Criminalitatea “gulerelor albe”

Introducere

În pragul noului secol, omenirea pare prinsă într-o stare de incertitudine gen – fin de
siecle - , dar sfîrşitul de mileniu aduce o şi mai adîncă tulburare, datorată sentimentului general
de schimbare rapidă şi a nesiguranţei care-l însoţeşte.
Trecerea de la era în care oamenii erau vînători şi nomazi, la cea a agriculturii, a
posibilităţii de a cultiva pentru hrană, s-a desfăşurat la scara mondială în cîteva zeci de mii de
ani. Omul a evoluat o dată cu apariţia industriei, a noilor tehnologii, a schimbărilor din societate.
În anii ’30, preşedintele american Franklin Roosevelt a cerut administraţiei sale să întreprindă
un vast studiu asupra tehnologiilor viitorului. Cînd a fost publicat studiul a produs o puternică
impresie. Nu avea decît un defect: nu prevedea apariţia televiziunii, nici a maselor plastice, a
avioanelor cu reacţie, a transplanturilor de organe, a laserului ...
Omul a sesizat destul de tîrziu că este în acelaşi timp „ creaţia şi creatorul mediului său”.
Specia umană în goană după cîştig material , se îndreaptă cu o viteză uluitoare spre distrugerea
planetei şi a ei însăşi. În acest context a apărut un nou factor care ameninţa societatea:
globalizarea crimei.
Criminalitatea este apreciată ca o ameninţare netradiţională la ordinea, siguranţa şi
securitatea omenirii. Pretutindeni se dezvoltă o veritabilă industrie a crimei.
Conţinutul conceptului de criminalitate cuprinde ansamblul infracţiunilor săvîrşite într-o
perioadă determinată, în cadrul unui teritoriu naţional-statal.
Odată cu evoluţia societăţii, apare însă şi un regulator al relaţiilor sociale – normele de
drept. Lupta criminalitate-societate reprezintă un proces îndelungat în timpul căruia omenirea a
cunoscut atît realizări cît şi eşecuri. Zilnic asistăm la diversificarea activităţilor ilegale: crimă de
violenţă, crimă contra proprietăţii, crimă organizată, profesională, criminalitatea “gulerelor albe”
ş. a.m.d.
Actualmente, la nivel internaţional se pune problema criminalităţii „gulerelor albe”.
Criminalitatea gulerelor albe, pusă tranşant de E. Sutherland mai mult de şaizeci de ani în urmă,
rămâne a fi şi până în prezent un obiect de cercetări profunde în ţările dezvoltate.

1
 Deşi există diferite opinii, savanţii nu pun la îndoială faptul existenţei acestui fenomen
social negativ.
 Spre regret, în Republica Moldova până în prezent problema criminalităţii gulerelor albe
rămâne a fi nestudiată. Există totuşi unele lucrări în care sunt abordate anumite manifestări ale
criminalităţii gulerelor albe, cum ar fi corupţia sau infracţiunile economice.
    Gradul de latenţă a acestui gen de criminalitate este atît de înalt încît puţini încearcă să
vorbească despre acest fenomen. Prin urmare, consider utilă abordarea acestei probleme care
există în societate şi este actuală.

2
 Noţiuni generale privind criminalitatea „gulerelor albe”

Termenul de “white collar crime” reflectă o preocupare de aproape jumătate de secol de a

redefini conceptul de criminalitate. Profesorul şi sociologul Edwin Sutherland este cel care a
introdus acest termen într-un raport al său adresat Societăţii americane de sociologie, iar de
atunci această expresie a cunoscut o largă şi o rapidă răspîndire în rîndul cetăţenilor.
Sociologul american încearcă să dărîme teoriile tradiţionale despre criminalitate făcînd
abstracţie de prezumţia de nevinovăţie şi de mobilul crimei (dacă exista într-adevăr o intenţie de
a comite un act sau nu) deoarece, considera el, “aceste doua principii nu sunt obligatorii în toate
anchetele judiciare iar numarul de” excepţii “motivate prin statusul persoanei anchetate este din
ce în ce mai mare”.
Viziunea lui Sutherland totuşi conţine anumite puncte de vedere cu tentă socialistă şi anti-
afaceristă deoarece modul în care sunt anchetate persoanele nu ţine în mod necesar de cît de
intenţionată a fost persoana sau de gravitatea faptei ci se bazează mai degrabă pe sistemul de
clase sociale şi tratamentul diferit aplicat membrilor acestora.
Tocmai din aceasta cauză este foarte puţin probabil să se întîmple ca un mare manager, de
exemplu, să fie judecat şi condamnat la ani grei de închisoare.
Sutherland a încercat să ofere în lucrarea sa retipărită în 1983 mai multe explicaţii pentru
a se vedea clar că există o anumită tendinţă în a trata inculpaţii. Astfel, presupunînd că rata
criminalităţii în rîndul celor din clasele superioare este mai ridicată decît a cea înregistrată în
clasele inferioare (acest argument are la baza faptul că cei bogaţi deţin mai multe mijloace prin
care pot comite infracţiuni), Sutherland susţine ca proceduri diferite sunt folosite de justiţie în
cazul celor ce provin din “upper class” sau din “lower class”. 1
O altă cauză pentru aceste diferenţe este şi modul în care este organizată apărarea astfel
încît cei mai saraci nu îşi pot permite un avocat de top, de multe ori fiind apăraţi de unul din
oficiu. El susţine că o metodă prin care s-ar putea diminua un asemenea tratament ar fi
reconceptualizarea termenului de criminalitate prin introducerea celui de “criminalitate a
gulerelor albe”
1
Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Abordarea criminalităţii gulerelor albe în diferite state. În: Probleme de drept în
perioada de tranziţie,Chişinău 2002 – 272 p. (pp 19-25)
3
 În ştiinţa criminologică, însă, termenul rămîne ambiguu şi controversat.
Se cuvine însă să remarcăm că, cu toate acestea, termenul de „criminalitate a gulerelor
albe” se înrudeşte cu unele aspecte speciale ale comportamentului criminal care au importante
implicaţii pentru teoria criminologică. E. Sutherland a atras atenţia că statisticile uzuale ale
criminalităţii prezentau o imagine a populaţiei criminale compusă în mare parte din indivizi care
aparţineau paturilor joase a societăţii şi care nu beneficiau de privilegii economice, însă, aceasta,
nu trebuie să conducă la concluzii greşite în ceea ce priveşte criminalitatea claselor sociale
superioare în care includea şi oameni de afaceri respectaţi şi sus puşi cît şi persoane politice.
Criminalitatea ”gulerelor albe” se produce cel mai frecvent – susţinea Sutherland - prin
prezentarea eronată a situaţiei financiare a întreprinderilor, prin manipularea bursei şi mituirea
persoanelor publice în scopul de a asigura contracte avantajoase, prin mita care se dă pentru
realizarea unor tranzacţii comerciale, deturnarea de fonduri financiare şi folosirea lor în alte
scopuri ce vizează încălcarea legii cît şi practicarea pe scară largă a bancrutei frauduloase
ş.a.m.d.2
Principalele caracteristici ale criminalităţii gulerelor albe sunt:

 infracţiunile sunt comise în scopul maximizării profiturilor;

 implică relaţii stranse intre participanţi, uneori chiar forme complexe de organizare;
 presupun implicarea unor persoane care se bucură de poziţii sociale, economice, politice
şi profesionale dintre cele mai bune;
 au vizibilitate scăzută;
 implică difuziunea responsabilităţii;
 se comit intr-o perioadă mare de timp, greu de circumscris;
 acoperirea lor este uşurată de complexitatea operaţiunilorinanciare şi de posibilităţile pe
care le oferă ţinerea contabilităţii, pentru a disimula afacerile frauduloase;
 autorii lor ştiu să inspire incredere prin atitudine şi comportament, sunt inteligenţi, avizaţi
şi versaţi;
 complexitate şi dificultate în acţiunea de descoperire şi de cercetare;
 implică sentimente de victimizare din partea persoanelor cercetate;
Al Capone, gangsterul din Chicago, îi numea pe cei care practică astfel de fapte „racheţi
legitimi” în contrast cu cei care erau mult mai cunoscuţi lumii interlope şi care erau catalogaţi
drept „racheţi violenţi”.

2
Tudor Amza. Criminologie teoretică. Teorii Reprezenztative şi politică criminologică. Ed.: Lumina LEX,
Bucureşti, 2000, p.412
4
 Infractorii cu „ gulere albe” comit fapte care sînt definite de către Sutherland ca fiind „ o
violare a legii penale de către persoane cu statut socio-economic de înaltă clasă în cadrul
activităţilor lor ocupaţionale.3
Dacă prin metodele folosite este încălcată legea, iar autorii acestor fapte sunt condamnaţi
ăn cadrul unui proces penal, atunci ne aflăm ăn faţa unui gen specific de criminalitate, cunoscută
sub denumirea de criminalitate a „gulerelor albe”.

3
E.H. Sutherland. White Collar Criminality. American Sociological Rewiew (februarie 1940), p. 2-3
5
 Edwin Sutherland.Teorii criminogene privind criminalitatea „gulerelor
albe”.

Sutherland a prezentat argumente cu care a demonstrat că „ criminalii cu gulere albe” sunt

relativ imuni la condamnarea penală datorită puterii pe care o deţin, clasei din care provin de a
influenţa justiţia în ceea ce priveşte implimentarea şi aplicarea legii. Această tendinţă afectează
nu doar instanţele de judecată din zilele noastre ci, în acelaşi grad, a afectat şi instanţele
anterioare care au stabilit regulile de procedură ce au precedat celor din zilele noastre.
Aşadar, nimic nou sub soare...
Ca rezultat al acestei tendinţe de clasă, crimele comise de către cei care aparţin claselor
superioare sunt, în general, tratate diferit decît cele comise de indivizi care aparţin păturilor
sărace ale societăţii.
Faptele de încălcarea legii comise de indivizi care aparţin claselor joase sunt tratate de
către poliţişti, procurori şi judecători cu sancţiuni penale sub forma amenzilor, a închisorii şi,
uneori, chiar a pedepsei capitale.4
Faptele de încălcare a legii comise de cei din clasele sociale superioare au frecvent ca
rezultat faptul că nu are loc nici o acţiune oficială oeri sfîrşesc într-o suită de procese civile sau
sunt reglementate de comisii de diferite feluri aparţinînd structurilor statului şi de cele mai multe
ori se finalizează sub forma avertismentelor, a ordinelor de destituire şi doar rareori cu retragerea
licenţei ori cu condamnări la închisoare. De aceea susţinea George B. Vold, „criminalii cu gulere
albe sunt din punct de vedere administrativ separaţi de ceilalţi criminali şi ca o consecinţă a
acestui fapt nu sunt priviţi ca nişte criminali reali de către public, criminologi şi chiar de către ei
înşişi”.
În viziunea lui Sutherland, soluţiile instanţelor de judecată civile în care victimile au fost
mai interesate în recuperarea banilor decît în pedepsirea făpuitorilor, ar putea fi considerate ca o
probă a tabloului real al criminalităţii gulerelor albe. În sprijinul afirmaţiei sale, Sutherland a
prezentat o serie de exemple în care diferite companii ce au fost victimile unor mari deturnări de
fonduri au fost mai interesate în recuperarea banilor decît în solicitarea pedepsirii infractorilor.

4
Tudor Amza. Criminologie teoretică. Editura Lumina Lex, Bucureşti 2000,p. 415
6
El a inclus în cadrul criminalităţii „gulerelor albe” şi practicile de concurenţă neloială, de furt de
inteligenţă precum şi cele de discriminare între cumpărători.
Trebuie însă făcută precizarea că faptele ilegale (crimele) comise de către „gulere albe” nu
trebuie să fie confundate cu faptele ilegale (crimele) ordinare comise de indivizi care aparţin
înaltei societăţi. Dacă o asemenea persoană comite o tîlhărie, un viol sau un furt obişnuit, ea este
un infractor (criminal) de rînd şi trebuie tratată ca atare. Aceştia, în nici un caz nu sînt criminali
cu gulere albe pentru că fac parte dintr-o clasă superioară.
Şi ca să fie mai pe înţeles, fac menţiunea că, în contrast cu afirmaţia de mai sus,
criminalitatea gulerelor albe implică evaziuni fiscale şi violări ale legii ca o parte a unei
ocupaţii sau afaceri , în scopul de a-şi asigura un profit mai mare.
Sutherland afirma că dacă instanţele de judecată nu au soluţionat astfel de fapte motivul a
fost acela că: „datorită statutului lor social (al criminalilor cu gulere albe) legea penală păstrează
o voce scăzută în a determina unde şi cum aceasta a fost încălcată de către cei care o
implimentează şi o administrează” . De aceea, Sutherland a catalogat aceste acţiuni ca fiind
crime, chiar dacă nu a avut loc nici o condamnare penală şi chiar dacă în unele cazuri nici o lege
cu caracter penal nu a fost încălcată ci doar legi civile sau alte reglementări administrative.
De la data cînd Sutherland a emis definiţia „gulerelor albe” a trecut ceva timp iar cetăţenii
au luat cunoştinţă de numeroase exemple de criminalitate a „gulerelor albe” fiind , actualmente,
în general avizaţi cu privire la natura acestor comportamente. Am afirmat însă că, totuşi,
termenul rămîne o controversă în criminologie datorită tocmai descrierii unor comportamente
care nu au avut ca rezultat o condamnare penală şi, în unele cazuri, nu a implicat şi nu implică
nici măcar încălcarea legii penale.
Controversa a plecat de la faptul că termenul ignoră distincţiile legale dintre încălcarea
unei norme cu caracter penal şi a uneia cu caracter civil, fiind deseori ambiguu astfel că se ridică
întrebarea dacă, în asemenea situaţii, el mai poate fi folosit în scopuri de cercetare.
Evident , criticile nu au întîrziat să apară, astfel Paul Tappan a susţinut că introducerea în
limbajul juridic a acestui termen poate constitui o tendinţă de introducere a unor definiţii
personale a ceea ce din punct de vedere social reprezintă criminalitatea şi, aşadar, este incriminat
ca atare. El susţinea că este necesar să se facă mai mult decît să condamnăm asemenea ofense în
planul abstractului. Dacă s-ar specifica în ce constă fiecare tip particular de deviaţie şi care ar fi
punctul de plecare din care să plecăm cu aprecierea că un comportament este criminal, ar fi mult
mai util decît o apreciere generală care, deseori, nu este confirmată de vreo încălcare a legii
penale.

7
 Extinzînd, aş aprecia că însăşi Codul Penal ar trebui să facă o descriere a sistemului de
valori particulare din aria eticii economice urmînd a stabili care sunt componentele principale ale
extensiei populare a termenului de criminalitate a „gulerelor albe”.5
Neavînd o terminologie bine definită, există pericolul ca, în cazul unei cercetări
criminologice categoriile de fapte enumerate şi analizele făcute să nu se suprapună tocmai
datorită multiplelor interpretări a ceea ce ar pute fi considerată criminalitatea „gulerelor albe”.
Este drept, în opinia criminologilor, studiile statistice joacă un rol deosebit în formularea
unor diagnoze privind fenomenul criminalităţii, însă trebuie recunoscut că nu orice acţiune civilă
sau penală care a fost întreprinsă de către o comisie sau alta trebuie considerată şi ca o probă a
criminalităţii. De aceea, un ordin de destituire sau o acţiune pur civilă nu trebuie înregistrată ca o
apariţie a criminalităţii şi interpretată ca un echivalent al unei condamnări penale.
Tendinţa de a înregistra toate încălcările de lege ca fiind nişte crime (infracţiuni) este o
penalitate ataşată iar împotriva ideii în sine, criminologul american E. W. Burgess a afirmat că
trebuie făcută o distincţie „ între crimele recunoscute ca atare de către lege timp de generaţii şi
dezaprobate de marea parte a populaţiei... şi noile ofense care sunt rezultatul reglementărilor
legislative recente făcute de guverne şi care poartă şi ele vina pentru încălcarea legii”.
De asemenea, Burgess a mai adăugat că „un criminal este o persoană care se vede el însuşi
criminal şi la fel este văzut şi de către societate” în virtutea acestui fapt criminalul cu guler alb
nu corespunde definiţiei date mai sus.
În replică, însă, am putea argumenta că, dacă am accepta că criminalitatea gulerelor albe
trebuie definită în funcţie de atitudinile celor care o practică, această în mod logic ar însemna că
asasinii şi violatorii ar trebui să fie întrebaţi cu privire la atitudinile lor vizavi de faptele pe care
le-au comis ori înclinăm să credem că cea cre defineşte că un comportament este criminal sau
noncriminal este mai degrabă legea şi nu opinia infractorului.
Tocmai această ambiguitate cu privire la conceptul de crimă a gulerelor albe şi
nebulozitatea care persistă să se menţină între distingerea care trebuie făcută între legea penală şi
cea civilă a fost şi punctul fundamental care s-a ridicat împotriva conceptului lui Sutherland. De
altfel, ulterior, Sutherland a menţionat că analiza sa cu privire la criminalitatea gulerelo albe a
fost mai degrabă „ o încercare de a reforma teoria cu privire la comportamentul criminal şi nu
una de a reforma societatea”.
O teorie ştiinţifică a comportamentului criminal trebuie să explice toate comportamentele
care au aceleaşi caracteristici esenţiale, indiferent că un comportament sau altul a fost sau nu
definit drept crimă (infracţiune) de către organele abilitate ale statului.

5
Tudor Amza. Criminologie.Tratat de teorie şi politică criminologică, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2002, p. 314
8
 De altfel, după trecerea în revistă a crimelor gulerelor albe, comise de către cei din clasele
sociale superioare şi crimele comune specifice claselor sărace, Sutherland a concluzionat că
„ Crimile celor două clase diferă mai degrabă în incidenţă decît în esenţă. Ele diferă, în principal,
în implementarea legii penale care li se aplică”. Mai mult, deoarece aceste teorii nu au putut
explica convingător criminalitatea „gulerelor albe” care diferă doar în incidenţă şi nu în esenţă de
cea a claselor sărace, Southerland a argumentat că teoriile convenţionale ale crimei erau
incorecte şi că „ se simţea nevoia unei teorii a comportamentului criminal care să explice atît
criminalitatea gulerelor albe cît şi criminalitatea claselor inferioare”. 6
Din punct de vedere al individului, crima gulerelor albe, ca – de altfel – şi crima claselor
de jos, ar putea fi explicată de teoria asocierii diferenţiate şi, din punct de vedere social, ambele
ar putea fi explicate de teoria anomiei şi teoriile conflictului cultural. Southerland a sesizat acest
lucru iar explicaţiile sale sunt şi astăzi suficient de complete vizînd problema menţionată mai
sus. El a adus în atenţie mai multe cazuri care demonstrau că criminalitatea „gulerelor albe” a
fost iniţiată într-un proces de asociere cu participanţi care au definit un astfel de comportament
ca fiindu-le favorabil. Prin aceasta, Southerland a demonstrat că practicile ilegale folosite de un
individ sau o firmă se răspîndesc foarte repede atît în domeniul respectiv, cît şi la competitori
care adoptă aceste practici în situaţii clare de stadiu de învăţare şi deprindere a acestora.
Criminalii din categoria „gulerelor albe” acţionează total izolaţi de definiţiile defavorabile
ale comportamentelor lor. Mai mult, oficialităţile guvernamentale care definesc comportamentul
oamenilor din păturile sociale sărace ca fiind crime nu procedează similar şi în cazul „gulerelor
albe” deşi ambele sunt angajate, de regulă, în comportamente similare fiindcă ei sunt intim
conectaţi într-o profitabilă reţea de alianţe cu criminalii care aparţin „gulerelor albe”.
Southerland a folosit aşadar teoria asocierii diferenţiate ca să explice cum se implică
individul în criminalitatea „gulerelor albe”.Sutherland discută condiţiile sociale care au stat la
baza procesului asocierii diferenţiate. E.Sutherland considera criminalitatea ca fiind atributul
unei anumite categorii - denumite "gulerele albe" - care, profitând de puterea sa economică şi
politică, desfăşoară numeroase activităţi ilegale, dintre care, cele mai multe rămân nedescoperite
sau nesancţionate.În opinia sa, teoria asociaţiilor diferenţiale este singura capabilă să ofere o
explicaţie cu caracter general valabil pentru fenomenul criminal. Acest lucru a devenit posibil
datorită utilizării de către Sutherland a două elemente psihologice noi:învăţarea
comportamentului criminal se produce în cadrul grupurilor neformale. Atarnarea formală a
profesorilor în şcoală, precum şi a părinţilor, ce nu au contact psihologic cu copiii, nu dă
rezultatele dorite, educarea având un efect nul. Adevăraţii educatori şi învăţători devin membri ai

6
Tudor Amza. Criminologie teoretică.Ed: Lumina Lex,Bucureşti,2000,p. 418
9
grupurilor neformale. Şi dacă în aceste grupuri vor predomina valori negative, atunci şi
comportamentul viitor al minorului va fi negativ. 7

În versiunea finală a teoriei sale din 1947 Sutherland a respins termenul de dezorganizare
socială înlocuindu-l cu termenul de organizare socială diferenţiată. Dezorganizarea socială
implică absenţa organizării, în contrast - argumenta Sutherland există numeroase asocieri
divergente organizate în jurul unor scopuri şi interese diferite.
Totodată Sutherland a folosit şi teoria anomiei ca să explice prezenţa acestei criminalităţi
în societate. Cunoaştem că anomia descria lipsa unor standarte pentru reglementarea practicilor
comerciale care au fost afectate de rapidele schimbări economice, asociate cu declinul sistemului
de competiţie şi căderea reglementărilor legale. Ca urmare, a rezultat o perioadă de incertitudine
în care ni ci grupul afaceriştilor nici cetăţenii în general nu erau siguri de nişte forme dorite de
reglementare legislativă şi, de aici a rezultat lipsa unor norme legale care să reglementeze
domeniul respectiv, fapt ce a generat o creştere a criminalităţii.
Conflictul de cultură care a rezultat s-a produs ca urmare a necorelării intereselor
comunităţii de politicieni.Ca urmare, crima „gulerelor albe” a apărut în momentul în care
comunitatea afaceriştilor era favorabilă violării legii iar cea politică, care s-a opus, a fost mai
puţin puternică. Aceasta, afirma Sutherland, explică prevalenţa crimei „gulerelor albe” în
societate. Rezultatul a fost acela că practicile legale în afaceri au continuat pînă cînd comunitatea
politică s-a putut reorganiza efectiv împotriva lor.
Evident teoriile care încearcă să explice comportamentul criminalităţii „gulerelor albe” a
fost mult mai numeroase însă ne vom focaliza atenţia şi pe explicarea crimelor acestora pornind
de la teoriile privind comportamentul legii penale.
Aşadar vom încerca să prezentăm influenţa pe care adoptarea şi aplicarea legii penale o are
asupra acestor comportamente şi mai puţin pe explicarea faptului de ce comit oamenii astfel de
crime.
În acest caz sunt tot mai des auzite voci de prestigiu în cercetarea criminologică, care
susţin că puterea coercitivă a sistemului justiţiei penale trebuie folosită pentru pedepsirea unor
astfel de comportamente.Trebuie însă precizat că sunt şi mulţi alţi criminologicare susţin că este
total inoportun a se răspunde unor astfel de comportamente în interiorul contextului justiţiei
penale.
Partea care va izbîndi în acest conflict teoretic, va determina şi dacă în viitor grupurile
criminale aparţinînd „gulerelor albe” vor avea rate mai ridicate sau mai scăzute de criminalitate.

7
Igor Ciobanu. Criminologie. Ed:Cartdidact, Chişinău, 2007 vol. I, p. 187
10
 Sigur, această problemă poate fi pusă şi plecînd de la diferenţele de bază care apar în
modul de gîndire a oamenilor în ceea ce priveşte rolul unui guvern politic în afacerile private ale
indivizilor. De exemplu, în societatea americană şi engleză, nu se pune problema interferenţelor
guvernului în afacerile individului. Modelul american şi englez oferă o viziune a comerţului liber
unde principalul scop al afacerii este să obţii un profit cît mai mare.
Dar – fiindcă şi de data aceasta există un dar – problema nu este dacă această filosofie
economică este cea mai recomandată sau nu. Adevărata problemă este aceea dacă este posibil să
adopţi legi cărora li se opune un segment destul de semnificativ din populaţie şi, odată ce ele au
fost adoptate să le şi aplici. De exemplu, legii americane, care în perioada 1917-1933 a interzis
producerea şi comercializarea alcoolului, i s-au opus mari segmente din populaţie.8
În final, problema crimei în situaţia dată a fost aceea abandonării legii,iar practicile care
erau incriminate au devenit legale şi respectabile.
În ţările în care comunitatea afacerilor are o mai mică influenţă, vom găsi o situaţie
diferită. De exemplu, în China infractorii „gulere albe” sunt executaţi pentru infracţiuni care în
America sunt ofense civile sau penale, dar care au o pedeapsă mult mai blăndă.9
Din perspectiva teoriilor clasice, criminalii cu „gulere albe” sunt trataţi ca nişte criminali
raţionali, care înainte de a-şi desfăşura activitatea delictuală, căntăresc care sunt costurile şi
beneficiile pe care le vor obţine. În acest caz este de aşteptat că un criminal cu „guler alb” va
deveni destul de calculat atunci cînd îşi va face socotelile cu privire la cît pierde şi cît cîştigă
dacă îşi va pune în aplicaţie intenţia sa de fraudare a legii.
Mai mult, dacă legiuitorul va fixa o pedeapsă mai mare care să depăşească beneficiile
crimei, criminalii cu „gulere albe” care sunt nişte indivizi raţionali, cu siguranţă că vor decide să
se supună legii.
Aceasta ar fi idealul, fiindcă, din păcate, din cauza puterii grupurilor „gulerelor albe”,
nivelul maxim al sancţiunilor este incomparabil mai mic decît nivelul anticipat al profiturilor pe
care aceste grupuri le-ar obţine prin comiterea infracţiunii.

8
Tudor Amza.Criminologie Teoretică.Teorii Reprezentative şi Politică Criminologică.Editura Lumina lex, Bucureşti
2000, p. 421
9
Ibidem, p. 421
11
 Infracţiuni. Infractori cu „gulere albe” în vizorul unor savanţi criminologi

În viziunea lui Sutherland, criminalitatea gulerelor albe este alcătuită din ansamblul de
infracţiuni „comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul activităţii lor
profesionale”.
În dezvoltarea concepţiei sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe, Edwin
Sutherland a avut în vedere trei planuri respectiv: infracţiunea, infractorul şi atitudinea
societăţii.10
Infracţiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe reprezintă un act al unei
persoane care are un statut socio-economic ridicat, respectabil şi respectat, act care incalcă o
regulă legală sau de altă natură referitoare la activităţi profesionale. Acest act constă în
exploatarea increderii sau a credulităţii altora, fiind realizat de o manieră ingenioasă, care să
excludă ulterior descoperirea. Prin acest concept se atrage atenţia că în afaceri pot apare
comportamenete ilegale, care de multe ori nu sunt incriminate, iar în măsura în care
comportamentele sunt incriminate autorii nu sunt urmăriţi în justiţie, nefiind consideraţi
infractori în sensul clasic al termenului.
La această categorie de infracţiuni E. H. Sutherland clasa:
 încălcarea legislaţiei antimonopoliste;
 a legislaţiei cu privire la publicitate;
 a legislaţiei muncii;
 a legislaţiei vizând dreptul de autor, brevete şi embleme comerciale;
 diferite fraude financiare, economice,infracţiuni de corupţie etc.
Infractorii, cei care săvarşesc infracţiuni în domeniul economic sunt, de regulă, cetăţeni
care prin statutul lor sunt deasupra oricăror suspiciuni. Ei comit actele criminale în legătură cu
afacerile, cultura şi mediul lor profesional, sunt conştienţi de caracterul legal ori ilegal al
conduitei lor, dar nu se consider infractori, fiind convinşi că raţiunea şi rentabilitatea primează în

10
Costică Voicu, Florin Sandu, Alexandru Boroi şi Ioan Molnar. Drept Penal al Afacerilor.Ed Rosetti, Bucureşti
2002, p. 7
12
 faţa legii. Astfel se poate spune că ei consideră că au un drept personal, în virtutea poziţiei
sociale pe care au dobandit-o, de a incălca legea. Sutherland constată că un asemenea
comportament este invăţat în interacţiunea cu alte persoane în procesul comunicării, iar direcţiile
specifice ale motivelor şi impulsurilor sunt invăţate din conţinutul legilor, care sunt favorabile
sau nefavorabile. În acest fel Sutherland susţine că sensul actelor criminale, indiferent că este
vorba de un furt dintr-un magazin, evaziune fiscală, prostituţie sau delapidare, apare în principal
ca urmare a sensurilor date acestor acte de către alte persoane cu care individul se asociază în
cadrul grupurilor intime de persoane (cercurile de prieteni).11
Atitudinea societăţii şi reacţia sa faţă de acest gen de criminalitate deseori incurajează pe
infractori. Astfel scopul principal urmărit de infractori este reuşita, succesul social sau financiar.
În realizarea acestui scop, chiar dacă există şi mijloace legale, mijloacele ilegale sau imorale nu
sunt excluse, în măsura în care sunt eficace şi eficiente, astfel, vechiul principiu machiavelic
„scopul scuză mijloacele” este permanent în actualitate. Reacţia societăţii faţă de
infracţionalitatea în afaceri este, de asemenea, reţinută comparativ cu reacţia faţă de
infracţionalitatea clasică. Criminalitatea “gulerelo albe” se desfăşoară în contextul vieţii
economice, a afacerilor şi a finanţelor, prin metode şi mijloace care nu fac, în principiu, apel la
forţă şi la violenţă fizică, astfel că acest tip de criminalitate nu este cunoscut, iar cand este
cunoscut este tratat cu indiferenţă. Pe fondul eludării deliberate a cadrului legislativ
criminalitatea gulerelor albe implică evaziuni şi fraude fiscale, corupţie şi şantaj precum şi alte
violări ale legii ca o parte a unei ocupaţii sau afaceri, în scopul de a-şi asigura profituri ilicite
imense.
 De la bun început conceptul în cauză a stîrnit discuţii contradictorii, fiind însă în cele din urmă
recunoscut de marea majoritate a savanţilor occidentali. Mai jos vom prezenta doar unele abordări
ale infracţiunilor gulerelor albe de către criminologi din diferite ţări.
Astfel, Russ Long susţine că în prezent pot fi evidenţiate patru categorii de bază de
criminalitate: criminalitatea de violenţă, infracţiunile împotriva proprietăţii, infracţiunile fără victime
şi criminalitatea gulerelor albe. În acest mod criminalitatea gulerelor albe este plasată printre
tipurile principale de criminalitate. De menţionat că în lucrarea sa “Criminalitatea şi
contracararea” Russ Long a rezervat spaţiu pentru acest tip de criminalitate mai mult decât pentru
toate celelalte împreună luate.
Russ Long pledează pentru abordarea problemei în varianta propusă de E. Sutherland.
Totodată, sunt prezentate şi viziunile lui Richard Appelbaum şi William Chambliss care divizează
criminalitatea gulerelor albe în două tipuri:

11
Tudor Amza. Criminologie. Tratat de teorie şi politică criminologică, Ed. Lumina Lex,Bucureşti,2002,p.311
13
 1. Criminalitatea profesională (occupational crime) care include infracţiunile comise pentru
promovarea propriilor interese (de exemplu, falsul în documentaţie, umflarea preţurilor, înşelarea
clienţilor).
        2. Criminalitatea corporaţiilor sau organizaţiilor (organizational, corporate crime) care constă
din infracţiunile săvârşite în interesul propriei companii (confecţionarea produselor de o calitate
joasă, poluarea mediului, fixarea preţurilor etc.)
Un alt criminolog, Goode, susţine teza conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă
infracţiunile comise de persoanele influente, în cursul activităţii legate de antreprenoriat, în mod
corporativ prin utilizarea poziţiei lor în scopuri de profit. Uneori termenul de criminalitate a
gulerelor albe este extins pentru a include, de asemenea, criminalitatea păturii medii (“middle-class”
criminality) şi criminalitatea de tehnologii înalte (“high-tech” crime).
Conform viziunilor lui Goode, criminalitatea gulerelor albe include:
1) infracţiunile individuale comise împotriva corporaţiei;
2) sustragerea resurselor;
3) infracţiunile comise în numele corporaţiei;
4) profitarea ilicită cu încălcarea responsabilităţii etice, publice şi (sau) prin metode criminale
(fixarea preţurilor, înţelegerile ilicite, publicitate falsă);
5) producerea sau comercializarea produselor periculoase pentru viaţă şi sănătate;
6) ecscrocherii;
7) criminalitatea profesională (legată de profesie);
8) infracţiunile politice şi guvernamentale;
9) corupţia (inclusiv protecţionismul, abuzul de încredere, dirijarea abuzivă a fondurilor
publice);
10) abuzul de putere;
11) luarea de mită;
12) violenţa funcţionarilor publici (din poliţie, armată).12
Infracţiunile gulerelor albe în viziunea criminologului american E. M. Schur sunt
infracţiuni profesionale săvârşite de persoane care ocupă o poziţie social-economică înaltă. Ca
sinonim al acesteia el operează şi cu termenul criminalitatea respectabilă. La această categorie
Schur atribuie astfel de fapte cum sunt infracţiunile legate de activitatea de antreprenoriat:
fixarea ilegală a preţurilor, publicitatea falsă, încălcarea prevederilor legii lui Scherman
împotriva trusturilor, a legii cu privire la controlul asupra confecţionării şi comercializării
produselor alimentare şi medicamentelor, a legii cu privire la raporturile în industrie şi
soluţionarea litigiilor de muncă, evaziunea fiscală, care sunt numite de E. Schur escrocherie
12
Valeriu Bujor, Ilie Sergiu. Abordarea problemei criminalităţii în diferite state. În: Probleme de drept în perioada
de tranziţie.Chişinău,2002, p. 24
14
neprofesională (în sensul că este comisă de cetăţeni respectabili care nu fac parte din lumea
criminală obişnuită). În opinia lui, criminalitatea gulerelor albe cuprinde, totodată, şi delapidări
comise prin diferite metode – sustrageri directe, falsificarea actelor. O categorie aparte, în
viziunea lui Schur, o alcătuiesc furturile din magazine şi falsificarea bonurilor, care sunt
infracţiuni săvîrşite de amatori.
Încă un criminolog american, şi anume Veron Fox, alăturându-se definiţiei propuse de E.
Sutherland, susţine că în societatea americană există câteva feluri de criminalitate care poate fi
clasificată în felul următor:
1. criminalitatea obişnuită sau de stradă;
2. criminalitatea organizată;
3. criminalitatea gulerelor albe;
4. criminalitatea profesională;
5. criminalitatea politică.
        Celebrul criminolog german Gunter Kaiser consideră că criminalitatea gulerelor albe
13
este alcătuită din infracţiunile comise de reprezentanţii păturilor social-economice înalte.
        Deşi la categoria infracţiunilor gulerelor albe trebuie atribuite şi infracţiunile săvârşite de
funcţionarii publici şi funcţionari, totuşi, în primul rând, după părerea lui, această criminalitate se
manifestă prin infracţiuni economice, iar ultimele, la rândul lor, pot fi divizate în patru grupe
principale:
1. Înţelegerile despre neadmiterea concurenţei, încălcarea legislaţiei cu privire la
concurenţă şi preţuri, inclusiv cămătărie; încălcarea drepturilor de autor şi dreptului asupra
mărcii comerciale; escrocheriile legate de fondarea firmelor de construcţie, delictele săvârşite de
companii, abuzul de încredere şi falimentul fals.
2. Evaziunea fiscală; infracţiunile economice; obţinerea creditelor pe cale ilegală şi
mituirea.
       3. Încălcarea legislaţiei cu privire la ocrotirea tineretului, a muncii, precum şi privitor la
asigurarea socială; încălcarea legislaţiei cu privire la folosirea şi ocrotirea mediului; falsificarea
produselor alimentare şi a mărfurilor industriale.
4. Escrocheriile legate de vânzarea mărfii (utilajelor, maşinilor de dactilografiat şi cusut…)
cu condiţia asigurării cu lucru la domiciliu; procurarea ilicită a casei particulare sau a vilei”.
       Prezintă interes opinia lui Tarstagane conform căreia criminalitatea gulerelor albe reprezintă
conduita antisocială cu scop de îmbogăţire, practicată de persoane cu o poziţie socială de
prestigiu, în limitele profesiei lor, în aşa mod încât ele, în pofida premisei de conduită legală a
tuturor celorlalţi, ei singuri abuzează de încrederea socială de care se bucură grupul lor.
13
Citat după G. Kaiser
15
       Profesorul german Hans Joachim Schneider, la rîndul său susţine că “criminalitatea gulerelor
albe rezidă în criminalitatea de serviciu şi criminalitatea corporativă” , iar Daniel Glaser
apreciază infracţiunile gulerelor albe drept o formă de “jaf”.
 La fel şi James Coleman şi Donald Cressey divizează infracţiunile gulerelor albe în două
categorii principale:
1. Infracţiuni comise în numele unei corporaţii.
2. Infracţiuni comise împotriva unei corporaţii.
În opinia noastră infracţiunile din categoria “gurelelor albe” ar trebui defirenţiate de
celelalte infracţiuni în vederea stabilirii gradului prejudiciabil acestor fapte şi concretizarea
amplorii acestui fenomen negativ. Considerăm oportun stabilirea unor criterii determinante care
ar putea evidenţia particularităţile infracţiunilor/infractorilor cu gulere albe, cum ar fi:
- subiectul (persoană oficială,publică) şi stabilirea conceptelor persoană oficială –
respectabilitate;
- funcţia profesională înaltă;
- scop de profit ridicat.
Prin urmare infracţiunile săvîrşite de persoane cu “guler alb” sunt infracţiuni
preponderant economice săvîrşite de un subiect special – persoană oficială în virtutea funcţiei
respectabile pe care o deţine, în vederea obţinerii unui scop special – profit ridicat.

16
 Delimitări conceptuale criminalitatea „gulerelor albe” – alte forme de
criminalitate

Termenul de criminalitate a gulerelor albe este deseori confundat cu unii termeni apropiaţi
ca sens, pe care unii autori îi consideră sinonime cu primul: de cele mai multe ori criminalitatea
“gulerelor albe” se confundă categoriile de infracţiuni economice sau cu criminalitatea
organizată, este însă esenţialmente de specificat că atunci cînd ne referim la infracţiunile
economice acestea pot fi săvîrşite nu doar de un subiect special cum avem în cazul criminalităţii
“gulerelor albe” – ca condiţie esenţială. Criminalii cu “gulere albe” denotă un grad de
respectabilitate înalt, fiind de cele mai multe ori persoane oficiale, superioare cu funcţii înalte de
răspundere. Totodată însă trebuie să diversificăm faptul că nu toate faptele săvîrşite de persoane
oficiale sunt calificate ca criminalitate a “ gulerelor albe”, prin urmare violul, omorul săvîrşite de
personae oficiale va fi calificat ca atare. În contextul infracţiunilor săvîrşite de criminalii cu
“gulere albe” intră infracţiunile care urmăresc un anumit scop de profit şi sunt săvîrşite în baza
funcţiei.
Referindu-ne la corelaţia criminalitatea gulerelor albe – criminalitatea economică,
considerăm că criminalitatea economică, nu întotdeauna este sinonimă cu criminalitatea
“gulerelor albe”, prin urmare infracţiunea de fabricare şi/sau punere în circulaţie a banilor falşi
poate fi săvîrşită şi de un cetăţean obişnuit, atentînd deasemenea la economia ţării. Prin urmare
considerăm criminalitatea economică un termen mult mai larg care l-ar include şi pe cel al
criminalităţii „gulerelor albe” dar nu l-ar confunda.
După cum indică Goode, criminalităţii gulerelor albe îi sunt proprii următoarele însuşiri:
 fapte comise conştient în scop de profit şi legate de cultura corporativă criminogenă
şi asociaţiile diferenţiale;
 posedă elemente de învăţare, e susţinută de semeni (cei din apropiere);
 victimizare difuză şi informaţie insuficientă;
 sancţionarea prin amenzi mici şi cercetarea cazurilor legate de resurse limitate şi
insuficienţe metodologice.
Totodată infractorii cu gulere albe posedă şi ei anumite însuşiri definitorii:
 viclenie înaltă;

17
  cunoştinţe solide;
 respectabilitate înaltă;
 oficialitate;
Unii autori identifică criminalitatea gulerelor albe cu criminalitatea profesională, având în
vedere drept criteriu de clasificare profesia, specialitatea infractorului. Astfel, Middendorf încă
în 1959 a propus ca criminalitatea gulerelor albe să fie denumită criminalitate profesională care,
după părerea lui, „este alcătuită din infracţiuni comise de persoane în viaţa de afaceri, la serviciul
public sau de reprezentanţi ai profesiilor libere”. Termenul de criminalitate profesională este
utilizat din sec. XIX şi are o semnificaţie distinctă: „Criminalitatea profesională constituie un tip
de criminalitate ce se manifestă printr-o permanenţă a activităţii criminale a participanţilor
(practicarea sub formă de îndeletnicire), activitate ce constituie principala sursă a veniturilor lor
şi necesită o specializare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor (metodelor şi mijloacelor
de comitere a infracţiunilor), precum şi apartenenţa criminalilor, care posedă o anumită
specializare, la o sublatură şi la un mediu criminal relativ închis şi ierarhizat”. Anume în acest
sens şi este utilizat termenul în discuţie de majoritatea criminologilor atât în ţările europene, cât
şi în SUA.
Uneori poate fi întâlnită utilizarea termenului de criminalitatea elitei care desemnează
acelaşi sens cu al criminalităţii gulerelor albe. Nu suntem de acord cu aceasta, deoarece
persoanele care alcătuiesc elita unei societăţi nu sunt neapărat persoane cu gulerele albe.
Termenul elită are un sens mai larg. Prin elita unei societăţi înţelegem, după cum scria V. Pareto,
„acei oameni care posedă calităţi de inteligenţă, de caracter, de capacitate de orice gen, de
direcţie, de nivel remarcabil. Exclud, în acelaşi timp, integral, orice apreciere asupra meritelor şi
autorităţilor acestor clase de oameni”. În acest sens, este corectă utilizarea termenului de
criminalitatea elitei politice (elitei de guvernare) utilizat de V.V. Luneev. Deosebirea acestuia de
termenul criminalitate a gulerelor albe constă în faptul că „elitei politice şi de guvernare îi sunt
„accesibile” toate infracţiunile existente” (inclusiv chiar infracţiunile de violenţă).14
În acelaşi timp, menţionăm că există problema definirii conceptului în cauză. Majoritatea
autorilor fie că purced la descrierea însuşirilor criminalităţii gulerelor albe fără definirea ei, fie că
citează definiţia conceptului formulată de E. Sutherland, concept cu un conţinut destul de larg.
Uneori pot fi întâlnite şi tratări unilaterale, neadecvate noţiunii criminalităţii gulerelor albe. Când
ea este redusă doar la criminalitatea în domeniul activităţii de antreprenoriat (asemenea abordări
se bazează pe primele lucrări ale lui E. Sutherland, dar fără a le lua în seamă pe cele ulterioare în
care problema a fost lărgită) sau doar la criminalitatea persoanelor cu funcţie de răspundere (ceea

14
Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Corelaţia dintre criminalitatea „gulerelor albe” şi alte tipuri de criminalitate.În Analele
ştiinţifice, ediţia a II-a şi a III-a, Academia Ştefan cel Mare, Chişinău 2002, p . 111- 112
18
ce este tot eronat).. A defini un oarecare fenomen social este întotdeauna o chestiune complicată,
dar cu atât mai dificilă este, în special, definirea unui fenomen social complex cum este
criminalitatea gulerelor albe. Analizând mai multe definiţii ale fenomenului în discuţie, am ajuns
la concluzia că cea mai reuşită noţiune a fost propusă totuşi tocmai de Edwin Sutherland, autorul
conceptului. Şi anume „criminalitatea gulerelor albe reprezintă infracţiuni comise de persoane
respectabile cu-n înalt statut social în cursul activităţii lor profesionale”.
E de remarcat că, deşi fenomenul de criminalitate a gulerelor albe nu a fost cercetat în
URSS şi nici în RSSM, diferite aspecte ale acestuia au fost totuşi studiate destul de bine. Este
vorba, în primul rând, de criminalitatea de serviciu şi de criminalitatea de gospodărie –
cupidantă. (хозяйственно-корыстная преступность).
De fapt, atunci când E. Sutherland distingea criminalitatea gulerelor albe, în URSS şi în
alte state socialiste (dar, în virtutea inerţiei, şi în state formate după destrămarea lor între anii
1989 şi 1991), se evidenţiau astfel de tipuri de criminalitate: criminalitatea general-penală
(общеуголовная преступность) şi criminalitatea de gospodărie – cupidantă (хозяйственно-
корыстная преступность).15
Considerăm că aceşti termeni, din punct de vedere lingvistic sau semantic, nu sunt mai
reuşiţi decât termenul propus de E. Sutherland, unicul lor avantaj rezidă în faptul că juriştii s-au
deprins cu aceşti termeni.
Un alt aspect important constă în delimitarea criminalităţii “gulerelor albe” de
criminalitatea organizată. Prin urmare considerăm ca criminalitatea gulerelor albe se săvîrşeşte
preponderent cu aportul mai multor personae, dar nu este exclus să fie săvîrşită de către o singură
persoană economic sau politică influentă. Prin urmare criminalitatea organizată este deasemenea
un concept mult mai larg ce ar include criminalitatea gulerelor-albe,dar nu ar substitui
criminalitatea “gulerelor albe” întrucît criminalitatea “gulerelor albe” poate ieşi din aria
criminalităţii organizate.
Prin urmare, astfel de tipuri de criminalitate cum sunt: criminalitatea elitei politice,
criminalitatea respectabilă , criminalitatea economică sunt doar parţial cuprinse de criminalitatea
gulerelor albe, deoarece, deşi subiectul infracţiunilor din aceste tipuri de criminalitate este
acelaşi, la primele trei categorii de criminalitate el poate comite, graţie poziţiei sale, şi infracţiuni
de viol, omor, huliganism, furt, adică acele infracţiuni care nu pot fi incluse în categoria
criminalităţii gulerelor albe.

15
Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Corelaţia dintre criminalitatea „gulerelor albe” şi alte tipuri de criminalitate.În Analele
ştiinţifice, ediţia a II-a şi a III-a, Academia Ştefan cel Mare, Chişinău 2002, p . 111- 112
19
 Ne alăturăm concepţiei lui Tudor Amza expusă mai sus conform căreia ar fi esenţial
reconceptualizarea criminalităţii gulerelor albe şi expunerea particularităţilor acesteia în vederea
preîntîmpinării unor dificultăţi de calificare şi individualizare.

Concluzii. Recomandări

Infracţiunile din domeniul criminalităţii gulerelor-albe presupun cunoştinţe şi competenţe

profesionale ridicate din partea celor care le comit.
Aceste infracţiuni impun şi necesitatea unei specializări rapide şi permanente a instanţelor
de control, de urmărire şi de sancţionare, deoarece asemenea fapte provoacă prejudicii
patrimoniale considerabile, conduc la lipsa de viabilitate a societăţilor şi implicit la pierderea
locurilor de muncă şi, nu în ultimul rînd, afectează calitatea vieţii şi a mediului inconjurător.
Criminologii americani estimează că, în timp ce costul anul al tuturor celorlalte infracţiuni
valorează circa 11 miliarde de dolari, infracţionalitatea gulerelor albe este de peste 18 ori mai
mare, depăşind cifra chiar de 200 miliarde pe an. Cunoscuta corporaţie în domeniul petrolului
Exxon Corporation a fost găsită vinovată, de exemplu, de practicarea unor suprapreţuri pentru
petrolul vândut, în valoare totală de 900 milioane de dolari, trebuind să plătească pentru aceasta
o amendă de peste 2 miliarde de dolari. În anul 1985, fată de un cost mediu de 628 de dolari al
unei infracţiuni de jaf, în S.U.A., un cunoscut speculator de bursă Ivan F. Boeski, a trebuit să
plătească, el singur, suma de 100 milioane de dolari drept amendă afacerile bursei sale ilegale.
Cu aproape 10 ani mai înainte, statisticile Camerei de Comerţ a S.U.A. evidenţiau că întregul
cost al infracţiunilor comise de gulerele albe valora circa 42 miliarde dolari, adică mai mult decât
cel al tuturor infracţiunilor de orice fel, evaluate de F.B.I., implicând, în acelaşi timp, pierderea
mai multor vieţi decât cea datorată criminalilor care acţionează pe străzi sau altor acte de
violenţă.
Prin urmare, considerăm că deşi toate aceste infracţiuni nu par a avea un caracter violent,
ele au mai multă gravitateşi prezintă un pericol social uneori mult mai mare decât o omucidere
obişnuită.
Avand în vedere aceste cifre este totuşi uimitor cît de permisiv poate fi sistemul juridic,
avînd în vedere că pedepsele cele mai des aplicate includ amenzi, detenţie la domiciliu, muncă în
folosul comunităţii, destituirea din funcţie, eliberare condiţionată şi de puţine ori pedeapsa cu
închisoarea.
Pentru a compensa aceaste tendinţe considerăm necesar informarea populaţiei referitor la
acest tip de criminalitate, promovarea statisticilor prin intermediul mass-media, studierea
20
fenomenului criminal al „gulerelor albe” în instituţiile specializate ca formă a criminalităţii
actuală şi reală.
De asemenea pentru prevenirea fenomenului criminalităţii „gulerelor albe”, consider
oportună intervenţia statului prin asigurarea respectării unor principii fundamentale consacrate
de Constituţie şi acte internaţionale cum ar fi „libera exprimare a opiniei”, „democratismul” care
ar înlătura frica populaţiei faţă de „oamenii mari”.
Cu toate că problema criminalităţii gulerelor albe a fost pusă încă în anul 1940, actualitatea
ei, precum şi dimensiunile, şi pericolul ei social deosebit au fost demonstrate cert de mai multe
investigaţii ştiinţifice, până în prezent.
Actualmente în Republica Moldova, practica judiciară nu demonstrează amploarea acestui
tip de criminalitate. Considerăm însă că criminalitatea “gulerelor albe” există şi a existat
îmbrăcînd fie forma corupţiei, fie delapidări, fie alte forme în rîndul persoanelor oficiale .
Prin urmare considerăm că cu toate că problema criminalităţii gulerelor albe a fost pusă
încă în anul 1940, actualitatea ei, precum şi dimensiunile, şi pericolul ei social deosebit au fost
demonstrate cert de mai multe investigaţii ştiinţifice, pînă în prezent.

21
 Bibliografie:

1. Codul penal al Republicii Moldova (adoptat la 18.04.2002) // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. –2002. –Nr.128-129.
2. Amza Tudor, Criminologie teoretică. Bucureşti: Lumina Lex, 2000
3. Amza Tudor. Criminologie. Tratat de teorie şi politică criminologică. - Bucureşti: Lumina
Lex, 2002.
4. Giurgiu N. Elemente de criminologie. Iaşi, 1993
5. Igor. A. Ciobanu,Criminologie, vol. I. Chişinău: Cartdidact, 2007
6. Oancea Ion. Probleme de criminologie. - Bucureşti: Editura Alleducational, 1994.
7. Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Corelaţia dintre criminalitatea gulerelor albe şi alte tipuri de
criminalitate. În: Anale ştiinţifice. Ediţia a II-a şi III-a. Academia „Ştefan cel mare” a
MAI, Chişinău, 2002
8. Valeriu Bujor, Sergiu Ilie. Abordarea problemei criminalităţii gulerelor albe în diferite
state.În: Probleme de drept ăn perioada de tranziţie, Chişinău: Editura Orhei, 2002

22