Notiunea si obiectul criminalisticii Termenul de criminalistica este cunoscut inca din antichitate si semnifica stiintele juridice aplicate in justitia

penala. Pentru a fi numita ca stiinta aparte a fost utilizat prima data de catre renumitul savant austriac Hans Gros (1883), care in manualul judecatorului de instructie a declarat criminalistica drept o stiinta de sine statatoare, destinata aplicarii realizarilor stiintelor naturale si tehnice in activitatea de urmarire penala. Asa deci a aparut denumirea de criminalistica la fel au aparut si primele idei privind acest capitol adica privind stiinta data. Dupa Vasiliev coautorul si redactorul multiplelor lucrari didactice, criminalistica reprezinta stiinta despre organizarea si planificarea procesului de cercetare a infractiunilor, administrarea probelor in conformitate cu legislatia procesual penala in vigoare, avand ca scop descoperirea si prevenirea infractiunilor prin aplicare pe scara larga a mijloacelor si metodelor stiintifice. In opinia profesorului Stancu criminalistica este o stiinta judiciara cu caracter autonom si unitar care insumeaza in ansamblul de cunostinte metodele si mijloacele tehnice si procedeile tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale. Sistemul criminalisticii Criminalistica ofera metode si mijloace de cercetare care difera dupa natura si destinatia sa. Unele din ele avand la baza realizarile stiintelor naturale, si ale celor tehnice, si sunt destinate descoperirii, fixarii, examinarii urmelor materiale ale infractiunii, a armelor, documentelor, instrumentelor si a altor mijloace materiale de proba, precum si determinarii factorilor care au generat sau favorizat comiterea actiunilor ilicite. In ansamblu, metodele si mijloacele mentionate constituie un prim compartiment al criminalisticii, nominalizat tehnica criminalistica.

Tehnica criminalistica Termenul dat este utilizat in teoria si practica criminalistica cu o dubla semnificare: a compartimentului stiintei criminalistice destinat elaborarii mijloacelor tehnico-stiintifice folosite de catre organele de justitie penale in lupta cu criminalitatea. In criminalistica se disting trei genuri de mijloace tehnicostiintifice: 1. tehnica de teren, respectiv mijloacele, metodele si procedeile aplicate la descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii, a tuturor materialelor si mijloacelor de proba. Mijloacele tehnice mentionate se impart in cele de provenienta proprie criminalistica , in sensul ca sunt elaborate si utilizate de catre specialistii in domeniu, si preluarea din alte stiinte. Cele preluate in marea lor majoritate sunt adaptate specificului si scopurilor proprii cercetarilor criminaliste.
2. mijloacele si metodele destinate examinarilor criminalistice, efectuate in

cadrul expertizei respective a urmelor infractiunii, a tot felul de surse materiale de probe, in vederea identificarii faptuitorului, victimei si a altor persoane implicate, determinarii imprejurarilor in care a avut loc o fapta penala. Expertiza criminalistica reprezinta un domeniu de activitate judiciara bine determinat si deosebit de important in stabilirea adevarului intr-un proces penal. 3. compartimentul tehnic al criminalisticii. Contine de asemenea o privire generala asupra mijloacelor tehnice de protejare a anumitor bunuri sociale de atentari criminale.

Sarcinile criminalisticii Criminalistica face parte din sistemul stiintelor ce vizeaza infaptuirea justitiei. Totodata ea se distinge de acestea prin sarcinile pe care si le asuma care sunt cu totul deosebite de cele ale stiintelor juridice. In prezent atat sub aspect teoretic, cat si sub aspect practic sunt confirmate urmatoarele sarcini ale stiintelor criminalistice:

Studierea practicii infractionale. Datele empirice obtinute contribuie la clasificarea infractiunilor dupa anumite elemente caracteristice privind modul de actiune si, in ultima instanta la elaborarea metodicilor de investigare specifice anumitor categorii de infractiuni; Studierea legitatilor crearii urmelor infractiunii si elaborarea, in baza cunoasterii acestor legitati, a mijloacelor si metodelor adecvate de cercetare criminalistica; Studierea si adaptarea la necesitatile practicii de investigare criminalistica a realizarilor altor stiinte, cu preponderenta a celor naturale; Analiza practicii de investigare a faptelor penale in vederea elaborarii unor noi metode tactice de organizare si efectuare a actiunilor procesuale, necesare stabilirii adevarului intr-un proces penal;

Elaborarea mijloacelor tehnice si a metodelor privind aplicarea lor in activitatea operativa de prevenire si curmare a infractiunilor; Elaborarea mijloacelor tehnice si a principiilor metodice ale expertizei criminalistice; Comunicarea prin publicitate a celor mai impresionante realizari ale criminalisticii, precum si a practicii inaintate in domeniul investigatiei infractiunilor.