2012

Metode de spălare a
banilor

0
 Cuprins

Cuprins........................................................................................................................................1
Conceptul de spălare de bani......................................................................................................2
Generalităţi..............................................................................................................................2
Etape ale spălării banilor.........................................................................................................2
Metodele de spălare a banilor.....................................................................................................3
Reguli de bază ale spălării banilor..........................................................................................3
Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor................................................................4
Sisteme utilizate în spălarea banilor.......................................................................................4
Alte metode de spălare a banilor.............................................................................................7
Metoda PIZZA....................................................................................................................7
Metoda HAWALA..............................................................................................................7
Modelul francez..................................................................................................................8
Spălarea banilor în România.......................................................................................................8
Trăsăturile criminologice ale procesului de spălare a banilor.....................................................9
Factori.....................................................................................................................................9
Al-Qaeda se finanțează prin metoda Hawala-..........................................................................10
Bibliografie...............................................................................................................................12

1
 Conceptul de spălare de bani

Generalităţi

Spălare banilor este procesul sau complexul de actiuni prin care infractorii încearcă şi
uneori reuşesc să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor ce provin din activităţile lor
ilegale.
Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor
de terorism,1 prin spălarea banilor se înţelege:
“ a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de
infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în
scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se
sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a
dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora,
cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din
săvârşirea de infracţiuni”(art.23).
Considerăm că în conţinutul locutiunii ar trebui să fie incluse şi, asocierea, sprijinirea,
încurajarea, înlesnirea, instruirea sau sfătuirea în vederea comiterii oricăreia dintre acţiunile
precizate în art.23 din Legea nr. 656/2002.

Etape ale spălării banilor

Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o aparenţă de

legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, fără a fi compromişi,
beneficiază ulterior de veniturile respective.
Acest proces dinamic se desfăşoară în trei etape, şi anume : obţinerea şi mişcarea
fondurilor obţinute în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea urmelor sau originii
veniturior pentru a se evita orice suspiciuni sau investigaţii şi, în fine, disponibilizarea banilor
şi reinvestirea lor în activităţi legale.
1) În etapa iniţială sau de plasare a spălării banilor, infractorul introduce profitul său
ilegal în sistemul financiar. Aceasta se poate face prin împărţirea sumelor mari de bani în
sume mai mici, care sunt apoi depozitate direct într-un cont bancar sau folosite în cumpărarea
unor instrumente financiare (cecuri, bilete la ordin, etc.).
2) După intrarea fondurilor în sistemul financiar, are loc a doua etapă-stratificare. În
această etapă, infractorul întrprinde o serie de preschimbări sau mişcări ale fondurilor pentru a
le îndepărta cât mai mult de sursa din care provin, cea mai uzitată cale fiind cea a transferului
electronic într-o serie de conturi din diverse bănci de pe întreg globul. Sunt preferate acele
zone geografice sau jurisdicţii care nu cooperează cu organele de anchetă specializate în
combaterea acestui fenomen infracţional.
3) După ce a reuşit să traverseze primele două etape ale procesului de spălare a
banilor, infractorul sau grupul infracţional trece la a treia etapă-integrarea-, în care fondurile
1
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 904 din 12 decembrie 2002.

2
intră în circuitul economic legal. Spălătorul de bani poate acum să investească legal fondurile
pe piaţa imobiliară, a bunurilor de lux sau a afacerilor, la alegere.
Cele trei etape se pot desfăşura distinct, dar pot avea loc şi simultan sau, mai des, se
pot suprapune.
Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoarele economiei în care
activele pot fi utilizate ulterior ca maşini de spălare a banilor. În plus, într-o economie în care
tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra
acestui fenomen infracţional poate submina stabilitatea financiară. Într-o ţară cu o situaţie
financiară precară, scoaterea a milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de
creştere economică reprezintă un real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economica şi
securitatea sa naţională.

Metodele de spălare a banilor

Reguli de bază ale spălării banilor

a) Anonimatul- este una din regulile spălării banilor prin care tranzacţia cu valori
obţinute din infracţiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacţii legale din mediul sau locul
unde acestea au loc. În esenţă, numerarul nu trebuie să lase nicio pistă care să conducă la
originea sa. În economiile în care se foloseşte des numerarul pentru achiziţii de mai mică sau
mai mare valoare, dispunerea de acesta nu reprezintă niciun risc pentru infractor. Totuşi, în
majoritatea ţărilor, aproape toate tranzacţiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci prin
utilizarea altor mijloace de plată (cecuri, poliţe bancare, cărţi de credit), de aceea cheltuirea
sau depozitarea unor sume mari de bani în numerar creează suspiciuni.
Din această cauză, infractorii au creat tehnici şi metode variate de inserare a
numerarului în sistemul financiar, şi anume:
-structurarea, adică divizarea sumelor mari în sume mai mici şi depunerea acestora de
către mai multe persoane în diverse conturi bancare sau utilizarea sumelor respective în
vederea achiziţionării altor instrumente de plată, cum ar fi titlurile la purtător sau ordinele de
plată;
-contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegala din ţară a unei cantităţi de bani
în numerar şi introducerea acesteia într-o altă ţară, în general cu reguli mai puţin stricte, de
obicei prin curieri sau prin ascunderea cantităţii pe vase cargo;
-amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legală cu numerar,
sume care apoi sunt depozitate împreună.
b) Viteza- circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată ce
numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în ţara de origine, spălătorul
poate utiliza avantajele create de progresele informatice (IT), metodele moderne de
transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în circulaţie. Transferurile bancare electronice pot
mişca sume mari de bani aproape oriunde în lume în doar câteva minute, fără ca deţinătorul
lor să fie nevoit să treacă pe la bancă sau să implice angajaţii băncii.
c) Complexitatea. Prin împărţirea fondurilor sale în mai multe tranzacţii si viteza
acestor operatiuni, spălătorul face dificilă şi uneori imposibilă munca investigatorilor de a
reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont în mai multe conturi aflate în alte ţări şi
redirecţionarea ulterioară dinspre acele ţări creează un circuit complex multinaţional
electronic, care face dificilă urmărirea lor de către organelle de cercetare.

3
 d) Secretul. În ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim şi o justificarea
comercială, acesta poate conduce la apariţia unor paradisuri financiare, ce oferă protecţie
infractorilor, la nivel mondial existând aproximativ un million de corporaţii anonime, ce
impun un secret financiar strict şi apără investitorii străini de investigaţii şi anchete judiciare.

Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor :

- supraevaluarea preţului unui bun printr-o factură de valoare mai mare decât
valoarea sa reală sau printr-o factură partial sau în totalitate falsă;
- tranzacţii comerciale false inserate în cadrul unei afaceri legale prin: tranzacţii cu
numerar dintr-o valută în alta în mod repetat şi rapid, folosirea unor conturi bancare multiple,
deschiderea şi închiderea repetată a acestora, transferuri electronice bancare din contul unor
persoane juridice în contul unor persoane fizice, efectuarea de transferuri externe a unor valori
mari folosind multiple instrumente monetare, cecuri bancare sau de călătorie, operaţiuni de
credit, investiţii, constituirea de garanţii fictive, etc;
- metoda împrumutului returnat. O parte din fondurile transferate pe căi ilicite în
străinătate revin sub formă de împrumut infractorului sau firmei pe care o controlează.
Această operaţiune este urmată apoi de returnarea sumei împrumutate, la care se adaugă
dobânzile convenite de parti şi eventual penalităţi de intarziere, ce conduc la sume din ce în
ce mai mari, care intra astfel in circuitul legal;
- poliţele de asigurare, prin schimbări frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime
mai mari decât cele normal datorate şi solicitarea ulterioară ca rambursarea să fie făcută către
o terţă persoană, recepţionarea primelor de asigurare prin brokeri sau intermediari financiari
din centre offshore care nu respectă regulile de publicitate sau evidenţă, la care de fapt
intentionat nici nu sunt obligati contractual.

Sisteme utilizate în spălarea banilor

a) Destinaţiile offshore. Paradisurile offshore sunt ţări sau teritorii, adesea insule sau
grup de insule, care acceptă implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii poştale,
zone cu reglementări elastice privind controlul schimburilor valutare şi mari libertăţi privind
impozitele şi care oferă, în acelaşi timp, aproape fără excepţie, un secret bancar impenetrabil
şi multe drepturi în acest sens companiilor private.
În momentul în care banii sunt transformaţi într-o formă care poate fi transferată sau
cu care se poate face contrabandă, cel mai adesea aceştia iau calea unui centru offshore.
Acest sistem oferă reale avantaje practice pe care infractorii le cunosc. În primul rând ,
fondurile sunt plasate în zonele geografice protejate de jurisdicţii ce nu admit influenţa
jurisdicţiilor în care s-a obţinut profitul. Prin implicarea unei alte jurisdicţii, apar mai multe
bariere legale şi financiare în calea organelor de investigaţie, atât sub aspectul obţinerii, cât şi
al conservării ori valorificării probei care să poată fi admisă în instanţă. În al doilea rând, sunt
încă multe ţări care facilitează primirea banilor din exterior indiferent de sursa acestora sau a
modului de transmitere, bani ce pot intra direct şi discret în sistemul bancar convenţional,
întrucât nu există nicio obligaţie de plată a taxelor, nu există o dovadă a capitalului social,
niciun acord de dublă impunere, nicio obligaţie de a ţine registre contabile, nu există
administratori sau acţionari înregistraţi, nu se cunosc persoanele care deţin puterea de decizie
în companie, nu se cunoaşte identitatea adevăratului beneficiar, etc. De obicei, proprietarii

4
companiilor nu au reşedinţa în ţările unde şi-au înfiinţat societatile, aceste persoane fiind
reprezentate prin împuterniciţi, care primesc dispoziţii prin mijloace codificate convenite
anterior.
Paradisurile fiscale reprezintă una din cele mai comune şi utilizate proceduri pentru
fraudă şi evaziune fiscală la nivel internaţional.
b) Companiile scoică. În esenţă, companiile scoică sunt acelea care există doar pe
hârtie. Documentele de înfiinţare ale companiei pot cuprinde un cont bancar valid şi ceva mai
mult decât numele sau adresa avocatului sau agentului care se ocupă cu înfiinţarea companiei,
împuternicit şi poate câţiva acţionari.
Sunt acele companii care nu au active independente sau operaţiuni comerciale proprii
si care sunt utilizate de proprietarii acestora pentru a-şi desfăşura afacerile sau pentru a
menţine controlul asupra altor companii. O companie scoică este inregistrata în ţara în care
este înfiinţată, dar nu este tranzacţionată pe piaţa de capital şi nu operează de sine stătător.
Întrucât companiile scoică nu sunt ilegale, spălătorii de bani, evazioniştii şi finanţatorii
terorismului le pot relativ usor converti si utiliza pentru ascunderea provenienţei ilicite a
veniturilor. Aceste companii sunt uşor de înfiinţat şi pot fi conectate cu alte companii scoică
din lume. Dacă o companie scoică este înfiinţată într-o jurisdicţie cu o legislaţie strictă sub
aspectul protejării secretului bancar, este aproape imposibil să se identifice adevaratii
proprietari sau administratori ai societăţii şi, de aceea, este imposibil să se urmărească
fondurile ilicite care sunt returnate către beneficiarul real.
O tehnică folosită cu succes de infractori este înfiinţarea de companii scoică pentru a
le putea vinde acţiunile „investitorilor externi”. Aceşti „investitori externi” sunt de fapt
intermediari folosiţi de spălătorii de bani. Achiziţionarea acţiunilor se face cu documentaţia
legală necesară şi banii intră astfel în mod legal în posesia infractorilor.
De obicei, înfiinţarea companiilor scoică se face nu de proprietari, ci de agenţi, care
selectează jurisdicţiile ce oferă avantajele unei înfiinţări rapide, costuri mici de înmatriculare,
clauze minime sau care caută acele zone geografice care facilitează apariţia companiilor „pe
ţeavă”, locaţii unde nu se solicită informaţii despre proprietari sau care interzic dezvăluirea
unor astfel de informaţii.
c) Folosirea liber-profesioniştilor. Avocaţii, notarii, contabilii şi alti liber-
profesionisti realizează un număr semnificativ de activitati în sprijinul clienţilor lor,
organizând şi administrându-le afacerile financiare si comerciale. Înainte de toate, ei acordă
asistenţă persoanelor fizice şi juridice în domenii precum investiţiile, înfiinţări de companii,
administrare, management, optimizarea situaţiei lor fiscale şi alte operatiuni legale. În plus,
consultanţii legali pregătesc şi, dacă este necesar, strâng documentaţia necesară pentru
înfiinţarea de societăţi comerciale. În multe situatii, pentru beneficii materiale substantiale,
astfel de profesionişti pot fi direct implicaţi în desfăşurarea de tipuri specifice de tranzacţii
financiare, de exemplu, păstrarea fondurilor sau plata preţului de achiziţionare sau vânzarea
de bunuri imobiliare. Unii din aceşti liber-profesionişti ajung să se specializeze în
identificarea unor societăţi comerciale sau locaţii offshore pentru utilizarea lor în scheme de
spălare a banilor, producând toată documentaţia de specialitate necesară, ce oferă o aparenţă
de legalitate afacerilor.
În esenţă, liber-profesioniştii folosiţi ca intermediari deţin cunoştinţe şi competenţe ce
pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor ilegale în venituri legale.
d) Sistemele alternative de transmitere a banilor.
Sistemele alternative de transmitere rapidã a banilor (SAT) permit ca banii sã circule
în jurul lumii fãrã a utiliza sistemul bancar conventional. SAT poate fi utilizat în scopuri
legale si ilegale si poate exista în forme diverse. De obicei sunt pãstrate evidente ale tuturor
tranzactiilor, dar acestea pot fi fãcute în dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliar
investigatorilor si de aceea poate fi dificil sau imposibil de interpretat.

5
 Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv si folosit pe scarã largã de cãtre
reţelele crimei organizate si infractorii periculosi. SAT este utilizat nu numai pentru a spãla
veniturile obtinute din infractiuni, dar si pentru a evita taxele fiscale si obligatiile vamale.
Existã si o îngrijorare la nivel international asupra faptului cã SAT poate fi folosit usor în
finantarea terorismului. Se estimeazã faptul cã existã în Europa mii de bancheri SAT,
majoritatea aparţinând comunitãtilor asiatice, iar clientii lor sunt persoane fizice obisnuite si
nu infractori.
Desi este o afacere discretã, bancherii din economia subteranã sunt probabil cunoscuti
în cadrul comunitãtii si respectati pentru serviciile pe care le oferã în transmiterea banilor care
au fost câstigati în strãinãtate cãtre familiile de acasă, adesea la o ratã de schimb mai bunã si
cu un comision mai scãzut decât cel aplicat de bãnci sau de sistemele oficiale de transmitere
rapidã de bani.
Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de cãtre persoane care nu pãstreazã o
relatie traditionalã cu banca si care vor să transfere banii în tara lor de origine, cu minimum de
cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite si de cãtre spãlãtorii de bani. Prin intermediul unei
retele internationale de agentii localizate peste tot în lume, o persoanã poate transfera
electronic bani rapid (de obicei, în cca 10 minute), cu încredere, convenabil si la preturi
atractive unor alte persoane aflate în una din cele peste 150 de tãri.
e) Cazinourile si Internetul.
Un cazino este un club comercial de jocuri care ofera mai multe tipuri de jocuri, de
exemplu jocuri mecanice, care solicitã monezi sau jetoane pentru a fi activat.
Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de cãtre spãlãtorii de bani datoritã
vitezei si naturii intensive a jocurilor cu numerar si datoritã faptului cã într-un numãr mare de
tãri cazinourile furnizeazã clientilor lor o gamã largă de servicii financiare. Acestea servicii
disponibile la cazinouri sunt similare, în multe cazuri cu cele furnizate de bãnci si pot include
conturi de debit sau credit, facilitãti pentru transmiterea sau primirea de fonduri direct de la
alte institutii, precum si servicii de schimb valutar si de încasare în numerar a cecurilor.
Cazinourile din România încã nu aplicã servicii formale financiare, dar nu putem
exclude cã acestea ar putea fi interesate în serviciile respective într-o scurtã perioadã de timp.
Riscul spãlãrii banilor este foarte mare datoritã faptului cã Internetul folosit în aceste
cluburi oferã accesul usor si aproape universal, eliminã contactul fatã-în-fatã si este extrem de
rapid si eficient în eliminarea frontierelor. Există trei caracteristici ale Internetului care
împreună tind să agraveze anumite riscuri convenţionale de spălare a banilor:
- accesul uşor prin Internet;
- contactul dintre client şi instituţie este unul depersonalizat;
- rapiditatea tranzacţiilor electronice.
f) Societãtile cu titluri nominale si la purtãtor.
Certificatele de actionar sunt documente care dovedesc dreptul de prioritate asupra
companiei sau societăţii comerciale. În majoritatea tãrilor, detinãtorul de actiuni este
înregistrat si orice transfer de actiuni cãtre o altã persoanã trebuie sã fie înregistrat într-un
registru oficial. Totusi, unele jurisdictii oferã posibilitatea detinerii sau transferului actiunilor
într-o formã “la purtãtor”.
Aceste actiuni la purtãtor conferã drepturi de proprietate asupra companiei mai mult
decât detinerea actualã a actiunilor. În cazul acestor actiuni “la purtãtor” nu existã nici o
înregistrare cu privire la actionar si cel care se aflã în posesia fizicã a certificatului de actionar
este proprietarul unei părţi corespunzătoare din societatea comercială. De aceea, este probabil
ca adevãratul proprietar al companiei sã nu aparã în nici o evidentã a companiilor sau in vreo
statistica guvernamentalã. Atunci când identitatea actionarilor nu este înregistratã la emiterea
si transferarea unei actiuni, dreptul de proprietate este anonim. Astfel de companii reprezintã

6
mijloace excelente pentru primirea, detinerea si transferul averii în mod anonim, la adăpostul
controlului financiar sau al organelor judiciare.
g) Folosirea organizaţiilor non-profit.
Organizaţiile non-profit adună sute de miliarde de dolari anual de la donatori si
distribuie acesti bani -după plata costurilor lor administrative- către beneficiari. Atât
cheltuielile lor administrative, cât şi cuantumul şi necesitatea cheltuielilor beneficiarilor pot fi
exagerate şi dificil de apreciat utilitatea lor.
Folosirea cu rea-credintã a organizatiilor non-profit pentru spălarea banilor şi
finantarea terorismului este o modalitate frecvent folosită de reţelele crimei organizate, de
multe ori aceste entităţi fiind create special în astfel de scopuri.
Problema aceasta a captat antentia Grupului de Actiune Financiarã Internationalã
(GAFI)2, G8 si Natiunilor Unite, precum si a autoritãtilor nationale din mai multe regiuni.

Alte metode de spălare a banilor

Metoda PIZZA

Acest circuit este folosit îndeosebi de traficanţii de droguri şi se desfăşoară în două

faze şi anume:
- în prima fază, sunt transferate în afara ţării sume importante de bani lichizi proveniţi din
distribuirea drogurilor , aceste fonduri fiind depuse în conturi bancare, iar apoi aceste fonduri
sunt virate în conturi deschise de o societate paravan din ţări cu renume în spălarea banilor ;
- a doua fază reprezintă repatrierea fondurilor în ţară pentru a fi utilizate în mod legal,
acordând împrumuturi, achiziţionând bunuri imobiliare sau comerciale, tranzacţiile
comerciale fiind alese în funcţie de cifra de afaceri , unde componenţa principală trebuie să fie
banii cash, iar un al doilea criteriu în cadru cifrei de afaceri fiind dificultatea controlării
acesteia .
Acest sistem este foarte ingenios, fiind greu de detectat. În cazul acestui circuit au fost
atraşi patroni ai reţelelor de restaurante, magazine de bijuterii, societăţi prestatoare de servicii,
care au cedat tentaţiei de a se îmbogăţii cât mai rapid şi au început să comercializeze şi
droguri pe lângă serviciile de bază oferite.

Metoda HAWALA

Hawala este o metodă de o manieră foarte ingenioasă, bazându-se pe sistemele bancare

clandestine. Anumite comunităţi care nu au încredere în sistemul bancar tradiţional, au stabilit
sisteme paralele pentru transferarea fondurilor.
Principiul acestui sistem constă în depozitarea fondurilor la un particular din ţara sa,
recuperarea făcându-se de la o altă persoană dintr-o ţară terţă. Persoanele care practică de
regulă acest sistem sunt comercianţii membri ai aceleiaşi familii, acest sistem bazându-se pe
încrederea reciprocă, nelăsând urme scrise: „contabilitatea” este globală între cei doi
comercianţi, ei comparând periodic soldurile transferului.
Această tehnică este folosită de regulă de comunităţile indiene, chineze sau cele din
Orientul Mijlociu. Originalităţile acestei metode pot părea depăşite şi demodate, dar practica a
confirmat faptul că această metodă este intens folosită, mai ales de reţelele crimei organizate,
principala atracţie a acestei metode fiind absenţa oricăror urme.
2
Grupul de Actiune Financiara Internationala .

7
 Modelul francez

Transferurile reprezintă o primă problemă ce merită atenţie pentru a crea o imagine

corectă în acest domeniu. Serviciile de politie franceze, au urmărit activitatea unei importante
bănci pariziene, care, pentru a facilita relaţiile economice dintre Franţa şi anumite ţări
africane, a deschis o agenţie rezervată repatrierii economiilor muncitorilor emigranţi. Aceştia
puteau să-şi deschidă un cont în ţara lor de origine şi să depună fonduri care tranzitau printr-
un cont intern de trecere. Atenţia poliţiei a fost atrasă că numeroşi traficanţi deschiseseră, fie
sub domicilii false, nume împrumutate, unul sau mai multe conturi bancare pentru
transferarea beneficiilor realizate din traficul de droguri, prin justificarea falsă a unor
economii din salarii.

Spălarea banilor în România

Lipsa reglementărilor juridice nu împiedică fenomenul de spălare a banilor în

România, fenomen ce se manifestă chiar în forme rudimentare, mai puţin sofisticate, dar se
înscriu în tehnicile folosite în ţările dezvoltate.
Ciclul de spălare a banilor se realizează în trei etape şi anume:
- plasarea , constând în mod normal într-o plată cash într-un cont bancar;
- albirea banilor, fiind separarea fondurilor provenite din activitati criminale de sursa lor, prin
crearea unui paravan complex de tranzacţii financiare, destinat ascunderii sursei de
provenienţă a banilor;
- integrarea, acordând legalitatea sumelor de bani , veniturile spălate apar ca provenite din
afaceri normale.
În primii ani ai tranziţiei spre economia de piaţă s-a creat un imens capital negru,
căruia s-a încercat să i se dea de către posesorii ilegali o aparenţă de legalitate, deşi în aceşti
ani nu a existat nici un text de lege care să oblige persoanele să justifice provenienţa
bunurilor şi valorilor dobândite.
Lipsa reglementărilor legislative şi a organelor specializate în domeniu creează o falsă
imagine că în România nu se produc manifestări ale fenomenului de spălare a banilor, ori
traficul de stupefiante este într-o continuă creştere şi actele de contrabandă generează un
imens capital negru.
În lupta împotriva fenomenului de spălare a banilor, poliţia, încearcă totuşi să
desluşească mecanismele utilizate de infractori pentru reciclarea fondurilor şi a proprietăţilor
provenite din asemenea activităţi.
Fiind cunoscut faptul că în toate sistemele economice coexistă în proporţii diferite,
capitalul public şi capitalul privat , cel din urmă este alimentat cu surse ilegale provenite din
afaceri ilicite. Deci capitalul privat poate fi alimentat în mod repetat cu fonduri provenite din
activităţi ilicite, un procedeu deloc complicat şi care nu reclamă includerea circuitelor
financiare în operaţiunea de reciclare a fondurilor.

Trăsăturile criminologice ale procesului de spălare a banilor

8
 După Ch. Muller, trăsăturile criminologice ale procesului de spălare a banilor sunt :
a. obiectul, adică banul gheaţă, banul depozitat sau alte bunuri din proprietate provenind din
activitatea ilicită;
b. scopul, constă în a proceda astfel încât banii supuşi măsurilor de spălare să capete o formă
indispensabilă utilităţii legale. Acest lucru oferă baza recunoaşterii şi a aprecierii acestor
mijloace financiare ca fiind venituri legale în ţară şi cu perspective deosebit de avantajoase în
obţinerea de câştiguri . Ca să se întâmple acest lucru banii trebuie să fie eliberaţi de orice
formă privind provenienţa iniţială ;
c. procedeu, constă în ştergerea şi lichidarea urmelor, care ar fi putut duce la trecutul ilicit,
prin transformarea banilor murdari în alte forme de bunuri, necesitând a fi stabilite tranzacţiile
comerciale care urmează să servească drept bază relevantă pentru folosirea sumelor
respective;
d. persoane participante, sunt diverse, detaşându-se organizaţiile cu caracter mafiot.
Intre axiomele spălării banilor murdari se numără, în principal, două elemente :
- aşa-numitul internaţionalism al tranzacţiilor efectuate;
- implicarea sistemului bancar.
Internaţionalismul tranzacţiilor de spălarea banilor murdari rezidă în faptul că
desfăşurarea diferitelor etape de transformare (şi în primul rând a transferului) a mijloacelor
financiare destinate curăţirii creează necesitatea depăşirii, fizice sau cu ajutorul transferurilor
electronice, a graniţelor de stat. Formele locale sau naţionale de spălare a banilor murdari au
în continuare justificarea lor, dar numai ca treaptă premergătoare a unui proces de proporţii
internaţionale.
Implicarea sistemului bancar se leagă de poziţia centrală a băncilor în problemele
financiare şi de credit, ceea ce le transformă în prima sau a doua verigă a procesului de
spălare a banilor murdari. Deocamdată, numai sistemul bancar este capabil să transforme şi să
facă transferul enormelor sume de bani destinate în fiecare an curăţirii.

Factori

Există patru factori comuni tuturor operaţiunilor de spălare a banilor şi anume:

-pentru început, adevăratul proprietar şi sursa reală a banilor trebuie ascunse. Spălarea banilor
nu are nici-un sens dacă toată lumea ştie ai cui sunt atunci când ies la suprafaţă;
-forma pe care o ia banii trebuie schimbată. Nimeni nu intenţionează să spele o sumă din
bancnote cu valoare mare în bancnote cu valoare mică, doar ca să se aleagă cu alte bancnote.
Printre altele, atunci când este implicată o cantitate mare de bani. schimbarea formei înseamnă
şi reducerea volumului.
-urma lăsată de procesul de spălare trebuie ştearsă. Scopul este anulat dacă cineva poate
urmări banii de la început până la sfârşit;
-trebuie păstrat controlul permanent asupra banilor. La urma urmei, mulţi din cei care intră în
scenă în timpul procesului de spălare înţeleg că este vorba de bani murdari şi, dacă îi pot fura,
proprietarul original nu mai poate face prea multe pe cale legală.
In mod virtual este imposibil să se estimeze cu exactitate dimensiunea spălării banilor.
Dacă specialiştii nu pot să cuantifice dimensiunea traficului de droguri, criminalităţii
economico-financiare sau corupţiei “gulerelor albe”, atunci este şi mai dificil ca aceştia să
poată calcula volumul finanţelor provenite din fraude şi respectiv, volumul fraudelor
financiare implicate în spălarea banilor. Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Banca
Internaţională pentru Investiţii au constatat că este relevantă o estimare având la bază fluxul
financiar din criminalitatea economico-financiară dat de statisticile bancare internaţionale şi
de balanţele contabile de plăţi. Discrepanţele contabilităţii financiare pot fi analizate, dar nu

9
exista posibilitatea separării finanţelor criminalităţii economico-financiare de finanţele
traficului de droguri sau finanţele provenite din alte acte criminale. Se prezumă că volumul
financiar în flux continuu, provenit din criminalitatea economico-financiară, reprezintă numai
o parte din totalul finanţelor ilicite.
Se presupune că suma anuală a banilor supuşi spălării se ridică la aproximativ 800-900
miliarde de dolari. Estimarea grupului Pompidou este de 211 miliarde dolari numai pentru
Europa. O cifră mai mică, de 100 miliarde dolari, este cea asupra căreia a căzut de acord
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, cu sediul la Paris, şi Forţa Operativă
pentru Acţiuni Financiare, organizată de G7 (cele mai bogate 7 ţări din lume). Care, în
paranteză fie spus, nu include nici-unul din statele membre, unde volumul spălării este destul
de consistent.
Dificultăţile în definirea fluxurilor financiare internaţionale ca fiind “spălări de bani”
fac ca estimările privind importanţa relativă a acestui fenomen în economiile naţionale să
varieze între limite mari. Astfel, se apreciază că fluxurile financiare care implică spălarea
banilor echivalează cu 4-12% din PIB-ul Australiei, 2-11% din PIB-ul Germaniei, 4-15% din
PIB-ul Japoniei, 10-33% din PIB-ul Italiei, 1-15% din PIB-ul Marii Britanii, 4-33% din PIB-
ul SUA. Oficialii americani şi britanici estimează că banii spălaţi anual reprezintă 2% din
produsul brut global. Un studiu recent realizat sub patronajul FMI a evidenţiat faptul,
paradoxal, că o creştere a activităţii de spălare a banilor determină o reducere a cererii globale
de bani. Aceasta înseamnă că metodele de spălare a banilor s-au perfecţionat, trecând de la
fluxurile cash şi implicarea băncilor, la pieţe financiare paralele, derivatele financiare şi
barther.

Al-Qaeda se finanţează prin metoda Hawala-

Această metodă de spălare a banilor este folosită în special în zona Orientului Mijlociu
și se bazează pesisteme bancare clandestine create în paralel, din cauza lipsei de încredere în
sistemul bancar tradițional.
Principiul, care constă în depozitare fondurilor la un particular din țara sa
șirecuperarea fondurilor de la o persoană dintr-o altă țară, este folosit în special de
comercianți, acest principiu se bazează pe încredere reciprocă și nu lasă urme contabile.
Practic se transferă bani fără ca aceștia să fie transferați, se merge pe încredere.
Citând o sursă din interiorul Serviciului Global Anti Spălare a Banilor, banii
teroriștilor nu sunt tranzacționați neapărat prin bănci.
Banii trimiși de Al-Qaeda zboară pe sub radar prin Western Union, alte servicii rapide
de tranzacșii valutare și prin metoda Hawala
Organizațiile teroriste au pus la punct un flagel de spălare a banilor care există între
sistemul informal de transfer al fondurilor, fundașiile de caritate, băncile islamice și internet.
Hawala este un transfer de bani fără mutarea efectivă a lor prin conturi. Este un sistem
simplu bazat pe o reșea de dealeri Hawala. Teoretic acest tip de tranzacșie nu lasă dovezi
scrise și este mai rapidă și mai ieftină decât tranzacșiile bancare clasice. În goana după bani,
falimentarul grup terorist apelează cu disperare la parteneri afiliați din lumea crimei
organizate.
Al-Qaeda a încetat să mai fie o organizație ierarhică, exact ca pe vremea când făcea
regulile în terrorism și susținea financiar operațiunile teroriste din Afganistan. La acea vreme,
le spunea executanților să se axeze pe acțiuni și să nu-și facă griji cum le vor subvenționa.

10
 Astăzi este o organizație bazată pe parteneri afiliați, mult mai slabă decât înainte.
Seamănă mai mult cu un McDonald¶s, decât cu General Motors. Partenerii și celulele sale
descentralizate din toată lumea își aleg singure țintele, își creează propriile strategii și își
strâng singure fonduri. Poate că se inspiră din operațiunile sediului central al Al-Qaeda, din
regiunea Chitral în nord-vestul Pakistanului, și poate chiar trimit bani la conducere. Dar, ca și
francizele, sunt în general autonome. Schimbarea, spun oficialii americani precum Cohen,
este rezultatul direct al presiunilor pe care guvernul SUA le-a pus pe mercenarii teroriști.
Acest lucru a forțat Al-Qaeda să se ascundă. Deși se bazează încă pe donații individuale din
regiunea Golfului Persic, aceste contribuții se fac acum în afara sistemului financiar oficial,
prin curieri și magazine ilegale de transfer valutar, cunoscute ca hawalas. Mai mult, se pare că
rețeaua recurge la crima organizată, precum răpiri și trafic de droguri .
Transportul de cocaină din America de Sud către Europa este o sursă de fonduri.
Eforturile de strângere de fonduri s-au adaptat și la tehnologiile moderne, precum
telemarketingul. Ayman al Zawahiri, al doilea om la comanda Al-Qaeda, a cerut donații prin
înregistrări telefonice trimise în 2008.
În iunie 2009, Abu al Yazid, un fost mercenar Al-Qaeda, implicat acum în operațiuni
din Afganistan, și-a exprimat opiniile vehement pe un site web controlat de liderii Al-Qaeda.
Dacă un luptător sfânt nu are bani să procure arme, mâncare și băutură pentru Jihad, atunci nu
poate lupta pentru Jihad. Bineînțeles că internetul este prietenul cel mai bun al teroriștilor
când vine vorba de recrutare. Nu că ar fi renunțat la metodele vechi precum extorcarea.

11
Bibliografie

Dr. Nicolae Lupulescu, Spălarea banilor și finanțarea terorismului

www.orice.info, „Spălarea banilor murdari”
Parlamentul României, Legea nr. 656/2002
Forbes România, Noul model de business Al-Qaeda,www.forbes.ro
Voicu, C., ”Spălarea banilor murdari”, Ed. Sylvi, București, 1999
Macovei, M., Conferința: ”Tendințe internaționale în domeniul combaterii spălării banilor
și finanțării terorismului”, București, februarie 2004
http://www.scritube.com/stiinta/drept/Prevenirea-si-combaterea-spala43387.php
http://www.onpcsb.ro/pdf/MANUAL%20INSTRUIRE%20-%20ROMANA.pdf
http://www.pinzaru.ro/drept/drept-bancar-drept/modalitati-de-spalare-a-banilor-prin-
intermediul-insitutiilor-bancare/

12