CUPRINS

CAPITOLUL I – Criminalistica , notiune si sistem

1 . Notiunea si importanta criminalisticii
2 . Obiectul criminalisticii
3 . Aspecte de drept procesual penal – privind probele biologice

CAPITOLUL II – Identificarea medico –legala prin amprenta genetica A.D. N

1 . Ce este A . D. N . – ul ?
2 . Unde se gaseste A . D . N . – ul ?
3 . Unde poate fi gasita proba A . D . N la locul faptei ?
4 . Genetica populatiilor ;
5 . Ce este A . D . N . – ul ?

CAPITOLUL III - Reguli tactice ale cercetarii la fata locului

1 . Cadrul tactic general al cercetarii la fata locului ;

CAPITOLUL IV – Recoltarea si pastrarea probelor biologice ;

CAPITOLUL V – Probele biologice in determinarea filiatiei

1 . Cadrul juridic al stabilirii paternitatii
2 . Stabilirea medico – legala a filiatiei
3 . Cercetarea grupelor sanguine
4 . Examenul dermatoglifelor , antropologic

CAPITOLUL VI – Modalitati de determinare a structurii genetice a unei persoane

1 . Modalitati de recoltare a probelor
2 . Modalitati de conservare a probelor

CAPITOLUL VII – Tipologia investigarii principalelor urme biologice de natura umana

1 . Sublinieri preliminare privind urmele biologice
2 . Cercetarea urmelor de sange
3 . Cercetarea urmelor de saliva
4 . Cercetarea urmelor seminale
5 . Cercetarea firului de par uman
6 . Alte probe biologice ;

CAPITOLUL VIII – Prelucrarea probelor A . D . N .

CAPITOLUL IX - Concluzii

1
 CAPITOLUL I.

CRIMINALISTICA- NOTIUNE SI SISTEM

1. Notiunea si importanta criminalisticii

Impunerea unui caracter modern activitatii juridice a preocupat o serie intreaga de juristi
luminati , profund convinsi de contributia decisiva a stiintei la descoperirea faptelor penale.
Acestia au inteles ca, pentru solutionarea cauzelor penale , simpla aplicare a regulilor de drept
este insuficienta .
In conturarea exacta a obiectului probatiunii , penalistii dreptului modern sunt convinsi ca
trebuie sa recurga la diferite metode stiintifice de investigare a realitatii , precum si la reguli
tactice specifice de efectuare a unor acte de procedura. Astazi a devenit evidenta necesitatea
crearii unui sistem stiintific coerent, destinat investigarii faptelor penale .
Momentul de referinta al aparitiei noii stiinte juridice se situeaza in urma cu un secol ,
fondatorul ei fiind socotit cunoscutul judecator de instructie austriac si profesor de drept penal ,
Hans Gross . El avea sa editeze in anul 1893 , ,, Manualul judecatorului de instructie “ , reeditat
in scurt timp sub denumirea , ,, Manualul judecatorului de instructie in sistemul crimimalisticii “
. Astfel si-a facut aparitia , pe langa stiinta investigarii faptelor penale ca atare si termenul de
Criminalistica .
Aparitia noi stiinte a fost favorizata de progresul realizat in toate domeniile cunoasterii
umane , indeosebi de revolutia tehnico- stiintifica , aflata la primi sai pasi la sfarsitul secolului al
XIX –lea si inceputul secolului XX . Fireste , aceasta necesitate obiectiva s-a impus si intru-un
moment in care mijloacele de lupta ale justitiei penale impotriva criminalitatii devenisera
insuficiente fata de cresterea numarului infractorilor , mereu mai versati , ei insisi folosind
metode si mijloace perfectionate de operare .
De la inceputurile sale, in ciuda unor pareri contrare , Criminalistica a fost considerata o
stiinta in intelesul deplin al cuvantului poate una dintre primele stiinte de granita . Intemeietorul
ei ,Hans Gross , a definit-o ca o ,, stiinta a starilor de fapt in procesul penal “. Un punct de
vedere asemanator s-a conturat si in randul specialistilor din domeniul dreptului penal si al celui
procesual penal .
De-a lungul timpului au existat foarte multe definitii ale Criminalisticii dar important
este , insa, sa avem in vedere ca , din analiza majoritatii punctelor de vedere exprimate in
literatura de specialitate , atat in strainatate cat si in tara noastra , se desprinde o conluzie
cvasiunanima privitoare la caracterul stiintific al acestei discipline dedus din obiectul sau propriu
si metodele sale . In esenta , continutul notiunii de criminalistica poate fi definit astfel :
,, Criminalistica este o stiinta judiciara , cu caracter autonom si unitar , care insumeaza un
ansamblu de cunostinte despre metode , mijloace tehnice si procedee tactice , destinate
descoperirii , cercetarii infractiunilor , identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si
prevenirea faptelor antisociale . “

Obiectul Criminalisticii
Daca despre Criminalistica se poate spune, in linii mari , ca este destinata descoperirii
si cercetarii infractiunilor in scopul aflarii adevarului, obiectul acestei stiinte trebuie privit mult
mai nuantat.
Sub raport stiintific principalele directii de actiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele:
2
 a . Initierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infractiunilor , incepand cu
urmele specifice omului continund cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de
transport, ale fenomenelor fizico-chimice etc. in vederea identificarii persoanelor sau obiectelor ;
b. Adaptarea de metode apartinand stiintelor exacte la necesitatile proprii
criminalisticii , a unor metode proprii altor stiinte , pentru aplicarea lor la specificul activitatii de
prevenire si combatere a infractiunilor ;
c. Elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuarii unor acte de urmarire
penala ;
d. Studierea practicii judiciare , in vederea valorificarii stiintifice si generalizarii
experientei pozitive rezultate din activitatea organelor de urmarire penala pe linia investigarii
infractiunilor ;
e. Analiza evolutiei modului de savarsire a faptelor penale , pentru a stabili cele mai
adecvate procedee de combatere si prevenire a lor , inclusiv de identificare a autorilor acestora ;
f. Perfectionarea modului de cercetare a diferitelor categorii de infractiuni , indeosebi a
faptelor penale care prezinta dificultati de investigare ;
g. Elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infractiunilor sau
altor fapte cu caracter antisocial .

ASPECTE DE DREPT PROCESUAL PENAL – PROBELE

In titlul III al Codului de Procedura penala sunt riguros reglementate probele si

mijloacele de proba prin care organele judiciare au obligatia , in vederea aflarii adevarului, sa
lamureasca orice cauza penala.
Art.63. din Codul de Procedura Penala defineste chiar notiunea de proba ca fiind “ orice
element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni,la
indentificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa
solutionare a cauzei “.Atare elemente de fapt se constituie in mijloace de proba, asa cum sunt
enumerate in art.64 si din care retinem mijloacele materiale de proba; dintre acestea, un rol
esential in realizarea scopului procesului penal il au probele biologice . Importanta mijloacelor
materiale de proba - deci si a probelor biologice , deriva inclusiv din obligatia oricarei persoane
care le detine, sa le infatiseze organelor judiciare. De altfel art.94 prevede expres ca obiectele
care contin sau poarta o urma a faptei savarsite sunt mijloace materiale de proba.
Ridicarea si conservarea unor asemenea mijloace materiale de proba, dintre care o atentie
deosebita se acorda obiectelor si inscrisurilor, nu este o simpla optiune ci constituie obligatie
pentru organul de cercetare penala sau instanta de judecata. Pe langa reglementarea amanuntita a
acestor activitati ,legea procesual- penala abiliteaza organele judiciare sa procedeze la ridicarea
silita a unor asemenea mijloace de proba sau la efectuare de perchezitii pentru obtinerea lor
,atunci cand nu sunt predate de buna voie sau se tagaduieste existenta acestora.
Data fiind importanta,de cele mai multe ori decisiva a mijloacelor materiale de proba in
aflarea adevarului,cand acestea sunt in pericol de disparitie sau se impune lamurirea unor fapte
sau imprejurari ale cauzei, asupra lor se efectueaza constatari tehnico-stiintifice sau expertize
(art.112 si urmatoarele.)
In sistemul nostru probator, indiferent de categoria cauzelor(penale,civile,etc.), constatarea
tehnico-stintifica, identificarea probei biologice si expertiza constitue mijloace de proba iar
printr-o recenta modificare a Codului de procedura penala au fost incluse in categoria
mijloacelor de proba si inregistrarile pe banda magnetica, film, video, etc.

3
 Desi intrata in practica interna\ionala de identificare a persoanelor abia de doua decenii si
de curand si in tara noastra , medota amprentarii genetice si-a demonstrat deja exceptionala
fiabilitate , mai ales atunci cand folosirea sa este completata cu metodele clasice de investigare .

4
 CAPITOLUL I I

ELEMENTE DE INVESTIGARE SI IDENTIFICARE

BIOCRIMINALISTICA PE BAZA PROFILULUI A.D.N.

1.1 Fundamentul stiintific

Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (A.D.N.) a condus la intelegerea conceptului de

ereditate si, ulterior de identificare, prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de
A.D.N. le are in componenta. Aceasta are structura moleculara si este continuta de toate celulele
vii ale organismelor.
Genetica studiaza ereditatea si variatia orgamismelor biologice , acest lucru se poate
considera fie la nivel individual , cum ar fi mostenirea unor caractere particulare de la parinti la
copii , fie la un nivel mai general , cum ar fi urmarirea unor markeri genetici intr-o populatie .
Ambele concepte integreaza utilizarea A. D. N. in investigatiile din medicina – legala .
In ceea ce priveste bazele fizice ale ereditatii , sa consideram pentru inceput mecanismul
informatiei genetice de la o generatie la alta .
Toate organismele vii sunt formate din celule , cele mai mici unitati ale vietii . O celula are
diametrul de 1/10 din grosimea unui fir de par , iar corpul uman contine aproximativ 3 mii de
miliarde ( 3 x 10 ) de celule . Practic , toate celulele corpului ( cu exceptia globulelor rosii din
sange) contin in interiorul lor un nucleu , care este centrul de organizare al celulei . Informatia
genetica este inclusa in nucleul celular si este organizata in structuri fizice numite cromozomi .
In general cromozomii se trasmit de la parinti la copii , ca unitati intacte . Astfel , markerii , se
mostenesc impreuna , fapt care se spune ca ei sunt genetic inlantuiti ( genetic linkage ) .
Spre deosebire de acestia, markerii situati pe cromozomi diferiti se mostenesc, in general,
independent unul de celalalt . Acest principiu se numeste asortare intamplatoare(”random
assortement “ ) .
Markerii care sufera asortarea intamplatoare nu se mostenesc impreuna sau asociati unul cu
celalalt intr-o populatie data , decat atat cat aceasta este posibil prin intamplare .
Caracterele care manifesta asortarea intamplatoare se spune ca se afla in echilibru de
inlantuire ( ,, linkage equilibrium ” ) . Asfel , markerii care sunt genetic inlantuiti , cum ar fii cei
situati unul langa celalalt pe acelasi cromozom , se spune ca sunt in dezechilibru de inlantuire
( linkage disechilibrium ) ; intr – o populatie ei sunt asociati mult mai frecvent decat se poate
previziona aceasta prin sansa .
Celule umane contin 23 de perechi de cromozomi . Fiecare persoana are 2 copii ale aceluiasi
cromozom , unul de la tata si celalalt de la mama . Astfel noi mostenim jumatate din cantitatea
genetica de la mama si jumatate de la tata . Diferentele dintre indivizi sunt determinate de mici
variatii in A.D.N.– ul fiecaruia. Diferitele forme ale aceleasi gene sau marker se numesc allele .
Cel mai simplu al diferitelor allele a fost observat in 1966 de c`tre Gregor Mendel , considerat
astazi parintele geneticii moderne . El a observat , de exemplu ca boabele de mazare pot fi verzi
sau galbene , netede sau zbarcite , si astfel si – a propus sa urmareasca transmiterea acestor
caractere de – a lungul mai multor generatii .
Verde si galben sunt alternative ( allele ) ale aceleeasi gene ; neted si zbarcit sun allele altei
gene . Grupele sanguine A B O sunt un alt exemplu de diferite allele ale aceleeasi gene la om .
Daca allele au o localizare particulara (locus ), in genom sunt aceleasi pe ambii cromozomi
pereche, individul este homozigos pentru aceste allele .
Pe de alta parte, daca aceste allele prezinta mici diferente , ceea ce face ca pe cromozomi
pereche sa fie doua allele diferite , individul este heterozigot prin aceste allele . Aceste diferente
pot sau nu se se manifeste fizic .
5
 Cand se formeaza gametii ( ovulul sau spermatozoizii ) , fiecare primeste cate un exemplar
din perechea de allele , intr –o maniera intamplatoare .
Cromozomii sunt distribuiti asrfel ca fiecare gamet contine cate un exemplar din cele 23 de
perechi de cromozomi de la individul respectiv . Aceasta face ca daca parintele este heterozigot
pentru un anume marker , la fiecare gamet sa fie distribuita una din cele doua allele posibile .
De aceea se spune ca allele unei aceleeasi gene segrega una de cealalta. Astfel descendentul
celor doi parinti care ia nastere in urma fecundatiei la care participa un gamet feminin si unul
masculin , mosteneste cate un cromozon din fiecare pereche , de la fiecare parinte; Nu este
posibil ca ambii cromozomi dint-o pereche sa fie mosteniti de la un singur parinte . Acest
principiu se numeste segregare independenta . Acesta este motivul pentru care descendentii unui
cuplu vor contine intotdeauna 23 de perechi de cromozomi .
Atat segregarea independenta , cat si asortarea intamplatoare contribuie la diversificarea
genetica continua a specilor .
Unul din cele 23 de perechi de cromozomi contine informatia care determina sexul
individului. Aceasta pereche de cromozomi este notata cu litere si nu cu numere, respectiv X si
Y.
Barbatii au un cromozom X si unul Y ( X Y ) iar femeile au doi cromozomi Y ( Y Y ) .
Astfel, ovulele feminine( gametii ) nu pot contine decat un crromozom Y , pe cand
spermatozoizii contin in proportie de 50 % cromozomul Y si 50 % cromozomul X .
Astfel , sexul este determinat de componenta parentala a unui cuplu . Informatia continuta
in cromozomii sexuali este atat de diferita incat ea poate fi evidentiata vizual . Sexul poate fi
determinat prin teste A. D . N . si uneori este de mare valoare pentru investigatiile criminalistice .
Sa cosideram o demonstratie NON – A. D . N . a pricipiilor de mai sus . Ss presupunem
ca o persoana poseda patru fragmente scurte de ata , iar doua dintre ele sunt identice , fiind
pictate cu doua benzi, una verde si una galbena ; celelalte doua sunt de asemenea , identice si
difera de prima pereche pentru ca au benzile colorate in verde si albastru .
In cadrul fiecarei perechi, uneia i se face un nod pentru a putea fi distinsa de perechea sa .
Daca tinem pereche verde / galben , intr-o mana si perechea rosu / albastru in cealalta mana , este
evident ca bucatile de ata nu sunt legate fizic intre ele in nici un fel . In continuare , sa aruncam
bucatile de ata in aer si sa le lasam sa cada liber . Ceea ce apare foarte evident este ca benzile
verde cu galbena de pe aceeasi ata raman apropriate , deoarece sunt conectate fizic; la fel se
intampla si cu benzile rosu si albastru .
Aceasta demonstreaza principiul inlantuirii genetice ( genetic linkage ) .
In al doilea rand , sa observam relatia dintre bucatile de ata care contin culori diferite : ctt
de frecvent se afla una de cealalta doua bucati de ata cu culori diferite ? Intr-o situatie se pot
asocia cele doua bucati de ata cu benzi de culori diferite cu un nod ( respectiv cele fara nod ) .
O alta posibilitate este asocierea a doua bucati de ata cu benzi de culori diferite, dar una
cu nod si una fara nod . Daca executam manevra descrisa mai sus , vom remarca faptul ca nu
exista o preferinta de asociere pentru o anume combinatie .
Acest experiment demonstreaza pricipiul asortarii independente , asocierea in perechi a
doua bucati de ata cu culori diferite este intamplatoare .
Prima prezentare a structuri A.D.N. s-a facut in anul 1950 de catre James Watson si
Francis Crick. Molecula de A.D.N. este foarte mare, fiind compusa din patru tipuri de
nucleotide – adenina, citozina,guanina si timina – care se pot aranja numai in urmatoarea forma:
A-T si G-C, pe o banda dubla, rasucita, care a fost denumita conventional “dubla elice “.
Pana in anul 1985, studierea moleculei de A.D.N. nu a constituit o preocupare majora
pentru criminalistica. Alec Jeffreys si colegii sai de la Universitatea din Leicester ( Anglia ) , au
fost primii care au prezentat valentele infinite pe care A.D.N.-ul le are in identificarea unei
persoane prin studierea urmelor biologice de orice natura lasate de respectiva persoana la locul
unei infractiuni.
Proba A.D.N este asemanatoare cu analiza amprentelor in ceea ce priveste modul de
stabilire al corespondentelor . Atunci cand A.D.N sau amprenta sunt utilizate in scopul
6
identificarii unui suspect , probele ridicate de la locul infractiunii sunt comparate cu ,, amprenta
standard “. Daca respectivele caracteristici sunt asemanatoare , atunci A . D . N . sau amprentele
sunt prezumate a fi compatibile ( se potrivesc ) . Dar daca numai una din trasaturile A.D. N este
diferita , atunci rezulta ca aceasta nu provine de la suspectul respectiv

GENETICA POPULATIILOR

Fiecare din markerii genetici au o frecventa particulara in cadrul unei populatii . Este
foarte bine cunoscut ca grupele sanguine AB 0 prezinta diferite frecvente . In populatia
caucaziana , de exemplu , grupa sanguina B are o frecventa de aproximativ 10 % .
Fiecare allela a unui marker utilizat in analizele A . D . N . are de asemenea o frecventa
populationala particulara .
Determinarea acestei frecvente este importanta in scopul determinarii semnificatiei
markerului pentru un timp genetic particular .
Daca un anume tip genetic are o frecventa de 50 % in populatie , proba recoltata de la
locul unei crime nu prezinta semnificatie . Daca insa tipul genetic este foarte rar , de exemplu
unu la un milion , rezultatele determinarilor genetice sunt foarte semnificative .
In investigatiile de medicina - legala , de obicei se testeaza mai multi markeri diferiti .
Cel mai obisnuit mod de a exprima semnificatia concordantei genetice este de a inmulti
frecventa markerilor diferiti . Cu fiecare marker nou adaugat semnificatia concordantei genetice
creste .
Bine inteles ca asemenea calcule sunt valide doar daca markerii sunt analizati genetic si
statistic .
In primul rand populatia in cauza trebuie sa se afle in echilibru Hardy – Weinberg .
Aceasta presupune ca allele unui locus nu se afla una cu cealalta in corelatie a priori . In caz
contrar , se poate intampla ca semnificatia concordantei genetice sa fie mai crescuta decat in
realitate . Conditiile acestei legi sunt atinse in populatiile mari in care fenomenul natural al
incrucisarii este intamplator distribuit si in care sunt absente modificarile prea mari produse de
migratie , selectie naturala , sau mutatie .
In al doilea rand , genotipurile de la diferiti loci nu trebuie sa se afle in corelatie , adica
trebuie sa existe un echilibru de inlantuire ( linkage echilibrium ).
O modalitate prin care populatiile pot devia de la echilibrul Hardy – Weindberg la
echilibrul de linkage este prezenta in populatie a unor substructuri
sau subpopulatii . Aceasta se poate intampla in comunitatile mici din cadrul unor populatii
mari , comunitati in care incrucisarile se fac preferential in interiorul lor . Acest fenomen creeaza
un grup relativ izolat din punct de redere reproductiv . de exemmplu , in cadrul populatiei
orasului New York , unele grupari etnice prezinta o rata ridicata de ” de – intramariaj “ .
Frecventa allelelor in asemenea grupuri , poate devia de cea obtinuta , cand se analizeaza o
populatie mare si omogena . Cu alte cuvinte , sansa a doi indivizi din cadrul subpopulatiei
( subgrupului ) de a fi purtatori ai unor markeri genetici , poate fi net diferita de cea preconizata
prin utilizare frecventei allelelor raportata la toata populatia . Daca alelele in cauza se dovedesc
a fi intr-o frecventa mai mare in subpopulatie , semnificatia modelelor genetice similare poate fi
supra estimata .

7
 CE ESTE A. D. N. – ul ?

A.D.N sau acidul dezoxiribonucleic este constructia fundamentala a fiecarei structuri

genetice. De fapt , este o componenta a fiecarei celulule din corpul uman . Mai mult, A.D.N .
unei persoane este acelasi in fiecare celula.De exemplu,A. D. N . din sangele unui barbat este
asemanator cu A.D . N . sau din celulue pielii , sperma sau saliva . Acest aspect este foarte
important deoarece A . D . N – ul fiecarei persoane este diferit , cu exceptia gemenilor
monozigoti . Datorita acestor diferente A . D . N ridicat de la locul faptei poate face legatura cu
un suspect sau il poate elimina , asemenea tehnicii amprentelor . De asemenea , prin A.D.N. o
victima poate fi identificata de rude , chiar si cand cadavrul nu poate fi gasit .
Cand probele ridicate de la locul infractiunii sunt comparate cu cele provenite de la alt
loc al faptei , acele campuri infractionale pot fi relationate cu acelasi tip de infractori , locali sau
nationali . Din punct de vedere criminalistic , un A .D. N . valoros se poate gasi si pe o urma mai
veche de zece ani .
Totusi, cativa factori pot afecta A.D.N. ramas la locul faptei , incluzand factorii
ambientali- de exemplu: caldura , lumina solara , umezeala , bacteriile si mucegaiul , etc . Prin
urmare, nu toate probele de A.D.N. vor fi viabile. Mai mult, asemenea amprentelor testul A.D.N.
nu poate furniza organelor de cercetare cand suspectul a fost la locul faptei si pentru cat timp .
Exemplu : in 1996 , Gerald Parker aflat pe atunci intr-o inchisoare din California pentru
violul unui copil , sentinta fiind data in anul 1980 , a fost acuzat de violurile si crimele comise
asupra a cinci femei in perioada decembrie 1978 – octombrie 1979 si de uciderea unui fat in
timpul unui viol in anul 1980 . Probele de AND ridicate de la locul faptei au fost confruntate cu
cele din baza de date referitoare la agresiunile sexuale / infractori violenti din California iar in 4
cazuri s-a stabilit ca ele au fost comise de acelasi autor
De asemenea , el a marturisit o a cincea crima pentru care Kevin Lee Gren fusese eronat
condamnat si executase 16 ani in inchisoare .
Asa cum in zilele noastre politistii au invatat sa caute in mod curent amprente pentru
identificarea autorului in acelasi mod acestia trebuie sa ia in considerare si probe care pot A.D.N.
Progresele recente in tehnologia A.D.N. le permit politistilor sa rezolve cazuri
considerate anterior fara solutie . Actualmente investigatorii cu fundamentale cunostinte
referitoare la modul de identificare , conservare si ridicare a probeloe A.D.N. pot solutiona
cazuri in modurile vizionate anterior numai in filme . Proba invizibila cu ochiul liber poate fi
cheia rezolvarii unui furt din locuinta , a unei agresiuni sexuale sau a uciderii unui copil . De
asemenea , poate fi proba care face legatura cu alte locuri unde sau comis infractiuni , in cadrul
unui orasel , sta , sau chiar dincolo de granita .
Saliva de pe timbru aplicat unei scrisori de amenintare sau celule ale pielii gasite la o
victima strangulata , pot fi comparate cu mostre de sange sau saliva ale suspectilor . In mod
similar , A.D.N. recoltat din transpiratia unei sepci de baseball abandonata de catre un violator la
locul faptei poate fi comparat cu A.D.N. din saliva provenita de la o urma de muscatura de la o
alta victima violata .

UNDE SE GASESTE A . D . N – ul IN CORPUL UMAN ?

A.D. N. este cuprins in sange , sperma , celule ale pielii , tesuturi , organe , muschi, celule
nervoase , oase , dinti , par , saliva , mucozitate , transpiratie . unghii , urina , fecale , etc .

8
 CAPITOLUL I I I

REGULI TACTICE ALE CERCETARII LA FATA LOCULUI

Cadrul tactic general al cercetarii la fata locului

Cercetarea propriuzisa la fata locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter
general, aplicabile în intreaga cercetare, astfel încât sa se ajunga la scopul propus.
In acest sens, este remarcabila preocuparea autorilor de specialitate de a desprinde si
sintetiza, pe baza practicii judiciare, cele mai importante reguli care trebuie respectate în
efectuarea unui act procedural. In lucrarile de specialitate, enumerarea regulilor generale ale
cercetarii la fata locului difera, desigur firesc, de la un autor la altul, fara a se omite aspectele
esentiale.
Principalele elemente tactice, de natura sa orienteze activitatea echipei de cercetare la fata
locului sunt in esenta urmatoarele :

A – Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta

Este de la sine inteles ca cercetarea la fata locului trebuie sa fie facuta cu maxima
urgenta, practic imediat ce organul de urmarire penala a fost sesizat despre savârsirea unei
infractiuni. Aceasta cerinta de o importanta deosebita este obligatorie, cel putin din doua
aspecte :
- prin scurgerea timpului, exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei si al
disparitiei sau degradarii urmelor ;
Asemenea modificari pot fi determinate nu numai de actiunea autorului, care cauta sa
inlature urmele faptei sale, ci si de actiunea unor factori neutri, cum sunt: conditiile
meteorologice, caracterul perisabil al unor urme, in special, cele biologice, precum si interventia
unor persoane care cauta sa restabileasca ordinea sau sa afle ce s-a intâmplat ;
- prin prezenta imediata a organului de urmarire penala la fata locului, se creaza
posibilitatea identificarii unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea autorului la locul
infractiunii.
Urgenta cercetarii la fata locului este in fond resepctarea principiului operativitatii
aplicat la intregul proces, dar si la activitatile de cercetare criminalistica.
O cercetare urgenta, operativa, determina o reducere a avansului de timp pe care autorul
faptei il are inaintea organului judiciar.

B. Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si detaliat

Aceasta cerinta trebuie dublata de obiectivitate si constiinciozitate, astfel incât locul fatei
sa fie cercetat sub toate aspectele, indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentata
sa o atribuie evenimentului cercetat.
De exemplu, in ipoteza unei morti violente, cu aparenta de sinucidere, este necesar ca
cercetarea sa nu se rezume la surprinderea elementelor ce pot confirma aceasta versiune, ci sa se
aprofundeze cercetarea, pentru a stabili cu precizie daca nu este zun omor disimulat printr-o
sinucidere.
Subliniem, în aceeasi idee, necesitatea de a se acorda atentie fiecarui detaliu, prin
cercetarea minutioasa a intregului loc al faptei, bineinteles, fara a se insista asupra amanuntelor
cae, in mod evident, nu au legatura cu fapta. Atrag atentia ca aceasta regula, vivând
minutiozitatea investigatiilor, impune echipei de cercetare sa-si focalizeze atentia in doua
directii principale :
- descoperirea si cercetarea riguroasa a urmelor, indeosebi, a urmelor latente, a celor
biologice, precum si a microurmelor care sunt, de regula imposibil de evitat de catre infractor.
9
 Descoperirea urmelor biologice si a microurmelor, reclama insa, pe langa pricepere, si
multa rabdare din partea persoanelor ce efectueaza cercetarea, precum si o tehnologie adecvata,
moderna, de prelevare a acestui tip de urme ;
- clarificarea imprejurarilor negative, respectiv a neconcordantei dintre starea locului
faptei si fapta ori imprejurarile ca atare (vezi de pilda – lipsa urmelor de sânge, care normal ar
trebui sa existe) este mult mai importanta, deseori, acestea reprezentand incercari de simulare sau
disimulare a unor fapte penale.

C. Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata locului :

Tactic, aceasta cerinta se materializeaza prin:

- cercetarea in echipa care presupune in primul rand o conducere unica. De exemplu, in
ipoteza cercetarii la fata locului a unei omucideri, echipa de cercetare este alcatuita din procurori,
inspectori si agenti de politie din formatiunile de criminalistica si judiciare, precum si de
medicul legist. Potrivit prevederilor legii, conducerea echipei revine procurorului.
Conducerea unitara este determinata de importanta pe care o reprezinta, în general,
cercetarea la fata locului, in special, de caracterul particular, propriu cercetarii in echipa. De
aceea, aceasta presupune urmatoarele cerinte :
- conlucrarea fara rezerve, pe toate planurile, intre membrii echipei de cercetare sau de
investigatie ;
- informarea permanenta a conducatorului cercetarii, care va centraliza toate datele
obtinute.
Organizarea activitatii este privita sub dublu aspect :
* Fiecare din membrii echipei de cercetare va avea de indeplinit sarcini complexe si
precise, potrivit atributiilor sale in cadrul echipei. Aceste sarcini se cer rezolvate integral si cât
mai operativ posibil.
*Organizarea desfasurarii activitatilor de investigare trebuie sa se faca printr-o ordine
bine stabilita, intr-o succesiune fireasca si anume :
- orientarea in zona in care se afla situat locul faptei ;
- determinarea si examinarea in ansaqmblu a locului faptei;
- cautarea, descoperirea si ridicarea urmelor sau a probelor materiale;
- fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului.
- luarea unor masuri de ordine la fata locului

Acestor masuri trebuie sa li se supuna membrii echipei si chiar superiorii acestuia, care,
fara a participa efectiv la cercetare, vin sa se informeze asupra celor intamplate sau sa dea
anumite indicatii, cu toate ca nu intotdeauna sunt specializati in domeniu.

*Evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite.

Se constata uneori in practica, mai ales in cazurile deosebite cum sunt de pilda
omuciderile, distrugerile cu consecinte grave etc, ca, la fata locului, pe lânga membrii echipei de
cercetare, mai sunt prezente si alte persoane cu anumite responsabilitati din cadrul organelor
judiciare sau din alte domenii.
Acesora li se adauga tot mai frecvent – ziaristii. Câteodata, acestia patrund chiar printre
primii in zona cercetata, pentru a-si face o idee despre ce s-a intâmplat sau pentru a formula
ipoteze cu privire la natura si gravitatea faptelor. Nu intotdeauna aceste persoane respecta
regulile cercetarii la fata locului, unele dintre acestea, chiar elementare, de bun simt, cum ar fi
evitarea crearii de noi urme, atingerea sau modificarea pozitiei unor obiecte etc.

10
 D. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii

Aceasta este o alta cerinta de maxima importanta in efectuarea cercetarii la fata locului si
poate servi la clarificarea cazului.
In primul rând, potrivit prevederilor art.131 Cod de pr.penala, dupa efectuarea cercetarii
la fata locului, se incheie un proces-verbal. Acesta constituie principalul mijloc procedural de
fixare a celor constatate de catre organul judiciar.
Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute direct de organele de urmarire
penala in timpul cercetarii iar nu la aspecte inexistetnte in acel moment.
Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in momentul cercetarii, chiar
daca martorii oculari indica cu certitudine schimbarea pozitiei unor obiecte, a cadavrului etc.
Aceste aspecte sunt mentionate separat, urmând ca stabilirea situatiei initiale a locului faptei sa
se realizeze in timpul urmaririi penale, pe baza declaratiilor martorilor, invinuitului, victimei, ca
si prin procedee probatorii de genul reconstituirii.

2. MASURI PRELIMINARE CERCETARII LA FATA LOCULUI

Cele susmentionate, ca si cele ce urmeaza a fi consemnate in prezenta lucrare, constituie

aspecte esentiale in prelevarea urmelor ce urmeaza a fi supuse expertizei A.D.N.

A. Determinarea locului savârsirii faptei, punerea lui sub paza si

protejarea urmelor.
Mentinerea aspectului initial al locului faptei, precum si conservarea urmelor, este o
masura esentiala pentru evitarea unei posibile actiuni distructive a persoanelor curioase, a
amatorilor de senzatii tari care, numai in câteva momente, pot schimba infatisarea locului faptei
sau distruge urmele infractiunii.

Este total contraindicat sa se atinga sau sa se modifice pozitia unor obiecte, daca situatia
nu impune cu necesitate (salvarea victimelor sau inlaturarea unor pericole).

B.Fixarea tuturor imprejurarilor care, cu timpul, se pot modifica sau disparea.

In functie de situatia concreta, organului de urmarire penala îi rvine o sarcina dificila, în

sensul ca, va fi obligat sa retina o multitudine de imprejurari, unele dintre ele cu caracter trecator.
Astfel :

- ora exacta a sosirii organelor de cercetare penala ;

- pozitia si starea usilor, ferestrelor si perdelelor ;
- prezenta unor mirosuri deosebite si caracterul acestora ;
- starea in care se gasea lumina – stinsa, aprinsa ;
- pozitia mobilei si altor obiecte din incapere ;
- functionarea unor aparate sau instrumente casnice;
- Spozitia telefonului, a agendei telefonice etc.

C. Acordarea primului ajutor victimelor.

In situatia in care suntem pusi sa alegem intre distrugerea unor urme de orice natura, ce
pot avea caracter esential in rezolvarea cazului, in limita posibilitatilor, atunci când este cazul,
se va acorda fara retineri prioritate salvarii victimei, pe cât posibil incercându-se si salvarea
acestor urme.

11
 Daca starea victimei o permite, aceasta poate fi intrebata ce s-a întâmplat si daca
cunoaste persoanele antrenate in savârsirea faptei. De asemenea, nu trebuie omis sa se retina
starea imbracamintei si a eventualelor urme de pe hainele sau incaltamintea acesteia.

D. Prevenirea sau inlaturarea unor pericole iminente

In diverse imprejurari, se impune deseori, vizarea de masuri vizând inlaturarea unor

pericole cum ar fi – incendiile, exploziile, inundatiile etc.
In cazul unor accidente grave de munca, al accidentelor de trafic, feroviare, navale sau
aeriene, se impune degajarea rapda a victimelor, prevenirea extinderii pagubelor etc.
Majoritatea acestor activitati vor crea anumite dificultati cercetarii locului faptei, prin
modificarile pe care le produc, dar nu poate fi avuta in vedere nici o alta alternativa.
Prin urmare, organele judiciare prezente primele la fata locului au datoria de a retine, de a
fixa cât mai multe aspecte care sa serveasca la stabilirea situatiei initiale, apelându-se la
fotografieri sau intregistrari video.

E. Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte.

Aceasta operatie, care numai aparent se situeaza intr-un plan mai îndepartat al masurilor
preliminare, poate avea o pondere deosebita in stabilirea adevarului.

12
 CAPITOLUL I V

RECOLTAREA SI PASTRAREA PROBELOR

BIOLOGICE

Investigatorii si personalul de laborator trebuie sa colaboreze pentru a stabili cele mai

edificatoare componente ale probelor si pentru a decide prioritatile.

Fiecare politist trebuie sa fie atent la aspectele importante privind identificarea,

recoltarea, transportarea si depozitarea probelor de A.D.N. Aceste probleme sunt esentiale atât
pentru echipajul de politie constatator, cât si pentru ofiterul specialist, cât si criminalist.
Maerialul biologic poate contine agenti patogeni periculosi precum HIV sau virusul hepatitei B
care pot cauza boli letale. Având in vedere natura sensibila a A.D.N. –ului, politistii trebuie sa
contacteze personalul laborant sau tehnicieni, care se ocupa de ridicarea probelor atunci când
exista intrebari privind recoltarea lor.

IDENTIFICAREA PROBELOR A.D.N.

Intrucât doar câteva celule sunt suficiente pentru a obtine informatii asupra unui A.D.N.
viabil, lista de mai jos identifica niste indicatori care v-ar putea ajuta sa recoltati, sa aflati
posibile locatii de A.D.N. sau sursa biologica a celulei. Nu uitati, daca nu vedeti o pata, asta nu
inseamna ca acolo nu exista celule suficiente pentru A.D.N. Mai mult, A.D.N.-ul poate
identifica sursa unei mostre, poate localiza un anume punct de la locul faptei, intr-o casa sau
camera unde suspectul pre ca nu a fost. Poate combate o strategie de autoaparare sau poate pune
o arma in mana unui suspect. Poate schimba povestea unui alibi intr-una a condamnarii.

Cu cât mai multi politisti vor cunoaste cum se utilizeaza A.D.N.-ul, cu atât va creste
valoarea si puterea acestuia.

LOCATII POSIBILE

-Bata de basebal sau alte obiecte manuale similare, urme de transpiratie, piele,
sânge, fire textile provenite de la o palarie, batic, esarfa, masca (alte obiecte de vestimentatie
care vin in contact, în special cu fata), par, matreata, ochelari de soare, transpiratie de pe lentile,
obiecte pentru urechi, urme de de pielea fetei, mucozitate, ceara de urechi, lenjerie cu sânge,
saliva de pe tigari, timbre, plicuri, pahare etc., sperma de pe prezervativele folosite, celule
vaginale sau rectale, urme de pe patura, perna sau cearceaf, unghii, tesuturi etc.

UNDE POATE FI GASITA PROBA DE A.D.N. LA LOCUL FAPTEI ?

Teoretic, poate fi ridicata de pretutindeni. A.D.N. –ul a ajutat la rezolvarea multor cazuri
atunci când investigatorii imaginativi au ridicat probe de la surse netraditionale. Un omor a fost
solutionat când A.D.N-ul unui suspect, recoltat din saliva unei impresiuni dentare, s-a potrivit cu
A.D.N.ul ramas in urma unei urme de muscatura a victimei. Un violator mascat a fost
condamnat când A.D.N-ul victimei s-a potrivit cu A.D.N-ul colectat de pe penisul suspectului la
13
6 ore dupa agresiune. Numeroase cazuri au fost rezolvate prin testul A.D.N. a unor urme de
saliva provenite de la mucuri de tigara, timbre postale etc. Analiza A.D.N. a unui singur fir de
par, fara radacina, descoperit atânc în gâtul victimei, a fost o piesa de rezistenta în cazul unui
omor calificat.

CONTAMINAREA

Probele pot fi contaminate atunci când A.D.N.-ul dintr-o alta sursa se amesteca cu cea
relevanta pentru caz. Aceasta se poate întâmpla atunci când cineva stranuta sau tuseste asupra
probelor sau le atinge cu gura, nasul sau alta parte a fetei, sau când atinge zona care poate
contine A.D.N. si care urmeaza a fi testata. Deoarece o noua tehnologie a A.D.N.-ului numita
“PCR” – reproduce sau copiaza A.D.N.-ul din mostra, introducerea unor factori contaminati sau
a altor celule cu A.D.N. poate fi problematica. Ca atare, este necesara o atentie sporita. Daca o
mostra contaminata este supusa testarii, procedeul “PCR” o va copia asa contaminata.

PENTRU EVITAREA CONTAMINARII URMELOR CARE AR

PUTEA CONTINE A.D.N., INTOTDEAUNA TREBUIE LUATE
URMATOARELE PRECAUTII :

- Se vor purta manusi, schimbându-le des;

- Se vor folosi instrumente potrivit si disponibile sau se vor curata înainte sau dupa
mânuirea fiecarei mostre;
-Se va evita aatingerea zonelor unde se considera ca poate exista A.D.N.;
-Se va evita contactul cu faîa, nasul sau gura, când se colecteaza si împacheteaza urmele;
-Se va evita vorbitul, stranutul sau tusitul asupra probelor,
-Se vor aerisi probele înainte de ambalare;
-Se vor introduce probele în pungi noi, de hârtie sau plicuri – nu în pungi de plastic;
-Nu se folosesc capse.

TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA

Atunci când se transporta si depoziteaza urme ce contin A.D.N., este important sa se

pastreze probele uscate si la temperatura camerei. Odata ce urma a fost asigurata în pungi de
hârtie sau plicuri, trebuie apoi sigilata, etichetata si transportata într-un mod care sa asigure
identificarea adecvata a locului unde a fost descoperita si apoi sa fie bine pastrata.
Niciodata nu se vor pune probe care pot contine A.D.N. în pungi de plastic, deoarece
acestea vor retine umezeala nociva. Conditiile de caldura si lumina solara diercta pot, de
asemenea, sa dauneze A.D.N-ului, deci, se va evita pastrarea urmelor in locuri care se pot
incalzi, cum ar fi camerele sau masinile de politie fara aer conditionat. Pentru depozitarea pe
termen lung, se va contacta laboratorul local.

PROBA A.D.N. PRIN ELIMINAREA MOSTRELOR

Asemenea amprentelor, uzul A.D.N, necesita colectarea si analizarea mostrelor prin

eliminare. Adesea, este necesar acest procedeu pentru a determina daca urma provine de la un
suspect sau de la alta persoana. Un politist trebuie sa aiba acest aspect in vedere, inainte de data
procesului. De exemplu, in cazul unui furt din locuinta unde suspectul poate a baut un pahar de
14
apa la locul faptei, politistul trebuie sa identifice persoanele apropiate – membrii casei sau
menajera – pentru eliminarea viitoarelor teste. Aceste probe pot ajuta la comparatia cu saliva
gasita pe pahar, pentru a determina daca saliva reprezinta o proba viabila. In cazurile de omor,
asigurati-va sa se recolteze A.D.N.-ul victimei de la autopsie, chiar daca respectivul cadavru este
in faza avansata de descompunere. Acest lucru poate servi la identificarea unei victime
necunoscute sau o poate individualiza dintre toate A.D.N-urile descoperite la fata locului. In
cazul violului, este necesar sa se recolteze si sa se analizeze A.D.N-ul partenerului recent al
victimei, pentru a-l deosebi de cel al violatorului. Daca este necesar, este important sa te apropii
de victima cu extrem de multa sensibilitate si sa i se explice motivul acestei cereri. Când este
posibil, un avocat sau o persoana calificata o poate ajuta si asista.

C O D I S

CODIS (Combined DNA Index System) o baza electronica de date a tipurilor de A.D.N,
care poate identifica suspectii, este similara cu AFIS (Automated Fingerpritnt Identification
System). Fiecare stat din SUA implementeaza un index A.D.N. al condamnatilor pentru diferite
infractiuni, cum ar fi – violul, omorul, abuzul asupra copiilor. Astfel, profilele A.D.N. ale
infractorilor intra in baza de date. Asemenea amprentelor descoperite la locul faptei care sunt
verificate în afi] pentru cautarea unui suspect sau pentru a face conexarea cu alt mod de operare,
profilele A.D.N. ridicate din teren, sunt introduse în CODIS.

CAPITOLUL V

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA A FILIATIEI

Cadrul juridic al stabilirii paternitatii

Stabilirea filiatiei copilului fata de parinti a fost reglementata prin Codul Familiei înca din
anul 1954. Principiile de baza care fundamenteaza Codul Familiei se regasesc în Constitutia
României: - egalitatea sexelor,
- statul ocroteste casatoria si familia si
- apara interesele mamei si ale copilului.

Filiatia – termen ce explica descendenta unui copil din parintii sai,

Pleaca de la realitatea legaturii parentale ce se stabile]te între copil si mama prin actul nasterii,
iar între copil si tata, pe baza actului conceptiei.
Filiatia fata de mama exprima faptul ca o femeie a dat nastere unui copil cu conditia ca
acest copil sa fie cel nascut de ea. Dovada filiatiei fata de mama se face cu certificatul
constatator al nasterii. Stabilirea filiatiei fata de mama presupune doua conditii :

a – nasterea unui copil de catre femeia respectiva ;

b - identitatea copilului nascut de femeie cu copilul care se prevaleaza a fi descendentul
femeii respective. Când actul de nastere al copilului si starea civila a femeii concorda, se

15
presupune ca ne aflam in fata unei relatii pe care nu o poate contesta nimeni, nici chiar copilul
(art.75 din Codul Familiei).

Filiatia fata de tata – este un termen care exprima descendenta unui copil dintr-un anumit
barbat, indiferent ca acesta este sau nu sotul mamei copilului. Exista deosebiri în modul de
stabilire a filiatiei fata de tata (paternitate). Se deosebesc astfel copiii nascuti in cadrul legal al
casatoriei si cei nascuti in afara acestuia. Prima sitatie se caracterizeaza prin prezumtia legala de
paternitate ; la rândul ei, aceasta se bazeaza pe doua elemente :
- primul, este cel al nasterii copilului în chiar timpul cat parintii sai erau
casatoriti,
- cel de al doilea se refera la momentul conceperii copilului, care trebuie
sa fie în timpul cât partile au fost casatorite, chiar daca nasterea s-a
produs dupa desfacerea, anularea sau declararea nulitatii casatoriei.

Art.53 din Codul Familiei stabileste : “Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe
sotul mamei. Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea casatoriei, are ca
tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei si nasterea sa a avut loc
înainte ca mama sa fi intrat într-o noua casatorie”.

Se considera ca fiind copii nascuti in timpul casatoriei :

-copiii conceputi înaintea casatoriei, dar nascuti în timpul casatoriei (pe baza prezumtiei
ca barbatul care ia de sotie o femeie gravida, recunoaste prin aceasta paternitatea copilului
conceput anterior încheierii casatoriei) ;
-copiii conceputi în timpul casatoriei, dar care s-au nascut dupa desfacerea, declararea
nulitatii sau anularea casatoriei, cu conditia ca mama copilului, sa nu se fi recasatorit pâna la data
na]terii.

Prezumtia de paternitate are la baza o constatare stiintifica – perioada de gestatie este

cuprinsa între maximum 300 zile si minimum 180 zile socotite retroactiv din momentul na]terii.
Daca o singura zi din acest interval de timp cade în perioada casatoriei, înseamna ca respectivul
copil este rezultat din casatorie. Prezumtia în baza caruia se stabile]te timpul legal al conceptiei
are o putere absoluta, dar în cazuri concrete, aceste cazuri pot fi combatute.

Stabilirea filiatiei fata de tata a copilului nascut în afara casatoriei se realizeaza prin :

 Recunoasterea voluntara, care se poate face prin :

o declaratia scrisa la serviciul de stare civila ;
o declaratia scrisa la Notariatul de stat si
o testamentul.
 Hotarâre judecatoreasca. Actiunea poate fi pornita de copilul minor prin mama sa, iar
daca aceasta este minora – prin reprezentantul sau legal.

Copilul pentru care s-a stabilit filiatia fata de tata – fie prin recunoa]terea voluntara, fie pe
cale judecatoreasca, are aceleasi drepturi ca si copilul nascut din casatorie.
Dupa lege, filiatia fata de mama rezulta din actul nasterii, iar filiatia fata de tata, în
virtutea fidelitatii conjugale, rezulta din prezumtia de paternitate.In anumite împrejurari însa,
între notiunea de tata biologic (tatal real, genetic) si cea de tata juridic exista o discordanta, în
sensul ca, juridic, copilul este descendentul unui parinte, iar biologic este descendentul altuia.
Lipsa de coincidenta a filiatiei biologice cu cea legala, duce la un conflict de filiatie.
Astfel, cercetarea filiatiei se va face ori de câte ori tatal este necunoscut (ca în caz de “plurium

16
concubitum”) sau când acesta nu-si recunoaste copilul (copiii legitimi) si mai rar în caz de
tagada a paternitatii, când într-un cuplu legitim tatal contesta paternitatea unui copil legitim.

Modul în care este structurata memoria genetica a unui individ poarta numele de genotip.
Modul în care este perceputa structura genetica individuala în populatie (la nivel individual)
poarta numele de fenotip.
Genele sunt elementele codate de memorie proteica informationala care transmit
caracteristicile individului in descendenti. Ele se gasesc situate pe cromozomi. Cromozomii
specifici pentru specia umana sunt în numar de 22 de perechi indiferent de sex, la care se adauga
o pereche de cromozomi diferiti, în functie de sex. Asadar, exista 46 de cromozomi având
caracter XX pentru sexul feminin si 46 cromozomi cu caracter XY pentru sexul masculin.
Celulele sexuale (ovul si spermie) vor avea jumatate din garnitura cromozomiala a speciei :
-ovulul a prezentat întotdeauna 22 cromozomi somatici + X, în timp ce spermia poate
prezenta 22 + X sau 22 + Y, stabilind de fapt, sexul descendentului.

Descendentii vor primi deci un set de gene aflate în cromozomi – care poate fi diferit,
provenind – fie de la mama, fie de la tata. Daca pentru acelasi cromozom se vor primi gene
identice de la parinti, copilul va fi considerat homozigot. Daca se vor primi gene diferite, copilul
va fi considerat heterozigot. Pentru heterozigoti, numai o gemâna (cea dominanta) va stabili
modul de expresie a caracterului genetic transmis.
Mecanismele interne de transmitere a unor caractere de la o generatie la alta, pot fi
definite printr-o serie de legi care sunt grupate în sintagma deja clasica a “legilor lui Mendel”.
Legile lui Mendel stau la baza caracterizarii unitare genetice. Aceste caracteristici
specifice apar în sisteme stabile care au un determinism monofactorial, în sensul ca o gena
determina un caracter.
Legea puritatii gametilor statuteaza ca în timpul segregarii, un cuplu de gene se separa,
pentru a distribui generatiei urmatoare dupa urmatoarele reguli :
o Dintr-un cuplu de doi homozigoti identici, toti descendentii ce rezulta vor fi
homozigoti de acelasi tip ;
o Dintr-un cuplu de doi homozigoti diferiti, toti copiii care rezulta sunt obligatoriu
heterozigoti;
o Dintr-un cuplu din care unul este homozigot, iar cellalalt eterozigot, pot rezulta –
fie homozigoti, fie heterozigoti;
o Dintr-un cuplu de doi heterozigoti pot rezulta 1/4 din copii homozigoti de un fel,
1/4 din copii homozigoti de alt fel si
1/2 din copii heterozigoti.
Legea segregarii independente a caracterelor se refera la mai multe cupluri de gene.
Genele situate pe cromozomi diferiti vor fi transmise independent, asociate sau nu, dupa legile
hazardului.

Stabilirea medico-legala a filiatiei

Clasificarea sistemelor utilizate în stabilirea filiatiei ia în considerare nivelul la care se

poate identifica caracterul respectiv :

1.Sisteme eritrocitare : antigenele ABO se gasesc pe eritrocite;

2.Sisteme serice : caracterele se gasesc în serul sanguin;
3.Sisteme enzimatice : au la baza polimorfismul enzimelor de pe hematii;
4.Sisteme linfocitare (pe limfocite) : HLA - tip 1;
5.Alte sisteme : secretor – nesecretor (Se-se)/gustator – negustator (75 %).

17
 Cercetarea filiatiei copilului fata de tata (sau chiar fata de mama) se face prin mai multe
probe. Normele interne ale INML impun o aplicare gradata a lor – teste serice si serologice
(dermatoglife + antropologie eventual), apoi examinarea HLA si abia în final evaluarea
paternitatii în functie de amprenta genetica Este evident ca, primele baterii de teste sunt de
excludere, în timp ce amprenta genetica este de confirmare a paternitatii (de includere, dar si de
excludere).

Principalele tipuri de teste medico-legale sunt :

1.Stabilirea duratei graviditatii

Aceasta constituie o proba mai ales judiciara, care se raporteaza la data raportului sexual
fecundat, atunci când el este notoriu (convietuirea cunoscuta si limitata a barbatului cu femeia).
Se considera nascut în casatorie copilul conceput între 180 si 300 zile înaintea nasterii,
intervalul definind limita minima si maxima a unei gestatii pentru un copil viabil, daca legaturile
dintre soti sunt notorii. Copilul se considera conceput de tata (prezumtia de paternitate) daca a
fost nascut la mai mult de 180 zile de la celebrarea casatoriei (durata legala minima a sarcinii) si
la mai putin de 300 zile de la desfacerea casatoriei (durata legala maxima a sarcinii).

Aprecierea datei conceptiei ia în consideratie dimensiunile (greutate si înaltime) avute de

copil la na]tere si sexul copilului ( copiii de sex masculin sunt mai înalti si mai grei): Exista
tabele care, în functie de datele antropologice mentionate stabilesc durata perioadei de gestatie.
Calculul retroactiv al perioadei de gestatie nu este declarativ, dar se bazeaza pe date statistice
care au sufit modificari în ultimii ani.

2.Cercetarea grupelor sanguine, tisulare si serice

Expertiza serologica, bazata pe studiul si corelarea genetica a caracterelor mostenita de

copil de la fiecare din parinti în cadrul sistemelor sanguine utilizate, reprezinta o metoda înca
folosita pentru stabilirea paternitatii.
Cercetarea grupelor sanguine reprezinta o expertiza de paternitate care în mod practic tine
de genetica medicala. Aceasta expertiza de genetica aplicata se bazeaza pe rolul de “arhiva”
genetica a A.D.N.-ului ce se transnmite din generatie în generatie, dupa paradicma conform
careia – orice grup sanguin are o contributie paterna si alta materna si orice brese în aceasta lege,
face paternitatea suspecta.
Grupele sanguine sunt sisteme antigenice controlate genetic, expresie a activitatii genelor
de pe eritroblas, ai caror antigeni se deceleaza prin reactii de fixare a anticorpilor.
Grupele sanguine sunt markeri genetici de un real folos pentru expertiza serologica,
datorita faptului ca :
-sunt stabile în cursul vietii,
-se transmit ereditar, dupa anumite legi, bine cunoscute si verificate;
-sunt prezente la na]tere sau în primele luni de viata.

Grupele sanguine se transmit dupa legea “totul sau nimic”, fara forme intermediare, iar
mutatiile sunt exceptionale, însa a]a-zisele exceptii de la legile de transmitere a grupelor
sanguine s-au dovedit în realitate a fi datorate ilegitimitatilor. Fenotipul de grup sanguin (modul
în care se percepe caracterul mostenit – grup de sânge A, de exemplu) este manifestarea
genotipului (caracteristica unui caracter mo]tenit – genotip AA sau AO); fenotipul poate fi
evidentiat prin tehnicile obi]nuite de laborator, de determinare a grupelor sanguine si serice. In
cazul mentionat – copil de tip A având genotip AA sau AO, provenind din mama de fenotip O cu
genotip O, nu poate avea un tata de fenotip B cu genotip BB sau BO (excludere de la

18
paternitate). Un barbat cu fenotip AB, deci cu genotip AB, poate fi tatal copilului mentionat cu o
anumita probabilitate în afara cazului în care copilul este de grup “ O ” (legea lui Bernestein).
Aceasta expertiza poate exclude paternitatea unui barbat fata de un anumit copil, dar
niciodata nu o poate afirma.
Cu cât se studiaza mai multe sisteme serologice, sansa unui barbat fals învinuit de a se
exclude de la paternitate, deci, de a-si dovedi nevinovatia, creste.

In urma investigatiilor serologice, se poate ajunge la una din urmatoarele situatii :

-paternitatea barbatului X fata de copilul Y se exclude,
-paternitatea nu se exclude, în sensul ca poate fi tata pârâtul sau oricare alt barbat al carui
mozaic genetic se încadreaza în complexul serologic compatibil filiatiei.

Ca modalitate de exprimare rezultata din cercetarea grupelor sanguine, tisulare sau

proteice, excluderea de la paternitate a unui purtator de caracteristici specifice apare ca o prima
posibilitate, pentru ca, asa cum s-a spus, nici o gena nu poate fi prezenta la copil daca nu vine
nici de la tata, nici de la mama.

O gena prezenta la copil si absenta la mama, vine de la tata. Daca este absenta si la tatal
banuit, paternitatea se va exclude a priori. Afirmarea posibilitatii de a fi tata în context de
plurium concubitum comporta prudenta deosebita. Când mai multi indivizi prezinta aceleasi
configuratii dupa multiple investigatii, astfel încât nu pot fi exclusi, aflarea posibilitatii de a fi
tata are o valoare exclusiv orientativa si nu decisiva.

Expertiza serologica a filiatiei are o contributie obiectiva si importanta în rezolvarea

cazurilor de stabilire a paternitatii. Folosind toate sistemele expuse mai sus (fara sistemul HLA),
se pot exclude cca 90 % din barbatii fals invinuiti, iar prin folosirea si a sistemului HLA, 95 % .
Trebuie mentionat ca procentajul teoretic de excluderi difera foarte mult de procentajul
real obtinut în expertize deoarece acestea din urma tin atât de numarul sistemelor folosite, cât si
de incorectitudinea unor mame care uneori aduc la expertiza pe un alt barbat, decât adevaratul
tata al copilului.

3. Examenul dermatoglifelor

Fara a se putea vorbi de elucidarea completa a cursului ereditar al dermatoglifelor,

cercetari complexe au dus la stabilirea unor reguli a caror valoare este discutabila.
Utilizarea dermatoglifelor pentru stabilirea paternitatii reprezinta un test cu foarte multe
erori si din aceasta cauza practic a fost eliminat din bateria de teste de paternitate.

4. Examenul antropologic

Desi expertiza de stabilire a filiatiei este pe ansamblu o expertiza antropologica, unele

considerente practice au dus la limitarea notiunii de expertiza antropologica a filiatiei numai la
cercetarea comparativaa a caracterelor somatice. In interpretarea constatarilor exista dificultati
care se datoreaza faptului ca expertiza antropologica nu este o simpla comparatie generala si
sintetica, ci un procedeu analitic, care functioneaza pe baza unor grade de diferentiere
morfologica dintre doua persoane cercetate.
In ceea ce priveste conditiile pe care un anumit caracter antropologic trebuie sa le
indeplineasca pentru a corespunde scopului în diagnoza filiatiei acestea au fost formulate de
Baitech, aproximativ în termenii urmatori :
-stabilirea în raport de vârsta,
-stabilirea fata de influenta mediului,
-absenta dimorfismului sexual,
19
 -penetranta si specificitate,
-monografie si transmitere ereditara foarte regulata si bine stabilita.

Metodele senzorial subiective au început a fi în buna parte suplinite printr-o prelucrare

matematica-informatica a unor caractere, care presupune si accentuarea sau diminuarea unor
caracteristici antropologice, în functie de vârsta individului examinat. In cadrul acestor examinari
se pot retine o serie de elemente de asemanare, permitând uneori, concluzii cu valoare stiintifica
probatorie. Extensia aplicarii diferitelor metode empirice si matematice nu va permite în viitor,
obtinerea unor progrese în probarea sau negarea paternitatii.

CAPITOLUL V I

MODALITATI DE DETERMINARE A STRUCTURII GENETICE

A UNEI PERSOANE

Procesul de identificare a unei persoane incepe in momentul in care acesta lasa in scena
crimei o urma biologica care contine , in mod necesar, material genetic (A.D.N.) . Urmeaza
prelevarea probei de catre criminalist, urmata de analiza de laborator care are drept punct
terminus traducerea materialului generic intr-un cod n, cu formula unica, irepetabila, specifica
unui singur purtator al acelei informatii genetice.
Subliniem ca singurele celule din corpul uman fara nucleu , deci fara A.D.N. sunt acelea
cunoscute sub numele de “globule rosii”, prezente in sangele uman. Totusi, sangele , este
compus nu numai din hematii , ci si din alte elemente celulare,care nu pot fi separate decat prin
procedee de laborator , probabilitatea ca la locul infractiunii sa nu se gaseasca celule purtatoare
de A.D.N. este nula.
Raspunsurile pe care a trebuit sa le dea criminalistica,au fost acelea referitoare la numarul
de analize de locatii A.D.N., respectiv la aranjarea sau succesiunea tipurilor de nucleotide,care
pot duce la evidentierea certa a doua amprente genetice apartinand unor persoane diferite.
Pentru siguranta , s-a luat in calcul ipoteza ca , spre exemplu , doi suspecti a caror amprenta
genetica trebuie comparata cu amprenta genetica recoltata de la locul infractiunii sa prezinte
acelasi model al locatieiA.D.N.. Pentru
maximilizarea puterii discriminatorii a analizei , criminalistii au lucrat la un poliformism de
inalta putere , numit de primii utilizatori anglo-saxoni , V.N.T.R. (Variable Number of Tandem
Repeats). Analizele se bazeaza pe faptul ca locatiile contin numere variabile de secvente A.D.N.
care se repeta , locatiile continand de la individ la individ secvente a caror repetare este
imposibila. Pentru a elimina orice posibilitate de confuzie , laboratoarele de analiza a profilului
A.D.N. examineaza patru locatii V.N.T.R. ,care sunt considerate suficiente pentru a stabili cu
precizie identitatea unei persoane.
Sub raportul valorii de identificare , specialistii geneticieni clasifica urmele biologice in trei
categorii :

Exista sute de varietati de dovezi fizice care sunt aduse la laboratoarele de medicina
legala de catre organele judiciare. Dovezile care ar putea fi supuse analizei AND, în general,
sunt limitate de produse biologice.
Prezentam în continuare, o lista de materiale biologice din care AND-ul a fost izolat si
analizat
- Sange si pete de sange :
- sperma si pete de sperma ;
- tesuturi si celule ;
20
 - oase si organe ;
- par cu foliculi ;
- urina si saliva (cu celule nucleate) ;
Alte materiale biologice cum sunt : lacrimile, transpiratia, serul, materiale fara celule
nucleate nu pot fi supuse analizei AND.
 Modalitatea prin care dovezile biologice au fost transferate
Sase tipuri diferite de dovezi biologice enumerate mai sus pot fi folosite pentru a conecta
o persoana de alta, de un obiect, sau de un loc. Aceste tipuri de dovezi pot fi de asemenea,
folosite pentru a asocia sau a disocia o persoana cu o crima.Dovezile biologice sunt, în general,
transferate prin una sau doua modalitati: directa sau secundara.
a- Depozitarea directa
Sîngele, sperma, tesuturile, oasele, parul, urina si saliva, pot fi transferate de pe corpul
sau hainele unei persoane sau de pe obiecte de la locul faptei. Dupa ce materialele biologice au
fost depozitate, ele devin pete si adera la o suprafata sau la un substrat. Dovezile biologice care
nu sunt lichide, cum ar fi tesuturi, oase sau par, pot fi, de asemenea, transferate prin contact
direct si depozitate. Transferul si depozitarea directa pot fi întîlnite în una din urmatoarele situatii
:
- A.D.N.-ul suspectului depozitat pe victima (corp sau haina) ;
- A.D.N-ul suspectului depozitat pe un obiect ;
- A.D.N-ul suspectului gasit la locul faptei ;
- A.D.N.-ul victimei depozitat pe suspect (corp sau îmbracaminte) ;
- A.D.N.-ul victimei depozitat pe un obiect ;
- A.D.N-ul victimei aflat la locul faptei ;
- A.D.N.-ul martorilor aflat pe victima sau pe suspect ;
- A.D.N-ul martorilor aflat pe un obiect ;
- A.D.N.-ul martorilor aflat la locul faptei .
b - Transferul secundar
Sîngele, sperma, tesuturile, parul sau urina pot fi transferate de pe victima, suspect,
martor, obiect sau de la locul faptei printr-un mediu intermediar. In cadrul transferului secundar
nu exista contact direct intre sursa originala (donator de A.D.N.) si suprafata tinta. Transferul
intermediar ar putea fi o persoana sau un obiect. Transferul secundar nu furnizeaza dovezi
despre legatura directa a unui individ cu crima.

RECOLTAREA SI CONSERVAREA DOVEZILOR BIOLOGICE

Capacitatea de a efectua analize succesive de A.D.N. din dovezile biologice de la locul

faptei depinde foarte mult de tipul de material biologic si de felul în care au fost conservate.
Astfel, tehnica folosita pentru a recolta asemenea dovezi, canitatea si tipul materialului biologic
care trebuie recoltat, modalitatea prin care materialul trebuie împachetat si modul de conservare
a acestuia reprezinta punctele sensibile ale programului medico-legal de testare a A.D.N.-ului.
Daca materialul biologic nu este recoltat si conservat în mod corect, nu va îndeplini conditiile
stiintifice si legale pentru a fi admis în justitie. Daca materialul stiintific pentru A.D.N. nu este
corect furnizat, originea sa poate fi pusa sub semnul întrebarii. Daca nu este corect recoltat,
activitatea sa biologica se poate pierde. Daca nu este corect transportat poate sa apara
contaminarea secundara. Si daca materialul biologic cu A.D.N. nu este conservat corect el poate
sa se descompuna si sa se deterioreze. Toate aceste efecte vor afecta serios analiza A.D.N.
Precizam, in continuare un ghid pentru furnizarea , recoltarea, transportul si conservarea
dovezilor A.D.N.

21
 GHID PENTRU FURNIZAREA DOVEZILOR A.D.N.

Fazele initiale ale examinarii dovezilor fizice pesupun activitati care se desfasoara atît la
locul faptei, cît si în laboratoarele de medicina legala. Documentarea este importanta din doua
puncte de vedere în medicina legala : din punct de vedere stiintific si legal.
Nu trebuie determinat nimic, pîna cînd pozitia sa initiala nu a fost înregistrata. Sunt
valabile cîteva modalitati diferite de furnizare. In general, se recomanda folosirea mai multor
metode Fiecare piesa majora a dovezilor ar trebui înregistrata.

EXAMENUL BIOTRASEIOLOGIC AL LOCULUI FAPTEI

Examenul la locul faptei al unor urme biologice poate da indicatii asupra modului in care
a fost savirsita fapta, precum si cu privire la unele împrejurari sau particularitati ale
traumatismului.
Studiul atent al acestor urme permite formularea unui diagnostic diferential juridic, de
prezumtie de omucidere, sinucidere sau accident. Astfel, directia urmelor de sânge, dispunerea
lor pe imbracaminte si pe mâinile victimei, prezenta sângelui pe un corp delict gasit lânga
cadavru, constituie indicii în favoarea ipotezei de sinucidere, în timp ce prezenta sângelui pe
îmbracamintea unui presupus autor sau pe o arma apartinând acestuia ca si forma, dispunerea si
suprafata de raspandire a petelor la locul faptei, pot duce la formularea unui diagnistic prezumtiv
de omucidere.
Alteori, în functie de împrejurarile faptei, localizarea, aspectul, dispunerea urmelor de
sânge în raport cu felul ranirii si în special, prezenta acestor urme pe un autovehicul suspect, pot
duce la concluzia unui accident rutier.
De o deosebita importanta în examenul la fata locului este – descrierea amanuntita a
dispunerii si formei petelor de sânge. In cazul unei raniri urmata de sângerare abundenta,
îmbracamintea victimei poate fi îmbibata de sânge pe suprafete întinse. Daca dârele de sânge
sunt orientate de sus în jos, rezulta ca în momentul ranirii victima se afla în picioare. Daca
dârele de sânge au o directie orizontala fata de axul corpului, se poate presupune ca ranirea s-a
produs în momentul în care victima era culcata. Urmele lasate de mâinile patate de sânge ale
victimei sau agresorului pe diverse obiecte pot, pe de o parte, reconstitui actiunile întreprinse de
victima sau autor, dupa comiterea faptei, iar pe de alta parte permit identificarea faptuitorului
dupa amprentele lasate.
Când cantitatea de sânge scurs dintr-o plaga este mai mare, acesta poate îmbiba
îmbracamintea sau alte materiale absorbante sau poate forma “balti” pe materialele
neabsorbante; în functie de vechime, sângele se usucaq si formeaza cruste. Astfel, prin
examinarea sângelui scurs se pot face aprecieri asupra datei ranirii; la scurt timp dupa aceasta,
sângele extravazat este lichid sau recent coagulat, uscarea producându-se cu timpul, în raport de
grosimea petei si felul substratului.
Examenul la locul faptei al urmelor biologice trebuie sa descrie urma respectiva în ceea
ce priveste forma, marimea, culoarea, dispunerea etc si sa fie urmat de fotografierea sau
efectuarea de schite ale urmelor respective.
In cazul în care urmele sunt mici sau modificate, datorita timpului scurs si nu permit un
diagnostic al naturii si provenientei, se va proceda la recoltarea acestora, în vederea efectuarii
investigatiilor de laborator.
l. Dovezi la locul faptei :
- Fotografierea si / sau filmarea dovezilor înainte de a fi atinse, deplasate sau recoltate;
- Observarea pozitiei si conditiei in care se afla dovezile;
- Observarea si schitarea distantelor dintre dovezi si alte obiecte de la locul faptei.
22
 - Observarea si schitarea conditiilor dovezilor biologice.

2. Dovezi la laboratorul de medicina legala

- Observarea împachetarii, etichetarii si sigilarii probelor,
- Pachetul initial cu marci unice de identificare, numarul cazului si data;
- Verificarea numarului si compararea cu forma admisa pentru a
se asigura ca a fost primit articolul corect ;
- Observarea, schitarea si / sau fotografierea articolului primit;
- Verificarea articolului daca îndeplineste conditiile de admitere si daca descrierea lui
este corecta ;
- Fotografierea, schitarea si / sau notarea localizarii dovezilor biologice înainte de
esantionare ;
- Daca a fost efectuata o testare preliminara se va înregistra gâfelul testului si
rezultatele obtinute. Intotdeauna trebuie purtate manusi pentru a preveni
contaminarea.

b. Recoltarea, transportul si conservarea dovezilor

Dupa ce dovada biologica a fost transferata direct sau secundar, ea va ramîne pe

suprafata tinta prin absorbtie sau prin aderenta. In general, materialele biologice lichide vor fi
absorbite, iar cele solide vor adera. Metoda de recoltare depinde de starea în care se afla
materialul biologic. Precizam, în continuare, cîteva notiuni generale despre recoltarea dovezilor
biologice pentru analiza A.D.N.

Ceea ce a declanşat reacţia opiniei publice americane împotriva alcătuirii bazelor de date
genetice , care cuprind şi alte persoane decât cele cu antecedente penale a fost faptul că
respectivele date erau folosite în scopuri străine de cele destinate identificării criminalistice
pentru care fuseseră recoltate probele.
Unii deţinători de baze de date genetice au transmis informaţii către instituţii sau
persoane, ce nu aveau nici o legătură cu activitatea de prevenire şi combatere a fenomenului
infracţional. La astfel de informaţii au avut acces societăţi de asigurări, care, prin studierea
datelor genetice ale unor indivizi, predispuşi la îmbolnăviri sau accidente datorate profilului
temperamental, le-au refuzat acestora încheierea unor poliţe avantajoase de asigurare.
O altă categorie de instituţii şi persoane din S.U.A. care au avut acces la informaţii
genetice au fost angajatorii de forţă de muncă. Aceştia au refuzat persoanelor ale căror date
genetice le deţineau ( fără justificare legală) accesul în funcţii pentru care se solicitau angajările.
Scandalul a fost declanşat în legătură cu unele cazuri în care subiecţii nu erau angajaţi, pe motiv
că sunt predispuşi să se îmbolnăvească de diabet în următorii 2-5 ani, ceea ce în opinia
angajatorilor, le-ar fi diminuat considerabil puterea de muncă şi randamentul în funcţia
solicitată. In alte cazuri, simpla solicitare de probe în vederea analizării lor a creat o accentuată
stare de nemulţumire !
Criticile aduse bazelor de date genetice în S.U.A. – care aşa cum arătăm, au deţinut, atât
primatul cercetărilor genetice, cât şi al acţiunilor de pionierat pentru alcătuirea unor baze de date
cât mai cuprinzătoare – au constituit un exemplu pentru statele Comunităţii Economice Europene
(C.E.E.), care au încercat să evite problemele cu care era confruntată justiţia americană. In anul
1992, la a 470-a întâlnire a miniştrilor adjuncţi ai C.E.E, Comitetul de miniştri ai statelor
membre având la bază termenii stabiliţi de art.15 b al Statutului Consiliului Europei (C.E.), a
adoptat Recomandarea nr. R (92) ½. Recomandarea se referă la folosirea analizelor A.D.N. de
către sistemul de justiţie penală. Analizele A.D.N. au fost definite drept “analize care se referă la
orice procedură care poate fi folosită în analizarea acidului dezoxiribonucleic (A.D.N.), provenit
din material genetic uman şi aparţinând unor vieţuitoare”.
23
 In concepţia autorilor recomandării, probele A.D.N. “se referă la orice substanţă care
provine dintr-o vieţuitoare şi care poate fi utilizată în scopul analizării A.D.N-ului, iar Dosarele
A.D.N. sunt “colecţii structurate din rezultatatele testelor analizelor A.D.N. reţinute ca atare în
forma materială, înregistrare manuscrisă, sau bază computerizată de date”.
La art.3 al Principiilor şi Recomandărilor documentului adoptat la Strasbourg, se
precizează fără echivoc : “probele colectate pentru analizele A.D.N. şi informaţiile derivate din
astfel de analize în scopul investigării şi condamnării unor infracţiuni, nu trebuie să fie folosite
pentru alte scopuri”.

O altă precizare, extrem de importantă, este aceea care permite persoanei de la care s-au
prelevat şi testat probele A.D.N, să poată intra în posesia rezultatelor , la cerere. Prin
Recomandarea nr. R (92) 1, statele membre ale C.E., considerând că efectuarea analizelor
A.D.N. este rezultatul unei proceduri ştiinţifice extrem de sofisticate, stabileau că acestea
trebuiau efectuate numai de laboratoare care dispun de instrumente performante şi de un
personal cu instruire specială, a căror listă urma să fie fixată de către statele semnatare ale
recomandării. In felul acesta, C.E. putea alcătui o listă de criterii de acreditare a laboratoarelor,
care să asigure, atât integritatea ştiinţifică a anlizelor, cât şi securitatea şi confidenţialitatea
bazelor de date în spiritul documentului adoptat.
In particular, Recomandarea nr. R (92) 1 se referă şi la prevederile unei alte Recomandări
a C.E., R (87) 15, care dispune condiţiile utilizării datelor personale de către poliţie.Dorind să
evite reacţiile negative reale ale opiniei publice, dirijate împotriva bazelor generale de date
A.D.N., Recomandarea nr. R (92) 1 stabilea şi criteriile de stocare a datelor obţinute. In acest
sens, s-a stabilit că, în cazul existenţei mai multor suspecţi de la care se prelevează probe în
vederea soluţionării unui caz, în bazele de date să se înregistreze numai rezultatul analizelor
aparţinând celor cu cazier, pentru o perioadă nedefinită de timp, chiar dacă aceştia nu au fost
găsiţi vinovaţi în cazul cercetat, termenul de păstrare a lor în baza de date fiind prevăzut de legile
comune. Indivizilor fără cazier care au fost excluşi din cercul suspecţilor, în urma efectuării
analizelor, nu li se vor putea păstra în baza de date profilele A.D.N.

Recomadarea C.E, adoptată în anul 1992 a fost doar începutul unei dezbateri ample
privind problema efectuării, utilizării şi stocării probelor A.D.N. La a 25-a Conferinţă Regională
Europeană, care a avut loc la Varşovia,la sfârşitul lunii mai 1966, una dintre principalele
priorităţi ale revizuirii, Planului de Afaceri European a fost aceea a promovării unei bune
utilizări a profilelor A.D.N, ca tehnică de investigaţie criminalistică. Pentru realizarea unui
program de măsuri coerent s-a solicitat Comitetului European Interpol să desemneze un grup de
lucru format din experţi în cercetarea A.D.N-ului. Scopul activităţii acestui grup a fost definit
astfel : “să exploateze, să discute folosirea profilelor A.D.N. ca tehnică de investigaţie şi să facă
recomandări privind fololosirea analizelor A.D.N. în investigaţiile crminalistice, cu o vedere
specială în sensul facilitării unei mai largi utilizări a acestei tehnici în Europa”.
Grupul de lucru al Interpolului s-a întâlnit de 4 ori pe parcursul a 2 ani (ianuarie, iunie şi
octombrie 1997 ; ianuarie 1998). La a 27-a Conferinţă Regională Europeană de la Dubrovnik
(Croaţia), din 13-15 mai 1998, Gupul a prezentat un set de concluzii – cu valoare de recomandări
la nivel de experţi, documentul fiind prezentat în cadrul Adunării Generale a C.E. care a adoptat
o rezoluţie privind standardizarea efectuării profilului A.D.N.
Raportul prezentat de Interpol face o analiză tehnică a profilelor A.D.N, a tehnologiei
actuale PCR (Polymerase Chain Reaction) a tehnologiei particulare A.D.N. aplicată în cadrul
criminalisticii, a A.D.N.-ului mitocondrial, a performanţelor laboratoarelor A.D.N, armonizării
tehnologiei de analiză A.D.N. în Europa şi a standardizării tehnologiei A.D.N. la nivel
internaţional. Un capitol aparte al raportului îl constituie modul de prelevare a probelor, de
evidenţă şi întregistrare a acestora în baza de date. Raportul experţilor Interpol încurajează
sprijinirea şi a altor ţări europene decât acelea ce fac parte din C.E.E., pentru înfiinţarea
24
laboratoarelor specializate şi alcătuirea unor baze de date care să le permită să participe activ la
un schimb de informaţii, în vederea comparării profilelor A.D.N.

Unul dintre punctele principale ale Raportului Interpolului se referă la asigurarea

mecanismelor de securizare a bazelor de date pentru ca, pe de o parte, să fie prevenită pierderea
unor date, iar pe de altă parte, să se limiteze strict accesul persoanelor şi instituţiilor la acest tip
de informaţii, acces care trebuie să se facă numai pe baza unui acord ferm între client şi instituţia
care efectuează şi stochează rezultatele analizelor A.D.N. Acordurile încheiate între clienţi şi
instituţiile care efectuează analizele trebuie să descrie în termeni precişi, fermi condiţiile în care
se realizează fiecare pas al producerii de date A.D.N, din momentul luării probei, până la
rezultatul final, adică, stocarea informaţiei în baza de date, la care se adaugă şi restricţiile privind
utilizarea acesteia.
A.D.N-ul este substanţa care conţine informaţia genetică a celulelor, suportul chimic al
transmiterii caracterelor de grup şi individuale. Cea mai mare cantitate a A.D.N.-ului celular se
găseşte în nucleul celulei, cantităţi mai mici existând în mitocondrii.
Doar câteva procente din molecula A.D.N. codifică informaţii genetice, cea mai mare
parte are funcţii legate de organizarea genelor şi de replicarea acestora. Această parte include şi
zone care nu se explică din punct de vedere biologic, “mute”, care sunt caracteristice fiecărui
individ.
Tehnicile biologiei moleculare permit să se atribuie fiecărui individ un cod literal –
numeric, ca de exemplu :

XY-34-68-1012-33-46-98-1516-45-33-88-911-1212

Literele semnifică sexul (XZ= bărbat, XX = femeie), iar cifrele sunt caracteristice
configuraţiei genetice a fiecărui individ. Stabilirea codului unei urme biologice (de exemplu :
saliva, sânge, spermă, urină) permite identificarea persoanei care a creat-o, prin comparare, fie
într-un cerc de bănuiţăi, fie într-o bancă de date. Determinarea profilului A.D.N. este cea mai
sigură metodă de identificare a persoanei prin analiza urmelor biologice.

PRINCIPIILE DETERMINĂRII PROFILULUI A.D.N.

Molecula de A.D.N. este dublu helicoidală şi este formată dintr-un număr de patru baze :

A. (adenina),
G. (guanina),
C.(citozina), şi
T. (timina), a căror secvenţă constituie codul genetic.

Legătura dintre cele două lanţuri se face prin împerechere, prin legături intramusculare,
două câte două a bazelor, de exemplu : A se leagă numai de T, G de C. In fiecare celulă a
corpului omenesc se află un număr de 46 cromozomi, jumătate din aceştia sunt de origine
maternă, iar ceilalţi, de origine paternă, A.D.N-ul din fiecare celulă conţine cca 3 miliarde de
baze, lungimea lanţurilor moleculare fiind de aproximativ 1,5 m. Genele sunt acele segmente din
A.D.N. care stochează informaţia necesară pentru sinteza proteinelor specifice fiecărui
organism. Acestea pot fi reprezentate intuitiv, astfel :

25
 ZONE (LOCUŞURI) CE NU CODIFICĂ INFORMAŢIE

----------0----------0---------0----------0---------0----------

GENE

Genele nu sunt utile pentru identificarea individului, pentru aceasta se studiază

zonele fără o funcţie biologică evidentă, care nu codifică informaţiile pentru sinteza de proteine
situată între zonele ocupate de gene. La începutul anilor 1980 s-a demonstrat că unele zone
necodificate sunt formate din blocuri scurte, constituite din 3-7 baze, fiecare zonă conţinând un
număr de astfel de blocuri (secvenţe repetative scurte).

----------0----------- ----------0---------

Genă 8 blocuri a câte 4 baze (ATTC) Genă

Numărul de blocuri identice diferă de la individ la individ, de exemplu, secvenţa ATTC

se poate repeta la o persoană de 8 ori, iar la alta de 26 de ori (cifra variază între 1-50). Fiecare
individ este caracterizat prin două astfel de numere, de exemplu, 8-12 = corespunzătoare
cromozomilor de origine maternă şi respectiv paternă, valorile putând fi stabilite precis, prin
metodele biologice moleculare. In genomul uman se cunosc până în prezent, peste 5 mii tipuri de
secvenţe repetitive scurte (Short Tadnem Repeats, STR), dar numai cca 75 au aplicaţie în
identificarea criminalistică. De exemplu FBI foloseşte 13 tipuri de STR.
Să presupunem că cifrele corespunzătoare AGGA pentru persoana de mai sus sunt 3-9,
Tipul AGGA 3-9 se întâlneşte la cca 5 % din populaţie, iar tipul ATTA 8-12 la 10 %, ceea ce
face ca frecvenţa apariţiei simultane a celor două configuraţii să fie 0,5 x 0,1 = 0,005 (0,5). Cu
alte cuvinte, tipul AGGA 3-9/ATTC 8-12 apare în medie numai la o persoană din 200. Cu cât se
folosesc mai multe secvenţe (locuşuri) pentru caracterizarea probei, cu atât este mai imposibil ca
două persoane să aibă aceeaşi configuraţie a profilului A.D.N. Astfel, prin determinarea acestui
profil se pot discrimina indivizii dintr-o populaţie cu aceeaşi eficienţă cu cea a amprentelor
digitale. Configuraţia caracteristică unui individ determinată pe baza secvenţelor A.D.N.
repetitive se referă la zone ale A.D.N.-ului ce nu codifică informaţie genetică şi în consecinţă
rezultatul final nu depinde de eventuale boli genetice, boli dobândite sau de trăsăturile de
personalitate individuală. Determinările nu atentează în nici un fel la drepturile persoanei la
imaginea proprie, neavând nimic din aspectele intime ale individului, datele nu prezintă nici o
importanţă din punct de vedere medical, pentru societăţile de asigurări sau pentru locul de
muncă. Nici modul de recoltare a probelor nu ridică probleme, este suficientă numai o cantitate
mică de salivă, nu este necesară recoltarea de probe de sânge.
26
 In toate ţările, profilul A.D.N. se determină prin studierea mai multor secvenţe A.D.N.
repetative, pentru a se asigura o fidelitate cât mai mare a determinărilor. In Germania se folosesc
5 STR, în Olanda şi Anglia 7 iar în S.U.A. şi Canada 13.

Folosirea unui număr cât mai mare de STR, deşi ridică costul determinărilor, are
următoarele avantaje :

** Banca de date constituită prin codificarea unui număr mai mare de secvenţe va fi
compatibilă cu băncile de date din alte ţări ;

** In cazul comparării urmelor, ce pot fi degradate sau constituite din amestecuri de la

mai multe persoane (ca în cazul violurilor), profilul A.D.N. obţinut din analiza acestora nu poate
fi comparat în bănci de date constituite prin determinarea unui număr mic de STR per individ.

De aceea se poate considera că numărul optim de tipuri de secvenţe repetitive pentru

constituirea unei bănci de date fiabile este de 13.
Determinarea profilului A.D.N. prezintă următoarele avantaje din punct de vedere
criminalistic :

- permite identificarea persoanei care a creat urma, fără a fi necesare date suplimentare
despre aceasta;
- urmele pot fi păstrate timp îndelungat ;
- urmele sunt rezistente la condiţiile exterioare ;
- este necesară o cantitate foarte mică de material ;
- natura probelor care se pretează la determinări este foarte diversă (salivă, sânge,
spermă, piele, păr etc).

BANCA DE DATE A.D.N.

Deşi compararea profilului A.D.N. al probelor ridicate de la locul faptei cu profilurile

unor persoane suspecte în cauză se poate executa manual, un număr de state au trecut la
constituirea bazelor de date A.D.N, în care sunt stocate datele obţinute prin recoltarea de probe
biologice de la persoane selectate după anumite criterii. Aceste bănci de date permit următoarele
facilităţi :

- descoperirea persoanelor cu identitate falsă ;

- identificarea autorului pe baza analizelor urmelor ridicate de la faţa locului ;
- compararea profilului unei persoane cu urmele ridicate de la toate cazurile
nesoluţionate ;
- compararea între urmele ridicate de la diferite cazuri, pentru a se stabili existenţa
aceloraşi autori ;
- furnizarea unor rezultate probabile în cazul în care materialul biologic este degradat
sau atunci când probele sunt constituite din amestecul de la mai multe persoane.

27
 Schema fluxului informativ este umătoarea :

LOCUL FAPTEI PERSOANE RETINUTE

Urma SAU BANUITE
Sperma,sange,par
Saliva

LABORATOR AND
Stabilirea profilului ADN

Profiluri ADN Profiluri ADN

urma
COMPARARE
Persoane
suspecte

ORGANE JUDICIARE

Majoritatea organelor judiciare din Europa, precum şi din ţările dezvoltate, folosesc
determinările genetice (amprenta genetică) ca unică metodă de exploatare a probelor biologice.
Cu câteva excepţii, nu există
Poliţie tehnico-ştiinţifică europeană care să nu dispună de cel puţin un laborator de analiză de
genetică. De exemplu, în Germania există asemenea laboratoare în fiecare land.
Costul unui laborator de analize genetice capabil să proceseze 1000 de probe pe an, dotat
cu aparatură ce permite analiza automată a probelor (mai puţin etapele de extracţie) este de cca
400.000 dolari. Costul analizei unei probe este de cca 100 dolari, valoare care face ca
determinările A.D.N.-ului să fie dispuse selectiv, numai pentru cazurile cu totul deosebite şi
numai după efectuarea unui screning prealabil prin metodele tradiţionale.

Numărul ţărilor care au trecut la constituirea unei bănci de date A.D.N. este destul de
limitat, datorită costurilor deosebit de mari necesare pentru realizarea acestora. Menţionăm aici :
Marea Britanie, ţara cea mai avansată din acest punct de vedere care dispune de o bancă de date
cuprinzând cca 300.000 persoane, bază ce se dovedeşte deosebit de eficientă, identificând 200-
500 autori pe săptămână.

A. PROBE CU {NALT GRAD DE PRECIZIE IN IDENTIFICAREA PROFILULUI

A.D.N.:

Sangele , lichidul seminal care , chiar daca nu contine sperma , are suficient material
pentru efectuarea analizelor A.D.N. ; saliva ( indiferent dupa ce tipuri de obiecte este recoltata :
tigari fumate , periute de dinti , plastice ale tigarilor de foi , masti , vesela , timbre si plicuri
postale , etc. ) ;

28
 B. PROBE CU POTENTIAL IN DEFINIREA PROFILELOR A.D.N. :
FLUIDUL VAGINAL

( in cazurile de viol poate contine un amestec de celule , provenit de la ambele parti , care
pot fi analizate separat ) , secretiile nazale , parul ( numai parul smuls are valoare pentru
analixele nucleare AND atata timp cat AND-ul este cuprins numai in celulele ce inconjoara
radacina) , bucati de carne , celule ale pielii , urina , parti de corp ,oase ( maduva osoasa poate fi
analizata chiar si in cazul de descompunere avansata ) .

C. PROBELE CU POTEN|IAL IN ANALIZELE A.D.N . MITOCONDRIAL :

Orice probe care nu se preteaza la alte analize , pot fi analizate prin analizele AND
mitocondriale .
In ceea ce priveste recoltarea probelor biologice, acest fapt nu este atat de banal pe cat
pare.Conditiile in care exista moleculele biologice in organism sunt foarte strict controlate si
specifice. Din momentul in care materialul biologic ajunge in afara organismului, el se afla intr-
un mediu strain si incepe sa se modifice . A.D.N-ul este foarte strans impachetat in cromozomii
celulari ; despachetat , fiecare cromozom are o lungime de apoape un metru. In afara mediului
lor natural , protejate , aceste molecule foarte lungi pot fi deosebit de fragile. A.D.N –ul este
astfel , supus degradarilor , fiind rupt in fragmente mai mici , iar aceasta degradare poate avea
efect asupra posibilitatii de obtinere a rezultatelor utile pentru tipizarea A.D.N , in particular prin
tehnica RFLP ( restriction fragment length polimor phism) ce determina variatiile in lungime ale
unor fragmente definite de AND . Cu cat degradarea este mai accentuata cu atat fragmentele
devin mai scurte . Astfel , lungimea unui fragment degradat poate fi mai mica decat lungimea
unui “locus” RFLP . De exemplu , marimea fragmentelor unui locus RFLP particular poate fi
mai mare de 20.000 de baze perechi (bp) . Daca marimea moleculelor de A.D.N dintr-o proba
este 10.000 bp , nu se pot detecta benzi pentru molecule mai mari si astfel analiza este
compromisa.

SPETA :

In seara zilei de 14 decembrie 2001 tanara P. C. A . s-a adresat organelor de politie cu o

plangere in care reclama faptul ca in aceeasi zi , in jurul orei 20 , a fost victima unui viol , comis
asupra sa intr - un autoturism , de catre un barbat imbracat in uniforma militara ( de politie ) .
Persoana vatamata , in declaratia data , a mentionat si unele semnalmente ale faptuitorului .
Pe faza acestor semnalmente (statice si dinamice ) , a fost identificat ca prezumtiv
autor al faptei subofiterul M. M . din cadru Penitenciarului Colibasi , care , in declaratia data in
fata organelor de cercetare penala , a negat ca ar fi autor al faptei reclamate , invocand in aparare
faptul ca la ora cand s-ar fi comis fapta nu se afla in zona . Examinarea medico – legala la care a
fost supusa tanara P . C. A . la Laboratorul de Medicina Legala Arges a evidentiat faptul ca
persoana examinata avuse raport sexual recent , in secretia vaginala recoltata fiind evidentiati
spermatozoizi .
Sesizat in legatura cu fapta reclamata procurorul militar a declansat cercetarile pentru
identificarea faptuitorului . In acest sens , dupa audierea persoanei vatamate si a martorilor , a
procedat la recunoasterea de persoane in grupul constituit fiind inclus si subofiterul ale carui
semnalmente fusesera indicate de victima P . C . A .
29
 La recunoa]tere atat victima cat si martorul G . M . B au identificat ca autor al
infractiunii pe subofiterul N . C. si nu pe M . M . . Audiat cu privire la fapta reclamata , N . C . a
negat ca el ar fi autorul violului , afirmand ca in seara zilei de 14 dec.2001 , a participat impreuna
cu mai multi colegi la o activitate sportiva , fapt confirmat ulterior de probele administrate.
In aceasta situatie , a fost necesara extinderea investigatiilor pentru largirea cercului de
suspecti,astfel incat ancheta sa fie indreptata catre adevaratul autor al infractiunii.
Ca urmare a acestor activitati,in cercul de suspecti a fost introdus si subofiterul N.M.,in legatura
cu care s-a stabilit ca , in ziua de 14.dec.2001 , in jurul orei 20.00 s-ar fi aflat in zona in care s-a
savarsit infractiunea.
Audiat si el de procurorul militar, subofiterul N.M. a declarat ca nu are nici o legatura cu
fapta cercetata.
In lipsa altor probe sau indicii,ancheta intrase in impas.
Insuficienta datelor firnizate de victima si de martorii audiati in cauza nu a permis nici
identificarea autoturismului in care fusese comisa fapta.
Un alt eveniment avea insa sa conduca la obstructionarea anchetei . Probele biologice
recoltate victimei, in seara zileide 14.dec.2001 au fost distruse de catre lucratori ai Laboratorului
Spitalului Judetean Arges . Lipsa acestor probe parea , la momentul respectiv, imposibil de
surmontat.
In luna ianuarie 2002 , insa, victima infractiunii de viol,a comunicat organelor de cercetare
penala faptul ca era insarcinata ca urmare a faptei comise asupra sa.
Aceasta noua situatie oferea posibilitatea ca pe baza unei expertize genetice ( test A.D.N. ), sa se
stabileasca identuitatea barbatului cu care victima realizaser produsul de conceptie.
Pentru realizarea expertizei s-a procedat la efectuarea unui avort supravegheat la maternitatea ,,
Polizu “ din Bucuresti , produsul de conceptie fiind extraas si trimis la I.N.M.L. prof.dr.Mina
Minovici din Bucuresti.
Totodata,cei trei subofiteri suspecti , carora li s-a alaturat martorul G.M.B. cu care victima
avusese antetrior fapte reclamate , raport sexual neprotejat,au fost invitati la I.N.M.L.pentru
recoltarea de probe biologice .
Expertiza genetica a stabilit , cu o probabilitate de 99,99 % , ca paternitatea fetusului avortat este
a subofiterului N.M. Audiat cu ocazia aducerii la cunostinta a concluziilor expertizei,subofiterul
a recunoscut ca a avut raport sexual cu P.A.C.
Cazu prezentat este printre primele din istoria criminalisticii romanesti solutionate pe baza
concluziilor unei expertize genetice.
Posibilitatea ca pe baza unei astfel de expertize sa fie identificat autorii unor fapte cu autor
necunoscut este de o deosebita importanta pentru criminalistica.
Aceasta propune insa o cercetare completa si complexa a locului faptei , evidentierea si
identificarea tuturor urmelor biologice sau a obiectelor materiale purtatoare de urme biologice
care sa poata fi expertizate pentru a se stabili pe aceasta cale cui apartin.
In masura in care institutiile cu atributii in domeniu vor fi dotate cu mijloace ncesare expertizei
genetice , exista posibilitatea ca multe din cazurile care ,aparent,sunt cu autori neidentificati , sa
poata fi solutionate.

2. PARTICULARITATI ALE CERCETARII LA FATA LOCULUI

De regula, in linii mari cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice

parcurge aceleasi etape tehnice , tipice urmelor biologice ( sange, sperma, saliva ) de la
descoperirea , la fixare fotografica si ridicare. Fireste ca se impun precautii suplimentare.
Obiectele sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vederea analizarii A.D.N
vor fi verificate pentru a fi puse in evidenta alte urme importante , cum ar fi urmele papilare.
Pentru fiecare proba se va folosi un tip special de recipient care sa ofere o conservare optima si

30
un transport sigur. Sangele lichid , tesuturile , organele sau oasele se containerizeaza si se
refrigereaza in vederea transportarii in conditii optime.

3 . RECOLTAREA SI CONSERVAREA PROBELOR

a. Contaminarea .
In procesul de prezervare a integritatii probelor trebuie luata in consideratie o posibila
contaminare care poate interfera cu rezultatul in cadrul analizei . Exista mai multe tipuri de
contaminare iar efectul final asupra probelor difera.
- contaminarile ne-biologice ( coloranti , sapunuri sau ale chimicale ) pot afecta
proba , interferand cu rezultatele in procedurile analitice.
- contaminarile biologice neumane sunt produse de materiale fiziologice si/sau
A.D.N de la alte organisme. Desi “ tipizarea incrucisata” este observata ocazional
in anumite sisteme , aceasta nu se interfereaza cu interpretarea finala a
rezulatatelor.
- o atentie speciala trebuie acordata contaminarii cu microorganisme . Probele
folosite in medicina legala , cum sunt sangele si sperma , reprezinta un mediu
fertil pentru dezvolatrea bacteriilor si ciupercilor unicelulare.In timpul cresterii ,
aceste microorganuisme secreta substante biochimice care pot degrada A.D.N-ul
uman din proba.Chiar si in aceasta situatie , eventual A.D.N-.ul nu poate fi folosit
pentru tipizare, dar nu se transforma intru-un alt tip.A.D.N-ul degradat partial
trebuie interpretat cu foarte mare atentie de un specialist calificat; daca proba este
de calitate slaba si exista posibilitatea ca o parte a determinarii sa fie obscura , cea
mai recomandabila concluzie a determinarii este relevanta.
Cel mai semnificativ tip de contaminare este cel care provine de la o sursa umana. In
acest sens contaminarea este definita , fiind detyerminata de adaugarea inadvertenta a unui
material fiziologic/A.D.N individual pe parcursul colectarii probei.Este important sa facem
distinctia intre “proba amestecata” si o “proba contaminata”.O proba amestecata este aceea care
contine A.D.N de la mai multi indivizi , amestecare ce s-a produs inainte sau [n timpul
producerii crimei . Proba contaminata este aceea in care materialul a fost contaminat in timpul
colectarii , prezervarii , manipularii sau analizei.
Precautiile necesare pentru determinarea posibilitatii ca un al doilea tip de AND sa fie
detectat , depind de tipul de teste implicate.De exemplu ,in testele PCR (Polymeras Chain
Reaction) , in care A.D.N din probe este copiat in milioane de probe , precautiile trebuie sa fie
mult mai mari decat in cazul RFLP. Aceasta face ca in testele PCR sa fie mult mai probabil a se
detecta urme de A.D.N de alt tip decat al sursei.
Dupa ce probele au fost deshidratate , refrigerate , ele pot fi contaminate de alte probe
daca prelucrarile se fac in acelasi timp.
S-a constatat ca cel mai grav motiv pentru care se dau rezultate incorecte [n tipizarea
A.D.N este schimbarea probelor intre ele de catre analist.

b. Colectarea probelor.

Exista doua metode de colectare a probelor :

- colectarea directa a urmelor
- transferul urmelor pe un substrat mai bun sau mai usor manevrabil.
Este preferata intotdeauna prima metoda pentru ca aceasta nu presupune pierderi prin
manipulare si se bazeaza pe prelevarea probei , impachetarea ei in mod corespunzator si
transportul acesteia in laborator pentru conservare si analiza .
31
 Este cea mai potrivita pentru probele depuse pe haine sau pe orice alt material , care poate
fi intodus intr-o cutie sau o punga. Indepartarea de pe suport este lasata pe seama analistului ,
acesta aflandu-se intr-o situatie mult mai buna pentru a evalua si a procesa corect proba.
A doua metoda consta in a transfera materialul biologic pe un substrat mai bun ( de
exemplu: transferul unei picaturi de sange de pe asfalt pe un tampon de vata ). Aceasta implica
fie razuire probei cu un scalpel steril sau un forcepx , fie rehidratarea probei cu apa sau solutie
fixiologica si apoi absorbtia ei pe un tampon de vata . Razuirea nu implica rehidratarea probei si
prin urmare , este mai putin probabila degradarea acesteia. Totusi aceasta modaliatate presupune
pierderea unei parti din proba . Rehidratarea si transferul pe un substrat de vata are avantajul ca
micsoreaza cantitatea de proba ce se poate pierde si permite prelucrarea mai usoara in laborator .
Totusi , dezavantajul consta in faptul ca in proba se introduce o solutie care trebuie indeparatata
cat de repede posibil. In mod uzual aceasta se face prin intoducerea suportului cu proba intr-o
eprubeta deschisa , ceea ce permite uscarea rapida. Daca proba este lasata umeda mai mult timp ,
atunci procesele degradative se accelereaza.

CAPITOLUL V I I

MODALITATI DE RECOLTARE A PROBELOR BIOLOGICE

1. Sange si pete de sange

1.1 Sange de la o persoana

- Sangele lichid de la o persoana trebuie recoltat de personal medical calificat ;
- Se recolteaza in doua eprubete de cate 5 ml fiecare , folosind EDTA ca
anticoagulant;
- Fiecare eprubeta trebuie etichetata cu data , ora , numele persoanei , nimele celui
care recolteaza, numarul cazului si numarul de expunere;
- Probele de sange se introduc in frigider ( nu inghetate) si trebuie date in lucru cat
mai curand posibil.
-
1.2 Sange lichid de la locul faptei

- sangele lichid se recolteaza cu o seringa curata ( de preferinta sterila ) sau cu o

pipeta si se transfera intr-o eprubeta curata
- un cheag de sange poate fi transferat intr-o eprubeta curata cu o spatula curata;
- o bucata de bumbac curata poate fi folosita pentru a absorbi sangele lichid sau
cheaguri de sange;
- esantioanele vor fi etichetate cu numarul cazului, numarul articolului, data , ora si
numele celui care recolteaza;
- daca sunt recoltate esantioane de sange uscat, aceste trebuie sa fie conservate pe
un antoicoagulant, pastrate la frigider si aduse cat mai curand posibil la laborator.

1.3 Esantioane de sange lichid din zapada sau din apa

-esantioanele de sange gasite pe zapada sau in apa trebuie recoltate imediat , pentru
a preveni diluarea ;
- se recolteaza o cantitate cat mai mare din aceste esantioane intr-un recipient curat,
pentru a preveni contaminarea;
- esantioanele se eticheteaza asa cum s-a aratat anterior;
32
 - se ingheata;
- se aduc la laborator cat mai curand posibil.

Pete de sange umede

Imbracamintea cu pete de sange umede
-imbracamintea care are pete de sange umede trebuie pusa pe o suprafata curata sa se
usuce.
-aceasta nu va fi pusa niciodata intr-un sac de plastic sau intr-un recipient inchis
ermetic.
-lucrul acesta ar putea determina contaminarea si inmultirea bacteriilor si implicit
deteliorarea probei.
-dupa ce imbracamintea si petele sau usacat trebuie impachetate intr-un recipient de hartie
care va fi etichetat corect.

Obiecte cu pete de sange umede

-obiectele mici cu pete de sange umede trebuie uscate si apoi recoltate;
- trebuie pastrata integritatea petelor de sange in timpul impachetarii si
transportului;
- la locul faptei pot sa existe obiacte mari cu pete de sange umede.
Acestea trebuie transferate pe o bucata de bumbac curata , bimbac ce trebuie lasat sa se usuce
inainte de a fi impachetat intr-un recipient de hartie.
-fiecare dintre obiecte si recipiente trebuie etichetate corect.

Pete de sange uscate

Pete de sange uscate de pe articole transportabile
- petele de sange uscate de arme , imbracaminte si alte obiecte transportabile trebuie
recoltate separat ;
- fiecare articol sa fie plasat individual intru-un recipient de hartie care trebuie
sigilat si etichetat .

Pete de sange uscate pe suprafe\e solide neabsorbante ale obiectelor netransportabile

- modelul petelor de sange trebuie sa fie documentat si schitat pentru necesarul
respectiv
- pata poate fi recoltata prin razuire pe bucata de hartie curata
- respectiva bucata de hartie trebuie pusa intr-un plic si sigilata ;
- fiecare proba trebuie etichetata corect .
Pete de sange de pe covoare , tapiterii si alte obiecte care nu pot fi taiate
- ariile patate trebuie pregatite asa cum s-a descris anterior ;
- o portiune din obiectul pe care se afla pete de sange poate fi indepartata cu un
instrument ascutit curat ;
- fiecare bucata decupata trebuie impachetata separat si etichetata ;
- pentru control trebuie recoltata si o portiune fara pete de sange .
Picaturi de sange mici , uscate
- adesea este dificil de recoltat picaturile de sange . Este posibil , ca acestea sa fie
recoltate folosind metoda benzii adezive ;
- dupa pregatirea corespunzatoare , poate fi folosita metoda benzii adezive pentru
picaturile de sange de pe diferite suprafete ;
- fiecare piesa trebuie impachetata si etichetata ;
- apoi se pune intr-un recipient de plastic ;
- se suspenda banda cu picaturile de sange la mijlocul recipientului ;
- se sigileaza si se eticheteaza .

33
 EXAMENUL LA LOCUL FAPTEI AL
PETELOR DE SANGE

Conservarea si consemnarea morfologiei petelor de sânge la locul faptei prezinta un interes

deosebit prin datele ce pot fi puse la dispozitia anchetei penale, prin expertiza criminalistica sau
medico-legala.
In cazul petelor de sânge sunt relevante urmatoarele aspecte :
-locul unde s-au gasit : pe victima (corp sau îmbracaminte, pe agresor,
pe obiectle din mediul în care se aflau victima sau agresorul sau în care s-au consumat faptele
(podele, ziduri mobile, sol, arme, caroseria masinii). Pentru consemnarea riguroasa a topografiei
petelor, în afara procesului-verbal de constatare, se executa schite, fotografii judiciare sau
înregistrari video, care vor reda raporturile si distantele dintre ele si cadavru sau obiectele din jur,
si detaliile morfologice ;

-suporturile pe care cad petele de sânge conditiobneaza aspectul si

modul de conservare al acestora, aceste suporturi putând fi conservate/neabsorbante (metale,
lemn lacuit, material plastic) sau neconservante – absorbante (textile, pamânt, tencuiala,
caramida), pe primele se formeaza de obicei pelicule lucioase, friabile, cu forma pastrata, iar pe
celelalte apar urme difuze cu caracter neregulat ;
-sângele se poate gasi sub forma de picaturi, balti, împroscari, cruste,
mânjituri, toate având consecinta modului de producere : prin stropire, picurare, prelingere,
tâsnire sau contact direct. Uneori, sângele este amestecat si cu alte produse biologice, cum ar fi :
substanta cerebrala, fragmente de organe, fire de par, sperma, vomismente etc.

Daca hemoragia este de origine venoasa, se formeaza lacuri, iar daca sursa este arteriala,
sângele este proiectat în jet, la înaltime si la distante mari.
Daca sângele cade pe un plan orizontal, în directie perpendiculara si de la mica înaltime, se
va forma o pata compacta, circulara, cu contur zimtat. In caderile de la înaltimi mai mari, în jurul
petei centrale se formeaza pete mai mici, satelite, cu forme diferite, punctiforme sau lineare.
Când sângele se prelinge pe un plan oblic, se formeaza pete ovale sau piriforme cu axul
mare orientat în directia de scurgere si cu extremitatea ascutita spre directia de deplasare.
Daca agresorul isi sterge mâinile pe diverse suporturi, poate lasa dâre de pe care se pot
identifica si lua amprentele acestuia.
Dimensiunile petelor de sânge pot indica cu aproximatie cantitatea de sânge pierduta.
Culoarea si aspectul pot da indicatii asupra vechimii petelor.
Coagularea sângelui din pete este influentata în sensul prelungirii timpului de coagulare, de
temperatura scazuta a mediului sau de suportul si grosimea petei. Temperatura crescuta,
dimpotriva, micsoreaza timpul de coagulare. Temperatura scazuta si întunericul întârzie virarea
culorii petei de sânge de la rosu aprins la brun, pentru cca 2-3 saptamâni, în lumina difuza,
virajul culorii are loc în 7-8 zile, iar la lumina solara în 1-2 zile.
Sângele putrefiat are culoare negricioasa, în timp ce petele foarte recente sunt lichide, de
culoare rosu aprins, dupa 2-3 ore pe suprafata lor se formeaza o pojghita care în timp se usuca, se
fisureaza si devine brun-negricioasa, ulterior pulverulenta.
La fata locului petele de sânge se examineaza cu ochiul liber, cu lupa sau microscopul de
buzunar.
Petele de sânge de pe suporturile netransportabile (mobile, ziduri, podea) se razuiesc, se
recleaza, sau se impregneaza hartie de filtru sau tifon înmuiat în apa.
De pe zapada sau sol moale se recolteaza similar, introducându-se hârtie de filtru sub planul
petei de sânge ce urmeaza a fi recoltata. Fiecare proba se împacheteaza separat în hârtie alba sau
plicuri, se leaga cu sfoara si se sigileaza, specificându-se continutul pe eticheta.

34
 EXAMENUL MEDICO-LEGAL DE LABORATOR AL PETELOR
DE SANGE

Acest examen consta în:

a-Reactii de probabilitate :
- Reactia Adler foloseste o solutie saturata de bezidina în acid acetic glacial, la care
se adauga în parti egale piucaturi de apa oxigenata 10 %.
- Reactia Guarino are o specificitate mai mare iar reactivul este format din : 0,5 ml
dimetil-anilina, 1 ml acid acetic glacial, 100 ml apa distilata si în parti egale apa
oxigenata 10 %. In prezenta sângelui apare culoarea galbena.

b-Reactii de certitudine :
- Examen microscopic direct sau proba morfologica, când se utilizeaza numai
pete de sânge proaspat, fara hemoliza.
- Proba cristalografica – care se bazeaza pe proprietatea derivatiilor
hemoglobinei de a forma în anumite conditii cristale caracteristice.
- Metoda spectroscopica se bazeaza pe proprietatea hemoglobinei si a derivatiilor
acesteia de a absorbi din spectrul luminii unele zone.
c-Reactii de determinare a speciei sângelui din pete (uman sau animal).

Cel mai des folosita în acest scop este reactia de imunoprecipitare Uhlenhut. Aceasta reactie
este complexa. Pentru efectuarea ei sunt necesare seruri provenite de la om sau de la diverse
animale si este realizata numai de catre specialisti în laborator.

d-Determinarea grupei de sânge în pata de sânge

Este o activitate de laborator complexa si nu poate fi reprezentativa decât pe pete de sânge

vechi, de cel mult un an

2. SPERMA SI PETELE DE SPERMA

2.1 Probele de lichid spermatic gasite la fata locului

- se catalogeaza dovezile de sperma prin observarea , inregistrare video si desenat ;

- se foloseste o seringa curata pentru a transfera lichidul spermatic intr-o eprubeta
sterila ;
- se eticheteaza eprubeta cu numarul cazului , data , ora , localizarea si numele celui
care recolteaza ;
- proba se pastreaza la frigider si se aduce la laborator cat mai curand posibil ;
- in mod alternativ , lichidul spermatic poate fi transferat pe o bucata de bumbac
prin absorbtie . Bucata de bumbac este apoi uscata , impachetata , sigilata si
etichetata .

2.2 Pete de sperma de pe obiecte transportabile

- petele de sperma de pe imbracaminte , lenjerie de pat, perne , si alte obiecte

transportabile , trebuie recoltate ca atare;
- daca un obiect are pe el pete umede acestea trebuie lasate sa se usuce inainte de a
fi recoltate
- fiecare obiect trebuie impachetat separat intr-un recipient de hartie curat ;
- fiecare obiect trebuie etichetat si sigilat;
35
 - obiectele trebuie tinute la frigider si trimise la laborator cat mai curand posibil.
-
2.3 Pete de sperma de pe obiecte mari care pot fi taiate

-exemple de obiecte care pot sa aiba pete de sperma si care pot fi taiate sunt covoarele ,
lenjeriile de pat si tapiteriile;
- se catalogheaz` proba a]a cum am descris mai sus;
- se foloseste o lam` sau cutit curat pentru a taia zona cu pete;
- se impacheteaza proba pentru a o asigura si a preveni orice contaminare ;
- acest pachet se pune intr-un recipient , se sigileaza si se eticheteaza

2.4 Pete de sperma de pe suprafete neabsorbante si netransportabile

- exemple de asemenea suprafete sunt podelele , tejghelele si suprafetele de metal;

- se catalogheaza petele de sperma asa cum am, mai descris;
- se foloseste un bisturiu curat pentru a razui petele de sperma pe o hartie curata si
se pun intr-un recipient;
- se curata bisturiul inainte de fiecare folosire , pentru a evita contaminarea ;
- fiecare recipient trebuie sigilat si etichetat.

2.5 Probele de sperma de la victimele atacurilor sexuale

- victimele atacurilor sexuale sunt intotdeauna examinate in spital ;

- probele fizice trebuie recoltate dupa procedurile stabilite;
- o procedura standard in viol o reprezinta recoltarea probelor vaginale, orale si
anale;
- fiecare proba trebuie impachetata sigilata si etichetata;
- probele trebuie aduse la laboarator cat mai curand posibil

3. TESUTURI, ORGANE SI OASE

3.1 Tesuturi, organe si oase proaspete

- fiecare proba trebuie descrisa si documentata prin schitare, fotografiere si

filmare;acest tip de proba poate fi recoltat cu un forceps curat ;
- fiecare articol trebuie pus intr-un recipient curat , fara fixatori adaugati;
- fiecare recipient trebuie sigilat , etichetat si depozitat intr-un congelator;
- probele trebuie aduse la laborator cat mai curand posibil;

3.2 Tesuturi , organe si oase vechi

- inainte de a fi recoltata fiecare proba trebuie fotografiata si etichetata .Se noteaza

marimea , forma si distantele dintre probe;
- fiecare proba trebuie recolata cu manusi curate;
- trebuie sa fim atenti sa nu contaminam o proba de la alta;de aceea , pentru fiecare
proba manusile se schimba;
- fiecare proba trebuie pusa intr-un recipient curat, care se sigileaza si eticheteaza;
- probele pot fi depozitate la temperatura camerei si duse la laborator cat mai
curand posibil.

36
 4.URINA , SALIVA SI ALTE LICHIDE ALE ORGANISMULUI

4.1 Probe lichide

- urina lichida si saliva trebuie transferate intr-un recipient curat cat mai curand
posibil;
- recipientul trebuie sigilat si etichetat;
- probele trebuie pastrate la frigider si duse la laborator cat mai curand posibil;
-

4.2 Petele de urina si saliva pot fi recoltate ca atare sau prin razuire

- fiecare proba se pune intr-un recipient de hartie curat;

- petele recoltate prin razuire se pun intr-un plic de hartie curat care , apoi este pus
intr-un recipient de hartie
- probele trebuie sigilate si etichetate;
- probele trebuie aduse la laborator cat mai curand posibil.

4.3 Probele de par

- probele de par trebuie recoltate cu ajutorul unei pensete curate ;

- fiecare proba de par trebuie impachetata separat , apoi sigilata swi etichetata ;
- recoltarea trebuie facuta cu atentie , pentru a nu deteriora radacina firului de par;
- parul amestecat cu sange , tesuturi sau alte licide ale organismului ,trebuie tratate
cu atentie .
Fiecare proba trebuie pusa intr-un recipient curat , se sigileaza si se eticheteaza;
- probele se depoziteaza in frigider si se duc la laborator cat mai curand posibil.

ALTE PETE BIOLOGICE

Pata de lapte
Maceratul de pata se centrifugheaza, apoi se întinde pe lama, se usuca, se fixeaza în alcool
si se coloreaza cu hemato-xilina eozina. La microscop apar picaturi de grasime de dimensiuni
variabile, particule de cazeina si mucina. Se pot identifica si resturi celulare (în special nuclee)
precum si leucocite. In cazul în care este vorba de colastru, elementele caracteristice sunt
corpusculii Donne, de origine leucocitara, apar si elemente asemanatoare celor din lapte,
respectiv elemente celulare descuamate din glandele mamare.

Pata de urina
Este greu de identificat, deoarece elementele celulare din sedimentul centrifugatului de
macerat nu sunt specifice. Uneori, se recurge la punerea în evidenta a cristalelor de xantiluree în
forma de ciucure.

Pata de meconiu
Prezinta aspecte microscopice destul de specifice, observându-se celule ale epiteliului
intestinal, cristale de colesterina, transparente, cu aspect lamelar si granulatii de grasime, dar mai
ales, granule verzi de biliverdina, de forma rotunda sau ovoidala, care tratate cu acid nitric devin
roscat-violacei prin oxidare. In meconiu apar si elemente specifice lichidului amniotic.
37
 Pata de fecale
In sedimentul maceratului se identifica celule vegetale, fibre musculare digerate, fara striatii
(corpusculi Nothangel) sau nedigerate, fibre elastice, corpusculi biliari, cristale, granule, uneori
oua de paraziti, precum si celule decoamate ale epiteriului intestinal.

Pata de lichid amneotic

Prezinta la microscop celule epiteliale sub forma de scoame cheratozice, fire de lanugo,
particule de vernix caseosa.

CAPITOLUL VIII

PRELUCRAREA PROBELOR DE A.D.N.

A. Primirea probelor la laborator

Dupa ce probele au fost recoltate si transportate la laboratorul medico-legal , pentru

prelucrarea lor se fac urmatoarele recomandari:
- probele fizice trebuie admise la laborator cu ordonanta in care este notat tipul de
examinare solicitat ;
- toate probele trebuie primite dupa procedura standard a laboratorului respectiv;
- numarul cazului trebuie verificat inainte de a fi primit;
- se va verifica modul in care sunt impachetate , sigilate si etichetate.Va trebui
notata fiecare incorectitudine semanlata;
- se va nota orice semn de murdarie de pe ambalaj;
- se va inregistra orice informatie privitoare la tipul de test A.D.N si la cazul
respectiv;
- la primirea probelor se vor nota data , ora , numele laboratorului , numele celui
care primeste proba , acelui care o aduce si numarul cazului;
- probele fizice care vor fi supuse testarii A.D.N trebuie aduse la laborator cat mai
curand posibil.

B. Metode de laborator pentru prelucrarea initiala

1.Se foloseste o forma de examinare a probelor pentru a inregistra prelucrarea initiala a

fiecarui articol. Informatiile necesare pentru fiecare proba sunt:
a. desciderea pachetului;
b. etichetarea;
c. descrierea probei
d. orice alt articol de proba existent in acelasi pachet
e. numarul cazului si al articolului
f. data si numele examinatorului.
2. Se localizeaza zonele cu pete folosind fotografii , notite si schite.
3. Se inregistreaza localizarea, marimea si starea oricarei pete biologice;
4. Trebuie inregistrar rezultatul oricarui test preliminar;
5. Se vor consemna corect rezultatele testelor pentru fiecare articol;
38
 6.Se va folosi o forma de inregistrare a informatiilor pentru fiecare proba care va fi
supusa analizei A.D.N. Informatiile care trebuie incluse sunt urmatoarele:
a. numarul cazului;
b. descrierea articolului si nr.
c. localizarea petei
d. marimea si forma petei
e. starea de amestec a petei cu alte lichide
f. cantitatea probei
g. nr. eprubetei in care a fost pusa

7. Fiecare proba de A.D.N testata trebuie recoltata cu grija pentru a preveni contaminarea;
8. Se va pastra o parte din proba pentru o posibila analiza viitoare;
9. Fiecare proba pentru analiza A.D.N trebuie pusa intr-o eprubeta pachet sau recipient ,
separat;
10.Inainte de a fi extrasa , fiecare proba –testare de A.D.N trebuie inventariata;
11.Pentru articolele care vor fi analizate prin metoda PCR se va recolta o proba de control.
12. Portiunile nefolosite din probe trebuie inregistrate , reambalate , resigilate , etichetate si
depozitate intr-un congelator .

EVALUAREA PROBELOR

Inainte ca probele sa fie analizate pentru tipizarea A.D.N., uneori se efectueaza teste de
confirmare pentru stabilirea tipului de material biologic . De asemenea , exista o serie de teste de
culoare pentru variate lichide biologice cum ar fi sangele , sperma sau saliva , care se pot efectua
la locul crimei , inainte ca probele sa fie recoltate .
Dupa identificarea probei , prin testare sau investigatii , se efectueaza teste preliminarii pentru
stabilirea “starii A.D.N.” care se afla in probe .

METODE FOLOSITE IN DETERMINAREA A.D.N -ului

A.Testul RFLP

Acesta necesita un minim de A.D.N cu o greutate moleculara relativ mare ( HMW

DNA ) . Acest A.D.N presupune fragmente de aproximativ 20.000-25.000 bp . Cu alte cuvinte ,
degradarea nu trebuie sa fi produs fragmente mai mici decat acestea . Daca A.D.N -ul care a fost
mai pregnant degradat este folosit pentru tehnica RFLP , exista pericolul sa nu poata fi
evidentiate benzile cu A.D.N cu greutate moleculara mai mare. De exemplu un model cu doua
benzi poate fi tipizat eronat cu o singura banda. Necunoasterea gradului de degradare a probei
poate duce la excluderi false.
Pentru efectuarea cu succes a unei analize RFLP este totusi necesar o cantitate minima de
A.D.N. Nivelul acestei cantitati minime este oarecum dependent de laborator si variaza in functie
de metoda de marcare a probei ( radioactiva sau semiluminiscenta ) si tinde sa se afle intre
valorile de 10 pana la 50 mg de A.D.N cu greutate moleculara mare pentru a se obtine rezultate
corespunzatoare prin RFLP.

39
 B. Analiza prin metoda enzimei de restrictie.

In cazul utilizarii metodei prin enzime de restrictie , este necesara o cantitate

suficienta de A.D.N ce este supusa izolarii si purificarii cu ajutorul unor detergenti si enzime cu
mare specificitate , cum ar fi proteinaza K3 . Cea de a doua etapa o constituie decuparea A.D.N
-ului cu ajutorul unor enzime de restrictie , in fragmenta de marimi diferite . Fragmentele astfel
decupate sunt triate dupa lungime cu ajutorul unui gel de agaroza , fenomen ce poarta numele de
electroforeza.
Urmatoarea etapa poarta numele de transfer “SOUTHERN” si consta in transferarea
fragmentelor de pe gel pe o membrana de nailon , urmata de denaturarea A.D.N -ului , ce consta
in ruperea puntilor de hidrogen dintre bazele complementare si apoi reunirea A.D.N (hibridarea )
.Ultima etapa a metodei prin enzime de restrictie consta in autoradiografia membranei.
Rezultatul analizei il constituie vizualizarea fragmentelor A.D.N sub forma unor benzi
intunecate .Benzile astfel obtinute pot fi folosite pentru comparatie cu cele rezultate din
prelucrarea probelor ridicate de la fata locului . Lipsa corespondentei benzilor comparate duce la
eliminarea din cercul suspectilor a persoanei examinate.

C. ANALIZA PRIN METODA REACTIEI IN LANT A POLIMERAZIEI( PCR)

Avantajul acestei metode ( polymerase chain reaction ) fata de metoda cu enzime de

restrictie consta in sensibilitatea acesteia putandu-se folosi o singura molecula de A.D.N pentru a
fi ampificata .
Metoda consta in amplificarea in vitro a secventelor A.D.N prin cicluri de denaturare
A.D.N, fixarea primerilor si extinderea cu polimeraza A.D.N. . Metoda PCR este rapida ,
simpla, necesita fragmente de dimensiuni mici pentru studiere si permite reanalizari multiple.

PRINCIPII GENERALE ALE REACTIEI DE POLIMERIZARE IN LANT

Principiul reactiei de polimerizare in lant ( P.C.R. ) se bazeaza pe posibilitatea reproducerii

fenomenului natural de replicare a A.D.N.-ului in eprubeta. Acest proces de replicare,copiere,a
macromoleculelor informationale de A.D.N. se produce in fiecare celula inainte ca ea sa se
divida.
Moleculele de A.D.N. sunt lanturi lungi , neramificate , polimerice , formate din 4 tipuri de
subunitati . Subunitatile sunt dezoxiribonuclrotidele care contin bazele azotate adenina (A) ,
citozina (C) , guanina (G) si timina (T). Nucleotidele sunt legate prin legaturi fosfodiesterice
dintre carbonul 5’ al unei dezoxiriboze si carbonul 3’ al dezoxiribozei urmatoare din lant.
Molecula de A.D.N. este formata din doua lanturi antiparalele care sunt complementare in
ceea ce priveste secventa de baze deoarece imperecherea bazelor din cele doua lanturi se poate
realiza doar dupa modelul A-T ( T-A ) si C-G ( G-C ) .
Inainte ca o celula sa se divida, ea trebuie sa si produca o copie a informatiei genetice . Astfel ,
diviziunea celulara este precedata de o faza speciala a ciclului vietii celulare , in care se
sintetizeaza aceasta copie . Duplicarea informatiei implica copierea moleculei lungi de A.D.N.
Procesul de copiere fidela a succesiunii de nucleotide din moleculele de A.D.N. , deci a
informatiei genetice , in scopul transmiterii acesteia de-a lungul generatiilor celulare , se numeste
replicatia A.D.N. Procesul , de fapt o reactie de polimerizare , are loc cu o rata de 500 de
nucleotide / secunda la bacterii si de 50 nucleotide / secunda la celulele de mamifere . Enzimele
de replicatie trebuie sa fie foarte exacte si rapide . Viteza si acuratetea sunt asigurate de o masina
replicativa complex` .

40
 Secventa de nucleotide a A.D.N.-ului este duplicata prin imperecherea complementara de baze
( A-T sau T-A si C-G sau G-C ) . Procesul presupune recunoasterea fiecarui nucleotid si implica
in mod obligatoriu separarea tranzitorie a celor doua lanturi complementare ale dublului helix de
A.N.D.,astfel ca bazele azotate de pe un lant sa apara expuse pentru [mperechere . Replicatia este
catalizata de o enzima de polimerizare a nucleotidelor , descoperita in anul 1957 , care a fost
denumita A.D.N.-polimeraza .
“ Materia prima “ folosita de aceaqsta enzima este reprezentat` de dezoxiribonucleotid-
trifosfatii celor patru baze azotate ( dATP , dTTP , dCTP ), ei fiind polimerizati intr-un singur
lan\ polinucleotidic pe baza modelului catenei xcare are rol de matrita .

PROTOCOLUL P.C.R.

Principiul care sta la baza reactiei de polimerizare in lant consta in posibilitatea obtinerii
“in vitro” ( in eprubeta ) a replicarii A.D.N. , conform mecanismului existent [n conditii naturale
in toate celulele vii. Pentru ca aceasta reactie complexa sa se desfasoare in conditii artificiale ,
este necesar sa se asigure existenta in mediul de reactie a tuturor ingredientelor necesare. Aceste
ingrediente sunt:
- un mediu de reactie format dintr-o solutie tamponata cu un PH si o
concentratie ionica bine definita ;
- molecule dublucutanale de A.D.N. matrita ;
- molecule de A.D.N.-primer care au rolul de a asigura initierea replicarii ;
- cele patru dezoxiribonucleotide ;
- A.D.N. polimeraza .
{n principiu , reactia se desfasoara in 3 etape:
- DENATURAREA
- ATASAREA PRIMERILOR
- EXTENSIA
Un ciclu dureaza mai putin de trei minute , astfel ca intr-o ora se obtin aproximativ 1.000.000
de copii de A.D.N. in acelasi amestec de reactie .
Principalele avantaje ale probei P.C.R. sunt : simplitatea , sensibilitatea si specificitatea .
In criminalistica tehnica P.C.R. este extrem de valoroasa pentru probarea vinovatiei sau
nevinovatiei unui suspect . O picatura de singe , cateva fire de par sau fragmente de tesaturi
prelevate de la locul crimei pot constitui o proba biologica extrem de valoroasa pentru stabilirea
´amprentei genetice “ a presupusului infractor .
A.D.N.-ul extras din asemenea probe poate fi amplificat prin reactia polimerizarii in lant si
analizat . Identificarea provenientei acestui A.D.N. se bazeaza pe analiza unor secvente ale
acestuia care sunt foarte variabile in populatie si virtual , nu pot fi identice la doi indivizi . Pentru
aceasta se pot analiza complexele de gene HLA sau secventele de A.D.N. repetitiv , a caror
lungime difera de la un individ la altul . Daca asemenea secvente de A.D.N. de oriogine
necunoscuta sunt comparate cu cele ale unui subiect cunoscut , rezultatul este intotdeauna
echivoc . Se poate stabili , astfel , cu mare certitudine daca proba biologica provine de le un
subiect sau nu . Metoda este foarte utila si in testele de paternitate, deoarece , de exemplu ,
genele HLA se transmit pe baza legilor ereditatii . Identificarea si compararea acestor secvente
probeaqza cu exactitate descendenta paterna sau materna a unui copil .

D. METODA CROMOZOMULI “ Y”

In ipostazele in care stabilirea sexului unei persoane nu poate fi efectuata , metoda

cromozomului Y reprezinta o noua perspectiva pentru identificarile A.D.N judiciare.
Investigarea cromozomului Y a reprezentat o practica limitata in serviciile medico-legale si
criminalistice in ultimele 3 decenii servind exclusiv la punerea in evidenta a sexului autorului
unei infractiuni sau a barbatilor cu Y suplimentar. Printr-o metoda simpla si de rutina , se poate
41
detecta in celule ( sangvine, ale mucoasei bucale, permatozoizi , atc.) corpusculul fluorescent Y ,
ce reprezinta expresia citologica a cromozomului Y. Astfel , celulele ce contin cromozomul Y ,
dupa tratare cu quinacrina , prezinta in lumina fluorescenta un corpuscul intens luminos,
caracteristic portiunii distale de pe bratele lungi ale cromozomului Y. Nr. punctelor fluorescente
detectate intr-o celula este egal cu nr. cromozomilor Y.
Testarile A.D.N utilizate in identificarile de persoane , realizeaza de rutina diagnosticul
molecular al sexului unei persoane prin asa numitul “ test al amelogeninei “ . Testul urmareste
punerea in evidenta , prin amplificarea genetica , a unor secventa repetitive localizate in regiuni
omoloage pe cromozomii X si Y , regiuni aflate in imediata apropiere vecinatate a genei
amelogeninei – de unde si denumirea generica de test al amelogeninei. Testul nu isi propune sa
investigheze polimorfismul cromozomului Y .

Caracteristicile cromozomului Y:

Acesta deriva din funtia sa de determinant al dezvoltarii sexuale masculine. Daca Y-ul
lipseste sau este nefunctional , genele feminizante intra spontan in actiune in timpul dezvoltarii
embrio-fetale. In timp ce cromozomii autozomi si cromozomul sezual X se gasesc perechi in
genomul uman si participa perechi in procesele de recombinare din timpul diviziunii celulare ,
cromozomul Y este unic ( de tip haploid ). Y-ul se transmite integral de la tata la fiu , in
succesiunea generatiilor.
Ca o concluzie in identificarile judiciare si cerceatarea paternitatii cu ajutorul markerilor
A.D.N specifici cromozomului Y , acestea sunt deja o realitate in multe servicii de genetica
judiciara din lume , specialistii din domeniu fiind in prezent unanimi de acord ca analiza
polimorfismului cromozomului Y trebuie sa intre in repertoriul de analize al tuturor
laboratoarelor de genetica medico- legala si criminalisticca.
Ramane doar o chestiune de timp si mai ales de alocare de resurse financiare , pentru ca
genotiparile pe cromozomul Y sa devina o realitate si in practica medico – legala si
criminalistica din Romania.
Unul dintre cele mai celebre cazuri de stabilire a A.D.N -ului care a tinut timp de 9 luni
prima pagina a mass-mediei americane denumit si procesul secolului este acela in care acuzatul a
fost vedeta de culoare a sportului din SUA , O.J.Simson. Testele A.D.N facute asupra petelor de
sange recoltate de pe sosetele acestuia , gasite la domiciliul sau , au demonstrat ca sansa ca
acestea sa nu fi apartinut victimei Nicole Brown Simson era minuscula , de la 1-21 bilioane.
Dupa cum spunea procurorul ce a investigat crima , muntele de evidente A.D.N se aseaza acolo
unde trebuie – pe domnul Simson. Cu toate acestea , procurorii au comis o imensa eroare ,
neluind in serios de prima data posibilitatea folosirii tuturor aplicatiilor analizelor A.D.N –
ordonand spalarea corpurilor victimelor, Nicole si prietenul ei , impreunna cu care a fost uciasa
ceea ce a condus la distrugerea posibilelor urme biologice lasate de agresor. Avocatii apararii au
speculat aceste greseli , acuzand totodata , faptul ca probele A.D.N nu au fost concludente
datorita vechimii lor care a condus la degradarea celulelor si contaminarii acestora in timpul
contaminarii . In final au obtinut achitarea clientului lor. Procesul lui O.G. Simson a constituit o
veritabila lectie pentru seriozitatea cu care trebuia tratata cercetarea la fata locului ,recoltarea ,
manipularea si administrarea probelor.

42
 CAPITOLUL I X

CONCLUZII

Analizele A.D.N se dovedesc a fi pentru criminalistica un cod cu valoare universala , care

, bine utilizat , poate duce la stabilirea adevarului in cazuri ce par greu sau imposibil de
solutionat , conducand la achitarea unor inocenti si la condamnarea adevaratilor vinovati,.
Pe de alta parte, temerea ca descoperirea epocala pe care o reprezinta arta completa a
genomului uman ar putea folosi si altor scopuri decat cele puse in slujba adevarului , dreptatii si
progresului , este justificata atata timp cat istoria ne-a dat suficiente lectii despre folosirea
descoperirilor ce puteau schimba destinul omenirii dintr-un drum triumfal spre gradinile ideale
ale Edenului , intr-un fiasco la scara planetara.
Privitor la valoarea de identificare pe baza profilului A.D.N, in ciuda controverselor si
criticilor ce nu au intarziat sa apara precizam ca amprenta genetica ofera dovada stiintifica a
unicitatii noastre, garantand in realizarea actului de justitie penala sau civila in conditii de
certitudine si obiectivitate.
Analizand art. 11 din Conventia Europeana pentru Protectia Drepturior Omului si a
demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinei potrivit caruia “orice forma de
discriminare impotriva unei persoane pe motivul patrimoniului sau genetic este interzisa “,
deducem faptul ca analiza A.D.N poate permite cunoasterea temperamentului unui individ inca
din momentul nasterii sale . Aceasta concluzie ramane insa in stadiul actual doar un proiect
de viitor care poate fi vazut ca un element discriminator [ntre oameni , “condamnandu-i “ pe
anumiti indivizi inainte ca acestia sa comita un delict .
Conventia sus amintita a fost ratificata de Parlamentul Romaniei la 22 februarie 2001 ,
capatand putere de lege .
Este evident faptul ca fara cunostinte de genetica , Criminalistica n-ar fi putut sa evolueze
la nivelul pe care la atins astazi in lume . Pretutindeni unde se utilizeaza testul A.D.N , se
inregistreaza reduceri ale anumitor tipuri de infractiuni, aceasta fiind o realitate confirmata
statistic .
Posibilitatea descoperirii amprentei genetice actioneaza ca o frana asupra celor predispusi
sa comita o infractiune , informati fiind de posibilitatea descoperirii lor .
Imbucurator este faptul ca si tara noastra a facut pasi importanti in domeniul amprentei
genetice , raliindu-se la ideea de tehnica oferita de stiinta , facand sa functioneze mai multe
laboratoare de stabilire a amprentei genetice care cu siguranta vor ajuta la descoperirea
eventualilor infractori.

43
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1) Stancu E. - Tratat de criminalistica. Editia a II-a revazuta si

adaugita. Editura UNIVERSUL BUCURESTI 2002

2) Antoniu G., - Dictionar de Procedura Penala.

Volonciu N. Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1988
Zaharia N.

3) Criminalistica - Revista de informare, documentare si opinii.

4) Volonciu N. - Drept Procesual Penal. T.U.B. 1988.

5) Neagu I. - Tratat de Drept Procesual Penal.

Editura GLOBAL LEX BUCURESTI 2002.

6) Mitrache C-tin - Drept Penal Roman – parte generala.

7) Mircea Ion - Criminalistica.

Editura LUMINA SIBIU, 1999.

8) Groza Ionel Lulu - Identificarea medico-legala prin amprenta

Francisc Mixich genetica (A.D.N.) Editura M.J.M. , Craiova 2003

9) Belis Vladimir - Medicina legala în practica judiciara Editura Juridica,

2003

- &&&&&&&&&&& -

44