si capata o forma stelara, prin patrunderea gazelor in orificiu si ruperea
marginilor sale, ca rezultat al expansiunii lor rapide;

- urmele gurii tevii se formeaza prin lipirea acesteia de corp, avand un aspect apropiat de cel al
inelului de contuzie;

- arsurile provocate de gazele incinse si de flacara de la gura tevii, se intalnesc mai ales la
tragerile cu arme automate; 42
 - urmele de funingine sunt rezultate din combustia incarcaturii de pulbere, depinzand de calitatea
substantei explozive si de distanta de tragere;

- tatuajul este consecinta patrunderii in piele a resturilor de pulbere neagra sau arsa incomplet,
intrucat au o forta relativ mare, perforand imbracamintea si imprimandu-se in derma;

- urmele de unsoare apar sub forma de stropi depusi in jurul orificiului de intrare, mai ales la
primele focuri.

C.Expertiza balistica criminalistica a armelor de foc si a urmelor acestora.

1.Examinarea tehnica generala a armelor de foc reprezinta prima etapa a cercetarilor

criminalistice de laborator la care este supusa o arma de foc.

a.Determinarea tipului, modelului si calibrului armei rezulta din simpla studiere a inscriptiilor
existente pe piesele armei;

-cand lipsesc aceste inscriptii, se studiaza caracteristicile de constructie ale armei, cum ar fi
greutatea, lungimea tevii, lungimea totala a armei, sistemele de functionare, de blocare, de montare a
mecanismelor de tragere, fiind confruntate cu tabele, cataloage sau fisiere in care sunt inregistrate
caracteristicile armelor;

-cand arma nu este gasita, este posibila stabilirea tipului, modelului sau calibrului pe baza datelor
desprinse din examinarea tuburilor si proiectilelor;

b.stabilirea starii de functionare a unei arme este importanta pentru a se determina daca o arma se
putea declansa accidental, fara 43
 apasarea tragaciului si daca o arma deteriorata, cu piese lipsa, putea fi folosita pentru tragere;

- se determina starea tehnica a armei si modul de functionare a pieselor componente, fiind studiata
fiecare piesa in parte, intrucat intereseaza gradul sau de degradare, de uzura, care pot constitui
principalele cauze ale declansarii accidentale;

- se cerceteaza daca piesele armei sunt originale sau improvizate;

- cercetarea in radiatii de tip gamma = examinare defectoscopica;

c.examinarea munitiei pentru a se stabili tipul, modelul si anul de fabricatie al cartuselor, pe baza
caracteristicilor, a inscriptiilor fabricii producatoare, existente pe rozeta tubului;

- se stabileste starea lor tehnica, daca incarcatura coincide cu cea originala, care este gradul sau
de conservare.

2.Expertiza urmelor formate de armele de foc.

a.Expertiza urmelor principale ale tragerii consta in examinarea orificiilor de intrare si de iesire,
a canalelor formate atat pe corpul uman, cat si pe obiectele cu care glontul a venit in contact, precum si
urmele de ricosare.

- se stabileste daca orificiile sunt consecinta unei arme de foc, daca au fost formate de acelasi tip
de gloante, daca au fost trase de una sau mai multe arme, dintr-o singura directie sau din directii diferite si
daca distanta de tragere a ramas neschimbata;

b.Expertiza urmelor secundare ale tragerii se cerceteaza in vederea descoperirii urmelor

factorilor suplimentari, cat si a urmelor specifice de tragere formate pe mana persoanei care s-a folosit de
arma. 44
 -se realizeaza o examinare preliminara a obiectului presupus purtator de urme suplimentare ale
tragerii prin intermediul microscopului optic (rezultatele nu sunt concludente);

- se utilizeaza examinari chimice pentru identificarea nitratilor si nitritilor cu ajutorul reactivilor

speciali pe baza de brucina, examinari spectrale (microanaliza spectrala si spectrofotometria de absorbtie
atomica), examinarea in radiatii infrarosii;

- metodele de certitudine sunt microscopia electronica cu baleiaj (MEB) conjugate cu microscopia

spectrala in radiatii roentgen, efectuata cu microscopia electronica de radiatii cu dispersie de energie
(EDX) si microspectrofotometria in radiatii infrarosii efectuata cu aparate de tip Nanospec.

3.Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe tubul cartusului reprezinta
scopul final al expetizei balistice.

- se realizeaza o examinare comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite in corpul victimei sau

la fata locului cu gloantele trase experimental;

- in prima faza are loc determinarea grupului sau categoria careia apartine arma, in a doua faza are
loc identificarea propriu zisa;

-se analizeaza numarul golurilor si plinurilor ghinturilor, latimea acestora, unghiul si sensul de
rasucire, calibrul;

- se efectueaza trageri experimentale in captatoare de proiectile;

- se realizeaza o examinare la microscopul comparator pentru observarea continuitatii sau

discontinuitatii liniare a striatiilor formate pe glont de particularitatile microreliefului tevii;

- captarea tuburilor de comparatie se realizeaza prin montarea unor saculete sau sertarase prinse
in dreptul ferestrei carcasei inchizatorului; 45
 -Curs 4-

Cercetarea criminalistica a falsului in inscrisuri, a scrisului de mana si a altor categorii de

falsuri.

A.Manipularea inscrisurilor.Refacerea si reconstituirea inscrisurilor deterioarate sau

distruse.

1.Manipularea inscrisurilor-reguli generale:

a.inscrisurile presupuse purtatoare de urme de maini sunt prinse de colturi cu o penseta, o clema
sau cu mana inmanusata;

b.inscrisurile trebuie protejate de actiunea factorilor care le-ar putea altera-umezeala, caldura,
lumina puternica;

c.pe inscrisuri nu se fac nici un fel de sublinieri, de mentiuni sau precizari referitoare la continutul si
aspectele care trebuiesc examinate de catre expert;

d.inscrisurile nu se capseaza, nu se cos la dosar si nu se pliaza (numai in limita urmelor de indoire

deja existente, atunci cand este absolut necesar);

e.inscrisurile se introduc in plicuri sau mape speciale, din material plastic transparent;

f.metodele de cercetare cu caracter distructiv, se aplica doar de catre expertul criminalist, dupa o
examinare prealabila, dupa fixarea fotografica, cu aprobarea organului judiciar care a dispus expertiza.

2.Refacerea si reconstituirea inscrisurilor 46

 a.Refacerea inscrisurilor rupte sau taiate incepe de la colturile si marginile actului,
continandu-se cu celelalte fragmente, pe baza formei marginilor acestora, a directiei randurilor, a urmelor
de pliere, a continutului ori a altor elemente grafice care permit stabilirea locului, a succesiunii
fragmentelor de hartie;

-fragmentele de hartie se fixeaza intre doua placi de sticla sau doua coperte de plastic transparent,
care se lipesc pe margini cu o banda adeziva.

b.Refacerea documetelor arse se procedeaza la stingerea acestuia intr-un mod care sa nu

accentueze starea lui de degradare-se opreste alimentarea lui cu combustibil si cu oxigen, prin acoperirea
lui cu un vas sau obiect mai mare.

- se ridica pe baza unui curent de aer, cu un evantai, dupa ce in prealabil a fost intarit prin
pulverizare atenta, cu o solutie de serlac sau un lac fixativ;

- transportul se realizeaza in cutii de carton, cu vata;

- examinarea in laborator se realizeaza dupa ce se asigura elasticitatea hartiei prin pulverizarea cu

vapori de apa si ulei de ricin;

- revelarea scrisului se realizeaza prin fotografierea separatoare de culori, prin folosirea radiatiilor
ultraviolete si al radiatiilor infrarosii.

c.Refacerea inscrisurilor supuse la actiunea apei se realizeaza in functie de calitatea hartiei si

cernelii cu care s-a scris, timpul cat inscrisul a stat in apa, vechimea generala a actului, compozitia apei,
gradul sau de poluare, aciditatea; 47
 -rezistenta hartiei si cernelii la actiunea apei este in functie de gradul de solubilitate al acestora, de
compozitia apei, viteza de curgere;

-cea mai rezistenta cerneala este cea ferogalica;

-pentru refacere se dezlipesc foile de hartie si se usuca separat, la o temperatura constanta, nu

prea mare, ferite de lumina soarelui, iar dupa aceea inscrisul este indreptat prin presare si fixat intre doua
placi de sticla;

- revelarea scrisului se face prin fotografia de contrast ori separatoare de culori, prin amplificare
electronica, fotografiere in radiatii invizibile (infrarosii, ultraviolete, roentgen).

B.Identificarea persoanei dupa scris pe baza expertizei grafoscopice.

1.Problematica generala a expertizei grafoscopice (grafica) vizeaza urmatoarele obiective:

verificarea autenticitatii unui text sau a semnaturilor de pe un inscris, identificarea autorului unui text
anonim cu continut calomnios sau in scop de santaj, descoperirea unui fals prin imitarea sau deghizarea
scrisului;

- identificarea presupune un examen comparativ intre scrisul in litigiu si scrisul apartinand cu

certitudine persoanei suspecte;

2.Obtinerea modelelor sau pieselor de comparatie:

- modele de comparatie libere-autobiografiile, diverse insemnari, cereri, scrisori, declaratii;

- trebuie sa fie in numar suficient, sa se apropie ca forma si continut de inscrisul in litigiu, sa fie
redactate intr-o perioada apropiata de data 48
 examinarii si scrise cu un instrument scriptural asemanator celui folosit la scrisul expertizat;

- modele de comparatie experimentale constau in probele de scris luate la solicitarea organului

judiciar si numai in fata acestuia, prin scriere libera sau prin dictare.

3.Efectuarea expertizei grafoscopice

a.Cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului expertizei, stabilirii calitatii

si cantitatii modelelor de comparatie, urmata de analiza separata a scrisului in litigiu si a celor de referinta.

b.Examinarea comparativa conduce la stabilirea asemanarilor sau dupa caz, a deosebirilor dintre
scrisul in litigiu si cel de comparatie;

-rezultatul unei expertize grafice reprezinta rodul unei examinari calitative a caracteristicilor cu
valoare de identificare, prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea
persoanei, fie la o concluzie de probabilitate.

Cercetarea criminalistica a falsului in inscrisuri, a scrisului de mana si a altor categorii de

falsuri.

A.Stabilirea autenticitatii si vechimii inscrisurilor.

1.Stabilirea autenticitatii unui inscris sau a unui document-de identitate, legitimatii de serviciu,
permise de acces in diverse locuri sau de exercitare a anumitor profesii, a actelor de stare civila,
adeverinte, certificate, documente contabile.

a) Principalele elemente comune avute in vedere la stabilirea autenticitatii: 49

 -indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului scris-trebuie sa fie datat, semnat,
stampilat, inregistrat, eventual numerotat;

-actul trebuie sa se afle in termenul de valabilitate;

- corespondenta intre infatisarea persoanei si fotografia de pe legitimatie sau inscrisul pe care

aceasta si-l atribuie, precum si cu privire la datele referitoare la identitatea persoanei mentionate in act si
buletinul sau alt document cu care aceasta se legitimeaza;

- existenta elementelor de protectie sau de securitate, destinate sa ateste autenticitatea unui

document si sa previna falsificarea sau contrafacerea sa.

b) Principalele masuri de securitate destinate prevenirii sau contrafacerii sunt:

- securitatea hartiei realizata prin modificari ale compozitiei pastei hartiei si prin filigranare
(securitate pasiva) sau prin incorporarea in masa hartiei a unor fibre colorate, pastile fluorescente (de
polietilena metalizata, purtatoare de microimpresiuni sau magnetizate), a unor fire de securitate
(securitate activa); masurile de securitate activa inlocuiesc filigranarea;

-imprimarea de securitate este conceputa in functie de natura imprimarii (tipografica sau

heliogravura) si prin grafica elementelor imprimate (linii, spirale,volute) realizate intr-o forma deosebit de
variata;

- perfectionarea elementelor succesorii de identificare in ceea ce priveste capsarea fotografiilor si

aplicarea stampilelor sau a timbrelor seci; in prezent, se utilizeaza sistemul de laminare intr-o folie de
plastic, sub vid-pasapoarte;

- la efecte bancare se utilizeaza cerneala magnetica;

- expertul acorda atentie starii generale a unui inscris, existenta unor eventuale urme de alterare,
modificare, de inlocuire a fotografiei; 50
 2.Stabilirea vechimii unui inscris.

a) Neconcordanta dintre data pe care se pretinde ca o are documentul si vechimea reala a

documentului-orice anacronism indica falsul;

-forma si continutul textului, caracteristicile de fabricatie ale hartiei si cernelii, gradul lor de
imbatranire-sunt elemente semnificative ale unui document;

-ortografia folosita de autor, denumirea unor strazi, localitati, zone administrative, institutii,
asociatii, societati.

b) Caracteristicile hartiei si a gradului ei de imbatranire- se determina compozitia si modul de

fabricare specifice unei anumite perioade.

c) Examinarea cernelurilor poate oferi posibilitatea stabilirii vechimii inscrisurilor ca urmare a

proceselor fizico-chimice pe care le parcurge.

-gradul de oxidare, conditiile de pastrare a inscrisului (caldura, lumina, umiditate) determina

modificari de nuanta a culorii cernelii (culoarea se stabilizeaza intr-un interval de 1-2 ani);

-gradul de migrare si de patrundere in masa hartiei a componentelor de clor si sulf din

cerneala-dureaza aproximativ 2 ani, migrarea sulfatilor dureaza peste 10 ani;

d) intersectarea trasaturilor de cerneala-situatii normale-trasaturile randului inferior se suprapun

peste cele ale randului superior, iar la intersectarea trasaturilor nu se constata difuzari sau revarsari de
cerneala.

B.Caracteristicile de identificare ale scrisului de mana.

1.Caracteristicile exprimarii in scris-caracteristici ale scrierii-sunt de natura extragrafica si nu

fac parte din categoria elementelor grafice de identificare. 51
 -este necesara examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se vocabularul folosit de autor,
modul in care acesta respecta regulile de ortografie si de punctuatie, claritatea stilului;

-din aceasta analiza se pot desprinde date cu privire la nivelul general de cultura al persoanei,
profesia, varsta si eventual sexul, caracteristici ale personalitatii, posibile dizarmonii psihice.

2.Caracteristicile topografice ale scrisului-vizeaza modul de dispunere, de plasare a unui text

pe o coala de hartie sau pe un alt suport.

-intereseaza marginea lasata de scriptor, marimea alineatelor, distanta dintre randuri, amplasarea
diverselor mentiuni-semnatura, data,etc.

3.Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mana-dominantele

grafice-particularitatile specifice aspectului general al unui scris, formei acestuia.

-sunt elemente valoroase in cazul investigarii falsului prin imitare sau deghizare, intrucat autorul se
concentreaza mai mult asupra modului de constructie a literelor, scapandu-i caracteristicile generale
proprii, care ii divulga identitatea.

a.Gradul de evolutie a scrisului stadiul la care o persoana a ajuns cu deprinderea sau tehnica de
a scrie; aprecierea se realizeaza in functie de nivelul de coordonare a miscarilor, stabilitatea celorlalte
caracteristici generale, de ritmul sau viteza de scriere;

-un scris poate avea un grad de evolutie inferior, mediu sau superior;

-scris superior-grad accentuat de coordonare si viteza mare de executie, uneori mai putin citet;

- persoanele cu un scris inferior nu pot imita persoanele cu un scris superior; 52

 b.Forma scrisului este determinata de gradul de evolutie, de modul de executare a literelor-forme
arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare (colturoase).

c.Dimensiunea scrisului-mare, mijlocie sau mica; scrisuri descrescande numite si gladiolate, sau
crescande numite ingladiolate.

d.Inclinarea scrisului sau a literelor raportate la unghiul pe care il face axa longitudinala a unei litere
cu linia de baza a randurilor-drepte, inclinate spre stanga sau spre dreapta, neregulate.

e.Coeziunea sau continuitatea scrisului reprezinta gradul de legare a literelor intr-un cuvant.

f.Viteza scrisului este determinata de rapiditatea grafica si apreciata dupa simplificarea constructiei
literelor, dupa gradul de legare a acestora, dupa prescurtari.

g.Presiunea scrisului se reflecta in grosimea trasaturilor si mai putin in gradul de imprimare a

acestora in masa hartiei; cu cat se scrie mai rapid, cu atat scade presiunea;

h. Forma liniei de baza a randurilor-orientarea scrisului-dreapta, concava, convexa, serpuitoare

sau franta.

4.Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor

grafice-reflecta modul in fiecare persoana s-a deprins sa execute un anumit semn sau grup de semne
grafice.

-cu cat o persoana se abate mai mult de la modelul caligrafic de constructie a literelor sau cifrelor,
cu atat creste posibilitatea identificarii sale;

-trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical sunt denumite grame, iar
trasaturile orizontale ce unesc doua grame sunt denumite ducte; 53
 -directia miscarii de executare a gramelor este semnificativa-dextrogir sau sinistrogir;
modalitatea de incepere a executiei semnului grafic, finalizarea semnului grafic, legatura dintre grame,
modul de executare a depasantelor, miscarile de scriere in plan vertical.

C.Identificarea persoanei dupa scris pe baza expertizei grafoscopice.

1.Problematica generala a expertizei grafoscopice (grafica) vizeaza urmatoarele obiective:

verificarea autenticitatii unui text sau a semnaturilor de pe un inscris, identificarea autorului unui text
anonim cu continut calomnios sau in scop de santaj, descoperirea unui fals prin imitarea sau deghizarea
scrisului;

- identificarea presupune un examen comparativ intre scrisul in litigiu si scrisul apartinand cu

certitudine persoanei suspecte;

2.Obtinerea modelelor sau pieselor de comparatie:

- modele de comparatie libere-autobiografiile, diverse insemnari, cereri, scrisori, declaratii;

- trebuie sa fie in numar suficient, sa se apropie ca forma si continut de inscrisul in litigiu, sa fie
redactate intr-o perioada apropiata de data examinarii si scrise cu un instrument scriptural asemanator
celui folosit la scrisul expertizat;

- modele de comparatie experimentale constau in probele de scris luate la solicitarea organului

judiciar si numai in fata acestuia, prin scriere libera sau prin dictare.

3.Efectuarea expertizei grafoscopice.

a.Cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului expertizei, stabilirii calitatii

si cantitatii modelelor de comparatie, urmata de analiza separata a scrisului in litigiu si a celor de referinta.
54
 b.Examinarea comparativa conduce la stabilirea asemanarilor sau dupa caz, a deosebirilor dintre
scrisul in litigiu si cel de comparatie;

-rezultatul unei expertize grafice reprezinta rodul unei examinari calitative a caracteristicilor cu
valoare de identificare, prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea
persoanei, fie la o concluzie de probabilitate.

D.Cercetarea criminalistica a falsului material in inscrisuri.

1.Cercetarea falsului prin inlaturare de text-se poate realiza pe cale mecanica, chimica, etc.

-inlaturarea mecanica se realizeaza prin razuirea textului cu un obiect ascutit sau prin radierea sa
cu o guma;

- inlaturarea chimica se realizeaza prin corodarea sau spalarea cu anumite substante chimice a
unui text, in intregime sau numai partial, avand ca rezultat decolorarea sau inlaturarea definitiva a textului;

- acoperirea unui text sau unor semne grafice prin hasurarea ori prin patarea cu diverse substante
de scriere ori de alta natura;

a.Stabilirea locului alterarii este o operatie usor de realizat, uneori, chiar si cu ochiul liber, a
portiunii de inscris alterat;

- inscrisul este examinat optic la stereomicroscop, sub lumina incidenta, fiind pusa in evidenta
scamosarea hartiei, pierderea luciului acesteia, diferente de culoare, alterarea unor trasaturi invecinate
textului sters sau liniaturii hartiei;

-vaporizarea cu iod a inscrisului-locul razuit se coloreaza intr-o nuanta galbuie, datorita retinerii
unei cantitati mari de iod;

-pudrarea hartiei cu grafit-este retinut de suprafata scamosata;

-picatura de benzina-initial ocoleste zona afectata, iar ulterior se revarsa in aceasta; 55

 -radiatiile ultraviolete-fluorescenta hartiei se modifica in zonele alterate;

-se recomanda fixarea fotografica a rezultatului obtinut.

b.Refacerea textului inlaturat se realizeaza in functie de natura materialului de scriere si a

suportului pe care s-a scris, inclusiv de vechimea scrisului si de conditiile in care a fost pastrat.

-revelarea sau refacerea scrisului se realizeaza prin metode fizice si chimice care pot conduce la
modificarea infatisarii inscrisului-folosirea vaporilor de acid sulfo-cianhidric pentru evidentierea textului
scris cu cerneluri pe baza de fier;

-este necesar autorizatia organului judiciar pentru metode cu caracter distructiv, numai dupa o
fotografiere prealabila, in cazul in care celelalte procedee nedistructive nu au condus la un nici un rezultat;

- metodele fizice au la baza radiatiile ultraviolete, infrarosii sau radiatii roentgen;

-metode chimice au la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau
creionului, patrunse in masa hartiei.

c.Refacerea textelor acoperite

- in functie de vechime dintre scrisul acoperit cu substanta intrebuintata la acoperire, precum si de

calitatea sau culoarea acesteia-examinarea inscrisului prin transparenta, intr-o lumina puternica sau se
recurge la fotografia separatoare de culori;

-se utilizeaza radiatiile infrarosii-pot strabate hartia, dar sunt retinute de substante pe baza de
carbon, saruri metalice, acizi;

-radiatii roentgen, metoda difuzocopiativa, comparator video spectral. 56

 2.Cercetarea falsului prin adaugare de text-tipic pentru falsurile partiale, fiind executat prin
simpla modificare a unei litere sau cifre.

-poate fi efectuat de catre persoana care a intocmit initial inscrisul, ori de catre o alta persoana-se
apeleaza la un instrument scriptural asemanator celui folosit initial, precum si la cerneluri asemanatoare;

a.Cercetarea caracteristicilor grafice continuitatea logica a scrisului, distanta dintre randuri si

dintre cuvinte, caracteristicile grafice particulare. Elemente care indica falsul:

-ingramadirea sau prescurtarea nefireasca a cuvintelor din textul in litigiu;

-micsorarea distantei dintre randuri, insotita de reducerea dimensiunii literelor pentru a incapea
intre randuri;

-modificarea sau orientarea diferita a liniei de baza a randurilor, raportata la randurile exterioare;

-modificari determinate de schimbarea suportului pe care a fost asezat inscrisul;

-schimbarea instrumentului scriptural si a conditiilor concrete de scris;

b.Cercetarea materialului de scriere-examinarea fizico-chimica a materialului cu care s-a scris

(cerneala, tus, creion).

c.Studierea modului de intersectare a trasaturilor-regula-trasaturile executate ulterior se

suprapun peste trasaturile executate anterior, iar traseele randurilor inferioare le intersecteaza pe cele
superioare.

3.Cercetarea falsului prin imitarea si prin deghizarea scrisului-imitarea poate fi libera sau
servila.

a.Falsul prin imitare libera se executa in majoritatea cazurilor cu modelul in fata, dar si dupa
memorie. 57
 -o semnatura sau un inscris contrafacut se apropie in linii mari de cele originale, iar imitarea devine
mai usoara in cazul scrisurilor cu grad de evolutie inferior scrisului falsificatorului, precum si in cazul
semnaturilor simplificate;

Indici de plastografiere:

-prezenta propriilor caracteristici ale plastografului, datorita deprinderilor sale grafice speciale si
mai ales, generale;

-ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si de punctuatie, inclusiv a

dispunerii textului in pagina;

-depistarea unor caracteristici de ordin particular-orientarea miscarilor, modul de legare a literelor,

presiunea scrisului, viteza mai scazuta de executie-specifice scrisului autentic-sunt imposibil de redat in
scrierea contrafacuta;

b.Falsul prin imitare servila-se executa prin urmarirea stricta de catre plastograf a modelului
scrierii originale, pe care acesta il are in fata; falsificarea mai poate fi realizata prin copiere directa a
textului sau a semnaturii;

-uniformitatea traseului, intreruperile nefiresti, reluarile, ritmul scazut de executie-indicii de

falsificare;

-lipsa de spontaneitate in executarea gramelor, nesiguranta traseului, intreruperile care nu sunt

specifice scrisului original;

-grosimea uniforma a trasaturilor, precum si presiunea uniforma;

- viteza scazuta de scriere, reluarile sau retusarile de trasee pentru rectificarea formei gramelor.

c.Falsificarea de semnaturi-copierea acesteia prin proiectie, forma identica a semnaturii

contrafacute cu una dintre cele autentice-indicii de falsificare: nesiguranta trasaturilor, intreruperi nefiresti,
grosimea uniforma a traseului, reluari, rectificari; 58
 -la imitarea servila sau la copieri, se descopera contrafacerea, dar este mai dificil de identificat
autorul;

-la semnaturile imitate este indicat sa se obtina probe libere, inclusiv ale propriei semnaturi, care
pot contine caracteristici grafice existente si in semnatura contrafacuta;

- se examineaza caracteristicile grafice, cat si cele ale cernelii si hartiei;

-modalitatea de falsificare prin scanare folosita in falsificari de semnaturi, documente, bancnote;

d.Falsul prin deghizarea scrisului-scrisori anonime cu caracter injurios, calomnios, de

amenintare, sau de santaj.

Principalele procedee de realizare a deghizarii scrisului:

-deformarea sau modificarea unor caracteristici grafice generale sau particulare proprii;

-scrierea cu mana stanga-grafism greoi, necoordonat, colturos;

-scrierea cu majuscule sau cu caractere de tipar;

-persoana care isi deghizeaza scrisul se concentreaza mai mult asupra formei literelor sau cifrelor,
scapand din vedere sensul miscarii, caracteristicile topografice ale scrisului sau modul de executare a
semnelor diacritice si a celor de punctuatie, legarea literelor;

-gradul de concentrare a autorului scade, acesta ajunge aproape de scrisul sau obisnuit; 59
 -Curs 5-

A.Cercetarea la fata locului.

I. Reguli tactice generale ale cercetarii la fata locului.

Principalele elemente tactice sunt:

1.Cercetarea la fata locului trebuie sa se efectueze cu maxima urgenta,imediat dupa ce organul de

urmarire penala a fost sesizat despre savarsirea unei infractiuni.

a.Prin scurgerea timpului, exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei,al disparitiei sau al
degradarii urmelor.

-aceste modificari pot fi determinate de actiunea autorului care cauta sa inlature urmele faptei sale,
dar si de actiunea unor factori neutri-factorii meteorologici, caracterul perisabil al unor urme (biologice),
precum si interventia unor persoane care cauta sa restabileasca ordinea sau sa afle ce s-a intamplat.

b.Prin prezenta imediata a organului de urmarire penala la fata locului se creeaza posibilitatea identificarii
unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea autorului la locul infractiunii.

-urgenta cercetarii la fata locului reprezinta o reflectare a principiului operativitatii aplicat la

intregul proces penal, dar si la activitatile de cercetare criminalistica.

2.Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si detaliat, in conditii de obiectivitate si

constiinciozitate, astfel incat locul faptei sa fie cercetat sub toate aspectele, indiferent de versiunea pe care
echipa de cercetare este tentata sa o atribuie evenimentului investigat.

-este necesar sa se acorde atentie fiecarui detaliu prin cercetarea minutioasa a intregului loc al
faptei, pe doua directii principale: 60
a.descoperirea si cercetarea riguroasa a urmelor, indeosebi a urmelor latente, a celor biologice, a
microurmelor-intrucat acestea, de regula, sunt imposibil de evitat de catre infractor;

-este nevoie de multa pricepere, rabdare din partea persoanelor care efectueaza cercetarea, precum si o
tehnologie adecvata, moderna, de prelevare a acestui tip de urme.

b.clarificarea imprejurarilor negative, respectiv a neconcordantelor dintre starea locului faptei si fapta sau
imprejurarile ca atare, intrucat reprezinta incercari de simulare sau disimulare a unor fapte penale.

3.Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata locului-conducerea eficienta reprezinta o

conditie esentiala pentru realizarea sarcinilor:

a.Cercetarea in echipa presupune, in primul rand, o conducere unica, iar echipa este formata din procuror,
ofiteri si agenti de politie din formatiunile de criminalistica si judiciar, precum si din medic legist;

-conducerea echipei este asigurata de catre procuror care trebuie sa fie informat permanent cu privire la
toate datele obtinute, procuror care trebuie sa asigure conlucrarea, fara rezerve, pe toate planurile, intre
membrii echipei de cercetare;

b.Organizarea activitatii, privita sub un dublu aspect:

- fiecare membru al echipei va avea de indeplinit sarcini concrete si precise, potrivit atributiilor sale in
cadrul echipei, sarcini care trebuiesc rezolvate integral si cat mai operativ posibil;

-organizarea activitatiilor de investigare trebuie sa se faca intr-o ordine bine stabilita si o succesiune
fireasca:

- orientarea in zona in care se afla situat locul faptei;

- determinarea si examinarea in ansamblu a locului faptei; 61

- cautarea, descoperirea si ridicarea urmelor sau probelor materiale;

- fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului;

-succesiunea activitatilor trebuie privita intr-un sens dinamic, deoarece intre activitatile mentionate nu
poate fi vorba de o delimitare categorica, ci de o intrepatrundere.

c.Luarea unor masuri de ordine la fata locului, care trebuie respectate de catre toti membrii echipei si chiar
de catre superiorii acestora.

d.Evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite.

-reprezentantii mass-media pot sa asiste, dar in afara perimetrului locului savarsirii infractiunii.

4.Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii.

- art.192, art.195 C.p.p.- dupa efectuarea cercetarii la fata locului se incheie un proces verbal care
constituie principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de catre organul judiciar;

- este descrisa amanuntit si cu precizie situatia locului faptei, a urmelor descoperite, a obiectelor
examinate si a celor ridicate in vederea cercetarii, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba;

- mentiunile din cadrul procesului verbal reflecta caracterul obiectiv si complet al cercetarii, folosindu-se
formulari clare, precise, concise, din care sa rezulte ca nu a fost omis nici un amanunt, nici un element util
stabilirii adevarului, cu evitarea expresiilor ambigue sau echivoce, de natura sa conduca la confuzii sau
alte interpretari-se foloseste o terminologie clara si riguroasa;

- consemnarile se vor limita strict la constatarile facute direct de catre organul de urmarire penala, iar nu la
aspectele inexistente la acel moment-nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in
momentul 62
cercetarii, chiar daca martorii oculari indica cu certitudine schimbarea pozitiei unor obiecte, a cadavrului;

-modalitati tehnice de fixare: executarea de schite, fotografii, inregistrari pe banda video magnetica pentru
a se asigura o evidenta probatorie si sa confere un plus de obiectivitate cercetarii la fata locului.

II.Reguli tactice specifice cercetarii propriu zise la fata locului.

1.Primele masuri luate de organul judiciar competent sa efectueze cercetarea.

a.luarea masurilor vizand salvarea victimelor, inlaturarea pericolelor si conservarea urmelor;

b.examinarea rapida a locului faptei, delimitarea sa exacta si intarirea masurilor de paza;

c.indepartarea tuturor persoanelor inutile si retinerea celor care au facut sesizarea, a martorilor, a
persoanelor suspecte, precum si a celor care pot fi martori asistenti;

-martorii nu trebuie sa comunice intre ei, pentru a nu se influenta reciproc;

- persoanele suspecte stau separat, sub paza;

d.stabilirea precisa a sarcinilor ce revin fiecarui membru al echipei si indicarea ordinii in care vor fi
indeplinite activitatile de cercetare;

e.obtinerea primelor informatii cu privire la fapta, la locul in care a fost savarsita, la persoanele implicate in
savarsirea infractiunii, identitatea celor retinuti la fata locului;

f.limitarea numarului de persoane care patrund in zona cercetata la strictul necesar-seful echipei, medicul
legist,etc. 63
g.prevenirea oricarei modificari in starea sau pozitia lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor-curatarea
incaltamintei de noroi, praf, resturi vegetale; se va interzice fumatul si aducerea de obiecte ce nu servesc
operatiilor de cercetare.

h.fixarea cailor de acces si de deplasare a membrilor echipei in perimetrul locului faptei, precum si locul
unde urmeaza sa fie depozitate mijloacele materiale de proba descoperite, a obiectelor ce urmeaza sa fie
ridicate si transportate la laboratoarele de specialitate.

i.purtarea echipamentului de protectie-costum, manusi, masca-pentru protejarea urmelor si prevenirea

contaminarii acestora, mai ales in cazul urmelor biologice;

j.interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discutiilor privind natura faptei, imprejurarile in care a fost
savarsita, starea urmelor, pentru a nu influenta desfasurarea cercetarii, cat si martorii prezenti la fata
locului.

2.Cercetarea in faza statica-se procedeaza la o examinare atenta a locului faptei, atat in ansamblul sau,
cat si pe zonele mai importante, fara a se aduce nici o modificare acestuia.

-cercetarea poate incepe de la centru si continua spre marginea locului faptei sau de la obiectul principal
(corpul victimei, focarul unui incendiu);

- in locurile inchise, cercetarea se poate desfasura de-a lungul peretilor incaperii, iar in locurile deschise,
pe portiuni de teren bine delimitate de la centru spre margine sau invers;

- se poate efectua cercetarea tinandu-se seama de drumul presupus a fi fost urmat de autorul infractiunii;

a.stabilirea starii si pozitiei mijloacelor materiale de proba, a urmelor vizibile, a urmelor materie-asa cum
au fost descoperite de catre echipa de cercetare;

b.masurarea distantei dintre obiectele principale, dintre acestea si urme sau locuri de acces, pentru
clarificarea unor imprejurari ale cauzei; 64
c.executarea de fotografii de orientare, schita si fotografii ale obiectelor principale, precum si fixarea prin
inregistrare videomagnetica;

d.determinarea eventualelor modificari survenite anterior sosirii echipei de cercetare-cu ajutorul unui
martor care cunoste bine locul faptei sau care a asistat la producerea evenimentului.

-organul judiciar are obligatia sa fixeze imaginea exacta a intregului tablou al faptei, prin stabilirea starii si
pozitiei usilor si a ferestrelor, a mobilierului, a aparatelor si instalatiilor (casnice si industriale), a celor mai
diverse obiecte,a urmelor.

-in aceasta etapa pot fi obtinute date importante cu privire la natura faptei, la timpul si imprejurarile in care
a fost savarsita, si chiar la suspect (modul cum a fost primit si cum s-a patruns in incapere-ca o cunostiinta
sau ca o persoana intima);

- se poate stabili daca autorul faptei era familiarizat cu locul faptei, daca a actionat singur sau impreuna cu
alte persoane;

3.Cercetarea in faza dinamica-este cea mai complexa si mai laborioasa etapa a cercetarii la fata locului,
intrucat presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea integrala
a mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice aflate la dispozitia lor.

a.Examinarea amanuntita a corpului victimelor, a fiecarui obiect presupus purtator de urme sau care a
servit la savarsirea infractiunii, fiind permisa atingerea sau schimbarea pozitiei lor;

- descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii, potrivit tipului si naturii acestora (urme de maini, de
picioare, urme biologice, microurme).

b.Executarea fotografiilor si inregistrarilor video de detaliu, a masuratorilor fotografice bidimensionale,

schita locului faptei, redactarea procesului verbal. 65
- se realizeaza investigatii pentru obtinerea unor date complete in legatura cu victima-preocupari, cerc de
relatii, rude, in legatura cu locul in care s-a savarsit infractiunea.

c.Se iau primele declaratii martorilor si victimei daca mai este la fata locului, inclusiv persoanelor suspecte,
in mod separat, fara a se face aprecieri din partea organului judiciar, fara a se influenta persoanele
ascultate intr-un anumit mod.

d.Clarificarea imprejurarilor negative determinate de neconcordanta dintre situatia de fapt si evenimentul

presupus ca s-ar fi produs, de absenta unor urme sau obiecte care, in mod normal, ar fi trebuit sa existe la
fata locului.

- examinarea amanuntita a fiecarei portiuni de teren, a fiecarui obiect, chiar daca in aparenta nu are nicio
legatura cu fapta cercetata;

B.Constatarile si expertizele criminalistice

I.Reguli tactice aplicate in dispunerea constatarilor si a expertizelor criminalistice.

1.Oportunitatea expertizei-trebuie sa se aprecieze daca si in ce masura o expertiza este utila, astfel incat
nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutionarii cazului.

- nu trebuie sa vizeze aspecte neconcludente sau probleme deja clarificate prin alte mijloace de proba sau
chiar prin alte expertize ale caror concluzii au fost acceptate de parti;

- oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, deoarece o dispunere

prematura poate avea consecinte negative asupra solutionarii cauzei.

2.Stabilirea corecta a obiectului expertizei. 66

- obiectul expertizei judiciare consta in fapte sau imprejurari ce reclama cunostiintele unui expert, iar nu
probleme de drept.

3.Formularea clara a intrebarilor adresate expertului.

- intrebarile circumstantiaza direct obiectul expertizei astfel incat trebuie sa fie formulate cu claritate,
concis si precis, evitandu-se exprimarile generale, echivoce, confuze, gresite;

- se recomanda ca intrebarile sa fie formulate dupa o prealabila consultare a expertului sau a unui
specialist.

4.Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza.

- cunoasterea cu certitudine a provenientei lor-urme, mijloace materiale de proba, modelele tip;

- trebuie sa contina sau sa reflecte suficiente elemente caracteristice pe baza carora sa se faca
identificarea.

C.Cadrul tactic al organizarii anchetei penale.

I.Structura si continutul planului de urmarire penala-prezinta o structura unitara de elemente

componente, menite sa confere eficienta activitatii de urmarire penala.

1.Structura planului de urmarire penala:

a.Sub raport tactic, principalele elemente constitutive ale planului de urmarire penala sunt
versiunile, problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, precum si activitatile desfasurate
pe baza metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme;

- mai sunt precizate termenele de rezolvare a problemelor si de verificare a versiunilor, precum si

persoanele care urmeaza sa participe la solutionarea lor. 67
b.Momentul elaborarii unui plan de ancheta trebuie ales astfel incat sa nu fie conceput prematur si nici
tardiv fata de mersul anchetei;

- planul are de regula o forma scrisa, exceptia-prinderea in flagrant;

2.Continutul planului de urmarire penala:

a.Formula celor 7 intrebari-disticul lui Daries:

- ce fapta s-acomis si care este natura ei?

- unde s-a comis fapta cercetata?

- cand a fost savarsita?

- cine este autorul ei?

- cum, in ce mod a savarsit-o?

- cu ajutorul cui?

- in ce scop a fost comisa?

b.Formula celor 4 intrebari-delimiteaza mai clar continutul infractiunii, serveste la elucidarea

problemelor unei cauze penale plecand de la elementele constitutive ale acesteia.

i. determinarea obiectului infractiunii;

ii. stabilirea laturii obiective a infractiunii;

iii. identificarea subiectului activ al infractiunii, a tuturor participantilor-complici, instigatori,

tainuitori-identificarea subiectului pasiv al faptei penale;

iiii. determinarea laturii subiective a infractiunii.

II.Tactica elaborarii versiunilor de urmarire penala.

1.Detinerea de date si informatii corespunzatoare cantitativ si calitativ. 68

a.Sub aspect cantitativ-un minim de date este absolut necesar, pentru a nu se formula o infinitate de
versiuni, ceea ce ar determina cheltuieli inutile de energie umana si materiala;

b.Din punct de vedere calitativ-informatiile trebuie sa fie precise si concrete.

- sursa datelor este in majoritatea cazurilor de natura procesuala, obtinute prin administrare de
probe-cercetare la fata locului, declarartiile martorilor, expertize criminalistice si medico-legale,
inregistrari,etc;

-pot fi utilizate date si din izvoare extraprocesuale-investigatiile specifice politiei, supravegherea, scrisori
anonime, zvonuri,etc;

2.Elaborarea versiunilor cu profesionalism, ceea ce presupune:

a.pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de urmarire penala determina ca faptele sa fie
stabilite la timp si in mod cat mai complet;

b.pregatirea complexa-cunostiinte juridice si de criminalistica;

c.experienta castigata in activitatea de urmarire penala, in masura in care nu se transforma in rutina;

d.intuitia reflecta capacitatea organului de urmarire penala de a descoperi si de a ajunge cu rapiditate la

sensul, la explicarea unor fapte sau imprejurari;

3.Folosirea unor forme logice de rationament.

a.Rationamentul deductiv este o operatie logica in care se porneste de la general, de la premisele

problemei, pentru a se ajunge, printr-o inlantuire de judecati, la particular, la o anumita concluzie ce va
servi la elaborarea versiunii.

b.Rationamentul inductiv este o operatie logica, inversa rationamentului deductiv, inlantuirea de judecati
avand drept punct de 69
plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge, in final, la aspectele esentiale.

- metode de analiza: observatie si experiment;

c.Rationamentul prin analogie este intalnit mai rar in activitatea organelor judiciare datorita caracterului
incert, probabil, al concluziilor sale-consta intr-o operatie logica, in care concluzia este trasa pe baza
asemanarii dintre elementele caracteristice unui fapt cunoscut si cele ale faptului sau evenimentului aflat
in curs de cunoastere.

- identificarea autorului pe baza modului de operare.

Reguli tactice in elaborarea versiunilor:

-versiunile de urmarire penala se elaboreaza numai pentru fapte sau imprejurari ce pot avea mai
multe explicatii;

-elaborarea versiunilor se face pe baza datelor de natura procesuala, completate, in caz de nevoie,
cu date sau informatii obtinute pe cai extraprocesuale;

-temeiul versiunilor il constituie numai datele concrete, care indeplinesc cerintele de ordin calitativ
si cantitativ;

-versiunile trebuie elaborate in legatura cu toate explicatiile posibile care pot fi date in cauza
cercetata;

-versiunile trebuie sa fie bine construite din punct de vedere logic, iar problemele trebuie sa fie
formulate clar si precis.

III.Factori de distorsiune a receptiei senzoriale a martorilor.

1.Factori de natura obiectiva, determinati de imprejurarile in care are loc perceptia:

a.Vizibilitatea poate fi redusa de distanta de la care se face perceptia, de conditiile de iluminare

(intuneric, umbra, soare care bate 70
 din fata), de conditiile meteorologice (ceata, ninsoare, ploaie), de diverse obstacole interpuse intre
cel care percepe si locul in care se desfasoara evenimentul.

b.Audibilitatea este influentata de distanta, de conditiile de propagare a sunetelor, de existenta

unor surse sonore care pot perturba auditia si de factori meteorologici (vant, ploaie, furtuna).

c.Durata perceptiei-intervalul de timp in care se realizeaza perceptia, timpul in care se desfasoara

o actiune, viteza de deplasare a persoanei sau a obiectului perceput, tipul de iluminare (fapte percepute la
lumina fulgerului sau a farurilor unui autoturism).

-perceptia tactila sau olfactiva-mirosul specific unor substante toxice sau al tragerilor cu arme de
foc;

d.Disimularea infatisarii-autorul infractiunii incearca sa se faca perceput cat mai greu, motiv pentru
care apeleaza la deghizari.

2.Factori de natura subiectiva sunt reprezentati de totalitatea particularitatilor psiho-fiziologice si

de personalitatea individului, apte sa influenteze procesul perceptiv:

a.Calitatea organelor de simt-orice defectiune a acestora (orbire,miopie, surzenie) reduce pana la

anulare o parte din posibilitatile receptive.

b.Personalitatea si gradul de instruie a individului-raportate la specificul faptei la care asista.

c.Varsta si inteligenta persoanei-experienta de viata, calitatile intelectuale,etc.

d.Temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire-modul de a rationa si de a

distinge fapte sau date.

e.Starile de oboseala-reducerea capacitatii perceptive ca urmare a influentei alcoolului, drogurilor,

medicamentelor-scaderea acuitatii senzoriale. 71
 f.Starile afective-cu un anumit grad de intensitate, determina alterarea sau dezorganizarea
procesului perceptiv.

g.Atentia-calitatile-stabilitatea si mobilitatea acesteia, gradul de concentrare si distributia ei.

-tipuri de atentie, voluntara sau involuntara;

h.Tipul perceptiv-martor cu receptie de tip analitic (femeie) retine mai multe amanunte sau detalii,
iar cel de tip sintetic retine intregul, caracteristicile sale generale.

IV.Reguli si procedee tactice criminalistice aplicate in ascultarea martorilor.

1.Conduita tactica in etapa de identificare a martorului-art.84, art.85-nume , prenume,

depunerea juramantului.

-crearea unui climat psihologic adecvat obtinerii de declaratii complete si sincere.

a.Primirea martorului intr-o maniera corecta, civilizata.

b.Crearea unui cadru de ascultare sobru, caracterizat de seriozitate, lipsit de factori stresanti.

c.Comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator, a.i. sa fie redusa incordarea,
nelinistea fireasca a martorului.

2.Conduita tactica in momentul relatarii libere a martorului.

-relatarea libera prezinta avantajul spontaneitatii sale, faptele fiind prezentate asa cum au fost
percepute si memorate de catre martor.

a.ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a fi intrerupt.

b.evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica, prin care se aproba sau se resping
declaratiile martorului. 72
 c.ajutarea cu tact a martorului, fara insa a-l sugestiona.

d.daca martorul se pierde in amanunte sau se abate in mod deliberat de la subiectul relatarii,
organul judiciar trebuie sa intervina cu suficienta fermitate, dar civilizat, in reorientarea relatarii spre
obiectul marturiei.

e.organul judiciar isi va nota aspectele mai semnificative, eventualele neclaritati sau contraziceri
din expunere, fara sa se intrerupa martorul.

3.Reguli tactice in etapa formularii de intrebari-aceasta etapa nu are un caracter obligatoriu.

a.intrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine denaturari de natura
obiectiva sau subiectiva-denaturare prin adaugare, prin omisiune, prin substituire, prin transformare;

b.Pentru inlaturarea denaturarilor, se adreseaza urmatoarele tipuri de intrebari:

-intrebari de completare a aspectelor omise din declaratie sau care nu contin detalii suficiente
pentru stabilirea imprejurarilor de fapt;

-intrebari de precizare pentru determinarea cu exactitate a circumstantelor de loc, timp si mod de

desfasurare a unui eveniment;

-intrebari ajutatoare destinate reactivarii memoriei si inlaturarii denaturarilor;

-intrebari de control, destinate verificarii afirmatiilor, pe baza unor date certe.

c.Formularea si adresarea intrebarilor:

-intrebarile trebuie sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila persoanei
ascultate, potrivit varstei, experientei, pregatirii si inteligentei sale; 73
 -intrebarile vor viza strict faptele percepute de catre martor, iar nu punctul sau de vedere;

-intrebarile nu vor contine elemente de intimidare, de punere in dificultate a martorului, sau

promisiuni pe care organul judiciar nu le poate respecta;

-intrebarile nu trebuie sa sugereze raspunsul, prin modul si tonul lor. 74

 -Curs 6-

A.Audierea persoanei vatamate.

I.Factori de distorsiune-obiectivi si subiectivi-ai receptiei senzoriale a victimei.

1.Factori de natura obiectiva:

a) conditiile de iluminare in care are loc perceptia vizuala influenteaza vizibilitatea insusirilor obiectelor, in
special a culorii acestora; lumina artificiala denatureaza culoarea, modificand proprietatile
culorilor-tonalitatea, cromatica, saturatia.

b) conditiile meteorologice sunt factori care pot optimiza, dar mai ales pot perturba procesul
perceptiv-ceata, ploaia, ninsoarea puternica, vantul puternic, furtuna reduc considerabil vizibilitatea.

c) distanta mare si diversele obstacole interpuse intre persoana vatamata si obiectul observatiei sale,
reduc vizibilitatea-ecouri sau reverberatii produse de obstacole-in cazul folosirii armelor de foc.

d) existenta unor surse sonore poate bruia perceptia auditiva-zgomot de fond de la un obiectiv industrial.

e) durata perceptiei-intervalul de timp in care este posibila perceptia.

f) disimularea infatisarii-autorul faptei penale apeleaza la deghizari, actioneaza cu rapiditate, utilizand

diverse metode care sa ingreuneze identificarea sa.

g) complexitatea fenomenului perceput poate face dificila perceptia si memorarea lui.

2.Factori de natura subiectiva: 75

 a) calitatea organelor de simt-orice defectiune a acestora afecteaza o parte din posibilitatile de
perceptie, respectiv capacitatea senzoriala a persoanei vatamate;

b) varsta si sexul persoanei vatamate-experienta anterioara bogata poate influenta perceptia si

interpretarea completa, exacta a evenimetelor, dar va inluenta imaginatia pasiva, involuntara; femeile
realizeaza o descriere mai fidela, spre deosebire de barbati care observa mai bine obiectele si calitatile si
apreciaza mai bine numerele; femeile apreciaza mai bine culorile;

c) personalitatea si gradul de instruire-joaca un rol semnificativ in procesul perceptiv;

d) temperamentul si gradul de mobilitate-influenteaza capacitatea si modul de a reactiona si de a distinge

fapte sau date;

e) starile de oboseala si consumul de alcool, droguri, medicamente, reduc capacitatea perceptiva si scad
acuitatea senzoriala;

f) starile afective-cele cu un anumit grad de intensitate, au o influenta inhibitoare asupra procesului

perceptiv, determinand alterarea sau dezorganizarea acestuia;

g) atentia reprezinta un factor de care depinde in mod direct calitatea si realismul perceptiei.

II.Tactica audierii persoanei vatamate in faza relatarii libere.

Potrivit dispozitiilor art.106 din C.p.p. situat in Sectiunea I-Reguli generale in materia audierii
persoanelor, aflat in Capitolul II-Audierea persoanelor, exista reguli speciale privind ascultarea
persoanelor in cadrul procesului penal.

Daca, in timpul audierii unei persoane, aceasta prezinta semne vizibile de oboseala excesiva sau
simptomele unei boli care ii afecteaza capacitatea fizica ori psihica de a participa la ascultare, organul
judiciar 76
 dispune intreruperea ascultarii si, daca este cazul, ia masuri pentru ca persoana sa fie consultata
de un medic.

La inceputul primei audieri, potrivit dispozitiilor art.107 C.p.p., organul judiciar adreseaza persoanei
vatamate intrebari cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, codul numeric personal,
numele si prenumele parintilor, cetatenia, starea civila, situatia militara, studiile, profesia ori ocupatia, locul
de munca, domiciliul si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care doreste sa ii fie comunicate actele
de procedura, antecedentele penale sau daca impotriva sa se desfasoara un alt proces penal, daca
solicita un interpret in cazul in care nu vorbeste sau nu intelege limba romna ori nu se poate exprima,
precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.

Persoanei vatamate i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile procesuale pe care le are,

prevazute expres si limitativ in art.111 alin.2 C.p.p.

in cursul urmaririi penale, audierea persoanei vatamate se inregistreaza prin mijloace tehnice audio sau
audiovideo, atunci cnd organul de urmarire penala considera necesar sau atunci cnd persoana
vatamata a solicitat aceasta in mod expres, iar inregistrarea este posibila.

Persoanei vatamate i se aduce la cunostinta cu ocazia primei audieri faptul ca, in cazul in care
inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, aceasta poate
sa fie informata cu privire la punerea acestuia in libertate in orice mod.

1.Verificarea identitatii reprezinta primul moment al audierii propriu zise, dupa care i se aduc la
cunostiinta faptele si imprejurarile in legatura cu care va fi ascultata, inclusiv posibilitatea de a se constitui
parte civila sau de a fi ascultata ca martor.

2.Conduita tactica in momentul ascultarii libere. 77

Se adreseaza intrebari cu caracter general, pentru a oferi posibilitatea persoanei vatamate sa declare tot
ce stie cu privire la faptele si imprejurarile pentru a caror lamurire este ascultata.

a) ascultarea persoanei vatamate cu rabdare si calm, fara a fi intrerupta, chiar daca aceasta
relateaza faptele cu lux de amanunte, unele fara semnificatie pentru clarificarea cauzei;

b) evitarea oricarui gest, reactie, mina sau expresie de nemultumire, ironica, prin care se aproba
sau se resping declaratiile persoanei vatamate, evitarea apostrofarii.

c) ajutarea persoanei vatamate cu mult tact, fara a o sugestiona sub nici o forma, daca nivelul
intelectual, cultural, impiedica persoana vatamata sa faca o relatare libera si coerenta.

d) organul judiciar trebuie sa isi noteze aspectele semnificative, eventualele contraziceri sau
neclaritati in expunere.

3.Conduita tactica in momentul formularii de intrebari-reprezinta ultima etapa a audierii si nu

are caracter obligatoriu.

-intrebarile sunt formulate in scopul lamuririi unor aspecte neclare, confuze, iar modul de adresare
a intrebarilor presupune claritate, concizie, precizie, adaptabilitate la personalitatea, gradul de cultura,
profesiunea sau inteligenta persoanei vatamate audiate.

-intrebari de completare, de precizare, ajutatoare, de control-trebuie sa fie clare, precise, concise,

exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate, potrivit varstei, experientei, pregatirii si inteligentei
sale.

- intrebarile nu vor contine elemente de intimidare.

4.Verificarea si aprecierea declaratiilor persoanei vatamate.

-se face prin compararea declaratiei persoanei vatamate cu celelalte mijloace de proba
administrate in cauza, precum si prin efectuarea unor activitati de urmarire penala-audierea martorilor,
suspecti, confruntari, constatari, expertize, reconstituiri, cercetari la fata locului. 78
 B. Tactica audierii suspectului sau inculpatului.

La inceputul primei audieri, potrivit dispozitiilor art.107 C.p.p., organul judiciar adreseaza
suspectului sau inculpatului intrebari cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, codul
numeric personal, numele si prenumele parintilor, cetatenia, starea civila, situatia militara, studiile,
profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care doreste
sa ii fie comunicate actele de procedura, antecedentele penale sau daca impotriva sa se desfasoara un alt
proces penal, daca solicita un interpret in cazul in care nu vorbeste sau nu intelege limba romna ori nu se
poate exprima, precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.

Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile procesuale pe care le

are, prevazute expres si limitativ in art.108 C.p.p.

Dupa indeplinirea dispozitiilor art. 107 si 108 C.p.p., suspectul sau inculpatul este lasat sa declare
tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata, dupa care i se pot
pune intrebari.

Suspectul sau inculpatul are dreptul sa se consulte cu avocatul att inainte, ct si in cursul audierii,
iar organul judiciar, cnd considera necesar, poate permite acestuia sa utilizeze insemnari si notite proprii.

in cursul audierii, suspectul sau inculpatul isi poate exercita dreptul la tacere cu privire la oricare
dintre faptele ori imprejurarile despre care este intrebat.

Declaratiile suspectului sau inculpatului se consemneaza in scris. in declaratie se consemneaza

intrebarile adresate pe parcursul ascultarii, mentionndu-se cine le-a formulat, si se mentioneaza de
fiecare data ora inceperii si ora incheierii ascultarii. 79
 Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza. Daca
suspectul sau inculpatul are de facut completari, rectificari ori precizari, acestea sunt indicate in finalul
declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau a inculpatului.

Cnd suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar consemneaza
acest lucru in declaratia scrisa.

Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la audierea
suspectului sau a inculpatului, de judecatorul de drepturi si libertati ori de presedintele completului de
judecata si de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vatamate, partii civile sau partii
responsabile civilmente, daca acestia au fost prezenti, precum si de interpret cnd declaratia a fost luata
printr-un interpret.

in cursul urmaririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se inregistreaza cu mijloace

tehnice audio sau audiovideo. Atunci cnd inregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza in
declaratia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concreta a motivului pentru care inregistrarea nu a
fost posibila.

I.Modalitati tactice de ascultare a suspectului sau inculpatului.

1.In faza relatarii libere:

a) fiecare suspect sau inculpat este ascultat separat-nu este recomandabila prezenta altor
persoane;

b) suspectul sau inculpatul trebuie sa fie lasat sa declare liber tot ce stie in cauza-nu va fi intrerupt
pana la terminarea relatarii, chiar daca se constata ca este nesincer.

c) ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterior; 80
 d) suspectul sau inculpatul nu poate prezenta sau citi o declaratie scrisa mai inainte, dar se poate
servi de insemnari asupra unor amanunte;

e) nu se va admite folosirea de violente, amenintari sau alte mijloace de constrangere, probe,

promisiuni sau indemnuri, in scopul de a obtine probe;

2.Conduita organului judiciar:

a) va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare, evitandu-se intreruperile sau interventiile inutile,

chiar in situatia in care suspectul sau inculpatul este nesincer.

b) va fi urmarit in permanenta, fara ostentatie, comportamentul celui ascultat, privirea sa, pentru
sesizarea starilor de neliniste, de deruta, a incercarilor de disimulare;

c) vor fi evitate, pe intreaga durata a ascultarii, expresiile, gesturile de suparare, de nemultumire

sau de enervare-retinere si impasibilitate-astfel incat sa nu-i tradeze opiniile referitoare la sustinerile
persoanei anchetate.

3.Avantaje notabile ale relatarii libere:

-cunoasterea sau verificarea cu exactitate a modului cum s-a savarsit infractiunea si a mobilului
acesteia;

- obtinerea de date despre faptele si imprejurarile cauzei, despre participanti, date pe care organul
judiciar nu le detinea;

- suspectul poate fi conditionat sa faca declaratii sincere.

4.In faza adresarii de intrebari-reprezinta momentul cel mai incordat al ascultarii suspectului sau
inculpatului.

a) tactica formularii de intrebari este in functie de declaratiile facute anterior, de caracterul lor sincer
si complet;

b) pozitiile pe care le poate adopta un inculpat sunt:

- recunoastere sincera si completa a faptelor si a acuzatiei aduse; 81

 - respingerea acuzatiei si probarea lipsei acesteia de temeinicie;

- disimularea adevarului, prin recunoasterea unor fapte penale minore, care pot sau nu sa aiba
legatura cu fapta cercetata;

- refuzul de a face declaratii, respingerea acestora, prezentarea de probe si alibiuri false.

-in primele doua situatii, sunt necesare intrebari cu caracter de verificare, clarificare si eventual de
completare sau de precizare;

- in ultimele doua ipoteze, sunt necesare intrebari de verificare si clarificare, dar se va pune
accentul pe intrebari de completare, de detaliu, care vor servi la stabilirea integrala a adevarului, cat si la
dovedirea declaratiilor mincinoase.

5.Clasificarea intrebarilor-de control, de precizare, de completare, ajutatoare.

- intrebarile trebuie formulate intr-un mod clar, precis si concis, folosindu-se o terminologie
adecvata persoanei ascultate.

6.Modalitati tactice de adresare a intrebarilor-se raporteaza la pozitia suspectului sau

inculpatului fata de acuzatia adusa, de incercarile de disimulare a adevarului, de structura sa psihica.

-in ipoteza recunoasterii, in cadrul unei declaratii sincere si complete, intrebarile vizeaza numai
unele precizari sau completari;

- in cazul refuzului de a face declaratii, al declaratiilor incomplete sau nesincere, se incearca sa se

convinga suspectul sa renunte la pozitia refuzului de declaratii, organul judiciar va cauta sa afle care este
motivul refuzului; daca suspectul are o lacuna de memorie, intrebarea va determina o sugestie directa,
pentru a reactiva continutul memorial;

- in cazul declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii acuzatiei, ori a persistarii

in refuzul de a face declaratii, revenirea asupra unor declaratii-tactica audierii prezinta un caracter
complex. 82
 7.Procedeele tactice de ascultare a suspectului sau inculpatului:

a) tactica ascultarii repetate-este utilizata in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si

mincinoase, iar intrebarile de detaliu au o mare importanta;

b) tactica ascultarii incrucisate are ca scop destramarea sistemului de aparare al suspectului sau
inculpatului, fiind realizata prin audierea suspectului de doua sau mai multe persoane, in acelasi timp-(nu
toti anchetatorii au aprofundat datele din dosar si se pot incurca reciproc);

c) tactica intalnirilor surpriza folosita in momentele psihice de o anumita tensiune-se adreseaza

intrebari dupa ce suspectul a vazut ca unul dintre complicii sai a fost introdus intr-o incapere alaturata;

d) tactica complexului de vinovatie- alterarea unor intrebari neutre cu intrebari ce contin cuvinte
afectogene referitoare la fapta, la rezultatele ei, la persoanele implicate;

e) procedeul ascultarii progresive-suspectului sau inculpatului i se prezinta gradat probele sau

datele privind acuzatia ce i se aduce, incepand cu datele despre care se stie ca se afla in posesia
anchetatorului si terminand cu cele la care nu se astepta sa fie detinute de catre organul judiciar-probele
din urma sunt cele mai puternice, dar trebuie bine verificate in prealabil;

f) procedeul ascultarii frontale constand in prezentarea inca din primul moment, pe neasteptate, a
probelor celor mai importante, din care rezulta cu claritate vinovatia celui ascultat;

-in situatia in care sunt mai multi suspecti sau inculpati, organul judiciar va cauta veriga cea mai
slaba a sistemului de aparare a grupului de suspecti. 83
 Tactica efectuarii perchezitiei.

Potrivit dispozitiilor art.156 C.p.p. perchezitia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul,
iar aceasta se efectueaza cu respectarea demnitatii, fara a constitui o ingerinta disproportionala in viata
privata.

In conformitate cu dispozitiile art.157 C.p.p. perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate in domiciliu
poate fi dispusa daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la savrsirea unei infractiuni de catre o
persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o infractiune si se presupune ca
perchezitia poate conduce la descoperirea si strngerea probelor cu privire la aceasta infractiune, la
conservarea urmelor savrsirii infractiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.

Prin domiciliu se intelege o locuinta sau orice spatiu delimitat in orice mod ce apartine ori este folosit de o
persoana fizica sau juridica.

Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, a cavitatii bucale, a
nasului, a urechilor, a parului, a imbracamintei, a obiectelor pe care o persoana le are asupra sa sau sub
controlul sau, la momentul efectuarii perchezitiei.

in cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea unei perchezitii corporale vor fi
descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea
adevarului in cauza, organele judiciare sau orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii si securitatii
publice procedeaza la efectuarea acesteia.

Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata cu respectarea demnitatii umane.

Perchezitia se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata.

inainte de inceperea perchezitiei, persoanei perchezitionate i se solicita predarea de bunavoie a obiectelor

cautate. Daca obiectele cautate 84
sunt predate, nu se mai efectueaza perchezitia, cu exceptia cazului cnd se considera util sa se
procedeze la aceasta, pentru cautarea altor obiecte sau urme.

Procesul-verbal de perchezitie trebuie sa cuprinda:

a) numele si prenumele persoanei perchezitionate;

b) numele, prenumele si calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;

c) enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;

d) locul unde este incheiat;

e) data si ora la care a inceput si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei
intreruperi intervenite;

f) descrierea amanuntita a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost
descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni
cu privire la locul si conditiile in care suspectul sau inculpatul a fost gasit.

Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfrsit de cel care il incheie si de persoana
perchezitionata. Daca persoana perchezitionata nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune
despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.

O copie a procesului-verbal se lasa persoanei perchezitionate.

Perchezitia unui vehicul consta in examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de
transport ori a componentelor acestora.

I.Deplasarea si intrarea la locul perchezitiei. 85

 1.Deplasarea la locul perchezitiei trebuie pregatita cu multa atentie pentru a se asigura
caracterul inopinat al actiunii.

-in localitatile mari, masina cu care se deplaseaza echipa nu va fi oprita in dreptul imobilului, ci la o
distanta mai mare, iar in localitatile mai mici, la sate, masina va fi oprita in fata sediilor administratiei de
stat, al unor firme, intreprinderi, magazine;

-liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos fata de palierul in care se afla apartamentul, iar o
parte din membrii echipei vin pe scara, fara a forma un grup compact;

- in situatia existentei unor caini de paza, va fi invitat un vecin care-i cunoaste, pentru a fi linistiti,
sau chemarea unei persoane din casa, sub orice pretext;

- se vor lua masuri de paza a intrarilor, de inlaturare a posibilitatilor de parasire a locului

perchezitiei.

2.Intrarea la locul perchezitiei.

-se suna sau se bate la usa, astfel incat sa nu fie observata decat o singura persoana; daca in
imobil locuiesc mai multe famili,se va suna la familia la care nu se face perchezitie.

-cand nu este nici o persoana in casa, se procedeaza la deschiderea usii in prezenta unui
reprezentant al persoanei perchezitionate, a unui vecin cu capacitate de exercitiu, a responsabilului
comitetului de locatari, a unui delegat al primariei;

-daca este cineva in imobil si nu deschide usa, se va trece la fortarea usii, dupa ce in prealabil s-a
atras atentia supra acestei masuri si a calitatii organului care efectueaza perchezitia;

- in cazul indivizilor periculosi, a recidivistilor se va proceda la patrunderea fortata, fara intarziere, la

locul perchezitiei;

-activitatea de patrundere se realizeaza in prezenta martorilor asistenti si eventual, a aparatorului

ales. 86
 II.Primele masuri luate la locul perchezitiei.

1.Inspectarea rapida a intregului loc perchezitionat-a WC-urilor, sobelor, masinilor de gatit,

tuburi de aruncat gunoiul, a oricarei instalatii ce ar putea fi folosita in vederea distrugerii obiectelor sau
inscrisurilor cautate;

- prevenirea incercarilor de semnalizare in exterior, prin orice mijloace;

2.Luarea masurilor de contracarare a oricarei actiuni violente sau a incercarilor de sinucidere;

3.Strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitiei intr-o singura incapere sau
spatiu limitat, spatiu pe care nu-l vor parasi pana la terminarea perchezitiei, fara acordul organului judiciar;

-persoanele gasite la locul perchezitiei vor fi legitimate si intrebate in ce calitate sau scop se afla la
locul perchezitiei; la fel se procedeaza si cu persoanele care vin dupa inceperea perchezitiei;

- se poate recurge la o perchezitie corporala a persoanelor gasite la locul perchezitiei.

4.Studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat trebuie realizata in vederea

cunoasterii exacte a topografiei si caracteristicilor sale, astfel incat se verifica datele detinute de catre
organul de urmarire penala;

-persoanei perchizitionate i se vor cere explicatii cu privire la destinatia fiecarei incaperi, la

mobilierul, aparatele sau instalatiile existente la locul respectiv.

5.Organizarea perchezitiei propriu zise-dupa luarea masurilor preliminare, vor fi indicate

modalitatile de actiune, fiecare membru al echipei primind sarcini exacte de la conducatorul echipei. 87
 III.Reguli tactice aplicate in efectuarea perchezitiei propriu zise.

1.Efectuarea unei perchezitii se raporteaza la natura si particularitatile locului cercetat, cu

respectarea regulilor de baza ale perchezitiei domiciliare:

a) Perchezitia se efectueaza cu minutiozitate, intinderea si profunzimea cercetarii fiind in functie de

natura obiectelor care trebuie descoperite;

b) Perchezitia se desfasoara metodic, sistematic, ceea ce presupune cercetarea detaliata a

fiecarei incaperi, a fiecarei piese de mobilier, instalatii sanitare sau obiecte casnice care ar putea servi ca
ascunzatoare, potrivit particularitatilor corpurilor cautate;

-se stabileste directia in care se efectueaza cercetarea, pornindu-se de la dreapta sau stanga
intrarii sau in paralel, daca echipa dispune de suficient personal.

c) Va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate pentru a se constata

momentele de accentuare a tensiunii emotionale;

d) Perchezitia trebuie efectuata in stricta conformitate cu dispozitiile legii-se va impune o atmosfera

de calm, de obiectivitate, dirijand cu competenta activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unei
atitudini sau operatii abuzive-intimidarea persoanei perchezitionate, al distrugerii si degradarii unor
obiecte,etc.

2.Pentru descoperirea ascunzatorilor:

- stabilirea, prin masuratoare, a concordantei dintre dimensiunile exterioare si cele interioare-pereti

dubli sau vase cu fund dublu;

- determinarea greutatii normale a unor lucruri, a continutului unor vase, rezervoare, borcane, in
care se introduc obiectele produs al infractiunii;

- depistarea unor imprejurari negative-diferenta de nuanta sau prospetime a culorilor cu care sunt
vopsiti peretii, mobila, lipsa 88
 depunerilor de praf intre scandurile parchetului, dispunerea unor obiecte sau mobile in locuri care
nu isi justifica prezenta, etc.

-studierea modului de construire si de asamblare a mobilei, obiectelor si instalatiilor casnice,

frecvent folosite ca ascunzatori.

3.Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei-inscrisurile sau obiectele care au legatura

cu fapta cercetata, cele a caror detinere este interzisa de lege-agende de telefon, fotografii, desene,
corespondenta.

IV.Perchezitia corporala-este destinata cautarii de obiecte si de inscrisuri aflate asupra unei

persoane;

-este facuta frecvent cu ocazia perchezitiei domiciliare sau cu ocazia arestarii;

-cuprinde perchezitia imbracamintei si perchezitia corpului, si trebuie efectuata cu multa atentie si

minutiozitate;

a.Perchezitia preliminara este destinata preintampinarii unor actiuni violente a persoanei

perchezitonate, ceea ce presupune dezarmarea acesteia si verificarea daca are asupra sa o arma alba
sau o arma de foc, sau orice alte obiecte sau substante ce ar putea pune in pericol organul judiciar;

-persoana trebuie pusa in imposibilitate de a reactiona-asezat cu fata la perete, la o distanta de

aproximativ un metru, cu bratele si picioarele desfacute, etc.

- se efectueaza o perchezitie amanuntita, de sus in jos, incepand cu obiectele de pe cap; se

continua cu spatele, portiunile de sub brate, mainile de la umar pana la degete, pieptul, picioarele prin
interior si exterior, pana la glezna, mansetele pantalonilor, ciorapii, etc.

- cercetarea se face prin palpare ferma, pipaire, vor fi golite toate buzunarele, se va verifica daca
imbracamintea nu are si buzunare secrete; 89
 b.Perchezitia obiectelor de imbracaminte presupune verificarea in parte a fiecarei piese de
imbracaminte, a lenjeriei si a incaltamintei;

- se verifica captuseala, cusaturile, buzunarele, gulerele,vatelina de la umeri, tesaturile interioare

de la piept, imbracamintea poate fi descusuta, atat cat sa permita verificarea interioara;

- la incaltaminte se verifica captuseala, branturile, tocurile;

- se vor verifica servietele, posetele, geamantanele, curelele de pantaloni, ceasuri, brichete,

tabachere, agende, tocuri de ochelari, diverse articole de papetarie, de podoaba, etc.

c.Perchezitia corpului ca atare se efectueaza de catre o persoana de acelasi sex cu persoana

perchezitionata, la nevoie se apeleaza la ajutorul unui medic;

- introducerea unor obiecte in orificiile naturale sau chiar inghitirea acestora-examen radiologic;

- cercetarea pielii capului, si a talpilor picioarelor, parul, protezele de maini, de picioare, cele
dentare, alte dispozitive sau aparate medicale aflate asupra persoanei (corsete, centura pentru hernie,
aparate auditive), etc.

-animalelor de companie li se poate face un control doar daca exista indicii ca ar putea fi folosite in
scop infractional;

-consemnarea rezultatului perchezitiei se face in proces-verbal, insotit de fotografii sau de

inregistrari video. 90
 -Curs 7-

Reguli si procedee tactice aplicate in efectuarea unor acte de urmarire penala.

I.Reguli tactice de efectuare a confruntarii.

1.Consideratii privind psihologia confruntarii-tensiune psihica existenta la persoana ascultata,

in functie de calitatea procesuala-martor, suspect, persoana vatamata-la care se adauga elemente
suplimentare de emotie.

-se asigura o atmosfera de calm si sobrietate, iar atitudinea organului judiciar este obiectiva;

- va fi urmarita comportarea celor confruntati, fara a se permite vreo incercare de intimidare, de

influentare sau de dominare prin pozitia sociala, prin pregatirea superioara, prin relatiile avute, etc.

2.Efectuarea confruntarii in incapere este introdusa persoana considerata mai sincera, sau cel
care a solicitat confruntarea.

- se recomanda ca persoanele confruntate sa stea cu fata spre organul judiciar care conduce
confruntarea, sau asezarea lor fata in fata, pozitie care incomodeaza psihic persoana de rea credinta;

-primele intrebari au caracter introductiv, vizand faptul daca persoanele confruntate se cunosc si
care este natura relatiilor dintre ele, dupa care se adreseaza intrebari pentru clarificarea contradictiilor,
evitandu-se citirea declaratiilor, prima intrebare fiind adresata persoanei considerata sincera;

- intrebarile se formuleaza clar si concis, fiind evitate elementele de sugestie;

- se pot utiliza procedee tactice specifice ascultarii martorului sau suspectului; 91

 -la final, organul judiciar poate permite persoanelor confruntate sa isi adreseze intrebari, prin
intermediul sau.

II.Tactica efectuarii prezentarii pentru recunoastere

1.Recunoasterea persoanelor dupa semnalmente statice se realizeaza prin introducerea in

camera in care se desfasoara activitatea, a celor 3 sau 4 persoane alese pentru alcatuirea grupului in care
va fi introdusa persoana care urmeaza a fi recunoscuta, in camera fiind prezenti martorii asistenti.

-persoanele invitate nu au voie sa vorbeasca sau sa isi faca semne, iar persoanei de identificat i se
va cere sa ocupe un loc in cadrul grupului;

-organul judiciar cere martorului sa examineze persoanele din grup si sa declare daca recunoaste
vreuna din ele; daca martorul recunoaste persoana, va trebui sa se refere la elementele caracteristice de
care s-a servit pentru recunoastere;

-martorul nu recunoaste persoana prezentata, desi a identificat persoana-trebuie sa se stabileasca

motivele retinerii, dupa care se va relua recunoasterea, in aceleasi conditii si acelasi grup de persoane;

-martorul nu a recunoscut persoana intrucat nu a avut suficiente elemente de identificare pe care

sa se bazeze, sau in grup a fost introdusa o alta persoana decat cea cautata.

-este recomandabil ca martorul sau victimei sa i se indice sa nu declare imediat ca nu recunoaste

persoana;

-daca persoana urmeaza sa fie recunoscuta de mai multi martori, va fi prezentata separat, fiecaruia
dintre acestia, in aceleasi conditii si acelasi grup de persoane, dar in care isi va schimba locul dupa fiecare
prezentare. 92
 2.Recunoasterea persoanelor dupa fotografie se va aseza fotografia celui vizat intr-un grup de
4 fotografii executate in aceleasi conditii tehnice si reprezentand indivizi cu caracteristici de identificare
asemanatoare.

-in dreptul fiecarei fotografii este un numar, ca si la recunoasterea din grup;

-activitatea se desfasoara in prezenta martorilor asistenti.

III.Dispunerea si organizarea reconstituirii.

1.Dispunerea reconstituirii-poate fi dispusa motivat de catre organele judiciare daca se

considera necesar sa se verifice ori sa se precizeze o serie de date ce prezinta importanta pentru
solutionarea cauzei si care nu au fost clarificate prin alte mijloace de proba.

-este posibila dispunerea reconstituirii in orice moment al desfasurarii procesului penal, in functie
de oportunitatea ei;

2.Organizarea reconstituirii:

a) Determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate, in functie de obiectul reconstituirii.

b) Stabilirea persoanelor participante la reconstituire-participa in mod obligatoriu persoanele ale

caror declaratii se verifica, alaturi de martorii asistenti.

c) Asigurarea efectuarii reconstituirii in conditii de loc, timp si mod cat mai apropiate de cele in care
s-a savarsit fapta cercetata.

-exista fapte sau imprejurari care nu pot face obiectul reconstituirii-cele care lezeaza demnitatea ori
pun in pericol viata sau sanatatea persoanelor participante la reconstituire.

-conditii de loc-chiar la locul savarsirii faptei-permite verificarea declaratiilor martorilor cu privire la

perceptia vizuala sau auditiva a faptelor; 93
 - conditii de timp-efectuarea reconstituirii la orele sau intervalul de timp similar celui din momentul
savarsirii faptei.

Metodologia investigarii infractiunii de omucidere.

I.Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea mortii violente.

1.Stabilirea cauzei si naturii mortii reprezinta o problema ce trebuie rezolvata de catre medicul
legist si organul de urmarire penala, avand in vedere ca moartea poate fi consecinta unui omor, a unei
sinucideri sau a unui accident.

- diagnosticul juridic al decesului se stabileste din coroborarea interpretarii datelor obtinute prin
investigatiile stiintifice criminalistice si cele anatomopatologice.

2.Identificarea locului in care a fost savarsit omorul-fiind cel mai bogat in urme si date cu privire
la imprejurarile in care s-a comis fapta.

-nu trebuie excluse celelalte zone sau locuri in care au fost descoperite urme, mijloace materiale de
proba.

3.Stabilirea momentului comiterii infractiunii-rezultatele cercetarii trebuie sa conduca la

stabilirea momentului exact la care a survenit moartea si la incadrarea in timp a activitatii infractionale
desfasurata de autor.

-se poate delimita un interval de timp in care autorul a efectuat acte de pregatire-omor cu
premeditare.

-stabilirea exacta a datei serveste la clarificarea modului in care autorul si-a petrecut timpul inaintea
comiterii infractiunii, precum si la precizarea intervalului in care acesta s-a aflat in campul infractional si a
94
 activitatilor desfasurate dupa finalizarea actului, pentru a se contracara diverse alibiuri.

4.Determinarea modului in care a fost savarsit omorul-pe baza interpretarii unui complex de
date, de urme, cu privire la intreaga activitate desfasurata de catre infractor.

-se va determina modul concret de operare, prezentand interes o serie de circumstante de natura
sa serveasca la incadrarea corecta a faptei.

-se stabilesc evolutia raportului dinamic victima-agresor, natura eventualelor relatii dintre cei doi,
posibilele incercari de disimulare a faptei, etc.

5.Identificarea faptuitorului si a celorlalti participanti-complici, instigatori, tainuitori-prezinta

importanta pentru incadrarea corecta a faptei.

-autorul poate fi sot, ruda apropiata a victimei, o persoana care a mai savarsit un omor.

6.Identificarea victimei-odata stabilita identitatea, este posibil determinarea cercului de suspecti,

precum si incadrarea faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii.

-descoperirea cadavrului; in lipsa acestuia organul judiciar trebuie sa probeze cat mai temeinic
vinovatia autorului faptei.

7.Identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la savarsirea

infractiunii-agentul vulnerant, care a cauzat moartea victimei, celelalte mijloace destinate pregatirii
savarsirii faptei, patrunderii la fata locului, imoblizarii victimei.

8.Stabilirea mobilului sau scopului infractiunii-reprezinta problema cheie intrucat prezinta

importanta in stabilirea faptelor si imprejurarilor cauzei, a identificarii autorului, a incadrarii juridice a faptei.
95
 -cele 8 probleme sunt comune majoritatii infractiunilor impotriva vietii, savarsite cu intentie, dar
difera in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, fara a se recurge la scheme fixe.

II.Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omorului.

a.Efectuarea cercetarii omorului de catre o echipa complexa formata din procuror, medic legist
si lucratori de politie, conducerea acesteia fiind asigurata de catre procuror-activitatea de urmarire penala
se desfasoara in mod unitar, bine coordonat.

b.Asigurarea operativitatii, printr-o organizare eficienta a cercetarii, acordandu-se prioritate

activitatilor care reclama o maxima urgenta:

-cercetarea la fata locului;

-ascultarea persoanelor care au cunostiinta despre fapta, despre victima sau agresor;

-dispunerea constatarilor si a expertizelor judiciare;

c.Cercetarea atenta, completa si calificata a locului faptei intrucat prezinta importanta pentru
stabilirea precisa a faptei si a imprejurarilor cauzei, identificarea autorului omorului, a instrumentelor sau
mijloacelor vulnerante.

d.Planificarea judicioasa a intregii activitati de urmarire penala, in functie de particularitatile

fiecarui caz, iar elaborarea versiunilor de urmarire penala sa fie fundamentata pe date reale, bine
verificate, ale cazului, astfel incat sa fie posibila administrarea la timp a probelor.

e.Stabilirea cu exactitate a elementelor constitutive ale infractiunii, investigatia trebuie sa

porneasca de la fapta la autor-se previne o posibila eroare judiciara si efectuarea unor acte de urmarire
penala inutile. 96
 f.Asigurarea continuitatii desfasurarii urmaririi penale-procurorul care a desfasurat actele
premergatoare sa desfasoare intreaga cercetare pana la finalizarea cazului.

g.Efectuarea cercetarii trebuie desfasurata in stricta conformitate cu prevederile legii

procesual penale si cu aplicarea celor mai adecvate metode tehnico-stiintifice si reguli
metodologice criminalistice pe intreaga desfasurare a procesului penal.

III.Primele masuri luate de organele de urmarire penala in cercetarea omorului.

-organele judiciare iau la cunostiinta despre savarsirea unei omucideri sau a unei morti suspecte
prin descoperirea unui cadavru, prezentand semne de moarte violenta, fie prin descoperirea unor
fragmente sau resturi de cadavru, inclusiv parti de schelet.

-sesizarea cu privire la disparitia unei persoane in legatura cu care exista motive intemeiate sa se
creada ca a fost ucisa-verificare si suparaveghere operativa.

1.Masuri luate de cadrul de politie sosit primul la fata locului.

-indiferent de competenta, la fata locului se deplaseaza un organ judiciar care informeaza

dispeceratul de politie, parchetul si serviciul medico-legal.

-pana la sosirea echipei de cercetare, acest organ judiciar intreprinde cu maxima urgenta
urmatoarele:

-stabilirea faptului daca victima mai este sau nu in viata, pentru un eventual prim ajutor si
transportarea sa imediata la spital;

-determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor, inclusiv a zonelor
adiacente; 97
 -fixarea tuturor imprejurarilor care, pe parcurs, se pot modifica sau disparea, chiar si a acelora care
trebuie inlaturate, intrucat prezinta pericol;

-identificarea martorilor si retinerea persoanelor suspecte, a oricarei persoane care poate oferi
informatii despre victima.

2.Activitati pregatitoare intreprinse de echipa de cercetare propriu zisa:

-identificarea victimei si a celorlalte persoane implicate in savarsirea faptei;

-efectuarea examenului medico-legal de catre medicul anatomopatolog din echipa, pentru

stabilirea decesului si desprinderea primelor concluzii cu privire la cauza si natura mortii, la mecanismele
care au provocat-o si la agentii vulneranti;

-prevenirea contaminarii locului savarsirii infractiunii cu produse biologice;

-ascultarea imediata a martorilor oculari sau a persoanelor care au cunostiinta despre fapta,
despre victima sau despre persoana agresata;

-urmarirea operativa a persoanei suspecte, efectuarea de perchezitii domiciliare si corporale

pentru descoperirea urmelor si a instrumentelor folosite, eventual chiar a unor fragmente de cadavru.

Regula generala: trebuie actionat cu maxima operativitate, in conformitate cu regulile generale

metodologice mentionate anterior, atat in luarea primelor masuri, cat si in pregatirea echipei, ceea ce
reclama mobilizarea urgenta a organelor judiciare competente sa efectueze investigarea.

IV.Particularitatile cercetarii la fata locului in cazul omuciderilor.

1.Cercetarea in faza statica incepe cu luarea unor masuri pregatitoare-completarea sau verificarea
masurilor initiale luate de catre organul de urmarire penala sosit primul la fata locului. 98
 -constatarea mortii victimei, efectuata de catre medicul legist, in prezenta procurorului;

-examinarea generala a locului faptei pentru a avea o imagine de ansamblu asupra campului
infractional;

-obtinerea unor date referitoare la victima, la fapta si la persoanele care au cunostiinta despre omor
si autorul acestuia, interesand mai ales martorii oculari.

-stabilirea eventualelor modificari survenite la fata locului dupa savarsirea omorului.

-determinarea punctului din care va incepe cercetarea-regula-de la victima spre marginea locului
faptei.

-selectionarea martorilor asistenti la efectuarea cercetarii la fata locului.

Regula: in campul infractional vor intra numai procurorul criminalist si medicul legist, pentru a se
evita posibilitatea distrugerii unor urme si modificarea pozitiei obiectelor din preajma cadavrului-urme
pozitionale-prezinta importanta in clarificarea modului de savarsire a infractiunii.

-exploatarea urmelor olfactive cu ajutorul cainelui de urmarire;

-prevenirea contaminarii locului savarsirii infractiunii cu produse biologice ale investigatorilor sau
curiosilor-ziaristi sau reporteri-expertize genetice dispuse in mod inutil.

-cercetarea in faza statica se finalizeaza prin fixarea pozitiei in care a fost gasit cadavrul, a
celorlalte obiecte din campul infractional;

-fixarea se realizeaza prin fotografiere sau inregistrare pe banda video-prezinta operativitate si

posibilitatea retinerii complete a imaginii intregului loc al faptei, asa cum se prezinta in momentul sosirii
echipei de cercetare.

-fixarea pozitiei cadavrului, a obiectelor, a mijloacelor materiale de proba descoperite la fata locului,
coroborata cu datele obtinute operativ 99
 de catre echipa de cercetare, prin investigatii tactic-operative, serveste la formarea unor ipoteze
referitoare la natura faptei, a momentului si circumstantelor in care s-ar fi putut comite omorul si eventual,
a mobilului care a determinat savarsirea infractiunii.

2.Cercetarea in faza dinamica.

-reprezinta cea mai complexa etapa, la ea participa toti membrii echipei;

-incepe de la cadavru, fiind examinat mai intai corpul acestuia, precum si locul de sub cadavru,
dupa care se va continua cu portiunea de teren din jurul victimei.

a.examinarea cadavrului se efectueaza cu prioritate si atentie maxima, de catre medicul legist,

impreuna cu procurorul si un expert criminalist prezent la fata locului.

b.descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor-executarea de fotografii judiciare operative, iar toate

rezultatele cercetarii sunt consemnate in proces verbal.

c.clarificarea imprejurarilor negative-neconcordante intre starea in care se afla victima, leziunile

prezentate de aceasta si situatia de fapt.

V.Examinarea cadavrului-efectuata de catre medicul legist impreuna cu procurorul criminalist,

reprezinta o activitate esentiala a cercetarii la fata locului, cu o rezonanta deosebita in desfasurarea
ulterioara a investigatiei si solutionarea cazului.

-se obtin date cu privire la:

-cauza si natura mortii, prezenta leziunilor, a eventualelor urme tipice luptei dintre victima si
agresor.

-posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare de catre insasi victima; 100

 -corespondenta dintre locul in care a fost gasita victima si locul real al comiterii infractiunii.

-data si modul in care s-a savarsit omorul, mijloacele, armele sau instrumentele intrebuintate.

-examinarea cadavrului debuteaza odata cu cercetarea la fata locului si continua la unitatea

medicala la care se efectueaza necropsia.

I.Constatarea mortii victimei-examinarea cadavrului va incepe numai dupa ce medicul legist a

constatat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si
confirmat cu prilejul examenului necroptic.

a.Semnele precoce-absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace si areflexia totala-au valoare

relativa intrucat pot fi rezultatul unei morti aparente.

b.Semnele semitardive-permit diagnosticarea cu certitudine a mortii-racirea cadavrului,

deshidratarea, rigiditatea cadaverica, instalarea lividitatilor si petele cadaverice-prezinta importanta in
stabilirea cauzei si datei mortii, in determinarea pozitiei cadavrului dupa instalarea mortii.

c.Semnele tardive si conservatoare sunt determinate de aparitia fenomenelor de putrefactie si a

celor de mumifiere, adipoceara, congelare-depind de timpul scurs de la data decesului si de conditiile in
care s-a aflat cadavrul.

II.Examinarea propriu zisa a cadavrului.

-trebuie efectuata cu maxima atentie si minutiozitate, pentru a se evita conditiile pripite cu privire la
cauza si natura mortii.

-in situatia unui diagnostic de moarte neviolenta (patologica) cercetarea la fata locului se va face in
mod sumar. 101
 -parcurge aceleasi faze ca cercetarea la fata locului, iar rezultatele vor fi consemnate in procesul
verbal si fixate prin fotografiere sau inregistrare videomagnetica.

1.In faza statica, vor fi examinate, in ordine:

a.Imbracamintea si incaltamintea cadavrului, interesand caracteristicile lor-culoare, croiala,

materialul din care sunt confectionate, diverse accesorii, precum si urmele si petele existente pe acestea.

-se va preciza lipsa unor parti din imbracaminte sau incaltaminte care in mod normal trebuiau sa
existe-pantofi, pantaloni, fusta, lenjerie-inclusiv lipsa unor obiecte de genul ceasului sau a verighetei ce
lasa urme specifice.

-va fi cercetat cu atentie fiecare buzunar, indicandu-se continutul si pozitia acestuia (normal sau
scos in afara), precum si urmele de murdarie sau pete.

b.Corpul cadavrului se examineaza plecandu-se de la elementele generale-constitutia fizica,

culoarea pielii, semnele particulare, inclusiv semnele cadaverice.

-examinarea intregului corp incepe cu capul victimei, apoi gatul, regiunea toracelui, a abdomenului,
regiunea dorsala, a membrelor superioare si inferioare.

-leziunile vizibile vor fi descrise ca pozitie, forma si marime, orice urma care ar putea avea o
anumita legatura cu omuciderea.

-mainile si unghiile cadavrului-pot fi gasite urme de par, resturi de imbracaminte, fire texile sau
nasturi smulsi in lupta cu agresorul; depozitul subunghial poate contine celule epiteliale, urme de sange,
fragmente de fire de par provenind de la autorul infractiunii.

-orificiile naturale ale cadavrului sunt examinate cu atentie, iar finalizarea activitatii are loc in
conditii de laborator. 102
 - se vor face mentiuni cu privire la materialele folosite la imobilizarea sau strangularea victimei.

2.Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari in pozitia cadavrului vor fi determinate cu

precizie in urma necropsiei.

-stabilirea datei mortii scade pe masura cresterii intervalului de timp scurs intre momentul decesului
si cel al descoperirii cadavrului.

a.Semne precoce-reactia pupilei la atropina (4 ore de la deces) sau policarpina (6 ore de la deces).

b.Semne semitardive:

i.pierderea de caldura se face, in general, cu un grad pe ora, cadavrul ajungand la temperatura

mediului ambient in aproximativ 20 de ore, in functie de temperatura mediului inconjurator, conditiile de loc
si timp, varsta si constitutia fizica a victimei, imbracamintea.

ii.rigiditatea cadaverica se instaleaza incepand cu muschii maxilarului inferior si coboara treptat

spre membrele inferioare, dupa care se inregistreaza o rezolutie in acelasi sens, intreg ciclul fiind cuprins
intre 2 si 36 de ore de la deces, rigiditatea maxima fiind la 10 ore de la deces.

-rigiditate cataleptica se instaleaza in cazul impuscarii in cap, electrocutarii.

iii.lividitatile cadaverice apar dupa circa 5 ore, sunt maxime dupa circa 10-15 ore si nu se mai
modifica prin schimbarea pozitiei cadavrului dupa aproximativ 12 ore din momentul mortii.

-corpul cald si suplu, cu corneea umeda si transparenta, fara lividitati indica faptul ca moartea s-a
produs de 1-2 ore, aparitia lividitatilor la nivelul gatului, racirea si rigiditatea articulatiei maxilarului se face
la 3-4 ore, aparitia petei negre sclerotice indica aproximativ 6 ore din momentul instalarii mortii. 103
 -confluenta lividitatilor pe suprafata mare si rigiditatea intregii musculaturi scheletice insotita de
pierderea transparentei corneii este tipica pentru 8-10 ore;

-persistenta la presiune a lividitatilor si nemodificarea pozitiei lor este specifica mortii instalate de
aproximativ 12 ore.

VI .Elaborarea versiunilor de urmarire penala.

Regula: organizarea judicioasa a anchetei si planificarea urmaririi penale, in scopul clarificarii

complete a imprejurarilor savarsirii omorului si al identificarii autorului.

-trebuie ca organul judiciar sa dispuna de un minim de date precise si concrete, referitoare la fapta,
obtinute pe cale procesuala-cercetarea la fata locului, efectuarea de constatari, audieri de martori, cat si
din izvoare extraprocesuale-investigatii, zvonuri, scrisori anonime.

-intrebarea decisiva: carei persoane ii profita omorul sau cine avea interesul sa-l comita?

-este necesar sa se stabileasca cat mai exact unde, cand, cu cine si in ce mod si-a petrecut timpul
victima inaintea survenirii decesului sau a disparitiei, daca a fost vazuta in compania unei persoane straine
sau a unei cunostiinte intamplatoare, daca cineva a cautat-o sau s-a interesat de ea, daca i-a lasat vreun
mesaj.

-versiunile sunt verificate concomitent, indiferent de gradul lor de verosimilitate, pana la eliminarea
celor neconforme cu realitatea. 104
 -Curs 8-

Metodologia investigarii unor infractiuni care aduc atingere patrimoniului.

I.Principalele probleme, obiect al probatiunii, care trebuie clarificate prin cercetarea furtului
si a talhariei.

1.Determinarea concreta a bunurilor mobile luate din detentia sau posesia legitima a unei persoane
sau a unei unitati publice.

-determinarea precisa, concreta, a bunurilor furate, ofera posibilitatea urmaririi lor, in vederea
identificarii si recuperarii acestora, precum si a prinderii faptuitorilor.

-stabilirea calitatii, cantitatii si valorii bunurilor furate, pentru estimarea prejudiciului.

2.Stabilirea exacta a locului si momentul savarsirii faptei furt simplu sau calificat-loc public sau
mijloc de transport in comun.

-delimitarea exacta a cercului de suspecti, verificarea modului cum si-au petrecut timpul.

3.Identificarea mijloacelor si metodelor folosite in savarsirea infractiunii-incadrarea juridica a

faptei-furt simplu sau calificat, savarsit de catre o persoana avand asupra sa o arma, prin efractie
escaladare,etc.

-conturarea modului de operare permite stabilirea cercului de suspecti.

4.Identificarea faptuitorului si a participantilor la savarsirea furtului-stabilirea raspunderii penale in

functie de contributia avuta la savarsirea infractiunii, la tainuirea bunurilor sau la favorizarea infractorului.

5.Identificarea persoanei vatamate sau posesorului unor bunuri furate si descoperite asupra
autorului.

6.Stabilirea conditiilor care au favorizat savarsirea infractiunii-caracter preventiv. 105

 A.Particularitati metodologice ale investigarii delapidarii-art.295 C.pen.

1. Problemele principale care trebuie clarificate prin investigarea delapidarii

Problemele principale care se cer clarificate in cadrul investigarii delapidarii privesc, in esenta,
determinarea obiectului material al infractiunii, stabilirea laturii obiective, identificarea faptuitorului,
stabilirea vinovatiei sale, precum si a scopului sau mobilului infractiunii.
Sub raport metodologic criminalistic, in cadrul anchetei trebuie sa se actioneze in directia asigurarii
recuperarii prejudiciului cauzat, a bunurilor sau valorilor sustrase, precum si a luarii de masuri viznd
prevenirea savrsirii unor asemenea fapte.
2. Primele masuri luate in cercetarea delapidarii
2.1. Cunoasterea situatiei exacte, reale a gestiunii. in vederea determinarii situatiei gestiunii, se
va proceda la inventarieri, la revizii contabile, ori la verificarea suplimentara a actelor incheiate de organele
de constatare.
2.2. Stabilirea cauzelor lipsurilor sau plusurilor din gestiune.
Pentru determinarea cauzelor sustragerilor organul de urmarire penala care efectueaza cercetarea in
cauza, va trebui sa-si formeze o imagine de ansamblu asupra activitatii din unitatea in gestiunea careia
s-au constatat 106
lipsurile sau plusurile, documentndu-se, de exemplu, asupra urmatoarelor aspecte mai importante:
Organizarea, caracterul si specificul activitatii desfasurate de catre regia autonoma sau societatea
comerciala in care s-a produs paguba.
Circulatia bunurilor, banilor sau valorilor, interesnd modul in care se face primirea sau receptionarea,
pastrarea, livrarea sau distribuirea, precum si felul in care este asigurata paza lor.
2.3. Efectuarea de perchezitii si ridicarea de obiecte si inscrisuri. Aceste acte de urmarire
penala se impun de la sine, ele servind la obtinerea de probe directe privind fapta si imprejurarile in care
s-a comis.
4. Efectuarea altor acte de urmarire penala
in vederea stabilirii valorii prejudiciului, a perioadei de timp in care a fost savrsita infractiunea, a
destinatiei date banilor sau bunurilor insusite, inclusiv a conditiilor care au favorizat savrsirea faptei, pe
lnga actele procedurale efectuate in faza initiala a cercetarilor mentionate mai sus, se procedeaza, in
mod firesc, la:
Audierea martorilor, a suspectilor sau a inculpatilor.
Dispunerea de constatari sau expertize judiciare, frecvent fiind intlnite expertizele contabile,
merceologice, sau cu caracter economico-financiar. 107
 B.ELEMENTE METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICa A
INFRACtIUNILOR DIN DOMENIUL AFACERILOR
I.Scurta privire asupra modalitatilor curente de savrsire a infractiunilor in domeniul afacerilor
1. Modalitati specifice modurilor de operare in infractiuni din domeniul afacerilor
1.1. Folosirea unui nume fals. Aceasta constituie cea mai banala escrocherie. De pilda, escrocul
isi deschide un cont cu ajutorul unor acte de identitate false, comitnd ulterior, sub acest nume fals si cu
cecurile obtinute, importante escrocherii, apoi va profita linistit de rezultate, sub identitatea lui reala.
1.2. insusirea unei calitati false. De regula, calitatea, functia sau starea civila, una din insusirile
persoanei fizice, stau la baza multor escrocherii. Astfel, escrocii se pot prezenta ca fiind delegati ai unei
firme insarcinate cu strngerea de fonduri publice de la comercianti; in acest fel, falsii reprezentanti fac
incasarile in interes propriu.
1.3. Prezentarea unui inscris victimei. Prezentarea unui inscris cu valoare patrimoniala (act,
document) victimei, constituie una din cele mai frecvente escrocherii. 108
 2. Modalitati de operare in fapte inrudite cu escrocheria
2.1. Manipularea de date si informatii inexacte.
a. Apelul la public in vederea acoperirii emisiunii de actiuni, obligatiuni, inscrisuri sau orice titluri de
valoare ale unei societati care se va dovedi ulterior a fi de fatada sau societate fantoma.
b. Oferirea de informatii inexacte (cuprinse in prospectele financiare) sau anuntarea de sume
fictive de subscriptii, de liste false cu persoane care au participat la subscriptie (printre ele inscriind si
personalitati), in vederea obtinerii de varsaminte sau subscriptii suplimentare.
II. Cadrul metodologic general al investigatiei penale in domeniul afacerilor
1. Directii metodologice generale ale investigatiei
in esenta, orice investigatie in acest domeniu presupune adaptarea unor principii si initierea unor
acte de investigatie cunoscute din materia investigarii infractiunilor impotriva patrimoniului:
a.Cunoasterea starii de fapt (scriptice sau faptice) si evaluarea prejudiciului in momentul semnalarii
sau descoperii faptei, prin inventarieri, expertize financiar-contabile si merceologice. 109
 b. Ridicarea de obiecte si inscrisuri, efectuarea de perchezitii in scopul descoperirii de documente,
registre contabile, chitante, dispozitii de incasari si plati, cecuri, cambii, inclusiv instrumente de falsificare.
c. Audierea martorilor pentru a stabili datele ce privesc att identitatea faptuitorului, ct si
modalitatile de operare.
d. Dispunerea expertizelor judiciare, destinate stabilirii circulatiei actelor, a bunurilor, a mijloacelor
de plata, precum si pentru determinarea autenticitatii inscrisurilor etc.
III. Particularitati in investigarea criminalistica a unor infractiuni financiar-bancare
1. Principalele aspecte ce se urmaresc cu ocazia investigatiei penale
Din aceasta perspectiva, se va verifica modul de respectare a principalelor norme juridice in
vigoare ce reglementeaza activitatea financiar-bancara si societatile financiar-bancare din Romnia.
in esenta, aceste reglementari sunt:
a. Societatile bancare functioneaza doar cu autorizarea Bancii Nationale si nu pot fi constituite sub
forma de societati cu raspundere limitata (SRL);
b. Capitalul social subscris trebuie varsat integral, sub forma baneasca in termen de doi ani de la
data constituirii, cota minima de varsamnt la momentul subscrierii neputnd fi mai mica de 50%. 110
 c. Este interzis societatilor bancare sa incheie intelegeri sau contracte sau sa adopte practici ce
le-ar asigura pozitii dominante pe piata monetara, financiara sau valutara.
C. METODOLOGIA INVESTIGaRII ACCIDENTELOR DE MUNCa; CERCETAREA
ACCIDENTELOR DE TRAFIC RUTIER
I.Cadrul metodologic general al investigarii accidentelor de munca
1. Aspecte introductive
Accidentele produse, in ultimi ani, demonstreaza ca aplicarea de masuri destinate prevenirii si
combaterii unor fapte sau evenimente de natura sa prejudicieze, intr-o forma sau alta, protectia muncii
este absolut necesara intr-un stat de drept-art.349, art.350 C.pen.-neluarea masurilor legale de securitate
si sanatate in munca, respectiv nerespectarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca.
Pe plan legislativ, in tara noastra sunt aplicabile o serie de acte normative destinate, pe de o parte,
asigurarii protectiei muncii, iar pe de alta parte asigurarii exploatarii si intretinerii corespunzatoare a
instalatiilor, utilajelor si masinilor.
2. Principalele aspecte, obiect al probatiunii, care trebuie clarificate prin investigarea accidentelor
de munca. 111
 Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea unui accident de munca, probleme
care sunt comune si evenimentelor sau avariilor din industria miniera si petrochimica, provocate de
explozii sau incendii, sunt, in esenta, urmatoarele:
2.1. Stabilirea cauzelor accidentului. Cauzele accidentului care, desi sunt de o mare diversitate,
se clasifica, de regula, in doua mari categorii: cauze de natura tehnica si cauze de natura organizatorica.
2.2. Determinarea imprejurarilor in care a avut loc accidentul. Determinarea imprejurarilor in
care a avut loc accidentul sau evenimentul prezinta interes pentru stabilirea elementelor pe baza carora sa
se faca o incadrare juridica corecta a faptei.
2.3. Determinarea consecintelor accidentului. in investigarea acestor cauze, organul judiciar
are obligatia sa stabileasca cu exactitate consecintele accidentului de munca, inclusiv pericolele aparute
prin nerespectarea normelor de protectie a muncii.
3. Cercetarea la fata locului a accidentelor de munca
3.1. Luarea primelor masuri. Este firesc ca primele masuri sa vizeze, in exclusivitate, acordarea
primului ajutor victimelor accidentului de munca sau avariei, limitarea sau inlaturarea pericolelor iminente,
repunerea in functiune ct mai urgent a instalatiilor si utilajelor. 112
 3.2. Obiectivele cercetarii propriu-zise la fata locului. Directiile principale asupra carora trebuie
sa-si concentreze atentia membrii echipei de cercetare pot fi structurate astfel:
a. Stabilirea pozitiei, starii initiale a instalatiilor, masinilor si utilajelor.
b. Cercetarea minutioasa a urmelor,
c. Examinarea minutioasa a victimei.
3.3. Fixarea rezultatelor cercetarii locului faptei. Fixarea rezultatelor cercetarii locului unui
accident de munca se face prin mijloacele cunoscute, procesul-verbal fiind principala modalitate de
consemnare a acestora.
Procesul-verbal va fi insotit de fotografii, de schite, de revelari, de inregistrari videomagnetice ori de
filmare.
4. Efectuarea altor acte de urmarire penala
Efectuarea altor acte de urmarire penala, in mod evident necesara pentru clarificarea, sub toate
aspectele, a accidentului, pentru stabilirea vinovatiei, a responsabilitatii juridice sau administrative care
revine fiecarei persoane implicate in accident.
Dintre actele de urmarire penala efectuate in aceste cazuri, mai frecvente sunt urmatoarele:
4.1. Audierea martorilor.
4.2. Ascultarea suspectului sau inculpatului. 113
 4.3.Dispunerea de expertize judiciare. Prin dispunerea de expertize judiciare se urmareste
indeosebi clarificarea aspectelor de natura tehnica, a circumstantelor de loc, de timp si de mod in care s-a
produs accidentul ori avaria.
II. Particularitati metodologice privind investigarea accidentelor de munca sau avariilor din
domeniul minier, petrochimic si al constructiilor
1. Particularitati metodologice privind investigarea accidentelor de munca din domeniul minier
1.1. Principalele cauze ale accidentelor de munca din domeniul minier. Specificul investigarii
penale a accidentelor de munca din domeniul minier este determinat nu numai de specificul activitatii din
exploatarile miniere, ci si de cauzele acestor accidente, care se clasifica in:
a.Accidente de munca in legatura cu deschiderea, saparea si susti-nerea lucrarilor miniere
b.Accidente de munca in legatura cu circulatia si transportul in subteran
c.Accidente de munca in legatura cu lucrarile cu materiale explo-zive, incendiile din
subteran si focurile de mina.
1.2. Cercetarea la fata locului. Cercetarea la fata locului este esentiala pentru clarificarea
cauzelor si imprejurarilor accidentului, in 114
 conditiile grele din subteran, ea necesitnd multa atentie, calm, concentrare si perseverenta.
in faza de pregatire a cercetarii se impune delimitarea exacta a locului producerii accidentului,
prin natura exploatarilor miniere, acesta putnd avea o intindere destul de mare.
in faza statica a cercetarii se vor examina, stabili si fixa aspectul de ansamblu al locului
accidentului, starea si pozitia instalatiilor, a utilajelor si victimelor.
in faza dinamica a cercetarii- este preferabil sa inceapa din punctul in care se afla victima, socotit
centrul locului accidentului - desi in accidentele de mina este dificil sa se impuna o astfel de regula.
2. Particularitati metodologice ale investigatiilor accidentelor de munca sau avariilor din domeniul
petrochimic
2.1. Aspecte generale. Tratarea principalelor particularitati metodologice ale investigarii
accidentelor de munca, ale altor evenimente, indeosebi de tipul avariilor din domeniul petrochimic se
impune, pe de o parte, din cauza specificului acestei activitati, iar pe de alta parte, prin faptul ca o anumita
pondere o detin incendiile si exploziile. Fireste, in practica se intlnesc si alte categorii de accidente, multe
dintre ele co-mune majoritatii ramurilor industriale.
2.2. Cercetarea la fata locului. Particularitatile acestui segment al investigatiei penale sunt
impuse de tipul si natura evenimentului, de modificarile intervenite in aspectul locului faptei, deseori
proportionale cu 115
 intensitatea exploziei sau incendiului, precum si de posibila extindere a evenimentului asupra
zonelor invecinate.
in faza statica a cercetarii, in multe cazuri este posibila, daca nu examinarea, cel putin fixarea
prin fotografiere si inregistrare videomagnetica a aspectului de ansamblu si chiar a unor detalii (prin
folosirea teleobiectivelor sau transfocatoarelor ).
in faza dinamica a cercetarii locului faptei, se procedeaza la examinarea minutioasa a locului
faptei, pentru descoperirea tuturor urmelor, a mijloacelor materiale de proba, fara a se porni cu idei
preconcepute referitoare la valoarea lor probatorie sau la semnificatia lor in ansamblul datelor obtinute.
Fixarea rezultatelor cercetarii se face prin proces-verbal, insotit de planse fotografice, de regula
color, de desene schita, de relevari.
2.3. Efectuarea altor acte de urmarire penala. Efectuarea altor acte de urmarire penala este
absolut necesara pentru elucidarea sub toate aspectele a cauzelor accidentului, a imprejurarilor in care a
avut loc si a stabilirii persoanelor responsabile de producerea lui: ascultarea martorilor, ascultarea
suspectilor sau a inculpatilor, dispunerea expertizelor judiciare.
III.Particularitati metodologice privind investigarea accidentelor de trafic rutier.
1. Notiuni generale 116
 1.1. Cauzele accidentelor de circulatie. Referitor la cauzele accidentelor de circulatie exista o
bogata literatura de specialitate, in intreaga lume remarcndu-se o serioasa preocupare in directia
prevenirii si combaterii acestor evenimente.
1.1.1. Accidentele datorate factorului uman detin o pondere covrsitoare, reprezentnd circa
90% din totalul evenimentelor de trafic, ceea ce a facut sa se afirme ca nu exista accidente de automobile,
ci de automobilisti.
1.1.2. Accidente datorate factorilor tehnici, apartinnd autovehiculului, cum sunt, de exemplu,
cele cauzate de defectarea sau functionarea defectuoasa a sistemelor de frnare, de directie, de rulare si
de semnalizare.
1.2. imprejurari care trebuie stabilite in cadrul cercetarii accidentelor de trafic. Cercetarea
accidentelor de circulatie presupune stabilirea unor elemente sau clarificarea unor aspecte care sa
serveasca la conturarea naturii juridice a evenimentului, la determinarea raspunderii penale si civile ce
revine persoanei vinovate de producerea accidentului.
imprejurarile care trebuie stabilite in legatura cu producerea unui eveniment rutier sunt, in
majoritatea cazurilor, urmatoarele:
a.Cauzele si imprejurarile in care s-a produs accidentul.,
b.Regulile de circulatie care au fost incalcate,
c.Persoanele raspunzatoare 117
 d.Consecintele produse de accident (posibilitati de evitare a accidentului).
2. Particularitati privind cercetarea la fata locului a accidentelor de trafic rutier
Cercetarea la fata locului in cazul accidentelor de circulatie reprezinta unul dintre cele mai
importante acte de urmarire penala, cu caracter imediat si necesar, de modul in care este efectuata
depinznd direct solutionarea cauzei.
2.1. Pregatirea cercetarii locului accidentului.
Pregatirea cercetarii va consta in:
Verificarea si completarea masurilor luate initial de lucratorul de politie sosit primul la locul faptei,
indeosebi de protejarea si conservarea urmelor.
Delimitarea exacta a locului faptei, care nu se reduce numai la locul in care se afla victima sau
autovehiculul.
2.2. Efectuarea cercetarii propriu-zise.
2.2.1. in faza statica a cercetarii se procedeaza la examinarea si fixarea aspectului de ansamblu a
locului accidentului, la stabilirea pozitiei si a raportului de distanta dintre vehicule, dintre victima si vehicul,
dintre acesta si urmele descoperite.
2.2.2. in faza dinamica, cea mai laborioasa etapa a cercetarii, se trece la examinarea amanuntita
a locului accidentului in vederea descoperirii, fixarii, ridicarii si interpretarii urmelor accidentului. 118
 2.2.4. Fixarea rezultatelor cercetarii se face prin proces-verbal, fotografiere, schita. in situatiile
deosebite este preferabil sa se recurga la inregistrarea pe banda videomagnetica si eventual, la filmare.
3. Efectuarea altor acte de urmarire penala
in vederea solutionarii complete a accidentului de circulatie, pe lnga cercetarea la fata locului,
organul de urmarire penala va initia si alte acte procesuale menite sa serveasca la elucidarea cauzei.
Astfel:
3.1. Ascultarea martorilor. Ascultarea martorilor, in primul rnd a celor oculari, este de natura sa
serveasca la completarea sau clarificarea unor aspecte cu privire la imprejurarile in care s-a produs
accidentul, interesnd viteza de circulatie, comportamentul victimei, mai ales daca acesta era un pieton,
modul in care conducatorii autovehiculelor intrate in coliziune au respectat anumite reguli de circulatie s.a.
3.2. Ascultarea persoanelor implicate in accident. Ascultarea persoanelor implicate in accident
(conducatorii autovehiculelor, victimele), va fi efectuata, de asemenea, cu maxima operativitate,
decla-ratiile acestora aducnd date utile clarificarii cauzei.
3.3. Dispunerea, efectuarea si valorificarea constatarilor si a expertizelor judiciare.
Dispunerea, efectuarea si valorificarea 119
 constatarilor si a expertizelor judiciare se face in conformitate cu regulile generale care guverneaza
aceasta activitate (art.172-art.191 C.p.p.).
3.4. Efectuarea altor acte de urmarire penala. Alte acte de urmarire penala, cum sunt, de
exemplu, reconstituirea, perchezitia, confruntarea sunt efectuate in functie de particularitatile fiecarui caz,
toate servind la stabilirea adevarului. 120
 -Curs 10-
PARTICULARITatI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICa A INFRACtIUNILOR
DIN DOMENIUL TRAFICULUI DE STUPEFIANTE
Consideratii introductive
1. Principalele categorii de substante stupefiante si clasificarea acestora
Legea nr.143/2000, privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, defineste drogurile
ca fiind plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si
substante, clasificnd drogurile in doua mari categorii:
-Droguri de mare risc (heroina, mescalina, morfina, amfetamina, cocaina, codeina, opium,
phencyclidina s.a.).
-Droguri de risc (canabis, rezina de canabis, ulei de canabis, diaze-pam, meprobamate s.a.).
in sensul dat de conventiile internationale, prin drog se intelege o substanta din cele supuse
controlului prin Conventia Unica asupra stupefiantelor din 1961, precum si una din substantele psihotrope
al caror control este prevazut de Conventia din 1971.
Alti autori adauga acestei clasificari o noua categorie, anume aceea a narcoticelor, din care fac
parte: morfina, heroina, codeina, metadona.
in functie de natura lor, drogurile, in general, pot fi clasificate astfel: 121
 a. Analgezicele, destinate atenuarii durerilor, mai mari sau mai mici,
b. Sedativele, sunt deprimante neselective.
c. Hipnoticele (somniferele) sunt substante deprimante ale SNC.
Dupa modul in care actioneaza asupra organismului uman, stupefiantele se impart in:
Psiholeptice (depresive) - barbituricele si tranchilizantele.
Psihoanaleptice (stimulente) - amfetamina, opiaceele, cocaina.
Psihodisleptice (halucinogene), care la rndul lor se impart in halucinogene propriu-zise si
halucinogene depersonalizante.
2. Referiri la reglementarea juridica
2.1. Elemente generale care trebuie stabilite prin investigarea infractiunilor de trafic de
stupefiante. Investigarea criminalistica trebuie, ca si in cazul celorlalte infractiuni, sa stabileasca
elementele constitutive ale infractiunii interesnd, determinarea modalitatilor de comitere a faptei si
circumscrierea lor in modalitatile prevazute de Legea nr.143/2000:
- Traficul propriu-zis: producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, transformarea, procurarea,
cumpararea, detinerea, oferirea, punerea in vnzare, vnzarea, distribuirea, etc.
- inlesnirea traficului: cultivarea de plante ce contin astfel de substante, experimentarea acestora. 122
- Favorizarea traficului si consumului: introducerea sau scoaterea din tara, importul ori exportul de droguri
sau precursori, prescrierea de re-tete medicale fara acoperire, organizarea, conducerea sau finantarea
traficului, s.a.
II.Moduri si sisteme de operare folosite de traficantii de droguri
1. Modalitati de ascundere
1.1. Metode de ambalare sau disimulare in vederea traficarii. in scopul traficarii drogurilor se
apeleaza la metode diversificate de ascun-dere si transportare a drogurilor, urmarindu-se fireste,
sustragerea de la depistarea de catre autoritatile vamale sau judiciare.
a. Fabricarea pe cale industriala a mijloacelor de ascundere a drogurilor,
b. Producerea pe cale artizanala a mijloacelor de ascundere,
c. inlocuirea produsului finit din cutiile de conserve, efectuata in mai multe modalitati.
d. imbibarea tesaturilor cu stupefiante pentru transportul cocainei.
2. Modalitati de ascundere in trafic a stupefiantelor
Pentru trecerea frontierelor, drogurile sunt, fireste, bine ascunse, astfel inct sa nu fie descoperite
de vamesi sau de catre organele de 123
 politie. Locurile si modalitatile de disimulare sunt diferite, ele depinznd de ingeniozitatea
traficantilor, acestia dovedindu-se foarte inventivi.
2.1. Locuri de ascundere in mijloace de transport. in functie de tipul de mijloc de transport,
stupefiantele pot fi ascunse in: autoturisme, autobuze si autocamioane; trenuri de calatori si de marfa;
avioane pentru transportul calatorilor sau a marfurilor; vapoare, salupe si alte mici ambarcatiuni.
2.2. Locurile de ascundere in obiecte de imbracaminte sau pe corp. Traficantii transporta
personal drogurile disimulndu-le in diferite obiecte pe care le au asupra lor, sau in imbracaminte, ca si in
toate cavitatile anatomice ale femeilor si barbatilor.
3. Moduri de operare frecvente ale traficantilor de droguri
Pentru efectuarea traficului de droguri, in sensul sau larg, se apeleaza la cele mai diverse moduri de
fabricare, de transport si de consumare propriu-zisa a stupefiantelor.
3.1. Fabricarea drogurilor. O mare varietate de narcotice (codeina, methadona), stimulente
(amfetaminele) si depresive (diazepam), sunt fabricate legal in scopuri medicale. Aceste droguri insa pot fi
subiect al abuzului si al traficului ilicit.
Ca si culturile, fabricarea stupefiantelor se face in mod clandestin, in laboratoare special amenajate
in subsoluri, bucatarii nefolosite etc. 124
 Echipamentul tehnic este improvizat, foarte ieftin, fiind cumparat din magazine fara a trezi
suspiciuni.
Existenta unui laborator clandestin este tradata de mirosul de acetona, amoniac sau alte substante
chimice, care sunt indispensabile in procesul de fabricare a morfinei sau heroinei.
3.2. Transportul drogurilor. Transportul drogurilor se face pe rute aeriene, rutiere si maritime.
Mijloacele de transport, asa cum s-a vazut, sunt diferite, incepnd cu omul si terminnd cu avionul si
elicopterul.
Traficantii folosesc tot mai mult autovehicule cu numere false de inmatriculare sau numere de tranzit
pentru transportarea marfurilor de contrabanda si implicit a drogurilor.
3.3. Distribuirea drogurilor. Piata neagra sau piata secreta unde sunt desfacute stupefiantele
este diferita. in unele locuri aceasta piata nu este insa chiar att de secreta. De exemplu, in Asia de
Sud-Est opiul se vinde in mod deschis. in America de Sud, sacii cu frunze de coca sunt scosi in plina
strada.
Ambalarea si prezentarea spre desfacere a stupefiantelor este o chestiune importanta pentru
traficanti. Producatorii de opiu il ambaleaza in saculete de pnza si ii dau forma unei turte.
III. Elemente metodologice aplicate in investigarea traficului de stupefiante
1. Modalitati de depistare a traficantilor 125
 Depistarea traficantilor presupune o activitate complexa, organizata minutios si uneori de lunga
durata, in care investigatiile si verificarile au o mare importanta.
1.1. Metode tactice.
Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectueaza supravegheri si verificari, verificari de
registre, corespondente si evidente financiar contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care ar putea
avea legatura directa sau indirecta cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul national. De
asemenea, se efectueaza supravegherea si verificarea operativa a cladirilor, depozitelor, terenurilor, unde
ar putea sa se gaseasca stupefiante sau precursori (substante utilizate frecvent in fabricarea drogurilor).
1.2. Metode tehnico-stiintifice de depistare.
Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X, mai ales pentru controlul
bagajelor si a locurilor greu accesibile, ca si aparatura de examinare neutronica.
Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autoritatile folosesc tehnica ultrasofisticata, cum
ar fi nave rapide, aparatura de control (radare), avioane AWACS (radar cu raza foarte mare de scanare) si
sateliti. 126
 1.3. Identificarea toxicomanilor. Pentru identificarea toxicomanilor in mod operativ, pna la
efectuarea unei investigatii medico-legale, trebuie stiute urmatoarele:
a) cnd se apropie momentul injectarii sau ingerarii, deci nevoia de drog, la toxicomani apar
simptome ca lacrimari, curgeri nazale, dureri, mncarimi, cascaturi, stari de teama, transpiratii, frisoane,
dilatarea pupilelor, irascibilitate, agitatie, nervozitate;
b) toxicomanii aflati sub influenta stupefiantelor sunt somnolenti, apatici, putin comunicativi, privesc
in gol si se izoleaza pentru a gusta placerea stupefiantului.
2. Metodologia investigarii propriu-zise a traficului de stupefiante
2.1. Modalitati de documentare pentru inceperea urmaririi penale. Activitatea de documentare
presupune obtinerea unor informatii, date referitoare la fapta savrsita si autorul ei pentru ca, pe baza
acestora, organele competente sa decida daca este sau nu cazul sa dispuna inceperea urmaririi penale.
2.2. Particularitati ale cercetarii la fata locului. Pentru descoperirea si ridicarea mijloacelor
materiale de proba, un rol important il are cercetarea la locul savrsirii infractiunii.
in cercetarea la fata locului se vor folosi:
truse cu reactivi pentru testarea stupefiantelor; 127
sonda de control (periscop) pentru verificarea locurilor greu accesibile din autovehicule;
aparatura necesara radiografierii unor obiecte in care sunt ascunse stupefiante.
2.2.1. in faza statica a cercetarii la fata locului se va insista asupra urmatoarelor aspecte: luarea
masurilor de prevenire a intoxicatiilor cu stupefiante si de salvare a eventualelor victime; fotografierea sau
filmarea stupefiantelor, a locurilor unde au fost ascunse; descoperirea obiectelor corp delict si a urmelor
vizibile; efectuarea perchezitiei corporale asupra persoanelor implicate s.a.
2.2.2. in faza dinamica a cercetarii la fata locului, se vor intreprinde urmatoarele: examinarea
amanuntita de catre medic a persoanelor suspecte ca sunt sub influenta stupefiantelor, in vederea
recoltarii probelor de snge si urina si a luarii masurilor medicale ce se impun; precum si examinarea
imbracamintei, a bagajelor; etc.
2.3. Realizarea flagrantului in cazul infractiunilor la regimul produselor si substantelor
stupefiante.
2.3.1. Pregatirea constatarii infractiunii flagrante. Printre activitatile preliminare constatarii
infractiunii flagrante se inscriu:
a) Stabilirea oportunitatii si necesitatii constatarii infractiunii flagrante,
b) Obtinerea de date referitoare la faptuitor si activitatea sa infractionala.
c) Pregatirea mijloacelor tehnice criminalistice. 128
 d) Stabilirea momentului si a modului de actiune,
2.3.2. Realizarea efectiva a prinderii in flagrant presupune:
a) Identificarea martorilor oculari.
b) Stabilirea activitatii ilicite desfasurate in momentul constatarii.
c) Declinarea calitatii organului judiciar si luarea masurilor pentru intreruperea activitatii ilicite.
d) Acordarea primului ajutor persoanelor intoxicate.
e) Identificarea faptuitorului.
2.4. Efectuarea urmaririi penale propriu-zise.
2.4.1. in anchetarea traficului de stupefiante, printre primele acte de urmarire penala efectuate
se afla perchezitia, alta dect cea realizata in cazul flagrantului.
in asemenea situatii, perchezitia trebuie efectuata cu operativitate, realizndu-se elementul
surpriza, fara insa a se neglija problemele de detaliu.
Momentul efectuarii perchezitiilor trebuie ales cu multa grija, acestea efectundu-se, de regula,
atunci cnd cercetarile ajung in stadiul in care exista convingerea ca se vor putea obtine maximum de
probe.
2.4.2. Examinarea inscrisurilor. Cu ocazia efectuarii perchezitiei, pot fi ridicate si anumite
inscrisuri care au legatura cu fapta cercetata. O problema care trebuie clarificata in acest caz este
determinarea exacta a criteriilor dupa care se stabileste legatura cu fapta, astfel inct sa nu fie intrziate
cercetarile. 129
 2.4.3. Dispunerea de constatari si expertize. Constatarile sau expertizele sunt absolut necesare
in cauzele penale referitoare la traficul de stupefiante, ele constituind principalele modalitati stiintifice de
dovedire a existentei stupefiantului.
2.4.4. Ascultarea persoanelor implicate in traficul de droguri. Din perspectiva tacticii
criminalistice ascultarea se va face in functie de situatia concreta a fiecarei persoane implicate.
in audierea traficantilor sau consumatorilor de stupefiante trebuie sa se stabileasca legaturile dintre
sursele de aprovizionare si destinatia stupefiantelor, urmarindu-se evaluarea volumului traficului ilicit de
pe raza unei regiuni sau zone geografice. Miscarea stupefiantelor presupune deplasarea lor de la locul de
origine sau de producere, spre consumator. Deoarece consumatorii sunt raspnditi in toata lumea, rezulta
ca aria de miscare a stupefiantelor este foarte mare. 130
 -Curs 11-

A.
ELEMENTE METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA CRIMINALISTICa A INFRACtIUNILOR DIN
DOMENIUL CRIMINALITatII ORGANIZATE

1.1. Criminalitatea de tip mafiot. Mafia reprezinta acel segment infractional la care se raporteaza
activitati ilegale deosebit de periculoase, desfasurate prin metode agresive de catre asociatii de indivizi cu
o structura organizatorica ierarhizata si un lider autoritar, avnd la baza un cod de conduita obligatorie,
ritualuri de admitere a membrilor si o lege a tacerii, in scopul instituirii controlului asupra unor sectoare ale
economiei sau chiar asupra unor niveluri de decizie ale societatii si obtinerii de cstiguri ilicite fabuloase.

1.2. Criminalitatea organizata. Spre deosebire de Mafie, realitatea criminalitatii organizate consta
intr-o gama, practic infinita, de aspecte ale universului social, cele mai multe clandestine, diverse si
complexe. Studiind conceptul acestui gen de criminalitate trebuie sa luam in consideratie si unii factori
sociali si politici care pot avea un rol semnificativ in formarea actualelor perceptii asupra crimei organizate.

Criminalitatea organizata, in esenta, poate fi definita ca fiind acel segment infractional la care se
raporteaza activitatile ilegale, de natura sa afecteze grav anumite sectoare ale vietii economice, sociale si
politice, desfasurate prin diverse metode si mijloace, in mod constant, planificat si conspirat, de catre
asociatii de indivizi, cu ierarhie interna bine determinata, cu structuri specializate si mecanisme de
autoaparare, in scopul obtinerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

I. Tipuri si structuri de organizatii criminale

Nu exista un model unic de organizatie transnationala, acestea variind ca forme, norme de conduita,
experienta, specializare in activitatea infractionala, arie de operare, tactici si mecanisme de aparare, ceea
ce face ca lupta de prevenire si combatere sa fie extrem de complexa, reclamnd, obligatoriu, o cooperare
interstatala. 131
 1.1. in conceptia Interpol, organizatiile criminale pot fi impartite in cinci grupe distincte.

Familiile mafiei. Acestea au structuri ierarhice, norme interne de disciplina, un cod de conduita si
desfasoara o diversitate de activitati ilicite.

Organizatiile profesionale. Membrii acestora se specializeaza in una sau doua tipuri de activitati
infractionale (traficul de masini furate, imprimerii clandestine de moneda falsa, laboratoare clandestine
pentru fabricarea drogurilor, rapiri de persoane pentru rascumparare, jafuri organizate etc.);

Organizatii criminale etnice. Acestea sunt rezultatul expansiunilor geografice, a diferentelor dintre
nivelurile de viata, a severitatii excesive a conditiilor de imigrare (Triadele, organizatii criminale chineze;
Yakuza, grupari japoneze s.a.);

1.2. in conceptia nord-americana, in functie de activitatile infractionale pe care le desfasoara, putem

distinge urmatoarele tipuri de organizatii criminale:

Raketing. Grupuri de indivizi care organizeaza diverse tipuri de activitati infractionale pentru profituri
combinate.

Operatiuni de vicii. Grupuri de indivizi care desfasoara o activitate continua prin furnizarea de bunuri si
servicii ilegale.

Bande. Grupuri de indivizi cu interese comune ori apartenenta sociala, care se asociaza in vederea
comiterii unor activitati ilicite, pentru a se impune intr-o comunitate

Teroristi. Grupuri de indivizi care se asociaza pentru a comite acte criminale spectaculare.

Dintre activitatile infractionale ale crimei organizate, cele cu impact grav asupra societatii sunt
urmatoarele: traficul de droguri, traficul de persoane, falsificarea de monede, traficul international cu
autovehicule furate, traficul cu obiecte de patrimoniu, traficul cu arme, spalarea de bani, migratia ilegala,
prostitutia, coruptia, terorismul. 132
 2. Modalitati de savrsire a infractiunilor din domeniul criminalitatii organizate
2.1. Traficul de droguri. Romnia prezinta interes din ce in ce mai mare pentru retelele de traficare a
drogurilor, in special a hasisului provenit din Africa si a cocainei traficata din America de Sud spre Europa
Occidentala. tara noastra este inclusa in asa numita Ruta balcanica de traficare a heroinei dinspre Turcia
spre pietele occidentale, prin 3 din totalul de 5 variante ale acestei rute.

2.2. Spalarea de bani. Pentru derularea operatiunilor financiare frauduloase din sfera spalarii banilor,
cel mai adesea sunt folosite firme private paravan, sau chiar fictive, in spatele carora se desfasoara
activitati infractionale.

2.3. Falsul de moneda. Att falsificarea ct si traficarea mijloacelor de plata cunosc o recrudescenta
ingrijoratoare, motiv pentru care pe plan international serviciile specializate sunt in continua cautare a unor
noi metode de prevenire si contracarare a acestui fenomen.

2.4. Traficul international de autoturisme furate.

Traficantii, prin legaturi infractionale cu vamesii, introduc in tara autoturisme furate pentru care obtin
chitante vamale ce atesta plata taxelor legale pe repere mari, cum ar fi caroseriile si motoarele.

2.5. Traficul cu arme. Se afla deseori in legatura cu terorismul, comert ilicit ce este, de mult ori,
apanajul crimei organizate. Retele internationale, avnd deseori acceptul unor state interesate in
alimentarea focarelor de razboi, din diferite zone ale lumii.

2.6. Coruptia. Coruptia reprezinta punctul de pornire al tuturor activitatilor infractionale desfasurate de
organizatiile criminale. Ea este un fenomen extrem de nociv, cvasi-generalizat in toate structurile sociale.
Desi exista in toate tarile lumii, in statele care trec printr-o perioada de tranzitie, nocivitatea coruptiei se
simte mai acut. 133
 2.7. Terorismul. FBI-ul defineste terorismul ca folosirea in afara legii a fortei ori violentei pentru
intimidarea ori constrngerea unui guvern, a populatiei civile, ori a unui segment din acesta, in indeplinirea
unor obiective politice ori sociale.

Activitatile infractionale in care teroristii sunt implicati includ: bombardamente, incendii, asasinate,
rapiri, luare de ostatici, deturnare de avioane, spargeri de banci, furturi din arsenalul militar sau politienesc.

II.Cadrul metodologic general al investigatiei penale in domeniul criminalitatii organizate

1. Etapele si modalitatile de actiune
1.1. Faza obtinerii de informatii. in aceasta faza, se desfasoara activitati de cunoastere si informare
cu privire la activitatile retelelor criminale. in acest sens, sunt consultate bazele de date si informatii
obtinute de structurile specializate.
Structurile informative isi au propriile planuri de culegere a informatiilor despre criminalitatea
organizata.
1.2. Faza investigatiilor.

Activitatile investigative constau, in esenta, in verificarea informatiilor detinute si completarea lor prin
activitati operative specifice politiei judiciare sau serviciilor speciale, cum ar fi:

Supravegherea operativa a unei persoane suspecte.

Verificarea surselor de venit ale suspectilor.

Verificarea unor acte si inscrisuri.

1.3. Faza urmaririi penale.

Din perspectiva urmaririi penale vor fi desfasurate urmatoarele activitati consacrate in legea procesual
penala:

Audierea de martori, cu obligativitatea asigurarii protectiei lor.

134
Ridicarea de obiecte si inscrisuri. Acest mijloc de probatiune ofera posibilitatea examinarii ulterioare a
inscrisurilor si efectuarea unui raport de constatare tehnico-stiintific.

2. Organizarea flagrantului
Flagrantul reprezinta unul dintre cele mai complete si eficiente mijloace de evidentiere a elementelor de
fapt, de constatare in timp util si in mod complet a faptelor ilicite si a autorilor acestora.

2.1. Pregatirea actiunilor de realizare a flagrantului.

Planificarea actiunii are urmatoarele repere obligatorii:

-Stabilirea locului, zonei si mediului unde se va desfasura actiunea, recunoasterea zonei si fixarea
activitatilor s.a.

-Efectuarea unor investigatii complexe in vederea identificarii persoanelor implicate, a legaturilor lor
infractionale, a modalitatilor de operare si a mijloacelor folosite.

Coroborarea tuturor datelor si stabilirea modalitatilor concrete de actiune.

2.2. Patrunderea in zona de actiune.

Pe intreaga durata a actiunii se va urmari indeplinirea simultana a trei cerinte:

Asigurarea securitatii personalului participant la actiune, precum si a cetatenilor care se afla in zona vizata.

Luarea masurilor de protejare a persoanelor care lucreaza sub acoperire, a celor infiltrate in cauza si a
informatorilor.

Protejarea si asigurarea tuturor materialelor folosite pentru identificarea infractorilor.

2.3. Realizarea flagrantului propriu-zis. in functie de fazele comiterii actului infractional, de regula,
exista trei posibilitati de actiune a echipei de interventie pentru realizarea flagrantului: 135
 - Interventia inainte de consumarea actului infractional,

- Interventia in timpul comiterii faptei,

- Interventia dupa consumarea actului infractional.

3.Particularitati in investigarea criminalistica a unor infractiuni circumscrise crimei organizate, cu

incidenta in domeniul financiar-bancar
1. Principalele aspecte ce se urmaresc cu ocazia investigatiei penale
1.1. Analizele financiare. Toate activitatile organizatiilor criminale au ca scop final manipularea
profiturilor lor ilegale, intr-o maniera care sa le faca sa para ca provin dintr-o sursa legitima.

Tehnica de investigare cea mai des folosita, rapida de cele mai multe ori, sigura si comuna investigarii
tuturor infractiunilor asimilate crimei organizate este analiza financiara.

1.2. Supravegherea electronica. O alta metoda uzitata in investigarea criminalitatii organizate, desi
deseori criticata, este supravegherea electronica. Avantajul acestei metode consta in inregistrarea unor
segmente importante din activitatea criminala.

B.
INVESTIGAREA INFRACtIUNILOR DE CORUPtIE art.289-art.294 C.pen.

I. Problemele pe care trebuie sa le clarifice investigatia penala

1. Sesizarea organului judiciar, a Directiei Nationale Anticoruptie, in legatura cu savrsirea
infractiunilor de coruptie. Infractiunile de coruptie, infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie,
precum si infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie, fac parte din categoria infractiunilor
de serviciu sau in legatura cu serviciul, acestea avnd o metodologie proprie de investigare. 136
 2. Principalele probleme care fac obiectul probatiunii. Organele de urmarire penala sesizate
despre savrsirea unei infractiuni de coruptie trebuie sa lamureasca urmatoarele probleme:

Calitatea faptuitorului. in functie de tipul de infractiune de coruptie, subiectul activ al infractiunii poate fi: o
persoana care exercita o functie publica; o persoana care participa la luarea deciziilor sau le poate
influenta, etc.

Activitatea ilicita, desfasurata de faptuitor, de alti participanti, modul de operare, legaturi cu diverse
institutii.

Scopul activitatii infractionale. Organele de urmarire penala trebuie sa clarifice daca faptuitorul a actionat
cu intentie intr-un anumit scop..

3. Masuri speciale de investigare a infractiunilor de coruptie. Atunci cnd exista indicii temeinice
cu privire la savrsirea unei infractiuni de coruptie, in scopul strngerii de probe sau pentru identificarea
faptuitorului, procurorii Directiei Nationale Anticoruptie pot sa dispuna.

Punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora.

Punerea sub supraveghere operativa a suspectilor si/sau interceptarea comunicatiilor acestora, in timp
real.

Alte activitati care se intreprind de catre organele de urmarire penala sunt urmatoarele:

Constatarea infractiunii flagrante.

Ascultarea faptuitorului sau suspectului.

Identificarea si ascultarea martorilor.

2. Pregatirile in vederea constatarii infractiunii flagrante art.293 C.p.p.

1.1. Organizarea flagrantului presupune, obligatoriu, efectuarea atenta a unor activitati de pregatire,
raportate la fapte, in sine, dar si la modul de sesizare.

Frecvent, sesizarile apartin persoanelor din mediul autorilor mediul familial, profesional, alte medii
frecventate din motive diverse. De exemplu: 137
 Din mediul familial, denuntatorii sunt, de regula, rude apropiate, chiar si sotia/sotul, nemultumiti,
invidiosi, razbunatori, pentru ca nu profita de cstig, sau invers, pentru ca sufera prin darea de
mita.

Din mediul profesional, denuntatorii sunt, in primul rnd, colegii de serviciu, sefii sau subordonatii, unii
onesti, altii razbunatori, invidiosi, dar si nemultumiti ca nu s-au bucurat de cstigul operat, in urma
unei anumite complicitati la comiterea actului de coruptie.

1.2. Elemente de referinta in pregatirea flagrantului. Fireste ca primul element luat in calcul pentru
pregatirea surprinderii in flagrant, il reprezinta modul in care s-a facut sesizarea.

Problemele esentiale urmarite in realizarea flagrantului. Potrivit unei experiente semnificative a

organelor judiciare parchet si politie problemele vizate de pregatire sunt:

Identitatea functionarului, profilul personalitatii, calitatea oficiala a acestuia, atributiunile sale de serviciu,
locul de munca.

Locul in care s-a consumat, sau urmeaza sa se consume fapta ilicita.

Determinarea modului de operare, a circumstantelor in care se va comite infractiunea.

1.3. Alcatuirea echipei de prindere in flagrant. Echipa de prindere in flagrant va fi coordonata de

catre procuror si va fi alcatuita din politisti si criminalisti specialisti in domeniul inregistrarilor si interceptarii
comunicatiilor.

1.4. Pregatirea de capcane criminalistice si folosirea altor mijloace tehnice criminalistice.

Capcane criminalistice. in cazurile de flagrant, in infractiunile de luare sau dare de mita, se recurge
frecvent la capcane cu substante fluorescente, scriindu-se cuvntul MITa cu un creion fluorescent, pe
bancnotele sau pe alte valori ce urmeaza a fi inmnate drept mita. Totodata, in procesul-verbal de
pregatire a actiunii, vor fi inregistrate si seriile acestor bancnote. 138
 Mijloace tehnice de inregistrare sau supraveghere. Organele judiciare pot utiliza mijloace tehnice
de inregistrare video si audio. Aceste inregistrari reprezinta procedee tehnice de inmagazinare, relevare,
conservare si evidentiere a probelor a caror forta probatorie este egala cu a celorlalte probe.

3. Realizarea propriu-zisa a actiunii de constatare a infractiunii flagrante

Desfasurarea propriu-zisa a actiunii de surprindere in flagrant va parcurge urmatoarele etape:

2.1. Supravegherea locului in care va fi surprins faptuitorul. Fiecare membru al echipei va

supraveghea zonele sau spatiile, persoanele care i-au fost incredintate. Ei vor comunica in permanenta cu
conducatorul echipei, informndu-l prompt asupra celor intmplate.

2.2. Realizarea efectiva a flagrantului.

Regulile tactice criminalistice care trebuie urmate in aceste momente sunt urmatoarele:

Intrarea cu rapiditate in spatiul infractional,

Conducatorul echipei, ceilalti membri, trebuie sa-si decline identitatea.

Identificarea functionarului, subiect activ al infractiunii pe baza documentelor de identitate pe care le are
asupra sa.

Efectuarea perchezitiei corporale a autorului.

Perchezitia intregului spatiu in care a fost surprins faptuitorul.

instiintarea autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un aparator.

4. Particularitati in ascultarea suspectului sau inculpatului

Date fiind particularitatile comiterii infractiunilor de coruptie, ascultarea invinuitului sau inculpatului
trebuie atent pregatita. 139
 1.1. Pregatirea ascultarii suspectului/inculpatului. Pentru bunul mers anchetei, se impune studierea
cu atentie a tuturor materialelor, urmata de:
- Elaborarea planului de ascultare.
- Citarea sau aducerea suspectului sau inculpatului.

- Pregatirea mijloacelor de inregistrare a audierii.

1.2. Problematica ascultarii in functie de natura faptelor de coruptie. Raportat la tipul de

infractiune, audierea va viza, in esenta, urmatoarele:

1.2.1. in cazul luarii de mita. Audierea faptuitorilor in cazul infractiunilor de luare de mita presupune
clarificarea componentelor laturii obiective si subiective a acestora.

1.2.2. in cazul darii de mita. Audierea suspectului sau inculpatului, in cazul darii de mita, trebuie sa
clarifice aspecte similare infractiunii de luare de mita.

1.2.3. in cazul traficului de influenta. Ascultarea suspectului sau inculpatului, in traficul de influenta,
trebuie sa vizeze, in principal, clarificarea urmatoarelor aspecte:

- Scopul interventiei traficantului,

- Cine este functionarul pe lnga care a promis sa intervina.

1.2.4. in cazul primirii de foloase necuvenite. Audierea suspectului sau inculpatului, in cazul primirii
de foloase necuvenite, este destinata clarificarii aspectelor tipice acestei fapte:

Atributiile de serviciu ale primitorului,

Daca a existat vreo intelegere prealabila cu aceasta.

5. Audierea persoanei vatamate sau a denuntatorului

2.1. Pregatirea audierii. in infractiunile de coruptie, audierea acestor persoane este, fireste,
obligatorie. De aceea, se va supune acelorasi reguli tactice: cunoasterea persoanelor ce urmeaza a fi
ascultate, intocmirea planului de ascultare si a celorlalte activitati preliminare, stabilirea 140
 locului unde se vor desfasura ascultarea, citarea si aducerea persoanelor, momentul in care va fi
efectuat.

2.2. Ascultarea propriu-zisa a persoanei vatamate. Audierea se va desfasura, in primul rnd, dupa
regulile tactice cunoscute, in functie de etapele pe care le traverseaza ascultarea.

6. Efectuarea de confruntari
3.1. Rolul confruntarii in clarificarea infractiunilor de coruptie. in linii mari, rolul acestui procedeu
probator este de a clarifica contradictiile existente intre declaratiile a doua persoane in aceeasi cauza,
obtinerea de noi informatii in acea cauza, confirmarea unor fapte, situatii, imprejurari deja cunoscute.

3.2. Pregatirea si efectuarea confruntarii. in fiecare caz trebuie sa se evalueze oportunitatea

confruntarii. Este important sa fie luata in calcul, dincolo de aspectele tactice generale, de impactul
psiho-social, posibilitatea exercitarii unor presiuni asupra partilor, martorilor, dar si alternativa unei
incercari de compromitere sau de razbunare.

7. Efectuarea de perchezitii si de ridicari de inscrisuri si de obiecte

1. Rolul perchezitiei si al ridicarii de inscrisuri. in cazul infractiunii de coruptie, perchezitiile, ca si
ridicarea de obiecte sau inscrisuri sunt, in majoritatea cazurilor, absolut necesare din motive lesne de
inteles.

2. Pregatirea perchezitiei. in functie de particularitatile fiecarui caz de coruptie, organul judiciar va

trebui sa stabileasca exact scopul perchezitiei, obiectele urmarite: ce inscrisuri, obiecte sau alte valori se
urmaresc a fi gasite, posibilitatea ascunderii lor sau a distrugerii, metodele specifice de cautare etc. 141
C.
INVESTIGAREA INFRACtIUNILOR DIN DOMENIUL CRIMINALITatII INFORMATICE

I.Modalitati de savrsire a infractiunilor cibernetice art.360-art.366 C.pen.

1. Moduri de actiune in atacurile informatice

Investigarea unei infractiuni informatice se raporteaza, in mod obligatoriu, la modul de operare al celui
care acceseaza neautorizat un sistem cibernetic.

Pentru inceput, trebuie evaluat modul in care se realizeaza controlul accesului unui utilizator la fisiere,
directoare, porturi sau protocoale pentru a se determina gradul de securitate ale sistemului atacat.

Dupa gasirea portului deschis, acesta este penetrat pentru a se prelua controlul asupra punctului
esential (root) de unde se poate modifica orice configuratie a retelei, inclusiv accesul si elementele de
securitate.

Atacul asupra unui sistem, a unei statii de lucru (masina) se realizeaza in trei feluri: la distanta, prin
imitare sau pe Telnet.

2.1 Atacul la distanta, presupune accesarea pe internet sau printr-o alta retea a unei masini asupra
careia utilizatorul neautorizat nu detine nici un control.

Un asemenea tip de atac presupune mai multi pasi:

- interogarea serverului pentru a se obtine informatii despre masina respectiva, retea si utilizatori,
elemente de restrictionare;

2.2 Atacul prin imitare (spooling), realizat prin folosirea sau copierea adresei unei masini pe care o
foloseste sa patrunda intr-un alt sistem.

2.3 Atacul bazat pe Telnet. Atacul consta in decriptarea parolelor care permite accesul de la distanta
la o statie de lucru. 142
 3. Consideratii privind unele categorii de infractiuni cibernetice

3.1 Raspndirea virusilor. Fenomenul de raspndire a virusilor constituie un real pericol, asupra
caruia trebuie sa ne concentram atentia.

3.2 Pirateria software. Acest gen de delict consta din utilizarea nepermisa si fara drept a unui program
de computer. Fenomenul de piraterie software este unul dintre cele mai rapide din lume, iar in tara noastra
a ajuns la cote ingrijoratoare.

3.3 Furturi prin Mailbox. Comertul cu programe furate prin casute postale reprezinta una din cele mai
vechi infractiuni informatice.

3.4 Atacuri asupra ATM, debit-card, PC passwords, codurilor PIN. Acest gen de atacuri sunt
utilizate pentru activitatea ATM-urilor, a numerelor de cont de credit si debit-card-urilor, a codurilor de
acces la distanta si a microprocesoarelor telefoanelor mobile raspunzatoare de facturare.

3.5 Furturi de carduri. Cunoscuta si sub numele de carding, are drept scop cstigul de bani sau
obiecte prin spargerea unor site-uri ce contin in bazele de date numere de carti de credit.

II.Investigarea criminalistica propriu-zisa a infractiunilor informatice 143

 1. Principalele probleme de clarificat in investigarea infractiunilor informatice

1.1. Identificarea obiectelor ce au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savrsirea
infractiunii. Facnd parte din categoria corpurilor delicte, aceste mijloace materiale de proba reprezinta
mijloace de savrsire a infractiunii, fie ca au fost folosite in acest scop, fie ca urmau sa fie utilizate de
infractor pentru comiterea faptei.

1.2. Identificarea informatiilor obtinute ca rezultat al infractiunii. Deoarece indivizii obtin copii de
software, violnd legea copyright-ului, acestea vor putea fi in mod normal sechestrate, la fel ca ori care alta
documentatie care este obtinuta in mod ilegal.

1.3. Identificarea hardware-ului ca fruct/rezultat al delictului. Procedurile legale autorizeaza

emiterea de mandate pentru sechestrarea datelor, produs al infractiunilor de acest gen si a altor lucruri
asemanatoare.

1.4. Identificarea autorului si a circumstantelor care au favorizat savrsirea faptei. Cu privire la

faptuitor, se va stabili modalitatea prin care acesta a avut acces la informatiile securizate, pornind si de la
posibilitatea utilizarii nepermise a unui calculator.

2. Mijloace materiale de proba

2.1 Urma electronica. Impunndu-se ca o veritabila amprenta, acest gen de urma este una din cele
mai importante tinte ale investigatiei criminalistice a infractiunilor informatice.

in momentul conectarii la Internet, fiecare utilizator primeste o identitate unica, un IP ce poate fi stabil (in
cazul conectarii directe) sau dinamic (in cazul conectarii prin modem). 144
 2.2 Informatia ca instrument al infractiunii. Instrumentul infractiunii poate include att elemente
tangibile, ct si virtuale. Astfel, in anumite cazuri, documentele care contin informatii si instrumentele
financiare folosite in comiterea faptei, pot fi sechestrate ca instrumente ale crimei.

2.3. Hardware-ul ca proba. Un obiect fizic de acest tip este considerat proba in identificarea unei
persoane care a comis o infractiune, fara ca aceasta sa fie admisa in mod necesar la proces. Instantele
vor efectua o sechestrare a aparaturii, in functie de convingerea intima a anchetatorului, in circumstantele
date, fara ca acestuia sa i se impute, ulterior, irelevanta probei.

3. Efectuarea unor acte de urmarire penala

3.1. Perchezitia calculatoarelor. Daca un computer reprezinta instrument al infractiunii sau proba,
mandatul de perchezitie trebuie sa vizeze computerul in sine si in subsidiar informatiile pe care le detine.

3.2. Constatarea infractiunii flagrante. Dupa cum se cunoaste, potrivit art.293 C.pr.pen., este
flagranta infractiunea descoperita in momentul comiterii sau imediat dupa savrsire. Reprezentnd o
procedura speciala, constatarea infractiunii flagrante capata caracter procesual penal, iar procesul-verbal
in care se consemneaza aceasta devine, ca orice inscris ce are legatura cu fapta, mijloc de proba.
Infractiunea flagranta reprezinta si in cazul delictelor informatice o a doua exceptie de la efectuarea
perchezitiei cu autorizarea magistratului.

4. Particularitati privind cercetarea la fata locului a infractiunilor informatice

 Cercetarea la fata locului, in cazul infractiunilor informatice prezinta, din punct de vedere tehnic, multe
similitudini cu perchezitia, ca si cu ridicarea de obiecte sau cu constatarea infractiunii flagrante.

Astfel, cercetarea vizeaza concret calculatorul, monitorul, tastatura, dispozitivele externe de memorie,
dischete, discuri, modem, imprimanta, manuale de calculator etc. Investigatia se mai concentreaza,
totodata, asupra unor insemnari, agende cu nume si adrese de e-mail ale tintelor vatamate/afectate,
parole, adrese de Web, diverse bilete scrise de mna, orice alta insemnare in legatura cu fapta.

si in aceste cazuri putem vorbi de o cercetare in faza statica si o cercetare in faza dinamica, urmata de
ridicarea mijloacelor materiale de proba sus-mentionate.

Lect.univ.dr.Petrut CIOBANU

145