Universitatea Petre Andrei din Iasi

Facultatea de Drept

CRIMINALISTICA
Suport curs
Capitolul I :Tehnica criminalistica

1.NoNiuni introductive
1.1. DefiniNia criminalisticii
Scopul procesului penal este cel al constatarii la timp si în mod complet a faptel
or care
constituie infracNiuni, astfel ca orice persoana
care a savârsit o infracNiune sa
fie pedepsita
potrivit
vinovaNiei sale si nici o persoana
nevinovata
sa
nu fie trasa
la raspundere penala
(art. 1
C.proc.pen).In desfasurarea procesului penal, trebuie sa
se asigure aflarea adevarului cu privire la
faptele si împrejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului (a
rt. 3 C.proc.pen.).
Pentru aflarea adevarului, organele judiciare sunt obligate sa
lamureasca
cauza sub toate
aspectele, pe baza
de probe, adica
orice elemente de fapt constatate prin mijloace de proba.
EvoluNia în timp a probaNiunii penale a cunoscut perioade în care constatarea elemen
telor
defapt se facea prin intermediul superstiNiilor, obiceiurilor sau interesului ce
lui mai puternic
social, iar adevarul era departe de a fi unul obiectiv.
Progresele facute în domeniul cercetarii stiinNifice nu au putut fi ignorate de ca
tre juristii
preocupaNide gasirea unor criterii de obiectivizare a adevarului, dar drumul sti
inNei pusa
în slujba
justiNiei a fost deosebit de lung si dificil si adesea extrem de sinuos. Utiliza
rea cunostinNelor
stiinNifice de catre organele judiciare în efortul lor de aflare a adevarului a av
ut drept consecinNa,
alaturi de perfecNionarea sistemului probator, si o specializare a unor metode s
i mijloace destinate
acestui scop, iar, în timp, apariNia unor ramuri sau chiar a unor stiinNe cu acest
obiect. Printre aceste
stiinte, care se mai numesc si stiinNe judiciare, se numara si criminalistica.
Denumirea de criminalistica" a fost folosita
pentru prima data
în literatura juridica
de
catre Hans Gross, în anul 1893, în Manualul judecatorului de instrucNie, unde este d
efinita
ca o
stiinNa
a starilor de fapt în procesul penal".
Pentru ca
mijloacele si procedeele criminalistice au fost folosite în special de catre
organele de poliNie, criminalistica a fost cunoscuta
pâna
la sfârsitul celui de-al Doilea Razboi
Mondial si sub denumirea de poliNie tehnica" sau poliNie stiinNifica", respectivel
e denumiri vizând
numai componenNa sa tehnica, nu si pe cea tacticasi metodologica.
Un alt termen care tinde sa
se extinda
ca un neologism în toate limbile este cel de
forensic sciences" care se traduce prin stiinNe legale" siacarui definiNie este oa
recum echivalenta
cu cea a tehnicii criminalistice, dar nu exclude nici componenNa stiinNifica
a investigaNiei penale.
In literatura juridica
din Narasi strainatate, s-au purtat discuNii vizând caracterul de stiinNa
de sine statatoare a criminalisticii, astazi existând un consens asupra faptului c
a
aceasta are un
obiect propriu de studiu si un domeniu de cercetare bine delimitat, folosind, în a
cest sens, metode
specifice.
Daca
asupra caracterului de stiinNa
autonoma
a criminalisticii exista
o unitate de opinii,
nu acelasi lucru putem sa-1 afirmam cu privire la modul în care ea a fost definita
de catre diferiNi
autori, desi diferenNele sub acest aspect nu vizeaza
esenNialul.
Criminalistica este o stiinNa
al carei obiect consta
în elaborarea metodelor si procedeelor
tehnico-stiinNifice si tactice de descoperire, ridicare, fixare si examinare a u
rmelor infracNiunii,
precum si de descoperire si identificare a autorilor. Ea are, de asemenea, ca ob
iect si elaborarea
unor masuri de prevenire a infracNiunilor.
1.2. Structura criminalisticii
Criminalistica se subdivide în trei ramuri, respectiv tehnica criminalistica, tact
ica
criminalisticasi metodologia criminalistica.
Tehnica criminalistica
elaboreaza
metode si mijloace tehnice necesare cautarii,
descoperirii, relevarii, fixarii, ridicarii, conservarii, examinarii si interpre
tarii urmelor, efectuarii
constatarilor tehnico-stiinNifice si a expertizelor.
In tehnica criminalistica
sunt cuprinse:
-fotografia judiciara;
-dactiloscopia (identificarea persoanelor dupa
amprentele digitale, palmare si plantare);
-traseologia judiciara
( foloseste în identificarea persoanelor, animalelor sau obiectelor urmele
lasate de catre acestea);
-grafoscopia judiciara
(având ca obiect identificarea persoanelor dupa
scris)
-examenul tehnic al documentelor sau expertiza tehnica
a documentelor (care are ca scop
stabilirea autenticitaNii acestora, a metodelor folosite pentru falsificare, a c
onNinutului
documentelor deteriorate precum si examinarea materialelor de scris);
-portretul vorbit (identificarea persoanelor sau a cadavrelor dupa
semnalmente);
-balistica judiciara
(elaboreaza
metode si mijloace tehnico-stiinNifice de studiere a armelor de
foc de mâna, a muniNiilor acestora si a urmelor împuscaturii, în vederea identificarii
crimei cu care
s-a tras;
Tactica criminalistica
reprezinta
un sistem de reguli si procedee stiinNifice prin care se
asigura
efectuarea planificata, organizata, operativasi oportuna
a activitaNilor de urmarire penala.
Tactica criminalistica
reprezinta
suportul stiinNific care sta
la baza realizarii activitaNilor de
investigare sau procedurale (ascultarea persoanelor, efectuarea cercetarii locul
ui faptei, a
percheziNiei, prezentarii pentru recunoastere sau reconstituirii, luarea masuril
or asiguratorii etc.).
Metodologia criminalistica
are ca obiect elaborarea si aplicarea regulilor de cercetare a
diferitelor genuri de infracNiuni, bazate pe respectarea stricta
a prevederilor legale si pe experienNa
pozitiva
a organelor de urmarire penala. Metodologia stabileste care sunt activitaNile pr
ocedurale
care trebuie desfasurate cu ocazia investigarii criminalistice a unei anumite in
fracNiuni, precum si
ordinea logica
în care acestea vor fi întreprinse, constituind un ghid stiinNific al investigarii u
nei
infracNiuni determinate.
1.3. Criminalistica -stiinNa
de sine statatoare
ExistenNa unei stiinNe este condiNionata
de un obiect propriu de cercetare si de metodele si
mijloacele stiinNifice de investigare utilizate.
O examinare a definiNiei generale ne permite sa cunoastem obiectul si direcNiile
de acNiune ale
acestei stiinNe:
-elaboreaza
sau adopta
mijloace tehnice si metode stiinNifice necesare descoperirii, fixarii,
ridicarii, examinarii si interpretarii urmelor si a altor mijloace materiale de
proba, efectuarii
expertizelor si constatarilor tehni-co-stiinNifice;
-elaboreaza
metodologiile de investigare a diferitelor genuri de infracNiuni Ninând cont de
practica judiciara
specifica, precum si de regulile generale ale tehnicii si tacticii criminalistic
e;
-elaboreaza
metode si mijloace de prevenire a infracNiunilor, precum si de identificare a
autorilor.
Criminalistica trebuie sa
respecte principiile cu caracter general valabile funcNionarii oricarui
stat de drept izvorâte din prevederile ConstituNiei, ale Codului penal si de proce
dura
penala, cum
sunt cel al legalitaNii, al prezumNiei de nevinovaNie sau cel al aflarii adevaru
lui.
Alaturi de principiile cu aplicare generala, în elaborarea metodelor de cercetare,
criminalistica
porneste de laurmatoarele principii proprii:
-orice activitate infracNionala
lasa
urme si se consuma
în timp si spaNiu;
-consumarea unui fenomen legat de infracNiune produce, în aceleasi condiNii, acele
asi efecte;
-examinarea în criminalistica
se realizeaza, în principal, prin comparaNie;
-orice persoana
care a comis o infracNiune sau orice obiect ce a fost utilizat la savârsirea ei
poate fi asemanator cu altele, dar nu poate fi identic decât cu el însusi;
-exista
un raport invers proporNional între timpul scurs de la data savârsirii faptei si san
sele de
descoperire a autorului.
Criminalistica foloseste atât metode specifice (de exemplu, descoperirea, fixarea
si
interpretarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, examinarea comparativ
a, identificarea
persoanelor si a cadavrelor dupa
semnalmentele exterioare, cercetarea falsului în acte, etc.), cât si
metode specifice altor stiinNe adaptate scopului propus( de ex. Cele de analiza
fizico-chimica
pentru urme si microurme, metode biologice de examinare a urmelor caracteristice
corpului uman,
metode antropologice, etc.)
Criminalisticii, ca stiinNa, îi sunt specifice urmatoarele caractere:
A. Caracterul judiciar, impus de legatura pe care o are criminalistica
cu activitatea de urmarire penalasi cea de judecata. Desi activitatea de investi
gare criminalistica
se
desfasoara
în stricta
conformitate cu respectarea regulilor de drept, acestei stiinNe nu i se poate
atribui un caracter juridic, dat fiind obiectivul sau specific care se înscrie în ac
Niunea tehnicotactica
de investigare a faptelor antisociale.
B. Caracterul autonom, subzista
în faptul ca
nici o altastiinNa
din cadrul celor juridice sau
judiciare nu are acelasi obiect, adica
cel de elaborare de metode si mijloace tehnico-stiinNifice de
descoperire, ridicare si examinare a urmelor infracNiunii sau de identificare a
autorilor si nici cel de
a prelua sau adopta procedee sau metode folosite de alte stiinNe pentru a fi fol
osite în vederea
clarificarii împrejurarilor de fapt în care s-a comis actul ilicit ori pentru preven
irea infracNiunilor.
C. Caracterul unitar. Desi complexitatea actului infracNional a determinat struc
turarea
criminalisticii în cele trei ramuri, ele se condiNioneaza
reciproc în realizarea principalului obiectiv
de aflare a adevarului urmarit ca finalitate.
D. Caracterul pluridisciplinar.Criminalistica reprezinta
o punte de legatura
între stiinNele naturii
si stiinNele juridice.
1.4. Legatura criminalisticii cu alte stiinNe
Criminalistica este strâns legata
de dreptul procesual penal, investigarea criminalistica
servind realizarea scopului procesului penal prin descoperirea si punerea la dis
poziNie a probelor
necesare aflarii adevarului.
Normele de drept procesual penal reprezinta
cadrul legal, limitele în interiorul carora pot fi
utilizate metodele si mijloacele de cercetare criminalistica. Prin norme procesu
al penale sunt
stabilite probele si mijloacele de proba
criminalistica, criminalistica reglementând, la rândul ei,
regulile dupa
care primele trebuie descoperite, studiate, fixate, ridicate, transportate si ex
aminate,
precum si modul în care ele trebuie administrate pentru a fi ulterior administrate
.
Criminalistica este legata, în acelasi timp, si de dreptul penal, întrucât ea serveste
la
clarificarea sau conturarea elementelor constitutive ale infracNiunilor, respect
iv ale obiectului,
subiectului, laturii obiective si a celei subiective.
Criminologia si criminalistica se completeaza
reciproc, prima studiind starea si dinamica
fenomenului infracNional, cauzele care îl genereaza, propunând masuri de prevenire
corespunzatoare, în timp ce criminalistica se ocupa
de infracNiuni concrete, le cunoaste în
complexitatea lor, elaborând totodata
masuri specifice de prevenire.
Metode sau procedee din criminalistica
sunt utilizate si în alte ramuri de drept, cum sunt:
identificarea în baza desenului papilar sau amprentei genetice (ADN) pentru stabil
irea filiaNiei în
dreptul familiei sau analiza scrisului sau a semnaturii în scopul stabilirii exist
enNei sau inexistenNei
unor raporturi juridice de drept civil sau comercial.
Criminalistica are strânse legaturi si cu alte stiinNe judiciare, în special cu medi
cina legala
în domeniul cercetarii infracNiunilor contra persoanei, a cercetarii urmelor biolo
gice etc. În
cercetarea stiinNificasi învaNamântul românesc criminalistica a fost iniNial abordata
ca parte a
medicinii legale.
Legaturile psihologiei judiciare cu criminalistica se manifesta
în special în domeniul tacticii
ascultarii persoanelor (martor, învinuit sau inculpat, persoana
vatamata), precum si a psihologiei
altor activitaNi de tactica
criminalistica, cum sunt cercetarea locului faptei, percheziNia, prezentarea
pentru recunoastere sau reconstituirea.
CunostinNele din domeniul psihiatriei judiciare îsi au de asemenea aplicaNii în
criminalistica, în special cele care vizeaza
bolile care reduc sau anihileaza
capacitatea de raNiune si
voinNa
a omului, stabilindu-se în raport de acestea conduita pe care organul judiciar tre
buie sa
o
adopte cu ocazia desfasurarii investigaNiei criminalistice.
Criminalistica este strâns legata
de unele stiinNe ale naturii prin preluarea de metode si
mijloace de cercetare din fizica
(fotografia, analiza microscopica, spectrala, fonica, atomica) din
chimie(analiza suportului si a mijloacelor la fals, analiza diferitelor substanN
e, medicamente, stupefiante
etc.) ori biologie (analiza secreNiilor sau a urmelor de natura
organica, a solului s.a.).
2. Identificarea criminalistica
2.1. Definitie si clasificare
Identificarea este activitatea prin care se cauta
stabilirea însusirilor comune ale obiectelor,
fiinNelor sau fenomenelor precum si a însusirilor care le deosebesc unele de altel
e, pentru
ordonarea lor în tipuri, grupe si subgrupe în vederea deosebirii fiecareia în parte de
toate celelalte
cu care are asemanari.
Identificarea criminalistica se poate clasifica in:
a. Identificarea dupa
memorie este modalitatea cu eficienNa cea mai mica
pentru aflarea adevarului
în procesul penal si este folosita
când nu se dispune de alte posibilitaNi de identificare.
b. Identificarea dupa
descrierea trasaturilor esenNiale ale obiectelor sau fiinNelor. Este folosita
în
cazul furtului, pierderii sau dispariNiei unor obiecte sau fiinNe. Descrierea tr
ebuie privita
cu multe
rezerve pentru ca
se pot scapa detalii, iar uneori se fac denaturari intenNionate.
c. Identificarea dupa
urmele lasate la locul faptei de obiecte sau fiinNe.
Este modalitatea cea mai frecvent folositasi mai preferata
deoarece urmele gasite la locul
faptei constituie probe obiective care, în principiu, nu pot fi modificate sau den
aturate.
2.2. Etapele identificarii
Identificarea criminalistica
se realizeaza
treptat, de la general la particular. Trasaturile
caracteristice ale obiectelor si fiinNelor sunt selectate prin determinarea genu
lui, speciei, grupei,
subgrupei, tipului, modelului etc. pâna
când se ajunge la individualizare, scopul final al oricarei
cercetari criminalistice. Corespunzator acestei treceri gradate, procesul de ide
ntificare parcurge
doua
mari etape: determinarea apartenenNei generice si identificarea individuala. Amb
ele etape
trebuie privite ca parNi componente ale procesului unic de identificare criminal
istica, prima
constituind premisa logica
a celei de a doua.
În practica de expertiza, exista
cazuri în care nu sunt parcurse cele doua
etape ale
expertizei. Astfel, atunci când din examenul comparativ rezulta
deosebiri categorice în ceea ce
priveste genul, concluzia va fi de excludere a identitaNii si, ca atare, cerceta
rea se opreste la prima
etapa. In acelasi stadiu se ramâne si atunci când caracteristicile individualizatoar
e sunt insuficiente,
urma este defectuos imprimata, obiectul creator a suferit modificari, de unde ab
senNa
particularitaNilor necesare identificarii individuale.
Nici apartenenNa generica
nu apare în toate cazurile ca o etapa
distincta. Atunci când ea este
evidenta, neridicând probleme deosebite, ea este absorbita
de faza a doua, cea a identificarii
individuale. În fapt, identificarea apartenenNei generice se realizeaza
prin stabilirea trasaturilor
esenNiale comune mai multor obiecte, fiinNe si fenomene, excluzându-se acelea care
nu îndeplinesc
criteriul si restrângându-se astfel sfera cautarilor.
Atunci când obiectul mijloc prezinta
suficiente detalii individuale, se trece la etapa
identificarii individuale când caracteristicile de detaliu ale obiectului scop sun
t comparate cu cele
ale obiectului mijloc. Numarul mai mare al caracteristicilor identificate va spo
ri precizia
identificarii.
Metoda folosita
în procesul identificarii consta
în examinarea comparativa
a obiectului
scop cu fiecare din obiectele mijloc.
3. Studiul urmelor
NoNiunea de urma
are un sens mai larg si un sens mai retrâns. În sens larg , urmele
constituie rezultatul modificarilor intervenite în mediul înconjurator prin acNiunea
omului, iar în
sens restrâns , urmele sunt numai acele modificari produse în mediul înconjurator în tim
pul
savârsirii unor fapte prevazute de legea penala. Aceste modificari trebuie cerceta
te atât pe
obiectele asupra carora s-a exercitat acNiunea omului, cât si pe corpul sau îmbracam
intea
persoanelor implicate în savârsirea faptelor prevazute de legea penala.
În criminalistica, noNiunea de urma
cuprinde toate modificarile care au loc în lumea
materiala
prin acNiunea omului si care prezinta
interes pentru stabilirea existenNei unei fapte
prevazute de lega penala, a mijloacelor folosite, a împrejurarilor în care s-a produ
s, cât si pentru
identificarea faatuitorului.
3.1. Clasificarea urmelor
Intr-o opinie mai veche, promovata
de criminalistii francezi, clasificarea era facuta
în
amprente (digitale, corporale, de îmbracaminte, de animale etc), între care amprente
le papilare ale
corpului uman ocupau o poziNie privilegiatasi, în urme, extrem de variate (obiecte
lasate de
infractor, instrumente de spargere, fire de par etc.).
In literatura noastra
de specialitate, urmele sunt împarNite în doua
mari categorii: urme
formate prin reproducerea construcNiei exterioare a obiectelor (urme de mâini, pic
ioare,
îmbracaminte, instrumente de spargere) si urme formate ca resturi de obiecte si de
materii organice
si anorganice (resturi de îmbracaminte, de lente, de fumat, de vopsea, pete organi
ce etc.).
Într-o lucrare destinata
specialistilor poliNiei, criteriile de clasificare a urmelor se ridica
la
cinci: factorul creator (om, animale s.a.), esenNa lor (urme forma, materie , po
ziNionale), marimea
(macro-si microurme), posibilitaNile de identificare (urme care servesc la lamur
irea unor
împrejurari ale faptei, la stabilirea apartenenNei de gen si urme care permit iden
tificarea factorului
creator de urma).
AlNi autori, raportându-se la criteriul valorii de identificare , le clasifica
în urme
indeterminante si urme determinante. Primele pot fi de natura
chimica, de origine biologica
sau
nebiologica(sol, vopsea, metale etc.) si se caracterizeaza
prin aceea ca
nu indica
relaNia cu autorul.
Spre deosebire de aceasta
categorie, urmele determinante, de natura
fizica, produse prin apasare,
frecare sau smulgere, conserva
relaNia cu omul si obiectul caruia îi aparNin, permiNând astfel
identificarea.
Clasificarea urmelor dupa
diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si
claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice în soluNionarea c
auzelor penale,
parchetele si instanNele de judecata
fiind chemate sa
vegheze la realizarea acestui deziderat.
Factorul creator de urma. Raportat la acest prim criteriu, factorii care au dete
rminat
apariNia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale,
fenomene ca
incendiul, explozia. Alaturat acestui factor, în literatura de specialitate se mai
întâlneste sio
clasificare în funcNie de factorul primitor de urme (om, obiect, animal s.a.).
Tipul sau natura urmei. In funcNie de acest al doilea criteriu general, clasific
area poate
fi realizata
în funcNie de mai multe repere:
-Urme care reproduc forma suprafeNei de contact a obiectului creator, ca de exem
plu, urmele de
mâini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transpor
t etc.
-Urme sub forma
de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi sau
fragmente de obiecte (petele de sânge, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pel
icula de vopsea,
resturile vegetale etc.), denumite generic si urme materie.
-Urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive (mirosul
specific al
persoanelor si obiectelor), ele formând o categorie aparte de urme, în care primele
sunt
condiNionate de prezenNa la locul faptei a unui mijloc de înregistrare (sau a unui
martor , capabil sa
reNina
anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, dar atunci nu mai p
utem vorbi de
urme).
-Urme vizibile si urme latente, ultimele invizibile cu ochiul liber sau foarte p
uNin vizibile, ceea ce
impune revelarea lor prin diverse metode si mijloace tehnico-stiinNifice, cum se
procedeaza, de
pilda, în cazul urmelor de mâini.
-Macro si microurmele. Din prima categorie fac parte majoritatea urmelor, asa cu
m se cunosc, iar
din a doua urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, subs
tanNe, practic
invizibile cu ochiul liber si greu de evitat de catre infractor. De exemplu, pra
ful sau scamele de pe
covor, care se iau, din miscare, pe încalNaminte si pantalon. Descoperirea si exam
inarea acestei
categorii de urme presupune metode microanalitice.
Modul de formare a urmelor. Acest criteriu are în vedere, pe de o parte,
raportul de miscare în care se afla
la un moment dat obiectul creator si obiectul
primitor de urma, iar, pe de alta
parte, locul în care se fixeaza
urma pe obiectul
primitor (la suprafaNa
sau în adâncime). Astfel, întâlnim:
-Urme statice, create prin atingere, apasare sau lovire, fara
ca suprafeNele de contact sa
se afle în
miscare una faNa
de alta în momentul contactului. Aceasta
categorie de urme este preNioasa, prin
caracterul lor determinant, întrucât redau elemente caracteristice, utile identifica
rii, cum este cazul
urmelor de mâini, de buze, de picioare s.a.
-Urme dinamice, formate ca rezultat al miscarii de translaNie, de alunecare a un
ei suprafeNe peste
alta. Un exemplu tipic îl constituie urma de frânare a unui autovehicul.
-Urme de suprafaNa, ce se pot prezenta în doua
variante: urme de stratificare, formate prin
depunerea unui strat de substanNa
(grasime, transpiraNie, sânge, praf) pe suprafaNa primitoare a
urmei si urme de destratificare, formate prin ridicarea substanNei aflate iniNia
l pe suport (de
exemplu, atingerea cu mâna a unei suprafeNe prafuite).
-Urme de adâncime, specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma
cu un anumit grad de
plasticitate, în care se imprima
suprafaNa obiectului ce a format urma (de exemplu, urma de picior
în pamânt moale).
3.2. Urmele de mâini
ImportanNa desenului papilar pentru identificarea persoanei decurge din propriet
aNile
acestuia: unicitatea (posibilitatea de a întâlni doua
desene papilare identice aparNinând unor
personae diferite este foarte redusa, pâna
în present nesemnalându-se un asemenea caz ), fixitatea
(de-a lungul vieNii unei persoane nu intervin modificari în detaliile desenului pa
pilar),
inalterabilitatea (presupune ca
în mod normal un desen papilar nu poate fi modificat sau înlaturat)
si longevitatea (desenul papilar are o durata mai lunga
decât viaNa persoanei-detaliile sale apar din
luna a sasea a vieNii intrauterine a fatului si dureaza
mult timp dupa
moarte, in funcNie de locul
unde se afla
cadavrul, pâna
la putrefacNie totala.).
3.2.1. Clasificare
Dupa
modul de formare se disting urme dinamice-care pot contribui cel mult la stabili
rea
apartenenNei de gen si urme statice-care prezinta
o importanNa
deosebita, putând servi la
identificare.
Dupa
valoarea lor se împart în urme vizibile-care au o valoare de identificare mai redusa
si
urme invizibile sau latente -care se formeaza
prin depunerea unui strat foarte subNire de substanNa,
apta
sa
redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar .
3.2.2. Fixarea si ridicarea urmelor de mâini
Fixarea reprezinta
conservarea urmelor în vederea valorificarii lor în cursul cercetarilor
ulterioare în laborator sau efectuarii expertizei. Prinipalele mijloace de fixare
constau în descrierea
urmelor în procesul verbal de cercetare la faNa locului si fotografierea acestora.

Ridicarea urmelor de mâini reprezinta

ultimul moment al cercetarii criminalistice a acestor
urme. Sunt cunoscute mai multe procedee: fotografierea-se foloseste numai daca
obiectele nu pot
fi transferate la laborator, transferarea pe pelicula
adeziva-sev realizeaza
c ajutorul unor tehnici
simple, dar care impun respectarea cu stricteNe a regulilor recomandate de pract
ica criminalistica,
folosirea mulajelor din parafina, ceara, etc.
Obiectele purtatoare de urme se ridica
atunci când sunt usor de transportat. Ele vor fi
manipulate cu grijasi ambalate, pentru a se evita degradarea urmelor în timpul tra
nsportului.
3.2.3. Topografia si detaliile desenului papilar
FaNa palmara
a mâinii se împarte în trei zone: digitala, digito -palmarasi palmara.
Zona digitala
cuprinde cele cinci degete.
Zona digito palmara
este cuprinsa
între baza degetelor si palma.
Zona palmara
este cuprinsa
între sanNul flexoral al palmei si încheietura pumnului.
3.2.4. Clasificarea desenului papilar
Sunt cunoscute trei grupe de desene papilare: adeltice, deltice si amorfe.
Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formaNiunile asemanatoare literei
delta.
Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formaNiuni asemanat
oare literei delta si
dupa
numarul lor întâlnit pe un singur degete pot fi: monodeltice, bideltice, trideltice.
Desenele amorfe(excepNionale) se numesc astfel pentru ca
nu pot fi constatate pe ele formaNiuni
asemanatoare triunghiului (deltei) si nici alte figuri geometrice.
3.2.5. Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale
Examenul comparativ al urmelor si impresiunilor impune folosirea unei aparaturi
diverse,
de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proi
ecNie de tip Faurot sau
Zeiss. în prezent, pentru efectuarea examenelor dactiloscopice comparative se apel
eaza
la tehnica
si sistemele AFRS (Automatic Fingerprint Recognition System) sau AFIS (Automatic
Fingerprint
Identification System) cunoscute si sub denumirea de MORPHO Systems, utilizate în
FranNa,
Austria, Spania, SUA, Japonia, Indonezia, Hong-Kong.
Pentru stabilirea identitaNii este necesar ca examenul comparativ sa
scoata
evidenNa
un
numar minim de detalii sau puncte caracteristice, capabil sa
conduca
la o concluzie certa
de
identificare. Cu toate ca
nu exista
o regula
generala
privind numarul acestor detalii, el variind pe
plan mondial între 8 si 17, la noi în Nara
s-a impus în practica
asa-numita regula
a celor 12 puncte
coincidente".
Atât în literatura de specialitate, cât si în practica, s-a demonstrat ca
identitatea
dactiloscopica nu trebuie sa
se bazeze în exclusivitate pe determinari cantitative, ci pe determinari
calitative, nefiind absolut obligatorie stabilirea a 12 puncte coincidente.
3.3. Urmele de picioare
Cercetarea criminalistica
a urmelor de picioare este o activitate complexa, ce are ca scop
principal identificarea persoanei.
Talpa cuprinde patru regiuni: metatarso-falangiana, metatarsiana, tarsianasiacal
câiului.
Pentru fixarea urmelor de picioare se folosesc tehnicile cunoscute în criminalisti
ca
pentru
toate categoriile de urme:
-descrierea în procesul-verbal de cercetare la faNa locului-are în vedere locul unde
s-au format,
numarul lor, natura lor, modul în care au fost create,
-fotografierea se realizeaza
prin folosirea unor tehnici simple sau prin folosirea unor tehnici
speciale. Alaturi de urma
se aseaza
o linie gradata
sau un alt sistem de masurare
-copierea cu pelicule adezive se foloseste în cazul urmelor de suprafaNa, când acest
ea prezinta
detalii importante (detalii ale desenului papilar, detalii de uzura
a încalNamintei)
-folosirea mulajelor pentru urmele de adâncime.
Cararea de urme
La cercetarea la faNa locului se observa, uneori, o însiruire uniforma
de urme create de
piciorul încalNat sau descalNat al aceleiasi persoane, care poarta
denumirea de carare de urme (de
pasi).
Pentru descrierea cararii de urme sunt examinate urmatoarele elemente: direcNia
de miscare,
linia mersului, lungimea pasului, laNimea pasului si unghiul pasului (unghiul de
mers).
a. DirecNia de miscare este apreciata
dupa
poziNia degetelor de la piciorul descalNat si vârful
încalNamintei de la piciorul încalNat.
b.Linia mersului este o linie frânta
ce uneste aceleasi puncte ale urmelor consecutive lasate de
piciorul stâng si respectiv de piciorul drept.
c.Lungimea pasului se masoara
de la partea din spate (toc, calcâi dupa
caz) a urmei unui picior
pâna
la partea din spate a urmei imediat urmatoare a celuilalt picior.
d.LaNimea pasului se masoara
între laturile interioare ale tocului (calcâiului), de la urma piciorului
stâng pâna
la urma piciorului drept.
e.Unghiul pasului este dat de locul de întâlnire a liniei imaginare ce trece prin di
ametrul
longitudinal al urmei cu linia mersului.
3.4.Urmele instrumentelor de spargere
Prin denumirea de instrumente includem toate uneltele, sculele, aparatele sau or
ice alte
obiecte care pot fi utilizate la savârsirea unei infracNiuni. Datorita
varietaNii instrumentelor care
pot fi folosite în savârsirea unei infracNiuni si a urmelor pe care acestea se pot f
orma, a fost
necesara
o clasificare a acestora dupa
modul de acNionare în urme de lovire, apasare, taiere,
înNepare, frecare-alunecare, prin detasarea unor fragmente din instrumente, fiecar
e categorie având
trasaturi generale si caracteristici individuale.
a) urmele de taiere se formeaza
prin apasare, alunecare, frecare si despicare asupra unui obiect
sau corp, urma reproducând microrelieful exterior al taisului si al parNilor later
ale.
Plasticitatea obiectului primitor al urmei va influenNa calitatea urmei si posib
ilitaNile
valorificarii acesteia prin examinarea criminalistica.
Variante ale urmelor de taiere o constituie urmele lasate de ferestraie si burgh
ie unde,
alaturi de urmele lasate în materialul primitor, pot fi valorificate criminalistic
si detasarile din
conNinutul acestuia.
Prin examinarea urmelor de taiere, pot fi obNinute date despre natura instrument
ului utilizat,
direcNia în care s-a acNionat, lungimea, laNimea sau diametru instrumentului, iar în
situaNia unei
urme care a pastrat striaNiile taisului, exista
posibilitatea identificarii obiectului creator.
b) urmele formate prin apasare, denumite si de forNare", sunt cel mai frecvent întâln
ite la faNa
locului atât pe caile de acces, cât si în interiorul locului faptei. Ele se formeaza
pe corpul uman sau
pe diferite obiecte, cu condiNia ca materialul din care este confecNionat obiect
ul primitor sa
nu fie
mai dur decât materialul din care este confecNionat instrumentul de spargere, când u
rma de
impregnare sau alunecare nu se formeaza.
Urmele de apasare reproduc, de obicei, construcNia exterioara
a instrumentului utilizat în
zona în care acesta a intrat în contact nemijlocit cu obiectul primitor, iar în cazul
imprimarii unor
caracteristici individuale, exista
posibilitatea identificarii instrumentului utilizat.
c) urmele formate prin lovire cu un anumit instrument lasa
pe obiectul primitor o urma
de
adâncime a instrumentului (aceasta imprimându-si toata
suprafaNa sau fragmente ale acesteia sau o
urma
de suprafaNa. Prin urmele create în acest fel, se pot obNine date cu privire la mo
dul lor de
formare, a naturii si caracteristicilor de grup, iar daca
s-au imprimat si detalii individuale ale
instrumentului, acestea pot duce pâna
la identificarea lui.
d) urmele formate prin înNepare sunt urme de adâncime care nu redau suficiente detal
ii care sa
ajute la identificarea instrumentului creator.
e) urmele materie create prin detasarea unor fragmente din instrumente se formea
za
prin
desprinderea cu ocazia operaNiunilor de lovire, apasare, alunecare, frecare, tai
ere, înNepare a unor
fragmente de diferite forme sau dimensiuni. Aceste fragmente sunt gasite în zona în
care
instrumentul a fost folosit si pot duce la stabilirea apartenenNei de gen a obie
ctului creator si chiar
la identificarea acestuia.
f) urmele formate prin frecare-alunecare pot avea importanNa
în identificarea individuala
datorita
striaNiilor caracteristice pastrate. Acest gen de urme sunt tipice forNarii sist
emelor de
închidere cu chei potrivite sau speciale.
Cautarea urmelor instrumentelor se face atât pe corpul uman (al victimei sau faptu
itorului),
cât si pe obiectele care poarta
mecanisme de închidere, prin observarea cu ochiul liber sau cu
ajutorul unor mijloace optice, folosind, daca
este cazul, surse de iluminare.
Prin interpretarea acestor urme, se pot obNine date privind instrumentul utiliza
t si acNiunile
întreprinse la locul faptei de catre faptuitor. Pentru a obNine modele de comparaN
ie, se vor utiliza
instrumentele ce se presupun a fi fost folosite cu ocazia savârsirii infracNiunii
si suporturi
asemanatoare cu cele pe care s-au gasit urmele la faNa locului.
Cu ocazia dispunerii constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, specialistu
lui i se pot
adresa întrebari de genul:
a) Când se prezinta
numai urma sau obiectul purtator de urma:
-daca
obiectul prezentat poarta
urme formate cu vreun instrument;
-care este felul instrumentului care a creat urma;
-care este mecanismul de formare a urmei;
-daca
urmele prezentate sau câte dintre acestea au fost create cu acelasi instrument;
-de la ce fel de instrumente provin fragmentele gasite la faNa locului;
-care sunt natura si compoziNia chimica
ale urmelor materie descoperite la faNa locului.
b) Când se prezinta
urma si modelele de comparaNie:
-daca
urmele au fost create de acelasi instrument cu care s-au realizat modelele pentr
u
comparaNie;
-daca
deteriorarile de pe instrumentul prezentat s-au produs în timpul utilizarii sale l
a faNa locului
sau ulterior;
-daca
fragmentul descoperit la faNa locului a facut corp comun cu instrumentul prezent
at spre
examinare.
3.5. Urmele de incendii
Dupa
cauzele care le determina, incendiile se împart în: naturale, accidentale si produse
intenNionat.
Incendiile provocate de cauze naturale prezinta
un interes mai redus deoarece nu se pune
problema raspunderii penale a unor persoane. Ele sunt cercetate pentru a le deos
ebi de cele
accidentale si cele intenNionate. Incendiile naturale pot fi provocate de descar
cari electrice
atmosferice , de raze solare, de electricitatea statica, etc.
Incendiile accidentale se produc de cele mai multe ori din cauza neglijenNei în ma
nipularea
surselor de foc. Alteori sunt provocate de scurt-circuitele electrice, din cauza
unor defecNiuni
tehnice de pe reNea sau a defecNiunilor aparatelor de uz gospodaresc, datorate p
rocesului de
fabricaNie sau uzurii.
Incendiile intenNionate sunt rar întâlnite în practica organelor judiciare si a experN
ilor
criminalisti. Acestea sunt cercetate pentru a le deosebi de cele accidentale si
pentru ca
produc
daune materiale importante sau chiar pierderi de vieNi omenesti.
Dupa
modul în care sunt declansate, incendiile din aceasta
categorie se clasifica
în incendii
cu aprindere imediatasi cu aprindere întârziata.
Incendiile cu aprindere imediata
sunt usor de cercetat deoarece, de cele mai multe ori,
persoanele care au pus sursa de foc nu au când parasi locul unde se afla
obiectivul incendiat si le
gasim în apropiere, motivând ca
au încercat sa
stinga
incendiul.
Cele cu aprindere întârziata
pot fi produse prin diferite procedee din care cele mai
cunoscute sunt: folosirea lumânarilor, folosirea unor fitile si folosirea dispozit
ivelor cu
cronometru.
În toate cele trei ipoteze atribuNiile de cercetare revin în principal specialistilo
r de la
pompierii militari, care întocmesc acte de constatare proprie si depun un exemplar
de pe acestea la
organele de urmarire penala
care au participat la cercetarea faptei.
Cercetarea urmelor de incendiu
Inainte de a se deplasa la faNa locului, echipa trebuie sa
cunoasca
date despre locul
incendiului, obiectele prezente , stadiul în care a ajuns focul.
Activitatea de cautare a urmelor cuprinde atât obiectivul distrus, cât si împrejurimil
e sale.
Trebuie sa
se stabileasca
punctul de declansare a incendiului. Cercetarile facute se consemneaza
într-un proces verbal de cercetare la faNa locului, urmele gasite se fotografiaza.
Se ridica
probe de
funingine si cenusa
din mai multe parNi ale locului incendiului.
3.6. Urmele biologice de natura
umana
3.6.1.Urmele de sânge
La faNa locului, urmele de sânge pot fi prezente ca urmare a vatamarii persoanelor
si pot fi
gasite pe diferite obiecte, pe instrumentele folosite, pe sol, pe drumul parcurs
de catre persoane cu
leziuni sângerânde, pe corpul si îmbracamintea personala, sub forma de picaturi, balNi
, împroscari,
cruste, mânjituri, în funcNie de mecanismul de formare.
Forma urmelor de sânge este influenNata
de înalNimea de la care acesta a cazut, de unghiul
de incidenNa, de vechime, regiunea anatomica
din care provine, de influenNa factorilor de mediu
exterior, de suportul pe care a cazut.
In general, urmele de sânge sunt observabile cu ochiul liber, utilizân-du-se când se
apreciaza
ca necesar surse puternice de lumina, cu menNiunea ca, în funcNie de factorii exte
rni si de
vechime, culoarea sângelui poate evolua de la rosu la cenusiu, brun închis si chiar
negru.
Mai dificila
este cautarea urmelor de sânge în cazul în care s-a încercat îndepartarea lor
prin spalare, dar si în acest caz ele pot fi puse în evidenNa
folosind metode clasice sau substanNe
relevante (luminol).
Urmele de sânge pot fi gasite pe îmbracamintea victimei sau faptuitorului (suspectul
ui), la
locul unde s-a savârsit infracNiunea si în cel în care se gaseste victima pe traseul u
rmat de catre
victima
sau autor, pe obiectul vulnerant etc.
Sângele lichid se recolteaza
cu ajutorul unei pipete sau seringi, dupa
care se introduce în
recipiente curate si închise ermetic. In cazul în care urma se gaseste pe obiecte de
mici
dimensiuni, acestea se ridica
împreuna
cu urma.
Sângele uscat se ridica
prin razuire sau solubilizare cu ajutorul unei hârtii filtru, tifon, vata
îmbibate în apasi trebuie examinat cât mai repede posibil, deoarece se altereaza
foarte repede.
In urma examinarii urmelor de sânte, se pot formula ipoteze cu privire la:
-numarul faptuitorilor, contribuNia fiecaruia la crearea leziunilor;
-obiectul creator, felul, natura, numarul, gradul de ascuNire a instrumentelor u
tilizate, forma
obiectelor contondente, direcNia din care s-a tras cu arma de foc, locul unde sa
gasea faptuitorul;
-vechimea urmei;
-determinarea înalNimii si a unghiului de scurgere a poziNiei victimei în raport cu
cea a
agresorului si a altor acNiuni întreprinse;
-traseul parcurs de persoana care sângereaza;
-acNiuni de stergere, razuire, spalare etc.
Pentru obNinerea modelelor pentru comparaNie, recoltarea probelor de sânge se efec
tueaza
de catre medicul legist sau un alt cadru de specialitate.
La dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice sau expertizelor, specialistii v
or putea
raspunde la întrebari de genul: a) Când se prezinta
numai urme de sânge:
-care este grupa sanguinasi, eventual, sexul persoanei de la care provine;
-care este regiunea anatomica
ce a sângerat si starea de sanatate a persoanei ;
-care este vechimea probabila
a urmei de sânge;
-care era poziNia corpului persoanei care a sângerat în momentul crearii urmei de sâng
e;
b) Când se prezinta
urma de sânge si modele pentru comparaNie:
-daca
urma de sânge ridicata
de la faNa locului are aceeasi grupa
sanguina
cu proba de sânge
luata
pentru comparaNie (de la victima,faptuitor sau persoana suspecta);
-daca
exista
alte indicii de asemanare între urmasi proba de sânge.
3. 6. 2. Urmele de saliva
Prin urma
de saliva
se înNelege lichidul de secreNie a glandelor salivare depus pe diferite
suporturi, în procesul savârsirii infracNiunii sau în legatura
cu acesta.
Descoperirea urmelor se face, dupa
caz, prin examinarea cu ochiul liber, prin folosirea
unor mijloace optice (lupa, radiaNiile ultraviolete etc.) sau prin ridicarea obi
ectelor pe care se
presupune ca
exista
urma de salivasi trimiterea lor la laborator în vederea descoperirii si
examinarii.
Prin interpretarea urmelor de saliva
la faNa locului, se pot obNine informaNii cu privire la
modul în care au fost create, numarul de persoane de la care provin urmele, vechim
e, starea de
sanatate a persoanei care le-a creat, daca
este fumator, unele obiceiuri ale acesteia (folosirea
scobitorilor, bautul direct din sticla,bautul din farfurie).
Pentru obNinerea modelelor de comparaNie se va apela la medicul legist, mai puNi
n pentru
mucurile de Nigara
care pot fi recoltate prin fumatul în prezenNa organului de cercetare penala.
Cu ocazia examinarii de catre specialist a urmelor de saliva, acestuia i se vor
putea adresa
întrebari de genul:
a) Când se prezinta
numai urma de saliva
sau obiectul pe care se presupune ca
exista
aceasta

urma:
-daca
pe obiectul prezentat exista
sau nu urme de saliva;
-daca
urma de saliva
este de natura
umana;
-daca
exista
indicii care ofera
posibilitatea sa
se stabileasca
<Iu urma de saliva, starea de
sanatate a persoanei care a creat-o, eveut tratamente medicamentoase, unele vici
i, mediul
profesional al persn creatoare si vechime urmei.
b) Când se prezinta
urme de salivasi modelele pentru comparaNie:
-daca
urma de saliva
are aceeasi grupa
sanguina
cu cea a persoanei la care s-au recoltat
modelele pentru comparaNie;
-daca
exista
indicii de asemanare între urma de salivasi model luate pentru comparaNie.
3.6.3.Urmele de natura
piloasa

Prin urma
de natura
piloasa
se înNelege firul de par provenit de pe corpul uman în procesul
savârsirii unei infracNiuni sau în legatura
cu aceasta.Caracteristicile firului de par sunt diferite în
raport cu regiunea corpului, sexul persoanei, starea de sanatate a persoanei (ex
istenNa unor substanNe
toxice în organism).
Prin cantitatea, starea si locul unele sunt descoperite, raportul lor cu alte ur
me aflate la faNa
locului urmele de natura
piloasa
pot furniza informaNii asupra modului în care a fost savârsita
infracNiunea si uneori a identitaNii persoanei de la care provin.
La faNa locului, urmele de natura
piloasa
sunt relativ greu de descoperit, datorita
dimensiunilor reduse, a formei si culorii lor, a posibilitaNii de a le confunda
cu obiectele pe care se
aflasi dificil de fixat din aceeasi motive.
Cu ochiul liber sau utilizând mijloacele tehnice aflate în trusa criminalistica, urm
ele de
natura
piloasa
vor fi cautate pe corpul uman, obiectele de îmbracaminte si lenjerie, pe locul în ca
re
se afla
victima si pe obiectele din apropierea acesteia, pe obiectele corp delict.
Prin interpretarea urmelor de natura
piloasa, se pot obNine date privind regiunea corporala
de provenienNa, culoarea si daca
aceasta este naturala, vârsta, sexul si mediul profesional al
persoanei, gradul de igiena
corporala, unele stari de boala, timpul aproximativ ce s-a scurs de la
crearea urmei, instrumentul taietor folosit.
Pentru a obNine modele de comparaNie firele de par se recolteaza, în laboratoarele
de
medicina
legala, prin smulgere sau taiere din aceeasi regiune a corpului cu cea din care
provine
urma ridicata
dela faNa locului.
In urma examinarii criminalistice a firelor de par în laboratoarele de medicina
legala
sau
criminalistice, specialistul va putea raspunde la întrebari cum sunt:
a)Când se prezinta
numai urma:
-daca
firele de par prezentate sunt de natura
umana;
-daca
firele de par sunt vopsite si care este culoarea lor naturala',
-care este zona sau partea din corp de unde provine firul de par;
-daca
firul de par prezinta
distrugeri, alteraNii patologice, urme de sânge sau de paraziNi;
-care este modul de detasare a firului de par;
-care este sexul persoanei;
-care este vârsta probabila
a persoanei;
-ce substanNe sunt atasate pe firele de par.
b)Când se prezinta
urma si modelul pentru comparaNie, daca
firul de
par descoperit la faNa locului prezinta
aceleasi caracteristici generale si
individuale cu firul de par ridicat pentru comparaNie.
Urmele de sânge, de sperma,parul cu radacina
(folicul), de salivasi urina
(cu celule
nucleate) de oase si de Nesuturi ridicate de la locul faptei sunt apte de izolar
ea si analizarea ADNului.

Alte materiale biologice ce pot fi ridicate de la faNa locului cum sunt transpir
aNia, lacrimile
sau serul, sunt materiale fara
celule nucleate si nu pot fi supuse analizei ADN. Principalul avantaj
al determinarii profilului ADN îl constituie posibilitatea identificarii persoanei
care a creat urma
fara
a mai fi nevoie de alte date despre aceasta, similar cu identificarea persoanei în
baza amprentei
digitale. Pe lânga
aceasta, mai existasi alte avantaje, concretizate în posibilitatea pastrarii si
analizei urmelor dupa
o perioada
îndelungata
de timp de la formare sau ridicare (si peste 10 ani),
rezistenNa lor în timp, cantitatea necesara
pentru analiza
foarte redusasi gama larga
a urmelor apte
unor asemenea determinari (inclusiv cele digitale).
Pentru ca o urma
gasita
la locul faptei sa
poata
fi utilizata
pentru determinarea profilului
ADN, ea nu trebuie sa
fi fost contaminata, adica
amestecata
cu alt ADN provenit dintr-o alta
sursa.
Contaminarea urmei se poate produce înainte de descoperirea urmei dar si pe parcur
sul cercetarii
locului faptei cu ocazia recoltarii si ambalarii armei sau pe parcursul transpor
tului ori a conservarii
urmei (depozitarii).
3.7. Urme create de vehicule cu tracNiune mecanica
Urmele create de vehiculele cu tracNiune mecanica
fac parte din urmele mijloacelor de
transport prin care se înNeleg totalitatea transformarilor materiale produse de mi
jloacele de
transport ori parNi componente ale acestora ce apar pe unele obiecte si corpuri
sau în mediul
înconjurator, pe timpul savârsirii unei infracNiuni sau în legatura
cu aceasta.
Aceasta
categorie de urme se formeaza
diferit, în raport cu natura mijlocului de transport ,
precum si a naturii suportului. In general, la urma mijlocului de transport pute
m observa elemente
generale de identificare, cum sunt lungimea, laNimea, grosimea, forma, culoarea,
tipul si modelul
parNilor rulante, dar si specifice, privind uzura, gauri, taieturi, adaugiri s.a
.
La faNa locului, pot fi identificate ansambluri sau subansambluri ale mijlocului
de transport
sau/si urme lasate de sistemul de iluminare si de sticlasi alte urme specifice m
ijlocului de
transport. In general, descoperirea acestor urme la faNa locului nu ridica
probleme deosebite.
Prin interpretarea urmelor create de mijloacele de transport, se pot stabili o s
erie de date si
indicii cu privire la tipul, modelul, culoarea, marca, viteza si direcNia de cir
culaNie ale acestora,
unele elemente ale mecanismului de producere a accidentelor si altele.
In cazul constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, specialistul va putea r
aspunde la
întrebari cum sunt:
a) Când se prezinta
numai urmele:
-care este tipul, modelul, marca si culoarea vehiculului;
-care porNiune a autovehiculului a creat urme;
-care a fost direcNia de deplasare si viteza de circulaNie ale vehiculului în mome
ntul crearii urmei;
-daca
frânele au acNionat asupra tuturor roNilor;
-daca
vehiculul prezinta
defecNiuni si ce anume;
-care a fost mecanismul crearii urmelor pe corpul victimei.
b) Când se prezinta
urmele si modelele pentru comparaNie:
-daca
urma si modelul pentru comparaNie au fost create de acelasi vehicul sau parte co
mponenta
a
sa;
-daca
leziunile victimei au fost create de vehiculul prezentat pentru comparaNie sau d
e
componentele sale.
3.8. Urmele create prin folosirea armelor de foc
Balistica judiciara
este o ramura
a criminalisticii care elaboreaza
metodele si mijloacele
tehnico-stiinNifice de studiere a armelor de foc de mâna, a muniNiilor acestora si
a urmelor
împuscaturii, în vederea identificarii armei cu care s-a tras.
Armele de foc sunt clasificate dupa
diferite criterii dupa
cum urmeaza:
-dupa
destinaNie, sunt arme militare, arme de aparare, arme de vânatoare, arme sportive
si arme cu
destinaNii speciale (pistoale de semnalizare, alarma, start, cu gaze lacrimogene
);
-dupa
modul de funcNionare, sunt arme simple (neautomate), semiautomate si automate;
-dupa
canalul Nevii, sunt arme cu Neava lisasi cu Neava ghintuita;
-dupa
calibru, sunt arme de calibru mic, mijlociu si mare;
-dupa
lungimea Nevii, sunt arme cu Neava lunga
(pusti, carabine), mijlocie (pistoale mitraliere) si
scurta
(pistoale, revolvere);
-dupa
modul de fabricaNie, sunt industriale sau artizanale (de construcNie proprie sau
modificate);
-arme atipice (mascate) de tip special, disimulate (stilouri, bastoane, brichete
, umbrele, aparate de
filmat etc.).
Urmele armelor de foc sunt acele elemente materiale care apar pe corpul omenesc
sau pe
diferite obiecte componente ale mediului, rezultate în urma producerii împuscaturii
cu ocazia
savârsirii unei infracNiuni.
La crearea acestei categorii de urme participa
în mod necesar arma de foc, muniNia si
diferite suporturi (Ninte).
Armele de foc sunt construite cu ajutorul a trei componente principale: Neava, m
ecanismul
de tragere si patul sau mânerul (care, sub aspect criminalistic, poate prezenta in
teres din punctul de
vedere a urmelor papilare). Lungimea Nevii asigura
precizia si distanNa de tragere, Neava putând fi
prevazuta
cu ghinturi (sanNuri care asigura
glonNului o miscare de rotaNie în jurul propriei axe si
care se imprima
viteza glonNului) sau lisa. Tot o caracteristica
a Nevii este calibrul sau diametrul
canalului Nevii .
In interiorul mecanismului de tragere, se introduce cartusul, asigurându-se plecar
ea
glonNului si scoaterea tubului ramas cu ajutorul componentelor sale -închizator, p
ercutor, camera
de explozie, ejector, gheara extrac-toare si fereastra de iesire.
Toate aceste componente vor lasa urme caracteristice pe tuburile cartuselor.
Cartusele au caracteristici diferite, în raport cu Neava (ghintuita
sau lisa) armei si cu calibrul
acesteia. Pentru armele cu Neava ghintuita, cartusele sunt compuse din glonN
(care, prin proiectare,
realizeaza
destinaNia armei), tubul (cu o rozeta
la capatul opus gloanNelor), capsa (conNinând o
substanNa
exploziva), pulberea sau praful de pusca
(care, prin explozie, proiecteaza
glonNul).
Cartusele destinate armelor cu Neava lisa
au aceleasiparNi componente si, în plus, bura si rondela .
Deplasarea glonNului de la iesirea din Neava pâna
la Ninta
se face în linie curba
(datorita
gravitaNiei)
si se numeste traiectorie.
Prin folosirea armelor de foc, se creeaza
doua
categorii de urme: urme forma
si urme
materie, care dupa
importanNa pe care o pot avea în procesul de identificare pot fi:
a) urme principale:
-proiectilele, tuburile si capsele, precum si urmele armei de foc create pe aces
tea ;
-urmele de patrundere si iesire ale proiectilului;
-urmele de ricosare.
b) urme secundare:
-urme rezultate din acNiunea flacarii care se formeaza
dupa
iesirea glonNului daca
distanNa dintre
orificiul Nevii si Ninta
este micasi nu în cazul armelor moderne;
-urme rezultate din acNiunea gazelor care se formeaza
tot în cazul tragerilor de la mica
distanNa
sau cu Neava lipita;
-urme de funingine care ramân mai mult sau mai puNin pronunNate, care se formeaza
în jurul
orificiului de intrare a glonNului;
-urme ale particulelor de pulbere nearsa;
-inelul de metalizare format tot în jurul orificiului de intrare;
-urmele de unsoare.
Si la tragerile cu arme de foc cu alice si mitralii întâlnim atât urme ale proiectilel
or, cât si
ale factorilor suplimentari, acestea fiind diferite faNa
de cele formate de armele de foc cu glonN
datorita
marimii proiectilului, modului diferit de acNiune si capacitaNii reduse de penet
rare.
In cadrul activitaNilor de cercetare a locului faptei, eforturile echipei se vor
îndrepta spre:
-gasirea armelor de foc si a urmelor de pe acestea;
-descoperirea tuburilor si proiectilelor;
-descoperirea urmelor secundare de pe corpul si hainele tragatorului, daca
acesta a fost identificat;
-descoperirea urmelor secundare de pe hainele/si corpul victimei , dar si a urme
lor de patrundere
si iesire ale proiectilului (cu ocazia autopsiei cadavrului sau examinarii medic
o-legale).
Prin interpretarea urmelor principale ale împuscaturii, se pot stabili urmatoarele
date:
-direcNia si unghiul de tragere;
-locul si distanNa de unde s-a tras;
-determinarea tipului, marcii, modelului si calibrului armei.

Prin interpretarea urmelor secundare ale împuscaturii, se pot stabili:

-distanNa de la care s-a tras;
-identificarea persoanei care a utilizat o arma
de foc.
Modelele de comparaNie pentru examinarile în laborator se obNinde catre expert pri
n trageri
experimentale, specialistului putându-i-se adresa întrebari cum sunt:
a) Când se prezinta
arma, urmele principale si secundare ale împuscaturii si obiectele purtatoare:
-care sunt tipul, marca, modelul, seria si calibrul armei;
-care este starea tehnica
a armei;
-daca
arma poate declansa o împuscatura
fara
sa
se acNioneze pe tragaci si în ce condiNii;
-care este direcNia din care s-a tras;
-care sunt distanNa de la care s-a tras, numarul si ordinea împuscaturilor;
-care este vechimea aproximativa
a împuscaturii;
-daca
pe mâinile si hainele victimei sau ale suspectului exista
urme lasate prin acNiunea factorilor
suplimentari ai împuscaturii si ce fel de urme;
-ce poziNie aveau tragatorul si victima în timpul împuscaturii;
-daca
pe arma, glonN
sau tubse gasesc amprente digitale sau urme materie.
b) Când se prezinta
urma si modelele pentru comparaNie:
-daca
proiectilul sau tubul descoperit la faNa locului a fost tras cu arma cu care s-a
u executat
modelele pentru comparaNie;
-daca
alicele sau burele descoperite la faNa locului au aceeasi compoziNie cu modelele
ridicate de
la suspecNi.
Pentru a putea valorifica urmele ridicate de la faNa locului în cosul armelor si m
uniNiilor,
trebuie luate câteva precauNii specifice: Armele gasite si ridicate se descarca, f
iind interzis
transportul si trimiterea lor la laborator încarcate. Nu se trage si nu se curaNa
arma înainte de a fi
examinata
de catre specialist în laborator si nu se introduc în gura Nevii obiecte pentru a pr
oteja
urmele. Arma nu se dezmembreaza, ci se plaseaza
în suporturi specifice, în cutii de carton, bine
împachetata, pentru a se preveni miscarea acesteia pe timpul transportului. In caz
ul în care pe arma
sunt descoperite urme de sânge, urme de mâini sau alte urme, acestea se ridica
cu ocazia cercetarii
locului faptei sau arma va fi învelita
în hârtie curata
sigilata
pentru a se preveni miscarea armei si
alterarea urmelor pe timpul transportului la laborator.
Capitolul II : Tactica criminalistica

1. Constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza

1.1.GeneralitaNi privind constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza
Constatarea tehnico-stiinNifica
se efectueaza, de regula, decatre specialisti sau tehnicieni
care funcNioneaza
în cadrul ori pe lânga
instituNia de care aparNine organul de urmarire penala, dar
poate fi efectuatasi de specialisti sau tehnicieni care funcNioneaza
în cadrul altor organe. Astfel, în
cadrul Ministerului Public, funcNioneaza
serviciul de Criminalistica
din cadrul SecNiei de Urmarire
Penalasi Criminalistica
a Parchetului General de pe lânga
înalta Curte de CasaNie si JustiNie. La
nivelul Parchetelor de pe lânga
CurNile de Apel si Tribunalele judeNene, îsi desfasoara
activitatea
cabinete de criminalistica, încadrate cu procurori si tehnicieni criminalisti, dar
care nu desfasoara
activitaNi în domeniul constatarii tehnico-stiinNifice si expertizei.
In cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, îsi desfasoara
activitatea
Institutul de Criminalistica
din structura Inspectoratului General al PoliNiei. Si la nivelul
inspectoratelor judeNene de poliNie funcNioneaza
laboratoare de criminalistica
încadrate cu experNi
criminalisti care desfasoara
activitaNi în domeniul constatarii tehnico-stiinNifice si expertizei în
funcNie de specializarea pe care o au poliNistii si de dotarea laboratoarelor.
Pentru efectuarea constatarii medico-legale, organul judiciar trebuie sa
se adreseze unuia
dintre cabinetele medico-legale din reNeaua Institutului de Medicina
Legala
Prof. dr. Mina
Minovici" din Bucuresti. In centrele medicale universitare Cluj-Napoca, Iasi, Ti
misoara, TârguMuressi
Craiova funcNioneaza
institute zonale de medicina
legala
sau laboratoare exterioare la
nivelul municipiilor resedinNa
de judeN
servicii de medicina
legala
iar în 11 municipii funcNioneaza
cabinete de medicina
legala.
Expertizele se dispun când, pentru lamurirea unor fapte sau împrejurari ale cauzei, în
vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostinNele unui expert si când legea o
 prevede (art. 117
C.proc.pen.). Spre deosebire de constatarea tehnico-stiinNifica, la dispunerea e
xpertizei organul
judiciar este obligat sa
cheme parNile si expertul, parNile putând face observaNii cu privire la
întrebari, în sensul modificarii sau completarii lor. ParNile pot cere numirea unui
expert recomandat
de fiecare dintre ele care sa
participe la efectuarea expertizei si pot participa la efectuarea
expertizei daca
organul judiciar o dispune. In structura Ministerului JustiNiei, funcNioneaza
Institutul NaNional de Expertize Criminalistice care, în plan teritorial, îsi desfas
oara
activitatea prin
laboratoarele interjudeNene de Expertize Criminalistice Bucuresti, Cluj-Napoca,
Iasi si Timisoara.
1. 2. Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si expertizelor
Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si a expertizelor reprezinta
finalul unui proces
de apreciere a probelor existente în cauzasi a utilitaNii expertizei sau constatar
ii tehnico-stiinNifice
în cauza concret cercetata.
Oportunitatea unei constatari tehnico-stiinNifice sau a unei expertize trebuie a
preciata
Ninând cont si de timpul necesar efectuarii ei si a costurilor pe care aceasta le
presupune.
Obiectul expertizei trebuie precis delimitat la mijloacele de proba
sau situaNiile de fapt ori a
faptelor sau împrejurarilor cauzei care trebuie lamurite cu ajutorul cunostinNelor
specialistului sau
expertului.
Organul judiciar trebuie sa
fie constient ca
expertiza sau constatarea tehnico-stiinNifica
este
unul dintre mijloacele de proba
prevazute de lege cu valoare probanta
egala
cu a celorlalte, chiar
daca
impactul constatarilor tehnico-stiinNifice si al expertizelor, dar si credibilit
atea lor pare mai
puternica, în cadrul aprecieri generale a probatoriului.
Odata
stabilit obiectul expertizei, organul judiciar trebuie sa
formuleze întrebarile la care
specialistul va trebui sa
raspunda
prin raportul de constatare tehnico-stiinNifica
sau de expertiza.
La stabilirea întrebarilor, se recomanda
colaborarea dintre organul judiciar si specialist pentru a se
evita formularea gresita
a întrebarilor sau formularea de întrebari la care în mod obiectiv nu se
poate da un raspuns.
Organul de urmarire trebuie sa
puna
la dispoziNia specialistului materialele si datele
necesare efectuarii constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei sau scriptele
de comparaNie (la
infracNiunile de falsuri în înscrisuri) în cantitate suficientasi corespunzatoare cali
tativ.
Dupa
aceste operaNiuni, organul judiciar va întocmi actul prin care dispune efectuarea
expertizei sau a constatarii tehnico-stiinNifice si care, indiferent de denumire
, va avea în conNinut:
-o parte introductiva
ce cuprinde denumirea organului judiciar, numarul cauzei, denumirea
laboratorului de expertiza
sau numele si prenumele expertului numit;
-o parte descriptiva, conNinând desc rierea faptei pe scurt, a materialelor puse l
a dispoziNia
expertului, menNionându-se data descoperirii, condiNiile ridicarii, ce schimbari a
suferit din
momentul ridicarii pâna
la momentul înaintarii spre examinare;
-o parte dispozitiva, cuprinzând întrebarile la care specialistul va trebui sa
raspunda, precum si
termenul de depunere a raportului.
Actul de dispunere a constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei se înainteaza
împreuna
cu
tot materialul stabilit specialistului.
1. 3. Aprecierea concluziilor specialistului
Activitatea desfasurata
de expert, specialist sau tehnician se va materializa într-un raport de
expertiza
sau de constatare tehnico-stiinNifica
cu urmatoarea structura:
-în partea introductiva
se menNioneaza
date despre data si organul care a dispus efectuarea
constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, numele si prenumele expertului,
data si locul
executarii lucrarii, data întocmirii raportului, obiectul si întrebarile la care au
fost dispuse,
materialele puse la dispoziNie si daca
parNile sau expertul numit de acestea a participat la efectuarea
activitaNilor si cum;
-în partea descriptiva
sunt descrise mijloacele si metodele de lucru folosite, analiza obiecNiilor sau
explicaNiilor date de parNi;
-în final sunt prezentate concluziile specialistului prin raspunsul la întrebarile s
tabilite, precum si
aprecieri ale expertului referitoare la obiectul expertizei.
Concluziile pot fi:
-categorice sau certe care, la rândul lor, pot fi pozitive sau negative;
-de probabilitate (când exista
un anumit grad de incertitudine);
-de imposibilitate a rezolvarii problemei, de formulare a unor concluzii.
In aprecierea raportului, organul judiciar va parcurge doua
etape, constând în verificarea
respectarii prevederilor legale referitoare la expertiza
(verificarea formala) si verificarea
conNinutului stiinNific a raportului de expertiza
(verificarea de fond sau substanNiala).
In prima etapa
vor fi analizate urmatoarele:
-daca
au fost respectate condiNiile legale de numire a specialistului si daca
exista
eventuale motive
de recuzare a acestuia, invocate de parNi;
-daca
au fost formulate raspunsuri clare si complete la toate întrebarile din actul proc
edural;
-daca
au fost respectate condiNiile de citare a parNilor si daca
s-au dat lamuririle necesare, atât
specialistului, cât siparNilor;
-participarea la expertiza
a expertului numit de parNi;
-daca
raportul a fost datat si semnat potrivit regulilor procedurale;

In etapa a doua se va analiza:

-daca
expertul a examinat întregul material pus la dispoziNie;
-logica raNionamentului si concordanNa dintre concluzii si conNinutul raportului
de expertiza;
-daca
metodele si mijloacele tehnico-stiinNifice de investigare au fost cele mai adecv
ate.
In cazul în care în urma analizei raportului exista
neclaritaNi sau aparente inadvertenNe, se
vor solicita lamuriri suplimentare specialistului care, în funcNie de natura lor,
va putea da explicaNii
orale, prin ascultare sau scrise, sub forma unor precizari la raportul de expert
iza. Daca
expertiza
este incompleta, organul judiciar va dispune efectuarea unui supliment de expert
iza, conform art.
124 alin. (1) C.proc.pen.
O expertiza
poate fi apreciata
ca incompleta
când, spre exemplu, organul judiciar nu a
formulat întrebarile cu suficienta
claritate ori nu a pus la dispoziNia expertului toate materialele
necesare, parNile nu au dat expertului toate lamuririle care se impuneau, expert
ul a omis sa
verifice
sau sa
se pronunNe asupra uneia dintre problemele dispuse sau le-a verificat parNial.
In mod obisnuit, suplimentul de expertiza
va fi efectuat de catre expertul care a efectuat
expertiza. Daca
organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de
expertiza
sau la cererea întemeiata
aparNilor, se va dispune, în cazul constatarilor tehnicostiinNifice,
o expertiza, iar în cazul expertizei, o noua
expertiza. Noua expertiza
va fi efectuata, în
cazul structurilor instituNionalizate, la structura ierarhic superioara
celei care a efectuat prima
expertiza, iar în cazul experNilor judiciar, de catre alNi experNi recomandaNi.
2. Cercetarea la faNa locului
2.1. GeneralitaNi privind cercetarea la faNa locului
Cercetarea la faNa locului se efectueaza
atunci când este necesar sa
se faca
constatari cu
privire la situaNia locului savârsirii infracNiunii, sa
se descopere sisa
se fixeze urmele infracNiunii,
sa
se stabileasca
poziNia si starea mijloacelor materiale de probasi împrejurarile în care
infracNiunea a fost comisa.
Deci, prin aceasta
activitate, organul de urmarire penala
sau instanNa de judecata
urmareste:
-sa
constate situaNia locului savârsirii infracNiunii;
-sa
descopere sisa
fixeze urmele infracNiunii;
-sa
stabileasca
poziNia si starea mijloacelor materiale de proba;
-sa
stabileasca
împrejurarile în care infracNiunea a fost comisa.
Cercetarea la faNa locului este, de regula, o activitate de debut a urmaririi pe
nale si cuprinde
masurile pregatitoare ce se întreprind, dupa
sesizarea savârsirii faptei penale, la sediul organului de
urmarire penalasi la faNa locului, activitatea de cercetare propriu-zisa, interp
retarea urmelor si
întocmirea actelor procedurale.
Prin loc al faptei se înNelege perimetrul în limitele caruia sa
afla
probele materiale create cu
ocazia savârsirii infracNiunii.
Pe tot parcursul procesului de cercetare la faNa locului, îsi au aplicabilitatea u
nele reguli, de
natura
sa
asigure organizarea si desfasurarea acestei activitaNi, în conformitate cu princip
iile
generale de tactica
criminalistica:
a) Delimitarea anticipata, în timp, a duratei cercetarii la faNa locului.
Limitarea anticipata
a duratei acesteia este de natura
sa
prejudicieze calitatea, minuNiozitatea si
obiectivitatea cercetarii la faNa locului, deoarece graba sau lipsa de timp dete
rmina
superficialitatea
în cercetare, formularea unor concluzii pripite, tratarea cu indiferenNa
ori trecerea cu usurinNa
peste
unele stari de fapt cu valoare probatorie. Schimbul de informaNii dintre partici
panNii la cercetare
poate asigura calitatea si operativitatea cercetarii la faNa locului.
b)Efectuarea cercetarii complete la faNa locului, independent de orice ipoteza
preconceputa
sau
alte anticipari. Chiar daca, aparent, nu a fost savârsita
infracNiunea sesizata
sau înca
de la începutul
cercetarii s-au obNinut probe suficiente pentru dovedirea existenNei infracNiuni
i si stabilirea
identitaNii autorilor, activitatea va fi efectuata
complet, pe întregul câmp infracNional.
c)Caracterul organizat al executarii sarcinilor de catre participanNii la cercet
are. Acesta consta
în
repartizarea sarcinilor înca
de la începutul cercetarii si schimbul de informaNii pe tot parcursul
acesteia cu privire la modul în care au fost executate.
d)Utilizarea aparaturii si tehnicii criminalistice în raport cu natura si particul
aritaNile locului
faptei.
e)Consemnarea în cursul efectuarii cercetarii la faNa locului a tuturor constatari
lor facute sia
celorlalte elemente ce prezinta
interes în cauza. Toate constatarile facute trebuie consemnate în
momentul constatarii, de catre fiecare participant, pentru ca, la final, acestea
sa
poata
fi utilizate la
întocmirea procesului-verbal.
f) Observarea comportamentului faptuitorului prezent la cercetarea la faNa locul
ui.
2.2. Pregatirea cercetarii la faNa locului
2.2.1. Pregatirea la sediul organului judiciar
Imediat dupa
sesizarea organului de urmarire penala
cu savârsirea unei infracNiuni, acesta
trebuie sa
ia masurile necesare asigurarii bunei desfasurari a cercetarii locului faptei. A
ceste
masuri organizatorice vor avea o amploare diferita
în raport cu natura faptei sesizate, specificul
locului unde aceasta a fost savârsita, posibilitaNile concrete ale organului judic
iar de a asigura
mijloacele tehnico-stiinNifice si specialisti capabili sa
soluNioneze la nivelul cerinNelor evenimentul
cu care se confrunta.
Organul de urmarire penala
trebuie sa
deNina
date cât mai complete cu privire la fapta, loc
si timpul când aceasta s-a produs, fapt pentru care iau masuri de anunNare a celei
 mai apropiate
unitaNi sau echipaj de poliNie în scopul verificarii informaNiilor de prima
sesizare, dar si pentru a
asigura prezenNa la faNa locului în vederea luarii primelor masuri.
Aceste prime masuri trebuie luate de urgenNa
de catre primul organ de cercetare penala
sosit la faNa locului sau de primul reprezentant ala foiNelor de ordine si const
au în:
-luarea masurilor necesare pentru salvarea victimelor aflate la locul faptei;
-identificarea si luarea masurilor necesare pentru înlaturarea pericolelor iminent
e.
-luarea masurilor necesare pentru conservarea urmelor aflate la locul faptei pri
n împiedicarea
patrunderii în respectivul perimetru a oricarei persoane, inclusiv a sa;
-identificarea martorilor oculari si a altor persoane ce se gasesc la faNa locul
ui si dialogarea cu
acestea în vederea stabilirii cât mai multor date cu privire la faptasi autori.
In acelasi timp, la sediul organului de urmarire penala
sunt stabilite:
-componenNa echipei care va efectua cercetarea la faNa locului;
-dotarea tehnica
necesara
în sensul utilizarii trusei criminalistice sau a laboratorului criminalistic
ori a altor dotari;
-stabilirea mijlocului (mijloacelor) de transport si deplasarea spre locul fapte
i.
O menNiune este necesara
cu privire la prioritatea echipelor de la salvare si descarcerare în
cazul în care prezenNa lor la locul faptei este necesara, organizarea cercetarii l
a faNa locului urmând
a se efectua doar dupa
încheierea activitaNii acestora.
2.2.2. Masuri pregatitoare luate la faNa locului
Ajunsa
la faNa locului, echipa, prin seful ei, se va informa asupra modului în care au fo
st
luate primele masuri, modificarile aduse locului faptei, existenNa martorilor oc
ulari si ce se
cunoaste despre autori. Sunt selecNionaNi martorii asistenNi, explicându-le ce se
urmareste prin
activitatea ce urmeaza
a fi desfasuratasica
au dreptul de a cere explicaNii si de a face observaNii
care vor fi consemnate în procesul-verbal de cercetare la faNa locului.
Dupa
vizualizarea generala
a locului faptei, seful echipei repartizeaza
sarcinile echipei:
-în cazul în care mai exista
victime la locul faptei, medicul legist va verifica starea acestora, luând
masurile necesare; în cazul decesului victimei, medicul legist va stabili cauza mo
rNii în baza
examinarii urmelor aparente existente la cadavru; ridica
urmele de natura
biologica
în scopul
examinarii în laborator;
-ofiNerii de poliNie judiciara
asculta
martorii oculari, identifica
victima si efectueaza
investigaNii în
zona locului faptei în scopul identificarii altor martori oculari si a autorului;
-specialistii criminalisti vor intra în perimetrul locului faptei, efectuând toate o
peraNiunile de
cautare, relevare, fixare, ridicare si transport a urmelor gasite cu ocazia cerc
etarii. împreuna
cu
ceilalNi participanNi la cercetare, specialistii criminalisti vor interpreta urm
ele descoperite;
-în cazul în care la faNa locului participasi alNi specialisti, acestia vor interven
i atunci când seful
echipei îi va solicita, dând explicaNiile necesare corespunzator specialitaNii lor.
Pe parcursul cercetarii locului faptei, seful echipei va fi în permanenNa
informat cu
rezultatele obNinute de catre toNi participanNii, luând masurile corespunzatoare s
ituaNiei concrete.
2.3. Reguli privind activitaNile de cercetare la fata locului
Activitatea de cercetare propriu-zisa
a locului savârsirii infracNiunii se desfasoara
în doua
faze: faza
staticasi faza
dinamica.
1. Faza statica
are ca obiect constatarea starilor de fapt, a urmelor si mijloacelor materiale d
e
proba,fara
a se proceda la atingerea sau schimbarea poziNiei în care acestea au fost descoper
ite.
În faza statica, vor fi întreprinse urmatoarele activitaNi:
a) Orientarea de ansamblu care are ca scop delimitarea locului faptei, stabilire
a metodelor si
procedeelor tactice si tehnice ce se vor adopta, precum si a modului de desfasur
are efectiva
a
cercetarii.
b) Stabilirea si marcarea drumului de acces în locul savârsirii infracNiunii.
Odata
stabilit drumul de acces, locul faptei va fi fotografiat din afara lui, dupa
care drumul va fi
marcat cu jetoane, rulete sau benzi din material plastic sau alt material.
c) Sectorizarea locului faptei este necesara
atunci când un imobil are mai multe încaperi sau
suprafaNa de cercetat este mare. Echipa va cerceta fiecare sector, în ordinea stab
ilitasi nu se va
desparNi ca fiecare membru sa
cerceteze de unul singur anumite sectoare, deoarece doar în echipa
se va avea o viziune de ansamblu asupra întregului loc al faptei.
d) Examinarea cu prioritate a urmelor si obiectelor care prezinta
un pericol iminent de
modificare sau dispariNie.
e) Descoperirea si fixarea prin fotografiere a poziNiei obiectelor corp delict s
i a urmelor;
f) Interpretarea urmelor în aceasta
faza
se face pe masura
ce ele sunt descoperite, în vederea
stabilirii eventualelor corelaNii cu alte urme care ar trebui sa
existe, urmând a fi cautate.
g) Ridicarea topografica
a caracteristicilor de relief ale terenului în vederea efectuarii schiNei
locului faptei .
2. În faza dinamica
se procedeaza
la examinarea amanunNitasi în miscare a fiecarei urme sau a
altui mijloc material de proba
prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate, dupa
cum urmeaza:
a)Excluderea, prin compararea la faNa locului, a urmelor ce aparNin victimei sau
altor persoane,
daca
este posibil;
b)Inaintarea urgenta
a urmelor la cartotecile (fisierele) criminalistice pentru identificarea
faptuitorului si a unor obiecte;
c)Ridicarea si ambalarea obiectelor si urmelor în vederea trimiterii lor la labora
torul de expertiza
criminalistica.

2.4. Redactarea procesului-verbal

Cuprinsul si forma procesului-verbal sunt menNionate la art. 91 C.proc.pen., iar
pentru cel
întocmit cu ocazia cercetarii la faNa locului, trebuie menNionate urmatoarele:
-de regula, procesul-verbal va fi întocmit la faNa locului sau la sediul organului
judiciar, imediat
dupa
terminarea cercetarii;
-în conNinutul sau se consemneaza
doar constatarile fara
concluziile, ipotezele sau parerile
formulate;
-în procesul-verbal se consemneaza
toate activitaNile desfasurate, în ordinea desfasurarii, facânduse
menNiuni cu privire la ora începerii si terminarii cercetarii, a condiNiilor meteo
si de luminozitate,
precum si la parametrii tehnici ai aparaturii folosite;
-descrierea va fi detaliata, completa, clara, explicita, organizatasi exacta.
La procesul-verbal, se vor anexa planse cuprinzând fotografiile judiciare executat
e la faNa
locului, schiNele sau desenele întocmite, precum si procesul-verbal si schiNa tras
eului urmat de
câinele de urma.
3. Ascultarea persoanelor
3.1. Ascultarea persoanei vatamate
3.1.1. GeneralitaNi privind ascultarea persoanelor
Ascultarea parNilor si persoanelor în procesul penal atât în faza de urmarire penala,
cât si în
cea a judecaNii constituie un proces complex si delicat. ExperienNa practicienil
or generalizata
prin
reguli tactice de ascultare a persoanelor care participa
în procesul penal în calitate de învinuiNi,
inculpaNi, persoane vatamate, parNi civile sau civilmente responsabile, martori
experNi sau alte
persoane nu a putut da o soluNie unica, matematica, în temeiul careia o persoana
care va fi abordata
într-o anumita
modalitate, ne va spune un anumit lucru.
Se spune ca
cel care efectueaza
activitaNile de urmarire penala
trebuie sa
aiba
înNelepciunea
regelui Solomon, rabdarea lui Hristos, logica lui Aristotel si inventivitatea lu
i Edison, sau altfel
spus, sa
fie un bun cunoscator al legislaNiei penale, sa
aiba
capacitatea de a folosi oricare dintre tehnicile
si tacticile tradiNionale, dar si a celor mai moderne integrate în criminalistica,
la momentul
propice, dar si o conduita
morala
impecabila
atât pe timpul exercitarii atribuNiilor de serviciu, dar si
în afara lui.
In general, pentru a putea desfasura activitaNile de tactica
criminalistica
cu un bun
randament, se impun aptitudini cum sunt: perspicacitatea de a sesiza realul de i
maginar, a ceea ce
este relevant de ceea ce nu este folositor în cercetare, o memorie care sa
îi poata
permite reNinerea
informaNiilor utile cauzei, o stare de sanatate generalasi senzoriala
corespunzatoare nevoii unei
bune percepNii, echilibru emoNional, rezistenNa
fizicasi psihica
la desfasurarea unor activitaNi
prelungite în condiNii de stres ridicat.
Contactul zilnic pe care cel ce efectueaza
urmarirea penala
îl are cu diferite persoane
participante la procesul penal îsi va pune amprenta asupra personalitaNii sale, de
zvoltându-i
calitaNile si formându-i un anumit stil" care, pe masura
ce va fi perfecNionat, ne va putea permite
încadrarea sa într-o anumita
tipologie a anchetatorului.
Astfel, avem tipul temperat, caracterizat printr-un comportament firesc, care îsi
va asculta
cu atenNie si interes interlocutorul, rabdator, calm, analitic. Intervine oportu
n si eficient, cu tactul
corespunzator situaNiei.
Cel amabil, care manifesta
o anumita
transparenNa
si jovialitate în relaNia cu persoana
ascultatasi nu ezita
sa
îsi trateze interlocutorul cu o cafea sau o Nigara. Daca
amabilitatea sa nu este
o constanta, echilibrul anchetei se poate rupe, producându-se inhibarea persoanei
si compromiterea
ascultarii.
Stilul autoritar, particularizat printr-o atitudine rigida, grava, cu accent de
solemnitate,
impunându-si voinNa în faNa interlocutorului. Nu studiaza
persoana aflata
în faNa sa si, din aceasta
cauza, nu gaseste modalitaNile optime de a stimula pozitiv convorbirea. Mizeaza
mai mult pe
intimidarea persoanei decât pe stimularea psihologica
a acesteia spre cooperare.
VorbareNul este un tip complexat de necesitatea afirmarii sau cea de a se descar
ca de o
tensiune afectiva, iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stari
. Din aceste cauze, el
intervine inoportun si este lipsit de eficienNa, compromiNând cercetarea.
Tipul cabotin este cel care exagereaza
utilizarea procedeelor actoricesti, extravaganNele sale
putând prejudicia cercetarea prin crearea unor stari improprii desfasurarii aceste
ia.
Cel patern adopta
un comportament blând, manifestând uneori compasiune pentru cel din
faNa sa, chiar daca
este învinuit sau inculpat, atitudine ce va putea fi fructificata
de catre persoanele
mai abile, cum ar fi recidivistii.
Trebuie evocat si tipul violent, brutal care, în nici un caz, nu este de dorit într-
un sistem
judiciar modern.
Având în vedere paleta larga
a infracNiunilor cercetate de organele de urmarire penala, se
pune problema folosirii unor persoane cu calitaNi deosebite pentru activitatea d
e ascultare si în ce
masura
sexul persoanei care o desfasoara
va influenNa rezultatul final al acestei activitaNi.
Problema folosirii femeilor în activitatea de urmarire penala
s-a pus în special în ultimii ani
cu referire la cercetarea agresiunilor sexuale din toate categoriile. Autori de
prestigiu considera
ca
victima va putea fi mai usor determinata
sa
faca
declaraNii sincere daca
va fi audiata
de un
anchetator femeie în cazul cercetarii infracNiunilor la viaNa sexuala.
Intr-un studiu al unui ofiNer femeie cu o experienNa
de 25 de ani în cercetarea infracNiunilor
la viaNa sexualasi a agresiunilor femeilor, se afirma
ca
femeile pregatite pentru munca de tratare
delicata
a femeilor victime pot da un randament superior faNa
de colegii lor barbaNi.
Ca argumente ale acestei afirmaNii, autoarea remarca
ca
brutalizarea fizica
aduce cu sine si
lezarea demnitaNii umane a victimei, declansând reacNii de debusolare, fricasi, ma
i ales, inhibiNie.
Victima are reNineri în a alerta poliNia la miez de noapte si datorita
faptului ca, pe lânga
leziunile
suferite, ea mai este în stare de oboseala
profundasi nu o data
sub influenNa alcoolului sau a
vreunui drog. In cazul unui viol, pe lânga
cele enumerate, femeia se teme de o eventuala
sarcina,
iar o prima
ascultare efectuata
de un ofiNer barbat adesea lasa
sa
se întrevada
ca
însasi victima
poarta
o parte din vina.
Un alt argument pentru folosirea anchetatorilor femei în cazul infracNiunilor la v
iaNa sexuala
este ca, de obicei, barbatul este cel care brutalizeaza
femeia, ajungându-se prin infracNiunea de viol
la un apogeu al acestei agresiuni. AutoritaNile cu care victima va intra ulterio
r în contact (medicale
sau judiciare) sunt, de obicei, reprezentate tot de barbaNi, faNa
de care femeia are o neîncredere
aproape instinctivasi numai în cazul unei disperari fara
margini ea se va confesa în faNa acestora.
Un studiu facut pe aceasta
tema
arata
ca
75% din femeile victime ale violurilor prefera
sa
discute
cu femei poliNist despre infracNiunea pe care au reclamat-o, fara
ca aceasta
preferinNa
sa
aiba
alte
explicaNii decât cele de ordin emoNional, deoarece, prin acelasi studiu, se demons
treaza
ca
este mai
important comportamentul poliNistului decât sexul.
EficienNa ascultarii încrucisate este apreciata
de catre unii autori, dar si contestata
de alNii.
Consideramca
ideea de echipa
este cea care trebuie avuta
în vedere ca o soluNie care se impune în
cazul ascultarilor, echipa
care poate fi formata
din barbaNi, femei sau mixta.
Echipa formata
din doua
persoane, cu condiNiadea funcNiona ca o unitate, poate, dupa
parerea
noastra,sa
evolueze, în general, în investigaNia criminalistica
cu un randament superior prestaNiei
unui singur organ de urmarire penala. Munca în echipa
este mai eficienta
în raport cu cea
desfasurata
individual, randament pe deplin dovedit în timp.
Ca opNiune în problema analizata, avantajul unei echipe bine constituite si experi
mentate,
poate fi tocmai posibilitatea pe care aceasta o are în crearea atmosferei necesare
pentru obNinerea
unor declaraNii cât mai apropiate de adevar de la persoana vatamata.
Doua
persoane de sexe si de vârste diferite prezinta
un plus de încredere în raport cu cel pe
care îl poate prezenta, în mod obisnuit, o singura
persoana, cu implicaNii imediate asupra modului
în care partea vatamata
îsi va relata declaraNia.
PrezenNa unei echipe încredinNeaza
persoana ascultata
asupra faptului ca
infracNiunea
cercetata
este asumata
cu toata
seriozitatea de catre organul de urmarire penala
dându-i-se o
importanNa
majorasi, în acelasi timp, ca
i se ofera
o garanNie împotriva unui eventual abuz verbal
sau de interpretare îndreptat împotriva ei, în legatura
cu faptele care urmeaza
sa
le relateze.
Pe timpul ascultarii, unul dintre membrii echipei va putea purta dialogul cu per
soana, acordându-i
întreaga atenNie, celalalt având astfel disponibilitatea de a reNine si nota informa
Niile necesare
consemnarii declaraNiei, a problemelor care urmeaza
a mai fi lamurite, dar sisa
îi observe
comportamentul.
1.2. Pregatirea ascultarii
Studierea cauzei care se cerceteaza

Succesul oricarei activitaNi depinde întotdeauna de modul în care respectivul demers

a fost
pregatit. A miza pe intervenNia hazardului sau pe inspiraNia de moment în obNinere
a rezultatului
dorit nu constituie o greseala, dar cel care o face trebuie sa
îsi asume de la început riscul insuccesului.
În domeniul ascultarii persoanelor, se impune ca orice audiere sa
fie minuNios pregatita,
oricât de simpla
ar parea la prima vedere.
Se vor desfasura activitaNi în sensul cunoasterii temeinice a cauzei care se cerce
teaza,a
persoanei care urmeaza
sa
fie ascultata, sub toate aspectele, precum si a stabilirii strategiei de
ascultare a respectivei persoane.
Organul de urmarire penala
cunoaste în urma studierii plângerii prealabile sau a actului de
sesizare datele necesare privind timpul, locul si condiNiile în care fapta a fost
savârsita, existenNa
unor persoane care au perceput fapta si, uneori, identitatea faptuitorului sau a
participanNilor.
Cunoasterea personalitaNii persoanei
In stadiul cercetarilor, organul de urmarire penala
va continua activitatea de pregatire prin
culegerea de informaNii privind personalitatea persoanei care urmeaza
sa
fie ascultata. Având în
vedere principiul operativitaNii urmaririi penale, aceste verificari necesita
urgenNa
în efectuare si
finalizare, realizându-se concomitent în mai multe direcNii.
Prima, la îndemâna organului de urmarire penala, consta
în consultarea propriilor evidenNe si
anume:
-evidenNa dosarelor cu autori cunoscuNi si cea a autorilor neidentificaNi, în scop
ul de a verifica
daca
persoana a mai reclamat o astfel de infracNiune si, în caz pozitiv, se va studia u
rma dosarului
aflata
la evidenNa operativa
a organului judiciar.
-evidenNa cazierului judiciar, în cazul în care persoana a mai fost condamnata, cont
inuându-se,
daca
se apreciaza
ca util, cu studierea dosarului de penitenciar, prin intermediul caruia se vor p
utea
obNine date privind comportarea pe timpul executarii pedepsei, persoanele care a
u vizitat-o,
eventuale conflicte si cu cine etc.
-evidenNa informatizata
a persoanei care ne va putea furniza datele de stare civila, existenNa
dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice si proprietatea asupra a
cestora, existenNa
pasaportului, eventuale interdicNii si cauza acestora.

In afara evidenNelor aratate, mai pot fi verificate si altele stocate la diferit

e instituNii, cum
sunt cea a debitelor de la secNiile financiare de pe lânga
consiliile locale, a cauzelor civile de la
instanNe, ale achitarii impozitelor si taxelor de la direcNiile teritoriale fina
nciare si asociaNiile de
proprietari, ale spitalelor cu profil neuro-psihiatric sau dermatologic, bilanNu
l societaNii comerciale
de la registrul comerNului, precum si altele în raport de informaNiile culese daca
acestea se impun.
O alta
direcNie de desfasurare a investigaNiilor având ca scop cunoasterea persoanei este
cea
a locului în care aceasta îsi desfasoara
activitatea scolara
sau profesionala, daca
acestea exista,
si/sau unde si le-a desfasurat anterior comiterii infracNiunii.
In cazul în care aceste locuri nu pot fi investigate, fiind situate în alte localita
Ni, se vor
stabili locurile pe care le frecventeaza, precum si anturajul pe care îl are, inve
stigaNiile efectuânduse
în locul si mediile respective si având ca obiect cunoasterea personalitaNii persoan
ei.
InvestigaNiile efectuate la domiciliul sau resedinNa persoanei, extinse si la me
diul ei
familial, vor putea fi edificatoare în ceea ce priveste cunoasterea personalitaNii
sale, deoarece, de
regula, persoana este cel mai bine cunoscuta
de catre apropiaNii din familie, dar si de vecinii sai,
având în vedere timpul petrecut de persoana
la domiciliu.
Referiri asupra locului în care se desfasoara
ascultarea
Majoritatea autorilor au facut referiri la importanNa locului în care se desfasoar
a
ascultarea
si la condiNiile generale pe care acesta trebuie sa
le îndeplineasca, recomandând inclusiv dotarea
materialasi tehnica
minima
necesara, tocmai în dorinNa de a sensibiliza organele de urmarire
penala
cu privire la importanNa acestui detaliu".
In ultimul deceniu, dupa
modelul american, dar si în urma înNelegerii necesitaNii efectuarii
ascultarilor în camere special destinate, cu dotarea tehnica
corespunzatoare si vizualizate din
exterior (farastiinNa celui care asculta
sau a persoanei ascultate), s-a manifestat o preocupare
sporita
în sensul amenajarii si folosirii unor astfel de încaperi.
Desi literatura de specialitate, în abordarea problemei locului în care se desfasoar
a
ascultarea, se refera
exclusiv la cea a martorilor, învinuiNilor, inculpaNilor, consideramcasi
victimele infracNiunilor, în special, a celor la viaNa sexuala
trebuie sa
beneficieze de acelasi regim,
având în vedere natura faptelor pe care acestea sunt nevoite sa
le relateze si importanNa
respectivelor declaraNii în cauza care se cerceteaza.
Tactica ascultarii persoanelor, în general, s-a concentrat în stabilirea regulilor d
e audiere
mai ales asupra învinuiNilor, inculpaNilor si martorilor si la sediul organului ju
diciar, deoarece codul
de procedura
penala
nu face nici un fel de precizare cu privire la locul în care trebuie sa
se
desfasoare aceasta
activitate.
Practica criminalistica
a stabilit ca
rezultatele ascultarii sunt superioare atunci când locul de
desfasurare a acestor activitaNi este sediul organului de urmarire penala, recom
andându-se,
totodata, ascultarea persoanelor la locul savârsirii faptei în cazul unor infracNiun
i grave.
Fara
a dori sa
insistam asupra posibilelor dotari necesare unor spaNii special amenajate pentru
activitaNile de ascultare a persoanelor sau asupra modului de amenajare generala
a acestora, trebuie
sa
remarcam faptul ca
încaperea în care se face ascultarea Nine de autoritatea si prestanNa organului
judiciar si modul în care acesta se prezinta
poate sau nu sa
impuna
respect persoanelor
ascultate. Un spaNiu sobru, bine întreNinut si curat modeleaza
comportamentul persoanei care
urmeaza
sa
fie ascultata, pregatind-o, implicit, în vederea acestei activitaNi. Din contra, o
încapere
neglijata, cu mobilierul si zugraveala scorojite, în care biroul apasat de tot fel
ul de documente si
corpuri delicte în cutii sau la vedere va constitui un handicap pentru organul de
urmarire penala,
distrugându-i prestanNa.
Pentru victimele care sunt traumatizate psihic de infracNiunea al carui subiect
pasiv au fost,
o astfel de atmosfera
constituie un motiv în plus de dezamagire care se va repercuta prin
neîncredere si, implicit, va afecta legatura psihologica
cu persoana care efectueaza
ascultarea si
rezultatul acestei activitaNi.
Un spaNiu care este alaturat altor birouri, în care se desfasoara
activitaNi concomitente cu
ascultarea si care pot fi auzite de catre persoana constituie, de asemenea, o al
egere neinspirata,
starea de încordare a persoanei aflata
în sediul organului judiciar materializându-se printr-o crestere
a atenNiei si dirijare a acesteia spre ceea ce se întâmpla
în jur , ca expresie a instinctului de
conservare, dialogul cu organul de urmarire penala
fiind puternic distorsionat.
Mai mult, prezenNa unor obiecte corp delict care Nin de alte dosare instrumentat
e de acelasi
organ de urmarire penala
sau colegul sau de birou, care pot fi periculoase în cazul ascultarii
învinuiNilor sau inculpaNilor, sunt inhibitorii pentru victime sau martori carora
le distrage atenNia.
Posibila asigurare în camera de ascultare a aparaturii de înregistrare video va cons
titui un
avantaj pentru organul judiciar, în sensul ca
va avea posibilitatea analizei ulterioare a ascultarii sia
sesizarii în condiNii de calm a gesturilor si mimicii persoanei ascultate în context
cu cele relatate de
aceasta. De asemenea, înregistrarea vocii si analiza stresului din vocea persoanei
suspecte care
ascunde adevarul vor oferi organului judiciar indicii asupra tacticilor de ascul
tare care urmeaza
sa
le foloseasca
în urmatoarele etape ale cercetarii.
1.3 Ascultarea primara
DiscuNiile prealabile
Organul de urmarire penala
sau echipa care urmeaza
sa
instrumenteze cazul, având
condiNiile de ascultare ideale în camera special destinata, va trebui sa
desfasoare aceasta
activitate
atingând concomitent doua
obiective: rapiditate si calitate, dar, în nici un caz, unul în detrimentul
celuilalt.
O depoziNie folositoare cercetarii nu se poate obNine în vitezasi este nevoie de c
rearea
atmosferei propice colaborarii si de ascultarea persoanei cu multe precauNiuni,
aratându-i-se mereu
înNelegere si încredere, singura cale prin care se poate ajunge la lamurirea cazului
.
În faNa organului de urmarire penala
se va afla o persoana
în stare de surescitare si
inhibiNie, urmare a socului nervos post agresiune suferit, în cazul victimei, sau
la care a asistat, în
cazul martorilor oculari, persoana
acarei capacitate de verbalizare este diminuata.
PrezenNa unei persoane la sediul unui organ de urmarire penala, indiferent daca
este pentru
prima data
sau o relativa
obisnuinNa
(în cazul recidivistilor) creeaza
o stare de stres care nu este
propice unei discuNii libere si sincere între doi necunoscuNi, stare care trebuie
diminuata
de catre
persoana care desfasoara
ascultarea.
Pentru a crea atmosfera necesara, organul de urmarire penala
va trebui sa
îsi stapâneasca
nerabdarea specifica
celui care urmeaza
sa
îi fie încredinNata
cercetarea unui caz si a urgenNei care
îl preseaza
în stabilirea si executarea activitaNilor de urmarire penala, prezentându-se în faNa
persoanei vatamate de un calm imperturbabil".
Astfel, dupa
prezentarea si legitimarea persoanei, se vor iniNia discuNii cu totul colaterale
infracNiunii care face obiectul ascultarii, care se pot referi la locul de munca
sau de învaNamânt,
condiNiile în care locuieste, relaNiile cu familia, colegii, prietenii, pasiuni s.
a., facându-se legatura
între rezultatele investigaNiilor întreprinse în scopul cunoasterii personalitaNii sal
e si subiectele puse
în discuNie.Aceste discuNii au un dublu scop, cel de cunoastere a personalitaNii p
rin propriile simNuri
si de completare sau de precizare a celor cunoscute deja si altul de stabilire a
raportului psihologic
organ de urmarire penala
-persoana
ascultata, în sensul crearii unei baze de colaborare pentru
activitatea care se va desfasura. Abordarea persoanei în privinNa temelor care vor
fi puse în discuNie
va fi dependenta
de vârsta persoanei, nivelul de educaNie, pasiuni, starea de sanatate anterioara
sau
posterioara
infracNiunii.
Cu ocazia discuNiilor prealabile, trebuie stabilit cu precizie daca
persoana poate fi ascultata
în sensul ca
este apta
din punct de vedere fizic si psihic pentru desfasurarea acestei activitaNi în
condiNii bune, în caz contrar, ascultarea fiind amânata. Oboseala sub toate formele
este fatala
pentru memorie, producând consecinNe atât cu ocazia percepNiilor care ramân nefixate,
cât si cu
ocazia reproducerii care devine chinuitoare si, adesea, imposibila. In condiNii
normale, memoria
revine si persoana va putea fi ascultata
ulterior.
Consumarea anterior ascultarii a unor medicamente din gama tranchilizantelor, a
alcoolului, stupefiantelor sau altor substanNe toxice face, pe moment, persoana
inapta
pentru
aceasta
activitate, motiv pentru care se recomanda
sa
fie amânata.
In situaNia în care persoana este suferinda, în special în cazul starilor febrile se v
a aprecia
daca
exista
posibilitatea amânarii ascultarii sau aceasta va fi efectuata
cu riscul strecurarii unor
inexactitaNi în declaraNia luata
în aceste condiNii.
Se mai pune problema duratei acestei faze a ascultarii care, bineînNeles, va fi ra
portata
la
starea de emotivitate a persoanei care urmeaza
sa
fie ascultata.
Persoana hiperemotiva
sau emotiva, în faNa autoritaNii reprezentata
de organul de urmarire penala,
poate face blocajul de memorie care este posibil sa
fie evitat printr-o inspirata
alegere a subiectelor
care se discuta
în timpul fazei pregatitoare, în caz contrar, existând riscul repetarii ascultarii.
Relatarea libera

Discutând liber cu persoana, organul de urmarire penala

sesizeaza
ca
atmosfera este
propice pentru a se putea trece la obiectul ascultarii. Persoana este relaxata,
a fost deja capabila
sa
atinga
subiecte care Nin de viaNa sa sociala, are încredere în interlocutor sau, în cazul par
ticiparii
unei echipe, si-a manifestat deja preferinNa pentru unul dintre membrii ei.
Trecerea spre faza relatarii libere trebuie sa
fie facuta
aproape pe nesimNite, pastrându-se
atmosfera creata
în faza discuNiilor prealabile, printr-o întrebare de direcNionare a discuNiei spre
ceea ce s-a întâmplat în ziua producerii faptei.
Daca
în aceasta
faza
intervenNia organului de urmarire penala
pe parcursul relatarilor
persoanei este nerecomandata, totusi, în anumite cazuri, ea se impune.
Este cazul persoanelor care nu pot furniza date cu privire la desfasurarea activ
itaNii
infracNionale si pentru care relatarea libera
trebuie redirijata
spre ceea ce pot furniza.
In aceeasi situaNie se afla
minorii care, în general, nu au capacitatea de verbalizare necesara
povestirii evenimentului de la un capat la altul fara
intervenNia celui care îi asculta, prin întrebari
ajutatoare.
DificultaNi în faza relatarii libere pot sa
aparasi în cazul ascultarii persoanelor vatamate în
vârsta, care vor fi redirecNionate spre eveniment ori de câte ori se îndeparteaza
de la subiect.
Întrebarile folosite în aceasta
faza
a ascultarii trebuie sa
asigure derularea corecta
a
relatarii, nu sa
lamureasca
situaNiile sau afirmaNiile controversate sau anumite detalii, situaNie în
care relatarea s-ar fragmenta.
Pe parcursul relatarii libere atenNia organului de urmarire penala
este din plin solicitata, atât
pentru observarea mimicii si gesturilor care însoNesc declaraNia persoanei, dar si
pentru a sesiza
problemele care se impun a fi lamurite ulterior expunerii care se face.
La ascultarea minorilor, trebuie saNina
seama de faptul ca
acestia sunt maestri în a minNi,
sofistica
adevarul din proprie pornire, fie sub influenNa unei sugestii directe (lecNia înva
Nata) ori
indirecte (repercusiunea psihica
a unei întâmplari la care au fost martor sau numai au aflat din
auzite ori din citite). Minciuna copilului poate avea cauze care trebuie identif
icate pe parcursul
ascultarii si care pot fi: ascunderea unei greseli , razbunare pe o persoana, mi
nte din placerea de a
mistifica, de a deveni centrul atenNiei prin întâmplarea povestita, s.a.
De asemenea, cu ocazia ascultarii minorilor, organul de urmarire penala
va trebui saNina
seama de sugestibilitatea marcata
a copiilor care adera
cu usurinNa
la relatarile celor interesaNi
într-o stare conflictuala
oarecare. Astfel, deseori, subiecNii interesaNi în soluNionarea favorabila
a
unor conflicte familiale instruiesc amanunNit copiii, în scopul de a furniza anche
tei elemente
convingatoare în sprijinul unor afirmaNii.
Examenul psihologic sau psihiatric al minorului este câteodata
necesar, raportul
specialistului fiind un instrument de valoare în mâna organului de urmarire penala
pentru alegerea
unei tactici de ascultare corespunzatoare cazului pe care îl instrumenteaza.
ExistenNa si folosirea unei camere de ascultare special destinate si amenajata
corespunzator
va da posibilitatea parintelui, în caz ca
se apreciaza
ca necesar, sa
vizioneze modul de desfasurare
al ascultarii din camera alaturata,fara
a fi vazut sau auzit de catre subiectul ascultat.
Câteodata, aspectele relatate de catre minor vor avea explicaNia în relaNiile dintre
parinNi sau dintre
acestia si alte persoane, fapt care va determina si declansarea unor activitaNi
de cunoastere a
acestora si de identificare în concret a evenimentului care a declansat aceasta
luare de poziNie a
minorului.
La ascultarea minorilor, organul de urmarire penala
trebuie sa
aiba
în vedere
particularitaNile psihocomportamentale specifice vârstei, concretizate în lipsa posi
bilitaNilor fizice
si psihice de aparare, capacitatea redusa
de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale
altora, în special ale adulNilor, capacitate redusa
de înNelegere a efectelor, a consecinNelor unor
acNiuni proprii sau ale altor persoane, capacitate redusa
empatic, imposibilitatea lor de a discerne
între intenNiile bune si rele a altor persoane, nivelul înalt de sugestibilitate si
al credulitaNii,
sinceritatea si puritatea sentimentelor, gândurilor si intenNiilor lor.
Minorii pot fi manevraNi, minNiNi, determinaNisa
comita
acte ale caror consecinNe negative
pentru ei sau pentru alNii le ignora, în special de catre persoanele adulte care l
e inspira
încredere si
securitate emoNionala, iar sarcina celui care asculta
devine, astfel, mai dificila.
Starea de stres post traumatic în cazul victimelor minori este mult accentuata
în raport cu
cea suferita
de majori. Aceasta
stare se manifesta
prin vise înspaimântatoare, fara
vreun conNinut
exact, treziri bruste în timpul nopNii. Victima are impresia ca
agresiunea ar putea avea loc din nou,
mai ales în urma unui stimulent exterior sau ideatic (de exemplu, un film violent
sau un zgomot
venit pe neasteptate), ea va evita situaNiile care îi amintesc în vreun fel de agres
iune.
În cazul minorilor, o ascultare repetata
nu ar face decât sa
îi agraveze aceste stari care pot
avea consecinNe în viaNa viitorului adult, iar confruntarea victimei cu autorul de
vine total
nerecomandata.
Pentru a evita interogatoriile repetate despre care s-a dovedit ca
ar avea un grad ridicat de
sugestibilitate înregistrarea video a ascultarii se apreciaza
ca
ar trebui sa
duca
la progresul tehnicii
interogatoriilor si ameliorarea performanNelor experNilor si ale ofiNerilor de p
oliNie însarcinaNi cu
aceste anchete.
Întrebarile pentru minori trebuie saNina
seama de faptul ca
acestia sunt mai puNin capabili
sa
îsi aduca
aminte în mod spontan evenimentele traite, iar evaluatorul trebuie sa
puna
întrebari
pertinente, dar nesugestive. Nu trebuie în nici un caz sa
fie puse întrebari care se refera
la un
agresor, la un act sau un detaliu particular, decât dupa
ce copilul a marturisit spontan si trebuie
evitate întrebarile al caror raspuns este afirmativ sau negativ.
In raport cu vârsta minorului, organul de urmarire penala
va putea cere concursul unui
psiholog care sa
îl asiste la ascultare si prin intermediulcaruia sa
treaca
mai usor peste dificultaNile
de verbalizare pe care le are minorul. Pe lânga
ajutorul pe care îl poate oferi psihologul cu ocazia
ascultarii, în sensul clarificarii unor afirmaNii facute de minor, acesta va putea
indica si un
tratament pe care victima va trebui sa
îl urmeze pentru depasirea consecinNelor pe care actul
infracNional l-ar putea avea asupra dezvoltarii viitoare a personalitaNii sale.
O caracteristica
a starii infracNionale din ultimii ani este o crestere a victimelor în vârsta.
De remarcat este faptul ca
nu exista
întotdeauna o concordanNa
între vârsta cronologicasi cea
psihologica, procesul de îmbatrânire fiind puternic individualizat.
BatrâneNea se caracterizeaza
prin predominarea proceselor involutive, prin reducerea treptata
a
potenNialului energetic si a capacitaNii vitale, adaptative, diminuarea capacita
Nii de efort fizic, a
rezistenNei la suprasolicitare si la acNiunea factorilor perturbatori din mediul
extern, accentuarea
fenomenelor de sclerozare, scaderea labilitaNii funcNionale a organelor de simNs
i a sistemului
nervos, a mobilitaNii si rapiditaNii miscarilor.
Din punct de vedere psihologic se produc mutaNii în concentrarea si stabilitatea a
tenNiei,
vivacitatea si spontaneitatea imaginaNiei, flexibilitatea gândirii, stabilitatea e
moNionala, rezistenNa la
stres etc.
Persoanele în vârsta
au un puternic sentiment de insecuritate, în special când locuiesc
singure, dublat adesea de neglijenNa, uitare, confuzie, caracteristici care le f
ac victime facile atât
pentru cei din jurul lor , dar si pentru cele îndepartate, infractorii. Ascultarea
persoanelor din
aceasta
categorie va trebui sa
se faca
de catre un organ de urmarire penala
cu experienNa, având în
vedere tendinNa persoanei vatamate de a raporta evenimentele din prezent la expe
rienNele pe care
le-a avut acaror relatare va prelungi durata ascultarilor, iar aducerea la probl
ema
nu este
întotdeauna efectiva. Vârsta psihologica
a persoanei va fi determinanta
în privinNa tacticii care se
va adopta, dar si în privinNa informaNiilor pe care le va furniza. Se vor evita într
ebarile de precizare
în situaNiile în care se apreciaza
ca
percepNia este relativa
, ascultarea limitându-se la cadrul general
care poate fi prezentat.
AtenNia sporitasirabdarea organului de urmarire penala
vor putea constitui un avantaj în
obNinerea unor declaraNii complete si reale.
Relatarea libera
sau spontana
ca faza
obligatorie a ascultarii persoanei prezinta
urmatoarele
avantaje:
-evidenNiaza
limitele cunostinNelor persoanei sau a informaNiilor pe care aceasta este dispus
a
sa
le
ofere cu privire la împrejurarile cauzei si participanNi;
-reduce considerabil influenNa pe care organul judiciar care întreprinde ascultare
a o poate exercita
asupra persoanei ascultate;
-evidenNiaza
posibilitaNile de ascultare ale persoanei, expresiile particulare folosite, into
naNia,
gestica, evaluare care poate fi ulterior folosita
în timpul ascultarii si în procesul aprecierii
declaraNiilor;
-organul judiciar are astfel posibilitatea de a face aprecieri asupra nivelului
de dezvoltare a
proceselor psihice, temperament, stare de emotivitate, grad de cultura
ale persoanei ascultate.
Intrebari siraspunsuri
Planul de ascultare a persoanei în cazul în care s-a apreciat ca oportuna
întocmirea lui,
conNine un set de întrebari prestabilite a i se adresa, întrebari destinate sa
lamureasca
problemele
neclare care au rezultat din studiul dosarului de urmarire penala, dar si a inve
stigaNiilor efectuate
pentru cunoasterea personalitaNii acesteia. La aceste întrebari mai pot fi adaugat
e cele formulate pe
parcursul relatarii libere a persoanei, întrebari de verificare a unor situaNii sa
u afirmaNii ale
persoanei.
Faza întrebarilor siraspunsurilor poate sa
lipseasca
în situaNia în care persoana vatamata
a
facut declaraNii complete, dar si în cazul în care s-a folosit în ascultare procedeul
progresiv prin
punctarea relatarii libere din loc în loc cu întrebariale caror raspunsuri au lamuri
t toate aspectele.
Trecerea la aceasta
faza
necesita
din partea organului de urmarire penala, o buna
experienNa
profesionala, dar si o totala
detasare si obiectivitate în raport cu persoana ascultatasi evenimentul
neplacut pe care aceasta 1-a suferit, deoarece persoana vatamata
va putea fi destul de usor
sugestionata.
Sugestibilitatea ca tendinNa
de acceptare necritica
a unor idei, cerinNe, relatari, este specifica
minorilor în vârsta
de sub 10 ani, când se dezvolta
spiritul critic, dar si adulNilor mai puNin
inteligenNi sau dependenNi ca personalitate de alNi adulNi, conformisti. Aceasta
se manifesta
în
raportul autoritate-persoana
mai frecvent într-un asa-numit interogatoriu decât într-o relatare libera
a persoanei, la persoane cu un nivel socio-cultural scazut, care considera
ca
tot ce spun cei de sus
este valabil si accepta
fara
rezerve aceste spuse. Sugestibilitatea se poate manifesta mult mai
elocvent prin întrebarile care îi pot fi adresate persoanei vatamate, mai precis pri
n modul în care
acestea sunt concepute, obligând la un anumit raspuns sau la alegerea unei variant
e din doua,
dintre care una falsa
în mod mai mult sau mai puNin evident.
O alta
forma
de sugestibilitate poate fi considerata
presiunea efectuata
de organul de
urmarire penala
asupra victimei când, mai mult sau mai puNin constient si dupa
ce si-a facut o
parere asupra cazului pe care îl cerceteaza, acesta emite concluzii ferme. In acea
sta
situaNie, o
victima
conformista
va face depoziNia în direcNia dorita
de cel care o asculta, declaraNie care,
ulterior, în faNa instanNei de judecata
nu va mai fi susNinuta
pe motiv ca
asa i s-a spus sa
declare de
catre organul de urmarire penala, iar cele susNinute nu au corespondent în realita
tea infracNiunii.
Intrebarea în sine da
posibilitatea persoanei vatamate sa
previzioneze existenNa unor variante de
raspuns, si daca
în faza relatarii libere a afirmat fara
echivoc o idee, în momentul punerii întrebarii,
certitudinea dispare imediat. în aceasta
situaNie este foarte probabila
alegerea raspunsului presupus
ca dorit de organul de urmarire penala
în defavoarea adevarului afirmat anterior.
In cazul persoanei prezente la comiterea infracNiunii (victima, învinuit, inculpat
, martori
oculari), întrebarile care i se pot pune cuprind o arie mai vasta
de probleme care pot fi
sistematizate în trei grupe, vizând ceea ce s-a întâmplat înainte de momentul comiterii in
fracNiunii,
procesul comiterii infracNiunii si ceea ce s-a produs dupa
aceea.
In aceasta
faza, pentru lamurirea unor aspecte ale cauzei, dar si pentru împrospatarea
memoriei persoanei, se pot folosi planse foto, prezentarea unor obiecte, urme ga
site la faNa
locului, albume foto etc.
În cadrul fazei de întrebari siraspunsuri, în cazul autorilor neidentificaNi, organul
de
urmarire penala
va putea aprecia daca
partea vatamata
sau martorii sunt capabili sa
recunoasca
autorul sau sa
contribuie la întocmirea unui portret computerizat al acestuia. În acest context, lo
r li
se vor prezenta albumele cu infractori aflaNi în libertate care corespund principa
lelor referinNe din
descriere (vârsta, înalNime, conformaNie, particularitaNi etc.) sau va fi predata
specialistului criminalist
care se ocupa
cu întocmirea portretului vorbit.
Imediat dupa
terminarea ascultarii este momentul tactic cel mai propice pentru întocmirea
portretului robot sau prezentarea albumelor, deoarece, prin ascultare, persoana
vatamata
a fost pusa
în situaNia de a rememora trasaturile autorului si, prin redare, activitatea care
urmeaza
sa
se
desfasoare are sansa unui grad mai ridicat de precizie.
În ciuda discuNiilor privind eventuala sugestibilitate a întrebarilor care se adrese
aza
persoanei ascultate, aceasta nu are decât foarte rar nivelul de educaNie necesara
producerii
evenimentului cu maxima
precizie sifara
lacune, faza întrebarilor siraspunsurilor se impune ca
necesara.
In cadrul unor amnezii datorate surprizei, socului psihic suferit de victima
în urma acNiunii
autorului, a unor eventuale leziuni etc, faza întrebarilor siraspunsurilor se parc
urge chiar putând fi
concomitenta
cu relatarea libera.
Câteva concluzii rezultate din evaluarea ascultarilor au aratat erori cu ocazia ef
ectuarii
acestora, dupa
cum urmeaza:
-în general, iniNiativa pe parcursul ascultarilor s-a constatat a fi de partea org
anului de urmarire
penala, în scopul vadit de aobNine raspunsuri cât mai precise la întrebarile formulate
de acesta;
-nu în toate ascultarile a fost parcursa
faza discuNiilor prealabile;
-daca, în general, în faza discuNiilor prealabile s-a conturat strategia ascultarii,
în faza relatarii
libere si a întrebarilor siraspunsurilor s-au creionat elementele care vor fi cons
emnate;
-iniNiativa generala
în ascultare a organului de urmarire penala
se pierde în cazul victimelor care
sunt capabile sa
îsi formuleze singure declaraNiile, constatându-se si o nesiguranNa
a primului, în
acest caz.
3.1.4. Ascultarea în afara sediului organului de urmarire penala
Daca
urgenNa ascultarii martorilor, în cazul infracNiunilor grave, la locul savârsirii
infracNiunii este impusa
de însasi gravitatea faptei si de necesitatea stabilirii cât mai clare si în timp
minim a ceea ce s-a întâmplat, ascultarea victimei acolo unde aceasta se gaseste est
e determinatasi
în baza altor argumente. Astfel, gândindu-ne la infracNiuni grave ne referim, în sensu
l prevederilor
legii, la omor, tentativa la omor, loviri cauzatoare de moarte, dar si la infrac
Niunile care au avut sau
pot sa
aiba
ca rezultat moartea victimei, cum sunt cele de tâlharie sau viol. Pe lânga
acestea,
trebuie avuta
în vedere si posibilitatea sinuciderii victimei ca urmare a savârsirii infracNiunii,
act
care poate sa
reuseasca
sau nu.
În alte situaNii, victimele nu sunt transportabile, având în vedere vârsta sau traumatis
mele
fizice suferite, sau nu au putut fi înca
transportate pentru a li se acorda îngrijiri medicale de
specialitate, aflându-se, dupa
caz, în spital sau chiar la locul savârsirii infracNiunii.
În aceste situaNii, organul de urmarire penala
este pus în situaNia sa
asculte persoana
vatamata
în cu totul alte condiNii decât cele de la sediul sau, denumite condiNii speciale, s
ide a
aplica o alta
abordare tactica
determinata
atât de starea psihofizica
a victimei, cât si de condiNiile
tipice locului în care se va face ascultarea.
Ascultarea parNii vatamate în condiNii speciale este destul de frecventa
în cazul
infracNiunilor comise cu violenNa
si se desfasoara
în saloanele spitalelor sau la domiciliul
victimelor sau martorilor, în special în cazul acNiunilor asupra unor persoane în vârsta
, când
locuinNa este si locul savârsirii infracNiunii.
In efectuarea unei astfel de ascultari, organul de urmarire penala
trebuie saNina
cont de
faptul constatat de catre specialisti ca
starea de stres post-traumatic aparuta
ca urmare a unui act de
agresiune poate fi deosebit de intensasica
nivelul maxim al acesteia se atinge la puNin timp dupa
incident, atenuându-se apoi progresiv.
Aceasta
constatare prezinta
interes pentru organul de urmarire penala, deoarece, în cele mai
frecvente cazuri, momentul de maxim stres se suprapune cu momentul ascultarii pe
rsoanei
vatamate în condiNii speciale, putând influenNa negativ relatarile facute de aceasta
.
Daca
persoana vatamata
urmeaza
a fi ascultata
în spital, relatarea pe care o face, va putea fi
influenNata
în plus, de tratamentul medicamentos care i-a fost administrat. In aceste condiNii
, se
impune ca ascultarea sa
fie facuta
dupa
ce în prealabil s-a discutat cu medicul îna carui îngrijire
se afla
victima, care trebuie informat cu privire la activitatea ce se intenNioneaza
sa
se efectueze si
pe care, eventual, sa
o monitorizeze personal. DiscuNiile ulterioare cu medicul vor putea constitui
punctul de plecare al verificarii celor relatate de catre persoana, în special cu
privire la implicaNiile
pe care le-ar putea avea afecNiunea asupra declaraNiilor facute, precum si a rez
ervelor care se impun
cu privire la acestea.
Ascultarea în asemenea situaNii se rezuma
la relatari sumare, întrebarile trebuie sa
fie
scurte, concise si puNine la numar, unele cu caracte: general, iar altele nemijl
ocit legate de fapta
savârsita.
La faNa locului, persoana va putea fi ascultata
cu privire la identitaNii faptuitorului, direcNia
de deplasare a acestuia, explicarea dinamicii de formare a unor urme, precum si
a prezenNei unor
obiecte descoperite cu ocazia cercetarii locului faptei etc.
O atenNie cu totul speciala
trebuie sa
se acorde declaraNiilor luate persoanelor care au suferit
traumatisme grave si este de presupus ca
într-un timp relativ scurt va interveni decesul acestora,
indiferent de locul în care acestea se afla
(la spital sau nu au fost înca
transportate).
Consideramca
valoarea unei depoziNii, indiferent de starea sanataNii, vârsta sau a altor
criterii care ar putea fi luate în calcul, nu poate fi prestabilitasica
organul de urmarire penala
este
obligat sa
o verifice stabilind în cazul concret cercetat daca
aceasta se coroboreaza
cu celelalte
probe administrate sau o va înlatura ca nerelevanta.
O ultima
situaNie pe care dorim sa
o supunem atenNiei este cea în care victima a decedat
pâna
la sosirea organului de urmarire penala
desemnat sa
efectueze ascultarea la locul în care se
afla persoana vatamata, dar cea din urma
a discutat în schimb cu alte persoane sau a fost auzita
de
catre acestea.În acest caz, discuNiile avute de catre persoana vatamata
sau cele auzite vor fi
reconstituite cât mai exact prin ascultarea persoanelor cu care aceasta a ajuns sa
discute sau care au
auzit cele spuse.
3.1.5. Folosirea tehnicii poligraf
In privinNa depoziNiilor victimelor, este necesar de a sublinia ca
acestea trebuie privite cu
grija, chiar cu circumspecNie, întrucât ele joaca
un rol special, de parte interesata
în procesul
judiciar, situaNie care poate duce la ascunderea sau deformarea adevarului. Cred
em ca
soluNia
acestei probleme o poate oferi folosirea mijloacelor tehnico-stiinNifice de cons
tatare a sinceritaNii
sau nesinceritaNii declaraNiilor persoanelor sau testarea tip poligraf.
Desi rezultatul examinarii nu are valoare de proba, el constituie un mijloc de i
nvestigare al
sinceritaNii persoanei si un indiciu care poate avea importanNa
în stabilirea tacticii de abordare
ulterioara
a subiectului sau în direcNionarea cercetarilor.
In literatura de specialitate, testarea poligraf este recomandata
în special în verificarea
declaraNiilor învinuiNilor, inculpaNilor si suspecNilor fara
referiri speciale cu privire la ascultarea
persoanelor vatamate.
Verificarea declaraNiei parNii vatamate prin metoda poligraf se întâlneste în practica
foarte
rar, poate si din cauza
ca
cele concluzionate de catre psiholog nu au valoare de proba
ori ca
nu
întotdeauna aceste concluzii au fost confirmate de cercetarile efectuate ulterior.

In faza de cercetare penala

care are ca obiectiv tocmai strângerea probelor, folosirea unor
astfel de mijloace poate avea importanNa, cu atât mai mult în momentele de dificulta
te.
Tehnica poligraf este o tehnica
care are la baza
implicarea si relaNionarea directa
între fiziologic si
psihologic. Aparatul în sine recepNioneaza
modificarile fiziologice ale persoanei. Aceste modificari
apar datorita
trairilor subiective ale acesteia, adica
ale proceselor si fenomenelor psihice care apar
pe parcursul testarii.
Supunerea victimei testului poligraf trebuie sa
se faca
cu consimNamântul acesteia,
consimNamânt care este de presupus ca
va fimai usor dat având în vedere ca, în general, victima
este iniNiatoarea acNiunii penale. In cazul în care persoana vatamata
nu va fi de acord cu folosirea
acestui mijloc, credibilitatea ei în faNa organului de cercetare penala
va avea din nou de suferit,
pentru considerentul ca
ar putea ascunde ceva.
In concluzie, ascultarea persoanei vatamate este o activitate obligatorie si nec
esara, Ninând
cont de bogaNia si precizia informaNiei ce aceasta o poate deNine si care poate
avea o contribuNie
importanta
în realizarea scopului procesului penal. întrucât partea vatamata
are un anume interes în
soluNionarea cauzei penale care poate sa
îi diminueze valoarea, apare ca necesara
ascultarea
acesteia în condiNii cât mai bune, care sa
îi dea posibilitatea celui care o face sa
obNina
declaraNii de
cât mai buna
calitate. Acelasi interes face necesarasi justifica
o verificare a declaraNiei persoanei
vatamate cât mai atenta, folosind toate posibilitaNile pe care ni le ofera
cercetarea criminalisticasi
nivelul actual al dezvoltarii stiinNelor. Diferitele atitudini ale persoanelor v
atamate pe timpul
ascultarii în sensul susNinerii unor variante, conform interesului pe care îl au, nu
trebuie sa
abata
pe
cel care face cercetarea de la folosirea tuturor mijloacelor legale pe care le a
re la dispoziNie pentru
aflarea adevarului, pe care este obligatsa
îl demonstreze prin probatoriul administrat, chiar daca,
sub raportul finalitaNii judiciare, eforturile depuse în acest sens par câteodata
ca
nu se justifica.
3.1.6. Ascultarea repetata
Reascultarea persoanei este o activitate nerecomandata
din punct de vedere tactic, dar,
câteodata, necesitaNile cercetarii criminalistice o impun.
Ascultarea repetata
prezinta
câteva inconveniente care trebuie cunoscute de organul de
urmarire penala
pentru ca acesta sa
îsi poata
stabili tactica de ascultare în mod corespunzator.
În primul rând, remarcam posibila apariNie a fenomenului de repetiNie prin care info
rmaNiile stocate
iniNial în memoria de scurta
durata
sunt trecute spre memoria de durata
medie sau lunga
prin
realizarea de noi conexiuni si raportari la informaNiile stocate deja la acel ni
vel.
Persoana ascultata
cu ocazia primei ascultari efectuate de organul de urmarire penala
nu se
afla
de fapt la prima relatare a celor întâmplate. Astfel, dupa
producerea evenimentului, ea va
povesti întâmplarea celor care îi sunt apropiaNi în vederea primirii unui sfat. In masur
a în care si
alte persoane au aflat despre comiterea infracNiunii, ele o vor chestiona la rându
l lor, obligând-o la
repetarea relatarii. Si dupa
ascultarea de catre organul de urmarire penalasi, mai ales, a întrebarilor
acestuia, vizionarea unor obiecte, planse sau materiale ridicate cu ocazia cerce
tarilor, acest proces
de perfecNionare logicasi completare a declaraNiei va continua.
Reascultarea, dar si contactul prea des al organului de urmarire penala
cu persoana, în afara
activitaNilor stricte de cercetare criminalistica, sub pretextul de a se afla ce
s-a mai facut în cauza,
pot duce la asa-numitul fenomen psihologic al schimbarii de rol, manifestat, în sp
ecial, în cazul
victimelor.
Probabilitatea apariNiei fenomenului este mai mare la persoanele despre care spu
nem ca
sunt sterse, traind în anonimat si care, dintr-odata, în urma infracNiunii al caror
subiect au fost,
devin personaje centrale carora organele de urmarire penala, medici, specialisti
criminalisti,
psihologi etc. le acorda
toata
atenNia lor.
Prieteni, rude, ziaristi o contacteaza
pentru a se interesa ce s-a întâmplat, cei din jur îi
acorda
o grija
care pâna
în momentul evenimentului i-a fost cu totul straina. Soarta autorului este
total în mâna ei si va putea dispune conform bunului plac, toNi cei din jur parând a i
se supune.
Comportamentul procesual al persoanei se va schimba în sensul ca
declaraNia iniNiala
va fi susNinuta
printr-o mai buna
conturare a constrângerii la care devine evident ca
nu ar fi putut în nici un fel
rezista, suferinNele fizice si morale se acutizeaza, atitudinea generala
se schimba
intrând în rolul
victimei traumatizate psihic, cu urme ireparabile pe care toata
lumea le poate vedea.
Schimbarea de rol se reflecta
în cercetarea criminalistica
printr-o reevaluare a probatoriului
administrat în raport cu noua situaNie si redirecNio-narea cercetarilor în sensul de
monstrarii
adevarului obiectiv si, în acelasi timp, a faptului ca
noua situaNie care se suprapune este falsa.
O alta
distorsiune la care dorim sa
ne oprim cauzata
tot de adaugarea prin repetiNie la
informaNia iniNiala
se refera
la opinii. În reconstrucNia logica
a fiecarei etape a savârsirii infracNiunii,
în urma repetarii evenimentului, logica savârsirii se completeaza
cu propriile judecaNi sau judecaNi
apreciate cu valoare a celor cu care se dialogheaza. Amestecul opiniilor cu fapt
ele este un fenomen
inconstient, fara
legatura
cu buna-credinNa
a persoanei care, în planul ascultarii, este greu de
diferenNiat, întrucât opiniile vor fi susNinute ca fapte, ceea ce nu este conform cu
realitatea.
În cazul posibilitaNii administrarii altor probe referitoare la faptul în sine, orga
nul de
urmarire penala
va putea prin coroborarea acestora sa
traga
concluzii cu privire la ceea ce s-a
gândit si nu s-a întâmplat, dar, în lipsa suportului probator, operaNiunea de identifica
re a opiniilor
va fi aproape imposibila.
Daca
distorsiunile care pot sa
apara
în redarea unor evenimente de catre persoana
duc la
concluzia ca
ascultarea repetata
este bine sa
fie evitata
pe cât posibil, reascultarea minorilor este,
de asemenea, nerecomandata
dar Ninând cont si de alte argumente.
În general, declaraNiile minorilor sunt privite cu rezerve de organele judiciare,
cu
superioritate de catre învinuiNi si inculpaNi, fara
credibilitate de catre ceilalNi participanNi la procesul
penal. Totusi, spiritul de observaNie si atenNia pe care minorii si-o îndreapta
spre diferite obiecte,
întâmplari, de cele mai multe ori neobservate de catre adulNi, pot aduce elemente va
loroase în
relatarile pe care acestia le fac cu ocazia ascultarii.
Parcurgerea etapelor cercetarii criminalistice prin examinarea medico-legala
în atmosfera
de spital, a ascultarii sale în atmosfera generala
creata
de activitatea organului de urmarire penala
la sediul sau sediile acestora sunt experienNe care acutizeaza
starea psihica
a minorului.
Reascultarea si chiar o reexaminare medicala
vor constitui noi motive de reactivare a
întâmplarilor traumatizante pe care le-a suferit, cu posibile consecinNe în dezvoltare
a psihica
ulterioara
a acestuia.
La unrau suferit, reascultarea minorului la poliNie, parchet si apoi la instanNa
de judecata
va
avea consecinNe mai mari în agravarea acestuia decât în realizarea scopului procesului
penal.
Din cele expuse, s-ar putea trage concluzia ca
reascultarea persoanei nu numai ca
trebuie
evitata, ci este total nerecomandata
tactic, ceea ce este fals. Reascultarea persoanei trebuie
considerata
ca admisibila, necesarasi chiar obligatorie odata
cu apariNia pe parcursul cercetarilor a
unor situaNii care efectiv o impun.
Astfel, persoanele ascultate iniNial sumar datorita
situaNiei medicale concrete în care se
gaseau, la spital sau la faNa locului ori în alte împrejurari, vor fi reascultate în m
od amanunNit de
îndata
ce starea sanataNii lor o va permite.
ApariNia pe parcursul urmaririi penale a unor împrejurari care nu au fost cunoscut
e iniNial
si care, în mod logic, trebuie lamurite cu persoana ascultata, în vederea stabilirii
adevarului în
cauza care se cerceteaza, justifica
decizia de reascultare a acesteia.
O alta
situaNie care necesita
clarificarea prin reascultare este cea a contradicNiei dintre
declaraNia persoanei si concluziile care rezulta
din probatoriul administrat pâna
la un moment dat si
chiar în diferenNe de abordare a aceleiasi probleme între doua
declaraNii ale persoanei, în cazul în
care aceasta a fost reascultata
deja.
3.1.7. Fixarea declaraNiilor parNii vatamate
Mijloacele de fixare a declaraNiilor persoanei vatamate vor fi diferite în raport
cu locul si
mijloacele tehnice aflate la dispoziNia organului de urmarire penala.
DeclaraNiile se consemneaza
cuvânt cu cuvânt, nu în sinteza, cu ocazia consemnarii
persoana vatamata
putând fi ajutata
sa
formuleze fraze scurte, concise si clare.
DepoziNiile unor victime ale brutalizarii în mod obisnuit sunt însoNite de plansete,
mimica
agitata
mai deosebita, bâlbâiala
etc., elemente care urmeaza
sa
fie descrise în mod amanunNit în
procesul-verbal, deoarece ele sunt, de obicei, autentice si îndeparteaza
banuiala de a ne afla în faNa
unor false denunNuri.
Recomandarea consemnarii sia starilor persoanelor ascultate pe parcursul asculta
rii o
apreciem ca utila, desi mai dificil de realizat si cu relevanNa
si putere de convingere reduse.
Intrucât procesele-verbale de ascultare sau declaraNiile nu înregistreaza
aspectele de
comunicare nonverbala, în condiNiile dezvoltarii si perfecNionarii unor evaluari a
le proceselor
psihofiziologice, consideramca
folosirea mijloacelor de înregistrare acusticasi video trebuie sa
devina, pe parcursul timpului, o necesitate.
In cunostinNa avantajelor si dezavantajelor create de folosirea acestor mijloace
asupra
psihologiei persoanei, ele ofera
perspectiva de înlocuire în timp a clasicelor dosare mai mult sau
mai puNin voluminoase instrumentate de organele judiciare.
Impactul generalizarii folosirii tehnicii de calcul în toate domeniile a început sa
fie resimNit,
cum era normal, si în activitatea criminalistica
a organelor de urmarire penala. Mai mult, toate
activitaNile de tactica
criminalistica
permit video filmarea si transferul imaginii pe suporturi
utilizate de computere, fapt care ne face sa
ne gândim la o perspectiva
întrucâtva revoluNionara.
Înregistrarea declaraNiilor, urmata
de analiza pluridisciplinara
(organ de cercetare penala
-psiholog
-psihiatru etc), alaturi de rezultatele oferite de analizatori tehnici ai reacti
vitaNii psihice, vor putea
oferi practicilor de ascultare noi dimensiuni si perspective. În concret, depoziNi
ile facute de catre
persoane cu ocazia ascultarii sale la faNa locului sau când acestea se afla
la domiciliu sau internate
în spital, cu ocazia cercetarii locului faptei sau dupa
faza întrebarilor siraspunsurilor, vor fi
consemnate de organul de urmarire penala
într-un proces-verbal.
Înregistrarea discuNiilor cu ajutorul unui reportofon va putea fi utilasi pentru a
fi folosita
în
fidelizarea consemnarilor din cuprinsul procesului-verbal.
DeclaraNiile luate cu ocazia ascultarii primare se consemneaza
pe formularele consacrate si
unitare, aflate în utilizarea organelor de urmarire penala, cu menNiunea ca
faza relatarii libere va fi
consemnata
coerent.
Folosirea diferitelor mijloace tehnice de înregistrare a declaraNiei persoanei pre
supune
avizarea acesteia verbala, dar si identificarea organului de urmarire penala
sia persoanei care se
asculta
în mod similar cu datele care se înscriu în declaraNia sau procesul-verbal de ascultar
e a
persoanei, cu menNiunea ca
suportul înregistrarii se va anexa la actul de baza
al fixarii declaraNiei.
In unele cazuri, este utila
menNionarea orei la care a început si s-a sfârsit activitatea, având
în vedere calitatea de act autentic al mijloacelor de fixare.
In general, organele de urmarire penala
experimentate au tendinNa de a-si face prea repede o
imagine asupra persoanei ascultate si a faptelor pe care urmeaza
sa
le relateze, încercând sa
le
suprapuna
unui anumit tipar, pe care îl vor urma în consemnarea declaraNiei, fara
a mai da
posibilitatea parNii vatamate de a exprima ceea ce s-a întâmplat de fapt, mergându-se
pe tipicul
cunoscut" si omiNându-se astfel secvenNe din relatare.
3. 2. Ascultarea martorilor
3.2.1. Cadrul general al ascultarii martorilor
Elemente specifice psihologiei martorului
Aproape ca
nu exista
cauza
penala
în care declaraNiile martorilor sa
nu fie utilizate ca
mijloc de proba
pentru stabilirea împrejurarilor în care a fost comisa
infracNiunea. Desi una dintre
preocuparile infractorilor este clandestinitatea, totusi, rareori o activitate i
nfracNionala
se poate
desfasura la adapostul unor nedoriNi spectatori, fapt care explica
de ce în procesul penal apare
întotdeauna un numar oarecare de martori.
In raport cu persoana vatamata
asupra careia se rasfrâng consecinNele savârsirii infracNiunii
sau a autorului angrenat în executarea faptei, în special în cazul celor unde exista
contactul direct
între victimasi autor, poziNia psihologica
a martorului este favorizata.
Nefiind sub tensiunea psihica
ridicata
datorata
participariila savârsirea infracNiunii, din
punctul de vedere al percepNiei evenimentului ca etapa
a formarii declaraNiilor persoanelor,
martorul, în raport cu parNile, beneficiaza
de condiNii mai apropiate de cele considerate optime.
AdmiNând faptul casi percepNia evenimentului de catre martor se situeaza
în categoria percepNiilor
influenNate de stresul produs de savârsirea unei infracNiuni, impactul psihologic
al evenimentului
asupra martorului va fi mult redus în intensitate si în consecinNele asupra procesel
or psihologice de
formare a marturiei, comparativ cu cel asupra persoanei vatamate sau autorului.
PoziNia favorabila
a martorului, cel puNin din punct de vedere teoretic, în raport cu persoana
vatamata
sau autorului în perceperea evenimentului justifica
frecvenNa utilizarii declaraNiilor
martorilor ca mijloc de proba
în cauzele penale, constienNi fiind, totusi, de faptul ca
o marturie
corecta, fidela
este o excepNie si nu constituie regula.
Aceasta
rezerva
în aprecierea valorii declaraNiilor martorilor este impusa
de faptul ca
erorile
si denaturarile care apar în relatarile subiecNilor martori, învinuiNi sau inculpaNi
ori persoane
vatamate pot sa
fie consecinNafie a unei percepNii eronate sau lacunare, fie a unei atitudini ca
re
poate orienta atât percepNia, cât si reproducerea într-o anumita
direcNie, fie a unui interval mai lung
de la percepNie la relatare, fie a unor întrebari sugestive sa .
Factori care pot denatura declaraNia martorului
In general, în cercetarea criminalistica
a infracNiunilor, si, în special, a celor pentru care
punerea în miscare a acNiunii penale se face la plângerea prealabila
a persoanei vatamate, aceasta
este prima ascultata, iar învinuitul sau inculpatul dupa
ce a fost strâns un minim de probe sau
indicii temeinicie necesare începerii urmaririi penale.
Intre aceste momente, sunt identificaNi si ascultaNi martorii care, în mod obisnui
t, sunt
indicaNi de persoana vatamata
cu ocazia depunerii plângerii sau identificaNi din oficiu de catre
organul de urmarire penala
prin desfasurarea activitaNilor de cercetare sau prin alte mijloace.
Identificarea martorilor este o activitate care are continuitate pe tot parcursu
l desfasurarii urmaririi
penale, uneori solicitând durate de timp considerabile, iar între momentul identific
arii martorului si
cel al ascultarii pot exista de asemenea diferenNe de durata.
In aceasta
situaNie, se pune problema influenNei pe care o are trecerea timpului în procesul
formarii declaraNiilor martorului si a stabilirii momentului optim al ascultarii
.
Martorii identificaNi cu prilejul cercetarii locului faptei vor fi ascultaNi cu
ocazia efectuarii
acesteia sau imediat dupa
terminare, cei propusi de persoana vatamata
prin actul de sesizare sau cu
ocazia ascultarii, de îndata
ce va fi posibil, iar în cauzele în care învinuiNii se afla
sub puterea
mandatelor de arestare preventiva
provizorii, vor fi ascultaNi de urgenNa.
Ascultarea repetata, dupa
trecerea unui interval de timp de la prima ascultare, constituie o
posibila
soluNie înobNinerea unor declaraNii care pot realiza mai bine scopului urmaririi p
enale.
Ascultarea martorilor imediat dupa
identificarea lor este impusasi de consecinNele pe care
fenomenul de repetiNie îl poate avea asupra depoziNiei sale.
Martorul ocular schimba
impresii, opinii, cu ceilalNi martori oculari, completând propria informaNie
atât cu informaNii percepute de ceilalNi, dar si cu pareri ale acestora, propria p
ersonalitate
interacNionând cu a celorlalNi, care îi pot corecta percepNia iniNiala. InfluenNa fe
nomenului de
repetiNie poate fi mai evidenta
la infracNiunile comise în cadrul comunitaNilor mici unde un astfel de
eveniment capata
o amploare deosebita, fiind comentat de catre toNi membrii, situaNie în care, prin
ascultarea martorului, se poate diferenNia cu dificultate ceea ce s-a perceput d
e ceea ce este aflat
din zvon public.
Deoarece este puNin probabil ca organul de urmarire penala
sa
fie primul care sa
discute cu
martorul pentru a putea aprecia corect cele relatate de catre acesta, cu ocazia
ascultarii, se
recomanda
stabilirea amplorii discuNiilor avute, dar si a persoanelor cu care a discutat.
In eventualitatea necesitarii verificarii declaraNiei martorului, stabilirea per
soanelor cu care
acesta a discutat va fi utila, în special daca
acestea nu au fost ele însele martori la eveniment si
ascultate deja în aceasta
calitate.
Cauze care pot determina marturia de rea-credinNa

Cele mai frecvente motive ar putea fi sintetizate dupa

cum urmeaza:
a) calitatea de martor într-un proces penal produce persoanei care urmeaza
sa
aiba
aceasta
calitate
un disconfort psihic datorat, în primul rând, normelor procedurale care îl obliga
pe martor sa
se
prezinte ori de câte ori este chemat în faNa organului judiciar care 1-a citat.
În acest sens, desi dupa
logica faptelor el trebuie sa
perceapa
anumite fapte sau împrejurari,
martorul le va evita cu tarie, susNinând ca
nu le-a sesizat si încercând sa
îsi motiveze lipsa
informaNiei.
O varianta
a acestei atitudini este cea a martorilor care sunt de acord sa
îsi faca
depoziNia,
cu condiNia de a nu fi consemnata, de a nu sti nimeni ca
el a declarat respectivele informaNii si de a
nu mai fi chemat în faNa altui organ judiciar.
b)denaturarea marturiei poate fi urmare a resentimentelor martorului faNa
de infracNiunea comisa
sau faNa
de autorul acesteia si se manifesta
prin exagerarea concomitenta
cu diminuarea unor
împrejurari care se vor repercuta în mod invers asupra învinuitului sau inculpatului, în
sensul ca
împrejurarile care i-ar fi favorabile nu vor fi relatate sau vor fi diminuate si i
nvers, în privinNa celor
defavorabile care vor fi exagerate. In aceasta
situaNie, explicarea consecinNelor pe care le poate
avea aceasta
poziNie asupra însusi martorului si învinuitului sau inculpatului se poate lovi de
rezistenNa acestuia, prin apariNia fenomenul de persistenNa
în eroare sau de convingerea sa ferma
ca
asa s-au întâmplat lucrurile.
c) pentru infracNiunile comise în participaNie, în special în faza iniNiala
a cercetarilor când înca
nu
s-a stabilit cu precizie calitatea fiecarui participant si a persoanelor care nu
au participat la
savârsirea infracNiunii, perspectiva calitaNii de învinuit va determina martorul sa
prezinte faptele
denaturat, diminuându-si propria participare, dar si pe cea a celorlalNi protagoni
sti
d)existenNa unor resentimente ale martorului faNa
de organul judiciar sau persoana care îl
reprezinta, datorate unor raporturi anterioare sau altor motive, poate fi o cauz
a
de modificare a
depoziNiilor care poate fi surmon-tata
cu destula
dificultate de catre martor si organul judiciar. în
cazul în care organul de urmarire penala, în urma dialogului cu martorul, realizeaza
faptul ca
problema nu are perspectiva de a fi depasita, el trebuie sa
se retraga
urmând a fi înlocuit de un alt
organ judiciar. Una dintre variantele ascultarii încrucisate o constituie ascultar
ea succesiva
a
persoanei de catre doua
organe de urmarire penala. Desi nerecomandata, ascultarea succesiva
de
catre doua
organe de urmarire penala
poate prezenta avantajul ca. în faNa unuia dintre organele de
urmarire penala, martorul poate deveni mai cooperant, inspirându-i mai multa
încredere si
atenuându-i resentimentele avute faNa
de celalalt.
e) sentimentul de teama
al martorului faNa
de învinuiNi sau inculpaNi, de familia acestuia, de alNi
participanNi la savârsirea infracNiunii lasaNi în libertate, a propriei familii sau
de alte persoane si
convingerea sa ca
organul judiciar care îi solicita
depoziNia nu îi va putea asigura protecNia în viitor
constituie o motivaNie serioasa
pentru o declaraNie neconforma
realitaNii.
f) martorul a fost ori urmeaza
a fi stimulat într-o anumita
modalitate si declara
ceea ce i se cere de
catre persoana care este interesata
de aceasta, în aceasta
situaNie, organul judiciar are în faNa
un
potenNial învinuit pe care, în funcNie de informaNiile ori probatoriul în posesia caru
ia se afla
sau a
personalitaNii martorului, îl va determina la o marturie sincera
sau îl va asculta ca atare.
In toate aceste situaNii, utilizarea tacticii ascultarii repetate si a detalieri
i declaraNiilor vor
putea oferi organului de urmarire penala
posibilitaNi largi de obNinere a unor declaraNii sincere, dar
si de a verifica susNinerile martorului si a proceda în consecinNa.
Din aceasta
perspectiva, poziNia martorului în procesul penal este total diferita
în raport cu
cea a învinuitului sau inculpatului care poate sa
recunoasca
fapta savârsita
sau sa
nu declare nimic
ori îsi poate reconsidera punctul de vedere, schimbând cele declarate ori nerecunoscân
du-le.
Martorul, în schimb, este obligat sa
declare tot ceea ce stie, împrejurarile despre care a luat
cunostinNa, este ascultat sub prestare de juramânt si, în principiu, nu îsi poate schi
mba declaraNiile.
Atât persoana vatamata, cât si martorul poarta
raspunderea celor declarate sub sancNiunea
denunNarii calomnioase si, respectiv, marturiei mincinoase.
Rigoarea tratamentului martorului în procesul penal este justificata
de consecinNele pe care
le are depoziNia sa asupra învinuitului, dar si de rolul sau în stabilirea adevarulu
i ca scop al
procesului penal.
3.2.2. Elemente de psihologia marturiei
a) Momentul psihologic al depunerii juramântului. AtenNia de care se bucura
martorul în procesul
penal este reflectatasi prin reglementarea legala
a ascultarii acestuia, dar si prin crearea prin
procedura penala
a momentului psihologic al depunerii juramântului, act destinat, în primul rând,
prevenirii marturiei mincinoase.
Momentul psihologic al depunerii juramântului îndeplineste multiple funcNiuni, dintr
e care
consideram ca principale urmatoarele:
-o funcNie informaNional-cognitiva, în sensul ca
martorului i se transmite sa
spuna
adevarul sisa
nu ascunda
nimic din ceea ce stie, prin aceasta indicându-i-se limitele legale ale marturiei;
-o funcNie de avertizare-prevenire, în sensul ca
neîndeplinirea obligaNiei legalmente datorate este
susceptibila
de pedeapsa corespunzatoare infracNiunii de marturie mincinoasa;
-o funcNie juridica, în sensul ca
juramântul leaga
pe martor de cauza în care acesta a depus
marturia, iar, în calitate de participant la stabilirea adevarului, martorul va fi
Ninut sa
raspunda
penal pentru relatarile sale facute cu rea-credinNa
care duc la inculparea sau disculparea nedreapta
a
unor persoane implicate într-o cauza
penala.
Atitudinea de respect si sobrietate sau de solemnitate a juramântului, adaptat la
nivelul de
educaNie civica, cultural, religios si al trasaturilor personalitaNii martorului
va asigura sau nu
eficienNa acestui moment important al declaraNiei martorului.
b) Momentul psihologic al citarii persoanei. Un alt moment psihologic reglementa
t de legea
procesual penala, care, de aceasta
data, poate fi exploatat nu numai în cazul martorului, dar si în
situaNia celorlalte persoane ascultate este cel al citarii persoanei.
IncunostinNarea martorului asupra datei si organului judiciar în faNacaruia acesta
urmeaza
sa
se
prezinte declanseaza
o anumita
stare emoNionala, care poate fi accentuata
semnificativ prin
utilizarea de catre organul de urmarire penala
a mandatului de aducere, în cazul urgenNei ascultarii
si pentru prevenirea schimbului de opinii între martori sau între martor si alte per
soane.
Apreciem ca
folosirea cu abilitate a celor doua
momente psihologice reglementate de lege,
în succesiunea lor fireasca, constituie premisele declararii sincere a adevarului
de catre martor.
Pregatirea ascultarii martorului, ca etapa
menita
sa
asigure buna desfasurare si rezultatul
acesteia, ofera
organului de urmarire penala
si posibilitatea anticiparii unor momente psihologice
pe care le va putea sau nu concepe, în raport cu situaNia în cauza pe care o cercete
aza.
În funcNie de cele prevazute în planul de cercetare a cauzei, martorii vor fi chemaN
i în
aceeasi zi sau în mai multe zile, în funcNie de numarul si de urgenNa cu care se imp
une ascultarea
lor. Totusi, în situaNia în care se apreciaza
ca
în cauza cercetata
prezenNa la organul de urmarire
penala
a mai multor sau a tuturor martorilor ar putea fi oportuna, se va apela la chema
rea lor
simultana. Chemarea simultana
nu înseamna
ca
ascultarea martorilor se va face cu toNi de faNa, ci în
mod separat, similar ascultarii învinuitului sau inculpatului.
Un aspect care trebuie avut în vedere este cel al posibilitaNii de contactare a ma
rtorilor
ulterior efectuarii ascultarii când, daca
nu s-a cunoscut anterior, se cunosc si se pot întâlni
întâmplator sau planificat.
In acest sens, trebuie avut în vedere faptul ca
în comunitaNile mici, de obicei, fiecare martor
va afla cu usurinNa
ceea ce a declarat celalalt, inclu siv rudele sau chiar învinuitul, iar intervenNi
a în
sprijinul învinuitului familiei sau altor persoane apropiate sau interesate este f
acila.
Locul ascultarii martorului poate fi utilizat si el ca element care poate influe
nNa psihologic
marturia, din mai multe puncte de vedere. Desi locul ascultarii persoanelor este
, în mod obisnuit, la
sediul organului judiciar, ascultarea martorului într-un loc ales de organul de ur
ma
rire penala
poate constitui un avantaj, al surprizei, în cazul în care exista
temerea ca
martorul este tentat sa
declare mincinos sau, în cazul persoanelor emotive, ca un element în plus în sprijinul
stabilirii
atmosferei propice ascultarii martorului. Locul ales de organul de urmarire pena
la
poate fi la
domiciliul martorului sau un alt loc în care martorul se simte sigur pe el, în rapor
t cu scopul care se
urmareste prin ascultarea în locul respectiv. Alegerea unui alt loc de ascultare d
ecât sediul
organului judiciar poate fi utilasi în cazul în care organul de urmarire penala
doreste ca martorul
respectiv sa
nu fie cunoscut, iar declaraNia lui sa
fie pastrata
în secret pâna
în momentul prezentarii
materialului de urmarire penala.
3.2.3. Desfasurarea ascultarii
Ascultarea martorului se va desfasura urmând cele trei faze ale ascultarii persoan
elor, cu
menNiunea necesitaNii stabilirii relaNiilor în care se afla
martorul cu învinuiNii sau inculpaNii, dar si
cu persoana vatamata. Stabilirea acestor relaNii nu trebuie privita
ca o formalitate, întrucât veridicitatea
depoziNiei care urmeaza
a fi luata
este dependenta
de acestea.
Verificarile care se întreprind cu privire la persoana martorului, în special în cazul
unui
martor important ale carui declaraNii pot influenNa profund cauza cercetata, vor
avea în vedere si
cele declarate de catre acesta cu privire la natura eventualelor lor relaNii cu
persoana vatamata
ori
cu învinuitul sau inculpatul, rezultatul acestora constituind un prim indiciu de s
inceritate a
martorului.
Atmosfera generala
de ascultare a martorului trebuie sa
fie una de colaborare, organul de
urmarire penala
trebuind sa
sesizeze momentele si probleme care necesita
intervenNia sa în ajutorul
unei expuneri cât mai complete a celor percepute.
Tactica ascultarii martorului presupune folosirea unor procedee tactice asemanat
oare cu
cele utilizate în ascultarea învinuiNilor sau inculpaNilor, cu scopul forNarii capac
itaNii de redare a
memoriei.
Ascultarea repetata, întâlnirile-surpriza, tactica complexului de vinovaNie, relatar
ea unor
aspecte de certitudine rezultate din probatoriul administrat si care, în mod logic
, trebuie sesizate si
de martor, constituie opNiuni care vor fi avute în vedere de catre organul de urma
rire penala
în
raport cu personalitatea martorului ascultat.
DepoziNia va urma firul logic si cronologic al faptei pe care a perceput-o, pe p
arcursul
acesteia putând fi utilizate probele existente la dosar,dar numai în masura în care ac
estea pot
contribui la reamintirea unor secvenNe.
În faza relatarii libere, martorul nu trebuie limitat cu privire la timpul sau amp
loarea
declaraNiei, rabdarea organului de urmarire penala
fiind uneori recompensata
prin volumul si
importanNa informaNiilor care i se furnizeaza.
ContradicNiile aparute cu ocazia relatarii vor fi lamurite prin întrebari, în aceeas
i nota
dominata
de dorinNa de a lamuri problemele, întrebarile sugestive sau care presupun raspuns
uri
alternative fiind excluse.
Atmosfera creata
cu ocazia discuNiilor prealabile, dorinNa organului de urmarire penala, dar
si a martorului de a lamuri problemele puse în discuNie, importanNa care trebuie s
a
i se induca
prin
calitatea de martor pe care o are persoana constituie premise în obNinerea unei ma
rturii de buna
calitate, care sa
lamureasca
aspectele percepute de martor din întregul film al infracNiunii.
Având în vedere importanNa pe care declaraNiile martorilor o au în procesul penal, act
ivitatea
organului de urmarire penala
nu trebuie considerata
ca încheiata
în momentul consemnarii si
semnarii declaraNiilor, ci acesta constituie doar cel al trecerii în etapa verific
arii depoziNiei
martorului.
Verificarea relatarilor martorilor constituie o etapa
obligatorie a ascultarii si trebuie
realizata
cu minuNiozitate, în special pentru martorii consideraNi importanNi. Câteodata, depo
ziNiile
se verifica
prin comparaNie si, în cazul fericit, acestea concorda. Alteori, procesul de verif
icare
presupune si alte activitaNi, cum sunt confruntarile, reascultarile sau reconsti
tuirile, utilizarea tehnicii
de detectare a comportamentului simulat si nu numai, activitaNi care presupun un
eori eforturi
mai mari decât cele facute de organul de urmarire penala
cu ocazia ascultarii.
3.3 Ascultarea învinuitului sau inculpatului
3.3.1. ImportanNa declaraNiei învinuitului sau inculpatului si valoarea ei în proces
ul penal
PoziNia învinuitului sau inculpatului siaparNii vatamate în procesul penal
Invinuitul sau inculpatul este considerat ca figura centrala, subiectul primar a
l procesului
penal, organele judiciare fiind obligate sa
constate temeinic motivat ca
acesta a savârsit fapta care
formeaza
obiectul cauzei penale si daca
este vinovat pentru acea fapta
sau persoana în jurul careia
se rasuceste ca o spirala
toata
activitatea de administrare a probelor, ridicându-se treptat pâna
ce se
ajunge, în cele din urma, la stabilirea adevarului.
Intre calitatea de inculpat si cea de parte vatamata
în procesul penal exista
un dezechilibru
care este mai vadit în cazul infracNiunilor pentru a caror punere în miscare a acNiu
nii penale este
necesara
plângerea prealabila
aparNii vatamate, caz în care victima este iniNiatoarea si susNinatoarea
procesului penal.
Pedeapsa aplicata
autorului în urma condamnarii lasa
victima într-o situaNie mult
defavorabila
în raport cu cea pe care a avut-o înainte de savârsirea infracNiunii, în sensul
cheltuielilor pe care le-a ocazionat procesul si care ramân, în general, nerecuperat
e, dar si cu
privire la bunul sustras ori costul îngrijirilor medicale necesitate pentru vindec
are în urma suportarii
infracNiunii, fara
a mai adauga consecinNele morale sau timpul aparent pierdut.
Victima, care, în calitate de contribuabil, trebuie sa
constituie obiect al prevenNiei
criminalitaNii desfasurate de stat, devine pe timpul procesului si executarii pe
depsei de catre autorul
infracNiunii comise asupra sa unul dintre susNinatorii financiari ai judecarii s
i procesului de
reeducare al acestuia. Daca
acNiunea civila
a fost disjunsa, în ciuda avantajelor oferite de existenNa
unei hotarâri penale, ea trebuie sa
faca
faNa
unor noi eforturi financiare ocazionate de procesul civil
pe care îl va putea câstiga, dar hotarârea pronunNata
nu va avea niciun efect împotriva unei
persoane lipsite de bunuri, argumentele în acest sens putând continua.
ImportanNa declaraNiei învinuitului sau inculpatului
Obiectul ascultarii învinuitului sau inculpatului îl constituie relatarea unor fapte
sau
împrejurari de fapt referitoare la activitatea infracNionala
pe care a desfasurat-o personal.
Ascultarea persoanei vatamate sau a martorilor are, în general, acelasi obiect, re
spectiv reflectarea
faptelor sau a împrejurarilor de fapt referitoare la activitatea desfasurata
tot de catre învinuit sau
inculpat cu privire la fapta comisa.
Învinuitul este considerat, sinu fara
temei, ca gasindu-se în condiNii optime de percepNie si
memorare în raport cu celelalte persoane ascultate în cadrul procesului penal si, în c
onsecinNa,
posibila sursa
a celor mai ample si fidele informaNii cu privire la activitatea desfasurata.
Daca
în privinNa informaNiilor care au precedat sau succedat momentul savârsirii infracNi
unii
aceasta
apreciere este cel mai adesea corecta, asupra momentului savârsirii în sine trebuie
sa
o
privim cu rezerva, din cauza starii psihice în care se afla
autorul în timpul savârsirii infracNiunii.
La infracNiunile savârsite în condiNiile premeditarii, exista
bune premise pentru
reproducerea fidela
a momentelor premergatoare savârsirii faptei, iar în situaNia infracNiunilor
savârsite în mod spontan, sub imperiul impulsului de moment, declaraNiile pot fi lac
unare si
inexacte si în privinNa acestor momente. Deci, mai apropiate de obiectiv, pot fi r
edate în declaraNii
doar momentele care au precedat savârsirea infracNiunii si nici aceasta întotdeauna în
raport de
condiNiile concrete.
Daca
în momentele aratate declaraNiile pot fi influenNate din cauza condiNiilor de perc
epNie
sau posibilitaNilor de memorare, învinuiNii sau inculpaNii pot interveni asupra in
formaNiilor pe care
le relateaza, constient, prin posibilitatea legala
pe care o au dea se apara.
In aceste condiNii, declaraNiei învinuitului nu trebuie sa
i se acorde o premisa
de valoare probatorie
superioara
celorlalte declaraNii ale persoanelor ascultate în procesul penal, ele putând avea o
valoare probatorie deosebita
numai în masura în care se coroboreaza
cu fapte si împrejurari
desprinse din ansamblul probelor existente în cauza.
Marturisirea sau recunoasterea, scop al ascultarii învinuitului si inculpatului
Doctrina, ca si legislaNia mai ales din Narile occidentale folosesc expresia de m
arturisire a
inculpatului", înNelegând prin aceasta recunoasterea de catre inculpat a vinovaNiei s
ale".
În sistemul probator inchizitorial, marturisirea, regina
a probelor", era smulsa
prin tortura
sau alte
violenNe si era mai importanta
în valoarea probanta
decât orice evidenNa
contrara.
Marturisirea învinuitului sau inculpatului într-o cauza
în care probatoriul administrat este
incipient sau prea puNin relevant, iar identitatea autorului este relativ incert
a
va reda încrederea
organului judiciar în faNacaruia se afla
ca a acNionat în spiritul justiNiei.
Ce poate determina pe un învinuit sau un inculpat sa
îsi recunoasca
fapta în condiNiile în
care în mod obiectiv aceasta
marturisire va fi folosita
în primul rând împotriva lui si numai
probabil ca circumstanNa
atenuanta
în viitoarea hotarâre a unei instanNe de judecata?
Câteva variante de raspuns le putem evoca, dupa
cum urmeaza:
a)nevoia de a-sigasi pacea sufleteasca
pierduta
din cauza remuscarii, regretului, parerii de rau sau
mustrarilor de cuget;
b)nevoia de a explica si a se explica, atunci când recunoasterea este facuta
în scop defensiv, cu
intenNia de a atenua consecinNele faptei;
c)marturisirea provocata
din raNiuni logice, atunci când infracNiunea savârsita
este evident probata,
iar nerecunoasterea, pe lânga
faptul ca
este inutila, ar crea o discrepanNa
între probatoriul
administrat si atitudinea faptuitorului faNa
de fapta comisa;
d)marturisirea provocata
din considerente strategice sau de aparare a altuia, când unul dintre
participanNi recunoaste savârsirea întregii acNiuni sau inacNiuni a laturii obiectiv
e, inclusiv acNiunile
celuilalt (celorlalNi) participant, facuta
în scopul de a sustrage pe acela de la tragerea la raspundere
penala. Aceasta
marturisire o întâlnim în special când sentimentele sau raporturile dintre
participanNi sunt apropiate din motive de rudenie sau altele, nefiind exclus int
eresul ca participantul
ramas în libertate sa-1 sprijine material pe timpul executarii pedepsei;
e)marturisirea poate fi facutasi din cauza orgoliului sau vanitaNii, când faptuito
rul, prin
recunoastere, vrea sa
îsi puna
în valoare personalitatea de profesionist" în domeniu sau pentru ca
fapta sa sa
poata
fi cât mai bine mediatizata.
Acceptând ideea ca
marturisirea inculpatului este adevaratul si unicul scop al
interogatoriului, trebuie menNionat faptul ca, prin ea însasi, aceasta nu are nici
o putere legala
decisiva
în materie penala. Mai mult, marturisirea facuta
înca
de la prima ascultare sau pe tot
parcursul urmaririi penale nu obliga
instanNa de judecata
sa
ia act de ea, aceasta putând fi
retractata
pe tot parcursul procesului penal, fara
ca inculpatul sa
fie Ninut sa
îsi motiveze în vreun
fel schimbarea de atitudine.
Judecatorul va aprecia în mod suveran probatoriul administrat atât în faza de urmarire
penala, cât si în faNa sa cu ocazia judecaNii, putând Nine cont si de marturisirea fac
uta
pe parcursul
urmaririi penale. Marturisirea va fi acceptata
integral ca având valoare probatorie atunci când
întreg conNinutul sau de informaNii esenNiale se coroboreaza
cu restul probatoriului ori parNial, în
masura în care numai anumite fapte sau împrejurari relatate se coroboreaza
cu probatoriul
administrat datorita
caracterului ei divizibil în raport cu marturisirea reglementata
de legislaNia
procesual civila.
3.3.2. Pregatirea ascultarii învinuitului sau inculpatului
Întocmirea profilului psihologic al învinuitului sau inculpatului, ca etapa
premergatoare
ascultarii sale, prezinta
avantajul personalizarii trasaturilor caracteristice ale personalitaNii
delincventului, la cel care urmeaza
sa
fie ascultat si la pregatirea ascultarii în cunostinNa
de cauza
de catre organul judiciar care o va efectua.
Este de preferat ca utilizarea metodelor de detectare a comportamentului simulat
sa
fie
realizata
în aceasta
etapa, deoarece repetarea declaraNiilor poate avea consecinNe negative. Astfel,
o
prima
evaluare a personalitaNii învinuitului sau inculpatului însoNita
de o verificare a declaraNiilor
acestuia prin intermediul folosirii metodei de detectare a comportamentului simu
lat vor constitui
documente de lucru utile pentru alegerea tacticii care se va folosi în ascultarea
persoanei, de
aceasta
data, în condiNii de timp corespunzatoare unei ascultari de calitate.
Pregatirea întrebarilor care vor constitui parte a planului de cercetare penala
va fi usurata
atât din punct de vedere cantitativ, cât si calitativ, fapt care se va reflecta în con
Ninutul declaraNiei,
întrucât la ascultarea învinuitului se cunosc deja problemele care trebuie si pot sa
fie lamurite cu
ajutorul acestuia.
Ascultarea în sine va fi facilitata
prin usurinNa cu care se va opera cu întrebarile, cu
procedeele tactice a caror oportunitate de aplicare va fi mai usor de apreciat a
vând în vedere
experienNa în cercetarea acestui gen de infracNiuni.
Cu respectarea regulilor generale de stabilire si de formulare a acestora, trebu
ie subliniata
necesitatea simplitaNii lor, în asa fel încât învinuitul sau inculpatul sa
le poata
înNelege sensul sisa
aiba
posibilitatea de a raspunde corespunzator.
Trebuie evitate întrebarile capcana
sau viclene, al caror mesaj poate fi recepNionat
distorsionat de catre învinuit sau inculpat, punându-1 în dificultate, iar redarea eve
nimentului este
indicat sa
fie facuta
cu respectarea cronologiei faptelor.
Etapa de pregatire a ascultarii este încheiata
dupa
ce au fost stabilite problemele esenNiale
care trebuie sa
rezulte din ascultare, principalele întrebari care vor fi folosite, procedeul tact
ic ce va
fi utilizat cel puNin iniNial.
3.3.3. Efectuarea ascultarii
Pentru reusita ascultarii, este esenNiala
crearea atmosferei propice, care va depinde de locul
în care aceasta se va desfasura, de Ninuta în care se prezinta
organul judiciar, dar, mai ales, modul
în care acesta va reusisa
atraga
pe învinuit sau inculpat la colaborare.
Locul ascultarii. Invinuitul sau inculpatul poate fi ascultat în locul în care acest
a se afla, ori
de câte ori el se gaseste în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat în
faNa organului de
urmarire penala
sau instanNei de judecata, cu excepNia cazurilor în care legea prevede altfel (art
. 74
C.proc.pen.). Deci, regula în privinNa locului de desfasurare a ascultarii o const
ituie sediul
organului judiciar, dar, atunci când învinuitul sau inculpatul se afla
în imposibilitate de a se
prezenta în respectivul loc, ascultarea se va efectua în locul în care acesta se gases
te.
Cu privire la condiNiile pe care trebuie sa
le îndeplineasca
locul ascultarii, menNionamca
acestea sunt identice cu cele prezentate cu ocazia ascultarii persoanei vatamate
, opNiunea pentru
spaNii special destinate acestei activitaNi fiind menNinute.
Stabilirea cadrului adecvat ascultarii. Referitor la comportarea cu învinuitul sau
inculpatul
în vederea stabilirii cadrului adecvat discuNiei, pot fi avute în vedere câteva sugest
ii:
-organul judiciar care efectueaza
ascultarea persoanei întreprinde aceasta
activitate în scopul
obNinerii unor informaNii cât mai complete cu privire la infracNiunea comisasi, în n
ici un caz, în
scopul de a trage la raspundere învinuitul sau inculpatul pentru fapta comisa. Sit
uarea organului
judiciar pe o poziNie superioara
învinuitului sau inculpatului pe timpul ascultarii va obstrucNiona
transmiterea informaNiei între cei doi, iar ascultarea va avea perspectiva uneia n
ereusite;
pe parcursul ascultarii, învinuitul sau inculpatul trebuie sa
fie cât mai relaxat, sens în care organul
de urmarire penala
va evita ca prin comportarea sa sa
îl intimideze sau sa
îl enerveze.
-pe timpul ascultarii, organul de urmarire penala
trebuie sa
evite orice promisiune facuta
în
scopul de a obNine o recunoastere sau pentru realizarea unor alte obiective ale
cercetarii
(denunNarea altor participanNi, a locului în care sunt ascunse bunuri sau persoane
etc). Daca, totusi,
astfel de promisiuni au fost facute, atunci organul de urmarire penala
va fi Ninut sa
le îndeplineasca.
Seriozitatea în realizarea a ceea ce s-a promis este deosebit de importanta
atât pentru cazul care se
cerceteaza, dar si pentru creditul viitor al organului de urmarire penala
în raport cu persoanele care
vor avea calitatea de învinuit sau inculpat;
-organul de urmarire penala
nu trebuie sa
se prezinte cu atitudinea celui care stie tot, întrucât,
daca
este crezut, ascultarea învinuitului sau inculpatului devine fara
sens pentru acesta, si pe
parcursul ascultarii colaborarea va fi redusa. Pe parcursul ascultarii vor fi pu
se întrebari la care raspunsul
este cunoscut de organul judiciar, de control si, câteodata, se poate sugera ca
la întrebarea
pusa
raspunsul este cunoscut, dar atitudinea care i se induce învinuitului sau inculpat
ului ca
se stie
totul despre el poate fi riscanta
în ascultare, deoarece printr-un raspuns eronat acceptat, verificarea
a ceea ce stie este facuta,si centrul de forNa
al ascultarii se deplaseaza
pe terenul învinuitului sau
inculpatului. în aceasta
situaNie, cu un învinuit sau inculpat inteligent, în ciuda unei bune pregatiri a
ascultarii, organul de urmarire penala
poate ajunge într-o poziNie în care stima interlocutorului sau
va fi vizibil scazutasi o redresare în raportul de forNe va solicita eforturi deos
ebite. Trebuie avut în
vedere faptul ca,asa cum organul judiciar încearca
sa
cunoasca
cât mai bine personalitatea
învinuitului sau inculpatului, si acesta, la rândul lui, face acelasi lucru si o ati
tudine impresionanta
pentru început, fara
suport probator, se va putea transforma, în timp, într-un handicap;
-limbajul folosit de catre organul de urmarire penala
trebuie sa
fie la nivelul celui folosit de
învinuit sau de inculpat. Atunci când învinuitul sau inculpatul foloseste termeni de j
argon, el va fi
întrebat care este semnificaNia pe care o da
acestora, chiar daca
terminologia îi este cunoscuta
organului judiciar.
-organul judiciar este obligat ca înainte de a începe ascultarea învinuitului sau incu
lpatului sa
îl
încunostinNeze despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridica, dreptul
de a avea un
aparator si de a nu face nicio declaraNie, precum sisa
îi atraga
atenNia ca
ceea ce declara
poate fi
folosit împotriva sa . Pentru aceasta, organul judiciar trebuie sa
explice învinuitului sau inculpatului
încadrarea juridica
a faptei, dar si semnificaNia pe care o are declaraNia sa, inclusiv prin prisma
circumstanNelor atenuante sau agravante, sisa
îi dea posibilitatea de opNiune. Totodata, daca
învinuitul sau inculpatul apreciaza
ca
în momentul ascultarii nu îsi poate face apararea, aceasta va
fi întrerupta
dupa
ce prima declaraNie scrisa
personal a fost luatasi s-a consemnat împrejurarea
aparuta
cu ocazia ascultarii. In acelasi timp, învinuitul sau inculpatul trebuie sa
precizeze durata de
timp care îi este necesara
pentru pregatirea apararii si data când se va prezenta pentru ascultare.
Întrucât în faza relatarii libere intervenNia în expunerea învinuitului sau inculpatului a
organului judiciar este nesemnificativa, vom aborda câteva aspecte caracteristice
fazei întrebarilor
siraspunsurilor.
Ascultarea învinuitului sau inculpatului se desfasoara
în condiNiile unui interviu luat unei
surse incomode sau evazive si ostile, adica
unor subiecNi care sunt, în general, intimidaNi de organul
judiciar în faNacaruia se aflasi care îsi fac griji asupra celor pe care le declaras
i a succesiunii în
timp a acestor declaraNii în privinNa consecinNelor
Având în vedere atitudinea de neîncredere si chiar ostila
a învinuiNilor si inculpaNilor,
prima sarcina
a organului judiciar este aceea de a-1 face sa
vorbeasca, evitându-se, pe cât posibil,
exercitarea dreptului la tacere.
Organul de urmarire penala
va fi jovial sau prietenos, adaptându-si comportamentul si
înfaNisarea la personalitatea învinuitului sau inculpatului în scopul de a-1 atrage de
partea sa.
Se vor angaja discuNii pe subiecte de interes pentru învinuit sau inculpat, subiec
te rezultate în urma
activitaNii de cunoastere a acestuia . În cazul în care ascultarea nu a putut fi pre
gatita
suficient, se
vor pune întrebari biografice, dar manifestând prudenNa
cu privire la cele referitoare
la relaNiile de familie, aratând interes pentru raspunsurile primite care vor gene
ra alte întrebari.
Nu se va trece la ascultare apropriu-zisa
pâna
în momentul în care organul judiciar nu
considera
ca
atmosfera necesara
a fost creata. Aprecierea gresita
a acestui moment sau graba de a
se ajunge la el prin întrebari formale ale caror raspunsuri nu sunt ascultate, con
stituie greseli care
pot genera din partea învinuitului sau inculpatului atitudini nedorite.
DiscuNia se orienteaza
apoi spre începutul evenimentului sau chiar catre momentele
dinaintea lui, învinuitul sau inculpatul fiind invitat sa
povesteasca
fiecare etapa
pas cu pas.
Organul de urmarire penala, în urma expunerii facute de catre învinuit sau inculpat,
poate
reconstitui întregul film al infracNiunii, minut cu minut, caz în care ascultarea se
încheie,
nemainecesitând întrebari, si declaraNia putând fi consemnata.
Atunci când declaraNia este lacunara
sau neclara, ea va fi completata, eventualele neclaritaNi
urmând a fi lamurite prin întrebari.
Organul de urmarire penala
trebuie sa
puna
atâtea întrebari pâna
când întregul film al
infracNiunii a fost reconstituit, fara
a considera ca
prin numarul întrebarilor si solicitarea unor
lamuriri si-ar pierde din autoritate sau poziNie, aratând în permanenNa
interes pentru faptasi
faptuitor.
Daca
exista
dubii cu privire la o împrejurare, organul de urmarire penala
trebuie sa
expuna
învinuitului sau inculpatului modul în care a înNeles cele expuse sisa
îl lase sa
se explice.
Raspunsurile date de învinuit sau inculpat trebuie ascultate pâna
la sfârsit, cautându-se
semnificaNia pe care o au si doar dupa
ce aceasta este clara
organul judiciar va pune o alta
întrebare.
Faza de întrebari siraspunsuri nu trebuie sa
înceapa
cu întrebarile a caror raspunsuri sunt
cele mai importante pentru cauza, ci cu întrebari generale si chiar cu unele la ca
re raspunsul este
cunoscut, pentru verificarea sinceritaNii.
Convins ca
învinuitul sau inculpatul raspunde sincer, organul judiciar va trece la întrebarile
de interes, iar la primirea raspunsurilor dorite sau asteptate trebuie sa
manifeste o atitudine liniara,
de indiferenNa, ca si când aceste raspunsuri le cunostea, dar aasteptat o confirma
re din partea acestuia.

O schimbare de atitudine, în sensul manifestarii bucuriei din partea organului jud

iciar, va
genera, la rândul sau, o schimbare de atitudine din partea învinuitului sau inculpat
ului, care ar
putea consta în retractareacelor spuse, ameliorarea raspunsului sau chiar o încetare
a colaborarii,
întrucât va considera ca
s-a predat spunând ceea ce nu trebuie.
In cazul învinuiNilor timizi sau care refuza
sa
dea declaraNii, organul de urmarire penala
va
angaja discuNii straine cauzei, menNinând dialogul si sugerându-i învinuitului sau inc
ulpatului ca
este suficient de documentat, iar declaraNia sa este o simpla
formalitate.
Pentru învinuiNii sau inculpaNii în stare de soc, surescitaNi, agitaNi, tulburaNi, o
rganul de
urmarire penala
trebuie sa
acNioneze în sensul calmarii lor, dupa
care, prin întrebari, sa
ajunga
la
problemele de interes, calmând în permanenNa
discursul si încercând sa
obNina
cât mai multe
amanunte cu privire la ceea ce s-a întâmplat în fiecare moment .
In cadrul acestui context general, trebuie sa
menNionam câteva repere care caracterizeaza
psihologia recidivistului în raport cu cea a infractorului primar, pentru a facili
ta, într-o oarecare
masura, stabilirea unei tactici corespunzatoare în ascultarea sa.
Recidivistul este perceput de membrii societaNii si de organele judiciare ca un
delincvent
deosebit, foarte periculos si adesea irecuperabil social.
Ascultarea recidivistilor necesita
o pregatire aparte si experienNa
profesionala
mai bogata, deoarece
si unele dintre caracteristicile personalitaNii delincventului recidivist sunt m
ai accentuate si mai
complex reprezentate.
Nota dominanta
a personalitaNii recidivistului este o accentuata
neacceptare a colectivitaNii
si percepNia sociala
falsa
a celor din jur, manifestata
prin lipsa de încredere în organele judiciare,
împletita
cu teama faNa
de acestea. în mod concret, acestea se manifesta
prin tendinNa de a ascunde
savârsirea infracNiunii prin abordarea unei atitudini de falsa
docilitate.
Atitudinea recidivistilor în confruntarea cu organele judiciare, prezinta
o gama
foarte larga
de autoaparari, plecând de la refuzul de a face declaraNii sau de a le semna, la r
ecunoasteri fara
echivoc, dar care nu au niciun suport în probatoriul administrat, la automutilare
sau atacarea
organului de urmarire penala.
Spre deosebire de infractorul primar, recidivistul cauta
sa
stabileasca
cu ocazia fiecarei
ascultari probatoriul care ar putea fi folosit pentru incriminarea lui, dar si în
ce masura
îl poate
anihila sau îl poate transforma în dubiu, pregatindu-se la rândul lui pentru ascultare
.
Recidivistii sunt, în general, cercetaNi în stare de arest, iar dupa
o perioada
de claustrare, ca
orice persoana
în asemenea situaNie, cad în anumite stari de melancolie sau agitaNie, caracteristic
e
psihozei de detenNie.
Pe parcursul ascultarii, recidivistul va evita sa
dea raspunsuri clare cu privire la fondul
problemelor, insistând în relatare asupra celor care nu au importanNa
pentru cercetare, pe care le
detaliaza, constient ca
vor fi dificil sau imposibil de verificat ulterior.
Nu în ultimul rând, infractorii experimentaNi vor provoca organul judiciar prin mani
festari de
sfidare, ireverenNioase, încercari de negociere sau chiar de mituire, necesitând o a
tenNie sporita
pe
parcursul ascultarii.
Pe parcursul ascultarii, în general, nu se iau notiNe, dar daca
totusi aceasta se impune,
organul de urmarire penala, dupa
ascultarea integrala
araspunsului, va preveni învinuitul sau
inculpatul ca
problema necesita
a fi notata
pentru a fi verificata
sau în alt scop, daca
este posibil,
de interes comun.
Cu ocazia consemnarii declaraNiilor învinuiNilor sau inculpaNilor, raspunsurile da
te pe
parcursul ascultarii se reverifica, dupa
care se consemneazasi se citesc învinuitului.
Aceasta
verificare se face în scopul asigurarii rigurozitaNii consemnarii, dar si pentru a
se utiliza în
conNinutul declaraNiei, pe cât posibil limbajul folosit de învinuit sau inculpat, as
tfel ca fiecare
declaraNie sa
fie personalizata.
3.3.4. Ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenNa aparatorului
În cursul urmaririi penale, aparatorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa
asiste la
efectuarea oricarui act de urmarire penalasi poate formula cereri si depune memo
rii. Lipsa
aparatorului nu împiedica
efectuarea actului de urmarire penala
daca
exista
dovada ca
aparatorul a
fost încunostinNat de data si ora efectuarii actului.
Dreptul de asistenNa
al învinuitului sau inculpatului se refera
în concret la posibilitatea
participarii aparatorului la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire penala: as
cultarea parNii pe
care o apara, cercetarila faNa locului, percheziNii si autopsii, prelungirea dur
atei arestarii. Pentru
participarea la efectuarea altor acte de urmarire penala, dreptul de a asista al
aparatorului este
dependent de încuviinNarea data
de organul de urmarire penala
care trebuie sa
aprecieze
oportunitatea participarii sale.
Participarea aparatorului din oficiu sau ales la cercetarea locului faptei, desi
posibila, este
mai puNin probabila, din cauza caracterului iniNial si de urgenNa
al acestei activitaNi, la care se
adauga
împrejurarea ca, în majoritatea cazurilor, ea este efectuata
înainte ca autorul sa
fi fost
identificat si, în consecinNa,sa
existe învinuit sau inculpat în cauza.
Dreptul de a-si asista clientul învinuit sau inculpat consta
în dreptul de a acNiona în interesul
acestuia, de a-1 sfatui, de a pleda pentru el si de a-i susNine cauza. Deci, dre
ptul de a asista clientul
se limiteaza
la doua
operaNiuni distincte, consultaNia juridica
acordatasi pledoaria în cazul dedus
judecaNii.
Pe parcursul urmaririi penale, oferirea consultanNei juridice calificate presupu
ne accesul la
dosarul cauzei si contactul cu învinuitul sau inculpatul, în privinNa accesului la înt
reg materialul
cauzei, în masura în care aparatorul a participat la efectuarea tuturor actelor de u
rmarire penala
la
care este îndrituit, nu se vor ridica probleme decât în privinNa actelor la care organ
ul de urmarire
penala
i-a interzis asistarea.
Daca
aparatorul nu a participat decât la asistarea învinuitului sau inculpatului, ocazie
cu
care a putut deduce aspecte ale probatoriului administrat, momentul în care va ave
a acces deplin la
întregul material administrat va fi cel al prezentarii materialului de urmarire pe
nala
când si
învinuitul sau inculpatul îl va putea accesa.
Aparatorul va avea acces la dosarul cauzei doar deodata
cu învinuitul sau inculpatul pe care
îl asista, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penalasi, apoi, permanen
t la arhiva
instanNei de judecata.
Totusi, existând dreptul de a formula cereri si de a depune memorii, aparatorul pe
parcursul urmaririi penale poate solicita accesul la unul sau la anumite acte de
urmarire penala,
chiar înainte de prezentarea materialului, urmând ca organul de urmarire penala
sa
aprecieze
oportunitatea soluNionarii favorabile sau sa
respinga
motivat cererea.
Ca alegere în aparare, învinuitul sau inculpatul va putea opta la recunoasterea tota
la
a
faptei, la o recunoastere parNiala, la nerecunoasterea învinuirii care i se aduce
sau la exercitarea
dreptului de a nu face nicio declaraNie. In condiNiile în care, înainte de a fi ascu
ltat, învinuitului
trebuie sa
i se asigure posibilitatea pregatirii apararii, consideramca
aceasta include si posibilitatea
de a lua contact cu aparatorul din oficiu sau ales, în vederea stabilirii atitudin
ii pe care o va avea cu
privire la învinuirea care i se aduce.
Asistarea învinuitului sau inculpatului la activitaNile de urmarire penala
de catre aparatorul
ales sau din oficiu, în afara
de garanNia suplimentara
ca
activitatea s-a desfasurat în conformitate cu
legea si cu respectarea regulilor de tactica
criminalistica, poate conferi prin consiliere sio
facilitate în desfasurarea acestor activitaNi, cu referire în special la ascultari.
Concluzionând, trebuie sa
remarcam faptul ca
asistarea aparatorului în activitaNile de
urmarire penala
constituie o realitate si, probabil, în timp, aceasta va fi din ce în ce mai consist
enta.
4. PercheziNia, ridicarea de obiecte si de înscrisuri
4.1. NoNiunea, scopul, clasificarea si importanNa percheziNiei
Prin stricta interpretare a art. 100 alin. (1) C.proc.pen., rezulta
ca
percheziNia se va efectua
atunci când exista
sau se presupune în mod întemeiat ca
ar exista un obiect sau înscris ce poate
servi ca mijloc de probasica
acesta s-ar afla în posesia unei persoane fizice sau juridice care, desi
a fost invitata
sa
le prezinte sau sa
le predea, tagaduieste deNinerea sau posesia acestuia ori refuza
sa
îl predea la cererea organelor judiciare, precum si atunci când pentru descoperirea
si strângerea
probelor instanNa de judecata
o dispune.
PercheziNia consta
în cautarea asupra persoanei, în locuinNa sau locul ei de munca, în
autoturism ori în locurile deschise publicului, a obiectelor, valorilor si înscrisur
ilor a caror
existenNa
ori deNinere este tagaduita, în vederea descoperirii si administrarii probelor nec
esare
soluNionarii juste a cauzelor penale.
O alta
definiNie stabileste ca
percheziNia este un act procedural constând în cautarea si
ridicarea unor obiecte care conNin sau poarta
urme ale unor infracNiuni, a corpurilor delicte, a
înscrisurilor cunoscute sau necunoscute organului judiciar si care pot servi la af
larea adevarului
aceasta facând parte din procedeele de investigaNie, din activitatea de strângere a
mijloacelor de
proba
cunoscute si de descoperire a altor mijloace de proba.
PercheziNia constituie un act de urmarire penala
prin care se cautasi se ridica, din anumite
locuri sau de la anumite persoane, obiectele care prezinta
importanNa
pentru descoperirea
împrejurarilor infracNiunii sau pentru demascarea infractorului ori o activitate ta
ctica
desfasurata
de organele judiciare în scopul descoperirii si ridicarii obiectelor, documentelor
sau a diferitelor
valori ce prezinta
importanNa
pentru cauza cercetata, precum si a descoperirii persoanelor care se
ascund raspunderii penale".
Vom concluziona ca
percheziNia reprezinta
o activitate de urmarire penalasi de tactica
criminalistica, constând în cautarea în locuinNa
sau asupra unei persoane, la locul ei de munca
ori
în locurile deschise publicului etc. a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a car
or existenNa
sau
deNinere este tagaduita, în vederea descoperirii si administrarii probelor necesar
e unei juste
soluNionari a cauzelor penale.
Ca activitate tactica, percheziNia reprezinta
un mijloc eficient de descoperire a obiectelor,
valorilor si înscrisurilor de mare importanNa
în evidenNierea vinovaNiei infractorului, dar constituie,
în acelasi timp, si o oarecare imixtiune în drepturile fundamentale, constituNionale
, ale cetaNenilor
(inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenNei sau libertatea individua
la), iar, uneori, o
constrângere temporara
a dreptului de folosinNa
asupra unei cladiri sau terenuri. Aceste
considerente impun organului judiciar ca, înainte de a lua decizia efectuarii perc
heziNiei, acesta sa
se afle în posesia a suficiente date cu privire la existenNa si caracteristicile o
biectelor, valorilor sau
înscrisurilor cautate, asupra personalitaNii persoanelor urmarite ori a celor care
deNin bunurile
vizate, a locurilor în care acestea pot fi ascunse, urmând ca apoi sa
stabileasca
procedeele tactice
de efectuare în concret a percheziNiei, mijloacele necesare, momentul propice efec
tuarii, persoanele
care vor participa etc, fara
a pierde din vedere faptul ca întreaga activitate sa
se desfasoare în
condiNiile si formele prevazute de lege.
Desi din punct de vedere procesual penal se recunoaste existenNa a doua
categorii de
percheziNii (cea domiciliarasi cea corporala), privite însa
din prisma unor particularitaNi tactice,
percheziNiile pot fi împarNite în mai multe categorii:
-dupa
natura locului în care se efectueaza, percheziNia se clasifica
în percheziNia locurilor deschise
si percheziNia locurilor închise sau a spaNiilor locuite;
-în funcNie de numarul de persoane care urmeaza
sa
fie percheziNionate, ea poate fi individuala
sau de grup, aceasta din urma
fiind întâlnita
în special la infracNiunile savârsite în participaNie;
-dupa
numarul percheziNiilor efectuate, pot exista percheziNii primare si percheziNii
repetate, cele
din urma
fiind specifice situaNiilor în care rezultatul primei percheziNii a fost negativ,
dar si în cazul
percheziNiei locurilor deschise efectuata
în condiNii meteorologice neprielnice;
-avându-se în vedere locul efectuarii percheziNiei, distingem percheziNia corporala,
domiciliara, la
locul de munca
sau în locurile publice.
AlNi autori considera
ca
percheziNiile pot fi clasificate si dupa
alte criterii.
-dupa
temeiul legal, pot exista percheziNii efectuate în baza autorizaNiei emise de proc
uror,
percheziNii efectuate în baza consimNamântului scris al persoanei percheziNionate si
percheziNii
efectuate în caz de infracNiune flagranta
(criteriu depasit);
-în funcNie de timpul de efectuare a percheziNiei, se poate vorbi despre percheziN
ii efectuate în
timpul zilei si percheziNii efectuate în timpul nopNii (în cazul flagrantului si a c
elei efectuate de
catre procuror);
-dupa
calitatea persoanelor participante, putem delimita existenNa unor percheziNii la
care
participa
numai organele de urmarire penala, dar si percheziNii la care alaturi de acestea
vor lua
parte si specialisti din diferite domenii necesari descoperirii unor anumite cat
egorii de bunuri,
valori sau înscrisuri;
-dupa
numarul persoanelor la care se efectueaza
percheziNia, vom avea percheziNii efectuate la o
singura
persoana
sau la mai multe persoane, în ultimul caz acestea putând fi executate simultan.
§3. ImportanNa percheziNiei
Indiferent de felul ei, percheziNia trebuie sa
se desfasoare în stricta
conformitate cu
dispoziNiile legale, restrângerea drepturilor si libertaNilor persoanei percheziNi
onate facându-se
numai dacasi în masura în care situaNia o impune.
Clasificarea percheziNiilor are utilitate din punct de vedere practic prin exist
enNa unor
metode de cercetare diferite, specifice fiecareia.
Literatura de specialitate remarca
faptul ca
importanNa percheziNiei este determinata
de rolul
sau decisiv uneori în soluNionarea cauzelor penale prin obNinerea de probe absolut
necesare
stabilirii faptelor sau împrejurarilor în care a fost savârsita
o infracNiune, precum si a identificarii
autorului.
PercheziNia reprezinta
o activitate cu pondere deosebita
în instrumentarea cauzelor penale,
în majoritatea dosarelor organele de urmarire penala
recurgându-se la aceasta
activitate atât pentru
descoperirea de obiecte, înscrisuri sau valori necesare probarii activitaNii infra
cNionale, cât si pentru
dovedirea vinovaNiei faptuitorului.
Totodata, percheziNia se prezinta
ca o activitate deosebit de complexasi dificila,
numarându-se printre cele mai delicate întreprinderi desfasurate de organele de urma
rire penala,
implicând patrunderea în cele mai intime detalii ale vieNii personale si de familie,
în dreptul de
proprietate asupra imobilelor, terenurilor s.a., acNionându-se asupra unor dreptur
i si libertaNi
fundamentale ale persoanei.
In cadrul procesului penal, percheziNia constituie un procedeu auxiliar de desco
perire si
strângere a unor mijloace de proba
în vederea atingerii scopului acestuia, pentru descoperirea
altor mijloace de proba
decât cele cautate, conservarea mijloacelor de proba
descoperite cu prilejul
desfasurarii percheziNiei, dar si a celor pe care persoanele în cauza
le predau de bunavoie la cererea
organelor judiciare.
4. 2. NoNiunea si importanNa ridicarii de obiecte si înscrisuri
Ridicarea de obiecte si înscrisuri este activitatea prin intermediul careia organu
l de
urmarire penala
sau instanNa de judecata
asigura
obiectele si documentele care pot servi ca mijloc
de proba
în procesul penal.
Desi asemanatoare cu percheziNia, ridicarea de obiecte si înscrisuri este o instit
uNie de sine
statatoare si nu trebuie confundata
cu aceasta, dar nici cu activitatea de cautare, relevare, fixare si
ridicare a urmelor desfasurata
cu ocazia cercetarii locului faptei. Fiind prevazuta
în codul de
procedura
penala
alaturi de percheziNie, cu care este adesea concomitentasi are acelasi obiectiv,
constând în cautarea de obiecte, înscrisuri sau valori, ridicarea de obiecte si înscrisu
ri se deosebeste
de prima prin urmatoarele:
Scopul percheziNiei este acela de a se descoperi obiecte care poarta
urmele infracNiunii,
obiecte care au fost folosite sau destinate sa
serveasca
la savârsirea infracNiunii, de gasirea
obiectelor rezultat al infracNiunii, descoperirea bunurilor, valorilor proprieta
te a învinuitului,
inculpatului sau parNii civilmente responsabile care urmeaza
a fi indisponibilizate pentru asigurarea
recuperarii pagubelor materiale cauzate prin infracNiune, gasirea obiectelor pro
curate cu ajutorul
sumelor de bani sau a bunurilor însusite prin aceasta, descoperirea unor bunuri de
Ninute contrar
legii, descoperirea învinuiNilor sau inculpaNilor care se sustrag de la urmarirea
penala
sau judecata,
ori a condamnaNilor evadaNi, precum sigasirea persoanelor disparute de la domici
liu, a cadavrelor
sau aparNilor din acestea.
Scopul ridicarii de obiecte si înscrisuri este mult mai restrâns în comparaNie cu cela
l
percheziNiei, referindu-se doar la obiectele si înscrisurile care au folosit ori a
u fost destinate
savârsirii infracNiunii, obiectele rezultat al acesteia, înscrisurile sau obiectele
care poarta
urmele
faptei comise, precum si orice alte obiecte sau înscrisuri necesare pentru aflarea
adevarului în
cauza cercetata
sau judecata.
Activitatea de cautare a obiecte lor si înscrisurilor sau persoanelor pe timpul pe
rcheziNiei nu
vizeaza
întotdeauna obiecte precis determinate al caror deNinator si loc de depozitare sun
t
cunoscute ca în cazul ridicarii de obiecte si înscrisuri.
PercheziNia se refera
la orice obiecte, câteodata
necunoscute iniNial organului de urmarire
penala, iar alteori care nu au nicio legatura
cu cauza penala
care se cerceteaza, pe când în cazul
ridicarii de obiecte si înscrisuri, obiectul, persoana si, câteodata, locul sunt de
la început cunoscute,
si priveste strict obiecte, înscrisuri sau valori necesare cauzei concrete aflate în
cercetare sau
judecata.
In raport cu ridicarea de obiecte sau înscrisuri care precede un act voluntar al c
elui care
preda
bunul, valoarea sau înscrisul, percheziNia este un act evident de constrângere, care
intervine
în cazul negarii deNinerii bunului ori refuzului de a-l preda si care are aparenNa
unei sancNiuni a
respectivei negaNii ori a refuzului.
Cercetarea locului faptei se deosebeste de ridicarea de obiecte si înscrisuri, pre
cum si de
percheziNie prin scopul pe care si le propune, adica
cel de cunoastere nemijlocita
a locului faptei, al
descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor create cu ocazia savârsirii infracNiuni
i, precum si pentru
ascultarea martorilor oculari, a victimelor sau chiar a faptuitorilor.
Scopul ridicarii de obiecte si înscrisuri sau al percheziNiei se refera
în primul rând la
obiecte, care pot fi si purtatoare de urme, pe când cel al cercetarii locului fapt
ei este focalizat pe
descoperirea si ridicarea urmelor, desi aceasta se poate face cu obiectul care o
poarta
ca procedeu
de ridicare si nu ca Ninta
a activitaNii.
La ridicarea de obiecte si înscrisuri, în schimb, se cunoaste obiectul cautat, perso
ana care
îl deNine si, câteodata, si locul unde este amplasat, pe când la percheziNie aceste re
pere nu sunt
întotdeauna foarte precis determinate.
SituaNia existenNei sau inexistenNei urmelor în cazul cercetarii locului faptei es
te, în general,
total necunoscuta
organului de urmarire penala, însa
scopul cercetarii este tocmai acela de cautare,
studiere, fixare si ridicare a acestor urme.
In privinNa întinderii locului în care se afla
obiectele care trebuie ridicate sau care constituie
suprafaNa de cautare în cazul percheziNiei si cercetarii locului infracNiunii, cel
e trei instituNii pot fi
reprezentate prin trei cercuri concentrice, în care cercul central îl reprezinta
ridicarea de obiecte si
înscrisuri, iar cel marginal cercetarea locului faptei, percheziNia aflându-se la mi
jlocul acestora.
Astfel, daca
în cazul ridicarii de obiecte si înscrisuri se cunoaste persoana si, uneori, locul
în care se gaseste obiectul cautat, percheziNia, pentru realizarea scopului propus
, se executa, în
general, pe o suprafaNa
mai mare, dar totusi determinata
de folosinNa exclusiva
a unei persoane.
Limitele spaNiale ale locului savârsirii faptei sunt date de suprafaNa purtatoare
a urmelor
infracNiunii care, practic, nu este delimitata
iniNial si poate sa
varieze, de la caz la caz, între micasi
imensa.
Sub aspectul desfasurarii lor, activitatea de ridicare de obiecte si înscrisuri, p
recum si cea
de cercetare la faNa locului, pot fi executate si pe parcursul actelor premergat
oare în vederea
începerii urmaririi penale, pe când percheziNia se va efectua numai dupa
începerea acesteia.
Daca
repetarea cercetarii la faNa locului constituie o excepNie, repetarea percheziNi
ei si a ridicarii de
obiecte si înscrisuri poate fi facuta
pâna
la realizarea scopului lor.
Atât cercetarea la faNa locului, cât si percheziNia, din punctul de vedere al psihol
ogiei organului
judiciar, necesita
un simN
de observaNie bine dezvoltat, o mare putere de concentrare si stabilire a
atenNiei, o intuiNie rapida, precum si o mare capacitate de analizasi sinteza.
Examinarea minuNioasasi observarea atenta
întemeiata
pe raNionamente riguroase reprezinta
reguli
de baza
în desfasurarea acestor activitaNi.
Observarea, ca proces psihic, înseamna
mai mult decât a privi pur si simplu ceva, înseamna
a
vedea si examina atent, a direcNiona atenNia spre o percepNie mai amplasi mai fi
dela
a obiectelor
sau urmelor cautate. Aceste cerinNe sunt mult atenuate în cazul ridicarii de obiec
te si înscrisuri care
poate fi efectuata
de catre un organ de cercetare penala
care nu are astfel de aptitudini, iar factorii
perturbatori specifici primelor activitaNi nu îi influenNa rezultatul.
Pe timpul efectuarii percheziNiei sau a cercetarii locului faptei, dar si a ridi
carii de obiecte si
înscrisuri, organul de urmarire penala
trebuiesa
adopte o anumita
conduita
tactica
comuna
tuturor
actelor procesuale desfasurate, dar sisa
respecte unele reguli destinate prevenirii oricarui incident
care s-ar putea ivi pe parcursul desfasurarii activitaNilor sau unor obiecNii ul
terioare.
4.3. Aspecte referitoare la pregatirea percheziNiei si a ridicarii de obiecte si
înscrisuri
Reusita percheziNiei implica
luarea unor masuri de natura
de a-i atribui un caracter
organizat, descoperirea mijloacelor materiale de proba
putând fi realizata
doar printr-o organizare
atentasi o pregatire riguroasa
a întregii activitaNi. Lipsa de pregatire sau superficialitatea în
efectuare pot avea consecinNedaunatoare pentru cauza: imposibilitatea efectuarii
percheziNiei,
nerealizarea obiectivelor propuse, pierderea unor mijloace materiale de proba
necesare aflarii
adevarului etc.
Fiecare forma
a percheziNiei va parcurge în desfasurarea ei trei etape principale, si anume:
luarea masurilor preliminare, premergatoare percheziNiei, adica
stabilirea obiectivelor percheziNiei,
cunoasterea locului ce urmeaza
a fi percheziNionat si a persoanelor care îl utilizeaza, stabilirea
momentului începerii percheziNiei, stabilirea participanNilor la percheziNie, asig
urarea mijloacelor
tehnice necesare si a modalitaNilor de a patrunde în locuinNa percheziNionatului;
o a doua etapa
se
refera
la efectuareapropriu-zisa
a percheziNiei, adica
la repartizarea sarcinilor de cercetare si de
paza
a obiectelor gasite sau a persoanelor cautate; a treia etapa, la examinareadetal
iatasi fixarea
rezultatelor obNinute în urma percheziNiei, în acest sens folosindu-se mijloacele cu
noscute.
Si ridicarea de obiecte si înscrisuri, pentru a avea o buna
finalitate, necesita
un minim de
activitaNi pregatitoare, desi obiectele, înscrisurile sau valorile care îi fac obiec
tul sunt cunoscute.
§2. Stabilirea obiectivelor
Precizarea scopului percheziNiei în raport cu cauza cercetata
presupune atât o reprezentare exacta
a
rezultatului acesteia, cât si o cunoastere temeinica
a tuturor datelor si materialelor cauzei.
Determinarea cu precizie a scopului percheziNiei se face în funcNie de infracNiune
a cercetata, fapt ce
presupune ca
organul judiciar are o reprezentare suficient de clara
asupra naturii obiectivelor si
înscrisurilor cautate, a oricarui produs al faptelor investigate sau a obiectelor
folosite la savârsirea
infracNiunii.
Caracteristicile obiectelor cautate prin percheziNie determina
natura locului în care pot fi
ascunse, persoana percheziNionata
fiind nevoita
saNina
seama de volumul obiectelor, de materialul
din care acestea sunt fabricate, de posibila lor distrugere sub influenNa nociva
a anumitor factori de
mediu, precum si de caracteristicile lor de construcNie, unele obiecte putând fi u
sor descompuse în
parNi componente si fiecare parte putând fi apoi ascunsa
separat sau asamblata
sub forma altor
obiecte.
4.3.1. Cunoasterea locului
Cunoasterea exacta
a locului în care urmeaza
sa
se desfasoare percheziNia, îndeosebi în
cazul celei domiciliare, constituie o regula
tactica
de maxima
importanNa, motiv pentru care trebuie
respectata
în orice împrejurare, cu atât mai mult în cauzele complexe.
Cunoasterea prealabila
a locului în care urmeaza
sa
se efectueze percheziNia se refera
în
general la dispunerea si destinaNia locului, la caracteristicile de construcNie
sau topografice, la
persoanele care locuiesc sau care au acces în spaNiul percheziNiei etc. De regula,
se Nine seama daca
locul percheziNiei este închis sau deschis.
InformaNii asemanatoare trebuie obNinute si atunci când ridicarea de obiecte sau îns
crisuri
sau percheziNia urmeaza
a fi efectuate în sediile unor persoane juridice, agenNi economici, unitaNi
comerciale sau de deservire si altele asemenea.
In vederea obNinerii informaNiilor necesare cunoasterii locului percheziNionat,
se va proceda
cu maxima
discreNie, evitându-se alertarea persoanelor vizate, acestea putând fi furnizate de
organele locale ale administraNiei publice, de conducerea unitaNii sau de colegi
i de serviciu ai
persoanei percheziNionate, cunostinNele, prietenii sau chiar vecinii acesteia.
4.3.2. Cunoasterea persoanei
Un alt aspect deosebit de important ce trebuie avut în vedere în cadrul pregatirii
percheziNiei îl constituie cunoasterea persoanei ce urmeaza
a fi percheziNionata. Astfel, vor interesa
datele în legatura
cu personalitatea acesteia, gradul sau de cultura, profesia si funcNia exercitat
a,
viaNa sa de familie, raporturile sale cu vecinii, cu colegii de serviciu s.a., r
elaNiile pe care le
întreNine cu diverse alte persoane, îndeosebi cu prietenii apropiaNi, pasiunile sau
viciile acesteia,
alte activitaNi pe care le desfasoara
în calitate de amator.
Vor interesa persoanele care locuiesc împreuna
cu cel percheziNionat, indiferent daca
acestea sunt membrii de familie sau chiriasi, precum si ale rudelor sau prieteni
lor cu care persoana
percheziNionata
întreNine relaNii strânse si pe care le viziteaza
mai des. ImportanNa acestor informaNii
rezida
în posibilitatea ca, în cazul efectuarii unei percheziNii la domiciliul persoanei, a
ceasta sa
se
soldeze cu un esec, obiectele cautate fiind ascunse la domiciliul sau locuinNa r
udelor sau prietenilor
apropiaNi ai persoanei percheziNionate.
InformaNiile necesare unei bune cunoasteri a persoanei percheziNionate pot fi ob
Ninute de la
autoritaNile publice, de la conducerea unitaNii în care îsi desfasoara
activitatea sau de la colegii sai
de serviciu, de la cunostinNe, prieteni, vecini.
4.3.3. Stabilirea momentului
Necesitatea identificarii momentului propice efectuarii percheziNiei este impusa
de
considerente de ordin tactic si vizeaza
asigurarea finalitaNii urmarite prin realizarea acestei
activitaNi. Determinarea momentului optim de efectuare a percheziNiei are o semn
ificaNie deosebita
pentru reusita percheziNiei care, prin specificul sau, constituie un act cu cara
cter inopinat, ce trebuie
efectuat cu maxima
operativitate.
Posibilitatea continuarii percheziNiei dupa
orele 20.00 este lasata
la aprecierea organului de
cercetare penala
care a început efectuarea acesteia, tocmai pentru a nu compromite realizarea
scopului urmarit.
In ceea ce priveste planificarea în timp a percheziNiei, vor fi avuNi în vedere anum
iNi factori:
pericolul dispariNiei obiectelor, înscrisurilor sau valorilor, deci necesitatea ur
genNei si asigurarea
caracterului inopinat conferit activitaNii; momentul în care se patrunde mai usor
la locul
percheziNiei si condiNiile cele mai bune de gasire a obiectelor cautate; intenNi
ile cunoscute sau cel
puNin presupuse ale celui percheziNionat etc.
Exista
situaNii care impun urgenNa efectuarii percheziNiei când prin aceasta se obNine
mijlocul principal de proba, în special la infracNiuni cum sunt cele de specula, l
uare sau dare de
mita
etc. Uneori însa, din perspectiva investigaNiei criminalistice, în scop tactic, perc
heziNia trebuie
amânata, desi se deNin date sigure cu privire la persoana sau locul în care au fost
ascunse obiectele,
deoarece, prin natura împrejurarilor existente, descoperirea lor ar fi dificila
sau ar implica un
anumit grad de risc privind reusita percheziNiei, alarmându-1 pe infractor sifacând
astfel ca o
repetare eventuala
a percheziNiei sa
poata
fi facuta
în condiNii mult mai grele, infractorul având
timp sa-si ia toate masurile de precauNie pe care le crede necesare
Sunt cazuri când precizarea timpului efectuarii percheziNiei presupune nu numai al
egerea
celui mai potrivit moment, ci si sincronizarea operaNiilor de percheziNionare. E
ste cazul
percheziNiilor simultane, efectuate concomitent în locuri diferite si al percheziN
iilor în grup, asupra
bunurilor persoanelor implicate în aceeasi cauza. In aceste situaNii, reusita acNi
unii implica
sincronizarea operaNiilor de cautare a obiectelor, adica
efectuarea percheziNiei în acelasi timp, în
diferite locuri si la toate persoanele, indiferent daca
percheziNia are loc în aceeasi localitate sau în
localitaNi diferite, tocmai pentru a înlatura riscurile legate de posibilitatea de
a se încunostinNa unii
pe alNii, periclitând astfel atingerea obiectivelor percheziNiei.
Timpul efectuarii percheziNiei presupune si alegerea celei mai potrivite ore pen
tru realizarea
acestei activitaNi. Zorii zilei ofera
condiNii optime pentru patrunderea fara
dificultate la locul
percheziNionat si condiNiide cautare si descoperire a obiectelor folosind lumina
naturala, dar
recomandarea nu este general valabila.
Alegerea momentului propice percheziNiei se va face în funcNie de particularitaNil
e fiecarui
caz în parte, de necesitatea efectuarii ei în mod inopinat, cât mai operativ si în condi
Nii de natura
sa
asigure descoperirea obiectelor sau mijloacelor materiale de proba
pe care organul de urmarire
penala
se asteapta
sa
le descopere.
4.3.4. Formarea echipei
ComponenNa echipei care va efectua percheziNie va fi determinata
de o seama
de factori,
cum sunt: natura si întinderea locurilor percheziNionate, natura obiectelor cautat
e, gradul de
dificultate implicat de descoperirea acestora, datele ce caracterizeaza
personalitatea celui ce
urmeaza
a fi percheziNionat etc.
Aceste, persoane sunt: organul de urmarire penala
care efectueaza
percheziNia, reprezentat
de un numar de lucratori ai poliNiei sau procuraturii; martorii asistenNi la des
fasurarea percheziNiei;
persoana la care se efectueaza
percheziNia sau, atunci când este reNinuta
sau arestata, un reprezentant,
un membru de familie sau un vecin al acesteia, cu capacitate de exerciNiu [art.
104 alin. (2)
C.proc.pen.]; specialisti din diferite ramuri tehnice, daca
prezenNa loc este socotita
indispensabila;
precum si personalul ajutator, format, de obicei, din cadre ale poliNiei, menit
sa
caute obiectele sau
sa
asigure paza.
Din categoria organelor care participa
la efectuarea percheziNiei fac parte procurorul si
organele de cercetare penala, primul urmând sa
coordoneze toate operaNiile legate de îndeplinirea
acestei activitaNi, alaturi de un numar suficient de poliNisti care vor particip
a fie la activitatea propriu-
zisa
de cautare, fie la asigurarea pazei locului percheziNionat.
PrezenNa unor specialisti la efectuarea percheziNiei s-a dovedit adeseori necesa
ra, datorita
faptului ca
un constructor, tâmplar, zugrav, instalator-sanitar etc. este mai în masura
sa
sesizeze
orice modificare adusa
în vederea amenajarii unor ascunzatori în ziduri, parchet, mobila, tocuri de
usi sau ferestre, între Nevile de instalaNii sau în alte asemenea locuri.
Potrivit prevederilor art. 104 alin. (3) C.proc.pen., percheziNia se efectueaza
numai în
prezenNa unor martori asistenNi, selecNionaNi dintre persoanele majore cu capaci
tate de exerciNiu si
care nu au nicio legatura
cu cei implicaNi în savârsirea infracNiunii si nici un anume interes în
cauza. In acest sens, se considera
a fi contraindicat a se proceda la alegerea martorilor asistenNi din
rândul persoanelor care se afla
întâmplator la faNa locului, mai ales ca
acestea pot fi chiar complici
la savârsirea infracNiunii, tactica criminalistica
recomandând ca alegerea si verificarea îndeplinirii
condiNiilor legale cerute calitaNii de martor asistent sa
se faca
înainte de intrarea echipei la locul
percheziNiei, în felul acesta evitându-se irosirea timpului sau apariNia unor incide
nte nedorite.
Aceeasi rezerva
este bine sa
fie avuta
în vedere si în cazul alegerii martorilor asistenNi din rândul
vecinilor care, desi aparent dezinteresaNi în cauza, pot avea simpatie faNa
de persoana
percheziNionata.
Martorii asistenNi la percheziNie vor fi alesi dintre persoanele majore, neinter
esate în cauza
si care nu fac parte din personalul organului de urmarire penala
care efectueaza
percheziNia.
Organul de urmarire penala
care conduce percheziNia are îndatorirea de a explica martorilor
asistenNi care le sunt drepturile. în acest sens, martorii asistenNi au dreptul de
a fi prezenNi la toate
acNiunile percheziNiei, de a cunoaste toate obiectele descoperite si ridicate, p
utând cere sa
se noteze
în procesul-verbal propriile observaNii, totodata
fiind obligaNisa
asiste pe întreaga perioada
de
efectuare a percheziNiei sisa
semneze procesul-verbal întocmit de catre organul de urmarire penala
cu ocazia efectuarii percheziNiei.
Martorul asistent nu va lua parte în mod direct la acNiunile de cautare desfasurat
e, tocmai
pentru a-si putea pastra obiectivitatea asupra observaNiilor, precum si o viziun
e de ansamblu asupra
desfasurarii percheziNiei.
De regula, la efectuarea percheziNiei ia parte si persoana la care se efectueaza
percheziNia,
chiar daca
este reNinuta
sau arestata. Daca
acest lucru nu este posibil, percheziNia domiciliara
se va
efectua numai în prezenNa unui reprezentant sau membru al familiei acesteia, iar d
aca
nici cel din
urma
nu este prezent, se va recurge la asistenNa unui vecin sau o alta
persoana
majora
cu capacitate
de exerciNiu sifara
vreun interes în cauza
[art. 104 alin. (4) C.proc.pen]. La efectuarea percheziNiei
poate participa si aparatorul ales de învinuit sau inculpat.
Totodata, Ninând seama de faptul ca
lipsa aparatorului nu împiedica
efectuarea percheziNiei,
organul de urmarire penala
trebuie sa
fie în masura
sa
probeze ca
acesta a fost încunostinNat despre
data si ora efectuarii actului, dovada îndeplinirii acestei cerinNe legale rezultând
din citaNie, procesverbal
etc.
Persoana careia i se face percheziNia domiciliara
sau reprezentantul ei au dreptul sa
asiste la
efectuarea percheziNiei, pentru a-si asigura respectarea deplina
a tuturor drepturilor lor
procesuale.Uneori, din considerente de ordin tactic, este posibil ca o parte din
rezultatele
percheziNiei sa
nu-i fie aduse la cunostinNa
de îndata, pentru ca astfel sa
se asigure o mai buna
desfasurare a cercetarilor.
4. 4. Reguli, tactice de efectuare a percheziNiei
4.4.1. Deplasarea sipatrunderea echipei la locul percheziNiei
Deplasarea echipei la locul de efectuare a percheziNiei se va pregati cu multa
atenNie,
avându-se în vedere asigurarea caracterului de surpriza
al acNiunii, justificat prin cerinNadea nu i
se da timp persoanei percheziNionate sa
înlature obiectele sau înscrisurile vizate de catre organul
judiciar ori sa
dispara
de la domiciliu.
Când deplasarea echipei s-a facut cu un autovehicul, în localitaNile mai mari, este
recomandabil ca parcarea masinii sa
se faca
la o distanNa
mai mare faNa
de intrarea în imobil,
prezenNa autoturismului în faNa imobilului în care se va desfasura percheziNia putând
alerta
persoana vizata. în localitaNilor mici, din aceleasi considerente, autoturismul va
fi oprit în faNa
sediilor administraNiei de stat, a unor întreprinderi, firme sau magazine etc, în fu
ncNie de distanNa
pâna
la locul efectuarii percheziNiei.
Pentru percheziNiile care se efectueaza
în blocurile cu mai multe etaje, se recomanda
ca
liftul sa
fie oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul la care este amplasat apart
amentul vizat,
preferabil fiind ca o parte a echipei sa
urce pe scari, dar fara
ca astfel sa
se formeze un grup
compact.
In eventualitatea în care se remarca
existenNa unor câini de paza, înainte de intrarea
echipei, trebuie gasita
o modalitate potrivita
de linistire a acestora, prin invitarea, în acest scop, a
unui vecin sau a unei persoane care îi cunoaste, folosind un pretext oarecare, rec
omandabil fiind ca
la poarta
sa
se prezinte doar o singura
persoana
din echipa de percheziNie.
Inainte de patrunderea echipei la locul percheziNionat vor fi luate masuri neces
are de paza
a
tuturor cailor de acces în imobil, la nevoie folosindu-se schiNa topografica, înlatu
rând astfel orice
posibilitate de parasire a locului percheziNiei de catre persoana vizata.
Patrunderea în domiciliul de percheziNionat reprezinta
începutul percheziNiei domiciliare, aceasta
realizându-se prin folosirea oricarei împrejurari favorabile menite sa
previna
acNiunile
percheziNionatului, în sensul degradarii sau chiar distrugerii totale a obiectelor
cautate, spre
exemplu, momentul iesirii sau intrarii unui membru a familiei ori a altor persoa
ne a caror prezenNa
nu este de natura
a trezi suspiciuni.
Intrarea la locul percheziNiei se va face potrivit particularitaNilor fiecarui c
az în parte. De
obicei, se suna
sau se bate la usa, iar membrii echipei se vor aseza într-un mod în care, prin vizor
,
sa
nu poata
fi observata
decât o singura
persoana. In cazul în care usa nu va fi deschisa, se va
proceda în consecinNa: daca
în locuinNa
nu este sesizat nici un zgomot, se vor cere informaNii de la
vecinii cei mai apropiaNi, organul de urmarire penala
având posibilitatea sa
procedeze fie la
sigilarea usilor, fie la patrunderea forNata' în imobil si la efectuarea percheziN
iei în prezenNa unui
vecin, a administratorului de bloc sau a unui delegat al autoritaNii publice loc
ale. Pentru a se evita
apariNia unei asemenea situaNii, în funcNie de programul de activitate a celui per
cheziNionat, se va
alege cel mai potrivit moment pentru patrunderea fara
complicaNii în locul în care urmeaza
sa
se
efectueze percheziNia.
Când persoana percheziNionata
este reNinuta, aceasta va fi adusa
la locul percheziNiei de
catre echipa de percheziNie.In situaNia în care se constata
ca
în locuinNa
exista
totusi cineva, dar
refuza
sa
permita
intrarea echipei de percheziNie în imobil, forNarea usii se va face numai dupa
ce,
în prealabil, s-a atras atenNia asupra luarii acestei masuri si s-a facut prezenta
rea calitaNii si numelui
organului care efectueaza
percheziNia.
Uneori, cel aflat în locuinNa
nu deschide imediat din diferite motive, care însa
nu presupun
rea-credinNa
cum sunt: dorinNa de a se îmbraca adecvat sau de a verifica temeinic calitatea
organelor judiciare s.a., dupa
cum pot exista si situaNii în care întârzierea se datoreaza
încercarii
persoanei de a se debarasa de obiectele cautate pe care le deNine, de a le ascun
de sau chiar de a
parasi domiciliul.
Patrunderea forNata
constituie o excepNie, fiind considerata
legitima
, iar a nu permite
deschiderea forNata
înseamna
zadarnicia efectuarii actului procedural.
Atunci când din datele existente la dosar sau din informaNiile adunate în vederea pr
egatirii
percheziNiei rezulta
ca
persoana percheziNionata
face parte din categoria indivizilor periculosi sau
recidivisti, se va proceda la patrunderea forNata,fara
întârziere, ori de câte ori exista
indicii ca
aceasta tergiverseaza
prea mult deschiderea usii.
4.4.2. Primele masuri luate la locul percheziNiei
Dupa
patrunderea în locul percheziNiei, conducatorul echipei se va legitima si va preze
nta
autorizaNia eliberata
de magistrat. înainte de începerea percheziNiei propriu-zise, se impune luarea
unor masuri cu caracter preliminar dupa
cum urmeaza:
-inspectarea rapida
a locuita ce urmeaza
a fi percheziNionat, îndeosebi a WC-urilor, sobelor,
masinilor de gatit, tuburilor de aruncat gunoiul si, în general, a oricarei instal
aNii sau aparaturi ce ar
putea fi folosita
în vederea distrugerii rapide a obiectelor sau înscrisurilor cautate. Totodata, se v
a
preveni orice încercare de semnalizare sau comunicare cu exteriorul prin mijloacel
e de comunicare
obisnuite (telefon, fax, pager s.a.) sau prin manevre de genul mutarii unor glas
tre de flori din/în
geam sau balcon, tragerea storurilor sau jaluzelelor pâna
la o anumita
înalNime, aranjarea perdelelor
într-o poziNie dinainte stabilita
etc;
-prevenirea oricarei acNiuni violente îndreptata
împotriva organului de urmarire penala
sau a
celorlalte persoane. Din momentul începerii percheziNiei si pe întreaga durata
a desfasurarii sale,
organul de urmarire penala
trebuie sa
fie pregatit pentru a neutraliza orice acNiune violenta
venita
din partea persoanei percheziNionate sau a altei persoane aflate la locul perche
ziNiei. Totodata,
aceste masuri sunt menite sa
previna
orice eventuala
încercare de sinucidere, incident posibil mai
ales în cazul descoperirii unor obiecte care probeaza
indubitabila participare a persoanei
percheziNionate la savârsirea unei infracNiuni;
-dispunerea tuturor persoanelor gasite la locul percheziNiei într-o singura
încapere sau într-un
spaNiu limitat, excepNie facând numai prescolarii, bolnavii sau alte persoane afla
te în
imposibilitatea de a se deplasa, parasirea acestui spaNiu neputând fi facuta
decât cu încuviinNarea
organului de urmarire penala
însarcinat cu supravegherea acestora. Persoanele aflate sau sosite la
locul supus percheziNiei domiciliare ulterior începerii percheziNiei vor fi legiti
mate, cerându-li-se
apoi date cu privire la calitatea si scopul vizitei lor. Sunt exceptate de la ac
easta
masura
persoanele
venite în interes de serviciu, carora li se interzice sa
ia contract direct cu oricare dintre persoanele
aflate la locul percheziNiei;
-studierea atentasi familiarizarea echipei cu locul ce urmeaza
a fi percheziNionat, în vederea
cunoasterii exacte a topografiei si caracteristicilor sale, prilej cu care se ve
rificasi datele iniNiale
deNinute de organul de urmarire penala. De regula, persoanei percheziNionate i s
e vor cere informaNii
referitoare la destinaNia fiecarei încaperi, persoanele care o folosesc, mobilieru
l, aparatele sau
instalaNiile existente, bunurile depozitate etc. ExplicaNiile vor fi solicitate
cu atât mai exacte si
detaliate cu cât exista
mai multe încaperi sau dependinNe folosite în comun de mai multe persoane.
Dupa
recunoasterea locului percheziNionat si pâna
la verificarea lui efectiva, încaperile vor fi
încuiate, procedând în acelasi fel si cu mobilierul prevazut cu încuietori, cheile fiind
pastrate de
organul judiciar, pâna
la terminarea percheziNiei;
-imediat dupa
luarea masurilor premergatoare, pe baza datelor obNinute de organul judiciar,
întregite cu constatarile deprinse în urma examinarii nemijlocite a locului care urm
eaza
a fi
percheziNionat, va fi stabilita
metodologia de lucru, fiecarui membru al echipei revenindu-i
atribuNii bine determinate.

4.4.3. Desfasurarea percheziNiei

Indiferent de particularitaNile locului percheziNionat sau de natura obiectelor
cautate,
percheziNiilor le sunt comune câteva elemente, câteva reguli cu caracter tactic. Din
tre acestea, ne
vom referi doar la regulile de baza
ale percheziNiei domiciliare, reguli ce pot fi adaptate si celei
corporale.
PercheziNia se efectueaza
cu minuNiozitate, întinderea si profunzimea cercetarii fiind
dependente de natura obiectelor care trebuie descoperite.
PercheziNia se desfasoara
metodic, sistematic, fapt ce presupune cercetarea detaliata
a
fiecarei încaperi, a oricarei piese de mobilier, instalaNii sanitare sau obiecte c
asnice care ar putea
servi ca ascunzatoare potrivit particularitaNilor fizico-chimice ale obiectelor
cautate.
Comportamentul persoanei percheziNionate va fi permanent observat.Observarea va
fi
facuta, de regula, de catre organul de urmarire penala
care conduce percheziNia, iar în cazul în care
se constata
accentuarea tensiunii emoNionale (în momentul examinarii unei încaperi, a unui anumi
t
obiect etc.) sau o anumita
deconectare (survenita
dupa
trecerea echipei de un anumit spaNiu), se va
insista în cercetarea locurilor respective.
PercheziNia trebuie efectuata
în stricta
conformitate cu prevederile legii.
Magistratul sau poliNistul va impune o atmosfera
de calm, de obiectivitate, dirijând cu
competenNa
activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini necorespunzatoare,
operaNii abuzive, în sensul intimidarii persoanelor percheziNionate, distrugerii s
au degradarii unor
obiecte etc.
Se va manifesta o grija
deosebita
pentru ca percheziNia sa
decurga
normal, fara
deranjarea
vecinilor sau, în ipoteza în care se desfasoara
la locul de munca,fara
perturbarea activitaNii.
Regulile tactice cu respectarea carora trebuie efectuata
percheziNia depind de o seama
de
factori, între care amintim: natura faptei în legatura
cu care se realizeaza
aceasta
activitate,
particularitaNile locului ce urmeaza
a fi cercetat, natura obiectelor a caror gasire se urmareste,
informaNiile deNinute de organul judiciar în legatura
cu obiectele cautate s.a.
Când organul judiciar deNine informaNii verificate cu privire la natura obiectelor
si persoana
care le deNine, dar nu se cunoaste cu exactitate locul unde au fost ascunse, mai
înainte de a se
proceda la operaNia de cautare propriu-zisa, celui percheziNionat i se va cere s
a
predea obiectelor
cautate.
Atunci când informaNiile în posesia carora se afla
organul judiciar sunt vagi, se va proceda
la efectuarea unei percheziNii minuNioase, pentru descoperirea ascunzatorilor, în
funcNie de
particularitaNile locului cercetat si se vor folosi cele mai adecvate metode si
mijloace de investigare
cercetare amanunNita
a locului.
4. 5. Fixarea rezultatelor percheziNiei si a ridicarii de obiecte si înscrisuri
Conform art. 108 C.proc.pen., despre modul de efectuare a percheziNiei si rezult
atele sale se
întocmeste un proces-verbal. Alaturi de procesul-verbal, ca mijloace auxiliare de
fixare a
rezultatelor percheziNiei, se mai folosesc: fotografierea, înregistrarea video-mag
netica, filmare si,
atunci când este cazul, schiNe sau desene ale locului percheziNionat.
Procesul-verbal constituie principalul mijloc de consemnare a modului în care s-a
desfasurat percheziNia, precum si a rezultatelor la care s-a ajuns, fiind întocmit
de catre organul
judiciar aflat la locul percheziNiei, imediat dupa
terminarea acestei activitaNi.
Procesul-verbal de percheziNie va cuprinde: o parte introductiva
care conNine urmatoarele
menNiuni: data si locul încheierii sale, calitatea si organul judiciar din care fa
ce parte cel care
efectueaza
percheziNia, datele de identificare ale celui percheziNionat, menNinându-se daca
a fost
prezent sau reprezentat la percheziNie, precum si datele de identificare ale per
soanelor aflate la
locul efectuarii percheziNiei sau sosite dupa
începerea acesteia, alaturi de cele ale martorilor
asistenNi.
Partea descriptiva
a procesului-verbal va cuprinde: o descriere amanunNita
a tuturor
activitaNilor întreprinse, mijloacele tehnice utilizate, numele, prenumele si cali
tatea persoanei care
a desfasurat fiecare activitate în parte, descrierea urmelor gasite, practic, desc
rierea cercetarii locului
faptei.
Se va face apoi menNiune cu privire la locul supus percheziNiei, timpul si condi
Niile în care
au fost descoperite obiectele. Se vor descrie, în ordinea desfasurarii lor, toate
operaNiunile
întreprinse de echipa
în vederea descoperirii obiectelor cautate, iar în cazul gasirii acestora, ele vor
fi descrise amanunNit, insistându-se si asupra ascunzatorilor.
Obiectele si urmele descoperite vor fi descrise sub raportul tuturor însusirilor c
are le
individualizeaza: forma, dimensiuni, culoare, felul producNiei, natura materialu
lui din care sunt
alcatuite, elemente ce indica
modul de fabricare si urmele de uzura
provenite din întrebuinNare etc.,
fara
însa
a se face vreo observaNie privind valoarea acestora.
Daca
descrierea exacta
nu poate fi facuta, pe respectivul obiect se va lipi un bilet, purtând
semnaturile componenNilor echipei, ale persoanei percheziNionate si ale martoril
or asistenNi.
In cadrul procesului-verbal se consemneaza
situaNiile în care, în cursul efectuarii
percheziNiei, au fost forNate anumite obiecte ori s-au spart încuietori, usi, zidu
ri etc., motivând
necesitatea efectuarii acestora.
Finalul procesului-verbal va cuprinde menNiuni cu privire la ora de începere si de
terminare
a percheziNiei, obiectele ridicate, menNionându-se si acele obiecte care, din dife
rite motive, au fost
lasate în pastrarea persoanei percheziNionate sau a unui custode, în urma aplicarii
sechestrului [art.
108 alin. (3) C.proc.pen.].Tot aici pot fi menNionate si eventualele obiecNii al
e persoanelor în
prezenNacarora s-a desfasurat percheziNia, ale martorilor asistenNi si ale perso
anei percheziNionate,
cu privire la modul de efectuare a percheziNiei sau la conNinutul procesului-ver
bal încheiat, se
precizeaza
daca
anumite împrejurari legate de efectuarea percheziNiei au fost fixate cu ajutorul
fotografiei, filmului, înregistrarii video-magnetice..
Procesul-verbal se va încheia în doua
sau mai multe exemplare, dupa
caz, si va fi semnat pe
fiecare paginasi la sfârsit decatre toNi cei care au participat la desfasurarea pe
rcheziNiei: organul de
cercetare penala, martori asistenNi, persoana percheziNionatasi eventualele pers
oane aflate
întâmplator acolo sau sosite pe parcursul percheziNiei.
O copie a procesului-verbal va fi înmânata
persoanei percheziNionate, reprezentantului
acestuia ori unui membru al familiei sale ori, în lipsa acestora, celor cu care lo
cuieste sau este
vecin, iar, când este cazul, custodelui.In cazul în care persoana percheziNionata
refuza
sau nu poate
sa
semneze, se va face menNiunea despre aceasta, aratându-se motivaNia susNinuta
de persoana în
cauza.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

AioniNoaie Constantin, Sandu Ion (coordonatori), Tratat de tactica

criminalistica, ediNia a
II-a revazutasi completata, Ministerul de Interne, Editura Carpati Craiova, 1994.

AioniNoaie, Constantin, Tactica criminalistica, M.I., Bucuresti, 1989

Argesanu, Ion, Criminalistica si medicina legala
în slujba justiNiei, vol. I, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 1996
Basarab Matei, Criminalistica, Litografia UniversitaNii Babes-Bolyai", Cluj, 1969

Badulescu, P., Cauzele tehnice ale incendiilor si prevenirea lor, Editura Tehnic
a,
Bucuresti, 1971
Bogdan, Tiberiu, Curs de psihologie judiciara, Editura Didacticasi Pedagogica, B
ucuresti,
1957
Bogdan, Tiberiu, Probleme de psihologie judiciara, Editura StiinNifica, Bucurest
i, 1973
Bogdan, Tiberiu si col., Comportamentul uman în procesul judiciar, M.I., Bucuresti
,1983
Catuna, Nelu, Criminalistica, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2008
Ciopraga, Aurel, Criminalistica Tratat de tactica, Editura Gama, Iasi, 1996
Ciopraga, Aurel, IacobuNa, Ioan, Criminalistica, Editura Junimea, Iasi, 2001
Ceacanica, D., Sântea, Ion, Aspecte privind diferenNierea omorului de sinucidere s
i morNi
accidentale, M.I., Bucuresti, 1975
Cârjan, Mihai Chiper, Criminalistica. Traditie si modernism, Ed. Curtea Veche, Buc
uresti,
2009
Dumitrescu,C., Limite si posibilitaNi în expertiza criminalistica
a accidentelor de circulaNie,
în Probleme de criminalisticasi criminologie, nr. 3-4/1988, p. 114
Ionescu, Florin, Criminalistica, Ed. Universitara, Bucuresti, 2008
Ionescu, Petre, Unele aspecte psiho fiziologice ale producerii accidentelor de m
unca, în
Probleme de medicina
judiciarasi de criminalistica, vol. III, Editura Medicala, Bucuresti,
p.103
Hinojsa, Antonio, Sinteza interogatoriului poliNienesc, în Culegere de materiale
documentare probleme de criminalisticasi de criminologie, nr.1/1981, Parchetul Ge
neral,
Lungu, Stefan, Constantin, Ion, Examinarea urmelor lasate de benzile de rulare, în
Tratat
practic de Criminalistica, vol. III, Bucuresti, 1989
Lungan, Stefan, Examinarea urmelor lasate de arma
pe glonN, în Tratat practic de
criminalistica, vol. III, IGM, Bucuresti, 1980
Macelaru, V. si col., în Tratat practic de criminalistica, vol. III, Bucuresti, 19
80
Mihuleac, Emil, Expertiza judiciara, Editura StiinNifica, Bucuresti, 1971
Mircea, Ion, Împrejurari controversate de la locul savârsirii unor infracNiuni de fu
rt, în
Studia universitas Babes-Bolyai, nr. 2, 1987, p. 79
Mircea, Ion, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998
Mircea, Ion, Criminalistica, Editura Chemarea, Iasi, 1992
Nastase, Ovidiu, Aspecte teoretice si practice privind cercetarea infracNiunilor
de omor, în
Probleme de Criminalisticasi criminologie, nr. 2/1992, p. 36
N. Nistor, M. Stoleru, Expertiza tehnica
a accidentelor de circulaNie, Editura Militara,
Bucuresti, 1987
Pasescu, Ghe., Constantin, Ion, Secretele amprentelor papilare, Editura NaNional
,
Bucuresti, 1996
RiscuNia, Cantemir, Reconstituirea fizionomiei dupa
craniu, în Tratat practic de
criminalistica, vol. II, Bucuresti, 1978
Rosca, Alexandru Metodologie si tehnici experimentale în psihologie, Ed. StiinNifi
ca,
Bucuresti
Sandu, Dumitru, Falsul în acte, Editura Dacia, Cluj, 1977
Scripcaru, Gh., Terbancea, M., Patologie medico-legala, ediNia a II-a, Editura D
idactica,
Bucuresti, 1983
Stoica, Vladimir, Cercetarea evenimentelor deosebite (incendii si explozii) în Pro
bleme de
criminalisticasi criminologie, nr. 3-4/1985
Stancu, Emilian, Tratat de Criminalistica, Ed.Universul Juridic, Bucuresti, 2007

Stancu, Emilian, Tactica si metodologia criminalistica, vol. II, Editura Actami,

Bucuresti,
1995
Stancu Emilian, Investigarea stiinNifica
a infracNiunilor, vol. I si II, Bucuresti, 1988.
Stancu Emilian, Criminalistica -stiinNa investigaNiei infracNiunilor, vol. I, Ed
itura Tempus"
S.R.L., Bucuresti, 1992.
Suciu, Camil, Criminalistica, Bucuresti, 1972
Vasiliniuc, I., Macelaru V., Expertiza urmelor lasate de picioare, în Tratat pract
ic de
Criminalistica, vol. II, IGM, Bucuresti, 1976
Vicol, Ion, Examinarea urmelor formate prin lovire, în Tratat practic de criminali
stica, vol.
III, IGM, Bucuresti, 1980
Revista de criminologie, de criminalistica si penologie
Revista romana de criminalistica
CUPRINS
Capitolul I :Tehnica criminalistica.............................................
.................................................2
1.NoNiuni introductive .........................................................
.......................................................2

1.1. DefiniNia criminalisticii..................................................

..................................................2

1.2. Structura criminalisticii .................................................

..................................................3

1.3. Criminalistica -stiinNa

de sine statatoare .............................................................
.............3

1.4. Legatura criminalisticii cu alte stiinNe ..................................

............................................4

2. Identificarea criminalistica
................................................................................
.....................5

2.1. Definitie si clasificare...................................................

...................................................5

2.2. Etapele identificarii .....................................................

....................................................5

3. Studiul urmelor .............................................................

.........................................................6

3.1. Clasificarea urmelor ......................................................

..................................................6

3.2. Urmele de mâini .............................................................

.................................................8

3.2.1. Clasificare .............................................................

...................................................8

3.2.2. Fixarea si ridicarea urmelor de mâini .....................................

...................................8

3.2.3. Topografia si detaliile desenului papilar................................

....................................8

3.2.4. Clasificarea desenului papilar ..........................................

.........................................9

3.2.5. Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale.....

....................9

3.3. Urmele de picioare ........................................................

..................................................9
3.4.Urmele instrumentelor de spargere ..........................................
.......................................10

3.5. Urmele de incendii ........................................................

................................................11

3.6. Urmele biologice de natura

umana...........................................................................
......12
3.6.1.Urmele de sânge ............................................................
..........................................12

3. 6. 2. Urmele de saliva
................................................................................
...................13
3.6.3.Urmele de natura
piloasa
................................................................................
.........13

3.7. Urme create de vehicule cu tracNiune mecanica

..............................................................15

3.8. Urmele create prin folosirea armelor de foc ...............................

....................................15
Capitolul II : Tactica criminalistica
................................................................................
..........18

1. Constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza..................................

..........................................18
1.1.GeneralitaNi privind constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza............
............................18

1. 2. Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si expertizelor .............

...............................18

1. 3. Aprecierea concluziilor specialistului ...................................

........................................19
2. Cercetarea la faNa locului...................................................
...................................................20

2.1. GeneralitaNi privind cercetarea la faNa locului............................

...................................20

2.2. Pregatirea cercetarii la faNa locului......................................

...........................................21

2.2.1. Pregatirea la sediul organului judiciar .................................

....................................21

2.2.2. Masuri pregatitoare luate la faNa locului ...............................

...................................22

2.3. Reguli privind activitaNile de cercetare la fata locului...................

..................................22

2.4. Redactarea procesului-verbal...............................................

..........................................23

3. Ascultarea persoanelor ......................................................

...................................................23

3.1. Ascultarea persoanei vatamate..............................................

.........................................23

3.1.1. GeneralitaNi privind ascultarea persoanelor..............................

................................23

1.2. Pregatirea ascultarii .....................................................

..............................................25

1.3 Ascultarea primara..........................................................

............................................27

3.1.4. Ascultarea în afara sediului organului de urmarire penala

.......................................32

3.1.5. Folosirea tehnicii poligraf .............................................

..........................................33

3.1.6. Ascultarea repetata......................................................

............................................34
3.1.7. Fixarea declaraNiilor parNii vatamate ...................................
.....................................35

3. 2. Ascultarea martorilor.....................................................
...............................................36
3.2.1. Cadrul general al ascultarii martorilor..................................
...................................36

3.2.2. Elemente de psihologia marturiei.........................................

...................................39

3.2.3. Desfasurarea ascultarii..................................................

..........................................40

3.3 Ascultarea învinuitului sau inculpatului......................................

....................................41

3.3.1. ImportanNa declaraNiei învinuitului sau inculpatului si valoarea ei în proces

ul penal 41
3.3.2. Pregatirea ascultarii învinuitului sau inculpatului .......................
.............................43

3.3.3. Efectuarea ascultarii....................................................

............................................43

3.3.4. Ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenNa aparatorului............

.................46

4. PercheziNia, ridicarea de obiecte si de înscrisuri ............................

........................................48

4.1. NoNiunea, scopul, clasificarea si importanNa percheziNiei .................

...............................48

4. 2. NoNiunea si importanNa ridicarii de obiecte si înscrisuri...................

..............................50

4.3. Aspecte referitoare la pregatirea percheziNiei si a ridicarii de obiecte si

înscrisuri...........51

4.3.1. Cunoasterea locului .....................................................

...........................................52

4.3.2. Cunoasterea persoanei ...................................................

.........................................52

4.3.3. Stabilirea momentului....................................................

.........................................53
4.3.4. Formarea echipei ........................................................
............................................53

4. 4. Reguli, tactice de efectuare a percheziNiei ..............................

.......................................55

4.4.1. Deplasarea sipatrunderea echipei la locul percheziNiei ..................

..........................55

4.4.2. Primele masuri luate la locul percheziNiei...............................

.................................56

4.4.3. Desfasurarea percheziNiei ...............................................

.........................................57

4. 5. Fixarea rezultatelor percheziNiei si a ridicarii de obiecte si înscrisuri ..

...........................57
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
................................................................................
................59