CUPRINS:

INTRODUCERE............................................................................................................................ 2
CAPITOLUL I: CARACTERISTICA GENERALĂ A CRIMINALITĂŢII
“GULERELOR ALBE”

1.1. Conceptul de criminalitate a “Gulerelor Albe” şi trăsăturile ei……………….. 5

1.2. Criminalitatea “Gulerelor Albe” în vizorul teoriei lui E.Sutherland şi altor
teorii criminologice……………………………………………………….……… 11
1.3. Cauzalitatea şi determinantele criminalităţii “Gulerelor Albe”……………... 16

CAPITOLUL II: STAREA, STRUCTURA ŞI DINAMICA CRIMINALITĂŢII

“GULERELOR ALBE”
2.1.Natura şi principalele direcţii de activitate a “Gulerelor Albe”………….…… 21
2.2.Tendinţele criminalităţii “Gulerelor Albe”……………………………….….. 29
2.3.Personalitatea criminalului cu “Gulerul Alb”……………………………….... 32

CAPITOLUL III: PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII

“GULERELOR ALBE”

3.1. Prevenirea şi combaterea criminalităţii “Gulerelor Albe” în plan naţional şi

internaţional ...............................................……………………………………….… 39
3.2 .Recomandări privind elaborarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a
criminalităţii “Gulerelor Albe”……………………………………………..….. 47

CONCLUZII............................................................................................................................... 51

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................ 53

1
INTRODUCERE

Actualitatea temei. Omul a evoluat odată cu apariţia industriei, a noilor tehnologii, a

schimbărilor din societate şi a sesizat destul de târziu că este în acelaşi timp „ creaţia şi creatorul
mediului său”. Specia umană în goană după câştig material, se îndreaptă cu o viteză uluitoare
spre distrugerea planetei şi a ei însăşi. În acest context a apărut un nou factor care ameninţă
societatea: globalizarea crimei.

Odată cu dezvoltarea societăţii, apare însă şi un regulator al relaţiilor sociale – normele de

drept. Lupta cu criminalitatea reprezintă un proces îndelungat în timpul căruia omenirea a
întreprins diverse acţiuni pentru stoparea acesteia. În cardul acestei lupte societatea a cunoscut
atât realizări cât şi eşecuri. Astfel zilnic asistăm la diversificarea activităţilor ilegale: crimă de
violenţă, crimă contra proprietăţii, crimă organizată, profesională, criminalitatea “gulerelor albe”
ş.a.m.d.
Actualmente, la nivel internaţional se pune problema criminalităţii „gulerelor albe”.
Criminalitatea gulerelor albe, a fost pusă în discuţie pentru prima dată de E. Sutherland, mai
mult de şaptezeci de ani în urmă,şi rămâne a fi până în prezent un obiect de cercetări profunde în
ţările dezvoltate, precum sunt Franţa, Anglia, S.U.A. Însă în Republica Moldova problema
criminalităţii gulerelor albe rămâne a fi nestudiată, existând doar unele lucrări în care sunt
abordate anumite manifestări ale criminalităţii gulerelor albe, cum ar fi corupţia sau infracţiunile
economice, precum şi corelaţia acestui termen cu alte tipuri de criminalitate. Puţini încearcă să
vorbească despre acest fenomen reieşind din specificul manifestării acesteia în societate. Prin
urmare, consider utilă abordarea acestei probleme care există în societate şi este actuală.

Scopul tezei constă în examinarea profundă şi multilaterală a conceptului criminalităţii

gulerelor albe şi diferenţierea acestui concept de unele similare, stabilirea categoriilor de
infracţiuni comise de infractorii cu gulerele albe, trasarea unui eventual comportament a
apărătorului unui astfel de infractor precum şi elucidarea aspectelor privind prevenirea ţi
combaterea criminalităţii gulerelor albe .

Având în vedere complexitatea problemei, realizarea acestor scopuri au determinat următoarele

obiective ale studiului:
-analiza abordărilor doctrinare a criminalităţii gulerelor albe în criminologie;
-formularea noţiunii de criminalitate a gulerelor albe şi evidenţierea caracteristicilor sale de bază;
-delimitarea noţiunii de criminalitate a gulerelor albe de alte noţiuni asemănătoare;
-studierea evoluţiei istorice a criminalităţii gulerelor albe şi precizarea tendinţelor acesteia la

2
etapa actuală;
-identificarea şi caracterizarea condiţiilor, cauzelor şi factorilor care contribuie la formarea
personalităţii criminalului cu guler alb;
-caracterizarea tipurilor de infracţiuni care sunt săvârşite de gulerele albe;
-investigarea gradului de elucidare a criminalităţii gulerelor albe în reglementările legislative
naţionale;
-elaborarea unui sistem de recomandări pentru lupta contra criminalităţii gulerelor albe.
Gradul de investigare a temei. În prezent criminalitatea gulerelor albe este investigată de
către cei care activează în domeniul criminologiei, dreptului penal, sociologiei, dar şi de către
presă, prin intermediul ziarelor şi a revistelor de drept. La moment în literature de specialitate
naţională nu sunt cărţi recent publicate care să vizeze tema criminalităţii gulerelor albe cu
excepţia unor articole ştiinţifice ale lui Valeriu Bujor şi Sergiu Ilie: Corelaţia dintre criminalitatea
gulerelor albe şi alte tipuri de criminalitate.În: Anale ştiinţifice. Ediţia a II-a şi III-a. Academia „Ştefan cel
mare” a MAI, Chişinău, 2002; şi Teoria criminalităţii gulerelor albe: argumente pro şi contra. Ordinea şi
Legea nr.21,22. 2002, iar din literatura străină o mare importanţă pentru elaborarea tezei o are raportul
“White Collar Criminality” prezentat de către sociologului american Edwin Sutherland
Societăţii americane de Sociologie în anul 1939 şi care a pus bazele studierii ulterioare a
criminalităţii gulerelor albe. De asemeni am utilizat şi următoarele surse bibliografice:
-Amza Tudor, Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti,2002;
- Bujor Valeriu, Octavian Bejan, Criminalitatea profesională, Chişinău, 1999;
-Ciobanu Igor A.,Manual de Criminologie,Chişinău 2011;
-Cioclei Valerian, Mobilul în conduita criminală, studiu de criminologie juridică,Bucureşti,1999;
-Gladchi Gheorghe. Criminologie generală,Chişinău 2001;
-Inşacov S.M..Criminalitatea transnaţională.Grupa tipografică INFRA . М-NORMA Моscova
1997;
-Şur Е. М. Societatea noastră noastră criminală, Моscova, 1974;
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării este dat de conceptele şi principiile
fundamentale şi lucrările unor autori marcanţi atât la nivel mondial cât şi la nivel naţional.
Investigarea şi activitatea de cercetare s-a bazat pe studierea materialului legislativ existent în
domeniu folosind ca metode, tratarea în plan istorico-juridic, doctrină şi jurisprudenţă, legislaţie
şi uzanţe internaţionale. În acest sens a fost studiat material doctrinar, teoretic şi practic, din
România, Republica Moldova, Rusia şi alte state, în domeniul dreptului penal, dreptului
procesual penal şi criminologie.
Totodată am apelat la metoda logico-formală de analiză, statistică, istorică şi metoda juridică

3
comparativă.

În procesul cercetărilor au fost utilizate teze ştiinţifice şi concluzii desprinse din diverse
lucrări de specialitate. O semnificaţie deosebită au avut-o abordările teoretice din publicaţiile
ştiinţifice de specialitate din Republica Moldova şi din străinătate.

Cuvintele-cheie ale tezei: criminalitatea gulerelor albe; criminalitatea profesională;

criminalitatea economică; corupţia; funcţionar public; măsuri legislative; criminalul cu “gulerul
alb”.

Structura lucrării. Lucrarea cuprinde: introducerea, 3 capitole, concluzie, şi bibliografie.

În introducere este descrisă actualitatea şi importanţa temei analizate, scopul şi obiectivele
lucrării de faţă.

CAPITOLUL I CARACTERISTICA GENERALĂ A CRIMINALITĂŢII “GULERELOR

ALBE” cuprinde principalele noţiuni referitoare la criminalitatea gulerelor albe, stabileşte
corelaţia dintre criminalitatea gulerelor albe şi alte tipuri de criminalitate şi evidenţiază
principalele trăsături ale acestui gen de criminalitate.

În CAPITOLUL II: STAREA, STRUCTURA ŞI DINAMICA CRIMINALITĂŢII

“GULERELOR ALBE” sunt redate tendinţele criminalităţii gulerelor albe şi principalele direcţii
de acţiune ale infractorului cu guler alb precum şi o analiză a personalităţii acestuia prin prisma
factorilor biologici, psihologici şi sociali.

CAPITOLUL III: PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII “GULERELOR

ALBE” reflectă aspectele generale privind prevenirea şi combaterea acestui fenomen social-
negativ, atât în plan naţional cât şi internaţional.

Astfel criminalitatea cu “guler alb” reprezintă cel mai grav aspect,deosebit de periculos şi
redutabil, întrecând substanţial frauda simplă,tradiţională,deoarece,la prima vedere, operează cu
aspecte ale cinstei şi corectitudinii,pe scară deosebit de largă şi în cele mai complexe structuri ale
puterii. Primele şi cele mai motivate enunţuri ale criminalităţii cu “gulere albe” datează din anul
1907 când E.M.Ross a descris mizeria, provocată de către “marii criminali” ce învârteau afaceri
uriaşe de pe poziţia pe care o ocupau, ca fiind “cel mai periculos duşman al societăţii,cu mult
mai de temut decât simplul criminal, deoarece el etalează haina virtuţii şi operează pe scară
uriaşă.”

4
CAPITOLUL I
CARACTERISTICA GENERALĂ A CRIMINALITĂŢII “GULERELOR ALBE”

1.1. Conceptul de criminalitate a “Gulerelor Albe” şi trăsăturile ei

Termenul de “white collar crime” reflectă o preocupare de aproape jumătate de secol de a

redefini conceptul de criminalitate. Profesorul şi sociologul Edwin Sutherland este cel care a
introdus acest termen într-un raport al său “White Collar Criminality” adresat Societăţii
americane de Sociologie în anul 1939, şi după cum a remarcat S.M.Inşacov : ” a avut un răsunet
colosal în toată lumea,la timpul său producând efectul exploziei unei bombe “, iar de atunci
aceast termen a cunoscut o largă şi o rapidă răspândire în rândul cetăţenilor.¹
La acea vreme, noţiunea definea „ infracţiuni comise de către o persoană respectabilă şi cu
statut social înalt, în cursul activităţii sale ”. E.Sutherland a atras atenţia asupra faptului că
majoritatea considerau că populaţia criminală era compusă în mare parte din indivizi ce
aparţineau păturilor joase ale societăţii, însă aceasta nu trebuie să conducă la concluzii greşite în
ceea ce priveşte criminalitatea claselor sociale superioare în care includea şi oameni de afaceri
respectaţi şi sus puşi cât şi persoane politice.
Criminalitatea“gulerelor albe” se produce cel mai frecvent, susţinea E.Sutherland, prin
prezenterea eronată a situaţiei financiare a întreprinderilor,prin manipularea bursei şi mituirea
persoanelor publice în scopul de a asigura contracte avantajoase, prin mita care se dă pentru
realizarea unor tranzacţii comerciale, deturnarea de fonduri financiare şi folosirea lor în alte
scopuri ce vizează încălcarea legii cât şi practicarea pe scară largă a bancrutei frauduloase
ş.a.m.d.²
Al Capone, gangsterul din Chicago, îi numea pe cei care practică astfel de fapte ,,racheţi
legitimi,, în contrast cu cei care erau mult mai cunoscuţi lumii interlope şi care erau catalogaţi
drept ,,racheţi violenţi,,.³
Infractorii cu ,,gulerele albe” comit fapte care sunt definite de către Sutherland ca fiind ,,o
violare a legii penale de către persoane cu statut socio-economic de înaltă clasă în cadrul
activităţilor lor ocupaţionale,,.
Astfel dacă prin metodele folosite este încălcată  legea, iar autorii acestor fapte nu sunt
condamnaţi în cadrul unui proces penal, atunci ne aflăm în faţa unui gen specific de
__________________________________________________________________
¹ S.M.Inşacov.Criminalitatea transnaţională.Grupa tipografică INFRA . М-NORMA Моscova 1997.p.130
²Tudor Amza,Criminologie teoretică.Teorii reprezentative şi politică criminologică,Lumina Lex,
Bucureşti 2000,p.68
³ E.Sutherland , White Collar Criminality, American Sociological Review (februarie 1940),p.2-3⁴
5
criminalitate, cunoscută sub denumirea de criminalitate a ,,gulerelor albe”. ⁴
Termenul de criminalitate a gulerelor albe este deseori confundat cu unii termeni apropiaţi
ca sens, pe care unii autori îi consideră sinonime cu primul. Este vorba de următoarele concepte:
corupţia, criminalitatea de serviciu, criminalitatea persoanelor cu funcţii de răspundere (a
funcţionarilor publici), criminalitatea profesională, criminalitatea elitei, criminalitatea
respectabilă, criminalitatea corporativă, criminalitatea economică, criminalitatea de gospodărie,
criminalitatea de producţie şi criminalitatea de business (business crime). Fără examinarea
etiologiei şi a sensului acestor termeni, precum şi a corelaţiei lor cu termenul de criminalitatea
gulerelor albe nu vom putea stabili semnificaţia şi oportunitatea ultimului.⁵
În cele mai dese cazuri,criminalitatea gulerelor albe este confundată cu criminalitatea
economică şi cu însăşi corupţia. În primul rând,termenul de criminalitate economică nu poate fi
utilizat în calitate de sinonim al termenului de criminalitate a gulerelor albe şi,cu atât mai
mult,nu-l poate înlocui. Deşi criminalitatea gulerelor albe,include şi multe infracţiuni economice,
sensul termenului dat este însă cu mult mai larg. El înglobează unele infracţiuni pe care le vom
examina în continuare. În al doilea rând,şi sensul termenului criminalitate de corupţie este
cuprins în sensul termenului gulerelor albe,ultimul fiind însă mai larg.

De asemenea, sensul termenului criminalitate a gulerelor albe este mult mai larg, dar uneori
cuprinde, parţial, şi unele sensuri ale următoarelor tipuri de criminalitate: criminalitate de
business (business crime) – care reprezintă totalitatea infracţiunilor comise în procesul
desfăşurării activităţii de antreprenoriat de către antreprenori, manageri, posesori şi conducători
ai diferitelor agenţii economice şi criminalitate corporativă.

Criminalitatea corporativă constituie: „totalitatea infracţiunilor comise de conducători sau de

alţi reprezentanţi ai corporaţiilor, dar tot în numele conducerii corporaţiilor şi cu folosirea
statutului oficial al întreprinderii, în scopul de a-şi spori avuţia sau pentru protecţia altor
interese” .⁶ După părerea lui Clinard Yager criminalitatea corporativă este alcătuită din
următoarele şase tipuri principale de încălcări :

1. Nerespectarea actelor şi deciziilor administrative, de exemplu, nerespectarea dispoziţiilor

__________________________________________________________________
⁴Ibidem,p.4.
⁵ Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Corelaţia dintre criminalitatea gulerelor albe şi alte tipuri de criminalitate.În:
Anale ştiinţifice. Ediţia a II-a şi III-a. Academia „Ştefan cel mare” a MAI, Chişinău, 2002, p.188  
⁶ Kerner H-j. (Hrsg.), Krimilogie Lexicon, Heidelberg, 1991. Citat după Enciclopedia criminologică rusă,
Moscova, 2000, p. 591.
6
Guvernului referitoare la rechemarea mărfurilor cu rebut sau refuzul de a construi instalaţii
pentru purificarea apei sau a aerului;

2.Violarea dispoziţiilor cu privire la ocrotirea naturii (purificarea apei şi aerului, purificarea

teritoriului intoxicat de petrol sau de alte produse chimice);

3.Încălcări financiare: de exemplu, sponsorizare ilicită a organizaţiilor politice, coruperea

politicienilor, violarea legislaţiei privind operaţiuni valutare;

4.Nerespectarea dispoziţiilor cu privire la protecţia muncii şi tehnicii securităţii, inclusiv

discriminarea angajaţilor după deosebire de rasă, de sex sau de religie; acţiuni care contravin
dispoziţiilor privitoare la muncă şi salariu, precum şi nerespectarea instrucţiunilor referitoare la
tehnica de securitate;

5.Infracţiuni de producţie: de exemplu, fabricarea şi vânzarea autoturismelor, avioanelor,

aparatelor etc. nesigure sau care pot crea pericol pentru viaţă; prepararea medicamentelor şi
produselor alimentare dăunătoare pentru sănătate; întreţinerea depozitelor de alimente în condiţii
antisanitare;

6.Activitatea de comerţ necinstită, de exemplu încălcarea condiţiilor de concurenţă, fixarea

preţurilor şi împărţirea ilegală a pieţei .⁷

 Criminalitatea de producţie şi criminalitatea de gospodărire sunt, de asemenea, în mare măsură

cuprinse de conceptul criminalităţii gulerelor albe. De menţionat totodată că termenul
criminalitate de gospodărire, la fel ca şi termenul criminalitate economică, este criticat de mulţi
criminologi. După cum scrie G. Kaiser: „În prezent sunt, totuşi, pronunţate dubii, este oare, în
genere, potrivită noţiunea de criminalitate de gospodărie (economică) în calitate de noţiune
juridico-penală colectivă ” .⁸

Astfel, şi următoarele tipuri de criminalitate precum criminalitatea de serviciu şi

criminalitatea persoanelor cu funcţie de răspundere (criminalitatea funcţionarilor publici),sunt,
de asemenea, integrate, după părerea noastră, în conceptul de criminalitate a gulerelor albe.
Infracţiunile de serviciu reprezintă „atentate la activitatea normală a aparatului de administraţie
_________________________________________________________________
⁷ Clinard Marchall В. Leager Peter C., Corporate Crime, New-York-London, 1980, citat după
H.J.Schneider,Criminologia,Моscova,1994,p.47-48.
⁸G.Keiser,Criminologia,Моscova,Literatura−juridică,1979,р.293.

7
publică comise de lucrători ai acestui aparat, învestiţi cu împuterniciri corespunzătoare şi care
abuzează de ele (funcţionari, funcţionari publici, persoane cu funcţii de răspundere etc.)”.⁹

După părerea lui McKinney J. C., criminalitatea de serviciu este alcătuită din asemenea
infracţiuni cum: „ irosirea, afacerile comerciale de escroc, reclamă înşelătoare, fixarea
preţurilor, tăinuirea veniturilor, operaţiunile la piaţa neagră, încălcarea legislaţiei împotriva
trusturilor”.

Potrivit lui Hans J. Schneider, criminalitatea de serviciu include toate infracţiunile comise de
persoane exercitând atribuţiile de serviciu, dar care nu sunt neapărat funcţionari. Aşa, bunăoară,
este „comercializarea nejustificată a deservirii medicale (efectuarea unor intervenţii chirurgicale
inutile, după diagnostic stabilite intenţionat imprecis; prescrierea medicamentelor care nu sunt
necesare), efectuarea lucrărilor care nu sunt necesare în cursul reparaţiei automobilului, vânzarea
produselor stătute (fructe, carne) în calitate de proaspete” etc.¹º

Unii autori identifică criminalitatea gulerelor albe cu criminalitatea profesională, având în

vedere drept criteriu de clasificare profesia, specialitatea infractorului. Astfel, Middendorf încă
în 1959 a propus ca criminalitatea gulerelor albe să fie denumită criminalitate profesională care,
după părerea lui, „este alcătuită din infracţiuni comise de personae în viaţa de afaceri, la
serviciul public sau de reprezentanţi ai profesiilor libere”. ¹¹ Nu susţinem atare opinie. Termenul
de criminalitate profesională este utilizat din sec. XIX şi are o semnificaţie distinctă:
„Criminalitatea profesională constituie un tip de criminalitate ce se manifestă printr-o
permanenţă a activităţii criminale a participanţilor (practicarea sub formă de îndeletnicire),
activitate ce constituie principala sursă a veniturilor lor şi necesită o specializare a cunoştinţelor,
deprinderilor şi priceperilor (metodelor şi mijloacelor de comitere a infracţiunilor), precum şi
apartenenţa criminalilor, care posedă o anumită specializare, la o sublatură şi la un mediu
criminal relativ închis şi ierarhizat”. ¹² Anume în acest sens şi este utilizat termenul în discuţie
de majoritatea criminologilor atât în ţările europene,cât şi în SUA.

În acelaşi timp, prezintă interes clasificarea infractorilor propusă de W. Reckless:

1.infractori obişnuiţi; 2.infractori organizaţi şi
______________________________________________________________________________
⁹ Voljenkin B., Criminalitatea profesională., Enciclopedia criminologică rusă ,Моscova, 2000, p. 178.
¹ºH.J.Schneider,op.cit.,p.44
¹¹G.Keiser,op.cit.,p.290.
¹² V. Bujor, O. Bejan, Criminalitatea profesională, Chişinău, 1999, p. 4.

8
3. Infractori profesionişti. ¹³

Prin ultimii termeni, îi are în vedere atât pe criminalii profesionişti în sensul acceptat de toţi
autorii şi pe infractori pentru care corupţia este un mijloc de existenţă . La prima vedere, W.
Reckless are dreptate, într-adevăr, şperţari care desfăşoară o activitate criminală permanentă în
mod specializat, au anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi în domeniul lor criminal şi pentru
care infracţiunile constituie o sursă de bază a veniturilor. Lipseşte doar o trăsătură necesară
pentru a-i atribui la categoria infractorilor profesionişti, şi anume – integrarea în mediul criminal.
Nu trebuie să uităm însă că, pe lângă lumea criminală generală (tradiţională), în prezent, există şi
un mediu criminal (care poate fi numit „specializat”) al persoanelor corupte. El este puţin studiat,
dar se ştie că şi în cadrul lui sunt anumite tradiţii, obiceiuri, norme de conduită şi uneori argou.
Cu toate acestea, considerăm că clasificarea propusă de W. Reckless, fiind interesantă sub
aspectul teoretic pentru o examinare abstractă, ea nu este totuşi oportună pentru cercetări
criminologice empirice. Din acest punct de vedere, susţinem abordarea tradiţională a conceptului
de criminalitate profesională.

Uneori poate fi întâlnită utilizarea termenului de criminalitatea elitei care desemnează

acelaşi sens cu al criminalităţii gulerelor albe. Nu suntem de acord cu aceasta, deoarece
persoanele care alcătuiesc elita unei societăţi nu sunt neapărat persoane cu gulerele albe.
Termenul elită are un sens mai larg. Prin elita unei societăţi înţelegem, după cum scria V.
Pareto „acei oameni care posedă calităţi de inteligenţă, de caracter, de capacitate de orice gen,
de direcţie, de nivel remarcabil. Exclud, în acelaşi timp, integral, orice apreciere asupra
meritelor şi autorităţilor acestor clase de oameni” ¹⁴. În acest sens, este corectă utilizarea
termenului de criminalitatea elitei politice (elitei de guvernare) utilizat de V.V. Luneev.
Deosebirea acestuia de termenul criminalitate a gulerelor albe constă în faptul că „elitei politice
şi de guvernare îi sunt „accesibile” toate infracţiunile existente” (inclusiv chiar infracţiunile de
violenţă).

Criminologii germani utilizează un termen asemănător cu cel propus de V. Luneev:

criminalitatea deţinătorilor de putere, dar care totuşi diferă prin conţinutul său. Criminalitatea
deţinătorilor de putere este alcătuită din „totalitatea de infracţiuni, comise de către deţinătorii de
putere în scopul protecţiei sau extinderii privilegiilor sale – persoanele recunoscute, care după o
_______________________________________________________________
¹³Reckless W.C., The Crime Problem, 3 rd ed. New-York, 1961, citat după V. Fox, op.cit. p. 249-250.
¹⁴I. Bădescu, Istoria sociologiei, Galaţi, 1994, p. 419.

9
poziţie politică sau socială, legată de posibilităţile largi de asigurare a intereselor lor
personale".¹⁵ Edwin Schur utilizează termenul de criminalitate respectabilă drept sinonim cu
termenul de criminalitate a gulerelor albe , însă el îi extinde sensul acestuia din urmă. În opinia
lui, termenul dat cuprinde, alături de infracţiunile indicate de Sutherland, şi multe alte infracţiuni
pe care le poate comite această categorie de cetăţeni (cum sunt, bunăoară, furturi, escrocherii,
falsificare de cecuri etc.) şi nu neapărat legate de serviciul lor.¹⁶

În ultimul timp în SUA circulă şi termenul criminalitatea gulerelor de sidef. El exprimă o

modalitate a criminalităţii gulerelor albe, însă în acest caz infracţiunile sunt comise de
reprezentanţi ai puterii de un înalt nivel şi de cei mai influenţi businessmani .¹⁷ După cum se
vede, din cele expuse mai sus criminalitatea gulerelor albe include pe deplin următoarele
tipuri de criminalitate: criminalitatea de criminalitatea corporativă, criminalitatea de
serviciu imprudentă, criminalitatea bancară şi criminalitatea fiscală. În acelaşi timp, în unele
cazuri (în special când infracţiunea este comisă de o persoană din categoria celor cu
gulerele albe), la criminalitatea gulerelor albe se pot referi unele infracţiuni care fac parte
din criminalitatea informatică, criminalitatea politică şi criminalitatea organizată.

Totodată, astfel de tipuri de criminalitate cum sunt: criminalitatea elitei politice, criminalitatea
respectabilă şi criminalitatea deţinătorilor de putere sunt doar parţial cuprinse de criminalitatea
gulerelor albe, deoarece, deşi subiectul infracţiunilor din aceste tipuri de criminalitate este
acelaşi, la primele trei categorii de criminalitate el poate comite, graţie poziţiei sale, şi infracţiuni
de viol, omor, huliganism, furt, adică acele infracţiuni care nu pot fi incluse în categoria
criminalităţii gulerelor albe.

Din toate cele expuse rezultă că criminalitatea gulerelor albe constituie un concept criminologic
distinct, care nu poate fi înlocuit prin celelalte concepte existente în prezent în criminologie, care
definesc diferite tipuri de criminalitate.

Considerăm că o definiţie adecvată a conceptului de criminalitatea a gulerelor albe  („White

collar criminality") ar fi – denumirea dată totalităţii infracţiunilor săvârşite de persoane care
ocupă poziţii înalte în lumea de afaceri şi în aparatul de stat şi care folosesc poziţia şi influenţa
lor politică şi economică în scopuri criminale. Se realizează prin ignorarea şi prin interpretarea
_____________________________________________________________
¹⁵Enciclopedia criminologică rusă,Moscova,2000,p.584
¹⁶Е. М. Şur. Societatea noastră noastră criminală, Моscova, 1974, p.219-261
¹⁷Ibidem , p. 72
10
falsă a legii, făcându-se o confuzie voită între limitele licitului şi ale ilicitului, uneori profitându-
se de ambiguitatea unor legi adoptate, parcă în mod voit, în interesul acestei categorii favorizate.
Caracteristicile contemporane recunoscute ale criminalităţii gulerelor albe, în domeniul
economico-finaciar sunt de natură a demonstra complexitatea fenomenului, dar mai cu seamă
trebuie luate în considerare pentru aprecierea posibilităţilor de descoperire şi probare a faptelor
ilicite comise. ¹⁸
Principalele caracteristici ale criminalităţii gulerelor albe sunt:
􀂙 infracţiunile sunt comise în scopul maximizării profiturilor referindu-se la diferite forme de
comerţ şi alte activităţi profesionale;
􀂙 implică relaţii stranse între participanţi, uneori chiar forme complexe de organizare;
􀂙 presupun implicarea unor persoane care se bucură de poziţii sociale, economice, politice şi
profesionale dintre cele mai bune;
􀂙 se comit într-o perioadă mare de timp, greu de circumscris ,aceste infracţiuni fiind formate
dintr-un complex de acţiuni ce se ăntreprind într-o perioada de timp relativ îndelungată ;
􀂙 acoperirea lor este uşurată de complexitatea operaţiunilor financiare şi de posibilităţile pe care
le oferă ţinerea contabilităţii,pentru a disimula afacerile frauduloase;
􀂙 autorii lor ştiu să inspire încredere prin atitudine şi comportament, sunt inteligenţi, avizaţi şi
versaţi;
􀂙 complexitate şi dificultate în acţiunea de descoperire şi de cercetare;
􀂙 implică sentimente de victimizare din partea persoanelor cercetate însă are un caracter
nonviolent.
Cei mai mulţi specialişti consideră însă că „societăţile moderne sunt caracterizate printr-o
stare de anomie, de lipsă a legilor şi a normelor morale, precum şi de distorsiune între scopul
declarat al unei societăţi şi mijloacele de acces la acel scop”.

1.2. Criminalitatea “Gulerelor Albe” în vizorul teoriei lui E.Sutherland

şi altor teorii criminologice
În dezvoltarea concepţiei sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe, Edwin Sutherland a
_______________________________________________________________
¹⁸Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar, Drept penal al afacerilor, Ed.
Rosetti, Buc., 2002, p. 8
11
avut în vedere trei planuri,respectiv: infracţiunea, infractorul şi atitudinea societăţii. ¹⁹
Infracţiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe reprezintă un act al unei persoane
care are un statut socio-economic ridicat, respectabil şi respectat, act care încalcă o regulă legală
sau de altă natură referitoare la activităţi profesionale. Acest act constă în exploatarea încrederii
sau a credulităţii altora, fiind realizat într-o manieră ingenioasă, care să excludă ulterior
descoperirea. Prin acest concept se atrage atenţia că în afaceri pot apărea comportamenete
ilegale, care de multe ori nu sunt incriminate, iar în măsura în care comportamentele sunt
incriminate autorii nu sunt urmăriţi în justiţie, nefiind consideraţi infractori în sensul clasic al
termenului.
Infractorii sunt cei care săvarşesc infracţiuni în domeniul economic sunt, de regulă, cetăţeni
care prin statutul lor sunt deasupra oricăror suspiciuni. Ei comit actele criminale în legătură cu
afacerile, cultura şi mediul lor profesional, sunt conştienţi de caracterul legal ori ilegal al conduitei
lor, dar nu se consideră infractori, fiind convinşi că raţiunea şi rentabilitatea primează în faţa legii.
Astfel se poate spune că ei consideră că au un drept personal, în virtutea poziţiei sociale pe care au
dobândit-o, de a încălca legea. Sutherland constată că un asemenea comportament este învăţat în
interacţiunea cu alte persoane în procesul comunicării, iar direcţiile specifice ale motivelor şi
impulsurilor sunt învăţate din conţinutul legilor, care sunt favorabile sau nefavorabile. În acest fel
Sutherland susţine că sensul actelor criminale, indiferent că este vorba de un furt dintr-un
magazin, evaziune fiscală, prostituţie sau delapidare, apare în principal ca urmare a sensurilor date
acestor acte de către alte persoane cu care individul se asociază în cadrul grupurilor intime de
persoane (cercurile de prieteni).²º
Atitudinea societăţii şi reacţia sa faţă de acest gen de criminalitate deseori încurajează pe
infractori. Astfel scopul principal urmărit de infractori este reuşita, succesul social sau financiar.
În realizarea acestui scop, chiar dacă există şi mijloace legale, mijloacele ilegale sau imorale nu
sunt excluse, în măsura în care sunt eficiente, astfel, vechiul principiu machiavelic „scopul scuză
mijloacele” este permanent în actualitate.²¹
A defini un oarecare fenomen social este întotdeauna o chestiune complicată, dar cu atât mai
dificilă este, în special, definirea unui fenomen social complex cum este criminalitatea gulerelor
_______________________________________________________________________________
¹⁹Costică Voicu,Florin Sandu,Alexandru Boroi şi Ioan Molnar,Drept penal al afacerilor,Ed.Rosetti,Buc,
2002, p. 7
²º Tudor Amza, Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina Lex, Bucureşti.
2002, p. 311
²¹ Criminalitatea „ gulerelor albe” Asist. univ. drd. Raluca Simion,p.3

12
albe. Analizând mai multe definiţii ale fenomenului în discuţie, am ajuns la concluzia că cea mai
reuşită noţiune a fost propusă totuşi tocmai de Edwin Sutherland, autorul conceptului. Şi anume
„criminalitatea gulerelor albe reprezintă infracţiuni comise de persoane respectabile cu-n înalt
statut social în cursul activităţii lor profesionale” .²²
E. Sutherland a prezentat argumente cu care a demonstrat că criminalii cu gulere albe sunt
relativ imuni la condamnarea penală datorită puterii clasei din care provin de a influenţa justiţia
în ceia ce priveşte implementarea şi aplicarea legii. Această tendinţă afectează nu doar instanţele
de judecată din zilele noastre ci, în acelaşi grad, a afectat şi instanţele anterioare care au stabilit
regulile de procedură ce au precedat celor din zilele noastre.²³
Ca rezultat al acestei tendinţe de clasă , crimele comise de către cei care aparţin claselor
superioare sunt, în general, tratate diferit decât cele comise de indivizi care aparţin păturilor
sărace ale societăţii.
În aşa fel criminologul german a evidenţiat doua tendinţe de aplicare a legii, ţinând cont de
clasa căreia aparţine infractorul:
*faptele de încălcare a legii comise de indivizi care aparţin claselor joase sunt tratate de poliţişti ,
procurori şi judecători cu sancţiuni penale sub forma amenzilor, a închisorii şi,uneori,chiar a
pedepselor capitale.
* faptele de încălcare a legii comise de cei din clasele sociale superioare au frecvent ca rezultat
faptul că nu are loc nici o acţiune oficială ori sfirşesc într-o suită de procese civile şi de cele mai
multe ori se finalizează cu avertismente, ordine de destituire şi doar rareori cu retragerea licenţei
sau cu condamnări cu închisoare.
Teoria criminalităţii gulerelor albe chiar dacă a avut un răsunet în întrega lume şi a fost
susţinută şi dezvoltată de mulţi adepţi, însă acesta totuşi a fost criticată de unii specialişti în
domeniu. Critica referindu-se în special la faptul ca conceptul de criminalitate a gulerelor albe a
fost formulat destul de ambiguu, lăsând loc interpretărilor, care în dependenţă de autor vor fi
diferite.
Studiind literatura de specialitate Valeriu Bujor şi Sergiu Ilie au evidenţiat principalele contra
argumente referitoare la teoria lui Sutherland.²⁴ Astfel ei au determinat:
*au fost făcute multe observaţii în legătură cu ambiguitatea termenului “gulere albe”, mai ales
asupra neclarităţii provenienţei sociale a infractorului cu guler alb. Dacă iniţial Edwin Sutherland
considera că aceştia sunt reprezentanţii clasei social economice superioare, ce încalcă legea
_______________________________________________________________
²² Sutherland Edwin R, Gressey Ronald R., Criminology, 9 th ed., Philadelphia, 1974, p. 40.
²³Tudor Amza,Criminologie teoretică.Teorii reprezentative şi politică criminologică,Bucureşti
2000,pag.329
13
penală în legătură cu practicarea activităţii lor de antreprenoriat, ulterior însă el a lărgit sensul
acestui termen şi criminalităţii “gulerelor albe” i-au fost atribuite fapte de corupţie, infracţiuni
financiare şi bancare, escrocherii, falsificări de produse etc. care pot fi comise nu doar de
businessmani, ci şi de angajaţii lor de diferite ranguri, de poliţişti, de funcţionari publici, etc.
Totodată mulţi promotori ai acestei teorii au abordat problema dată în moduri diferite, ceea ce
provoca uneori confuzii.
*multe reproşuri au fost generate de caracterul definiţiilor date conceptului de criminalitate a
“gulerelor albe”, în conformitate cu care, drept infracţiuni au fost calificate şi fapte neprevăzute
de legislaţia penală. În acest sens P.W.Toppan afirmă că “proclamând un astfel de sistem de
înfăptuire a justiţiei,la care poate fi declarat drept infractor omul ce nu a săvârşit vre-o
infracţiune prevăzută, mai mult sau mai puţin de dreptul statutar sau de precedent, aceste teorii
sunt nu numai inutile,ci şi periculoase din punct de vedere politic, economic, social. Infractorul
cu gulerul alb care a încălcat anumite norme de conduită sau este o persoană antisocială sau nu
este infractor, decît dacă a încălcat legea penală ”.
O critică bine argumentată a teoriei criminalităţii gulerelor albe îi aparţine lui P.W.Toppan ,
care scria referindu-se la infractorul cu guler alb: “ recugând la problema definirii acestui
infractor, noi descoperim în acest domeniu o disconcordanţă uimitoare chiar la unii şi aceiaşi
autori şi observăm că asemenea definiţii nu sunt clare şi au un caracter mai mult doctrinar şi
injurios.”²⁵
Totuşi trebuie de menţionat că indiferent de critica adusă teoriei lui E. Sutherland , eforturile
depuse de acesta şi de adepţii săi nu au fost zadarnice. Până în prezent opinia publică referitoare
la acest fenomen social-negativ s-a schimbat mult atât în SUA cât şi în marea majoritate a ţărilor
în curs de dezvoltare.
Criminalitatea “gulerelor albe” poate fi explicată şi prin prisma altor teorii criminologice,
astfel din punct de vedere al individului, crima gulerelor albe, ca de altfel şi crima claselor de
jos,ar putea fi argumentată de teoria asocierii diferenţiate şi, din punct de vedere social, ambele
ar putea fi explicate de teoria anomiei şi teoriile conflictului cultural. E. Sutherland a sesizat
acest lucru, iar explicaţiile sale sunt şi astăzi suficient de complexe vizând problema menţionată
mai sus. El a adus în atenţie mai multe cazuri care demonstrau că criminalitatea gulerelor albe a
fost iniţiată într-un poces de asociere cu participanţii care au definit un astfel de comportament
ca fiindu-le favorabil. Astfel, Edwin Sutherland a demonstrat că practicile ilegale folosite de un
_______________________________________________________________
²⁴ Valeriu Bulor, Sergiu Ilie, Teoria criminalităţii gulerelor albe:argumente pro şi contra. Ordinea şi
Legea nr.21,22. 2002,p.17
²⁵ T.J.Bernard şi G.B.Vold op.cit.,p.333-335
14
individ sau o firmă se răspândesc foarte repede atât în domeniul respectiv, cât şi la competitori
care adoptă aceste practici în situaţii clare de stadiu de învăţare şi deprindere a acestora .
Criminalii din categoria gulerelor albe acţionează total izolaţi de definiţiile defavorabile ale
comportamentelor lor. Mai mult, oficialităţile guvernamentale care definesc comportamentul
oamenilor din păturile sociale sărace ca fiind crime nu procedează la fel şi în cazul gulerelor
albe,deşi ambele sunt angajate,de regulă, în comportamente similare fiindcă ei sunt intim
conectaţi într-o profitabilă reţea de alianţe cu criminalii care aparţin gulerelor albe.
Sutherland a folosit şi teoria asocierii diferenţiate ca să explice cum se implică individul în
criminalitatea gulerelor albe, dar şi teoria anomiei ca să explice prezenţa acestui fenomen în
societate.
Astfel anomia descria lipsa unor standarde pentru reglementarea practicilor comerciale care
au fost afectate de rapidele schimbări economice, asociate cu declinul sistemului de competiţie şi
căderea reglementărilor legale. Ca urmare, a rezultat o perioadă de incertitudine în care nici
grupul afaceriştilor nici cetăţenii în general nu erau siguri de nişte forme dorite de reglementare
legislativă şi, de aici a rezultat lipsa unor norme legale care să reglementeze domeniul respectiv,
fapt care a generat o creştere a criminalităţii. Conflictul de cultură care a rezultat s-a produs ca
urmare a necorelării intereselor comunităţii de afacerişti cu cele ale comunităţii de politicieni. Ca
urmare, crima gulerelor albe a apărut în momentul în care comunitatea afaceriştilor era
favorabilă violării legii, iar cea politică, care s-a opus, a fost mai puţin puternică. Aceasta ___
afirmă Sutherland, explică prevalenţa crimei gulerelor albe în societate. Rezultatul a fost acela că
practicile legale în afaceri au continuat până când comunitatea politică s-a putut reorganiza
efectiv împotriva lor.²⁶
Din perspectiva teoriilor clasice, criminalii cu gulere albe sunt trataţi ca nişte criminali raţionali
care,înainte de a-şi desfăşura activitatea delictuală,cântăresc care sunt costurile şi beneficiile pe
care le v-or obţine. În acest caz este de aşteptat ca criminalul cu gulerul alb v-a deveni destul de
calculat atunci când îşi face socotelile cu privire la cât pierde şi cât câştigă dacă îsi pune în
aplicare intenţia sa de fraudare a legii. Mai mult ca atât,dacă legiuitorul v-a fixa o pedeapsă mult
mai mare care să depăşească beneficiile crimei,criminalii cu gulere albe care sunt nişte indivizi
raţionali,cu siguranţă că v-or decide să se supună legii. Aceasta ar fi idealul,fiindcă,din păcate,
datorită puterii grupurilor gulerelor albe,nivelul maxim al sancţiunilor este incomparabil mai mic
decât nivelul anticipat al profiturilor pe care aceste grupuri le-ar obţine prin comiterea
infracţiunilor.²⁷
_______________________________________________________________
²⁶ Sutherland Edwin R, Gressey Ronald R., Criminology, 9 th ed., Philadelphia, 1974, p. 40
²⁷Tudor Amza,Criminologie teoretică.Teorii reprezentative şi politică criminologică,Bucureşti 2000,p.70
15
 Desigur,teoriile clasice nu au luat în considerare, atunci când au fost emise, că această putere
imensă pe care o au grupurile infractoare de a controla elaborarea, dar şi aplicarea legilor. De
aceea ne alăturăm opiniei expuse în literatura de specialitate de către Tudor Amza, precum că
este oportun de a susţine că teoriile clasice sunt pur şi simplu inadecvate pentru a se confrunta cu
problema criminalităţii gulerelor albe aşa cum există ea în lumea reală. Aceste teorii clasice
ignoră o realitate majoră a lumii contemporane şi anume aceea că unele grupuri de interese au
mai multă putere decât altele. Ca şi în cazul crimei organizate,teoriile comportamentului criminal
nu par a fi cele mai potrivite în cazul infracţiunilor comise de gulerele albe.
Întrebarea majoră de ce infractorii cu gulere albe se comportă în modul în care se comportă,
are un răspuns previzibil: vor să realizeze profit.
Pentru cercetarea criminologică,în cazul crimelor comise de gulerele albe,se pare că cheia
rezolvării problemei stă tot în aplicarea acestora pornind de la teoriile comportamentului legii
penale.²⁸

1.3. Cauzalitatea şi determinantele criminalităţii “Gulerelor Albe”

Criminologia, ca orice ştiinţă autonomă, nu se poate dispensa de analiza cauzelor fenomenului
ce constituie sfera sa de preocupări. Este o exigenţă impusă de însăşi raţiunea de a fi a oricărei
ştiinţe, care nu se poate mulţumi cu datul, care este chemată să privească dincolo de aparente, să
sesizeze, să explice esenţa fenomenului.
Studiul consacrat cauzelor criminalităţii presupune,în mod ideal, utilizarea tuturor datelor
obţinute, în acest domeniu, de ştiinţele cu care criminologia se interferează.²⁹ Deşi acest obiectiv
este practic imposibil de realizat, nu există nici o îndoială că această ştiinţă valorifică o bună parte
din rezultatele cercetărilor . Sinteza acestor demersuri ştiinţifice proiectează o imagine extrem de
complexă a cauzalităţii fenomenului infracţional, în care vectorii biologici, psihologici, sociali şi
juridici se combină diferenţiat,în funcţie de nivelul analizei. Din acest motiv este preferabil ca
analiza etiologică să se desfăşoare separat atât în planul criminalităţii ca fenomen social, cât şi în
planul infracţiunii ca act individual. În acest sens crima,ca şi orice faptă umană,nu este un act
impersonal, ci este actul unui om, care este supus influenţei condiţiilor sale organice, mediului
său familial, social, fizic şi astfel infracţiunea nu poate fi considerată şi tratată ca o entitate
_______________________________________________________________
²⁸Ibidem, p.72
²⁹Încă din 1881,E.Ferri a sesizat condiţionarea diferită a infracţiunii concrete

16
abstractă, juridică, ca un act al voinţei libere, ci ca rezultatul, produsul unui concurs de cauze.³°
Explicaţiile în criminologie sunt de o mare complexitate,orice explicaţie implicând stabilirea
unor relaţii multiple între actualul criminal („variabilă dependentă” sau „efect”) şi o serie de
fapte,fenomene,procese,situaţii şi conduite antecedente („variabile independente” sau „cauze”
şi „condiţii”). A explica un fapt înseamnă a înţelege motivele pentru care el se produce, prin
identificarea cauzei sale determinante. Cauzalitatea şi principiile acesteia constată dependenţa
dintre diferite fenomene şi stabileşte caracterul acestei dependenţe, care constă în aceea că un
fenomen (cauză) în anumite condiţii genereză alt fenomen (efectul). Cauzalitatea este o formă a
interacţiunii dintre fenomene şi procese,este tipul principal de determinare şi reprezintă prin sine
legătura obiectivă dintre două fenomene: cauză şi efect.³¹
A determina înseamnă a cauza apariţia sau dezvoltarea unui fenomen. Determinarea
consistă în acţiunea simultană şi conjugată de cauzare şi condiţionare a unui fenomen de către
un ansamblu de alte fenomene (cel puţin două: o cauză şi o condiţie). Dată fiind natura sa
complexă, asupra comportamentului criminal acţionează simultan o cauză şi o multitudine de
condiţii. Factor determinant este fenomenul care cauzează sau condiţionează existenţa
comportamentului criminal. Respectiv, termenul generic “factorii determinanţi” include atât
cauza, cât şi condiţiile unui fenomen. Conceptul de determinism reprezintă imaginea de
ansamblu a proceselor de naştere şi existenţă a fenomenelor, în măsura în care ele suportă o
acţiune,o influenţă continuă din partea altor fenomene. Evidenţierea fenomenului determinării
urmăreşte o cunoaştere a modului de interacţiune a cauzei şi condiţiilor în procesul producerii
unui fenomen criminal, comportament criminal, criminalitate etc.. ³²
Majoritatea şcolilor, curentelor şi teoriilor criminologice clasice şi contemporane, care au
dominat şi domină ştiinţa criminologică, au la bază idea că infracţiunea este determinată de
anumite cauze şi condiţii,ceea ce implică recunoaşterea caracterului cauzal al criminalităţii.
Unele teorii tind să explice criminalitatea printr-o singură cauză de ordin general, altele au o
tendinţă de a pune criminalitatea pe seama unei determinări complexe. ³³
Astfel prin cauză înţelegem fenomenul care,în mod obiectiv şi necesar, precede şi generează
alt fenomen. La fel, prin cauză se înţelege „ ansamblul factorilor care fac un anumit efect să
urmeze în mod necesar din acei factori”. Mai mult ca atât, aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte.
Adică dacă o cauză este cunoscută, prevederea efectului este posibilă.
_______________________________________________________________
³°Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chişinău 2011,p.172
³¹Gh.Gladchi. Criminologie generală,Chişinău 2001,op.citată p.167

³² Octavian Bejan,EXPLICAŢIE CRIMINOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI CRIMINAL, p.5

17
 În concepţia altor autori,cauza acţionează în anumite circumstanţe,care într-un fel sau altul îşi
exercită influenţa în procesul de generare,studiul relaţiei cauzale nu se poate dispensa de o
analiză a acestor circumstanţe, constituind condiţiile (acestea fiind considerate împrejurări care,
lipsite de eficienţa cauzală propriu-zisă, deci incapabile în sine de a genera un anumit efect, prin
prezenţa lor, alături de fenomenul „cauză”, influenţează evoluţia acestuia în diferite moduri,
favorizâd-o, potenţând-o ori frânând-o până la stadiul producerii efectului).
Cauza se deosebeşte de condiţie,care este un fenomen ajutător, ce favorizează producerea unui
alt fenomen.De exemplu, procurarea unei arme, cu care criminalul comite fapta de omor,este o
acţiune condiţie. Deci specificul condiţiei constă în aceea că este un fenomen care nu determină
un alt fenomen, ci numai ajută la producerea lui, constând într-un fel de şansă, ocazie, care
contribuie.
Deci cauzele şi condiţiile acţionează împreună, dar au contribuţii diferite.
În criminologie deosebim următoarele tipuri de cauze:
1) cauze generale,care se referă la cauzele mai multor feluri de crime, cauze legate de persoana
criminalului şi referitoare la mediu;
2) cauze speciale,care se referă la un singur sector (domeniu);
3) cauze parţiale,care privesc un segment dintr-un lanţ de cauze;
4) cauze obiective,care ar fi legate de aspecte materiale ca sărăcia,lipsurile materiale etc.;
5) cauze subiective,care s-ar referi la aspectele psihice ale infractorului;
6) cauze principale,care au rol determinant în comiterea actului infracţional;
7) cauze secundare,care au rol mai redus în comiterea crimei;
8) cauze determinante,care joacă un rol hotărâtor în comiterea unei crime, de exemplu,dorinţa
de răzbunare;
9) cauze declanşatoare,care provoacă trecerea la act,de exemplu,o ceartă sau conflict;
10) cauze ereditare,care aparţin elementelor dobândite prin naştere, ca debilitatea mintală sau
alte boli de natură psihică;
11)cauze de dezvoltare,care se referă la condiţiile de dezvoltare a criminalului, la influenţe
negative din partea unor persoane cu care criminalul s-a aflat în contact.³⁴
În literatura criminologică se utilizează şi termenul de factor, prin care se înţelege tot o cauză,
adică factorul ar fi similar cu o cauză. Factorii criminalităţii sau cauzele criminalităţi ar avea
acelaşi sens. Totuşi considerăm că prin factor se înţelege ceva mai mult decât prin cauză,
termenul având un sens mai larg, care ar include atât o cauză, cât şi o condiţie, ba chiar şi alte
_______________________________________________________________

18
³³Augustin Ungureanu, Prelegeri de criminologie, Editura Cugetarea, Iaşi, 1999,op.cit.,p.151
³⁴ Ion Oancea,Probleme de criminologie,Bucureşti ,1998,op. cit.,p.131
elemente contributive la apariţia unui fenomen.

Clasificări reuşite ale factorilor criminogeni întâlnim în criminologia naţională şi română. Aşa,
în criminologia naţională una din cele mai reuşite clasificări este cea facută de Gh. Gladchi,³⁵
în : factori economici; factori sociali; factori demografici, politici, juridici, de organizare.
Clasificări similare întâlnim în criminologia română. De exemplu,o analiză succintă a factorilor
care determină criminalitatea ca fenomen social o întâlnim la Gh. Nistoreanu şi C. Păun,³⁶ în:
factori economici; factori demografici; factori politici; factori socio-culturali;
Printre factorii care determină sau generează criminalitatea se numără şi factorii economici.
Aprecierile şi concluziile cu privire la influenţa condiţiilor economice asupra genezei şi
dezvoltării criminalităţii sunt extrem de variate, discuţia existând asupra cantităţii şi rolului
acestor factori.
Printre primii s-au preocupat de această problemă C.Lombroso,care a fost nevoit să recunoască
influenţa condiţiilor economice asupra criminalităţii. El relevă că această problemă este atât de
complexă şi examinarea ei atât de dificilă, încât nu i se poate da o apreciere unică. Lombroso nu
împărtăşeşte ideea că criminalitatea este întotdeauna efectul mizeriei, susţinând că ea poate fi şi
efectul bogăţiei. Criminalul înnăscut găseşte mai multă ocazie de a comite crime în bogăţie,decât
în mizerie, iar criminalul de ocazie şi mai mult. Sărăcia şi bogăţia îşi au criminalitatea lor
specifică, întrucât săracii comit mai ales crime contra proprietăţii, iar bogaţii – contra bunelor
moravuri şi a personalităţii. În final Lombroso conchide că factorul economic are o mare
influenţă asupra criminalităţii, iar mizeria şi sărăcia nu sunt cauze principale ale fenomenului,
căci şi bogăţia, mai ales cea obţinută rapid, dă o largă contribuţie criminalităţii.
Respingând ferm ideea că toate crimele se bazează pe condițiile care sunt, de obicei,
considerate ca fiind patologice (psihologice sau sociale), Sutherland a fost convins că mulți
dintre așa-numitele persoane „respectabile” – reprezentanţi ai claselor superioare ale societăţii,
în realitate,deseori se dovedesc a fi criminali. Din cauza atitudinii diferenţiate faţă de
criminalitatea claselor superioare şi a celor inferioare, la primii aceasta în mare parte rămâne
ascunsă de ochii publicului, însă acest fapt nu face ca ea să devină mai mică.
Încercând să formuleze o teorie unică a criminalităţii, E.Sutherland a căutat o aşa explicaţie,care
ar acoperi fenomenul criminalității în rândul „gulerelor albe” , furturile profesionale și
tipurile de infracțiuni care sunt cel mai uşor de asociat cu condițiile sociale criminogene și
factorii psihologici. Aceste căutări s-au finisat cu formularea teoriei „ asociaţiilor diferenţiate”.
______________________________________________________________
19
³⁵ Gh.Gladchi. Criminologie generală,Chişinău 2001,op.citată p.176-184
³⁶ Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun - "Criminologie", Editura Europa Nova, București, 2000,p.182
Ideea de bază a acestei teorii constă în aceea că comportamentul criminalul nu este înnăscut, ci
este învăţat, printr-un sistem de comunicare cu alte persoane în cadrul unor grupuri. Teoria se
bazează pe ipoteza că un act criminal se produce atunci când există o situaţie propice , pentru un
individ determinat. Această determinare are loc în cadrul unui proces complex, şi presupune
următoarele coordonate:
−comportamentul criminal nu este ereditar, ci este învăţat, iar cel care nu a primit o „pregătire”
criminală, nu poate „inventa” crima;
−învăţarea se face prin contactul direct cu alte persoane,în interiorul unui grup restrâns, printr-un
proces complex de comunicare;
−procesul de învăţare presupune asimilarea tehnicilor de comitere a infracţiunilor;
−asociaţiile diferenţiate pot varia în privinţa duratei,frecvenţei,intensităţii etc., formaţia criminală
prin asociaţie nu se dobândeşte decât prin imitaţie.³⁷
Teoria asociaţiilor diferenţiate a avut ca punct de plecare teoria francezului Gabriel Tarde,care a
fost primul ce a susţinut ideea că delincvenţa se învaţă ca şi orice altă meserie în societate.Totuşi
E.Sutherland considera criminalitatea ca fiind atributul unei anumite categorii−denumite „gulerele
albe”−care, profitând de puterea sa economică şi politică, desfăşoară numeroase activităţi ilegale,
dintre care cele mai multe rămân nedescoperite sau nesancţionate.
În criminologie există un şir de teorii conflictuale care argumentează că comportamentele
tipice ale oamenilor relativ lipsiţi de putere sunt mult mai posibile de a fi definite oficial drept
comportamente criminale. Aceste teorii susţin că există o tendinţă generală că ratele oficiale ale
criminalităţii să fie corelate cu puterea. Puterea corupe, însă puterea absolută corupe absolut−
aprecia criminologul american G.Vold −dar oamenii cu putere absolută nu sunt niciodată definiţi
drept criminali. Aceasta,cel puţin,cât sunt în fruntea sistemului şi cît timp deţin puterea absolută.
Aşa a fost şi în cazul generalului Noriega, în cazul preşedintelui Filipinelor Marcos, în cazul
dictatorului S.Husein din Irak etc.³⁸
În opinia lui E.Sutherland teoria asociaţiilor diferenţiate este singura capabilă să ofere o
explicaţie cu caracter general valabil pentru fenomenul criminal.

20
______________________________________________________________
³⁷Cioclei V.,Mobilul în conduita criminală,studiu de criminologie juridică,Bucureşti,1999, p.115-117
³⁸ Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chişinău 2011,p.315
CAPITOLUL II: STAREA, STRUCTURA ŞI DINAMICA CRIMINALITĂŢII
“GULERELOR ALBE”

2.1. Natura şi principalele direcţii de activitate a “Gulerelor Albe”

Infracţiunea gulerelor albe este definită de către John Conklin ca fiind : ,,orice act ilegal
pedepsit printr-o sancţiune prevăzută în legi, care este comis în timpul exercitării unei
profesiuni legitime sau al derulării unor acţiuni de atingere a unor scopuri date de o corporaţie
sau de către un individ cu statut social ridicat considerat ca fiind respectabil.”
În viziunea lui E. H. Sutherland, criminalitatea gulerelor  albe este alcătuită din ansamblul de
infracţiuni „comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul activităţii lor
profesionale”. La această categorie de infracţiuni acesta clasa încălcarea legislaţiei
antimonopoliste, a legislaţiei cu privire la publicitate, a legislaţiei muncii, a legislaţiei vizând
dreptul de autor, brevete şi embleme comerciale, diferite fraude financiare, economice,
infracţiuni de corupţie, ecologice, escrocherii, sustrageri etc.
Literatura de specialitate străină (europeană şi americană) comentează şi include cu prilejul
dezbaterilor pe această temă o serie de infracţiuni cum sunt : fraude pe internet, criminalitatea
antitrust, fraudele prin utilizarea cărţilor de credit, cele realizate cu ajutorul telemarketingului,
infracţionalitatea în sistemul sanitar, violarea legilor privind mediul înconjurător, a celor privind
asigurările, fraudarea sistemului poştal sau, mai „populare” şi cu mai mult succes pentru mass-
media: evaziunea fiscală, darea sau luarea de mită, corupţia în administraţia publică, spălarea de
bani, spionajul economic, divulgarea sau furtul secretului profesional, abuzul de încredere, etc.³⁹

Manifestarea acestei forme de criminalitate are loc în cele mai multe situatii sub „protecţia”
autorităţilor publice, (administraţie centrală şi locală, justiţie, organisme de control şi constatare,
poliţie, gardă financiară, curtea şi camera de conturi, protecţia consumatorului, inspecţia sanitară
ş.a.), precum şi a factorilor politici sau de decizie, inclusiv a parlamentarilor. Asemenea activităţi
se produc în majoritatea sferelor economico-sociale, cum ar fi:

- comerţul desfăşurat prin vînzarea de produse contrafăcute,infectate, depreciate, expirate, cu

prejudicii mari sub aspectul protecţiei sănătaţii populaţiei, dar şi a evaziunii fiscale, societăţii
comerciale ilegal constituite, titluri de credit fără acoperire, contrabanda etc.;

21
-în domeniul mediului prin traficul reziduurilor, amplasamente imobiliare şi edilitare cu
______________________________________________________________
³⁹Criminalitatea „ gulerelor albe” Asist. univ. drd. Raluca Simion, p.5

nerespectarea legii, defrişări, escavări etc.;

-în domeniul învăţământului, sănătăţii, asigurărilor sociale, precum şi majorările iraţionale

ale preţului produselor de bază, instituirile de impozite şi taxe pentru menţinerea unor sectoare
nerentabile sau pentru acoperirea “găurilor negre” din sectorul industrial şi financiar, jocuri
piramidale tip Caritas, autorizări şi avizări contrare legii, licitaţii contrafăcute, mită în instituţiile
publice, justiţie etc.

- în industrie, prin activitatea societăţilor „căpuşă” ,direcţionarea fluxului de produse spre

societăţi private „recunoscătoare” de la firmele de stat ori achiziţii de produse ce nu sunt
necesare, ori slabe calitativ de la firme private, diminuarea artificială a valorii patrimoniului în
vederea privatizării, creditarea cu produse şi valori a firmelor particulare în condiţii nelegale,
facilităţi salariale, bonificaţii, diurne, premieri în scopul unor profituri uriaşe, privatizări ilegale
etc;

- în domeniul financiar – bancar prin acordarea de credite fără acoperire, cu facilităţi

nelegale, dobânzi preferenţiale , reeşalonări repetate, nerecuperarea debitelor ,acceptarea de
garanţii supraevaluate,cheltuieli costisitoare în imobile şi mobile,sponsorizări costisitoare etc.⁴°

Russ Long susţine că pot fi evidenţiate patru categorii de bază de infracţiuni: criminalitatea
de violenţă, infracţiunile împotriva proprietăţii, infracţiunile fără victime şi criminalitatea
gulerelor albe. În acest mod criminalitatea gulerelor albe este plasată printre tipurile principale
de criminalitate. De menţionat că în lucrarea sa „Criminalitatea şi contracararea” Russ Long a
rezervat spaţiu pentru acest tip de criminalitate mai mult decât pentru toate celelalte împreună
luate. Russ Long pledează pentru abordarea problemei în varianta propusă de E. Sutherland.
Totodată, sunt prezentate şi viziunile lui Richard Appelbaum şi William Chambliss care
divizează criminalitatea gulerelor albe în două tipuri:

1.Criminalitatea profesională (occupational crime) care include infracţiunile comise pentru

promovarea propriilor interese (de exemplu, falsul în documentaţie, umflarea preţurilor, înşelarea
clienţilor).

2.Criminalitatea corporaţiilor  sau organizaţiilor care constă din infracţiunile săvîrşite în

22
interesul propriei companii (confecţionarea produselor de  o calitate joasă, poluarea mediului,
fixarea preţurilor etc.). .
____________________________________________________________
⁴° Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun - "Criminologie", Editura Europa Nova, București, 2000,p.237

Un alt criminolog, Goode, susţine teza conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă
infracţiunile comise de persoanele influente, în cursul activităţii legate de antreprenoriat, în mod
corporativ prin utilizarea poziţiei lor în scopuri de profit. Uneori termenul de criminalitate a
gulerelor albe este extins pentru a include, de asemenea, criminalitatea păturii medii (“middle-
class” criminality) şi criminalitatea de tehnologii înalte(“high-tech” crime).Se menţionează că
criminalitatea gulerelor albe nu trebuie confundată cu crima organizată . După părerea lui Gh.
Nistoreanu şi C. Paun ce preiau opiniile criminologilor Ernest Ugo Savona şi Edwin Sutherland,
plasând criminalitatea “gulerelor albe” într-un plan superior al crimei organizate, ce ţine de
calificarea subiecţilor.⁴¹ Potrivit acestei opinii criminalitatea “gulerelor albe” se deosebeşte de
crima organizată prin faptul că - structura ierarhică este întocmită cu un sistem interrelaţional
flexibil şi eficient, violenţa este aproape exclusă întrucât există metode mai simple şi de catifea
de înlăturare a unor persoane incomode, infiltrarea în sferele decizionale nu este necesară
deoarece infractorii înşişi se află în aceste sfere, ori deţin conexiunile necesare, pericolul social
este cu mult mai mare cu cât afectează societatea în ansamblul sau şi se rasfrânge asupra
nivelului de trai. Într-o altă opinie, oarecum neclară şi care de fapt, nu contrazice pe cealaltă se
află cea a lui I. Pitulescu ce include în această sferă, toate infracţiunile în sfera economică şi
socială, preponderent cele de serviciu şi în legatură cu serviciul. Ne raliem primei opinii,
apreciind că este necesară o diferenţiere în primul rând după pericolul social şi obiectul juridic
general şi în subsidiar după calificarea subiectului activ. Iar după cum indică Goode,
criminalităţii gulerelor albe îi sunt proprii următoarele însuşiri: - fapte comise conştient în scop
de profit şi legate de cultura corporativă criminogenă şi asociaţiile diferenţiale; - posedă
elemente de învăţare, e susţinută de semeni (cei din apropiere); - victimizare difuză şi informaţie
insuficientă; - sancţionarea prin amenzi mici şi cercetarea cazurilor legate de resurse limitate şi
insuficienţe metodologice. Conform viziunilor aceluiaşi savant, criminalitatea gulerelor albe
include: 1) infracţiunile individuale comise împotriva corporaţiei; 2) sustragerea resurselor; 3)
infracţiunile comise în numele corporaţiei; 4) profitarea ilicită cu încălcarea responsabilităţii
etice, publice şi (sau) prin metode criminale (fixarea preţurilor, înţelegerile ilicite, publicitate
falsă); 5) producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru viaţă şi sănătate; 6)
escrocherii; 7) criminalitatea profesională (legată de profesie); 8) infracţiunile politice şi
guvernamentale; 9) corupţia (inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere, dirijarea abuzivă a
23
fondurilor  publice); 10) abuzul de putere; 11) luarea de mită; 12) violenţa funcţionarilor publici
(din poliţie, armată).

____________________________________________________________
⁴¹Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun - "Criminologie", Editura Europa Nova, București, 2000,p.238

Infracţiunile gulerelor albe în viziunea criminologului american E. M. Schur sunt

infracţiuni profesionale săvârşite de persoane care ocupă o poziţie social-economică înaltă. Ca
sinonim al acesteia el operează şi cu termenul criminalitatea respectabilă. La această categorie
Schur atribuie astfel de fapte cum sunt infracţiunile legate de activitatea de antreprenoriat:
fixarea ilegală a preţurilor, publicitatea falsă, încălcarea prevederilor legii împotriva trusturilor,
a legii cu privire la controlul asupra confecţionării şi comercializării produselor alimentare şi
medicamentelor, a legii cu privire la raporturile în industrie şi soluţionarea litigiilor de muncă,
evaziunea fiscală, care sunt numite de E. Schur escrocherie neprofesională  (în sensul că este
comisă de cetăţeni respectabili care nu fac parte din lumea criminală obişnuită). În opinia lui,
criminalitatea gulerelor albe cuprinde, totodată, şi delapidări comise prin diferite metode –
sustrageri directe, falsificarea actelor. O categorie aparte, în viziunea lui Schur, o alcătuiesc
furturile din magazine şi falsificarea bonurilor, care sunt infracţiuni săvârşite de amatori.

Celebrul criminolog german Gunter Kaiser consideră că criminalitatea gulerelor albe este
alcătuită din infracţiunile comise de reprezentanţii păturilor social-economice înalte. Deşi la
categoria infracţiunilor gulerelor albe trebuie atribuite şi infracţiunile săvârşite de
funcţionarii publici şi funcţionari, totuşi, în primul rând, după părerea lui, această criminalitate se
manifestă prin infracţiuni economice, iar ultimele, la rândul lor, pot fi divizate în patru
grupe principale: 1. Înţelegerile despre neadmiterea concurenţei, încălcarea legislaţiei cu privire
la concurenţă şi preţuri, inclusiv cămătărie; încălcarea drepturilor de autor şi dreptului asupra
mărcii comerciale; escrocheriile legate de fondarea firmelor de construcţie, delictele săvârşite de
companii, abuzul de încredere şi falimentul fals. 2. Evaziunea fiscală; infracţiunile economice;
obţinerea creditelor pe cale ilegală şi mituirea. 3. Încălcarea legislaţiei cu privire la ocrotirea
tineretului, a muncii, precum şi privitor la asigurarea socială; încălcarea legislaţiei cu privire la
folosirea şi ocrotirea mediului; falsificarea produselor alimentare şi a mărfurilor industriale.
4.Escrocheriile legate de vânzarea mărfii (utilajelor, maşinilor de dactilografiat şi cusut…) cu
condiţia asigurării cu lucru la domiciliu; procurarea ilicită a casei particulare sau a vilei”.
Prezintă interes şi opinia lui Tarstagane conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă
conduita antisocială cu scop de îmbogăţire, practicată de persoane cu o poziţie socială de

24
prestigiu, în limitele profesiei lor, în aşa mod încât ele, în pofida premisei de conduită legală a
tuturor celorlalţi, ei singuri abuzează de încrederea socială de care se bucură grupul lor .

James Coleman şi Donald Cressey divizează infracţiunile gulerelor albe în două categorii
principale:

1. Infracţiuni comise în numele unei corporaţii;

2. infracţiuni împotriva unei corporaţii. ⁴²

1)infracţiuni comise în numele unei corporaţii, printre care se pot menţiona: mita plătită unor
oficiali în scopul obţinerii unor avantaje economice sau poltice, vânzarea unor produse deficitare
sau care pun în pericol sănătatea şi viaţa populaţiei, falsificarea datelor de fabricaţie ale unor
produse în scopul menţinerii lor pe piaţă, reclamele false fără acoperire reală, modificarea unor
preţuri peste valoarea lor reala în scopul obţinerii unor beneficii suplimentare, evitarea platei
impozitelor către stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc. Criminologii americani estimează
că în timp ce costul anual al tuturor celorlalte infracţiuni valorează circa 11 miliarde de dolari,
infracţionalitatea gulerelor albe este de peste 18 ori mai mare, depăşind chiar cifra de 200
miliarde pe an. Deşi toate aceste infracţiuni nu par a avea un caracter violent, ele au mai multă
gravitaţie şi prezintă un pericol social mult mai mare decât o omucidere obişnuită. Infracţiuni
cum sunt vânzarea unor produse care produc prejudicierea sănătăţii sau chiar moartea
cumpărătorului, violarea măsurilor de siguranţă şi protecţia muncii în scopul obţinerii unor
beneficii mai mari, descărcarea reziduurilor toxice în apă sau atmosferă costă, probabil, mai mult
decât toate crimele comise în Statele Unite într-un întreg deceniu, observă J. W. Coleman si D.
Cressey;

2)infracţiuni comise împotriva unei corporaţii sunt cele care se săvârşesc de către membrii cu
funcţii administrative sau de conducere ai unei societăţi care lucrează pentru profit. Dintre ele se
pot menţiona furturile, fraudele, delapidările, sabotajele şi orice alte acte ilegale care prejudiciază
activitatea corporaţiei respective. Majoritatea acestora sunt ţinute sub tăcere şi “rezolvate” cu
mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabilă care ar putea compromite
interesele comerciale ale corporaţiei. Sociologul american D. Cressey a identificat trei factori
caracteristici persoanelor care săvârşesc infracţiuni de fraudă: a) poziţia lor avantajoasă de
încredere, care le oferă acces la finanţele sau bunurile corporaţiei; b) problemele financiare de
“neinvidiat” ( impozitele scadente, datorii contractate la jocurile de noroc, cheltuieli necesare
pentru întreţinerea copiilor la facultate etc. ); c) încercarea de raţionalizare a fraudei înainte de a

25
fi comisă, în aşa fel încât să fie considerată ca un gen de împrumut sau credit neautorizat care
poate ajuta la soluţionarea dificultăţilor personale. Printre alte infracţiuni comise împotriva unei
corporaţii se numară furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele mai ingenioase
delicte, facilitate de progresul tehnic al societăţilor contemporane. Un asemenea delict este
produs ca urmare a introducerii în memoria unuia dintre calculatoarele corporaţiei, a unor date

___________________________________________________________
⁴²http://scienceoflaw.ru/ "ScienceOfLaw.ru: Юриспруденция, правоведение, законоведение"

fictive care facilitează deturnarea fondurilor. Un simplu operator de calcul, care are acces la
înregistrările pe bandă magnetică cu privire la statele de salarii poate falsifica, în anumite
condiţii, diferite date, creându-şi, în felul acesta, resurse financiare proprii.

De cele mai multe ori, criminalitatea în sfera afacerilor nu este cunoscută, pentru că nu este
violentă, iar când este cunoscută, de multe ori, este tratată cu indiferenţă. Există chiar admiraţie
în plan social pentru conducătorii de firme descurcăreţi. În plan atitudinal, din ce în ce mai
evident, apare mentalitatea că, până la urmă, tot ceea ce contează este banul, iar cei care reuşesc
trebuie apreciaţi indiferent de mijloacele utilizate. ⁴³ Potrivit acestei mentalităţii, singurul
delincvent este acela care eşuează în raport cu infracţiunile care se comit în sfera afacerilor, nu
rareori se manifestă solidaritate în general, ori solidaritate de grup.
În această ordine de idei, cel care a comis o infracţiune economică, financiară etc. este un om
ca şi ei, şi niciodată nu poate fi privit şi tratat ca un criminal clasic (hoţ, tâlhar sau ucigaş).
Solidaritatea este şi mai evidentă la nivelul anumitor categorii sociale privilegiate. În virtutea
acestei solidarităţi, nu sunt rare cazurile în care cei care săvârşesc infracţiuni obişnuite (furturi)
producătoare de pagube mici sunt pedepsiţi penal prompt şi exemplar, iar cei care comit mari
fraude economico-sociale beneficiază de tergiversarea procesului, uneori de proceduri judiciare
speciale, care se termină cu sancţiuni materiale, administrative sau disciplinare. Acest tratament
diferenţiat dezvoltă anomia în plan social şi întăreşte multora sentimentul că societatea nu
cultivă, în fapt, idealul de justiţie.
De remarcat că deosebit de importante pentru tranziţia la o economie de piaţă sunt prevederile
cuprinse în Constituţie, în Titlul IV: Economia naţională şi finanţele publice, precum şi cele
prevăzute în Titlul II, referitor la Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale.⁴⁴ Astfel,
tranziţia de la o economie planificată la o economie de piaţă bazată pe libera iniţiativă şi pe
proprietatea privată, este, fără îndoială, un proces extrem de dificil, care implică resurse, costuri
şi sacrificii.

26
 Potrivit savantului rus Voljenkin B. din categoria infracţiunilor gulerelor albe fac parte şi
următoroarele :

-furturile a tuturor tipurilor de proprietate (în afara celei personale). O singură persoană aici nu
______________________________________________________________
⁴³Costică Voicu,Florin Sandu,Alexandru Boroi şi Ioan Molnar,Drept penal al afacerilor ,Ed.Rosetti,
Bucureşti,2002,p.11

⁴⁴Constituţia Republicii Moldova,ad.la 29.07.1994,MO al RM nr.1 din 12.08.1994,p.11

s-ar isprăvi ci doar cu ajutorul fie a administratorului,fie a contabilului. Excepţii fiind în cazul
furtului prin intermediul computerelor,dar scopul tuturor infractorilor este de a se îmbogăţi.
Criminologii consideră că profitarea de către funcţionari de poziţia pe care o ocupă,este un
fenomen la fel de imposibil de exclus din societate precum furturile, minciunile şi escrocheriile
spre exemplu în comerţ. Cu toate că de către funcţionari de poziţia pe care o ocupă poate fi nu
numai în scop de profit, întâlnindu-ne cu acest fapt şi în limitele unor motive legale, cum se
obişnuieşte să se spună “în interesul cauzei”, însă aceştia nu uită şi de sine.

-în cea de-a doua grupă v-om menţiona protecţionismul (acesta desigur nu întotdeauna este
social-negativ), acordarea de servicii ilegale sau a unor facilităţi în raport cu alte persoane.⁴⁵
-o altă categorie evidenţiată de acesta este corupţia. Corupţia ,,gulerelor albe” este şi un concept
criminologic a apărut după ce în literatura criminologică a fost utilizată sintagma “criminalitatea
gulerelor albe”. Problema corupţiei în rândul funcţionarilor din organismele de control social
este unul din subiectele cele mai dezbătute în lucrările criminologice dedicate devianţei
„gulerelor albe”, lucrări care postulează trei moduri principale de operare şi anume:
a. modul de operare participativ sau al cooperării subiecţilor asupra cărora se exercită controlul
social de către funcţionarii publici sau demnitarii din cadrul organismului sau instituţiei de
control social. Acest mod de operare determină unii membri ai organismului de control social să
intre în legături de cooperare cu persoane din cadrul societăţilor comerciale sau altor instituţii
supuse controlului social şi, împreună, desfăşoară activităţi ilicite în scopul obţinerii de foloase
reciproce;
b.modul de operare realizat prin „capturarea”, atragerea într-un lanţ infracţional a unor
funcţionari publici cu atribuţii de decizie sau demnitari ce fac parte din organismele de control
social;
c.modelul „dominaţiei” care constă în aceea că în conducerea unui organism de control social se
strecoară indivizi puşi pe căpătuială,incorecţi şi afacerişti, care dirijează acţiunile funcţionarilor

27
din subordine în interesul lor sau al legăturilor criminale, pentru obţinerea de profituri
personale.⁴⁶
Astfel corupţia constituie faptele care sînt comise în legătură cu exercitarea unor
funcţii,îndatoriri de serviciu şi constau din încălcări ce urmăresc în toate cazurile un profit. Deci
______________________________________________________________
⁴⁵ Voljenkin B., Criminalitatea profesională., Enciclopedia criminologică rusă ,Моscova, 2000, p. 185
⁴⁶ http://orice.info/economie/relatia-de-interdependenta-dintre-criminalitatea-economico-financiara-si-
economia-subterana/

se poate spune că fenomenul corupţiei capătă statutul unei maladii sociale,care afectează în
primul rând oligarhia şi aparatul de stat, fenomen care în prezent figurează sub denumirea de
criminalitatea vîrfurilor conducătoare.

-în următoarea grupă este inclusă mita. Cei ce iau mită nu sunt agreaţi niciodată însă societatea
se consemnează cu existenţa lor. În realitatea noastră pur şi simplu s-au standartizat diferite
tipuri de mulţumiri. Mita se prezintă sub formă de bani,titluri de valoare ,alte bunuri sau avantaje
patrimoniale,ce nu i se cuvin unei persoane care gestionează o organizaţie comercială, obştească
sau nestatală, pentru a îndeplini sau nu ori a întârzia s-au grăbi îndeplinirea unei acţiuni în
interesul unei persoane.⁴⁷ Luarea de mită necătând la faptul ca este un fenomen des întâlnit,foarte
rar este descoperit,demonstrat şi pedepsit.
-de asemeni Voljenkin B. adaugă şi infracţiunile din domeniului ecologiei; infracţiunile
colaboratorilor organelor de drept; în domeniul afacerilor; crimnalitatea informatică.
O cercetare întreprinsă de către E. Sutherland asupra a 70 de mari corporaţii din domeniul
minier, industrial şi comercial din SUA şi a scos în evidenţă faptul că, într-o perioadă de 40 de
ani, fiecare dintre aceste corporaţii a violat cel puţin una dintre legile ce vizează interdicţia
vânzării ilicite a unor produse, reclama falsă, încălcarea drepturilor de patent şi reproducere,
neindicarea sau falsificarea mărcii de fabricaţie, concurenţa neloială ş.a.m.d. Bazat pe aceste
date, E. Sutherland concluziona: “criminalitatea gulerelor albe în afaceri este exprimată cel mai
frecvent în forma falsificării bilanţurilor financiare ale corporaţiilor,manipularea bursei de valori,
mita comercială, mituirea oficialilor publici, direct sau indirect, asigurări fictive, vânzarea de
produse contrafăcute, înşelarea la încărcături şi măsurători ale mărfurilor,falsificarea sorturilor
acestora,frauda şi folosirea ilegală a fondurilor,fraude în domeniul impozitelor,tăinuirea unor
încasări şi pseudofalimente”. Toate acestea reprezintă “escrocherii legitime”, aşa cum obişnuia
să le denumească celebrul gangster Al Capone. Asemenea fapte, fotografiate atât de bine prin

28
studiul celebrului sociolog american, dar şi multe altele se regăsesc în proporţii mai mari sau mai
mici în peisajul economico-social de astăzi.⁴⁸
Indiferent de categoria în care se încadrează, infracţiunile „gulerelor albe” sunt mai greu de
identificat decât celelalte tipuri de infracţiuni şi, în consencinţă, sunt mai puţin sancţionate.
Deoarece o mare parte din aceste infracţiuni sunt săvârşite de persoane cu funcţii oficiale
importante,care au o poziţie socială privilegiată care le permite manipularea legii,acestea reuşesc
______________________________________________________________
⁴⁷Codul Penal al R. Moldova,ad. 18.04.2002,în vig. 12.06.2003,MO al RM nr.128-129 din 13.09.2002
⁴⁸ http://www.editie.ro/articole/special/ion-pitulescu-dupa-ce-l-am-arestat-pe-gigi-kent-george-ioan-
danescu-m-a-chemat-la-el-si-m-a-amenintat-ca-nu-ma-va-ierta-niciodata.html
să evite, în marea lor majoritate, sancţiunile legale.

2.2.Tendinţele criminalităţii “Gulerelor Albe”

Schimbările apărute în ultimile decenii pe plan mondial ne fac să concludem că suntem la etapa
unei noi împărţiri a lumii, a sferelor de influenţă, a noilor pieţe de desfacere, în care sunt
cointeresaţi şi implicaţi cei care conduc şi dictează noua ordine economică şi politică
mondială.Aceasta duce în mod firesc la o criminalizare globală, unde chiar şi ţările cu economie
dezvoltată cu greu pot opune rezistenţă acestui fenomen, iar ţările cu economie slabă şi resurse
naturale sărace, cum este Republica Moldova, se transformă în zone criminogene avansate. Ceea
ce caracterizează societatea actuală, indiferent de gradul de dezvoltare şi de forma organizării
politice, este creşterea continuă a criminalităţii . Aceasta ar fi o primă tendinţă a criminalităţii
în general în toate statele lumii, precum şi a criminalităţii „gulerelor albe”.
O a doua tendinţă ar fi discriminarea criminalităţii pe scara tuturor straturilor sociale ale
criminalităţii contemporane.⁴⁹ Statisticile ne confirmă, într-adevăr, că pe lângă o criminalitate de
stradă, simplă, practicată de indivizi izolaţi în special din straturile sociale mai puţin favorizate
pentru realizări personale, există şi se amplifică în sectorul economic şi politic o criminalitate a
„gulerelor albe”, corupţia, traficul de droguri şi de arme, traficul de fiinţe umane, şantajul etc.,
care penetrează cele mai ridicate trepte sociale. Criminalitatea îmbracă „costume de gală”,
avându-i drept exemplu pe prim-miniştrii corupţi, pe şefii de state criminali ca generalul
Noriega,şeful statului Panama, implicat în traficul de droguri şi arestat în 1989 după o lovitură
de stat,sau cazul Marcos,fost preşedinte al Republicii Filipine, care a estorcat poporului filipinez
miliarde de dolari. Şirul poate fi continuat cu înalţi funcţionari implicaţi în cele mai versate
afaceri economice şi combinaţii politice subterane.

29
 A treia tendinţă pe curbă crescătoare a criminalităţii este internaţionalizarea crimei.Această
tendinţă s-a remarcat, mai ales, începând cu deceniile 8 şi 9 ale secolului trecut în cazul
organizaţiilor criminale, multinaţionale, cum sunt cele care practică terorismul, traficul de arme
şi droguri, deturnări de nave, spionajul economic şi tehnico-ştiinţific, traficul de fiinţe umane etc.
Conform unor rapoarte ale Diviziei ONU pentru combaterea crimei organizate şi ale Interpolului
în momentul de faţă,există şi acţionează în lume la nivel internaţional,patru tipuri de asociaţii şi
organizaţii criminale: ⁵°
______________________________________________________________
⁴⁹ Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chişinău 2011,p.169-170
⁵°Rădulescu S.,Banciu D.,op.cit.,p.194-200
-organizaţiile criminale profesioniste,alcătuite din adevăraţi profesionişti ai crimei la comandă,
specialişti în una sau mai multe tipuri de acţiuni criminale,traficarea de maşini furate,de tutun,de
alcool,răpiri şi asasinări de persoane, jafuri bancare, traficuri de droguri şi de fiinţe umane,
falsificare de monedă şi carduri bancare etc.;
-organizaţiile criminale etnice care acţionează atât la nivel naţional,cât şi internaţional,
realizând o serie de acţiuni ilegale şi criminale extrem de diverse. Deşi aceste organizaţii sunt
alcătuite pe principii etnice, ele reuşesc să penetreze teritoriul altor ţări. Aşa sunt,de exemplu,
societăţile şi organizaţiile criminale chineze,japoneze,jamaicane,haitiene etc.;
-organizaţiile criminale de tip mafiot care reprezintă o reţea de familii şi sindicate ilegale, în
care există o anumită structură bine definită şi o specializare a membrilor pe diverse ramuri
criminale. Aceste organizaţii criminale includ o structură ierarhică pe mai multe nivele.
-organizaţiile criminale teroriste constituite şi structurate pe principii politice, etnice,
religioase, rasiale etc. Şi care acţionează nu de rare ori, în cooperare cu organizaţiile criminale
sau cu „gulerele albe”. Adeseori,sub paravanul unor pretinse revendicări şi motivaţii politice se
regăsesc reprezentanţii crimei organizate,care încearcă să treacă drept terorşti politici pentru a
obţine un tratament sancţionatoriu diferenţiat sau să evite extrădarea.
A patra tendinţă a criminalităţii gulerelor albe este reprezentată de interesul vădit pentru
maximizarea profiturilor, indiferent că acesta se realizează prin mijloace licite sau ilicite.
Persoanele implicate se bucură de un statut socio-economic ridicat și respectabil și exploatează
în mod conștient încrederea celorlalți, utilizând manopere ingenioase spre a evita descoperirea
faptelor ilicite pe care le comit în virtutea scopului și a statutului pe care le dețin, toate acestea
realizându-se în cadrul unei organizări complexe, caracterizată de relații foarte strânse între
membrii participanți. Cu alte cuvinte,  dictonul lui Machiavelli, ”scopul scuză mijloacele”, este
interfața care le întăresc acestori infractori convingerea că actele lor sau mijloacele utilizate nu
30
sunt ilicite, ci dimpotrivă, au un drept personal de a încălca legea, prin poziția pe care o au.
Totodată, demne de luat în considerare sunt și starea de anomie și lacunele legislative ce permit
cu ușurință eludarea legii, mai ales de către cei care îi cunosc foarte bine conținutul și știu cum
să o interpreteze spre a-și duce la îndeplinire interesele.⁵¹
A cincea tendinţă este atitudinea diferenţiată faţă de infracţionalitatea gulerelor albe
comparativ cu cea faţă de infracţionalitatea clasică. Deoarece o mare parte din infracţiunile
din prima categorie sunt săvârşite de persoane cu funcţii oficiale importante,care au o poziţie
______________________________________________________________
⁵¹http://andreivocila.wordpress.com/2010/09/18/vulnerabilitati-ale-securitatii-nationale-coruptia-
si-crima-organizata/
socială privilegiată care le permite manipularea legii, acestea reuşec să evite, în marea lor
majoritate, sancţiunile legale. Aşa cum au arătat Kenneth Carlson şi Jan Chaiken, într-un raport
special întocmit pentru Biroul de Statistică Penală din S.U.A. , comparaţi cu infractorii
„obişnuiţi”, infractorii incluşi în categoria „gulerelor albe” au o probabilitate mai mare:⁵²
a) ca procurorul să respingă orice acţiune penală declanşată împotriva lor (între 25-40%);
b) să evite plata cauţiunii (între 13-37%);
c) să fie eliberaţi condiţionat, în loc de a fi privaţi de libertate (între 40-54%);
d) să primească, în condiţiile unei sancţiuni constând în privarea de libertate, numai o pedeapsă
minimă.
Conform studiului realizat de compania de consultanţă şi audit KPMG  în aproape jumatate din
profilurile analizate, 47% din situaţii, a fost identificat ca motiv al fraudei lăcomia, în forma ei
clară (creşterea financiară personală) sau în urmărirea unor scopuri derivate, respectiv putere sau
influenţă.
Cea de-a şasea tendinţă, una cu caracter general, ar fi creşterea ponderii criminalităţii
organizate În acest context, problema criminalităţii organizate poate fi calificată,cu
certitudine,drept o problemă de importanţă ultra majoră. Ea devine în sfirşit,o problemă
politică,deoarece, comunitatea umană s-a pomenit dezarmată în faţa acestui fenomen. Această
formă de criminalitate se răspândeşte vertiginos în toate ţările lumii, fiind diferită după
denumire,structură,entitate,dar scopurile coincid.
Criminalitatea organizată apare sub diferite forme, inclusiv „criminalitatea gulerelor albe”,
descrisă de E. Sutherland în lucrarea sa cu acelaşi nume⁵³,ea fiind orientată în diferite direcţii de
acţiune.
A şasea tendinţă, strâns legată de cele precedente şi favorizată aproximativ de aceleaşi condiţii
oferite infractorilor,o constituie specializarea şi profesionalizarea , indiferent dacă sunt sau nu

31
incluşi în formaţii criminale organizate. Tendinţa specializării se referă,cu precădere,la orientarea
elementelor criminale la săvârşirea unor anumite infracţiuni, care presupun experienţă,pregătire
profesională, diverse calităţi. Această tendinţă constituie o realitate dură care, pe de o parte,
măreşte considerabil şansa reuşitei infracţionale,iar pe de altă parte, micşoreză posibilităţile de
descoperire şi tragere la răspundere. Tendinţa profesionalizării se exprimă prin folosirea din ce în
ce mai largă a diverselor cunoştinţe profesionale în comiterea unor fapte, unde prezenţa
profesională este necesară: chimiştii,electronişti,informaticienii,falsificatorii,etc.⁵⁴
_______________________________________________________________________________
⁵²Ibidem
⁵³E.Sutherland , White Collar Criminality,New York,1965,p.62-70
⁵⁴ Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chişinău 2011,p.169-170

2.3.Personalitatea criminalului cu “Gulerul Alb”

Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex care înglobează noţiunea
psiho-socială de personalitate şi noţiunea juridico-penală de infractor. Dreptul penal,având ca
obiect apărarea valorilor sociale împotriva infracţiunilor, opereză cu noţiunea de subiect al
infracţiunii,sau subiect al raportului juridic penal. Subiectului infracţiunii îi este destinat articolul
21 din Codul Penal al Republicii Moldova,conform căruia⁵⁵ „sunt pasibile de răspundere penală
persoanele fizice responsabile care, la momentul săvârşirii infracţiunii,au împlinit vârsta de 16
ani”.
Criminologii contemporani definesc personalitatea infractorului aproape în mod similar. Aşa
R.M.Stănoiu conchide că prin „ personalitatea infractorului se înţelege sinteza trăsăturilor bio-
psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate şi care sunt definitorii pentru acel individ care cu
vinovăţie a comis o faptă ce prezintă pericol social şi este prevăzută de legea penală”.
O altă noţiune a personalităţii susţine că „ personalitatea este posibilitatea omului de a-şi
organiza şi controla conştient comportamentele, de a-şi dirija atitudinile şi conduitele, de a-şi
formula scopurile,de a-şi planifica activităţile”.
Personalitatea infractorului nu reprezintă un nou tip al personalităţii umane, ci este o
personalitate obişnuită care se caractzerizează prin unele trăsături comportamentale specifice.
Specificul constă în prezenţa pericolului social la infractor.
Factorii biologici, psihologici şi sociali contribuie la formarea personalităţii infractorului şi în
continuare v-om analiza doar unii din aceşti factori, care au relevanţă pentru explicarea
comportamentului criminalului cu “gulerul alb”,
În realitate, personalitatea umană nu este doar consecinţa eredităţii, interacţiunile dintre
individ şi mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităţii. În cadrul procesului de
socializare, de maturizare biologică şi socială, omul îşi modelează personalitatea prin învăţarea şi
32
interiorizarea complexului socio-cultural pe care îl promovează societatea.⁵⁶ Modelul
comportamental al părinţilor exercită, fără îndoială,o puternică influenţă asupra copilului.
Părinţii a căror comportare se caracterizează prin cinste, onestitate, curaj, respect faţă de muncă
v-or constitui exemplu pozitiv pentru propriii lor copii. Apariţia unor trăsături negative la copiii
care au asemenea părinţi nu este exclusă,dar aceasta constituie o excepţie  ce se datorează
intervenţiei unor factori negativi cu o forţă de penetraţie foarte puternică, capabilă să anuleze
modelul paternal.
Şcoala deţine, de asemenea, un loc important în formarea personalităţii individului. Ea este
______________________________________________________________
⁵⁵ Codul Penal al R. Moldova,ad. 18.04.2002,în vig. 12.06.2003,MO al RM nr.128-129 din 13.09.2002
⁵⁶ Florica Marin ,Conceptul de personalitate a infractorului, pag 117/118
menită să dezvolte aptitudinile, să transmită cunoştinţele profesionale,să formeze,să dezvolte şi
să consolideze atitudinile pozitive, pregătind pentru viaţă generaţia tânără. Corelaţia dintre
criminalitate şi nivelul de instruire şi educaţie nu poate fi neglijată. Indivizii cu un volum redus
de cunoştinţe, cu carenţe educaţionale pronunţate, fără o reprezentare exactă asupra valorilor şi
normelor sociale, nu discern binele de rău, licitul de ilicit. Pregătirea şcolară redusă, nivelul
precar al cunoştinţelor, anturajul necorespunzător, constituie o cale sigură spre delincvenţă. Însă
acest fenomen nu este exclus nici din rândul celor care au o un volum de cunoştinţe destul de
bogat precum şi o instruire, o educaţie bună. Ei de obicei comit infracţiuni folosindu-se de
capacităţile sale fizice,psihice şi intelectuale în calitate de criteriu de selecţie, deoarece individul
tinde să facă ceea ce poate el mai bine.⁵⁷
Profesia,prin ea însăşi,nu reprezintă decât o modalitate de a evita delincvenţa prin asigurarea
unor venituri oneste. Cercetările întreprinse asupra cauzelor infracţiunilor comise cu violenţă
relevă că majoritatea subiecţilor activi au un statut ocupaţional precar, instabil, cei mai mulţi
dintre aceştia neavând nici o calificare. În concluzie, socializarea  adultului  se  construieşte  pe
fondul  cunoştinţelor,  deprinderilor  şi motivaţiilor dobândite în cursul socializării primare,
ulterior intervenind multiple alte instanţe,factori şi agenţi caracterizaţi prin structuri educaţionale
şi mecanisme de influenţă din ce în ce mai puternice. Ca rezultat al întregului proces, conduitele
indivizilor se identifică cu cerinţele rolurilor sociale, în aşa fel încât prescripţiile socio-culturale
ale mediului psiho-social devin constante şi repere de bază ale personalităţii. După aprecierea
unor autori⁵⁸, profesia este locul unde procesul de şcolarizare ia sfârşit. Toate statisticile relevă o
rată extreme de diferită şi diversă a delincvenţei profesionale. Majoritatea profesiilor oferă
condiţii pentru săvârşirea crimelor. În acest sens,se consideră că munca în anumite sfere de
acţiune poate conduce la slăbirea caracterului moral al omului, iar munca în mediul comercial,
în mediul de afaceri, unde domnește goana după  câștig, unde îmbogățirea rapidă, în
33
urma speculațiilor,influențează  negativ conştiința unor oameni, slăbind respectul pentru
legalitate și pentru cinste, ajungându‐se ca astfel de oameni, care nu mai fac distincția dintre
legal și ilegal, să înceapă să comită infracţiuni.
Referindu-se la criminalitatea gulerelor albe Middendorf încă în 1959 a propus ca acest tip de
criminalitate să fie denumit criminalitate profesională care, după părerea lui, „este alcătuită din
infracţiuni comise de persoane în viaţa de afaceri, la serviciul public sau de reprezentanţi ai
profesiilor libere”, însă acest fapt ar fi I ncorect deoarece termenul de criminalitate a gulerelor
______________________________________________________________
⁵⁷Octavian Bejan,Explicaţie criminologică a comportamentului criminal,p.12
⁵⁸Giurgiu Narcis, Elemente de criminologie, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1992, p.180
albe are un conţinut mai larg decât cel de criminalitate profesională, primul tip incluzând şi acele
infracţiuni comise de persoane în virtutea activităţii sale profesionale. ⁵⁹
Structura psihologă a individului nu poate fi înţeleasă fără infrastructura biologică pe care ea se
clădeşte şi în afara suprastructurii sociale în care ea se integrează. Pentru caracterizarea
personalităţii se utilizează particularităţile psihice centrale şi anume: temperamentul;
caracterul; aptitudinile; inteligenţa .⁶°
Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei bio-psihice, determinate atât de
secreţiile endocrine,de cele ale tiroidei şi ale paratiroidei, precum şi de sistemul de activare
reticulară din diencefal. Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în
etiologia crimei, dar numai pe baza datelor furnizate de ştiinţa contemporană care arată că nu
există tipuri pure de temperament şi că aceste tipuri conţin atât trăsături pozitive cât şi negative.
Modul de manifestare concretă a temperamentului depinde de măsura în care el este reglat şi
stăpânit de caracter.
Caracterul este o totalitate a însuşirilor psihice şi morale ale individului, manifestate în
comportamentul şi acţiunile sale,în atitudinile şi poziţia sa faţă de sine,faţă de alţii,faţă de
societate şi faţă de valorile unanim recunoscute ale acesteia. Caracterul este nucleul
personalităţii, alcătuit dintr-o sumă de particularităţi individuale la care contribuie: motivaţia,
trebuinţele, sentimentele superioare, aspiraţiile,idealurile,concepţiile despre viaţă şi lume etc. La
formarea caracterului infractorului cu gulerul alb contribuie, în special, motivaţia, aspiraţiile şi
sentimentul de superioritate.
Motivaţia este mobilul care îl determină pe infractor să efectueze anumite acțiuni sau să tindă
spre anumite scopuri-de a se îmbogăţi,chiar şi prin modalităţi ilegale; aspiraţiile se caracterizază
prin dorinţa infractorului de a obţine ceva mai mult decât are, sau de a deveni mai influent decât
este,spre exemplu infractorii din categoria gulerelor albe aspiră spre puterea politică pentru a-şi

34
putea desfăşura activitatea infracţională mai uşor şi nepedepsiţi, reeşind din atitudinea
diferenţiată care apare la momentul tragerii la răspundere penală a unor infractori clasici şi a
gulerelor albe. Iar sentimentul de superioritate rezidă în poziţiile sociale înalte pe care le au de
obicei infractorii cu gulerele albe, precum şi legăturile pe care aceştia le deţin şi care îi ajută să
se eschiveze de la răspundere,dar şi încrederea acestora că nu v-or fi demascaţi niciodată.
Aptitudinile reprezintă sisteme operaţionale stabilizate,superior dezvoltate şi de mare eficienţă.
Aptitudinile de bază sunt moştenite, iar cele superioare sunt dobândite în procesul învăţării şi
______________________________________________________________
⁵⁹ G. Keiser,Criminologia,Моscova,Literatura−juridică,1979,op.cit., p. 290

⁶° Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chişinău 2011,p.243

perfecţionării individuale.
Inteligenţa este capacitatea de judecată şi nivelul mintal al criminalului. Aceasta contribuie la
rezolvarea problemelor, adoptarea deciziilor,alegerea mijloacelor pentru atingerea scopului,
alegerea comportamentului în fiecare situaţie concretă,anticiparea rezultatelor, posibilitatea de
autocontrol şi autoorganizare. Inteligenţa joacă un rol important în procesul de afirmare
profesională şi socială. Iar conduita criminalului cu guler alb,la fel,depinde de împrejurările de
viaţă, de capacitatea de gîndire,de prevederea consecinţelor ce apar în rezultatul săvîrşirii unei
infracţiuni. Acesta fiind atent şi calculat în acţiunile sale pentru ca ulterior să nu se trezească în
biroul procurorului.
Din punct de vedere criminologic, cea mai importantă componentă a personalităţii umane
rămâne caracterul,a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional, precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor.
Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personalităţi predestinate
pentru crimă,între delincvenţi şi nondelicvenţi neexistând o diferenţă de natură,ci o diferenţă de
grad,cu determinare multicauzală. Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleaşi
sfere ale vieţii sociale (familie, şcoală, microgrupuri, medii de producţie) ca şi personalitatea
non-delincventă. Ceea ce diferă este conţinutul informaţiilor receptate şi valoarea acordată
acestora.⁶¹
Fără îndoială că şi mediul social global, în ansamblul său, poate avea un rol semnificativ
în apariţia conduitelor antisociale,în formarea personalităţii infractorului. Astfel, procesul de
socializare desfăşurat pe fondul unor contradicţii severe între individ şi societate, între
aspiraţiile legitime şi mijloacele pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea lor,duce adesea la
apariţia unor forme de inadaptare,de formare a unor personalităţi antisociale. Consecinţa tipică a
raporturilor contradictorii în planul socialului este înstrăinarea individului şi modificarea în sens

35
antisocial a structurii sale de personalitate, manifestată prin individualism, indiferenţă afectivă,
egocentrism şi agresivitate. Într-adevăr, personalitatea umană,după structurarea sa,nu rămâne un
dat imuabil,ci se modifică o dată cu schimbarea elementelor bio-psiho-sociale care o compun.
În continuare vom încerca o abordare mai puţin uzitată în literatura de specialitate română şi
naţională,însă plină de succes peste hotare: aceea din perspectiva avocatului care are de apărat
şi reprezentat un client acuzat de săvârşirea unei astfel de fapte. Nu îndrăznim să fixăm reguli
de comportament,ci doar să schiţăm o posibilă linie de conduită.
Accepţiunea termenilor de „crimă” şi „criminalitate” se referă,în concepţia majoritară,la
ceea ce săvârşesc oamenii străzii sau cel puţin persoanele aparţinând unor categorii sociale
______________________________________________________________
⁶¹ Gheorghe Nistoreanu,Costică Păun,Criminologie,Editura Europa Nova,Bucureşti,1996,pag.166–167.

mai puţin favorizate de soartă. De aceea,imaginea unui bancher influent, de 60 de ani, cu cătuşe
la mîini şi îmbrăcat în uniformă de închisoare, e puţin ciudată pentru cei mai mulţi, şi naşte
confuzie. Însă „criminalitatea gulerelor albe” nu constituie un caz clasic şi bine definit de
delincvenţă. Dimpotrivă, e situată la graniţa dintre convenţionalitate şi devianţă.
Atunci când căile convenţionale sau legale fac atingerea unor obiective dificilă sau chiar
imposibilă, o mare parte dintre oamenii de afaceri,acţionând fie în nume propriu,fie ca factori
de decizie,în numele unei întreprinderi,recurg la căile nelegitime de soluţionare a problemei.
Raţionamentul este simplu: dat fiind că profiturile însemnate ce se pot obţine şi riscul de a fi
descoperiţi este destul de redus,de ce ar urma calea „iraţională din punct de vedere economic” a
respectării legii? Astfel, o afacere legală se desfăşoară, în acest context prin activităţi mai puţin
legale. În respectivul climat instituţional,actorii economici îşi folosesc poziţiile sociale – uneori
deosebit de însemnate – pentru a obţine profit. În funcţie de oportunităţile de moment,
activitatea infracţională specifică poate ajunge să cuprindă o gama largă de fapte,unele relevând
un pericol social mediu, altele însă, dimpotrivă, demonstrând o perspicacitate criminală extrem
de rafinată a „gulerelor albe” implicate. Ilegalităţile pot fi ascunse cu uşurinţa în rutina zilnică a
afacerii şi datorită faptului că nu există victime precise, individualizate ⁶² - factor important de
reducere a riscului – întrucât răul produs nu este întotdeauna conceptualizat sau identificabil
deoarece de obicei se răsfrânge asupra unui număr substanţial de victime. De asemenea,
sancţiunile nu sunt de natură să descurajeze afaceriştii care au deja perspectiva unor profituri
însemnate, mult mai mari decât eventualele amenzi sau pedepse complementare penale la care
ar fi supuşi.
Deşi acest tip de criminalitate se caracterizează prin încălcarea atât a unor norme civile cât şi
penale, totuşi se consideră că există lacune serioase în majoritatea legislaţiilor cu privire la
36
definirea clară a tipurilor de responsabilitate rezultate; mai mult, sunt probleme încă din
start,întrucât divulgarea sau descoperirea săvârşirii unor astfel de fapte ajung într-o proporţie
extrem de mică la cunoştinţa autorităţilor abilitate să le analizeze şi să le sancţioneze.
Şi ar mai fi o serie de trăsături specifice, uneori contradictorii. „Criminalitatea gulerelor albe”
se realizează pe baza unor acţiuni complexe,sofisticate şi, de regulă, rigide şi „tehnicizate”. E
foarte greu de demonstrat săvîrşirea acestor fapte; probele care să arate că ele chiar au avut loc
nu sunt atât de clare ca în cazul unor infracţiuni obişnuite. Acest tip de infractori nu au parte de
obişnuita stigmatizare socială ;ei nu dobândesc „ identităţi criminale”. În privinţa lor, rar se
_____________________________________________________________________________
⁶² C.Voicu,AL. Boroi,F. Sandu, I. Molnar,Drept penal al afacerilor,Ediţia a-II-a,Editura All Beck,
Bucuresti, 2003, p. 2

dispun arestări preventive. Şi nu toţi sunt „bogaţi şi celebri”. Cei mai mulţi sunt persoane
obişnuite,care au dat de greu pe plan financiar şi care au reuşit să iasă din încurcătură printr-o
serie de măsuri frauduloase, ilegale. Fraudele în afaceri sunt însă tot atât de obişnuite în acest
mediu pe cât sunt de obişnuite infracţiunile stradale în comunităţile sărace. Ca regulă generală,
va răspunde în faţa legii „peştele cel mic”,pentru ca „peştele cel mare” e capabil să se strecoare
de sub acuzare. Şi cu cât are mai multă influenţă şi putere pe plan social, cu atât soarta îi va fi
mai uşoară. Astfel motivaţiile par să fie clare în ceea ce priveşte „white-collar crime” :
dificultăţile economice,pe de o parte,şi lăcomia,pe de altă parte.
De regulă, când vorbim de infracţiuni, vorbim şi de o intenţie criminală. Acest aspect nu este
însă întotdeauna aplicabil în cazul infracţionalităţii în afaceri. Aici, în general, intenţia de a-i
face rău vre-unei victime este absentă. În schimb, făptuitorii – mai ales dacă sunt factori de
decizie într-o firmă – expun participanţii la un anumit grad de risc. Dacă acest risc este
acceptabil sau inacceptabil, legal sau ilegal este doar o chestiune de interpretare.
Apoi, fiecare – avocat şi acuzat – trebuie să se adapteze direcţiei impuse de procuror; cazul este
analizat de o persoană şi, inevitabil, caracterul şi felul de a fi al acestei persoane se răsfrâng
asupra faptelor sale; apoi există aşa-zisele „politici” locale care particularizează activităţile
desfăşurate în cadrul fiecărei procuraturi; mai mult, e posibil ca procurorul respectiv şi avocatul
să se cunoască deja, să mai fi lucrat împreună, sau nu. Şi aceste aspecte pot influenţa
desfăşurarea audierilor.
Este important ca avocatul care acceptă cazul să fie bine pregătit şi informat cu privire la
prevederile legale care se consideră că au fost încălcate şi, de asemenea, cu privire la aspectele
procedurale specifice. De preferat ar fi ca avocatul cu pricina să aibă şi cunoştinţe economice,
dat fiind domeniul de incidenţă, pentru o aprofundată înţelegere a faptelor;în caz contrar, este
bine să apeleze încă din start la serviciile unui expert. Chiar dacă sunt costuri în plus,este
37
posibil ca acesta să ofere informaţii preţioase, care să permită o abordare diferită şi mai
favorabilă a apărării. Cu avocatul, acuzatul ar fi bine să aibă o relaţie cât se poate de fair-play.⁶³
Avocatul ar trebui să nu-l menajeze şi să-i prezinte clar toate pericolele şi toate problemele
soluţionării cazului, împreună cu posibilele variante pentru final,în funcţie de încadrările
juridice. Clientul – acuzat ar trebui să-i relateze avocatului toate detaliile săvârşirii faptei,în
timpul audierilor sau în instanţă. Dacă nu există credibilitate încă de la început, între client şi
avocat, cum ar putea aceştia să prezinte credibilitate mai târziu, în faţa autorităţilor abilitate?
În plus,faţă de aceste aspecte, de cele mai multe ori,în cazurile de criminalitate a gulerelor albe,
______________________________________________________________
⁶³What To Do When the Government Calls, by Russell Duncan and Barbara Van Gelden of Wiley Rein & Fielding
LLP, http :library.findlaw.com
problema cea mai importantă pe plan legal este demonstrarea intenţiei. Majoritatea „white –
collar crimes” îi cer procurorului să demonstreze că a existat intenţie în momentul încălcării
unei obligaţii legale, ceea ce este dificil de realizat,dat fiind specificul acestor fapte. De aceea
este necesar ca avocatul să cunoască toate detaliile cazului,întrucât va şti la ce să se aştepte şi
cum să direcţioneze discuţiile,fără riscul de a-şi pierde credibilitatea în faţa organelor abilitate.
Mărturisirile complete sunt greu de făcut de către acuzat, chiar în cadrul discuţiilor privilegiate
client-avocat, protejate de obligaţia de a nu divulga secretul profesional, aceasta şi deoarece
majoritatea acuzaţilor în acest context sunt personaje cunoscute în domeniile lor de activitate,
care nu au mai fost implicate în astfel de probleme legale şi care nu prea reuşesc să dezvăluie
detaliile „delicate”. Dat fiind faptul că libertatea lor este în joc, acest handicap ar trebui depăşit.
Una dintre greşelile majore pe care o fac, de obicei, acuzaţii din categoria „gulerelor albe” se
referă la încercarea de a ascunde faptul că au desfăşurat anumite activităţi prin alterarea sau
distrugerea unor documente, sau prin dispoziţii date angajaţilor lor,în sensul de a ascunde
adevărul. Acest lucru,odată aflat,e de natură să convingă procurorul şi, mai apoi, instanţa,de
vinovăţia făptuitorului,pe considerentul că o persoană nevinovată nu are nevoie să se implice în
astfel de activităţi de acoperire.
Acelaşi temei şi aceleaşi urmări sunt de observat şi atunci când făptuitorul începe să-şi afirme şi
să-şi susţină nevinovăţia oricui este dispus să-l asculte, şi, mai ales, unor autorităţi care au sau ar
putea avea legătură cu cazul. Ideal ar fi ca făptuitorul să nu discute nici un fel de aspecte legate
de acuzarea sa şi de desfăşurarea activităţilor sale decât cu avocatul ales şi cu colaboratorii din
cabinetul acestuia. Şi, de asemenea, să nu arunce, altereze sau distrugă nici un fel de documente
care au legătura cu cazul şi care ar putea fi utilizate în viitor în favoarea sa.
Într-un caz de „criminalitate a gulerelor albe” avocatul ar trebui să convingă instanţa că, de fapt,
clientul său este un cetăţean onorabil, care a creat locuri de muncă prin afacerile pe care le
38
realizează sau prin activităţile sale,care şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de stat şi care a ajuns în
această poziţie ingrată din cauza unor acuzatori care fac parte din categoria celor care vor „să
moară şi capra vecinului”. Minciunile „politicoase”, „periajul” şi dezamăgirile competitorilor
sunt realităţi cotidiene în lumea afacerilor. Mai ales în perioadele în care autorităţile abilitate ale
unui stat aleg să se cramponeze de „criminalitatea gulerelor albe”, aceste aspecte, de obicei
trecute cu vederea, apar în prim plan. Dar dincolo de spectacolul prezentărilor în mass-media,
acest gen de infracţionalitate duce extrem de rar la veritabile procese penale,la detenţie sau chiar
amenzi penale usturătoare. Mai degrabă,pentru desdăunarea păgubiţilor se recurge la procesul
civil sau,de preferat,la arbitraj şi înţelegeri între părţi.⁶⁴
______________________________________________________________________________
⁶⁴ Criminalitatea „ gulerelor albe”,Asist. univ. drd. Raluca Simion, p.12

CAPITOLUL III: PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII

“GULERELOR ALBE”

3.1. Prevenirea şi combaterea criminalităţii “Gulerelor Albe” în plan naţional şi

internaţional

Sentimentul de securitate personală este condiţia de bază a calităţii vieţii şi poate fi cel mai
mult afectat de criminalitate. Astfel, prevenirea criminalităţii a devenit unul din imperativele de
bază ale activității Ministerului Afacerilor Interne.

Din punct de vedere ştiinţific, prevenirea implică măsurile de politică penală care au ca
finalitate, exclusivă sau parţială, limitarea posibilităţii de apariţie infracţiunilor. Pentru
Consiliul Europei-Recomandarea R(877) - prevenirea este doar un instrument distinct al politicii
penale (care mai include pedepsele alternative,depenalizarea,ajutorul victimelor,reinserţia socială
şi tratamentul aplicat delincvenţilor).

Criminologia limitează termenul de prevenire doar la măsurile care urmăresc să diminueze

criminalitatea prin acţiuni asupra cauzelor,luate înainte ca ele să se manifeste (excluzând
măsurile de represiune care de obicei previn doar recidiva).⁶⁵
Există câteva condiţii care asigură eficacitatea programelor de prevenire: voinţa politică şi
alocarea de fonduri suficiente,o perspectivă pe termen lung,statistici oficiale uniforme,
obiectivitatea mass-media, o corectă evaluare a nevoilor locale, implicarea sectorului privat de
securitate,implicarea cetăţenilor, criterii de evaluare măsurabile, existenţa unui centru de
informare şi documentare pentru publicul larg, formarea adecvată a practicienilor.

39
 Pentru a fi eficientă şi pentru a se bucura de succes, lupta împotriva criminalităţii, în special, a
gulerelor albe trebuie dusă în mai multe planuri:
1.În plan social– economic;
2.În plan juridic;
3.În plan politic.
În plan social– economic s-ar include măsurile care au ca scop înlăturarea cauzelor şi
condiţiilor care generează şi/sau favorizează criminalitatea; implicarea pe larg a mass-media în
popularizarea cunoştinţelor juridice; formarea la cetăţeni a unei poziţii morale înalte;crearea unui
climat negativ-ostil faţă de criminalitate; precum şi promovarea prin intermediul instituţiilor
______________________________________________________________
⁶⁵„Pour un Quebec plus securitaire: partenaires en prevention”, Raport de laTable ronde sur la prevention
de la criminalité,Quebec, 1993, p.121
obşteşti, de învăţământ a unor măsuri educaţionale. Societatea poate şi trebuie să contribuie la
prevenirea criminalităţii, dar nu conştientizează rolul ei potenţial în acest proces. Educaţia civică
reprezintă o latură importantă a prevenirii fenomenului corupţiei şi se impune prin derularea unor
programe specifice în centrele de învăţămînt,în instituţiile de învăţământ preuniversitar general
sau superior
În plan juridic se impune misiunea pregătirii bazei pentru elaborarea şi realizarea tuturor
măurilor de prevenire şi profilaxie a criminalităţii. Plecând de la afirmaţia făcută de Raymond
Gassin, conform căreia nu există prevenire fără represiune, o măsură legislativă importantă este
aceea a incriminării tuturor formelor de manifestare ale corupţiei,de spălare a banilor. Aceste
măsuri trebuie să includă: perfecţionarea legislaţiei,în special a celei penale, administrative, de
muncă, economice etc.; stimularea cetăţenilor la participarea activă în prevenirea criminalităţii;
reglementarea activităţii subiecţilor profilaxiei: Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura,
Ministerul Justiţiei, Centrul Naţional Anticorupţie etc. O importanţă deosebită trebuie acordată
modului în care este concepută recrutarea, selectarea, specializarea, perfecţionarea corpului de
magistraţi şi a celorlalţi specialişti cu care aceştia colaborează, dar şi a funcţionarilor publici.
În plan politic se înţelege perfecţionarea măsurilor statale şi obşteşti de control social.Acest
lucru este extrem de important în sfera activităţii organelor de drept: promptitudinea intervenirii;
coordonarea activităţilor la diverse nivele şi între structuri; specializarea faţă de anumite genuri
infracţionale etc.⁶⁶
Referindu-ne la criminalitatea gulerelor albe trebuie să menţionăm că în prezent este o temă
mai puţin abordată în literatura de specialitate,atât naţională cât şi română. Întrucât nu avem
careva programe speciale sau legi privind combaterea şi prevenirea acestui tip de criminalitate
v-om încerca în continuare să identificăm măsurile,strategiile şi programele de prevenire şi
40
combatere a acesteia prin prisma tipurilor de infracţiuni comise de „gulerele albe”. Astfel
criminalitatea gulerelor albe include: corupţia(inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere,
dirijarea abuzivă a fondurilor  publice); infracţiunile politice şi guvernamentale; spălarea banilor;
evaziunea fiscală; darea sau luarea de mită; criminalitatea organizată.
În contextul problematicii examinate normele juridice speciale privind prevenirea şi combaterea
corupţiei se includ în prevederile Legii Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi
combaterea corupţiei,Nr. 90 din  25.04.2008. Autoritatea abilitată cu executarea acestei legi este
Centrul Naţional Anticorupţie-un organ specializat învestit cu atribuţii de prevenire şi de
combatere a actelor de corupţie sau a faptelor de comportament corupţional. În aşa mod art.5 al
Legii Nr.90 din  25.04.2008 include măsurile de prevenire a corupţiei care reprezintă un complex
______________________________________________________________
⁶⁶ Igor A.Ciobanu,Criminologie,Chişinău 2011,p.436
complex de măsuri legislative,instituţionale,economice,sociale şi morale, realizate prin
reglementarea organizării activităţii autorităţilor publice care presupune delimitarea strictă a
atribuţiilor autorităţilor publice şi ale funcţionarilor acestora, bazată pe principiile transparenţei
şi obiectivităţii; controlul ierarhic şi controlul societăţii civile asupra activităţii autorităţilor
publice şi a funcţionarilor acestora; stabilirea unor exigenţe speciale, restricţii şi interdicţii,
criterii de angajare, de numire şi de promovare în funcţie,necesare excluderii conflictelor de
interese, apărării regimului constituţional,a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor;
aprobarea de măsuri care ar înlesni semnalarea de către funcţionarii publici şi de alte persoane
care prestează servicii publice a actelor de corupţie de care au luat cunoştinţă în exerciţiul
funcţiei.⁶⁷
O măsură importantă la preîntâmpinarea actelor de corupţie constituie controlul
financiar,prevăzut în art.10 al acestei legi. Astfel, la încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare
an, persoana prezintă o declaraţie privind veniturile, averea mobiliară şi imobiliară, depunerile
bancare şi hârtiile de valoare, angajamentele sale financiare, inclusiv cele din străinătate. Refuzul
de a prezenta declaraţia sau prezentarea de date eronate are ca efect neîncadrarea în funcţie sau
destituirea din aceasta.
Referindu-ne la un alt fenomen social negativ,cel de spalare a banilor, putem menţiona că în
prezent activează Serviciul pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor care este o
subdiviziune specializată a Centrului Naţional Anticorupţie,în competenţa sa intră: colectarea
(stocarea), analiza şi prelucrarea informaţiilor privind tranzacţiile şi alte activităţi suspecte,
prezentate de entităţile raportoare; întreprinderea măsurilor operative de investigaţie,inclusiv
monitorizarea operaţiunilor bancare efectuate prin conturi bancare;colaborarea şi schimbul de
informaţii cu autorităţile administraţiei publice, sesizarea organelor competente despre cauzele şi
41
condiţiile care favorizează comiterea acţiunilor ilicite pentru luarea măsurilor stabilite de
legislaţie; participarea la realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a spălării
banilor şi finanţării terorismului.⁶⁸
Capitolul II al Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării
terorismului nr. 118  din  20.11.2007 prevede măsurile de identificare a persoanelor fizice sau
juridice şi a beneficiarului efectiv pentru contracararea respectivului fenomen,care fac parte din
competenţa entităţilor raportoare,precum şi este stabilită obligaţia acestora de a informa imediat
______________________________________________________________
⁶⁷ Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei,Nr. 90 din  25.04.2008,
Publicat : 13.06.2008 în Monitorul Oficial Nr. 103-105     art Nr : 391
⁶⁸Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului nr. 118  din 
20.11.2007 Monitorul Oficial nr.203-206/741 din 28.12.2007
Serviciul prevenirea şi combaterea spălării banilor despre orice activitate sau tranzacţie suspectă
că are legătură cu spălarea banilor sau finanţarea terorismului, în curs de pregătire, de realizare
sau deja realizată. Deasemenea entităţile raportoare stabilesc politici şi metode adecvate în
materie de precauţie privind clientela, în domeniul păstrării evidenţelor, controlului intern,
evaluării şi gestionării riscurilor, în managementul de conformitate şi comunicare, pentru a
preîntâmpina şi a împiedica activităţile şi tranzacţiile legate de spălarea banilor sau finanţarea
terorismului şi anume: stabilesc metodele, procedurile şi măsurile de control intern, inclusiv
programe proprii de primire a informaţiilor de la organele abilitate, în scopul verificării
persoanelor fizice sau juridice; reguli cu privire la cunoaşterea clientului, având drept scop
promovarea normelor etice şi profesionale în sectorul respectiv şi prevenirea folosirii clientului,
în mod intenţionat sau nu, de către grupuri criminale organizate sau asociaţiile acestora; un
program continuu de instruire a angajaţilor, selecţie strictă a cadrelor, pentru a asigura
profesionalismul lor înalt; etc.
În ceea ce priveşte crima organizată un pas important a fost făcut prin Hotărîrea
Guvernului nr.288 din 04.05.2012 prin care s-a creat Consiliul Naţional de coordonare a
activităţilor de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate şi este un organ colegial
interdepartamental, creat în scopul asigurării unei colaborări eficiente între autorităţile
administraţiei publice centrale, precum şi coordonării activităţilor acestora în domeniul prevenirii
şi combaterii criminalităţii organizate , monitorizează realizarea acţiunilor prevăzute în Planul
de acţiuni cu privire la implementarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a crimei
organizate.⁶⁹
Iar capitolul III al Legii privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate Nr. 50 din 
22.03.2012 stabileşte măsurile de prevenire întreprinse de autorităţile competente prin:
42
efectuarea analizei cauzelor şi condiţiilor ce favorizează crearea şi activitatea grupurilor şi
organizaţiilor criminale;planificarea măsurilor de prevenire a formării noilor grupuri sau
organizaţii criminale; planificarea măsurilor de prevenire a activităţii criminale pe fiecare grup
sau organizaţie criminală existentă; organizarea campaniilor de informare privind fenomenul de
crimă organizată; notificarea persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată;
monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată.
Strategia naţională de prevenire şi combatere a crimei organizate pe anii 2011-2016 este
elaborată în urma unei analize a situaţiei în domeniul combaterii criminalităţii organizate şi
descrie situaţia curentă în domeniu, defineşte obiectivele, acţiunile şi măsurile necesare, cu
stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toate subiectele implicate în activităţile de prevenire
______________________________________________________________
⁶⁹ Hotărîrea Guvernului nr.288 din 04.05.2012,publicat 11.05.2012 în Monitorul Oficial nr.88-91
şi combatere a crimei organizate. ⁷°Astfel situaţia curentă nu este deloc una îmbucurătoare
reieşind din datele statistice pe parcursul ultimilor ani, ce denotă faptul că comiterea
infracţiunilor de către grupurile griminale organizate este în continuă creştere.
Prezenta Strategie analizează ameninţările şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale,
stabileşte căile şi mijloacele de prevenire şi combatere a crimei organizate în Republica
Moldova. Concomitent, aceasta prezintă factorii de risc la adresa asigurării unui climat de
siguranţă şi securitate; stabileşte obiectivele generale şi specifice, precum şi modalităţile de
realizare a acestora, precum şi responsabilităţile fiecărei instituţii cu atribuţii în prevenirea şi
combaterea fenomenului, în raport cu priorităţile şi resursele destinate acestui domeniu.
În acest mod chiar dacă prevenirea şi combatarea criminalităţii gulerelor albe nu este instituită
printr-un progam special,ea tangenţial este abordată reieşind din prevederile altor acte normative
ce vizează corupţia,spălarea banilor etc.
Cooperarea judiciară internaţională în materie penală se referă în accepţiunea legislaţiei
naţionale la acţiuni care vizează: activităţile de extrădare; predarea unei persoane în baza
mandatului european de arestare sau internaţional; transferul de proceduri în materie penală;
recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie penală; transferul persoanelor condamnate;
comisiile rogatorii; înfăţişarea martorilor, experţilor şi a persoanelor cercetate şi urmărite;
notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal; cazierul
judiciar,schimbul de informaţii etc. Ca regulă, cooperarea judiciară internaţională se desfăşoară
în baza unor acorduri sau convenţii încheiate bi sau multilateral. Având în vedere extinderea fără
precedent a crimei organizate,care se manifestă şi sub aspectul criminalităţii gulerelor albe,se
impune intensificarea fermă a colaborării şi cooperării internaţionale, adoptarea unei strategii
globale de luptă împotriva acestor grave ameninţări la adresa umanităţii, la care să fie angajate
43
activ şi statele, organizaţiile internaţionale şi regionale, guvernamentale şi neguvernamentale,
instituţiile politice, sociale, financiare, culturale, media etc.
Activitatea pe plan internaţional, în sfera combaterii crimei este amplă şi reprezintă o
preocupare constantă a statelor democratice şi a organizaţiilor internaţionale, un rol important
având Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Institutele regionale şi interregionale de criminologie
ale ONU, Uniunea Europeană (UE),Consiliul Europei(CE), precum şi organismele
neguvernamentale. În rândul organismelor neguvernamentale care au adus contribuţii importante
în lupta împotriva criminalităţii şi care activează cu succes în Republica Moldova se înscriu şi
Amnesty International,Transparency International, La Strada,Soros Moldova etc.
_____________________________________________________________
⁷° Hotărîrea Guvernului nr.480 din 30.06.2011 pentru aprobarea strategiei naţionale de prevenire şi
combatere a crimei organizate pe anii 2011-2016,publicat 08.07.2011,Monitorul Oficial nr.110-112
Cel mai important rol în lupta împotriva criminalităţii aparţine Organizaţiei Naţiunilor Unite,
care,prin Rezoluţiile nr.155(VI) din 1948 şi nr.415 (V) din 1950, şi-a asumat o sarcină prioritară:
prevenirea criminalităţii şi tratamentul delincvenţilor. Astfel toate preocupările în domeniul
prevenirii şi combaterii criminalităţii şi-au găsit realizarea în următoarele direcţii prioritare:
1)respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale expuse în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului,adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948;
2)prevenirea crimei şi îmbunătăţirea activităţii tuturor organelor care asigură realizarea
politicilor penale naţionale.
3)situarea prevenirii criminalităţii în centrul politicii penale a statelor membre;
4)acordarea de ajutor tehnic ţărilor în curs de dezvoltare;
5)crearea mecanismelor naţionale de implicare cât mai largă a populaţiei în lupta împotriva
criminalităţii;
6)introducerea unor reguli de conduită a reprezentanţilor organelor de drept,în acest sens cel mai
eficient fiind Codul de conduită pentru responsabilii cu aplicarea legilor,adoptat prin Rezoluţia
nr.34/169 a Adunării Generale a ONU la 17 decembrie 1979;
7)stabilirea unei strânse legături între prevenţia crimei şi înfăptuirea justiţiei penale.⁷¹
Tot din iniţiativa ONU,din anul 1950 se organizează, o dată la fiecare cinci ani,congrese
specializate în domeniul prevenirii criminalităţii. Astfel în timpul desfăşurării acestor congrese
au fost puse în discuţie: prevenirea formelor de criminalitate ce rezultă din schimbările sociale
care însoţesc progresul economic în ţările puţin dezvoltate; organizarea lucrărilor de cercetare
consacrate punerii la punct a politicilor de apărare socială; tendinţe ale criminalităţii şi strategii
în domeniul prevenirii crimei; criminalitatea prin abuz de putere,delicte şi delincvenţi deasupra
legii etc.
44
 Consiliul Europei (CoE) este o organizaţie interguvernamentală europeană ce a fost creată la 5
mai 1949 şi are ca obiective principale:
1)protecţia drepturilor omului, democraţiei pluraliste şi a statului de drept;
2)asigurarea conştientizării şi avansarea dezvoltării identităţii şi diversităţii culturale ale Europei;
3)identificarea soluţiilor pentru problemele cu care se confruntă societatea europeană:
discriminarea minorităţilor,xenofobia,intoleranţa,terorismul,traficul de fiinţe umane,crima
organizată şi corupţia,criminalitatea cibernetică,violenţa împotriva copiilor;
4)consolidarea stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea reformelor politice, legislative şi
constituţionale.⁷²
_______________________________________________________________________________________

⁷¹ Ungureanu Augustin,Prelegeri de criminologie, Iaşi 1999, p.291-293

⁷²http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/obiectivele-consiliului-europei/
Republica Moldova a ratificat 75 şi a semnat alte 21 convenţii ale Consiliului Europei,care prin
implementarea lor au generat un şir de amendamente legislative şi instituţionale în ordinea
juridică internă. Dintre acestea menţionăm Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale şi Protocoalelor sale adiţionale; Carta Socială
Europeană;Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală; Protocol adiţional la
Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală; Al doilea Protocol adiţional la
Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală;Convenţia europeană de extrădare
şi protocoalele ei adiţionale; Convenţia Consiliului Europei privind spălarea banilor, depistarea,
sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională; Convenţia penală
privind corupţia;Convenţia Europeană privind transferul de proceduri în materie
penală;Convenţia privind criminalitatea informatică; Convenţia Consiliului Europei privind
spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea
infracţională şi finanţarea terorismului;Convenţia Consiliului Europei cu privire la contrafacerea
produselor medicale şi infracţiuni similare care ameninţă sănătatea publică.

În contextul priorităţii de combatere a corupţiei şi crimelor economice în noiembrie 1996

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat Programul de acţiune împotriva
corupţiei,pregătit de Grupul Multidisciplinar împotriva Corupţiei (GMC) în responsabilitatea
Comitetului European pentru Probleme Penale (CDPC). Republica Moldova este membru cu
drepturi depline GRECO din 27 iunie 2001, potrivit Legii nr. 297 din 22.06.2001 privind
aderarea RM la GRECO.În prezent, GRECO este format din reprezentanţii statelor membre ,iar
din partea RM participă experţii potrivit Ordinului MAEIE nr. 1093-8-168 din 8 octombrie 2012
cu privire la desemnarea experţilor guvernamentali ai Republicii Moldova în organele de lucru
şi comitetele de monitorizare ale Comitetului de Miniştri şi aceştia au următoarele sarcini:
45
pregătirea reuniunilor ministeriale; colectarea materialelor necesare pentru elaborarea şi
publicarea documentelor de fond şi rezoluţiilor adoptate; schimbul de opinii şi informaţii pe
marginea evenimentelor relevante desfăşurate în statele parte.⁷³

O mare însemnătate o are participarea R. Moldova la Grupul de State GUUAM (Gruzia,

Ucraina, Uzbekistan, Azerbaijan, Moldova). În cadrul acestei structuri R. Moldova a semnat
Acordul de cooperare în combaterea crimei organizate (semnat în martie 2003) şi Acordul de
creare a Centrului Virtual GUUAM (iulie 2003), cu sediul la Baku. În scopul elaborării
regulamentelor şi asigurării funcţionării Centrului Virtual,experţii organelor de drept din
_____________________________________________________________________________
⁷³http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/judicial-cooperation-in-coe-ro/

Moldova au participat cu reprezentanţii celorlalte state membre şi SUA la crearea de facto a

Centrului.

O menţiune aparte trebuie facută privind participarea Republicii Moldova la iniţiativele

Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-est. Începând cu iunie 2001, de la aderarea
Moldovei Pact, am fost incluşi în mai multe iniţiative din cadrul Mesei de Lucru III,
compartimentul Justiţie şi Afaceri Interne. În cadrul iniţiativei anti-corupţie (SPAI), a fost
efectuată autoevaluarea şi un raport analitic de bilanţ în domeniu, conţinând numeroase
recomandări ale experţilor internaţionali. În lumina acestora pe plan naţional au fost efectuate un
şir de activităţi ca ratificarea unor Convenţii europene (Convenţia privind spălarea banilor,
Convenţia Penală împotriva corupţiei, etc.), ajustarea legislaţiei la prevederile acestora,
implicarea activă a societatii civile în eforturile de combatere a corupţiei, a fost creat un grup de
lucru naţional compus din reprezentanţi ai diferitor instituţii guvernamentale şi organizaţii civile,
coordonat de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei(în prezent numit
Centrul Naţional Anticorupţie) şi s-a elaborat şi o strategie naţională în domeniu etc.

Ratificarea şi implementarea deplină a instrumentelor internaţionale care au o importanţă

deosebită în domeniul prevenirii şi combaterii diferitor tipuri de infracţiuni,inclusiv şi a celor
care fac parte din criminalitatea gulerelor albe contribuie la consolidarea continuă a luptei
împotriva crimei.

Vorbind despre cooperarea internaţională a R.Moldova în domeniul prevenirii şi combaterii

crimei putem menţiona Legea Nr. 59 din  20.03.2008 pentru ratificarea Memorandumului de
înţelegere între guvernele Republicii Albania, Bosniei şi Herţegovinei, Republicii Bulgaria,

46
Republicii Croaţia, Fostei Republici Iugoslave Macedonia, Republicii Muntenegru, Republicii
Moldova, României şi Republicii Serbia privind cooperarea în domeniul combaterii corupţiei
prin intermediul Iniţiativei Anticorupţie Sud-est-europene,Publicat : 04.04.2008 în Monitorul
Oficial Nr. 69-71  art Nr : 236. ⁷⁴ Acesta care are ca obiective: Promovarea coordonării
activităţilor guvernamentale de combatere a corupţiei, optimizarea eforturilor şi dialogul
permanent cu comunitatea donatoare.
De asemeni R.Moldova este membră a Centrului Regional pentru Combaterea Crimei
Transfrontaliere al Iniţiativei de Cooperare în Europa de Sud-Est (Centrul SECI) ce are drept
scop: crearea unui mecanism bazat pe cooperarea forţelor de ordine la nivel naţional utilizat de
_______________________________________________________________________________________
⁷⁴http://www.criminologie.ro/SRCC/Lang/Romana/Study/Prevenirea%20%20criminalitatii%20%20teorie
%20si%20practica%20-%20Rezumat.pdf
statele membre pentru a oferi ajutor mutual în prevenirea, depistarea, investigarea, urmărirea şi
combaterea crimei transfrontaliere; susţinerea activităţilor în domeniu ale colaboratorilor forţelor
de ordine;asistenţă statelor membre în vederea armonizării legislaţiei ce ţine de menţinerea
ordinii conform cerinţelor UE;susţinerea eforturilor naţionale în vederea îmbunătăţirii cooperării
naţionale între organele forţelor de menţinere a ordinii; susţinerea “Forţelor de şoc”
specializate.⁷⁵
Astfel R. Moldova prin intermediul colaborării cu alte state şi organisme interguvernamentale
asigură o prevenire şi combatere mai eficientă reieşind din faptul că aceasta preia practica
pozitivă a altor state în acest domeniu precum şi schimbul de informaţii efectuat în cadrul
diferitor grupuri regionale şi interregionale permite implementatrea unor noi programe,
metode,strategii de prevenire şi combatere a crimei,dar şi unirea forţelor statelor cooperante
pentru realizarea scopului primordial: de a asigura securitatea întregii lumi.

3.2.Recomandări privind elaborarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere

a criminalităţii “Gulerelor Albe”
Dinamica criminalităţii gulerelor albe din ultimii ani impune instituţiile statului şi societatea
să colaboreze şi să realizeze o strategie naţională de prevenire a acestui tip de infracţionalitate.
Însă acest lucru este destul de greu de elaborat deoarece în prezent nu dispunem de o bază
teoretică bogată şi bine argumentată;de date statistice uniforme;de acte normative in domeniu;de

47
programe şi recomandări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite,ale Consiliului Europei,ale Uniunii
Europene precum şi strategii realizate de alte state.
În întreaga lume statisticile oficiale arată creşteri importante ale criminalităţii gulerelor albe,
spre exemplu în anii 2000, statisticile Camerei de Comerţ a Statelor  Unite evidenţiau că întregul
cost al infracţiunilor comise de ,,gulerele albe ’’ valora circa 42 miliarde de dolari, adică mai
mult decât cel al tuturor infracţiunilor de orice fel, evaluate de F.B.I., implicând, în acelaşi timp,
pierderea mai multor vieţi decât cea datorată criminalilor  de stradă.
Traversăm o perioadă în care corupţia, criminalitatea economică, crima organizată, abuzurile,
fraudele şi delapidările iau amploare şi atunci când societatea nu poate controla şi stopa
asemenea acţiuni avem drept rezultat lipsa de încredere faţă de guvern şi faţă alte instituţii.
Astfel chiar dacă s-au făcut foarte puţine cercetări în domeniu totuşi impactul social trebuie
_______________________________________________________________________________________
⁷⁵http://www.mfa.gov.md/domenii-prioritare-activitate/justitia-afacerile-interne/
întotdeauna luat în considerare.
În acest context este necesar ca Ministerul Justiţiei să elaboreze o strategie naţională de
prevenire şi combatere a criminalităţii gulerelor albe centrată pe dezvoltarea socială,unde puterile
public ear avea rolul principal în implementarea strategiilor şi coordonarea programelor la nivel
naţional,local şi în cardul grupurilor ţintă.
În continuare v-om enunţa câteva obiective şi recomandări pentru elaborarea unei astfel de
strategii:
1.Drept obiective ale strategiei naţionale de prevenire şi combatere a criminalităţii gulerelor albe
ar figura în primul rând protejarea cetăţenilor şi a comunităţii;educarea publicului şi implicarea
acestuia cât mai activ la prevenirea criminalităţii;consolidarea mecanismelor de respectare şi
aplicare a legilor precum şi creşterea calităţii vieţii.
2.Prevenirea criminalităţii presupune acţiuni colective îndreptate spre cauzele infracţionalităţii,
iar în ultimii ani s.au consolidate două modalităţi de prevenire: prima este prevenirea socială care
se manifestă prin intermediul instituţiiolr şi specialiştilor ce apelează la educaţie,iar cea de-a
doua este prevenirea special,ce are drept scop protecţia bunurilor pesroanei,instruirea cetăţenilor.
3.Sentimentul de securitate personală este condiţia de bază a calităţii vieţii şi este cel mai mult
afectat de criminalitate, iar statul trebuie să coordoneze întreaga activitate şi să asigure
prevenirea situaţională prin norme speciale,legi pentru ocuparea şi deţinerea funcţiilor publice,
reglementări privind aplicarea unor pedepse considerabile, care s-ar face simţite de infractorul cu
gulerul alb şi alte măsuri de acest gen.
4.Problematica actuală de prevenire a criminalităţii „gulerelor albe” este destul de comlexă şi
impune clarificări teoretice în ceea ce priveşte noţiunea, subiecţii, categoriile de infracţiuni,

48
investigaţii de teren şi o bună comunicare cu lumea ştiinţifică naţională cât şi internaţională. În
cuprinsul proiectului de strategie trebuie abordate o serie de probleme,precum sunt : tendinţele
criminalităţii „gulerelor albe”;cauzele acesteia; domeniile prevenirii şi principiile care v-or sta la
baza ei; identificarea surselor vulnerabilităţii sociale;formarea specialiştilor;estimarea costurilor
sociale şi economice ale criminalităţii gulerelor albe; ridicarea nivelului de cooperare al
instituţiilor de stat cu mijloacele mass-media.
5.Componente ale Strategiei de prevenire a criminalităţii „gulerelor albe” propuse de noi ar
trebui să cuprindă programe de prevenire pentru comunitate, pentru protecţia datelor; programe
specializate în domeniul corupţiei, în domeniul crimei organizate; studii şi cercetări; formarea
specialiştilor;informarea şi educarea publicului;un centru de documentare;o fundaţie publică
privind prevenirea. Însă cele mai prioritare ar fi campaniile în favoarea prevenirii şi educării
publicului şi adoptarea unei legislaţii adecvate,menite să asigure securitatea naţională.
6.Un capitol aparte ar trebui dedicat instituţiilor şi organizaţiilor implicate direct în prevenirea
criminalităţii gulerelor albe : ministere (Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne,
Ministerul Muncii), organizaţii non-guvernamentale (Soros Moldova, Amnesty International, La
Strada),atragerea asistenţei sporite din partea partenerilor străini,în special NATO,pentru
realizarea unei Strategii,instituţii publice etc. Ar fi binevenit dacă în cadrul CNA s-ar forma o
subdiviziune specială ce s-ar preocupa doar de prevenirea şi combaterea crimei gulerelor albe.
7.Nu în orice condiţii activitatea de prevenire şi combatere a criminalităţii este eficientă,în
primul rând fiind necesară o legislaţie adecvată şi mecanisme de implementare bine stabilite,este
nevoie de implicarea cetăţenilor şi reflecatarea obiectivă în mass-media,deoarece deseori luăm
cunoştinţă de unele articole senzaţionale care în realitate dezinformează publicul,de consens între
instituţiile implicate,de estimarea costurilor,de stabilire a unor măsuri pe un termen îndelungat şi
nu în ultimul rând este necesară şi voinţa politica de luptă împotriva criminalităţii.
8.Întreaga Strategie trebuie să cuprindă o diversitate de programe pentru antreprenori, programe
speciale în domeniul corupţiei, spălării banilor, crimei organizate şi nu în ultimul rând este
necesară elaborarea şiadoptarea unei legi speciale care ar conţine norme juridice referitoare la
pedeapsa aplicabilă gulerelor albe, reieşind din faptul că categoriile de infracţiuni săvârşite de
aceştea sunt incluse în Codul Penal,însă sancţiunile nu sunt în stare să-i oprească fiindcă
veniturile obţinute ilegal depăşesc cu mult mărimea amendei sau costurile proceselor civile de
reparare a daunelor,acesta fiind de obicei finalul proceselor penale în care sunt implicaţi cei din
categoria gulerelor albe.
9.Cel mai des gulerele albe se manifestă în domeniul afacerilor,astfel se impune modificarea şi
adoptarea unei legislaţii economice şi bancare ce n-ar permite efectuarea unor operaţiuni,
fondarea unor firme fantome precum şi excluderea oricăror pârghii de sustragere de la
49
răspundere. Legislaţia adecvată nu ar avea un rezultat pozitiv fără de cadre profesioniste şi bine
instruite.
10.Activitatea de prevenire a criminalităţii gulerelor albe se v-a baza pe principiile
proporţionalităţii,transparenţei,care nu v-or permite să fie încălcate drepturile omului şi v-a
presupune informarea publicului.   Fiecare dintre grupurile-ţintă are nevoie de informare pe care
o recepţionează pe canale preferate de primire a informaţiei, iar comunicarea, în acest sens, se
efectuează pe căi directe şi indirecte. Comunicarea directă se face prin organizarea unor
evenimente de informare publică cum sunt conferinţele de presă, forumuri, lansări de proiecte,
vizite ale unor oficiali care au tangenţă cu acest domeniu etc. Pe când comunicarea indirectă se
va face prin intermediul mijloacelor tipărite sau electronice ca comunicate de presă, broşuri, foi
volante, afişe, spoturi publicitare etc. De asemenea, considerăm necesară şi crearea unui website,
şi a unei adrese de e-mail dedicate acestui domeniu pentru ca să existe şi o bază de resurse
informaţionale,unde funcţionarii publici,antreprenorii,juriştii,sociologii,profesorii universitari şi
chiar studenţii ar putea să-şi expună părerea prind măsurile adoptate şi chiar să propună noi
măsuri,proiecte.
Adoptarea şi implementarea unei asemenea Strategii are o importanţă deosebită pentru
depăşirea treptată a problemei enunţate prin coordonarea eficientă a activităţilor de comunicare,
consolidarea serviciilor de presă ale instituţiilor de resort, cooperarea mai strânsă a acestora cu
societatea civilă şi mijloacele mass-media ş.a., astfel încât procesul respectiv să fie coerent şi
echilibrat, să se evite suprapunerile şi informaţiile contradictorii, şi să se acopere lacunele
legislative existente la acest capitol.

50
 CONCLUZII
„Cine are putere, este tentat să abuzeze de ea” (Montesquieu)

Acest citat se referă nu numai la realitatea de atunci,ci o caracterizeză şi pe cea prezentă,adică

puterea corupe. Persoanele care au o largă sferă de influenţă profită de ea pentru a obţine
avantaje în mod illicit,iar cei care reprezintă puetrea politică şi sunt aleşii poporului îşi fac
jocurile lor, ignorând necesităţile societăţii.

În acest mod apare o componentă distinctă a criminalităţii organizate,celei profesionale şi a

afacerilor o constituie MAFIA GULERELOR ALBE, respectiv grupurile compuse din specialişti
în afaceri bancare şi comerciale,în drept şi din funcţionarii publici,politicieni etc. Cea mai
mare parte a acestora provin din rândul experţilor în operaţiuni de import-export, a
directorilor de mari unităţi economice, foşti angajaţi la reprezentanţele comerciale ale
R.Moldova în străinătate, foşti diplomaţi şi demnitari politici. Aceste grupuri, cu puternică
priză şi influenţă în structurile de decizie, s-au profilat pe afaceri ilegale în domeniul
privatizării, obţinerea ilegală de credite în valută, sustragerea de la plata taxelor aferente
importurilor de cereale şi altor bunuri de larg consum precum şi mărirea preţurilor pentru
unele categorii de produse, obţinerea ilegală a unor licenţe de export pentru bunuri
contingentate, spălarera de bani,corupţie etc. Prin forţa financiară dobândită într-un timp
relativ scurt (3-4 ani) aceste persoane au determinat autorităţile să subevalueze patrimoniul
unor importante obiective economice, industriale, turistice, agricole etc. pe care le-au
achiziţionat la preţuri scăzute, devenind proprietari ai unor averi fabuloase.

51
 Astfel pericolul social deosebit al infracţiunilor comise de„gulerele albe” ca şi dificultăţile
mari întâmpinate la descoperirea şi probarea acestora,sunt determinate de trei factori
principali, respectiv: poziţia socială şi profesională avantajoasă a acestor indivizi,care le oferă
accesul facil la finanţele sau bunurile societăţilor sau instituţiilor unde lucrează;veniturile
legale mici, realizate de regulă din salarii, care nu le satisfac nevoile cotidiene; în toate
situaţiile, aceste persoane maschează fraudele şi acţiunile lor delictuoase înainte de a le
comite,astfel încât acestea să fie considerate licite. Această mascare este denumită „tehnica de
neutralizare”, şi este necesară şi practicată pentru a justifica din punct de vedere legal şi moral
actele de fraudă comise şi a păstra imaginea de responsabilitate pe care şi-o atribuie, în mod
fals, persoanele care au comis asemenea infracţiuni.

Reieşind din toate cele relatate în prezenta lucrare, considerăm că principala soluție care ar
trebui să apară într-o astfel de situație, este crearea unui sistem legislativ complet, corect,
concret și egal pentru toți subiecții săi, care să nu mai lase sub nicio formă posibilitatea
interpretării sau eludării acelor prevederi care permit aceasta. Această soluție implică
seriozitate din partea celor ce elaborează legile, dar totodată și cunoștințe consolidate în
domeniu, responsabilitate și integritate morală și profesională. În acest sens, ar fi binevenită
intervenirea în sensul modificării condițiilor de accedere în arcul parlamentar sau
guvernamental, eliminând maximal elementul politic și accentuând criterii precum: studii
superioare în domeniul științelor juridice, politice, economice, implicit nivel doctorat (pentru
a evidenția utilitatea activității de cercetare), o vârstă de minimum 30 de ani pentru a se da
curs experienței pe care o persoană o poate dobândi și care este deosebit de importantă, dar și
standarde foarte ridicate în ceea ce privește atât rezultatele din timpul studiilor cât și  cele din
timpul vieții profesionale.

O altă soluție ar putea consta în debirocratizarea și depolitizarea  procedurilor financiare,

fiscale, administrative, în scopul minimizării intervenției partidelor politice, dar și a
identificării elementelor ilicite ce caracterizează activitatea criminalității gulerelor albe.

Un alt remediu împotriva acestei probleme stringente, ar putea fi accentuarea atitudinii

punitive a statului, raportat la acest tip de comportamente, specializarea permanentă a
instanțelor de control și crearea de instanțe specializate spre o mai corectă aplicare a legii.

Elita albă se află astăzi în imediata apropiere a structurilor de putere din Republica Moldova
(parlament, guvern, administraţie, justiţie şi mass-media), fiind mai abilă şi mai rafinată decât

52
orice forţă legală a statului. Elita albă din R. Moldova are capacitatea de a influenţa, fie şi
vremelnic, deciziile în domeniul politic, legislativ, economic şi al justiţiei. De aceea şi suntem
martorii unor jocuri politice care au drept scop obţinerea puterii absolute ce corupe absolute,
precum spunea G.B.Vold.
Concluzionând cele expuse în lucrarea de faţă putem spune că societatea modernă este
caracterizată de un viciu cum este criminalitatea gulerelor albe,ce porneşte de la cele mai
înalte pături sociale şi se manifestă în diverse domenii de activitate, viciu care nu poate fi
extirpat totalmente,reieşind din criza politică şi economică în care se află ţara noastră. Ci
dimpotrivă aceşti factori facilitează activitatea gulerelor albe,creând un cardu destul de
favorabil pentru adoptarea unor decizii ce ar spori profitul lor. Astfel doar într-un stat unde
predomină legile şi nu interesul personal,unde ordinea de stat este pusă la punct pot fi
întreprinse acţiuni de prevenire şi combatere a criminalităţii, acţiuni care s-ar solda cu un
rezultat pozitiv.

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative şi normative:

1. Constituţia Republicii Moldova,adoptată la 29.07.1994,Monotorul Oficial al RM nr.1 din

12.08.1994;
2. Codul Penal al R. Moldova, adoptat la 18.04.2002,în vigoare din 12.06.2003,Monotorul
Oficial al RM nr.128-129 din 13.09.2002;

3. Codul de Procedură Penală al R. Moldova din 14.03.2003,nr.122-XV, Monitorul Oficial

al RM nr.104-110 din 07.06.2003;

4. Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, Nr. 90 din 

25.04.2008, publicat la 13.06.2008 în Monitorul Oficial al RM Nr. 103-105, art Nr : 391;

5. Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

nr.118 din 20.11.2007,publicat în Monitorul Oficial al RM nr.203/206 din 28.12.2007;
6. Hotărîrea Guvernului privind crearea Consiliului Naţional de coordonare a activităţilor de
prevenire şi combatere a criminalităţii organizate nr.288 din 04.05.2012,publicat la
11.05.2012 în Monitorul Oficial al RM nr.88-91;

53
 7. Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea strategiei naţionale de prevenire şi combatere a
crimei organizate pe anii 2011-2016 nr.480 din 30.06.2011, publicat la
08.07.2011,Monitorul Oficial al RM nr.110-112;

Manuale,monografii şi lucrări didactice

1. Amza Tudor, Criminologie, Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti,2002;
2. Amza Tudor,Criminologie teoretică.Teorii reprezentative şi politică
criminologică,Lumina Lex, Bucureşti 2000;
3. Bujor Valeriu, Octavian Bejan, Criminalitatea profesională, Chişinău, 1999;
4. Bădescu Ioan, Istoria sociologiei, Galaţi, 1994;
5. Ciobanu Igor A.,Manual de Criminologie,Chişinău 2011;
6. Cioclei Valerian, Mobilul în conduita criminală, studiu de criminologie
juridică,Bucureşti,1999;
7. Clinard Marchall В. Leager Peter C., Corporate Crime, New-York-London, 1980,
citat după H.J.Schneider,Criminologia,Моscova,1994;
8. Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar, Drept penal al
afacerilor, Editura Rosetti, Bucureşti,2002;
9. Giurgiu Narcis, Elemente de criminologie, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1992;
10. Gladchi Gheorghe. Criminologie generală,Chişinău 2001;
11. Inşacov S.M..Criminalitatea transnaţională.Grupa tipografică INFRA . М-NORMA
Моscova 1997;
12. Keiser G. ,Criminologia,Моscova,Literatura−juridică,1979;
13. Kerner H-j. (Hrsg.), Krimilogie Lexicon, Heidelberg, 1991.Enciclopedia
criminologică rusă, Moscova, 2000;
14. Nistoreanu Gheorghe , Costică Păun - "Criminologie", Editura Europa Nova,
București, 2000;
15. Oancea Ion,Probleme de criminologie,Bucureşti ,1998;
16. Reckless W.C., The Crime Problem, 3 rd ed. New-York, 1961;
17. Sutherland Edwin , White Collar Criminality, American Sociological Review
(februarie 1940);
18. Sutherland Edwin R,Gressey Ronald R., Criminology, 9 th ed., Philadelphia, 1974;
19. Şur Е. М. Societatea noastră noastră criminală, Моscova, 1974;
20. Ungureanu Augustin, Prelegeri de criminologie, Editura Cugetarea, Iaşi, 1999;

54
 21. Voicu C.,AL. Boroi,F. Sandu, I. Molnar,Drept penal al afacerilor,Ediţia a-II-a,Editura
All Beck, Bucuresti, 2003;
22. Voljenkin B., Criminalitatea profesională., Enciclopedia criminologică rusă,
Моscova, 2000;
Articole ştiinţifice
1. Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Corelaţia dintre criminalitatea gulerelor albe şi alte tipuri
de criminalitate.În: Anale ştiinţifice. Ediţia a II-a şi III-a. Academia „Ştefan cel mare”
a MAI, Chişinău, 2002 ;
2. Valeriu Bujor, Sergiu Ilie, Teoria criminalităţii gulerelor albe:argumente pro şi
contra. Ordinea şi Legea nr.21,22. 2002;

Site-ografia

1. http://orice.info/economie/relatia-de-interdependenta-dintre-criminalitatea-
economico-financiara-si-economia-subterana/

2. http://www.editie.ro/articole/special/ion-pitulescu-dupa-ce-l-am-arestat-pe-gigi-kent-
george-ioan-danescu-m-a-chemat-la-el-si-m-a-amenintat-ca-nu-ma-va-ierta-
niciodata.html

3. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/obiectivele-consiliului-europei/

4. http://www.mfa.gov.md/consiliul-europei/judicial-cooperation-in-coe-ro/

5. http://www.criminologie.ro/SRCC/Lang/Romana/Study/Prevenirea
%20%20criminalitatii%20%20teorie%20si%20practica%20-%20Rezumat.pdf

6. http://www.mfa.gov.md/domenii-prioritare-activitate/justitia-afacerile-interne/
Alte surse
1. Criminalitatea „ gulerelor albe”, The best way to rob a bank is to own one!,Asist. univ.
drd. Raluca Simion.
2. „Pour un Quebec plus securitaire: partenaires en prevention”, Raport de laTable ronde sur
la prevention de la criminalité,Quebec, 1993
3. What To Do When the Government Calls, by Russell Duncan and Barbara
Van Gelden of Wiley Rein & Fielding LLP, http :library.findlaw.com;

55