Sunteți pe pagina 1din 3

Cursul 3 Criminologie

Practica anticriminala

Dublu obiect de studiul al criminologiei:
-cercetare fundamentala;
-cercetare aplicativa;
Ele se intrepatrund intotdeauna, astfel putem vorbi atat despre o stiinta pura, cat si despre o stiinta aplicativa,
atunci cand vorbim despre criminologie.
Dublul caracter al criminologiei ca stiinta antreneaza si o dublare a obiectului cercetarii criminologice, pe de o
parte fenomenul criminal, pe de alta parte practica criminala.
Au existat dintotdeauna preocupari practice pentru fenomenul criminal, acestea materializandu-se in prevenirea
si combaterea fenomenului criminal in reactia sociala impotriva crimei si in mijloacele de lupta impotriva criminalitatii.
De regula, in lupta impotriva criminalitatii sunt utilizate doua categorii de mijloace si anume:
- mijloacele juridice in care intra totalitatea normelor de drept ce contribuie direct sau indirect la combaterea si
prevenirea fenomenului criminal si
- mijloacele empirice: practicile institutionale (parchet, politie, instante de judecata, instante de detentie, etc)
care au drept scop combaterea si prevenirea criminalitatii;
Din combinarea celor doua mijloace rezulta 3 domenii principale:
- domeniul dreptului penal si al aplicarii lui;
- domeniul tratamentului delicventilor sau celor dispusi sa intre intr-o asemenea categorie;
- domeniul prevenirii criminalitatii: ex: programe de reintregrare;
Practica anticriminala este sistemul mijloacelor aplicate de stat in scopul stapanirii fenomenului criminal.
Toate cele 3 domenii de mai sus formeaza un sistem aplicat, sistem care prin intermediul vointei statale se pot
transforma intr-o decizie de practica anticriminala.



MODALITATI DE CUNOASTERE. PROCEDEE. FINALITATILE CERCETARII CRIMINOLOGICE

Din ce perspectiva abordam obiectul de studiu al criminologiei?
Care sunt metodele si tehnicile utilizate?
Care este scopul cercetarii criminologice?

Modalitatile de cunoastere
Modalitatile de cunoastere in criminologie sunt diferite si criteriile dupa care le putem clasifica sunt generate de
persoanele care intocmesc studiul sau de obiectul studiului.
Din punct de vedere cronologic:
a)Cunoasterea descriptiva;
Primele cercetari in criminologie au fost descriptive, in sensul ca au avut drept obiect de studiu criminalitatea;
aceste studii se bazau in esenta pe aprecieri cantitative si utilizau notiuni ca volumul, structura sau dinamica
fenomenului criminal.
Prin volum se intelegea o delimitare cantitativa a faptelor penale.
Prin structura se intelegea o delimitare in functie de diversele categorii de fapte penale.
Dinamica reprezenta o evolutie in timp si spatiu a criminalitatii.
In functie de aceasta evolutie, se putea discuta despre evolutii pe termen lung (folosindu-se notiunea de trend),
despre evolutii sezoniere/accidentale (din timpul unei catastrofe, razboi, etc) si evolutii in spatiu (delimitari geografice,
fiind studii care au facut diferenta intre criminalitatea din Nordul si Sudul unei tari sau intre anumite state).
Atunci cand vorbim despre dinamica criminalitatii nu avem in vedere doar abordare cantitativa, ci si una
calitativa a criminalitatii, de aceea cand vorbim despre trend nu este suficient sa facem referire doar la un anumit volum
al criminalitatii, trebuie avuti in vedere si factori de corijare utilizati in cadrul statisticilor, astfel rezultatele obtinute sa fie
reale. De cele mai multe ori statisticile ne prezinta o realitate deformata daca nu avem in vedere anumite fenomene
care au influentat acele statistici.

b) Cunoasterea cauzala;
*mai este cunoscuta ca un tip de cunoastere etiologic , se incearca cunoasterea cauzelor, conditiilor si factorilor
care determina sau influenteaza fenomenul criminal.
Acest tip de cunoastere s-a nascut odata cu Scoala Pozitivista Italiana, iar conceptele utilizate sunt cele de:
conditii, cauze, factori.
Daca ar fi sa facem o clasificare a titlurilor:
-in functie de obiectul de studiu: etiologie individual sau colectiv;
- in functie de directia pentru care opteaza cel care face studiul: teorii biologice, psihologice sau sociologice

c) Cunoasterea dinamica;
*prin acest tip de cunoastere se intelege cercetarea proceselor care insotesc trecerea la actul criminal.
Acest tip de cercetare este una calitativa ce urmareste explicarea conduitei criminale in momentul anterior si
imediat ulterior savarsirii faptei. Actiunea criminala este vazuta ca o manifestare izolata, ca o realitate bine
individualizaata in viata autorului.
Conduita criminala, conform acestui tip de cercetare, este susceptibila de o explicatie in sine, explicatie care nu
ia in calcul trecutul autorului, factorii exogenti sau entogeni.

d) Cunoasterea axiologica;
*aceasta modalitate de cunoastere se refera la al doilea obiect de cercetare al criminologiei: evolutia practicii
anticriminale.
Prin cunoastere axiologica se urmareste stabilirea gradului de eficacitate a mijloacelor legale utilizate in practica
anticriminala.
In utilizarea mijloacelor de combatere a fenomenului criminal trebuie urmarita nu doar utilitatea/eficienta
acestora, ci si legalitatea lor.


Procedee de cunoastere criminologica

Procedeele de cunoastere criminologica pot fi clasificate in: metode si in tehnici.
Metodele stiintifice reprezinta ansamblul procedeelor ce conduc gandirea spre cunoastere. Metoda folosita in
criminologie a fost diferita in functie de etapele istorice parcurse de aceasta stiinta.
Metoda inductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care gandirea trece de la particular la general, este o
metoda mai putin riguroasa, dar ea a stat la baza tuturor descoperirilor stiintifice.
Metoda deductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care un principiu general este aplicat la un caz
particular, la o situatie data.
Metoda empirica bazata pe observarea realitatilor si pe experiente. In cadrul metodei empirice, distingem 3
etape: observarea faptelor, inductia ipotezei si verificarea experimentala. In realitate aceasta metoda empirica
speculeaza aspecte din celelalte 2 metode.
Delicventul se caracterizeaza prin subiectivism, istoricitate si prin complexitate.
In cazul cercetarii criminologice, observatorul filtreaza in mod subiectiv ceea ce observa.
Verificarea experimentala: spre deosebire de alte stiinte, unde se pot face verificari de laborator, in cazul acestui
tip de cercetare nu pot fi cercetate crime comise in laborator.

Tehnici de cunoastere criminologica
*felul practic prin care se utilizeaza o metoda. Tehnica presupune o colectare a datelor, in timp ce metoda
presupune o cunoastere de ansamblu.
Tehnici: -macrocriminologice
-microcriminologice
Tehnicile macrocriminologice permit obtinerea de date privind criminalitatea.
O prima categorie de tehnici macro sunt statisticile criminale, care sunt procedee prin care se exprima numeric
categorii de criminalitate, de aceea ele sunt tehnici cantitative.
Statistici: - oficiale (realizate de organele judiciare)
- Private (realizate de cercetatori stiintifici, ONG, etc)
Desi la prima vedere par tehnici foarte precise, statisticile pot fi viciate, in primul rand, de factori
obiectivi/involuntari (schimbari legislative, modificari intervenite in sistemul de inregistrare, fluctuatii intervenite in zona
organelor represive), factori subiectivi (falsificarea datelor, prezentarea trunchiata a unor date, campaniile duse
impotriva unor infractiuni) si interesul politic (se doreste o inducere a sigurantei publice).
Tehnicile de evaluare ale cifrei negre: anchetele de autoconfesiune si anchetele de victimizare, estimarile privind
costul crimei (evaluarea prejudiciilor cauzate de infractiuni precum si evaluarea cheltuielile necesare intretinerii si
functionarii aparatului represivo-preventiv).

Tehnicile microcriminologice permit obtinerea unor date privind crima ca fenomen individual.
Examenul clinic: se aseamana cu tehnicile medicale, constand intr-un control general, patologic,
psihiatric si psihanalitic al respectivului criminal. Acest examen clinic poate fi precedat de studiul dosarului de
personalitate si succedat de o anncheta sociala complexa.
*Etiene de Greef este cel care a promovat o asemenea tehnica.
Biografiile criminale: sunt procedee de investigare a profilului delicventilor, se realizeaza prin interviuri
cu acesta sau prin explorarea unor surse cu caracter biografic (cazierul judiciar, actele de stare civila, jurnalele tinute de
criminalul respectic, autobiografii, etc);
Studiile de urmarire: sunt studii ce reflecta evolutia individului pe parcursul unei perioade, sunt metode
dinamice si in acelasi timp evolutive, prin intermediul lor se urmareste de regula reintegrarea sociala a fostilor
condamnati.
*Sotii Bluek si sotii Blasser
Studiile prin cohorte: au fost inspirate din studiile de urmarire si prin ele se urmarea ansamblul
indivizilor care au trait in cursul aceleasi perioade un eveniment fundamental al existentei lor.