Conceptul criminologiei: Reprezinta stiinta care studiaza fenomenul social al criminalitatii, in scopul prevenirii si combaterii acestuia.

Conceptele de baza ale criminologiei Conceptul de criminalitate constant in totalitatea faptelor antisociale comise intr-un loc si timp determinat, are 3 subconcepte: 1. structura criminalitatii 2. starea si dinamica criminalitatii 3. etiologia criminalitatii Conceptul de criminal are 2 subconcepte: 1. infractor 2. delincvent Conceptul de crima: fapta antisociala Conceptul de victima: stiinta victimologiei Conceptul de reactie sociala: 1. masuri preventive 2. masuri repressive Metode mijloace si tehnici de investigare in criminologie I METODE GENERALE A. Metoda statistica Metoda demersului statistic pentru stabilirea volumului (marimea), dinamica, intinderea in spatiu a criminalitatii si numarul persoanelor angrenate in criminalitate. Mijloace si tehnici de investigare statisticile oficiale ale politiei, parchetelor, Ministerului Justitiei; statistici stiintifice ale cercetatorilor stiintifici, organizatii sociale, etc.. se folosesc formulare speciale care apoi se centralizeaza si se prelucreaza. B. Metoda sociologica (prin observatie): observatia spontana (in cadrul practicii profesionale procurorii, judecatorii, in cazurile concrete); observatia organizata-sistematica (perceperea nemijlocita si retinerea unor aspecte importante, cantitative si calitative_ prin urmatoarele: Mijloace, instrumente si tehnici de investigare: chestionarul aprecierile unor persoane prin sondaj cu privire la o fapta sau persoana care a comis acea fapta; interviul o ancheta individuala aplicata succesiv, privind date despre infractor, despre victima, etc. C. Metoda psihologica: Se refera la analiza psihologica a criminalului, din punctul de vedere al motivului (mobilului), care l-au determinat sa comita fapta (resentimente, ura, razbunare, dusmanie, dorinta de imbogatire, etc) prin:

Mijloace si tehnici de investigare: chestionare si interviuri care se refera la aspectele psihologice de criminogeneza; observatia prin chestionare si interviuri privind: memoria, inteligenta, caracterul, functiile psihice prin diferite metode clinice si paraclinice de cunoastere psihologica. II METODE SPECIALE Metoda studiului de caz descrierea completa a fiecarei fapte si faptuitor (locul si timpul comiterii, mijloace si mod de savarsire, aspectele sociale si medicale ale autorului faptei). Metoda tipologica pentru cunoasterea anumitor tipuri de criminal (criminalul agresiv, tipul pervers, tipul pasional, etc) Metoda studiilor reluate prin studierea aceluiasi delincvent sau grupuri de delincventi la anumite intervaluri de timp (3-5 ani) pentru a se studia evolutia sau cariera criminala a unor delincventi. Metoda monografica studierea unor tipuri de criminali (asasini, hoti, minori, recidivisti), sau tipuri de infractiune (omor, viol, talharie, furturi, etc), in anumite regiuni, localitati, etc. Metoda comparativa se refera, in principal, la studiul comparative al unui grup de de delincventi in altul de nedelincventi pentru dezvaluirea unor factori ai criminalitatii. PROBLEME CRIMINOLOGICE GENERALE ALE METODOLOGIEI CERCETARII

Metodologia, rezultat al reflectiilor filosofice legate de explicatia cauzala oferita de determinism si de rolul pe care il ocupa cauzalitatea in procesul de cunoastere, este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor stiintifice. Metoda este acea ordine care se pune in studierea si invatarea unei stiinte. Este un produs ideatic, o creatie a mintii, ce se diversifica in activitatea de cercetare stiintifica intr-o pluralitate de metode particulare. Tehnica sau procedeul poate fi definit ca felul practic in care se utilizeaza o metoda sau alta.

 Concepte operationale (sistem, structura, functie, cauza, conditie, efect, factor, posibilitate, realitate) Sistemul este un ansamblu superior organizat de elemente, din care fiecare constituie un sistem, aflate n relatie ntre ele si cu ntregul caruia se subsumeaza. Orice sistem se caracterizeaza printr-o structura (o anumita forma de organizare, care prezinta doua dimensiuni: datul-dimensiunea sincro-nica, starea n care se gaseste sistemul n momentul descrierii sale si dimensiunea diacronica, care reflecta evolutia n timp). Orice sistem are o functie, definita ca un complex de proprietati care se exercita n raport cu alte sisteme. Cauza este fenomenul care precede si determina un alt fenomen - efect. Conditiile sunt acele mprejurari care, fiind lipsite de eficienta cauzala propriu-zisa, influenteaza prin prezenta lor evolutia fenomenului-cauza. Factorul este orice element care concura la producerea unui rezultat. Este un concept mult mai larg dect cele de cauza si conditii.