Principalele izvoare ale dreptului afacerilor

Izvoarele dreptului afacerilor sunt forma de exprimare a regulilor de conduita din

domeniul commercial sau moduri de exprimare a normelor juridice prin care se reglementeaza
raporturile juridice economice. Principalele reglementari in acest domeniu sunt cuprinse in Codul
Comercial care stabileste ca in comert se aplica legea de fata iar unde ea nu dispune se aplica
codul civil. Din aceasta prevedere se constata ca legiuitorul a stabilit pe de o parte izvoarele
dreptului afacerilor iar pe de alta parte ierarhizarea lor.
Textul mai precizeaza faptul ca in dreptul afacerilor se aplica prioritar legile comerciale
speciale si numai acolo unde ele nu dispun se aplica codul civil.
In Codul Comercial Italian care a constituit modelul Codului Comercial Romnse
mai prevedea inca un izvor de drept commercial si anume uzurile. Cu toate ca legiuitorul
roman nu mentioneaza uzul ca izvor de drept al afacerilor, avand in vedere ca practica a dovedit
ca izvoarele scrise nu sunt suficiente jurisprudenta recurge si la izvoarele nescrise numite in
vechiul drept romanesc obiceiul locului sau obiceiul pamantului.
-

Izvoarele se impart in 2 categorii :

izvoare normative
izvoare interpretative

IZVOARE NORMATIVE1
Constitutia ca izvor de drept al afacerilor; ea stabileste faptul ca economia Romaniei
este una de piata bazata pe libera initiative si concurenta asa cum se arata in art.134, al. 1.
Deasemenea prevede in art.135 ca proprietatea este privata, inviolabila, garantata si ocrotita de
lege in mod egal indiferent de titular, deci indiferent daca este statul sau un particular.
Codul Comercial Romn adoptat in 10 Mai 1887 constituie reglementarea de baza a
activitatii comerciale cuprinzand norme juridice referitoare la institutiile fundamentale ale
dreptului comercial, faptele de comert, comerciantii si obligatiile comerciale.
Legile comerciale speciale sub acest titlu se mai au in vedere legile adoptate de
catre parlament din care mentionam :
legea 31/1990 privind societatile comerciale modificata si completata prin O.G.
32/1997 sau O.G. 76/2001
legea 26/1990 privind Registrul Comertului
legea 11/1991 privind combatera concurentei neloiale modificata si completata
prin legea 298/2001
legea 64/1995 privind procedura reorganizarii juridice si a falimentului
legea 58/1998 privind legea bancara modificata prin legea 458/2003
legea 82/1991 legea contabilitatii modificata si completata
legea 58/1993 privind cambia si biletul la ordin
legea 59/1934 privind CEC-ul
legea 178/1934 privind reglementarea contractului de consignatie

http://7teen8teen.blogspot.com/2008/12/dreptul-afacerilor-curs-2-anul-i.html

Cu privire la corelatia dintre Codul Comercial si Legile Comerciale Speciale

Se aplica principiul potrivit caruia in concursul dintre legile speciale si cele generale, cum
ar fi legea 31/1990 privind societatile comerciale si Codul Comercial, se acorda prioritate celor
speciale.
Decrete Legi ; aici se incadreaza actele normative emise de puterea de dupa Dec.
1989 pana la constitutie referitoare la activitatea comerciala din care mentionam :
decr. Lg. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe
baza liberei initiative.
Decr. Lg. 159/1990 privind infiintarea Camerelor de Comert Industrie si
Agricultura si functionarea C.C.I.A. a Romaniei
Hotararile si ordonantele guvernului. Unele aspecte ale activitatii comerciale sunt
reglementate prin acte ale guvernului, Ex :
H.G. 201/1990 pentru aplicarea Decr. Lg. 54/1990
H.G. 394/1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici, persoane fizice sau
juridice in comercializarea produselor de folosinta indelungata
H.G. 21/1990 privind protectia consumatorilor
H.G. 70/1994 privind impozitul pe profit
Normele, ordinele si regulamentele adoptate de organele competente. Anumite
organe pot fi investite cu puterea de a emite norme, regulamente si ordine de aplicare a acestor
acte normative. Ex.
Normele metodologice privind modul de tinere a Registrelor Comertului si de
efectuare a inregistrarilor emise de C.C.I.A. a Romaniei si de Ministerul Justitiei
Regulamenrul privind O.P. nr. 8/1994 aprobat de B.N.R. sau Ordinul
Guvernatorului B.N.R. nr. 138/1995 privind punerea in aplicare a regulamentului
8/1994 emis de B.N.R.
Codul civil si legile speciale - asa cum se precizeaza in art. 1 din Codul Comercial,
numai in absenta unor norme in Codul Comercial se aplica Codul Civil ca izvor subsidiar al
Codului Comercial.
Dintre legile civile speciale care prezinta un interes deosebit mentionam :
- Decr. 31/1934 privind persoanele fizice si juridice
- Decr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.
IZVOARE INTERPRETATIVE
Pe langa izvoare normative, a caror reguli au caracter imperativ(sunt obligatorii),
exista si izvoare interpretative a caror rol este de a ajuta la interpretarea vointei manifestate in
raporturile comerciale
Uzurile. Obiceiurile, cutumele care in materie comerciala poarta denumirea
specifica de uzuri si se aplica doar atunci cand legea face trimitere la ele. Pentru ca uzurile sa fie
recunoscute trebuie sa indeplineasca doua conditii cumulative :
2

1. sa fie observate in mod uniform un anummit timp si nu in mod trecator, izolat sau ca
simple tolerante.
2. sa fie observate ca o regula de drept din convingerea ca nu se poate altfel
doctrina - prin doctrina intelegem totalitatea principiilor, tezelor fundamentale ale
unui sistem politic, stiintific, filosofic. Doctrina se mai numeste invatatura.
Cu toate ca, la fel ca si uzul, nu este izvor de dept doctrina Dreprului Comercial este un
instrument important de interpretarea legilor comerciale si de aplicare a acestora. Ea este un
factor de progres al dreptului deoarece de multe ori solutiile ei sunt preluate de legiuitor si
transpuse in norme juridice.
practica judiciara Rolul aplicarii legilor revine instantelor judecatoresti ; acolo se
verifica soliditatea si eficienta legii. Un anumit rol in interpretarea legilor comerciale tind sa-l
dobandeasca deciziile Curtii Supreme de Justitie .
Izvoare internaionale2
1. Ca materie interdisciplinar, dreptul comerului internaional are att izoare
internaionale, ct i izvoare interne.
Izvoarele internaionale ale dreptului comerului internaional sunt, n msura n care
cuprind i norme aplicabile raporturilor juridice de drept al comerului internaional, izvoarele
dreptului internaional public.
Izvoarele internaionale ale dreptului comerului internaional sunt tratatul i cutuma.
2. Tratatul. Indiferent de denumirea sa acord, act final, aranjament, cart, compromis,
concordat, memorandum, convenie, declaraie, gentelemens agreement, modus vivendi, pact,
protocol, not diplomatic, aide memoire, statut tratatul este acordul de voin a dou sau mai
multe state prin care acestea reglementeaz ntr-un anumit mod o anumit sfer a relaiilor
internaionale, crend noi norme de drept internaional sau modificnd ori abrognd pe cele
existente.
Ori de cte ori obiectul de reglementare al tratatului l reprezint relaii interstatale
stabilite n domeniul comerului internaional sau al cooperrii economice internaionale,
respectivul tratat este i izvor al dreptului comerului internaional.
Au aceast calitate i alte tratate internaionale politice, juridice, culturale care,
stabilind raporturi de colaborare ntre state, favorizeaz i dezvoltarea relaiilor economice dintre
acestea, coninnd uneori chiar clauze exprese n acest sens.
Tratatele pot fi clasificate n:
a) tratate generale aceste tratate cuprind ocazional i norme aplicabile raporturilor de comer
internaional. Este ilustrativ n acest sens Carta O.N.U. care, proclamnd n preambulul su
ca scop suprem al Naiunilor unite meninerea pcii i securitii internaionale, stabilete ca
unul din obiectivele subordonate acestui scpo relaizarea colaborrii interstatale n
soluionarea problemelor cu caracter economic.
b) tratate speciale acestea sunt ncheiate pentru reglementarea unor raporturi comerciale. La
rndul lor, tratatele speciale se subdivid n:
tratate multilaterale
tratate bilaterale
2

http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept-civil/izvoarele-dreptului-afacerilor-75811.html

- Tratatele multilaterale. ntre tratatele internaionale care au i calitatea de izvor al dreptului

comerului internaional, o importan deosebit o au tratatele multilaterale care formuleaz
norme uniforme de drept material sau conflictual, regelementnd anumite raporturi de comer
exterior.
Ca exemplu de asemenea tratate care realizeaz n fond unificarea normelor de drept
conflictual i material aplicabile n relaiile economice internaionale, menionm:
- Convenia de la New York din 1958 cu privire la recunoaterea i executarea sentinelor
arbitrale strine;
- Convenia de la Viena din 1968 cu privire la convenia de arbitraj;
- Convenia de la Washington din 1965;
- Convenia de la Seul din 1985 cu privire la nfiinarea Ageniei multilaterale de garantare a
investiiilor internaionale;
- Convenia de la Haga din 1976 cu privire la intermediere;
- Convenia de la Roma din 1980 privitoare la legea aplicabil obligaiilor internaionale;
- Convenia de la Geneva din 1930 privind legea uniform asupra cambiei i biletului la ordin;
- Convenia de la Geneva din 1931 privind legea uniform asupra cecului;
- Convenia de la New York din 1974 privitoare la prescripia extinctiv n materia vnzrii
internaionale de mrfuri etc.
- Tratatele bilaterale. Aceste tratate au ca obiective concrete reglementarea colaborrii
interstatale n domeniul comercial, financiar-valutar etc.
Aceste tratate se ncheie sub form de acorduri comerciale, economice, de protocoale
anuale comerciale, de acorduri de clearing, de pli, de comer, navigaie i aeriene, de convenii
pentru garantarea reciproc a investiiilor, de acorduri pentru exploatarea n comun a apelor de
frontier etc.
Acordurile economice bilaterale nu realizeaz o uniformizare sau unificare a normelor de
drept conflictual sau de drept material aplicabil condiiilor de validitate i efectelor contractelor
de comer internaional. Ele opereaz ns o uniformizare a unor norme de drept administrativ,
financiar, valutar, vamal aplicabile acelorai contracte.
3. Cutuma. Prin cutum se nelege o practic general ndelungat, repetat, urmat de state, pe
planul raporturilor internaionale, cu contiina obligativitii sale juridice. Cutuma este izvorul
cel mai vechi al dreptului internaional public, materii ntregi ale acestuia formndu-se pe cale
cutumiar.
Pe msura codificrii dreptului internaional i a creterii numrului de tratate ca
instrumente ale colaborrii interstatale, cutuma pierde din importana sa. Cu toate acestea, cutuma
reglementeaz nc raporturi de comer internaional i este izvor al dreptului comerului
internaional. Astfel, transportul internaional de mrfuri pe mare are nc caracteristici
esenialmente cutumiare. De exemplu, obligaiile prilor au sorginte cutumiar, independent de
ceea ce scrie n contractul de navlosire (armatorul rspunde cu toat averea sa pentru buna
desfurare a transportului, navlositorul fiind obligat s aduc marfa).
Trebuie fcut distincie ntre cutum i uzuri sau uzane internaionale.Acestea au fost
stabilite prin practic i reprezint reguli de conduit..
Izvoare interne
1. Referindu-ne la izvoarele interne ale dreptului comerului internaional, acestea sunt
diferite n raport de sistemele de drept n cauz. Dreptul comeului internaional fiind o materie

pluridisciplinar, sunt izvoare interne ale acestei materii acelea care cuprind n orgnaizarea i
reglementarea lor, comerul exterior al statelor n cauz.
Sistemele de drept cunoscute sunt:
- sistemele de drept de inspiraie romanist, care au drept punct de plecare dreptul roman
- sistemele de drept anglo-american
- sistemele de drept islamic
a) Sistemele de drept de inspiraie romanist. Aceste sisteme se mpart n dou categorii:
- sistemele de drept care cunosc unitatea dreptului privat
- sistemele de drept care cunosc dualitatea dreptului privat
Pentru aceste sisteme de drept izvoarele interne sunt legile i celelalte acte normative
elaborate n baza legilor i cuprinznd norme de drept care, ntr-o msur sau alta, se refer i
la activitatea de comer exterior a statului care le-a elaborat. Izvoarele interne se mpart n
izvoare interne generale i izvoare interne speciale.
Izvoarele interne generale sunt Constituiile i legile speciale (fiscale, vamale, penale etc).
Izvoarele interne speciale se diferenieaz n funcie de felul sistemului de drept care se
aplic. Astfel, n cazul statelor care cunosc dualitatea dreptului privat (mprit n drept civil i
drept comerical), izvoarele interne sunt codurile comerciale i legile comerciale speciale,
dreptul comun fiind dreptul civil. Pentru statele care cunosc unitatea dreptului privat, izvoare
interne sunt legiuirile civile
n toate aceste sisteme de drept, izvor al dreptului comerului internaional este uzul,
obiceiul, n msura n care reglementeaz raporturi de comer exterior. Unele state recunosc
valoarea de izvor de drept numai uzurilor legale, pe cnd alte state recunosc uzurile
interpretative.
b) Sisteme de drept de anglo-americane. Aceste sisteme s-au format ca sisteme legislative prin
efortul judectorilor itinernai. Izvorul principal al acestor sisteme de drept este precedentul
judectoresc care angajeaz cu for obligativitatea soluiilor, tutror instanelor inferioare sau de
acelai grad, ntr-o spe similar.
De asemenea, izvoare interne n aceste sisteme de drept sunt cutuma i legea.
c) Sisteme de drept islamic. Izvoarele specifice acestor sisteme de drept sunt Coranul i Sunele
(interpretri date de ctre imami Coranului) i obiceiul pmntului. Legea este izvor intern ntr-o
mai mic msur.
2. Referindu-ne la izvoarele interne ale dreptului comerului internaional distingem ntre
actele normative coninnd reglementri de drept material i actele normative cuprinznd norme
conflictuale aplicabile n materie.
Actele normative coninnd reglementri de drept material cuprinde pe de o parte,
acte normative de drept general, dar aplicabile i comerului exterior, i, pe de alt parte, acte
normative destinate comerului internaional.
AUTONOMIA DREPTULUI AFACERILOR
Pozitia autonoma a dreptului afacerilor fata de celelalte ramuri de drept privat este
sustinuta de specificul activitatii comeciale care presupune existenta unor reguli simple,
facilitatea probatiunii, accesibilitatea si rapiditatea tranzactiilor comerciale. Acest specific impune
solutii originale referitoare la prioritatea vointei declarate in dauna celei interne.
Corelatia cu alte ramuri de drept. Autonomia nu exclude ci presupune legaturi cu celelalte
ramuri de drept privat si public. Dreptul afacerilor face parte din subdiviziunea dreptului privat
alaturi de dreptul civil de care difera prin izvoarele raporturilor juridice, fapte de comert si
calitatea participantilor (comercianti).
5

Dreptul comercial civil care reglementeaza procedura solutionarii litigiilor. Suportul il

aflam in dispozitiile art.889 Cod Comercial care prevad ca exercitiul actiunilor comerciale se
reglementeaza de codul de procedura civila afara de dispozitiile codului de fata.
Dreptul comertului international care se aplica raporturilor cu element de extraneitate,
adica raporturilor la care participa persoane fizice sau juridice straine.
Dreptul administrativ. Activitatile de comert se realizeaza pe baza unor avize,
autorizatii, licente emise de autorizatiile administrative care functioneaza in unitatile
administrativ-teritoriale unde comerciantul isi are sediul principal sau unde isi desfasoara
activitatile.
Dreptul financiar fiscal. Legatura este evidenta stiut fiind ca una dintre principalele
surse de formare a veniturilor statului o constituie impozitele si taxele platite de comercianti.
Formarea veniturilor statului si obligatiile fiscale ale comerciantilor sunt reglementate de Dreptul
Financiar care are legatura cu Dreptul Afacerilor.
Dreptul penal care cuprinde regimul sanctionar al infractiunilor economice.
Dreptul familiei. Punctele tangenta cu dreptul familiei privesc regimul juridic al
bunurilor sotilor, operatiunile juridice care se pot incheia intre soti si implicatiile lor in dreptul
afacerilor, constituirea de societati comeciale intre soti, aportul la societate cu bunuri commune
ale sotilor, regimul juridic al dividendelor obtinute de unul dintre soti.
Dreptul international public. In raporturile interne si internationale se aplica norme de
drept international public concretizate in tratate, conventii si acorduri inclusiv cele care contin
norme uniforme in materie.
Exemplu: Conventia de la Viena, 1980, privind legea uniforma asupra vanzarii
internationale de marfuri, ratificata de Romania in 1992.