Conf. Univ. Dr.

Ioana Nely Militaru

Societatile
CAPITOLUL I. RAPORTUL DE DREPT SOCIETAR
Sectiunea 1. Definitia dreptului societar.
Dreptul societar este o subramura a dreptului afacerilor.
Dreptul societar are ca obiect de studiu, in principal, societatile comerciale, care
reprezinta un element de structura al raportului de dreptul afacerilor, respectiv,
subiectele raportului juridic.
Societatile comerciale sunt comercianti persoane juridice, avand, in acelasi
timp, potrivit Codului Civil, calitatea de profesionisti.
Dreptul societar cuprinde totalitatea normelor de drept care reglementeaza
raporturile juridice care au in structura lor, ca subiecte participante, in principal,
societatile comerciale.
Dreptul societar cuprinde in marea lor majoritate norme de drept privat, care se
regasesc in dreptul civil (ca drept comun) si dreptul comercial.
Astfel, cu titlu de exemplu, se impun profesionistului comerciant - societate
comerciala urmatoarele obligatii
- inregistrarea in registrul comertului la inceperea activitatii, inregistrarea
mentiunilor despre activitatea desfasurata pe parcursul functionarii acesteia, radierea din
registrul comertului la incetarea activitatii. Registrul comertului este institutie publica
de natura administrativa. registrul comertului este public (art. 4 alin. 1 Legea nr.
26/1990).
- obtinerea de avize prealabile si autorizatii de catre societatile comerciale de
asigurare de la Comisia de supraveghere a asigurarilor (CSA); un asigurator nu poate fi
inregistrat in registrul comertului fara avizul prealabil in vederea inregistrarii emis de
CSA. CSA este autoritate administrativa (art. 11 alin. 2)
- obtinerea de autorizatii de catre societatile de servicii de investitii financiare (de
pe piata de capital) de la Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM). CNVM emite
in acest sens acte admnistrative (art. 2 alin. 2 Legea nr. 297 2004 privind piata de
capital)
Incidenta normelor de drept public asupra dreptului societar se realizeaza prin
intermediul:
1

- normelor de dreptul administrativ (in cadrul raporturilor dintre societatile

comerciale si autoritatile administrative: C.N.V.M, CSA etc.
- normelor de drept fiscal, deoarece profesionistii comercianti, producatori de
profit intra sub incidenta reglementarilor legale in materie fiscala. Impozitele si taxele
platite de catre societatile comerciale in calitatea lor de contribuabili reprezinta una din
principalele surse d eformare a veniturilor statului.
- normelor de drept penal, putandu -se vorbi despre o subramura a dreptului
penal, care devine, ca urmare a incidentelor cu dreptul afacerilor, dreptul penal al
afacerilor. Normele de drept penal al afacerilor pun in lumina infractiunile din domeniu:
gestiunea frauduloasa, evaziunea fiscala, bancruta(simpla si frauduloasa) etc.
Sectiunea II Izvoarele dreptului societar
Izvoarele formale ale dreptului societar sunt: Codul si legile comerciale.
In functie de natura lor deosebim: izvoare normative si izvoare interpretative.
Izvoarele normative sunt:
Constitutia - legea fundamentala a tarii - care reglementeaza principiile de
organizare ale activitatii economice,
Codul civil (art. 1881 - 1954), care reprezinta dreptul comun in materia
societatilor, respectiv, a societatilor comerciale
Legile comerciale, izvoare ale dreptului societar, exemplificam: legi, decretelegi, hotarari si ordonante de guvern, si norme, regulamente si ordine adoptate de
organele competente. Dintre acestea exemplificam:
- Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si
societati comerciale, modificata;
- Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, republicata si modificata;
reprezinta reglementarea generala a asocietatilor comerciale;
- Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare si supravegherea
asigurarilor, modificata;
- Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in
agricultura, modificata;
- Legea nr. 1/2005 privind privind functionarea cooperatiei;
- Legea nr. 346/2004, privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor
mici si mijlocii, modificata;
- Legea nr. 297/2004 privind piata de capital;
- Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in
2

exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea

si sanctionarea coruptiei;
- Legea nr. 26/1990, privind registrul comertului, republicata si modificata;
- Legea nr. 11/1990, privind combaterea concurentei neloiale, modificata si
completata de Legea nr. 298/2001.
- Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei;
- Ordonanta de urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea
capitalului,
- Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata (ultima
modificare este O.U.G. 39/20081).
- Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata (ultima mofidicare este O.U.G. nr.
38/20082).
- Legea nr. 335/2007 privind camerele de comert si industrie;
- Legea nr. 21/1996, privind concurenta (Legea concurentei), republicata;
- Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit;
- Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea si functionarea comitetului
european de intreprindere, republicata.
- Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor;
- Hotararea de Guvern nr. 187/2007 privind procedurile de informare si
consultare si alte modalitati de implicare a angajatilor in activitatea societatii europene;
- Regulamentul privind ordinul de plata nr. 8/1994, aprobat de Banca Nationala a
Romaniei, modificat prin Circulara nr. 33 din 21. 08 2002.
- normele dreptului comunitar/ ale Uniunii Europene. Au fost astfel adoptate
12 directive la nivelul Uniunii Europene in materia societatilor comerciale, care
reglementeaza: constituirea societatilor comerciale, aporturile, modificarile de capital,
fuziunile, contabilitatea etc.
izvoare interpretative (conventionale). Acestea au rolul de a ajuta la
interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale. In aceasta categorie
includem:
uzantele profesionale si principiile generale ale dreptului. Prin uzante, se
intelege obiceiul locului si uzurile preofesionale (art. 10 alin. 4 Cod civil). In cazurile
neprevazute de lege, se aplica uzantele, iar in lipsa acestora, dispozitiile legale
privitoare la situatii juridice asemanatoare iar cand nu exista asemena dispozitii,
1 Publicat prin M. Of. nr. 284 din 11/04/2008
2 Idem.
3

principiile generale ale dreptului.

In materiile reglementate prin lege, uzantele produc efecte numai in masura in
care sunt recunoscute ori admise in mod expres de lege. Uzantele publicate in culegeri
elaborate de catre autoritatile sau institutiile competente in domeniu se prezuma ca
exista, pana la proba contrarie (art. 10 Cod civil)
doctrina. Se admite ca doctrina nu este izvor de drept, dar este un important
instrument de interpretare a legilor comerciale si de aplicare a acestora.
practica judiciara. In mod traditional nu a fost recunoscuta ca izvor de drept,
dar solutiile date de instantele judecatoresti contribuie la interpretarea legilor comerciale
fara sa aiba puterea precedentului judecatoresc.
Capitolul II. Fondul de comert
II. 1. Reglementarea si definitia fondului de comert
In dreptul roman, expresia ,,fond de comert,, este prevazuta in art. 21 si art. 42
din Legea 26/1990 privind registrul comertului, republicata si modificata, precum si in
Titlul VI al Legii 99/1999 privind unele masuri de acelerare a reformei economice. In
prezent, expresia este utilizata de legiuitor in Legea 11/1991 privind combaterea
concurentei neloiale, asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 298/2001.
Fondul de comert este un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale
si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati
comerciale, in scopul atragerii clientelei si obtinerii de profit.
II. 3. Elementele fondului de comert
Elementele fondului de comert sunt, corporale si necorporale.
Elemente corporale sunt:
bunuri imobile, prin natura (cladiri), prin destinatie (instalatii, utilaje, masini).
Actele de vanzare-cumparare cu privire la aceste bunuri sunt activitati de comert;
bunuri mobile corporale (materii prime, materiale, produse rezultate din
activitatea de productie, chiar daca rezultatul are o legatura mai slaba cu fondul de
comert, fac parte din acesta).
Elemente necorporale sunt: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevete
de inventii, drepturi de autor, marci de: fabrica, comert, serviciu.
a. Firma este element de individualizare a comerciantului si consta in numele
sau denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza
4

(art. 30 alin 1, Legea nr. 26/1990).

Firma comerciantului persoana juridica, se scrie in limba romana
Firma se caracterizeaza prin noutate. Astfel, orice firma noua trebuie sa se
deosebeasca de cele existente (art. 38 alin. 1, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).
Cand o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o
mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a
persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod. (art. 38
alin. 2, Legea nr. 26/1990 rep. si modif.).
Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire folosita de comerciantii din
sectorul public (art. 40, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.). Prin inregistrare
comerciantul dobandeste un drept de folosinta exclusiva asupra firmeii. Firma
dobandeste si valoare economica. Poate fi instrainata numai impreuna cu fondul de
comert.
Daca se instraineaza fondul de comert, cu orice titlu, dobanditorul acestuia va
putea sa continue activitatea sub firma anterioara, care cuprinde numele unui
comerciant persoana fizica, sau al unui asociat al unei intreprinderi familiale,
societati in nume colectiv ori comandita simpla, cu acordul expres al titularului
precedent sau al succesorilor sai in drepturi si cu obligatia de mentionare in
cuprinsul acelei firme a calitatii de succesor (art. 41 alin. 1, Legea nr. 26/1990, rep. si
modif.).
b. Emblema este un plus de de identificare a comerciantului. Daca firma are
caracter obligatoriu, emblema are caracter facultativ.
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul
de acelasi gen (art. 30 alin. 2, Legea nr. 26/1990 rep. si modif.).
Emblema se caracterizeaza prin noutate. Astfel, orice emblema va trebui sa se
deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelati
fel de comert, precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde
comerciantul isi desfasoara activitatea (art. 43 alin. 1, Legea nr. 26/1990, rep. si
modif.).
Emblema va putea fi folosita pe: panouri de reclama, facturi, scrisori, tarife,
afise, publicatii si in orice alt mod, cu conditia sa fie insotita in mod vizibil de firma
comerciantului (art. 43 alin. 2, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).
Se instraineaza si separat si impreuna cu fondul de comert. Dobanditorul va putea
folosi emblema numai cu consimtamantul transmitatorului.
5

c. Dispozitii comune cu privire la firma si emblema.

Firmele si emblemele vor fi scrise in limba romana (art. 30 alin. 3, Legea nr.
26/1990 rep. si modif.).
Prin inscrierea firmei si emblemei in registrul comertului titularul dobindeste un
drept de folosinta exclusiva asupra acestora.
Firmele si emblemele radiate din registrul comertului sunt indisponibile, in
principiu, pentru o perioada de doi ani de la data radierii.
d. Clientela si vadul comercial (achalandage-ul) . Clientela reprezinta totaliatea
persoanelor fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant (la
fondul de comert al acestuia) pentru procurarea de marfuri si servicii. Vadul comercial
reprezinta aptitudinea fondului de comert de a atrage clienti (locul unde se afla amplasat
imobilul, calitatea marfurilor, serviciile, preturi practicate, comportarea personalului
comerciantului). Se instraineaza numai impreuna cu fondul de comert.
e. Drepturile de proprietate industriala si intelectuala sunt: marcile de
fabrica de comert si de servicii, brevete de inventie, desene si modele ale produselor,
know-how (savoir-faire), programe din domeniul informaticii, drepturile de autor (ce
rezulta din creatia stiintifica literara si artistica).
f. Marcile de fabrica sau de comert. Sunt semne, desene si chiar denumiri care
individualizeaza produsele unui fabricant sau marfurile unui comerciant, deosebindu-le
de ale altui fabricant sau comerciant.
g. Brevetele de inventie, fac parte din creatiile noi (alaturi de know-how, desene
si modele ale produselor industriale). Conditiile de valabilitate ale acestora sunt de
fond si de forma.
h. Regimul creantelor si datoriilor. Creantele si datoriile comerciantului nu fac
parte din fondul de comert pentru ca, acesta este un ansamblu de elemente corporale si
incorporale, deci nu constituie o universalitate juridica. Prin urmare, creantele si
datoriile comerciantului nu se transmit impreuna cu fondul de comert in cazul
instrainarii acestuia.
II. 4. Actele juridice privind fondul de comert sunt:
- vanzarea cumpararea fondului de comert, transmitera ca aport a fondului
de comert intr-o societate comerciala acest act se deosebeste de vanzarea fondului
6

de comert deoarece nu comporta primirea unui pret, in schimbul fondului de comert,

locatiunea fondului de comert in schimbul unui pret, proprietarul
fondului (ca locator) transmite locatarului folosinta asupra fondului de comert.
Garantia reala mobiliara asupra fondului de comert. Aceasta poate sa aiba ca
obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri
mobile, inclusiv fondul de comert.
CAPITOLUL III CONTRACTUL DE SOCIETATE - REGLEMENTARE
GENERALA ( POTRIVIT CODULUI CIVIL)
Sectiunea III. 1. Reglementarea si definitia contractului de societate.
Regimul juridic al aporturilor
,,Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc
sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati sa contribuie la aceasta prin
aporturi banesti, in bunuri, si in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a
imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. 1881 alin.
1 Cod civil).
Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu
participarea la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel (art.
1881 alin. 2 Cod civil).
Societatea se poate constitui cu sau fara personalitatea juridca ,, (art. 1881
alin. 3 Cod civil).
Contractul de societate se deosebeste de celelelate contracte prin urmatoarele:
partile participante la contractul de societate se obliga reciproc sa coopereze.
In toate celelalte contracte partile au interese deosebite, pe cand in contractul de
societate cooperarea presupune ca partile sa aiba acelasi interes;
aporturile cu care asociatii contribuie la formarea capitalului - bani, bunuri,
cunostinte specifice sau prestatii;
asocatii participa la impartirea beneficiilor, suporta pierderile proportional
cu participarea la distributia beneficiilor, daca in contract nu se prevede altfel.
Regimul juridic al aporturilor, este diferit, in functie de faptul ca societatea are,
sau nu personalitate juridica, si anume:
in cazul societatii cu personalitate juridica, aporturile intra in patrimoniul
societatii, iar
in cazul societatii fara personalitate juridica, aporturile devin coproprietatea
7

asociatilor afara de cazul in care au convenit, in mod expres, ca vor trece in folosinta lor
comuna.
Daca obiectul aporturilor este format din bunuri imobile sau, dupa caz , al
altor drepturi reale imobiliare, contractul trebuie sa imbrace forma autentica.
Transferul drepturilor asupra bunurilor imobiliare aportate este supus formelor de
publicitate prevazute de lege (art. 1883 alin. 3 Cod civil).
Sectiunea III. 2 Conditiile de validitate ale contractului de societate. Forma
contractului
Conditiile de validitate ale contractului de societate sunt, in principiu, aceleasi ca
pentru orice contract, la acestea se aduga elemente specifice pentru fiecare conditie in
parte, care da particularitate contrcatului, si anume:
capacitatea partilor (a asociatilor).
consimtamantul (hotararea de a se angaja din punct de vederea juridic). Poate fi
asociat orice persoana fizica sau juridica, afara de cazul in care prin lege se adispune
altfel. Un sot nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune, decat cu
consimtamantul celuilalt sot (art. 1882 alin. 1 Cod civil).
obiectul trebuie sa fie determinat si licit, in acord cu ordinea publica si bunele
moravuri,
cauza.
Particularitatea contractului de societate este data de aporturile pe care trebuie sa
le aduca asociatii pentru constituirea capitalului, si anume: bani, bunuri, prestatii sau
cunostinte specifice.
Contractul de societate se incheie in forma scrisa. Forma scrisa este necesara
numai pentru dovada contractului, daca prin lege nu se prevede altfel (art. 1884 alin.
1 Cod civil).
Contractul prin care se infiinteaza o societate cu personalitate juridica
trebuie incheiat in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute. Acesta trebuie sa
prevada asociatii, aporturile, forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societatii (art.
1884 alin. 2 Cod civil).
Asociatii fondatori si primii administratori numiti prin contract raspund solidar
pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei conditii de forma a contractului de
societate sau a unei formalitati necesare pentru constituirea societatii ori, daca este
cazul, pentru dobandirea personalitatii juridice de catre aceasta (art. 1886 alin. 1, Cod
civil).
8

Societatea se poate infiinta pe durata nedeterminata, daca prin contract nu se

prevede altfel (art. 1885 alin. 1, Cod civil).
Daca societatea se infiinteaza pe durata determinata, asociatii pot prelungi durata
societatii, inainte de expirarea acesteia (art. 1885 alin. 2 Cod civil).
Sectiunea III. 3. Formele societare. Dobandirea personalitatii juridice a societatii
Potrivit legii societatile sunt de tipuri diferite in considerarea formei, naturii
sau obiectului de activitate (art. 1887 Cod civil).
Potrivit art. 1888 Cod civil, dupa forma lor, societatile pot fi:
a) simple;
b) in participatiune;
c) in nume colectiv;
d) in comandita simpla;
e) cu raspundere limitata;
f) pe actiuni;
g) in comandita pe actiun;
h) cooperative
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.
Constituirea unei societati cu personalitate juridica poate fi convenita prin
contractul de societate sau printr-un act separat. In acest caz raspunderea asociatilor
pentru datoriile sociale este subsidiara, nelimitata si solidara, daca prin lege nu se
dispune altfel.
Raspunderea asociatilor este subsidiara, atunci cand pentru obligatiile sociale
raspunde in primul rand societatea, iar pentru partea neacoperita raspund asociatii.
Raspunderea asociatilor este nelimitata in sensul ca asociatii raspund cu propriul
patrimoniu, daca obligatiile sociale nu au fost platite de societate, in tot sau in parte, in
conditiile in care a ceasta a fost actionata mai intii.
Raspunderea asociatilor este solidara, in sensul ca oricare asociat raspunde pentru
toate obligatiile sociale, dupa achitarea carora, se intoarce cu actiune in regres impotriva
celorlalti asociati.
Daca societatea urmeaza sa aiba personalitate juridica, indiferent de
obiectul de activitate, ea poate fi constituita numai in forma si conditiile prevazute
de legea speciala care ii confera personalitate juridica.
Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in
registrul comertului (daca prin lege nu se prevede altfel (art. 1889 alin. 3, Cod civil).
9

Pana la data dobandirii personalitatii juridice, raporturile dintre asociati sunt

guvernate de regulile aplicabile societatii simple (art. 1889 alin. 4, Cod civil).
CAPITOLUL IV. SOCIETATILE COMERCIALE
S. IV. 1. Reglementarea societatii comerciale. Definitie
Reglementarea generala privind societatile este cuprinsa in Codul civil (art. 1881
- 1954). Aceasta reglementare generala se completeaza cu Legea nr. 31/1990,
republicata si modificata, privind societatilor comerciale, si care reprezinta
reglementarea speciala in materie.
Pentru anumite domenii de activitate au fost adoptate reglementari speciale, cum
ar fi spre exemplu O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea
capitalului, in materie bancara, Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare si
supravegherea asigurarilor, modificata, in domeniul asigurarilor, etc.
Legea 31/1990:
reglementeaza cinci forme juridice de societati comerciale - societatea in
nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in
comandita pe actiuni, societatea cu raspundere limitata; si
cuprinde atat regulile comune aplicabile acestora cat si regulile speciale
fiecarei forme juridice, indiferent de obiectul de activitate.
Legea 31/1990 reglementeaza si societatile comerciale cu participare straina, cu
completarile dispozitiilor O.U.G. nr. 92/1997, privind regimul investitiilor straine in
romania.
Dispozitiile generale (Codul civil)) si dispozitiile speciale (Legea nr. 31/1990,
OUG nr. 99/2006, 32/2000, modificata etc.) cu privire la societatile comerciale se
completeaza cu prevederile ale Codului muncii si ale legislatiei fiscale.
Exista si societati fara personalitate juridica, insa, au reglementari proprii, spre
exemplu, societatea simpla (art. 1890 - art. 1948, Codul civil) si asocierea in
participatiune (art. 1949 - art. 1954, Codul civil).
Societatea comerciala, indiferent de forma juridica a acesteia, are ca temei
juridic contractul de societate si/sau statutul.
Astfel, art. 5 din Legea nr. 31/1990 prevede ca :
societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract
de societate,
societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se
10

constiuie prin contract de societate si statut.

societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei
singure persoane. In acest caz se intocmeste numai statutul.
Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic,
denumit act constitutiv. Denumirea act constitutiv, potrivit Legii nr. 31/1990
desemneaza atat inscrisul unic, cat si contractul de societate si/ sau statutul societatii.
Societatea simpla si societatea comerciala.
Deoarece societatea simpla si societatea comerciala sunt doua forme distincte ale
societatii, intre ele exista asemanari si deosebiri.
Asemanari intre societatea comerciala si societatea simpla:
- sunt grupari de persoane si de bunuri, cu scop patrimonial (economic sau
lucrativ). Se constituie cu scop de profit. Pentru societatea simpla, acest aspect este
reglementat in art. 1902, Cod civil.
- iau nastere prin contract de societate, ale carui elemente de valabilitate
referitoare la aport, la obiectul de activitate, la obtinerea si impartirea beneficiilor se
regasesc atat in contractul de societate simpla cat si in contractul de societate
comerciala.
- urmaresc realizarea si impartirea beneficiilor, au prin urmare scop
patrimonial (pecuniar), asociatii participand, in cadrul ambelor societati, si la suportarea
pierderilor.
- se deosebesc de asociatii sau fundatii ale caror membri urmaresc un scop
ideal, moral, nepatrimonial.
Deosebiri intre societatea comerciala si societatea simpla:
Deosebirile privesc, obiectul de activitate, personalitatea juridica, constituirea,
functionarea, dupa cum urmeaza:
- obiectul de activitate al societatii comerciale este format din activitati de
productie, de comert sau prestari servicii; pentru societatea simpla nu se prevede un
anume obiect de activitate, rezulta insa ca, poate face acele activitati, cu excluderea
activitatilor de productie, de comert, de prestari servicii, care particularizeaza societatea
comerciala;
- societatea comerciala are personalitate juridica in timp ce societatea simpla
nu are personalitate juridica, nu depaseste cadrul contractual (art. 1892 alin. 1, Cod
civil); societatea simpla nu are o forma anume prevazuta de lege.
- constituirea si functionarea celor doua forme de societati. Legea 31/1990 in
art. 2 stabileste pentru societatea comerciala anumite forme juridice, cu reglementari
11

specifice pentru fiecare forma in parte: societatea in nume colectiv, societatea in

comandita simpla, societatea in comandita pe actiuni, societatea pe actiuni, societatea cu
raspundere limitatata, societatea civila chiar daca dobandeste personalitate juridica nu
imbraca o fora anume ceruta de lege. Societatea simpla neavand o forma anume
prevazuta de lege
In plus fata de societatea simpla, societatea comerciala:
- are si anumite obligatii profesionale care revin numai comerciantilor:
obligatia de a se inmatricula in registrul comertului, de a tine registre de contabilitate, de
a desfasura activitati cu scop lucrativ, in limitele concurentei licite, etc.
- intra sub incidenta Legii nr. 85/2006 cu privire la procedura insolventei.
Definitie. Societatea comerciala este constituita pe baza unui contract de
societate, care se bucura de personalitate juridica, este o grupare de persoane, care se
obliga sa coopereze pentru desfasurarea unor activitati de productie, de comert, de
prestari servicii, si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte
specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia
ce ar putea rezulta.
Societatea comerciala este in acelasi timp contract si persoana juridica.
S. IV. 2. Contractul de societate. Conditii de fond. Conditii de forma
S. IV.2.1. Conditiile de fond ale contractului de societate
Ca orice contract si contractul de societate trebuie sa indeplineasca conditiile
de fond, generale, esentiale, de valabilitate ale oricarei conventii, conditii impuse de
dispozitiile art. 1179 coroborat cu art 1882 Cod civil, referitoare la consimtamantul
valabil al partilor care se obliga, la capacitatea de a contracta, la un obiect determinat,
posibil si licit si la o cauza valabila a obligatiilor.
Contractul de societate trebuie sa indeplineasca si conditii ce il particularizeaza
fata de celelalte contracte, numite conditii de fond speciale, referitoare la: aportul
asociatilor, intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea unei activitati comune
(affectio societatis) si realizarea si impartirea beneficiilor.
A) Conditiile de fond, generale si esentiale, ale contractului de societate
a. Consimtamantul partilor. Incheierea contractului de societate presupune
manifestarea de vointa a partilor in acest sens. Partile contractului de societate sunt
asociatii, in societatile de persoane sau actionarii in societatile de capitaluri.
b) Capacitatea partilor. Pentru incheierea contractului de societate, persoana
12

fizica trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege pentru incheierea actelor juridice, in
conditiile dreptului comun, adica trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu.
c) Obiectul contractului. In materia societatilor comerciale notiunea de obiect
al contractului de societate este reprezentata de activitatea societatii desfasurata prin
intermediul faptelor de comert. Mai mult, asociatii, potrivit art. 7 si 8, punct c, Legea
31/1990 trebuie sa prevada in contractul de societate obiectul de activitate al
societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale. Obiectul societatii
poate consta in producerea si comercializarea marfurilor, executarea de lucrari ori
prestarea de servicii.
d) Cauza contractului. In privinta cauzei contractului nu exista un punct de
vedere unitar. Astfel, dupa unii autori cauza contractului se confunda cu obiectul
acestuia, dupa alti autori sunt elemente de fond distincte.
B) Conditiile de fond, speciale, ale contractului de societate
Conditiile de fond, speciale, ale contractului de societate sunt:
1. Aportul asociatilor la formarea capitalului social.
2. Intentia asociatilor de a coopera (affectio societatis) pentru desfasurarea
unor activitati de producere de comert sau de prestari servicii.
3. Realizarea si impartirea profitului.
1. Aportul asociatilor. In sens juridic, prin aport se intelege obligatia pe care si-o
asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala.
Operatiunea este analizata in doctrina ca fiind un contract incheiat intre asociati si
viitoarea societate comerciala, numita si contract de aport.
Potrivit art.1881, Cod civil fiecare asociat trebuie sa contribuie la aceasta prin
aporturi banesti, in bunuri, sau in cunostinte specifice sa prestatii. Aportul poate orice
obiect sau bun cu valoare economica: in numerar, in natura si in industrie (prestatii in
munca).
Aportul in numerar are ca obiect o suma de bani. Potrivit art. 16 alin. 1, Legea
31/1990, republicata si modificata, aporturile in numerar sunt obligatorii la
constituirea oricarei forme de societate. Aportul asociatului la capitalul social nu
este purtator de dobanda (art. 68, Legea nr. 31/1990).
Aportul in natura are ca obiect:
- bunuri imobile, prin natura (terenuri, cladiri), prin destinatie (instalatii, utilaje),
- bunuri mobile corporale (materii prime, materiale, marfuri, etc), bunuri mobile
incorporale (creante, fond de comert, sau anumite elemente din fondul de comert care se
pot transmite separat de acesta: emblema, brevete de inventie).
13

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate comerciala.

Aceste aporturi sunt varsate prin transferarea drepturilor corespunzatoare
(oligatie de a da) si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in
stare de utilizare (obligatie de face), potrivit art.16 alin. 2, Legea 31/1990.
Aporturile in creante, potrivit legii au regimul juridic al aporturilor in
natura. Ele nu sunt admise :
- la societatile pe actiuni si societatile in comandita pe actiuni care se
constituie prin subscriptie publica,
- la societatile cu raspundere limitata. (art. 16 alin. 3, Legea nr. 31/1990 ).
Aportul in creante se considera varsat (liberat) numai dupa ce societatea a
obtinut plata sumei de bani care face obiectul creantei. Daca plata nu s-a putut
obtine prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, in afara de daune, raspunde de suma
datorata, cu dobanda legala din ziua scadentei creantelor (art. 84 alin. 1 si 2, Legea nr.
31/1990).
Prestatiile in munca sau servicii nu pot constitui aport la formarea ori la
majorarea capitalului social (art. 16 alin. 4, din Legea 31/1990).
Acestea au ca obiect munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o
efectueze pentru societate potrivit competentei si calificarii profesionale.
Prestatiile in munca sunt permise, cu titlu de aport, fara a putea constitui aport la
formarea sau majorarea capitalului social, numai asociatilor in societatea in nume
colectiv si asociatilor comanditati, deci asociatilor cu raspundere nelimitata.
Asumarea obligatiei de aport se numeste subscriere la capitalul social. Acest
angajament se naste:
- prin semnarea contractului de societate (in cazul societatii in nume colectiv,
in comandita simpla, si cu raspundere limitata si a societatilor pe actiuni si in
comandita pe actiuni care se constituie prin subscriptie simultana) sau,
- prin partciparea la subscriptia publica (in cazul societatii pe actiuni si in
comandita pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica) .
Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare a acestuia. Prin urmare,
capitalul varsat reprezinta totalitatea bunurilor intrate efectiv in patrimoniul societatii
comerciale, consecinta a subscrierii asociatului la formarea capitalului social.
Executarea acestei subscrieri poarta denumirea de varsamant, corespunzatoare notiunii
de liberare .
Capitalul si patrimoniul societatii.
Aporturile asociatilor in totalitatea lor, fara prestatiile in munca, formeaza
14

capitalul social. Capitalul social este denumit si capital nominal, reprezentand suma
totala a valorii bunurilor cu care asociatii la o societate comerciala contribuie la
constituirea patrimoniului acesteia. Aceste aporturi reprezinta elemente ale
patrimoniului societatii.
Capitalul social, ca suma a acestor aporturi, si patrimonial societatii sunt doua
concepte strans legate intre ele care, nu trebuie confundate insa. Prin urmare:
- patrimoniul include totalitatea drepturilor si obligatiilor societatii
comerciale, fiind alcatuit din activ si pasiv;
- capitalul social reprezinta o valoare constanta pe intrega durata a existentei
societatii putand fi majorat numai in conditii prevazute de lege, prin modificarea
actului constitutive;
- patrimoniul se mareste si se micsoreaza in functie de operatiunile curente
de inregistrarea profitului sau pierderilor inregistrate in activitatea societatii;
- capitalul este o parte a patrimoniului societatii comerciale.
Capitalul social are dubla semnificatie, contabila si juridica.
Din punct de vedere contabil reprezinta o cifra convenita de asociati. Ca
valoare a totalitatii aporturilor, capitalul este evidentiat la pasiv in bilantul societatii,
pentru ca la dizolvarea acesteia aporturile trebuie restituite asociatilor. De asemenea, nu
trebuie confundat capitalul cu activul patrimonial, pentru ca in timp ce capitalul
figureaza la pasiv, dupa cum am aratat, bunurile si aporturile in numerar figureaza la
activ.
Din punct de vedere juridic, capitalul reprezinta limita urmaririi de catre
creditorii societatii a datoriilor acesteia, deoarece acestia au luat cunostinta de
capitalul social prin publicitatea contractului de societate. Patrimoniul social constituie
gajul general al creditorilor societatii, din care acestia isi indestuleaza creantele.
2. Intentia asociatilor de a coopera pentru desfasurarea unor activitati de
producere de comert sau de prestari servicii. Acest element psihologic, intentional, il
intalnim in literatura juridica sub denumirea de affectio societatis. Aceasta vointa de a
colabora nu are relevanta in cazul societatii cu raspundere limitata cu unic asociat. In
privinta acestei societati, se poate vorbi doar de intentia de a constitui o societate pe
calea aporturilor individuale ale unei singure personae in vederea desfasurarii unei
activitati comerciale, in nici un caz de colaborare.
3. Realizarea si impartirea profitului. Scopul constituirii oricarei societati
comerciale este acela de a realiza profit din activitatea comerciala pe care o desfasoara
15

si de a-l imparti intre asociati

Cota-parte din profit ce se plateste fiecarui asociat se numeste dividend (art. 67
alin. 1, Legea 31/1990). Daca societatea nu inregistreaza profit, ci pierderi, asociatii
trebuie trebuie sa le suporte, datorita elementului psihologic, affectio societatis, care-i
uneste.
Stricto-sensu profitul inseamna castigul evaluabil in bani rezultat din orice
activitate economica, care mareste patrimonial asociatilor. In sens larg, profitul
reprezinta nu numai castigul evaluabil in bani, ci si ,,serviciile sau bunurile procurate, in
conditii mai avantajoase decit acelea care s-ar obtine individual,,. In timp notiunea de
profit a dobindit un inteles mai larg. Astfel, profitul reprezinta si evitarea unei pierderi
sau realizarea unei economii (spre exemplu prin intermediul societatilor de asigurari
mutuale).
Impartirea profitului. Actul constitutiv trebuie sa prevada ,,partea fiecarui asociat
la profit si pierderi,, (art. 7 lit. f, din Legea nr. 31/1990) sau ,, modul de distribuire a
beneficiilor si de suportare a pierderilor,, (art. 8 lit. k, Legea nr. 31/1990), ceea ce
inseamna ca asociatii sunt liberi sa decida in privinta impartirii profitului. Daca
asociatii nu precizeaza in actul constitutiv modul de impartire a profitului si de
suportare a pierderilor, art. 67 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede ca ,,dividendele se
distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat,,.
Deci fiecare asociat va avea beneficii si va suporta pierderi, in functie de contributia sa
la constituirea capitalului social.
In privinta prestatiilor in munca (in industrie) in lipsa unei evaluari a acestuia,
asociatul va avea dreptul la o cota din profit si pierderi, egala cu cea a asociatului
care adus in societate cota cea mai mica de capital.
Plata dividendelor. Dividendele se platesc in termenul satbilit de adunarea
generala a asociatilor sau, dupa caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai tarziu de 6
luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar
incheiat.
IV. 2. 2. Conditiile de forma ale contractului de societate
A. Forma scrisa a actului constitutiv.
Actul constitutiv al societatii comerciale se incheie in forma scrisa, sub
semnatura privata, se semneaza de toti asociatii, iar in cazul societatii pe actiuni si
societatii in comandita pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica de fondatori
(art. 5 alin. 6 din L.nr. 31/1990) .
Actul constitutiv imbraca forma autentica obligatorie, daca:
16

printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un imobil;

se consituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla;
se constituie o societate pe actiuni prin subscriptie publica.
Prin depunerea la oficiul registrului comertului, sau dupa caz, prin autentificare
actul constitutiv (de infiintare) dobandeste data certa (art. 5 alin. 7 coroborat cu art. 17
alin. 1, Legea nr. 31/1990).
Semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au rol determinant
in constituirea societatii sunt considerati fondatori (art. 6 alin.1 Legea nr. 31/1990).
Calitatea de fondatori nu o pot avea persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile, sau
care au fost condamnate pentru una din infractiunile economice 3, si pentru infractiunile
prevazute la art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei sau pentru
cele prevazute de Legea nr. 31/1990.
B. Cuprinsul contractului de societate.
Articolele 7 si 8 din Legea 31/1990 stabilesc cuprinsul actului constitutiv al
societatilor in nume colectiv, in comandita simpla, si cu raspundere limitata si respectiv
al societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni. Contractul de societate cuprinde
clauze comune tuturor societatilor comerciale dar si clauze specifice, potrivit formei
juridice respective.
Clauzele comune privesc identificarea partilor, individualizarea viitoarei societati,
caracteristicile societatii, gestiunea acesteia, drepturile si obligatiile asociatilor,
dizolvarea si lichidarea societatii, etc.
Clauzele contractului de societate sunt:
1. Clauze referitoare la identificarea asociatilor.
2. Clauze referitoare la identificrea viitoarei societati.
3. Clauze ce privesc caracteristicile societati. Aceste clauze privesc:
4. Clauze referitoare la conducerea si gestiunea societatii.
5. Cauze privind durata societatii
6. Clauze cu privire la modalitatea de participare la profit si pierderi
concretizate in drepturi si obligatii ale asociatilor/ actionarilor.
7. Clauze referitoare la infiintarea de sedii secundare.
8. Clauze cu privire la unele drepturi pe care le au actionarii in societatile pe
actiuni si in comandita pe actiuni (art. 8 lit. m).
9. Clauze privind ,,cuantumul total al sau cel estimativ al tuturor cheltuielor
3 Sunt avute n vedere infraciunile: gestiune frauduloas, abuz de ncredere, fals, uz de fals, nelciune,
delapidare, dare sau luare de mit.

17

pentru constituire,,
10. Clauze referitoare la dizolvarea si lichidarea societatii.
S. IV. 2. 3. Statutul societatii
Notiune. Statutul societatilor comerciale este un act de natura consesuala, cu
exceptia statutului care sta la baza societatii cu raspundere limitata cu unic asociat.
Statutul, si contractul de societate pot fi incheiate separat sau pot imbraca
forma inscrisului unic. Si impreuna si separat se numesc acte constitutive. Ambele stau
la baza societatilor pe actiuni, in comandita pe actiuni si cu raspundere limitata.
S. IV. 2. 4. Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale
Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale sunt:
1. intocmirea actului sau actelor constitutive in forma ceruta de lege,
2. inregistrarea si autorizarea functionarii societatii.
In cazul constituirii societatilor pe actiuni si in comandita pe actiuni prin
subscriptie publica aceste formalitati sunt precedate de anumite operatiuni speciale.
1. Intocmirea actului sau actelor constitutive presupune:
- redactarea actului sau actelor constitutive si, daca e cazul,
- autentificarea inscrisurilor actelor respective.
Redactarea actului constitutiv. Inscrisul este redactat de asociati in cazurile in
care legea permite ca acesta sa se incheie in forma scrisa sub semnatura privata.
Actul intocmit sub semnatura privata trebuie datat si semnat de toti asociatii, iar in
caz de subscriptie publica de fondatori. Potrivit art. 5 alin. 7, din Legea 31/1990 actul
constitutiv dobandeste data certa si prin depunerea la oficiul registrului comertului.
La autentificarea actului constitutiv (in situatiile prevazute de art. 5, Legea nr.
31/1990) sau, dupa caz, la darea de data certa a acestuia se va prezenta dovada
eliberata de oficiul registrului comertului privind disponibilitatea firmei si
declaratia pe propria raspundere privind detinerea calitatii de asociat unic intr-o
singura societate cu raspundere limitata (art. 17 alin 1, Legea nr. 31 /1990).
La acelasi sediu vor putea functona mai multe societati, daca este indeplinita
cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) imobilul, prin structura lui, permite functionarea mai multor societati in
incaperi diferite
b) cel putin o persoana este, in conditiile legii, asociat in fiecare dintre societati;
c) daca cel putin unul dintre asociati este proprietar al imobilului ce urmeaza a fi
18

sediul societatii (art. 17 alin. 2 Legea nr. 31 /1990).

Autentificarea inscrisurilor actelor constitutive.
Redactarea inscrisului pentru care legea impune forma autentica se face in
conditiile Legii nr. 36 /1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, potrivit art 44,
numai de catre notarii publici, avocatul partii interesate, consilierul juridic ori
reprezentantul legal al persoanei juridice, ori de serviciul specializat din cadrul oficiului
registrului comertului.
2. Inregistrarea si autorizarea functionarii societatii comerciale
Societatea comerciala este supusa procedurii inmatricularii in registrul
comertului, inregistrarii fiscale si autorizarii functionarii pe baza declaratiilor tip pe
propria raspundere ale persoanelor juridice, care au obligatia sa ceara inmatricularea in
registrul comertului, in temeiul Legii nr, 359/2004 modificata si completata prin
O.U.G. 75/2004.
Prin autorizarea functionarii se intelege asumarea de catre societatea
comerciala (numita de lege in art. 2 solicitanta) a responsabilitatii privitoare la
legalitatea defasurarii activitatilor declarate.
Prin inregistrarea in registrul comertului se intelege:
inmatricularea societatilor comerciale (a societatilor comerciale si companiilor
nationale, a grupurilor de interes economic, a regiilor autonome, a organizatiilor
cooperatiste si a sucursalelor infiintate de acestea);
inscrierea de mentiuni, precum si
inregistrarea altor operatiuni care se mentioneaza in registrul comertului
potrivit legii.
La inmatriculare, societatii comerciale (solicitantului) i se elibereaza
certficatul de inregistrare, ce contine numarul de ordine din registrul comertului si
codul unic de inregistrare atribuit de Ministerul Finantelor Publice, insotit de
incheierea judecarorului delegate.

IV. 3. Formalitatile specifice pentru constituirea societatii pe actiuni

Societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni se constiuie prin contract de
societate si statut (art. 5 alin. 1, Legea nr. 31/1990). Contractul de societate si statutul
pot fi incheiate separat sau sub forma inscrisului unic, denumit act constitutiv (art. 5
alin. 3, Legea nr. 31/1990).
19

Potrivit art. 9, Legea nr. 31/1990 societatea pe actiuni se constituie prin doua
modalitati:
1) subscriptie integrala si simultana a capitalului social de catre semnatarii
actului constitutiv, sau
2) prin subscriptie publica. In cazul constituirii prin subscriptie publica actul
constitutiv al societatii pe actiuni trebuie sa imbrace forma autentica (art. 5 alin. 6, din
Legea nr. 31/1990).
S. IV. 3. 1. Constituirea prin subscriere integrala sau simultana a capitalului social
Pentru ca o viitoarea societate sa se constituie prin subscriptie simultana
trebuie sa fie indeplinite conditiile prevazute la art. art. 9 alin. 2, Legea nr. 31/1990:
existenta a minimum 2 actionari (art. 10 alin. 3, Legea nr. 31/1990); In cazul in
care societatea are mai putin de 2 actionari pe o perioada mai lunga de 9 luni, orice
persoana interesata poate solicita insatntei dizolvarea societatii. Societatea nu va fi
dizolvata daca, pana la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti de dizolvare,
numarul minim de actionari prevazut de Legea nr. 31/1990 este reconstituit.
varsarea prealabila de catre toti semnatarii actului constitutiv, a cel putin 30%
din capitalul social subscris. Diferenta de capital social subscris va fi varsata :
a) pentru actiunile emise pentru un aport in numerar, in termen de 12 luni
de la data inmatricularii societatii ;
b) pentru actiunile emise pentru un aport in natura, in termen de cel mult 2
ani de la data inmatricularii;
Prin aceasta modalitate capitalul social se formeaza prin aporturile asociatilor care
infiinteaza societatea. Capitalul social al societatii pe actiuni si in comandita pe
actiuni nu poate fi mai mic de 90 000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o data
la 2 ani, valoarea minima a capitalului social, tinand seama de rata de schimb, astfel
incat acest cuantum sa reprezinte echivalentul in lei a sumei de 25 000 euro (art. 10
alin. 1, Legea nr. 31/1990).
Numarul actionarilor in societatea pe actiuni nu poate fi mai mic de 2. In cazul
in care societatea are mai putin de 2 actionari pe o perioada mai lunga de 9 luni, orice
persoana interesata poate solicita instantei dizolvarea societatii. Societatea nu va fi
dizolvata daca, pana la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti de dizolvare,
numarul minim de actionari prevazut de Legea nr. 31/1990 este reconstituit.
Dupa subscrierea integrala a capitalului si a efecuarii varsamantului de 30% din
capitalul social subscris, asociatii vor putea trece la constituirea societatii pe actiuni,
20

prin incheierea actelor constitutive si indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. In

cazul acestei modalitati capitalul social al societatii se formeaza in acelasi timp cu
incheierea actelor constitutive.
S. IV. 3. 2. Constiuirea continuata sau prin subscriptie publica.
Aceasta modalitate de constituire se initiaza de asociatii care nu au suficiente
mijloace financiare pentru a varsa minimul cerut de lege.
Conditiile referitoare la constituirea societatii pe actiuni prin subscriptie
publica sunt prevazute la art. 21 alin. 1si 2, Legea nr. 31/1990, dupa cum urmeaza :
existenta a minim 2 actionari;
intregul capital social a fost subscris ;
fiecare acceptant - persoana care accepta subscrierea, numita in continuare
acceptant sau subscriitor - a varsat in numerar jumatate din valoarea actiunilor
subscrise la C.E.C. - S.A. ori la o banca sau la una dintre unitatile acestora. Restul
de capital subscris va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare.
actiunile ce reprezinta aporturi in natura vor trebui acoperite integral.
Varsamintele astfel efectuate pentru constituirea societatii pe actiuni prin
subscriptie publica, vor fi predate persoanelor insarcinate cu incasarea lor prin actul
constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii, persoanelor desemnate prin decizie a consiliului
de administratie, respectiv a directoratului, dupa prezentarea certificatului la oficiul
registrului comertului, din care rezulta inmatricularea societatii (art. 29 alin. 1, Legea nr.
31/1990).
Daca constituirea societatii nu a avut loc, restituirea varsamintelor se face direct
acceptantilor.
S. IV. Inmatricularea societatii comerciale
S. IV. 1. Cererea de inmatriculare
Societatile comerciale se inmatriculeaza in registrul comertului, potrivit
dispozitiilor Legii nr. 26/1990 si ale Legii nr. 359/2004, modificata prin O.U.G. nr. 75
/2004.
Inmatricularea in registrul comertului este o operatiune de luare in evidenta
a comerciantului sau a persoanei obligate sa se inregistreze in registrul comertului.
Inmatricularea societatii comerciale se realizeaza in baza unei cereri tip adreasate
biroului unic din cadrul oficiului registrului comertului in a carei raza teritoriala se
va afla sediul societatii.
21

Fondatorii, primii administratori sau, daca este cazul, primii membrii ai

directoratului si ai consiliului de supraveghere ori un imputernicit al acesteia, vor cere
inmatricularea societatii in termen de 15 zile de la data incheierii actului
constitutiv. Inmatricularea se va face in registrul comertului in a carui raza teritoriala isi
va avea sediul societatea.
CAPITOLUL V. FORMELE JURIDICE ALE SOCIETATILOR COMERCIALE
Am aratat ca societatea comerciala are doua laturi, una contractuala, care
porneste de la dispozitiile art. 1881 Cod civil si defineste societatea in sens de contract
de societate, si cealalta, institutionala, potrivit careia societatea este privita din
prisma calitatii sale de persoana juridica, de subiect de drept. Latura institutionala a
societatii comerciale, se circumscrie personalitatatii juridice a acesteia, corespunzand
formei juridice. Astfel, art. 2, Legea nr. 31/1990 prevede ,,societatile comerciale se pot
constitui in una dintre urmatoarele forme: a) societate in nume colectiv; b)
societate in comandita simpla; c) societate pe actiuni; d) societate in comandita pe
actiuni; e) societate cu raspundere limitata.
Sectiunea V. 1. Clasificarea societatilor comerciale
Prima clasificare a societatilor comerciale dupa anul 1989, a fost realizata de
Legea 15/1990 cu privire la transformarea intreprinderilor de stat in societati comerciale
si regii autonome. Potrivit acestei legi clasificarea s-a facut in functie de titularul de
capital al societatii comerciale. Astfel, societatile comerciale puteau fi:
societati cu capital integral de stat;
societati cu capital mixt (de stat si privat);
societati cu capital integral privat.
In temeiul Legii nr. 15/1990, Regiile Autonome, au luat fiinta prin reorganizarea
unitatilor economice de stat in ramuri strategice ale economiei nationale. Ele au
personalitate juridica, si desfasoara o activitate comparabila cu cea a societatilor
comerciale.
Potrivit art. 2 din Legea 31/1990, societatile comerciale se vor constitui in una
din urmatoarele forme: a) societatea in nume colectiv ; b) societatea in comandita
simpla; c) societatea pe actiuni ; d) societatea in comandita pe actiuni ; e) societatea cu
raspundere limitata.
In continuare art. 3 alin. 2 si 3 instituie drept criteriu de clasificare a celor 5 forme
22

de societati comerciale ,,intinderea obligatiilor pe care asociatii si le asuma pentru

datoriile contractate de societate in cursul activitatii,,. Desi obligatiile sociale, indiferent
de forma juridica a societatii comerciale, sunt garantate cu patrimonial social (art. 3
alin.1), intinderea lor este diferita dupa cum urmeaza:
asociatii in societatea in nume colectiv si asociatii comanditati in societatea in
comandita simpla sau in comandita pe actiuni raspund nelimitat si solidar pentru
obligatiile sociale. Creditorii societatii se vor indrepta mai intai impotriva acesteia
pentru obligatiile ei si, numai daca societatea nu le plateste in termen de cel mult 15 zile
de la data punerii in intarziere, se vor putea indrepta impotriva acestor asociati.
actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii in societatea cu raspundere
limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.
Deosebim prin urmare, societati cu raspundere nelimitata, al caror prototip este
societatea in nume colectiv, si societati cu raspundere limitata, categorie din care fac
parte societatatile pe actiuni si cu raspundere limitata.
Din punct de vedere al raspunderii asociatilor societatile in comandita au o
pozitie intermediara datorita prezentei celor doua categorii de asociati/actionari, care
raspund diferit :
comanditatii care raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale, si
comanditarii, a caror raspundere este limitata pana la concurenta capitalului
subscris.
In literatura de specialitate s-au propus si alte criterii de clasificare :
in functie de structura capitalului: societati al caror capital este fractionat pe
parti sociale, si societati al caror capital este fractionat pe actiuni.
Prin parte sociala se intelege cota din capitalul social care se cuvine asociatului,
in schimbul aportului sau in societate. Capitalul social al societatilor cu raspundere
limitata este divizat pe parti sociale (art.7 pct. d, art. 193, 202, 203), iar al societatilor in
nume colectiv, si in comandita simpla, in parti de interes.
Partea de interes este un drept de creanta al asociatilor impotriva societatii,
pentru dividente si pentru cota parte corespunzatoare din patrimoniul social, in
caz de lichidare.
Actiunile reprezinta fractiuni de capital social ale societatilor pe actiuni si in
comandita pe actiuni. Prin contrast cu partile de interes/partile sociale, actiunile sunt
transmisibile si negociabile. Ele sunt reprezentate prin inscrisuri sau titluri de valoare.
Actiunile se transmit:
- fie pe calea cesiunii, in conditiile dreptului comun,
23

- fie prin modalitati specifice dreptului comercial, prin predarea lor materiala
noului titular denumita si traditiune, in cazul actiunilor la purtator, si prin inscrierea
operatiunii in registrul societatii emitente, in cazul actiunilor nominative.
Atat partile sociale/partile de interes cat si actiunile confera
asociatilor/actionarilor dreptul de a participa la luarea hotararilor in organele de
conducere ale societatii, dreptul de a incasa la finele fiecarui an de gestiune
dividende, iar in caz de retragere, excludere ca si in ipoteza dizolvarii si lichidarii
societatii, dreptul, in schimbul aportului pe care l-au varsat, la contravaluarea
corespunzatoare.
in functie de obiectul de activitate societatile comerciale se impart in:
societati de productie, de distributie sau de circulatie, societati de prestari servicii (de
transport, de consultanta) si de executari de lucrari. Acest criteriu de clasificare cuprinde
,,o compartimentare mai detaliata a societatilor comerciale ,,in: societati bancare, de
asigurare, de audit, de editura, de turism, agricole etc., societati care intra sub incidenta
unor legi speciale.
in functie de posibilitatea emiterii unor titluri de valoare societatile
comerciale se impart in: societati emitente si societati neemitente, respectiv, societati
care nu emit titluri comerciale de valoare. Astfel, societatile pe actiuni si in comandita
pe actiuni, emit actiuni si obligatiuni, societatile in nume colectiv, in comandita simpla,
si cu raspundere limitata, sunt entitati juridice neemitente
in functie de preponderenta elementului personal subiectiv, sau al celui
patrimonial-obiectiv, societatile comerciale se impart in societati de persoane si
societati de capitaluri. Din prima categorie fac parte societatea in nume colectiv si in
comandita simpla, iar din cea de-a doua, societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni.
Sectiunea V. 2. Societatile de persoane.
Societatea in nume colectiv. Trasaturi caracteristice
Temeiul juridic al societatiilor de persoane este contractul de societate, care are
caracter intuitu personae, este incheiat in considerarea asociatilor ; asociatii se
unesc in baza cunoasterii si increderii reciproce.
Firma societatilor de persoane cuprinde numele unui asociat, al unora dintre
asociati sau al tuturor asociatilor, prin urmare, firma dovedeste preponderenta
elementului personal al acestor asociati.
Legea nr. 31/1990 prevede un numar mic de asociati, minim 2, si maxim
limitat 50.
24

In literatura juridica sunt considerate societati inchise datorita preponderentei

elementului personal. In sprijinul acestei afirmatii stau si dispozitiile art. 87 alin. 1din
Legea nr. 31/1990: ,,Cesiunea aportului de capital social este posibila daca a fost
permisa in actul constitutiv,, pentru ca cesiunea aportului presupune inlocuirea
asociatului (titularului aportului) cu o alta persoana, fapt care aduce atingere
caracterului intuitu personae al societatii .
Legiuitorul nu prevede un minim de capital social, desi societatea trebuie sa
aiba un capital pentru a dobandi calitatea de persoana juridica.
Asociatii pot aduce orice tip de aport: in numerar, in natura si chiar
prestatii in munca sau industria lor. In legatura cu prestatiile in munca insa, legea
face o precizare ,,asociatii in societatile in nume colectiv si asociatii comanditati se pot
obliga la prestatii in munca cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la
formarea sau la majorarea capitalului social. In schimbul acestui aport, asociatii au
dreptul sa participe, potrivit actului constitutiv la impartirea beneficiilor si a activului
social, ramanand totodata, obligati sa participe la pierderi,, (art. 16 alin. 5 Legea nr.
31/1990).
Capitalul social este divizat in ,,parti de interes,, care nu sunt transmisibile,
in principiu . Partea de interes se poate transmite doar pentru cauza de moarte.
Astfel, daca un asociat a decedat, si in actul constitutiv este prevazuta o clauza de
continuare a activitatii societatii cu mostenitorii asociatului decedat, partea acestuia se
poate transmite prin mostenire succesorului/succesorilor (art. 230 alin. 1 Legea nr.
31/1990). Aceasta dispozitie se aplica societatilor in nume colectiv, a celor cu
raspundere limitata si societatilor in comandita simpla, in caz de deces al unuia dintre
asociatii comanditati (art. 229 alin. 1 Legea nr. 31/1990). Deci mostenitorul sau
mostenitorii poate ramane in societate in calitate de asociat.
De asemenea partile de interes nu sunt si negociabile.
Asociatii in societatile in nume colectiv raspund nelimitat si solidar pentru
obligatiile sociale.
- Raspund nelimitat, in sensul ca fiecare asociat raspunde si cu bunurile sale
personale, insa numai dupa ce creditorii sociali se vor indrepta impotriva societatii
si numai daca aceasta nu plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in
intarziere (art. 3 alin. 2). Prin urmare, asociatii daca se vad actionati de creditorii
sociali inainte de a fi fost actionata societatea pot invoca beneficiu de discutiune.
- Al doilea aspect al raspunderii este solidaritatea asociatilor fata de creditorii
sociali. Acestia pot urmari pe oricare asociat pentru acoperirea creantei lor. Intre
25

asociati insa obligatiile sunt divizibile, in sensul ca, asociatul care a platit, va avea
actiune in regres impotriva celorlalti coasociati (debitori), fiecare urmand sa
raspunda in functie de modul cum au convenit sa participe la beneficii si pierderi.
In lipsa unei asemenea stipulatii contractuale, asociatii raspund proportional cu cota de
participare la capitalul social.
Legea nu institutionalizeaza o adunare generala propriu-zisa. Vointa
societatii este reprezentata de hotararile adunarii generale a asociatilor. Hotararile
adunarii asociatilor se adopta de regula cu unanimitate de vot.
Daca actul constitutiv nu prevede altfel, administrarea societatii se face de
catre unul sau mai multi administratori ales/alesi de catre asociatii care reprezinta
majoritatea absoluta a capitalului social (art. 77 alin. 1 Legea nr. 31/1990).
Administratorii sunt alesi dintre asociati. Potrivit art. 75, fiecare administrator are
dreptul sa reprezinte societatea, afara de stipulatie contrara in actul constitutiv.
Controlul de gestiune se realizeaza de asociatii care nu au calitatea de
administratori, prin urmare, nefiind necesari cenzori ai societatii.
Dizolvarea societatii in nume colectiv se face atat pentru cauze generale,
comune, tuturor societatilor comerciale (art. 227 Legea nr. 31/1990) cat si pentru cauze
specifice (art. 229 alin. 1 Legea nr. 31/1990). Acestea sunt cauze care privesc exclusiv
calitatea asociatului, deci elementul personal al societatii, si anume: falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand, datorita
acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.
Societatea in comandita simpla. Trasaturi caracteristice
Societatea in comandita simpla prezinta multe analogii cu societatea in nume
colectiv, totusi ceea ce o deosebeste de aceasta este este faptul ca alaturi de asociatii
care raspund nelimitat si solidar pentru pasivul social numiti in acest tip de societate
comanditati si carora li se aplica regimul juridic al asociatilor din societatea in nume
colectiv, coexista o categorie de asociati numiti comanditari, a caror raspundere este
limitata la aportul lor.
Fiecare categorie de asociati are o pozitie juridica specifica in organizarea
functionala a societatii, si anume:
- firma societatii se compune din numele a cel putin unuia dintre asociatii
comanditati;
- numai asociatii comanditati pot avea calitatea de administratori ai societatii (art.
88, Legea nr. 31/1990);
- asociatii comanditari au puterea de comanda a societatii, o finanteaza fara sa
26

participe direct la coordonarea si administrarea patrimoniului acesteia.

Societatea in comandita simpla este valabil constituita daca are cel putin 2 asociati,
dintre care unul comanditat si altul comanditar. Societatea se dizolva pentru aceleasi
caze specifice ca si societatea in nume colectiv (faliment, incapacitate, retragere,
excludere sau decesul unuia dintre asociati) daca acele cauze privesc pe singurul asociat
comanditat sau comanditar.
Sectiunea V. 3. Societatile de capitaluri
Societatea pe actiuni. Trasaturi caracteristice.
Temeiul juridic al societatii pe actiuni este contractul de societate si statutul,
care are un puternic caracter intuitu pecuniae, elemental personal chiar daca exista in
acest tip de societate este estompat in favoarea elementului patrimonial capitalul.
Contractul si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act
constitutiv.
Societatea pe actiuni se constituie alaturi de subscriptia simultana ca
posibilitate pentru toate tipurile de societati si prin subscriptie publica pe baza unui
prospect de emisiune.
Firma se compune dintr-o denumire, prin urmare numele asociatilor nu mai
intra in componenta acesteia ca in cazul firmei societatilor de persoane, datorita
irelevantei elementului personal.
Cladite pe notiunea de capital, de unde si nevoia de a avea un numar mare de
actionari, legiuitorul prevede un numar minim de 2 actionari si un maxim nelimitat.
Din acelasi motiv Legea nr. 31/1990 prevede si un minim de capital la
constituire, de 90 000 lei echivalentul a 25 000 euro.
Datorita limitarii elementului personal, prestatiile in munca nu pot fi aduse ca
aport in societate permitandu-se numai aporturile in numerar sau in natura.
Capitalul social este fractionat pe actiuni, reprezentate prin titluri de valoare,
negociabile si transmisibile, atat pe piete financiare organizate (cum sunt bursele de
valori), cat si pe piete organizate atunci cand actiunile nu sunt cotate la bursa. Actiunile
se pot transmite numai daca au fost in intregime liberate, adica atunci cand aporturile au
fost varsate integral.
Societatea pe actiuni este o societate emitenta. Ea emite ca titluri de valoare, pe
langa actiuni, si obligatiuni. Obligatiunile incorporeaza o indatorire a societatii de a
rambursa o suma imprumutata de aceasta. Ca si actiunile, obligatiunile sunt
reprezentate prin titluri de valoare, negociabile, si transmisibile.
27

Raspunderea actionarilor este limitata pana la concurenta capitalului social

subscris. Pentru societatile care se constituie prin subscriptie simultana capitalul
varsat sa nu fie mai mic de 30% din capitalul social subscris, iar principala
obligatie a actionarilor se refera la plata diferentei de capital social subscris:
- in termen de 12 luni de la data inmtricularii pentru actiunile emise pentru
un aport in numerar;
- in termen de cel mult 2 ani de la data inmatricularii, pentru actiunile emise
pentru un aport in natura.
Pentru societatile care se constituie prin subscriptie publica capitalul social
trebuie sa fie integral subscris, iar obligatia fiecarui acceptant este de a varsa in numerar
jumatate din valoarea actiunilor subscrise la C.E.C. S.A., sau la o banca. Restul de
capital social subscris va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare.
Vointa societatii este reprezentata de adunarea generala a actionarilor, prin
hotararile sale. Adunarea generala a actionarilor poate fi ordinara si extraordinara.
Hotararile adunarii generale se adopta pe principiul majoritatii voturilor actionarilor.
Societatea pe actiuni poate opta pentru unul din cele doua sisteme de
administratie, sistemul unitar sau dualist.
Potrivit sistemului unitar societatea este administrata de unul sau mai multi
administratori (art. 137 alin. 1, Legea nr. 31/1990). Cand sunt mai multi
administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Acesta poate delega
conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director
general (art. 143 alin. 1, Legea nr. 31/1990).
In conditiile sistemului dualist, societatea pe actiuni este administrata de un
directorat si de un consiliu de supraveghere. Conducerea societatii revine in
exclusivitate directoratului. Directoratul reprezinta societatea in raport cu tertii si sta in
justitie (art. 153 indice 3 alin. 1, Legea nr. 31/1990). Acesta isi exercita atributiile sub
controlul consiliului de supraveghere. Consiliul de supraveghere reprezinta societatea in
raport cu directoratul.
Controlul gestiunii administratorilor se face de trei cenzori si un supleant
daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare (art. 159 alin. 1).
Situatiile financiare ale societatilor comerciale supuse obligatiei legale de
auditare vor fi auditate de catre auditori financiari persoane fizice sau personae juridice
(art. 160 alin. 1).
Societatile comerciale pe actiuni care opteaza pentru sistemul dualist de
administrare sunt supuse auditului financiar (art. 160 alin.1 ind.1, Legea nr.
28

31/1990).
La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse,
potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala a actionarilor va hotari contractarea
auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz.
Pe langa cauzele generale, comune, de dizolvare ale societatilor comerciale,
societatea pe actiuni se dizolva si datorita unor cauze specifice. Acestea sunt
urmatoarele :
- daca in urma unor pierderi, constatate de consiliul de administratie, respectiv
directorat, activul net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si totalul
datoriilor societatii, s-a diminuat la mai putin de jumatate din valoarea capitalului
social subscris. In aceasta situatie consiliul de administratie, respectiv directoratul va
convoca de indata adunarea generala extraordinara, pentru a decide daca societatea
trebuie dizolvata (art. 153 indice 24, Legea nr. 31/1990) ;
- cand capitalul social se reduce sub 90 000 lei (minimul prevazut de lege)
pentru o perioada mai lunga de 9 luni (art. 10 alin. 1 si 2, Legea nr. 31/1990);
- cand societatea pe actiuni are mai putin de 2 actionari pentru o perioada mai
lunga de 9 luni (art. 10 alin. 3, Legea nr. 31/1990);
Societatea se dizolva daca aceste cauze depasesc termenul de 9 luni de la data:
pentru primele doua situatii:
- a constatarii pierderii sau reducerii capitalului social si acesta nu este
reintregit sau redus la suma ramasa ori la minimul legal sau
- cand societatea nu se transforma intr-o alta forma la care capitalul social
existent corespunde ;
in a treia situatie, a constatarii reducerii numarului de actionari.
Societatea in comandita pe actiuni. Trasaturi caracteristice
Societate in comandita pe actiuni imprumuta trasaturile societatii pe actiuni.
Astfel, potrivit art. 187, Legea nr. 31/1990 societatea in comandita pe actiuni este
reglementata de dispozitiile referitoare la societatea pe actiuni, cu exceptia celor
referitoare la sistemul dualist de administrare.
Actionarii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale, si
numai ei pot fi administratori ai societatii (art. 188 alin. 1, Legea nr. 31/1990).
Comanditarii raspund in limita aportului la capitalul social.
Asociatilor comanditati li se aplica dispozitiile referitoare la asociatii din societatea in
nume colectiv (art. 80-83, Legea nr. 31/1990) iar comanditarilor, dispozitiile cu privire
29

la comanditarii (art. 89-90 Legea nr. 31/1990) din societatile in comandita simpla.
Sectiunea V. 4. Societatea cu raspundere limitata. Trasaturi caracteristice.
Societatea cu raspudere limitata este entitatea juridica care imbina in cea mai
mare masura elementul personal cu cel patrimonial. Din acest motiv a fost numita in
literatura juridica ,,un tip hibrid de societate care imprumuta atat trasaturi ale societatilor
de personae cat si din acelea ale societatilor de capitaluri,,.
Asemanari cu societatile de persoane.
Contractul de societate are caracter intuitu personae, bazindu-se pe faptul ca
asociatii se cunosc si au incredere intre ei. Din acest motiv, legiuitorul prevede un
numar limitat de asociati, minim 2 (1 pentru scocietatea cu raspundere limitata cu unic
asociat) si maxim, 50.
Capitalul social ese impartit in parti sociale care nu sunt reprezentate prin
titluri de valoare, negociabile. Ca principiu nu sunt transmisibile, legea prevazand
conditii restrictive in acest sens (art. 202, Legea nr. 31/1990). Astfel, partile sociale se
pot transmite:
- intre asociati (alin. 1);
- si catre persoane din afara societatii, u aprobarea asciatilor care reprezinta
cel putin trei patrimi in capitalul social (alin. 2);
- prin succesiune, societatea este obligata la plata partii sociale catre
succesori conform ultimului bilant aprobat.
Societatea este administrata de unul sau doi administratori, asociati sau
neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala (art. 197 alin. 1,
Legea nr. 31/1990). Dispozitiile referitoare la administrarea societatilor in nume colectiv
(art. 75, 76, 77 alin. 1 si 79, Legea nr. 31/1990) se aplica in mod corespunzator si
societatilor cu raspundere limitata.
Societatea cu raspundere limitata se dizolva pentru cauze comune, generale
tuturor societatilor, dar si pentru cauze specifice societatilor de persoane si anume:
faliment, incapacitate, excludere, deces al unui asociat daca societatea ramane cu un
singur asociat si in actul constitutiv nu exista clauza de continuare a activitatii societatii
cu mostenitorii asociatului decedat, sau daca nu se hotaraste transformarea.
Asemanari cu societatile de capitaluri.
Temeiul juridic al societatii cu raspundere limitata este contractul de societate si
statutul (art. 5 alin.1).
30

Firma se compune dintr-o denumire oarecare.

Legiuitorul prevede un minim de capital social la constituire, respectiv 200 lei,
chiar daca este mult mai mic decat la societatile pe actiuni.
Aporturile la capitalul social pot fi in numerar si in natura. Nu sunt admise
aporturile in creante (art. 16 alin. 3) si prestatiile in munca.
Hotararile asociatilor se iau in adunarea generala (art. 191 alin. 1).
Dispozitiile prevazute de Legea nr. 31/1990, pentru cenzorii societatilor pe
actiuni se aplica si cenzorilor din societatile cu raspundere limitata (art. 199 alin. 4).
Daca numarul asociatilor trece insa de 15 numirea cenzorior este obligatorie. (art. 199
alin. 3)
Asociatii au limitata raspunderea la capitalul social, ca si actionarii in societatea
pe actiuni.
Societatea cu raspundere limitata cu unic asociat.
Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei
singure persoane (art. 5 alin. 2, Legea nr. 31/1990). Suntem in prezenta unei societati
unipersonale, a carei denumire corecta a adoptat-o legislatia franceza ,,intreprindere
unipersonala cu raspundere limitata,,.
Temeiul juridic al societatii il constituie numai statutul (art. 5 alin. 2, Legea nr.
31/1990).
O persoana fizica sau persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o
singura societate cu raspundere limitata (art. 14 alin. 1, Legea nr. 31/1990). Iar
societatea cu raspundere limitata alcatuita dintr-o singura persoana, nu poate fi asociatul
unic intr-o alta societate cu raspundere limitata (art. 14 alin. 2, Legea nr. 31/1990).
Asociatul unic in societatea cu raspundere limitata:
- are drepturile si obligatiile ce revin adunarii generale a asociatilor (art. 13 alin.
1, Legea nr. 31/1990);
- iar daca este administrator, are obligatiile prevazute de lege pentru aceasta
calitate (art. 13 alin. 2, Legea nr. 31/1990).
Daca asociatul unic aduce la constituirea capitalului aporturi in natura, valoarea
lor va trebui stabilita pe baza unei expertize de specialitate (art. 13 alin. 3, Legea nr.
31/1990).

CAPITOLUL VI Functionarea societatilor comerciale

31

Sectiunea VI. 1. Precizari prealabile

Potrivit art. 1, din Legea nr. 31/1990, societatea comerciala este persoana
juridica (...). In aceasta calitate, intruneste cele trei elemente constitutive ale
personalitatii juridice: patrimoniu, organizare si scop.
Patrimoniu propriu, distinct de patrimonial asociatilor.
Bunurile aduse ca aport de asociati ies din patrimoniul lor si trec in patrimoniul
societatii, ceea ce determina pe creditorii personali ai asociatilor sa nu mai poata
exercita nici un drept de urmarire aupra lor. Deci, creditorii sociali nu vor veni in
concurs cu creditorii personali. Se realizeaza astfel, separarea patrimoniului asociatilor
de acela al societatii. In sprijinul acestei afirmatii vin dispozitiile art. 66 alin. 1, Legea
nr. 31/1990 care prevad
,,pe durata societatii,creditorii personali ai asociatilor pot sa-si exercite
drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa
bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin
lichidare,,.
Aliniatul 2 al aceluiasi articol confirma acest lucru:
,,creditorii personali ai asociatului pot totusi popri, in timpul duratei
societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde
actiunile debitorului lor,,.
Prin posibilitatea popririi partilor sociale sau a sechestrarii actiunilor, creditorul
personal nu face decat sa exercite un drept asupra unui bun propriu al asociatului. Iar
actiunile si partile sociale sunt elemente patrimoniale ale asociatului si nu fac parte
din patrimoniul societatii; o ultima precizare referitoare la bunurile aduse ca aport de
catre asociati este aceea ca formeaza gajul general al creditorilor sociali. Din momentul
constituirii societatii aceste bunuri formeaza garantia creditorilor a caror creanta s-a
nascut dintr-o obligatie directa a societatii.
organizare de sine statatoare. Structura organizatorica a societatii comerciale
indiferent de forma juridica a acesteia presupune, fara distinctie :
organe reprezentate prin adunarea generala a asociatilor/actionarilor care
formeaza vointa societatii; adunarea generala este organul deliberativ al societatii;
Adunarile generale sunt ordinare si extraordinare (art. 110 alin. 1, Legea nr. 31/1990)
organe de gestiune curenta sau organele de administratie;
administratorii/consiliul de administratie/consiliul de supraveghere, care pot delega
atributii de conducere catre directori, sau dupa caz directorat (in cazul societatilor pe
actiuni);
32

organele de control, reprezentate de cenzori, sau dupa caz, de auditori

interni, sunt organe chemate sa verifice respectarea legii, a actelor constitutive si a
deciziilor adunarii generale a asociatilor/actionarilor ;
Functionarea societatii comerciale este asigurata astfel de organe:
deliberative, executive si de control.
un scop determinat. Scopul constiuirii oricarei societati comerciale este
obtinerea de profit, realizat prin realizarea obiectului de activitate, respectiv a
activitatilor cu scop lucrativ. Si in materia societatilor comerciale functioneaza
principiul specialitatii capacitatii de folosinta, potrivit caruia, adaptat la aceasta materie,
sunt valabile numai actele sau faptele de comert incheiate de societatea comerciala, care
sunt circumscrise obiectului de activitate pentru care aceasta s-a constituit.
S. VI. 2. Reguli comune privind functionarea societatilor comerciale
Dispozitiile comune privind functionarea societatii comerciale cuprind prevederi
referitoare la:
regimul juridic al bunurilor aduse ca aport in societate;
dreptul asociatilor la dividende ;
administratorii societatii ;
obligatiile societatii cu privire la anumite acte emise de aceasta.
Regimul juridic al bunurilor aduse ca aport in societate. Patrimoniul
societatii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial
care apartin societatii.
In activul patrimonial intra drepturile patrimoniale reale si drepturile de
creanta. Aceste drepturi privesc:
bunurile aduse ca aport de asociati la constituirea societatii; reamintim ca din
momenul intrarii lor in patrimonial societatii formeaza gajul general al creditorilor
sociali;
bunurile dobandite de societate ulterior constituirii ;
beneficiile nedistribuite.
In pasivul patrimonial intra obligatiile patrimoniale ale societatii, denumite si
obligatii sociale, care pot fi contractuale sau extracontractuale.
Referitor la bunurile aduse ca aport de asociati, devin proprietatea acesteia
din momentul inmatricularii ei in registrul comertului, afara de cazul in care s-a
convenit altfel prin contractul de societate (art. 65 alin. 1). In schimbul acestor bunuri
33

asociatii primesc parsi de interes, parti sociale sau actiuni, in functie de forma juridica a
societatii comerciale. Daca asociatul intarzie sa depunaaportul social, este raspunzator
de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat in numerar, asociatul este obligat si
la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul (art. 65 alin. 2).
Aportul asociatilor la capitalul socal indiferent de obiectul sau nu este purtator de
dobanda (art. 68).
Bunurile dobandite de societate ulterior constituirii, sunt rezultat al infaptuirii
obiectului de activitate, respectiv al actelor sau faptelor de comert.
Bunurile societatii pot face obiectul unor acte de dipozitie incheiate de
reprezentantii societatii in temeiul puterilor conferite prin actul constitutiv, sau prin
hotararile organelor statutre ale societatii. Pentru aceste acte legea nu solicita o procura
speciala si autentica in acest scop, chiar daca actele de dispozitie trebuie incheiate in
forma autentica (art. 70 indice 1, din Legea nr. 31/1990)
Beneficiile nerepartizate sau profitul net al societatii reprezinta scopul
asociatilor si unul din elementele esentiale ale contractului de societate.
O cota parte din profit se plateste fiecarui asociat si constituie dividend (art. 67
alin. 1), iar cel putin 5% din acest profit, se va prelua, in fiecare an, pentru formarea
fondului de rezerva, pana ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul
social (art. 183 alin. 1).
Dividendele se distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la
capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel (art. 67 alin. 2).
Termenul de plata al dividendelor este stabilit de adunarea generala a asociatilor, sau
dupa caz, prin legile speciale, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei
financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat. In caz de intarziere a platii
dividendelor, societatea comerciala va plati daune- interese, la nivelul dobinzii legale,
daca prin actul constitutiv sau prin hotararea adunarii generale a actionarilor care a
aprobat situatia financiara aferenta exercitiului financiar incheiat nu s-a stabilit o
dobanda mai mare.
Fondul de rezerva. Daca fondul de rezerva, dupa constituire, s-a micsorat
din orice cauza, legea cere reconstituirea lui, tot prin preluarea a minimum 5%
din profit, pana la valoarea corespunzatoare plafonului legal, respectiv, la o
cincime din capitalul social (art. 183 alin. 2).
Alaturi de rezervele legale, actul constitutive poate sa prevada si constituirea
unor reserve denumite facultative.
34

Rezervele facultative nu fac parte din din capitalul social, ci din activul
patrimonial. Ele sunt profituri raportate, mai precis, partea din profit nerepartizata sub
forma de dividende, a caror impartire a fost amanata pentru anii in care profitul nu este
indestulator. Destinatia lor este hotarata de adunarea generala ,,fie pentru realizarea de
investitii, fie pentru desfasurarea unor activitati de marketing sau pentru acoperirea unor
pierderi din activul patrimonial generate de imprejurari obiective care implica un risc.
Administratorii societatii comerciale.
Gestiunea curenta a societatii comerciale de orice fel o asigura administrtorii.
Potrivit art. 70 alin.1, adinistratorii pot face toate operatiunile cerute pentru
aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate
in actul constitutive. Ei sunt obligati sa ia parte la toate adunarile generale, la consiliile
de administratie si la organele de conducere similare acestora (art. 70 alin. 2).
Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile
referitoare la contractul de mandat si de cele special prevazute in Legea 31/1990, art.
72.
CAPITOLUL VII. FUNCTIONAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
REGULI SPECIFICE
Aspectele specifice cu privire la functionarea societatilor comerciale privesc
mentiuni referitoare la asociati, in privinta:
aporturilor lor,
a drepturilor, indatoririlor si raspunderilor lor in cadrul participarii la
structura organizatorica a societatii, respectiv, in organele de conducere, de
administratie (gestiune ) si de control.
S. VII. 1. Functionarea societatilor in nume colectiv.
S. V. 1. 1. Aportul asociatilor. Obiectul aportului nu cunoaste nici o restrictie.
Acesta poate fi, in bani, in natura, creante, in munca.
Aporturile in bani sunt obligatorii, iar aporturile in natura sunt doar admise (art.
16 alin. 1 si 2). Cind aportul la capitalul social - aport in bani sau in natura (bunuri) apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata de societate, fiind
obligate sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor ce decurg
din acest aport (art. 83).
In privinta aportului in creante Legea nr. 31/1990 in art. 84 alin. 1 face
35

precizarea ca, asociatul care a depus, una sau mai multe creante nu este liberat de
obligatia de aportare cat timp societatea nu a obtinut de la debitorul cedat plata
sumei pentru care au fost aduse. Urmatorul alineat ,,introduce o forma de garantare a
creantelor societatii in nume colectiv,, in sensul ca, asociatul raspunde atat de suma
datorata, cu dobanda legala din ziua scadentei creantelor, cat si de daunele
provocate, daca plata nu s-a putut obtine prin urmarirea debitorului cedat .
Prin faptul aportarii in creante, asociatul dobandeste calitatea de cedent, societatea in
nume coleciv de cesionar, iar debitorul asociatului, de debitor cedat.
Prestatiile in munca sau in industrie pot fi aduse cu titlu de aport social, dar
nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social (art.16 alin 5).
In schimbul acestui aport asociatii au dreptul sa participe la impartirea beneficiilor
si a activului social si sunt obligati sa participe la pierderi.
S. VII. 1. 2. Drepturile si indatoririle asociatilor in cadrul participarii
acestora la structura organizatorica a societatii.
Administratia sau gestiunea societatii. Administratorii.
Societatea in nume colectiv poate avea unul sau mai multi administratori alesi de
catre asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social, din randul
acestora, sau numiti prin actul constitutiv.
Aceeasi asociati care aleg administratorii, fixeaza si puterile, durata insarcinarii si
eventuala lor remuneratie, afara numai daca in actul constitutiv nu se prevede altfel.
Revocarea administratorilor sau limitarea puterilor lor, se face cu aceeasi majoritate cu
care au fost alesi, cu exceptia cazului in care au fost numiti prin actul constitutiv.
Un administrator poate avea initiativa unei operatiuni ce depaseste limitele
operatiunilor obisnuite comertului pe care il exercita societatea, numai daca instiinteaza
pe ceilalti administratori, inainte de a o incheia. In caz contrar va raspunde individual
pentru pierderile ce rezulta din aceasta operatiune.
Oricare administrator are dreptul sa faca opozitie referitor la operatiunea
respectiva, insa, in privinta acesteia vor decide asociatii care reprezinta majoritatea
absoluta a capitalului social. Operatiunea incheiata in contra opozitiei facute este
valabila fata de tertii carora nu li se va fi comunicat aceasta opozitie.
Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de
stipulatie contrara in actul constitutiv.
Administratorii pot lucra impreuna sau separat. Daca in actul constitutiv se
prevede ca acestia sa lucreze impreuna, decizia trebuie luata in unanimitate. Numai in
36

caz de divergenta intre administratori, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea
absoluta a capitalului social. Poate decide si un singur administrator in lipsa celorlalti,
dar numai pentru actele urgente, a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii.
Adunarea generala
Organul suprem de conducere al societatii este adunarea generala formata
din toti asociatii. Este organul de deliberare si decizie care exprima vointa sociala
hotarand in toate problemele esentiale ale activitatii societatii,inclusiv in numirea
celorlalte organe ale acesteia : administratori si cenzori .
Deoarece, in cazul societatii in nume colectiv Legea nr. 31/1990 nu
institutionalizeaza adunarea generala ca organ al societatii, deciziile in privinta tuturor
problemelor referitoare la existenta societatii se iau de catre asociati in temeiul
regulilor care guverneaza adunarea generala, in afara cazurilor in care aplicarea lor
ar contraveni specificului acestei societati comerciale.
Drepturile asociatilor societatii in nume colectiv sunt urmatoarele:
au putere de decizie in ceea ce priveste viata societatii in nume colectiv:
- aleg administratorii, le fixeaza puterile, durata insarcinarii, remuneratia (art. 77
alin. 1),
- revoca administratoriisi le limiteaza puterile (art. 77 alin. 2),
- rezolva divergentele dintre administratori (art. 76 alin. 1),
- aproba situatia financiara anuala (art. 86).
au dreptul sa foloseasca fondurile societatii numai in limita fixata pentru
cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa le faca in interesul societatii (art.81
alin.1). In caz contrar asociatul este raspunzator de sumele luate si de daune .Actul
constitutiv poate stipula ca asociatii pot lua din casa societatii anumite sume pentru
cheltuielile lor particulare (art. 81 alin. 3);
au dreptul la beneficii. Actul constitutive trebuie sa prevada printre clauzele
sale ,,partea fiecarui asociat la beneficii ,,(art. 7 pct. f). Asociatii au dreptul la cota parte
din profit dividende-care se plateste proportional cu cota de participare la capitalul
social varsat, daca prin actul constitutive nu se prevede altfel;
pot hotari, in caz de dizolvare a societatii, odata cu aceasta operatiune, si
modul de lichidare a societatii, atunci cand sunt de accord cu privire la
repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea
pasivului sau regularizarea lui in acord cu creditorii (potrivit art. 235, decizia se ia
cu cvorumul si majoritatea prevazuta pentru modificarea actului constitutiv);
in caz de lichidare asociatii in societatea in nume colectiv sunt cei care ii
37

numesc pe lichidatori, daca prin actul constitutive nu se prevede altfel (art. 262 pct.
1);
dupa terminarea lichidarii ,asociatii au dreptul sa li se restituie din activul
ramas valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii (art. 262 pct. 1);
fiecare asociat are dreptul sa efectueze controlul gestiunii societatii .
Obligatiile asociatilor in societatea in nume colectiv sunt:
sa aduca in societate bunurile ce formeaza obiectul aportului lor .
Din acest motiv, asociatul care intarzie sa depuna aportul social este raspunzator
de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat in numerar, este obligat si la plata
dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa faca varsamantul (art. 65 alin. 2). Articolul
222 alin. 1 prevede o sanctiune mai grava pentru neindeplinirea acestei oblgatii,si
anume ,,asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat poate fi
exclus din societate.
Cand aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt
obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru
exercitarea drepturilor ce decurg din acest aport (art. 3).
Daca aportul asociatului consta in una sau mai multe creante, cesta nu este liberat
cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse (art. 84 alin.1).
Daca plata nu s-a putut obtine prin urmarirea debitorului cedat, sociatul
raspunde, pe langa daunele pricinuite, de suma datorata plus dobanda legala din ziua
scadentei creantelor (art. 84 alin. 2).
sa nu faca concurenta societatii obligatia de nonconcurenta. Asociatul in
societatea in nume colectiv
- nu poate avea calitatea de asociat intr-o alta societate cu raspundere nelimitata,
necurenta, sau care are acelasi obiect de activitate,
- nu poate sa faca operatiuni in contul lor sau al altora cu privire la acelasi fel de
comert sau intr-unul asemanator, fara consimtamantul celorlalti asociati (art. 82 alin. 1).
Legea considera ca s-a dat consimtamantul in privinta lor, daca participarea la
aceste operatiuni a fost cunoscuta de ceilalti asociati sau operatiunile fiind anterioare
actului constituirii nu au fost interzise continuarea lor (art. 82 alin. 2).
Daca se constata incalcarea acestor prevederi, societatea are dreptul:
- sa decida ca operatiunea s-a efectuat in contul ei,
- sa ceara despagubiri sau, si cel mai grav,
- sa excluda pe asociat (art. 82).
de a nu folosi patrimoniul societatii in interes personal. Asociatul nu are voie
38

sa intrebuinteze capitalul, bunurile sau creditul societatii in interes propriu sau in

interesul altei personae, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati .In caz contrar
este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat din aceasta si sa plateasca
despagubiri pentru daunele cauzate. Asociatului i se poate fixa prin actul constitutiv o
limita a cheltuielilor pe care le poate efectua din fondurile societatii in interesul acesteia,
altfel raspunde de sumele luate si de daune. De asemenea, se poate stipula prin actul
constitutiv posibilitatea, pentru asociat, de a lua din casa societatii anumite sume pentru
interes personal .
raspunderea asociatilor pentru obligatiile societatii. Desi, potrivit art. 3 alin.
2, asociatii in societatea in nume colectiv raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile
sociale, si potrivit art. 85 alin. 1, pentru operatiunile indeplinite in numele societatii de
persoanele care o reprezinta, pentru obligatiile societatii raspunderea revine mai intai
societatii.
Raspunderea asociatilor pentru obligatiile societatii are caracter subsidiar,
deoarece, potrivit art. 3 alin. 2, creditorii societatii se vor indrepta mai intai impotriva
acesteia pentru obligatiile ei, si numai daca societatea nu le plateste in termen de cel
mult 15 zile de la data punerii in intarziere, se vor putea indrepta impotriva acestor
asociati .
Asociatii au beneficiu de discutiune, asemanator celui prevazut de codul civil, in
favoarea fidejusorului, daca sunt urmariti mai intai de creditori. Beneficiu de
discutiune reprezinta posibilitatea pe care legea o confera asociatului de a cere
creditorului care a pornit executarea contra sa, sa urmareasca mai intai bunurile
societatii (debitorului) si numai in masura in care nu si-a acoperit integral creanta
sa-l urmareasca pe el. Raspunderea asociatilor este o raspundere nelimitata si
solidara (art. 85 alin. 3):
- este nelimitata, fiindca asociatul urmarit va raspunde pentru creanta
debitorului, cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare (art. 718
Cod civil);
- este solidara, pentru ca asociatul urmarit va raspunde pentru intreaga
creanta a creditorului, neputand invoca beneficiu de de diviziune. Astfel, daca sunt
mai multi asociati, creditorul se poate adresa oricarui asociat pentru executarea
integrala a obligatiei datorate de toti creditorului. Se caracterizeaza prin aceea ca,
datoria nu se divide intre asociatii societatii.
Hotararea judecatoreasca obtinuta impotriva societatii este opozabila fiecarui
asociat.
39

Cesiunea aportului de capital social

Cesiunea aportului de capital social este posibila numai daca a fost permisa
prin actul constitutiv (art. 87 alin. 1).
In literatura juridica s-a aratat ca aportul la capitalul social se poate
cesiona ,,chiar in lipsa unei atare stipulatii in actul constitutive, daca exista
consimtamantul tuturor celorlalti asociati () daca nu sunt afectate interesele lor.
Deoarece Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, nu reglementeaza conditiile
cesiunii, consideram ca acestei opreatiuni ii sunt incidente dispozitile generale ale
cesiunii de creanta din codul civil, respectiv dispozitiile art. 1391-1398.
O conditie speciala impusa de caracterul intuitu personae al societatii in nume
colectiv este existenta consimtamantului asociatilor, dat prin contractul de societate sau
ulterior incheierii acestuia. Cesiunea aportului de capital social este un contract prin
care cedentul asociat se obliga in schimbul unui pret sa transmita partea sa de capital
cesionarului.
Pentru ca operatiunea sa fie opozabila tertilor trebuie indeplinite
urmatoarele formalitati :
- contractul trebuie incheiat in forma autentica ;
- contractul de cesiune se inregistreaza in registrul comertului potrivit art. 21
din Legea nr. 26/1990 republicata. Cesiunea isi va produce efectele din ziua efectuarii
mentiunii privind acest act in registrul comertului.
- cesiunea trebuie notificata societatii (debitorul cedat).
Desi cedentul nu mai are calitatea de asociat, ca urmare a efectuarii cesiunii,
Legea 31/1990 in art. 8 alin 2 nu-l considera liberat de ceea ce datoreaza societatii din
aportul sau de capital .
Asociatul cedent ramane obligat fasa de terti pentru operatiunile facute de
societate, pana la dat inregistrarii cesiunii in registrul comertului (art. 87 si art. 225 alin.
1). Iar daca la aceasta data sunt operatiuni in curs de executare, asociatul este obligat sa
suporte consecintele, si nu-si va putea retrage partea care i se cuvine decat dupa
terminarea acelor operatiuni (art. 225 alin. 2).
Controlul gestiunii societatii.
Controlul gestiunii societatii este realizat de asociatii care nu au calitatea de
administratori.
S. VII. 2. Functionarea societatii in comandita simpla
40

S. VII. 2. 1. Specificul functionarii societatii in in comandita simpla

Specificul functionarii societatii in in comandita simpla este dat de existenta
celor doua categorii de asociati: comanditati si comanditari, deoarece fiecare categorie
de asociati are drepturi si obligasii deosebite in cadrul societatii .
Deoarece, potrivit art. 90, dispozitiile referitoare la functionarea societatii in
nume colectiv respectiv art. 75, 76 alin. 1, art. 77, 79, 83, 84, 86 si 87 - se aplica si
societatii in comandita simpla, inseamna ca :
- societatea poate fi reprezentata de fiecare administrator, iar in cazul societatii in
comandita simpla numai de asociatii comanditati (art.75) ;
- administratorii comanditati pot lucra impreuna sau separat, iar daca lucreaza
impreuna deciziile se iau in unanimitate (art. 76 alin. 1) ;
- deciziile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a
capitalului social in cazul:
alegerii administratorilor, a fixarii puterilor lor,a duratei insarcinarii, a
remuneratiei acestora (art. 77 alin. 1);
revocarii administratorilor, a limitarii puterilor lor (art. 77 alin. 2) ;
divergentei dintre administratori (art. 76) ;
aprobarii situatiei financiare anuale (art. 86) ;
deciziilor referitoare la introducerea actiunii in raspundere administrativa (art.
86) .
- asociatul comanditat sau comanditar, care intr-o operatiune determinata, are, pe
cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societatii nu poate lua
parte la nici o deliberare sau decizie privind aceste operatiuni;
- daca aportul social apartine mai multor persoane comanditat, comanditar
acestea sunt obligate solidar fata de societate. Ele sunt obligate sa desemneze un
reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor ce decurg din acest aport (art. 83);
- asociatul comanditar, comanditat care a depus ca aport una sau mai multe
creante nu este liberat cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost
depuse (art. 84);
- cesiunea aportului de capital social este posibila daca a fost permisa prin actul
constitutiv (cu toate consecintele ce decurg din aceasta operatiune);
- asociatul comanditat sau comanditar au obligatia sa efectueze aportul.
Nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea asociatilor (art. 65 alin. 2) si chiar
excluderea acestuia din societate (art. 217 lit. a).
41

S. VII. 2. 2. Drepturile asociatilor comanditati

Administratia societatii in comandita simpla este incredintata unuia sau sau
mai multor asociati comanditati (art. 88, Legea nr. 31/1990). Iar dreptul de a
reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, deci exclusive comanditatilor (art.
75, Legea nr. 31/1990).
Comanditatul poate folosi capitalul, bunurile sau creditul societatii in
folosul sau sau in in acela al unei alte persoane, numai cu consimtamantul scris al
celorlalti comanditati, in caz contrar este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au
rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate (art. 80, Legea nr. 31/1990).
Comanditatul poate folosi fondurile societatii dar nu mai mult decat i s-a
fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa le faca in interesul
societatii. In caz contrar este raspunzator pentru de sumele luate si de daune.
Actul constitutiv poate prevede dreptul asociatilor comanditati de a lua din casa
societatii anumite sume pentru cheltuielile particulare (art. 81).
Comanditatii sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile
indeplinite in numele societatii de persoanele care o reprezinta (art. 85).
Legea 31/1990 prevede si in privinta comanditarilor anumite drepturi, si anume:
- poate incheia anumite operatiuni in contul societatii numai in baza unei
procuri speciale pentru operatiuni determinate data de reprezentantii societatii si inscrisa
in registrul comertului. In caz contrar ,comanditarul devine raspunzator fasa de terti,
nelimitat si solidar, pentru toate obligatiile societatii contractate de la data operatiunii
incheiate de el (art. 89 alin. 1, Legea nr. 31/1990) ;
- are dreptul sa indeplineasca servicii in administratia interna a societatii, sa
faca acte de supraveghere, sa participle la numirea si la revocarea administratorilor
(cand legea prevede acest lucru, potrivit art. 89 alin. 2, Legea nr. 31/1990) ;
- are dreptul sa acorde autorizarea administratorilor pentru opreatiunile ce
depasesc puterile lor;
- are dreptul sa ceara copii de pe situatiile financiare si sa cotroleze
exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale si a documentelor justificative
(art. 89 alin. 3, Legea nr. 31/1990).
Controlul gestiunii societatii .
Gestiunea societatii poate fi controlata de oricare asociat comanditat care nu are
calitatea de administrator, sau de oricare asociat comanditar, care in temeiul art. 189
alin. 3 are posibilitatea de a cerceta registrele comerciale si documentele justificative
42

S. VII. 3. Functionarea societatii pe actiuni

Cu privire la functionarea societatii pe actiuni Legea nr. 31/1990 are in vedere
aspectele referitoare la:
1. titlurile de valoare emise de societatile pe actiuni: actiunile si obligatiuile;
2. organele societatii pe actiuni, reprezentate de:
- adunarile generale;
- administratia societatii;
- auditul financiar, auditul intern si cenzorii;
3. registrele societatii si situatiile financiare anuale;
S. V. 3. 1. Titlurile de valoare sau valorile mobiliare emise de societatile
comerciale
In societatea pe actiuni, capitalul social este reprezentat pe actiuni emise de
societate (art. 91 pct. 1 din Legea nr. 31/1990).
Actiunile emise de societatile pe actiuni
Notiune. Potrivit art. 10 alin. 1, capitalul social al unei societati pe actiuni nu
poate fi mai mic de 90 000 lei. Acesta este reprezentat prin actiuni (art. 91 alin. 1,
Legea nr. 31/1990).
Notiunea de actiune are mai multe acceptiuni :
a. este o fractiune a capitalului social. Fractiunile de capital social trebuie sa fie
de o valoare egala, acordand posesorilor drepturi egale (art. 94 alin. 1, Legea nr.
31/1990) ;
b. dreptul ce poarta asupra acestei fractiuni de capital, rezulta din calitatea de
actionar a persoanei din cadrul raportului juridic de tip societar;
raportul juridic
este stabilit intre actionar si societate si este nascut ca urmare a aportului efectuat;
c. este un, titlu de valoare4, ce incorporeaza drepturile si obligatiile izvorate din
4 Conceptul de ,,valoare mobiliar,, a fost limitat iniial la aciunile i obligaiunile emise de societile
comerciale. n prezent, n doctrina juridic comercial se arat c acest concept nglobeaz tot mai multe
instrumente negociabile, ct mai originale: obligaiunile convertibile n aciuni, instrumentele financiare
derivate, titlurile nenumite, cum ar fi titlurile participative i certificatele de investitor, etc.
Valorile mobiliare numite - descrise i reglementate de lege, las din ce n ce mai mult loc pe pia
valorilor mobiliare nenumite al cror regim juridic este prevzut de societatea emitent. Valorile mobiliare din
perspective instituiei tradiionale a titlurilor de credit sau de valoare sunt instrumente specifice de drept
comercial care ncorporeaz drepturi i obligaii .Titlul de valoare este un nscris cu valoare comercial prin care
se constat existena unei obligaii comerciale ce urmeaz a fi executat la o anumit scaden.Pn la scaden,
creana nefiind exigibil, i se acord debitorului un credit. Titlurile comerciale de valoare sunt:
- titluri representative ale mrfurilor (ce ncorporeaz dreptul asupra unei mrfi): polia de ncrcare,
scrisoarea de trsur, conosament, recipisa de depozit, warantul, etc. ;

43

calitatea de actionar. Calificarea de valoare mobiliara a actiunii este legata de institutia

societatii cotate si a ofertei publice. Actiunile emise prin oferta publica si inregistrate ca
atare in evidentele C.N.V.M., fac parte din categoria valorilor mobiliare,fiind
reglementate astfel atat de Legea societatilor comerciale cat si de Legea 297/2004.
Aceste actiuni se mai numesc si ,,actiuni cotate,, ele se tranzactioneaza pe pietele
organizate de capital, sub controlul si supavegherea C.N.V.M., si numai prin
intermediari autorizati.
Caracterisicile actiunii
a. O actiune are o valoare nominala, stabilita prin actul constitutiv. Actiunile
nu pot fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea lor nominala (art. 92 alin.
1).Valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 1000 lei. La momentul
constituirii societatii are valoarea nominala stabilita de actul constitutive. Pe parcursul
functionarii acesteia, valoarea nominala a unei actiuni poate sa creasca sau poate sa
scada ,,dupa cum activul net este mai mare sau mai mic decat capitalul,,;
b. Actiunile trebuie sa fie de valoare egala, acordand, prin urmare,
posesorilor drepturi egale (art. 94 alin 1). De la aceasta regula exista o exceptie,
potrivit art. 94 alin. 2, in sensul ca actul constitutiv poate prevede emiterea actiunilor
preferentiale care confera titularilor drepturi diferite (in conditiile art. 95 si 96) ;
c. Actiunile sunt indivizibile (art. 102 alin. 1). O actiune nominativa poate
deveni proprietatea mai multor persoane, caz in care societatea nu este obligata sa
inscrie transmiterea atat timp cat acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic
pentru exercitarea drepturilor rezultand din actiune.
Cand actiunea la purtator apartine mai multor persoane, acestea trebuie sa
desemneze un reprezentant comun. Daca actiunea nominativa sau la purtator este
proprietatea indiviza sau comuna a mai multor persoane, acestea sunt raspunzatoare in
mod solidar pentru obligatia de efectuare a varsamintelor datorate.
d. Actiunile sunt titluri negociabile. La constiuirea societatii sau in momentul
emiterii lor au o valoare nominala sau de emisiune. Ulterior acestor momente, actiunile
au o valoare mai mica sau mai mare, care reprezinta valoarea reala. Deci actiunea
incorporeaza o anumita valoare, care poate fi diferita in raport de criteriul de valoare
adoptat, fiind considerate titluri de valoare, denumite si valori mobiliare. Ele se pot
- titluri ce dau dreptul la o prestaie din partea debitorului, care poate consta ntr-o sum de bani (titluri de rent,
bilete de loterie, de banc, bonuri de tezaur, cecuri, bilete la ordin) o marf (ordine n producte) un serviciu
(documente de transport, mrci potale timbre) ;
-titluri de participare: aciunile, obligaiunile, certificatele de investitor, etc.

44

transmite in conditiile legii, prin mijloacele dreptului comercial, transmisibilitatea

actiunii fiind de esenta acesteia. Datorita posibilitatii transmiterii lor sunt calificate ca
titluri negociabile. Nu sunt considerate titluri de credit perfecte, ci titluri speciale,
denumite de literatura juridica titluri corporative, societare sau de participatiune.
Cuprinsul actiunii (art. 93).
Actiunile
trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:
- denumirea si durata societatii;
- data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este
inmatriculata societatea, codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al
Romaniei, Partea a IV-a, in care s-a facut publicarea;
- capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala
a actiunilor si varsamintele efectuate ;
- avantajele acordate fondatorilor.
Actiunile nominative trebuie sa cuprinda si:
- numele, prenumele, codul numeric personal si domciliul actionarului persoana
fizica;
- denumirea, sediul, numarul de inmatriculare si codul unic de inregistrare ale
actionarului persoana juridica, dupa caz.
Actiunile trebuie sa poarte semnatura a 2 membri ai consiliului de administratie,
respectiv ai directoratului, sau, dupa caz, semnatura administratorului unic, respectiv a
directorului general unic.
Tipuri de actiuni
a. Dupa modul de transmitere, actiunile sunt nominative si la purtator.
Actiunile nominative pot fi emise in forma materiala, pe suport hartie, sau, in
forma dematerializata, prin inscriere in cont, caz in care se inregistreaza in registrul
actionarilor. Actiunile emise in forma dematerializata (prin inscriere in cont) sunt
definite in doctrina juridica drept bunuri mobile incorporale.
Actiunile pe suport hartie pot fi emise si sub forma unor titluri cumulative
pentru mai multe actiuni (art. 92 alin. 5). Actionarului i se poate elibera un inscris care
sa cuprinda mai multe actiuni. Daca nu a emis si nu a eliberat actiuni in forma materiala,
societatea din oficiu sau la cererea actionarilor le va elibera cate un certificat de
actionar. Acesta trebuie sa cuprinda datele prevazute de lege referitoare la cuprinsul
actiunilor, atat nominative cat si la purtator, potrivit art. 93 alin. 2 si in plus:
- numarul si valoarea nominala a actiunilor, proprietate a actionarului,
- pozitia la care actionarul este inscris in registrul actionarilor si, dupa caz,
45

- numarul de ordine al actiunilor (art. 97).

Indiferent de tipul lor nominative sau la purtator actiunile au urmatorul
cuprins :
- denumirea si durata societatii,
- data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este
inmatriculata societatea, codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al
Romaniei, Parta a IV-a, in care s-a facut publicarea,
- avantajele acordate fondatorilor.
Tipul actiunilor nominative sau la purtator - este determinat prin actul
constitutiv. Daca actul constitituiv nu determina felul actiunilor, acestea vor fi
nominative.
Actiunile neplatite in intregime sunt intotdeauna nominative (art. 92 alin. 2).
Legea 31 1990 prevede si posibilitatea convertirii actiunilor, a celor nominative
in actiuni la purtator si invers, prin hotararea adunarii generale extraordinare a
actionarilor, luata in conditiile art. 115 (art. 92 alin. 4).
b. Articolul 94 reglementeaza categorii de actiuni, denumite ordinare, care
confera posesorilor drepturi egale (alin. 1), si care cuprind toate tipurile de actiuni:
nominative, la purtator, dematerializate, pe suport hartie, si categorii de actiuni care
confera drepturi diferite denumite (alin. 2), actiuni preferentiale, cu dividend
prioritar fara drept de vot, ce confera titularului (art. 95 alin. 1):
- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al
exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari; In caz de intarziere a platii
dividendelor, actiunile preferentiale vor dobandi drept de vot, incepand de la data
scadentei obligatieie de plata a dividendelor ce urmeaza a fi distribuite in cursul anului
urmator sau, daca in anul urmator adunarea generala hotaraste ca nu vor fi distribuite
dividende, incepand de la data publicarii respectivei hotarari a adunarii generale, pana la
plata efectiva a dividendelor restante(art. 95 alin. 4).
- drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, inclusiv dreptul de
a participa la adunarea generala, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota,
in temeiul acestor actiuni,.
Actiunile preferentiale, nu pot depasi o patrime din capitalul social si vor avea
aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare (art. 95 alin. 2). Nu pot fi titulari de
actiuni preferentiale: reprezentantii, administratorii si cenzorii societatii.
Actiunile preferentiale si actiunile ordinare pot fi convertite dintr-o categorie in
alta prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor (art. 95 alin. 4), luata in
46

conditiile art. 115.

Actiunile cu dividend prioritar fara drept de vot nu pot fi detinute de catre
administratoriii, directorii, respective membrii directoratului si ai consiliului de
supraveghere.
c. O alta categorie de actiuni sunt actiunile proprii dobandite de societatile
comerciale. In principiu, potrivit art. 103 alin.1, societatea nu poate dobandi propriile
actiuni, fie direct, fie prin persoane care actioneaza in nume propriu, dar pe seama altei
societati, decat daca hotaraste adunarea generala extraordinara a actionarilor.
In acest sens, adunarea generala extraordinara autorizeaza :
- dobandirea actiunilor proprii de catre societate ;
- modalitatile de dobandire ;
- numarul maxim de actiunice urmeaza a fi dobandite ;
- contravaloarea lor minima si maxima;
- perioada efecuarii operatiunii, care nu va putea depasi 18 luni de la data
publicrii hotararii adunarii generale in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a IV-a.
Societatea dobandeste propriile actiuni cu autorizarea adunarii generale
extraordinare numai daca (art. 103 alin. 3, 4, 5) :
- valoarea actiunilor proprii, dobandite de societate, inclusiv a celor aflate in
portofoliul sau nu poate depasi 10% din capitalul social subscris;
- actiunile sunt integral liberate si capitalul social subscris este integral varsat;
- plata actiunilor dobandite in acest fel se face numai din profitul distribuibil si
din rezervele disponibile ale societatii, cu exceptia rezervelor legale ,inscrise in ultima
situatie financiara anuala aprobata .
Raportul de gestiune care insoteste situatia financiara anuala va trebui sa arate,
potrivit art. 103 alin. 6 :
- motivele care au determinat dobandirea de actiuni proprii ;
- numarul, valoarea nominala, contravaloarea actiunilor dobandite;
- fractiunea de capital social pe care actiunile o reprezinta.
Daca actiunile proprii sunt dobandite in altfel de conditii decat cele prevazute de
Legea 31 1990, republicata si modificata, ele vor trebui instrainate in modul stabilit de
adunarea generala extraordinara in termen de cel mult un an de la data subscrierii lor.
Actiunile neinstrainate in acest termen vor trebui anulate, societatea fiind obligata sa
reduca corespunzator capitalul social.
Restrictiile referitoare la dobandirea propriilor actiuni de catre o societate
comerciala, prevazute la art. 103, nu sunt aplicabile daca societatea dobandeste un
47

numar determinat de actiuni proprii, integral liberate, in vreuna dintre urmatoarele

situatii (art. 104):
- cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea unui numar de actiuni
proprii de o valoare corespunzatoare reducerii;
- pentru cesionarea catre personalul societatii a unui numar de actiuni proprii, in
limitele si in conditiile aprobate de adunarea generala a actionarilor;
- prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotarari
judecatoresti pronuntate intr-o procedura de urmarire silita impotriva unui debitor al
societatii;
- cu titlu gratuit;
- in scopul regularizarii cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau pe pita
organizata extrabursiera, dar numai cu avizul Comisiei Nationale de Valori Mobiliare.
O societate nu are dreptul sa acorde avansuri, sau imprumuturi si nici sa
constituie garantii in vederea subscrierii sau dobandirii propriilor actiuni de catre un tert
(art. 105 alin. 1).
Potrivit legii, dobandirea propriilor actiuni se poate face si prin constituirea
de garantii reale mobiliare asupra propriilor actiuni, fie direct,fie prin persoane care
actioneaza in nume propriu dar pe seama societatii (art. 105 alin 2). Actiunile astfel
dobandite vor fi contabilizate separat.
Actiunile proprii dobandite de societate, cu autorizarea adunarii generale
extraordinare a actionarilor, potrivit art. 103, nu dau drept la dividende, si nici la la vot
in adunarile generale pe durata posedarii lor de catre societate (art. 107).
Conditiile de emitere a actiunilor.
a. Actiunile pot fi emise:
- numai la o suma cel putin egala cu valoarea lor nominala (art. 92 alin. 1) ;

- numai dupa inmatricularea societatii in registrul comertului, deoarece

potrivit art. 93 alin. 1 pct. b cuprinsul actiunii trebuie sa prevada numarul din registrul
comertului sub care este inmatriculata societatea.
b. Nu se vor putea emite noi actiuni si nu se va putea majora capitalul social
pana nu vor fi complet platite cele din emisiunea precedenta (art. 92 alin. 3).
Actiunile emise de o societate pe actiuni, ca urmare a subscriptiei prin oferta
publica de valori mobiliare sunt supuse reglementarilor aplicabile pietei organizate pe
care acele actiuni sunt tranzactionate (art. 91 alin. 3) in conformitate cu Legea nr. 297/
2004 privind piata de capital .
Transmiterea actiunilor.
48

Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise atat in forma materiala

cat si asupra celor emise in forma de dematerializata se transmite prin declaratie facuta
in registrul actionarilor si prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent si de
cesionar sau de mandatarii lor (art. 98 alin. 1).
In cazul transmiterii actiunii emise in forma materiala se face mentiune despre
transmitere si pe titlu.
Actiunile emise in forma dematerializata si tranzactionate pe o piata reglementata
sau in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionarese transmite potrivit prevederilor
legislatiei pietei de capital.
Subscriitorii si cesionarii ulterori raspund nelimitat si solidar pentru plata
actiunilor timp de 3 ani, termen care incepe sa curga de la data cand s-a facut mentiunea
de transmitere in registrul actionarilor.
Potrivit art. 108, actionarii pot instraina atiunile lor si prin oferta publica, astfel
,,actionarii care ofera spre vanzare actiunile lor prin oferta publica sunt obligati sa
intocmeasca un prospect de oferta in conformitate cu pevederile Legea nr. 297/2004
privind piata de capital.
Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin
simpla traditiune predare, a acestora (art. 99).
Prin actul constitutiv se pot prevede si alte forme de transmitere a dreptului
de proprietate asupra actiunilor (potrivit art. 98 alin. 1), dupa cum se pot stipula
restrictii conventionale privind transmiterea acestora. ,,In masura in care clauzele de
restrangere a transmisiunii nu fac decat sa reglementeze aceasta operatiune ele sunt
valabile () trebuie introduse, insa, in actul constitutiv odata cu intocmirea ,fara sa fie
nevoie de modificarea acestuia,,.
Transmiterea actiunilor poate fi restrictionata si prin lege, astfel ca, potrivit
art 103 alin. 1 ,,societatea nu poate dobandi propriile actiuni,, decat cu aprobarea
adunarii generale extraordinare a actionarilor, si cu respectarea dispozitiilor imperative
impuse de Legea nr. 31/1990.
Garantia reala mobiliara asupra actiunilor.
Nu numai actiunile proprii dobandite de societate pot forma obiectul unei garantii
reale mobiliare, ci si celelalte tipuri de actiuni.
Consituirea de garantii reale mobiliare asupra actiunilor se face prin intocmirea
unui inscris sub semnatura privata. Acesta trebuie sa cuprinda :
- cuantumul datoriei,
- valoarea si categoria actiunilor cu care se garanteaza,
49

- mentionarea garantiei pe titlu, in cazul actiunilor la purtator si nominative in

forma materiala, semnata de creditor si debitorul actionar sau de mandatarii acestora.
Garantia se inregistreaza in registrul actionarilor tinut de consiliul de
administratie, respectiv directorat, sau, dupa caz, de societatea independenta care tine
registrul actiuonarilor.
Creditorului in favoarea caruia s-a constituit garantia reala mobiliara asupra
actiunilor i se elibereaza o dovada a inregistrarii acesteia.
De asemenea, garantia se inregistreaza si la Arhiva Electronica de Garantii
Reale Mobiliare, data de la care devine opozabila tertilor si dobandeste rangul in
ordinea de preferinta a creditorilor.
Consecintele neplatii varsamintelor. Anularea actiunilor.
Daca actionarii nu au efectuat plata varsamintelor pe care le datoreaza (in
conditiile cerute pentru constituirea simultana, si prin subscriptie publica, respectiv art.
9 alin. 2 lit. a si b, si art. 21), societatea ii va invita sa-si indeplineasca aceasta
obligatie, printr-o somatie colectiva, publicata de doua ori, la un interval de 15 zile, in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-un ziar de larga raspandire.
In cazul in care nici in urma acestei somatii actionarii nu vor efectua
varsamintele, consiliul de administratie repectiv directoratul, va putea decide fie
urmarirea actionarilor pentru varsamintele restante, fie anularea acestor actiuni
nominative.
Decizia de anulare se va publica in in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea aIVa, cu specificarea numarului de ordine al actiunilor anulate.
In locul actiunilor anulate vor fi emise noi actiuni purtand acelasi numar, care vor
fi vandute. Sumele obtinute din vanzare vor fi intrebuintate pentru acoperirea
cheltuielilor de publicare si de vanzare, a dobanzilor de intarziere si a varsamintelor
neefectuate; restul va fi innapoiat actionarilor. Daca din pretul obtinut nu se acopera
toate sumele datorate societatii si daca vanzarea nu se realizeaza datorita lipsei
cumparatorilor, societatea se va putea indrepta impotriva subscriitorilor si cesionarilor.
Daca nu s-au realizat sumele datorate nici in urma acestor formalitati, se va proceda de
indata la reducerea capitalului social in proportie cu diferenta dintre acesta si capitalul
existent.
Drepturile si obligatiile actionarilor
Cand actiunea nominativa apartine mai multor persoane drepturile ce decurg din
actiune vor fi exercitate de un reprezentant unic desemnat de ceilalti coproprietari (art.
102 pct. 2). Daca actiunea este la purtator, si apatine mai multor persoane de asemenea,
50

trebuie sa-si desemneze un reprezentant comun (art. 102 pct. 3).

Drepturile actionarilor
a. Dreptul de a participa la adunarile generale ale actionarilor Actionarii au
dreptul sa participe la adunarile generale, direct sau prin reprezentanti. Pot participa prin
reprezentare, in baza unei imputerniciri5 acordate pentru respectiva adunare generala
(art. 125 pct. 1).
Actionarii care nu au capacitate de exercitiu, precum si persoanele juridice pot fi
reprezentati/reprezentate prin reprezentantii lor legali care, la randul lor, pot da altor
persoane imputernicire pentru adunare generala (art. 125 pct. 2).
Au dreptul de a participa la adunarile generale si titularii de actiuni preferentiale
(art. 95 pct. 2, lit. b).
b. Dreptul actionarilor de a adresa consiliului de administratie respectiv
directoratului, intrebari in scris, referitoare la activitatea societatii, inaintea datei de
desfasurare a adunarii generale. Raspunsurile vor fi date in cadrul adunarii generale. In
cazul in care societatea detine o pagina de internet proprie, in lipsa unei dispozitii
contrare in actul constitutiv raspunsul se considera dat daca informatia solicitata este
publicatape pagina de internet a societatii, la sectiunea ,,Intrebari frecvente,, (art. 117
ind. 2 pct. 3).
c. Dreptul actionarilor de a participa in adunarile speciale.Titularii fiecarei
categorii de actiuni se reunesc in adunari speciale, de exemplu, adunarea speciala a
titularilor de actiuni nominative, de actiuni la purtator, de actiuni preferentiale, si altele
(art. 96).
Actul constitutiv al societatii este cel care stabileste conditiile in care se
convoaca, se intrunesc si se desfasoara aceste adunari.
Orice titular al unor asemenea actiuni are dreptul sa participe la aceste adunari
(art. 96).
d. Dreptul la vot in adunarile generale
Actionarii exercita dreptul la vot in adunarea generala, proportional cu numarul
actiunilor pe care le poseda (art. 120), cu exceptia prevazuta la art. 101 alin. 1 care
precizeaza ,,orice actiune da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul
constitutive nu se prevede altfel.
Actul constitutiv poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care
5 Procurile vor fi depuse n original cu 48 de ore nainte de adunare sau n termenul prevzut de actul
constitutiv, sub sanciunea pierderii exerciiului de vot n acea adunare. procurile vor fi reinute de societate
fcndu-se meniune despre aceasta n procesul verbal (art. 125 alin. 3, Legea nr. 31/1990.

51

poseda mai mult de o actiuni (art. 101 pct. 2).

Actionarilor, care nu sunt la curent cu varsaminele ajunse la scadenta, li se
suspenda exercitiul dreptului la vot (art. 101 pct. 3).
Titularii de actiuni preferentiale nu au dreptul de vot in adunarile generale (art.
95 alin. 2). Totusi, in caz de intarziere a platii dividendelor, actiunile preferentiale vor
dobandi drept de vot6, in conditiile prevazute anterior.
Referitor la actiunile proprii subscrise de societatea comerciala (art. 103 si 103 ind.
1), pe toata durata posedarii lor de catre aceasta dreptul de vot pe care il confera este
suspendat.
Dreptul de vot conferit actiunilor grevate de un drept de uzufruct apartine
uzufructuarului in adunarile generale ordinare si nudului proprietar in adunarile
generale extraordinare (art. 124 alin. 1). Iar daca actiunile sunt grevate cu garantii reale
mobiliara, dreptul de vot conferit acestora apartine proprietarului (art. 124 pct. 2).
Actionarii pot participa si vota in adunarea generala prin reprezentare, in baza
unei imputerniciri acordate pentru respeciva adunare generala (art. 125 pct. 1).
Este interzisa cedarea dreptului de vot ca si exercitarea acestui drept in alt mod
decat cel prevazut de lege. Astfel, Legea nr. 31/1990, precizeaza expres:
- dreptul de vot nu poate fi cedat (art. 128 pct. 1) ;
- orice conventie prin care actionarul se obliga a aexercita dreptul de vot in
conformitate cu instructiunile date sau propunerile formulate de societate sau de
persoanele sau de persoanele cu atributii de reprezentare este nula (art. 128 pct. 2).
e. Dreptul actionarilor la dividende.
Dividendele se distribuie asociatilor proportional cu cota de participare la
capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel (art. 67 alin. 2), in
termenul stabilit de adunarea generala a actionarilor sau, dupa caz, prin legile speciale,
dar nu ami tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente
exercitiului financiar incheiat. In caz contrar, societatea va plati o daune-interese pentru
perioada de intarziere, la nuvelul dobanzii legale, daca prin actul constitutiv sau prin
hotararea adunarii generale a actionarilor care a aprobat situatia financiara aferenta
exercitiului financiar incheiat nu s-a stabilit o dobanda mai mare.
Actiunile proprii subcrise de societatea comerciala nu dau dreptul la dividende pe
6 n caz de ntrziere a plii dividendelor, aciunile prefereniale vor dobndi drept de vot, ncepnd de la data
scadenei obligaieie de plat a dividendelor ce urmeaz a fi distribuite n cursul anului urmtor sau, dac n anul
urmtor adunarea general hotrte c nu vor fi distribuite dividende, ncepnd de la data publicrii respectivei
hotrri a adunrii generale, pn la plata efectiv a dividendelor restante (art. 95 alin. 4).

52

perioada detinerii lor de catre societate (art. 105 alin. 1)

Actiunile preferentiale dau dreptul la un dividend prioritar, asa cum am aratat
anerior.
f. Dreptul actionarilor de a consulta, raportul cenzorilor, sau dupa caz, al
auditorului financiar, care se depune la sediul societatii si la cel al sucursalelor in cele
15 zile care preced intrunirea adunarii generale (art. 184 alin. 1).
Actionarii au dreptul sa ceara consiliului de administratie, respectiv directoratului
pe cheltuiala lor, copii de pe aceste documente (art. 184 alin. 2). Sumele percepute nu
pot depasi costurile administrative implicate de furnizarea acestora.
g. Dreptul actionarilor asupra partii cuvenite din lichidarea societatii.
Potrivit art. 268 alin.1, dupa terminarea lichidarii, lichidatorii intocmesc situatia
financiara finala, prin care arata partea ce se cuvine fiecarei actiuni din repartizarea
activului societatii, insotita de raportul cenzorilor sau, dupa caz, raportul auditorilor
financiari .
Obligatiile actionarilor.
a. Principala obligatie a actionarilor este de a efectua varsamantul subscris.
- La constituire, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi
mai mic de 30% din cel subscris. Diferenta de capital social subscris va fi varsata,
pentru actiunile emise pentru un aport in numerar, in termen de 12 luni de la
inmatriculare, iar pentru actiunile emise pentru un aport in natura, in termen de cel mult
2 ani de la data inmatricularii (art. 8 lit. d).
- Pentru societatea pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica, se
impune ,,ca intregul capital social sa fi fost subscris si fiecare acceptant sa fi varsat in
numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise la C.E.C. - S.A., sau la una dintre
unitatile acesteia. Restul de capital social subscris va trebui varsat in termende 12 luni
de la inmatriculare,,.
b. Daca o actiune este proprietatea indiviza sau comuna a mai multor
persoane, actionarii raspund nelimitat si solidar pentru efectuarea varsamintelor
datorate (art. 102 alin. 4).
De altfel, potrivit art. 109, situatia actiunilor trebuie sa fie cuprinsa in anexa la
situatia financiara anuala si, in mod special, sa se precizeze daca ele au fost integral
liberate si, dupa caz, numarul actiunilor pentru care s-a cerut fara rezultat, efectuarea
varsamintelor.
Obligatiunile
Obligatiunea este un titlu comercial de valoare, negociabil, emisa de societatea
53

pe actiuni, care incorporeaza o creanta pe termen lung asupra acesteia.

Obligatiunile confera titularilor de obligatiuni -numiti obligatari drepturi de
creanta, egal, ce corespund valorii nominale a obligatiunilor.
Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2003cu privire la ofertele publice de valori
mobiliare denumeste obligatiunile emise de societatile comerciale drept ,,obligatii
corporatiste .
Natura juridica a obligatiunii
Natura juridica a obligatiunii se poate defini prin comparatie cu cea a actiunii:
a.
- actiunea este o fractiune egala a capitalului social;
- obligatiunea este fractiune egala a unui imprumut unic pe care-l face
societatea emitenta.
b.
- posesiunea actiunii confera titularului calitatea de asociat/actionar, din care
rezulta posibilitatea pentru acesta de a exercita anumite drepturi patrimoniale
(dreptul la beneficii, dreptul la partea din patrimoniul societatii dupa lichidare) si
nepatrimoniale (dreptul de a participa la adunarile generale, dreptul la vot);
- posesiunea obligatiunii confera calitatea de creditor, obligatarului, cu
posibilitatea pentru acesta de a exercita drepturile referitoare la suma ce reprezinta
valoarea obligatiunii subscrise, la dobanzile aferente acesteia.
c.
- raportul juridic ce sta la baza emisiunii de actiuni este un raport societar
cu efecte juridice deosebite, diferit de raportul juridic care da nastere emisiunii de
obligatiuni: imprumut, convertirea unui debit ce rezulta dintr-un cont curent,
convertirea unor actiuni in obligatiunii, dare in plata.
Actiunile si obligatiunile au in comun:
- natura de titluri comerciale de valoare, negociabile ,,cu corolarul
circulatiei,,;
- regimul lor juridic al obligatiunilor din aceeasi emisiune, este unitar:
obligatiunile, ca si actiunile, potrivit art. 168 lit. f sunt nominative si la purtator iar
prospectul de emisiune publicat de administratorii societatii trebuie sa indice tipul
acestora.
Ca si actiunile, obligatiunile nominative pot fi emise: in forma materiala, pe
suport hartie, sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont (art. 67 alin. 3).
Obligatiunile la purtator pot fi emise numai pe suport hartie.
54

Drepturile incorporate in titlu apartin si pot fi exercitate numai de posesorul

titlului (art. 1909 Cod civil) al carui nume nu este mentionat pe titlu. Obligatiunea
nominativa are mentionate pe titlu: numele, prenumele si domiciliul obligatarului,
respective, denumirea si sediul acestuia .
Continutul obligatiunii.
Titlurile obligatiunilor trebuie sa cuprinda datele prevazute in legislatia pietei de
capital (Legea 297/2004 privind piata de capial).
Obligatiunile trebuie sa poarte semnatura a 2 membri ai consiliului de
administratie, respective ai directoratului, sau, dupa caz, semnatura administratorului
unic, respectiv a directorului general unic (art. 170 pct. 4 coroborat cu art. 93 pct. 4)
Conditiile emiterii de obligatiuni
- emiterea de obligatiuni este hotarata de adunare a generala extraordinara (art.
113 lit. l );
- valoarea nominala a unei obligatiuni nu poate fi mai mica de 2,5 lei (art. l67
alin. 1 );
- obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala si acorda
posesorilor lor drepturi egale (art. l67 alin. 2);
- valoarea nominala a obligatiunilor converibile in actiuni va trebui sa fie egala cu
cea a actiunilor (art. l70 alin. 5).
Pentru a emite obligatiuni prin oferta publica (de vanzare) administratorii unei
societati comerciale vor publica un prospect de emisiune aprobat de C.N.V.M. (art. l83
alin.1din Legea 297/2004). Deoarece legea nu precizeaza unde se publica prospectul de
emisiune, acesta se va publica in presa.
Oferta publica de vanzare va fi facuta printr-un intermediar autorizat sa prestaze
servicii de investitii financiare (art. 183 alin. 2 din Legea 297/2004).
Prospectul de oferta va cuprinde informatii necesare investitorilor, pentru a
realiza o evaluare in cunostinta de cauza privind :
- situatia activelor si pasivelor,
- situatia financiara,
- profitul sau pierderea,
- perspectivele emitentului a societatii comerciale si ale entitatii care
garanteaza indeplinirea obligatiilor asumate de emitent, daca este cazul, precum si a
drepturilor aferente respectivelor valori mobiliare-obligatiuni (art. l84 alin. 1 din Legea
297/2004),
Prospectul de oferta aprobat de C.N.V.M. este valabil 12 luni dupa publicare,
55

putand fi folosit in cazul mai multor emisiuni, in acest interval, cu conditia actualizarii
acestuia (art. 179 din Legea 297/2004).
Subscrierea obligatiunilor .
Obligatiunile vor fi subscrise pe exemplarele prospectului de emisiune. Valoarea
obligatiunilor subscrise trebuie sa fie integral varsata (art. 170 pct. 1 si 2)
Transmiterea obligatiunilor
Dreptul de proprietate asupra obligatiunilor nominative emise in forma materiala
se se transmite prin declaratia facuta in registrul obligatiunilor si prin mentiunea pe titlu,
semnata de cedent si de cesionar; partile pot fi reprezentate si prin mandatari.
In cazul obligatiunilor dematerializate, dreptul de proprietatea se transmite prin
declaratia facuta in registrul obligatiunilor, semnata de cedent si de cesionar sau de
mandatarii lor.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor la purtator se face prin
simpla remitere materiala, respectiv prin traditiunea acestora. Cesiunea obligatiunilorla
purtator, ca si a actiunilor la purtator, are caracteristicile unui contract real.
Posesorul de buna credinta al titlului este considerat proprietar, fiind in drept sa
exercite drepturile incorporate in acesta (art. 1909 Cod civil).
Obligatiunile emise prin oferta publica se transmit in conditiile Legii 297/2004,
art. 183-192.
Drepturile detinatorilor de obligatiuni.
Detinatorii de obligatiuni, in calitatea lor de creditori ai societatii, beneficiaza de
anumite drepturi:
1. de a se intruni in adunarile generale ale obligatarilor, care se organizeaza si
functioneaza dupa principiile adunarii generale ale actionarilor (art. 171);
2. de a rambursa la scadenta sau anticipat, obligatiunile, cu dobanzile aferente
(art. 176 alin. 1 si 2) ;
3. de a converti obligatiunile existente in alte tipuri de obligatiuni, sau in
actiuni ale societatii emitente, in conditiile stabilite in prospectul de oferta publica (art.
176 alin. 3);
1. Dreptul de a se intruni in adunari generale.
Legea 31/1990, reglementeaza posibilitatea organizarii obligatarilor in adunari
generale, in vederea apararii drepturilor lor.
Convocarea adunarii generale se face pe cheltuiala societatii care a emis
obligatiunile, la cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din
titlurile emise si nerambursate. Dupa ce au fost numiti reprezentantii detinatorilor de
56

obligatiuni si acestia pot cere convocarea adunarii generale.

Adunarii generale a obligatarilor in ceea ce priveste formele, conditiile,
termenele convocarii, depunerea titlurilor si votarea, i se aplica dispozitiile prevazute
pentru adunarea ordinara a actionarilor.
La adunarea generala a obligatarilor au dreptul sa participe toti detinatorii de
obligatiuni din aceeasi emisiune. Obligatarii pot fi reprezentati in adunare prin
mandatari, in privinta carora legea introduce o restrictie, in sensul ca, nu pot avea
aceasta calitate ,,administratorii, directorii, respective, membrii directoratului, ai
consiliului de supraveghere ori cenzorii sau functionarii societatii (art. 171 alin. 5).
Potrivit art. 172 alin. 1, adunarea generala a detinatorilor de obligatiuni, in
conditiile in care este legal constituita este indreptatita:
a. sa numeasca un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni si unul sau mai
multi supleanti, cu dreptul de a-l reprezenta fasa de societate si in justitie, fixandu-le
remuneratia; acestia nu pot lua parte la administrarea societatii, dar vor putea asista la
adunarile sale generale ;
b. sa indeplineasca toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor lor
commune sau sa autorizeze unreprezentant cu indeplinirea lor ;
c. sa constituie un fond, format dintr-o parte a dobanzilor cuvenite obligatarilor,
pentru cheltuielile necesare apararii drepturilor lor; stabileste regulili pentru gestiunea
acestui fond;
d. sa se opuna la orice modificare a actului constitutiv sau a conditiilor
imprumutului, prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor detinatorilor de
obligatiuni;
e. sa se pronunte asupra emiterii de noi obligatiuni.
Hotararile adunarii vor fi aduse la cunostinta societatii, in termen de cel mult 3
zile de la data doptarii lor.
Pentru validitatea deliberarilor hotararea se ia dupa cum urmeaza:
- in vederea numirii reprezentantului obligatarilor, a indeplinirii actelor de
supraveghere si constituirea fondului necesar cheltuielilor, hotararea se ia cu o
majoritate reprezentand cel putin o treime din titlurile emise si nerambursabile;
- in vederea executarii opozitiei la modificarea actului constitutiv sau a conditilor
imprumutului si pentru emiterea de noi obligatiuni, este necesara prezenta in adunare a
detinatorilor reprezentand cel putin doua treimi din titlurile nerambursate si votul
favorabil a cel putin patru cincimi din titlurile reprezentate de adunare.
Hotararile adunarii sunt aduse la cunostinta societatii, in termende cel mult 3 zile
57

de la adoptarea lor.
Hotararile adoptate de adunarea obligatarilor sunt opozabile si detinatorilor de
obligatiuni care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra. Acestia sunt
indreptatiti :
> sa ceara inserarea in procesul verbal al sedintei, faptul ca nu au participat la
adunare sau ca au votat contra ;
> sa atace in justitie hotararile adunarii obligatarilor.
Termenul si efectele aplicabile actiunii in justitie impotriva hotararilor adunarii
generale a obligatarilor de catre cei indreptatiti sunt aceleasi ca pentru actiunea in
justitie impotriva hotararilor adunarii generale a actionarilor (art. 132-133).
2. Rambursarea obligatiunilor.
Obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta :
- la scadenta,
- anticipat, inainte de scadenta.
La scadenta fiecare titular de obligatiune va primi suma de bani
corespunzatoare valorii nominale a obligatiunii si dobanda aferenta mentionata pe
titlu, langa tabloul platilor in capital si celelalte date (art. 168).
Inainte de scadenta, pot fi rambursate obligatiunile din aceeasi emisiune si
cu aceeasi valoare nominala, prin tragere la sorti. In acest caz rambursarea se face
la o suma superioara valorii lor nominale, stabilita de societate si anuntata public cu
cel putin 15 zile inainte de data tragerii la sorti.
3. Convertirea obligatiunilor.
Obligatiunile convertibile, existente pot fi preschimbate in alt tip de obligatiuni
sau in actiuni ale societatii emitente. Conditiile in care pot fi convertite obligatiunile
sunt stabilite in prospectul de oferta publica, ceea ce inseamna ca obligatiunile
convertibile in actiuni trebuie sa fie emise in urma unei oferte publice.
Conversiunea obligatiunilor in actiuni este un atribut al adunarii generale
extraordinare a actionarilor (art. 113 pct. k). Aceasta are ca rezultat majorarea
capitalului social al societatii cu valoarea obligatiunilor convertite.
S. VII. 3. 2. Organele societatii pe actiuni.
Elementul constitutiv al personalitatii juridice al societatii comerciale, respectiv
al societatii pe actiuni este dat de existenta organelor deliberative, de executare si de
control :
adunarea generala a actionarilor, organ deliberativ, prin excelenta colectiv,
58

reprezinta vointa colectiva a societatii prin intermediul hotararilor sale;

administratia societatii pe actiuni este asigurata, de adminiostratori potrivit
sistemului unitar, dupa caz, de consiliu de supraveghere si directorat potrivit sistemului
dualist.
cenzorii, dupa caz, auditorii, organ de control, care verifica activitatea organelor
de gestiune .
Prin urmare, societatea comerciala este organizata si functioneaza pe principiul
separatiei de competente intre elementele de structura, specializarea de functii aratata
este insa relativa. De exemplu adunarea generala are si un rol de control al activitatii
organelor de gestiune propriu-zise (art. 111. pct. 1, lit. d), sau dreptul consiliului de
administratie de a participa la elaborarea vointei sociale in limitele stabilite de adunarea
generala, de lege, sau de actul constitutiv.
1.Adunarile generale ale actionarilor.
Adunarea generala este organul suprem de decizie al societatii, care cuprinde toti
actionarii, pentru a forma si exprima vointa sociala.
Adunarile generale sunt de doua feluri: ordinare si extraordinare (art. 110 alin.1).
Acestea se tin la sediul societatii, in localul indicat in convocare, daca actul constitutiv
nu prevede altfel (art. 110 alin. 2).
Convocarea adunarii generale
Adunarea generala este convocata de consiliul de administratie, respectiv de
directorat ori de cate ori este necesar, in conditiile prevazute de actul constitutiv.
Intrunirea acesteia va avea loc in cel putin 30 zile de la publicarea convocarii in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV (art. 117 alin. 1 si 2).
Convocarea se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intrunul dintre ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii, sau
din cea mai apropiata localitate.
Convocarea se face in urmatoarele moduri, daca nu sunt interzise prin actul
constitutiv sau prin lege si daca toate actiunile sunt nominative (art. 110 alin. 4) :
- numai prin scrisoare recomandata, sau, daca actul constitutiv permite, avand
incorporata, atasata sau logic asociata semnatura electronica,
- prin scrisoare transmisa pe cale electronica, extinsa, expediata cu cel putin 30
de zile inainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului, inscrisa in registrul
actionarului. Schimbarea adreseinnu poate fi opusa societatii, daca nu ia fost
comunicata in scris de actionar.
Aceste modalitati de convocare nu pot fi utilizate daca sunt interzise prin actul
59

constitutiv al societatii sau prin dispozitii legale.

Convocarea are urmatorul cuprins:
- locul si data tinerii adunarii,
- ordinea de zi, cu mentionarea explicita explicita a tuturor problemelor ce vor
face obiectul dezbaterilor adunarii.
Daca pe ordinea de zi figureaza numirea administratorilor sau a membrilor
consiliului de supraveghere, in convocare se va mentiona ca lista cuprinzand informatii
cu privire la numele, localitatea de domiciliu si calificarea profesionala ale persoanelor
propuse pentru functia de administrator se afla la dispozitia actionarilor, putand fi
consultata si completata de acestia.
Actionarii reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul
social, au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi.
Cererile se inainteaza consiliului de administratie, respectiv directoratului, in cel
mult 15 zile de la publicarea convocarii in vederea publicarii si aducerii la cunostinta
celorlalti actionari7.
Am aratat ca adunarea generala poate fi convocata de consiliul de
administratie, respetiv directorat, ori de cate ori este nevoie, in conformitate cu
actul constitutiv.
Consiliul de administratie, respectiv directoratul este obliga sa o convoace de
indata, la cererea actionarilor ce reprezint, individual sau impreuna, cel putin 5%
din din capitalul social sau o cota mai mica, daca in actul constitutiv se prevede astfel
si daca cererea cuprinde dispozitii ce intra in atributiile adunarii.
Adunarea generala va fi convocata in termen de cel mult 30 de zile si se va
intruni in termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cerereii.
Daca consiliul de administratie, respectiv directoratul nu convoaca adunarea
generala, instanta de la sediul societatii va putea autoriza convocarea adunarii
generale de catre actionarii care au formulat cererea.
Prin incheierea de autorizare instanta are dreptul:
- sa aprobe ordinea de zi,
- sa stabileasca data de referinta pentru actionarii indreptatiti sa fie instiintati si sa
voteze in cadrul adunarii generale,
- data tinerii adunarii generale
- sa stabileasca dintre actionari persoan care va prezida adunarea generala.
Presedintele si secretarul vor semna un proces-verbal prin care se constata
7 A se vedea, n continuare. art. 117 ind. 1, pct. 1i 2, din Legea nr. 31/1990, rep i modif.
60

- indeplinirea formalitatilor de convocare,

- data si locul adunarii generale, actionarii prezenti,
- numarul actiunilor,
- dezbaterile in rezumat,
- hotararile luate,
- declaratiile facute de actionari in sedinta, la cererea acestora.
La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum si listele
de prezenta a actionarilor. Procesul-verbal se va trece in registrul adunarilor generale
(art. 131 alin. 2 si 3).
Atributiile adunarilor generale
1. Atributiile adunarii generale ordinare
Adunarea ordinara se intruneste cel putin odata pe an, in cel mult 5 luni de la
incheierea exercitiului financiar (art. 111 alin. 1).
In afara de problemele inscrise pe ordinea de zi, adunarea generala ordinara este
obligata (art. 111 alin. 2) :
a. sa discute, sa aprobe, sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza
rapoartelor prezentate de consiliul de administratie, respectiv de directorat si de
consiliul de supraveghere, de cenzori sau, dupa caz, de auditorul financiar, si sa fixeze
dividendul ;
b. sa aleaga si sa revoce membrii consiliului de administratie, respectiv ai
consiliului de supraveghere, si cenzorii;
c. in cazul socieatilor ale caror situatii financiaresunt auditate, sa numeasca sau sa
demita auditorul financiar si sa fixeze durata minima a contractului de audit financiar;
d. sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs membrilor consiliului
de administratie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, si cenzorilor, daca
nu a fost stabilita prin actul constitutiv;
d. sa se pronunte asupra gestiunii consiliului de administratie, respectiv a
directoratului;
e. sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de
activitate, pe exercitiul financiar urmator;
f. sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati
ale societatii.
Pentru ca deliberarile adunarii ordinare sa fie valide este necesara prezenta
actionarilor care sa detina cel putin o patrime din numarul total de drepturi de
vot.
61

Adoptarea hotararilor se realizeaza pe baza principiului majoritatii, si anume

,,hotararile se iau cu majoritatea voturilor exprimate (daca actul constitutiv sau legea nu
prevede cerinte mai ridicate de cvorum si majoritate, potrivit art. 112 alin. 1),,.
Daca adunarea n-a putut lucra, deoarece n-au fost indeplinite conditiile referitoare
la deliberarile adunarii si la adoptarea hotararilor, adunarea se va intruni dupa a doua
convocare. Problemele puse la ordinea de zi a celei dintai adunari vor putea fi deliberate
de catre adunarea ordinara convocata a doua oara, indiferent de cvorumul intrunit, luand
hotarari cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru a doua convocare, actul constitutiv
nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicata (art. 112 alin. 2).
2. Atributiile adunarii generale extraordinare
Adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua
o hotarare pentru (art. 113) :
a. schimbarea formei juridice a societatii;
b. mutarea sediului societatii;
c. schimbarea obiectului de activitate al societatii;
d. infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii,
reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul
constitutiv nu se prevede altfel;
e. prelungirea duratei societatii;
f. majorarea capitalului social ;
g. reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni h.
fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii ;
i. dizolvarea anticipata a societatii ;
j. converisa actiunilor nominative in actiuni la purtator si invers;
k. conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta ;
l. conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;
m. emisiunea de obligatiuni ;
n. oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care
este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.
O parte din atributiile adunarii generale extraordinare, referitoare la, mutarea
sediului (b), schimbarea obiectului de activitate (c) majorarea capitalului social (f), va
putea fi exercitata prin delegatie si de catre consiliul de administratie, respectiv
directorat, daca s-a prevazut acest lucru in actul constitutiv, daca exista o hotarare a
adunarii generale extraordinare in acest sens. (art. 114 alin. 2).
Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare, daca actul
62

constitutiv nu prevede altfel, este necesara:

- la prima convocare, prezenta actionarilor detinand cel putin o patrime din
numarul total de drepturi de vot,
- la convocarile ulterioare, prezenta actionarilor reprezentand cel putin o cincime
din numarul total de drepturi de vot.
Hotararile se iau cu votul majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau
reprezentati.
Decizia de modificare a obiectului principal de activitate, de reducere sau
majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, de divizare sau
de dizolvare a societatii se ia cu o majoruitate de cel putin doua treimi din drepturile de
vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.
Actul constitutiv poate sa prevada cerinte de cvorum si de majoritate mai mari.
3. Adunarea speciala
Titularii unei anumite categorii de actiuni se pot organiza in adunari speciale:
adunarea speciala a titularilor de actiuni nominative, adunarea speciala a titularilor de
actiuni la purtator, etc.
Modificarea drepturilor sau obligatiilor referitoare la o categorie de actiuni se
face numai dupa ce hotararea adunarii generale a fost aprobata de catre adunarea
speciala a detinatorilor de actiuni din aceeasi categorie.
Dispozitiile privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarii generale ale
actionarilor se aplica si adunarilor speciale.
Hotararile adoptate de catre adunarile speciale sunt supuse aprobarii adunarii
generale corespunzatoare.
Participantii la sedintele adunarii generale La adunarea generala participa
actionarii, personal sau prin reprezentare. Actionarii pot fi reprezentati de alti actionari,
in baza unei procuri speciale. Procura speciala poate fi data si altui coproprietar ,in
urmatoarele cazuri:
- daca actiunea este nominativa si devine proprietatea mai multor persoane,
acestea vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultand din
actiune, respective pentru a participa la sedintele adunarii generale;
- daca actiunea este la purtator si apartine mai multor persoane, acestea trebuie
sa desemneze un reprezentant comun.
Actionarii care nu au capacitate legala si persoanele juridice pot fi reprezentati
prin reprezentantii lor legali, care la randul lor, pot da procura speciala altor actionari
(art. 125 alin. 2).
63

Exercitarea dreptului la vot

Potrivit art. 120, actionarii exercita dreptul lor de vot in adunarile generale,
proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda. Cu toate acestea, actul constitutiv
poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o
actiune.
Exista si situatii speciale in privinta exercitarii dreptului la vot:
1. in cazul actiunilor grevate de un drept de uzufruct, dreptul de vot conferit de
aceste actiuni, apartine :
- uzufructuarului, in adunarile generale ordinare ;
- nudului proprietar, in adunarile generale extraordinare .
2. in cazul actiunilor asupra carora sunt constituite garantii reale mobiliare,
dreptul de vot, apartine
- proprietarului .
Legea instituie o interdictie in privinta exercitarii dreptului de vot al
administratorului si anume ,,administratorii nu pot vota in baza actiunilor pe care le
poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in
care persoana sau administratia lor ar fi in discutie (art. 126 alin. 2). Pot vota insa
situatia financiara anuala, daca, detinand cel putin jumatate din participarea la capitalul
social, nu se poate forma majoritatea legala fara votul lor.
La adunarea generala, actionarii care poseda actiuni la purtator au dreptul de vot
numai daca le-au depus la locurile aratate prin actul constitutiv sau prin instiintarea de
convocare, cu cel putin 5 zile inainte de adunare. Depunerea la timp a actiunilor va fi
constatata de catre cenzori printr-un proces verbal. Actiunile vor ramane printr-un
proces verbal. Actiunile vor ramane depuse cel mult 10 zile de la data adunarii generale.
Actionarii indreptatiti sa exercite dreptul de vot (si celelalte drepturi ) sunt cei
inscrisi in evidentele societati sau in cele furnizate de registrul indepedent privat al
actionarilor corespunzatoare datei de referinta. Data de referinta este stabilita de
aministratorul unic sau consiliul de administratie pentru actionarii care au dreptul sa fie
instiintati si sa voteze in cadrul adunarilor generale. Aceasta data nu va depasi 60 de zile
inainte ziua la care adunarea generala este convocata pentru prima oara (art. 123 alin.
2).
Actionarul va trebui sa se abtina de la deliberarile privind operatiunea in care,
are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane un interes contrar aceluia al
societatii (art. 127 alin. 1). Nerespectarea acestei dispozitii atrage raspunderea
actionarului de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut
64

majoritatea ceruta.
In sfarsit, dreptul de vot nu poate fi cedat. Astfel ca, este nula orice conventie care
priveste exercitarea intr-un anumit fel a dreptului de vot (art. 128).
Administratia societatii pe actiuni
Legea nr. 441/2006 a adus o serie de modificari substantiale ale structurii
consiliului de administratiei al societatilor pe actiuni si statutului administratorilor
acestui tip de societati.
1. Crearea a doua sisteme de administrare a societatilor pe actiuni: sistemul
unitar si sistemul dualist (ultimul, optional):
A. Sistemul unitar (administrarea societatii este realizata de consiliul de
administratie).
Mentionam o serie de caracteristici ale acestui sistem:
separatie intre functia neexecutiva, de control (administrator neexecutiv) si cea
executiva (directori) separatie obligatorie, in cazul societatilor pe actiuni ale caror
situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de audit;
consiliul de administratie are o serie de competente de baza care, pe de o
parte, nu ii pot fi retrase prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a
actionarilor si pe care, pe de alta parte, consiliul nu le poate delega directorilor
societatii art. 142 alin. 2;
in cazul delegarii functiei executive catre directori, administratorii neexecutivi
constituie majoritatea in Consiliul de administratie (art. 1381);
notiunea de director (un concept nou) reprezinta administratorul sau persoana
din afara Consiliului de administratie careia i-au fost delegate din partea Consiliului
de administratie atributii de conducere a societatii (noua lege inlocuieste comitetul
de directie - organ colegial, cu reguli stricte, rigide de intrunire si luare a deciziei cu
directorii - activitate si raspundere individuala, nu colegiala art. 143 alin. (5);
numar minim de administratori (in cazul societatilor pe actiuni ale caror
situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare) art. 137 alin.
(2);
prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se poate
prevedea ca unul sau mai multi membri ai consiliului de administratie trebuie sa fie
independenti (legea prevede, cu titlu exemplificativ, criterii de evaluare a
independentei administratorilor) art. 138.
a) In domeniile de competenta expres rezervate de lege in sarcina consiliului de
administratie adunarea generala poate interveni doar indirect, prin numirea sau
65

revocarea administratorilor si prin stabilirea, in acest fel, a componentei consiliului de

administratie.
b) Crearea de comitete consultative in cadrul consiliului de administratie (ex.
comitet de audit, comitet de remuneratie) comitetul de audit este obligatoriu pentru
societatile supuse auditarii; comitetul de audit include un administrator independent,
asadar societatile supuse obligatiei de auditare, asadar consiliul de administratie al
societatilor pe actiuni obligate la auditare trebuie sa aiba si un administrator
independent art. 140 - raporturile dintre societate si administratori (directori sau
administratori neexecutivi) sunt guvernate de regulile mandatului, neputandu-se
incheia pentru indeplinirea acestui mandat un contract de munca.
B. Sistemul dualist (administrarea societatii este realizata de Directorat si
Consiliul de Supraveghere).
Mentionam doua caracteristici ale acestui sistem: existenta directoratului si a
consiliului de supraveghere.
Directoratul
> membrii directoratului sunt numiti de consiliul de supraveghere; ei nu pot fi
concomitent membri ai consiliului de supraveghere art. 153;
> membrii directoratului pot fi revocati oricand de catre consiliul de
supraveghere, sau daca se prevede astfel in actul constitutiv, de catre adunarea generala
a actionarilor;
> asigura, in exclusivitate, conducerea societatii pe actiuni - art. 153 alin. 1;
> exercita functia de reprezentare legala art. 153;
Poate avea calitatea de membru al comitetului de audit oricare dintre
administratorii neexecutivi, dar legea impune ca macar unul dintre ei sa aiba
experienta in aplicarea principiilor contabile sau in audit financiar. (art. 140 alin. 2).
Termenul experienta folosit de lege nu implica, in mod necesar, ca aceasta
persoana sa aiba calitatea de auditor, expert contabil, intrucat sarcina comitetului de
audit nu este cea de a realiza auditul intern sau de a intocmi situatiile financiare, ci de a
organiza activitatea de audit intern, audit financiar, raportand in acest sens si formuland
recomandari si propuneri catre Consiliul de Administratie si AGA, propuneri ce vor
fondamenta decizia acestora de numire a auditorului financiar, de contractare a auditului
intern, de alegere a masurilor menite a imbunatati performanta economica a societatii.
Experienta relevanta va fi apreciata de Consiliu in momentul numirii administratorului
in pozitia respectiva, Consiliul urmand sa informeze Adunarea generala a actionarilor cu
privire la alegerea sa.
66

Administratorii care vor forma comitetul pot fi remunerati suplimentar, in

raport cu ceilalti membri ai Consiliului de administratie, pentru activitatea desfasurata
in cadrul acestui comitet (care nu consta in derularea activitatii de audit intern, ci in
organizarea auditului intern si financiar al societatii, in monitorizarea si raportarea catre
Consiliul de administratie si Adunarea generala a actionarilor cu privire la activitatea si
concluziile auditorilor interni). Remuneratia administratorilor este stabilita prin actul
constitutiv sau prin hotarare a Adunarii generale, dar remuneratia suplimentara
(inclusiv pentru atributii in cadrul unui comitet) poate fi fixata si prin decizie a
Consiliului de administratie.
Legea nr. 31/1990, in varianta anterioara adoptarii Legii nr. 441/2006, prevedea
ca Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile
referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege in consecinta
elementul de noutate al reglementarii recent adoptate este extinderea acestui tip de
contract la directori (insa, director in sensul legii 441/2006, administratori sau
persoane din afara Consiliului de administratie cu competente de conducere
delegate de la Consiliul de Administratie) .
Directorul general si/sau alti directori (daca acestia detin atributii delegate din
partea Consiliului de administratie) vor incheia cu societatea un contract de
administrare (management), contract incheiat nu pentru ca sunt cumulate doua
atributii de administrator si de director general/director, ci pentru ca functia de director
general/director implica delegarea unor atributii din partea Consiliului de administratie,
care obliga la stabilirea unor raporturi caracterizate de principiul revocabilitatii.
Consiliul de supraveghere:
- membrii consiliului de supraveghere sunt numiti de catre adunarea generala a
actionarilor - art. 156 alin. 1;
- numarul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul
constitutiv, neputand fi mai mic de 3 si nici mai mare de 11 - art. 156 alin. 3;
- membrii consiliului de supraveghere pot fi revocati oricand de adunarea
generala a actionarilor - art. 156 alin. 4;
- membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai
directoratului art. 153 alin. 1; in cadrul consiliului de supraveghere pot fi create
comitete consultative (spre exemplu: audit, remunerare, nominalizare); in cazul
societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii
legale de auditare financiara, crearea unui comitet de audit in cadrul consiliului de
supraveghere este obligatorie art. 153.
67

Auditul financiar, auditul intern, cezorii

Precizari prealabile. Potrivit art.60 alin. 1, situatiile financiare anuale ale
societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor contabile armonizate cu
directivele europene si standardele internationale de contabilitate vor fi audiate de catre
auditorii financiari presoane fizice sau juridice.
Desemnarea cenzorilor. La inceput, cenzorii sunt alesi de adunarea constitutiva
(art. 159 alin. 1), iar dupa constituire vor fi numiti de adunarea generala (art. 162 alin.
3). Societatea pe actiuni va avea trei cenzori si tot atatea supleanti, daca prin actul
constitutiv nu se prevede un numar mai mare .In toate cazurile insa numarul cenzorilor
trebuie sa fie impar.
Calitatea cenzorilor. Cenzorii pot fi actionari, cu exceptia cenzorului expert
contabil sau contabil autorizat, care poate fi tert ce exercita profesia individual ori in
forme asociative. Astfel, poate fi cenzor o persoana fizica sau o persoana juridica.
Dintre cenzorii societatii pe actiuni, cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil
autorizat, in conditiile legii sau expert contabil.
Mandatul cenzorilor.
Mandatul cenzorilor este de 3 putand fi realesi. Legea prevede ca cenzorii sa-si
exercite personal mandatul lor .
Pierderea calitatii de cenzor. In caz de deces, impidicare fizica sau legala,
incetare sau renuntare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai in varsta il inlocuieste
(art. 162 alin. 1). Daca in modul aratat numarul cenzorilor nu se poate completa,
cenzorii ramasi numesc alte persoane in locurile vacante ,pana la intrunirea celei mai
apropiate adunari generale. Daca nu mai ramane in functie nici un cenzor,
administratorii vor convoca de urgenta adunarea generala, care va proceda la numirea
altor cenzori.
Modul de lucru al cenzorilor.
Potrivit art 159 alin. 3 ,,Cenzorii trebuie sa-si exercite personal mandatul lor.
Cenzorii pot lucra, impreuna sau separat .
Cenzorii vor delibera impreuna pentru indeplinirea obligatiei prevazute de art.
163 alin. 2, iar in caz de neintelegere cenzorii au dreptul sa faca rapoarte separate,
cu obligatia de a le prezenta adunarii generale (art. 165 alin. 1).
Pentru toate celelalte obligatii, cenzorii au dreptul sa lucreze separat (art. 165
alin. 2). Deliberarile si contestarile facute in exercitiul mandatului lor, cenzorii le
vor trece intr-un registru special.
68

Raspunderea cenzorilor.
Potrivit art. 166 alin. 1 ,,intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt
determinate de regulile mandatului,,. Raspunderea cenzorilor este prin urmare
contractuala .
Cenzorii raspund solidar fata de societate, potrivit art. 73 alin. 1 :
realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
existenta reala a dividentelor platite;
existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale ;
stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutive le impun.
Expertii de gestiune
Legea nr. 31/1990, prevede in art. 136 alin. 1,posibilitatea ,,pentru unul sau mai
multi actionari, detinand cel putin 10% din actiunile reprezentand capitalul social, sa
ceara individual sau impreunainstantei sa desemneze unul sau mai multi experti
,insarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea societatii, si sa
intocmeasca un raport, care sa le fie inmanat si, totodata, predat oficial cenzorilor
societatii, spre a fi analizat ,,si a se propune masuri corespunzatoare,,.
S. VII. 3. 3. Registrele societatii pe actiuni si situatiile financiare anuale
Societatea pe actiuni trebuie sa tina urmatoarele registre (art.177 alin. 1):
a. un registru al actioarilor, in care trebuie sa se mentioneze, dupa caz, numele
si prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul actionarilor cu
actiuni nominative, precum si varsamintele facute in contul actiunilor. Evidenta
valorilor mobiliare emise de o societate detinuta public, tranzactionte pe o piata
reglementata, va fi tinuta de o societate de registru autorizata de C.N.V.M., potrivit
Legii nr. 297/2004.
b. un registru al sedintelor si deliberarilor adunarilor generale;
c. un registru al sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie;
d. un registru al sedintelor si deliberarilor comitetului de directie;
e. un registru al deliberarilor si constatarilor facute de cenzori in exercitarea
mandatului lor;
f. un registru al obligatiunilor, care sa arate totalul obligatiunilor emise si al
celor rambursate, precum si numele si prenumele denumirea, domiciliul sau sediul
titularilor, cind ele sunt nominativ.
69

Situatia financiara anuala

Situatiile financiare anuale se vor intocmi, vor fi verificate sau auditate in
conditiile prevazute de lege (art. 182 alin. 1 si 2).
Administratorii sunt obligati sa prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari,cu
cel putin o luna inainte de ziua stabilita pentru sedinta adunarii generale, situatia
financiara anuala pentru exercitiul financiar precedent, insotita de raportul lor si de
documentele justificative (art. 181).
S. VII. 4. Functionarea societatilor in comandita pe actiuni
Societatea in comandita pe actiuni este asimilata in privinta reglementarii,
societatii pe actiuni (art. 187), cu exceptia dispozitiilor prevazute de Legea 31/1990.
Particularitatea functionarii societatii in comandita pe actiuni este data de prezenta celor
doua categorii de asociati, comanditati, care raspund nelimitat si solidar pentru pasivul
social, si comanditari, a caror raspundere este limitata.
Asociatilor comanditati din societatea in comandita pe actiuni li se vor aplica
dispozitiile referitoare la drepturile si obligatiile asociatilor in societatea in nume
colectiv si comanditatilor in societate in comandita simpla (art. 80-83 ).
Asociatilor comanditari din societate in comandita pe actiuni le sunt aplicabile
dispozitiile referitoare la la drepturile si obligatiile asociatilor comanditari din societate
in comandita simpla (art. 89-90 ).
S. VII. 5. Functionarea societatilor cu raspundere limitata
S. VII. 5. 1. Adunarea asociatilor. Precizari prealabile. Legea nr. 31/1990, in
cazul societatii cu raspundere limitata, nu face distinctie intre adunarea generala
ordinara si adunarea generala extraordinara ca in privinta societatii pe actiuni. Insa
adunarea generala a asociatilor hotaraste in conditii de cvorum si majoritate diferite, in
functie de problemele ce formeaza obiectul ordinii de zi.
Convocarea adunari generale. Convocarea adunarii generale se face de catre:
- administratori. Acestia sunt obligati sa ceara convocarea cel putin odata pe an
sau de cate ori este necesar, la sediul social;
- un asociat sau un numar de asociati reprezentand cel putin din capitalul
social. Ei au dreptul sa ceara convocarea, ocazie cu care trebuie sa arate scopul acesteia.
Actul constitutiv poate prevede si forma in care sa se faca convocarea. In lipsa acestei
stipulatii,convocarea se face prin scrisoare recomandata,cu cel putin 10 zile inainte de
ziua fixata pentru tinerea acesteia cu mentionarea ordinii de zi.
70

Exercitarea dreptului de vot si adoptarea hotararilor. Vointa societatii este

exprimata prin intermediul hotararilor care se iau in adunarea generala.
Dreptul de vot in adunarea asociatilor se exercita proportional cu participarea
asociatilor la capitalul social - fiecare parte sociala da dreptul la un vot. Un asociat nu
poate exercita dreptul sau de vot in deliberarile adunarii asociatilor, referitoare la
aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre ele si societate (art. 193
alin. 2).
Obligatiile adunarii asociatilor.
Adunarea asociatilor are urmatoarele obligatii principale (art. 194 alin. 1) :
a. sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net;
b. sa ii desemneze pe administratori si cenzoru, sa ii revoce si sa le dea descarcare
de activitatea lor, precum si sa decida contractarea auditului financiar, atunci cand
acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
c. sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite
societatii, desemnand si persoana insarcinata sa o exercite;
d. sa modifice actul constitutiv.
S. VII. 5. 2. Administratia societatii.
Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi
administratori, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala. Administratorii
pot fi asociati sau neasociati.
Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social ,au dreptul,
potrivit art. 177 alin. 1 :
- sa aleaga unul sau mai multi administratori dintre ei ;
- sa fixeze puterile administratorilor, durata insarcinarii, si eventuala lor
remuneratie, afara numai daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, in afara de
stipulatie contrara (art. 75).
Registrul asociatilor - obligatia administratorilor.
Societatea cu raspundere limitata trebuie sa tina, prin grija administratorilor, un
registru al asociatilor, in care se vor inscrie, dupa caz, numele si prenumele, denumirea,
domiciliul sau sediul fiecarui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul
partilor sociale, sau orice alta modificare cu privire la acestea. Orice dauna pricinuita
prin nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea personala si solidara a
administratorilor.
71

Obligatia de nonconcurenta ce revine administratorilor si asociatilor.

1. Administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de
administrator in alte societati concurente sau avind acelasi obiect de activitate, nici sa
faca acelasi comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice
sau juridice sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune.
2. Asociatul care, intr-o operatiune determinata, are, pe cont propriu sau pe contul
altuia, interese contrare acelora ale societatii nu poate lua parte la nici o deliberare sau
decizie privind aceasta operatiune. In caz contrar asociatul este raspunzator de daunele
pricinuite, daca fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta (art. 79 alin. 1).
S. VI. 5. 3. Controlul de gestiune al societatii cenzorii.
Adunarea asociatilor poate numi unul sau mai multi cenzori, in cazul societatilor
ale caror situatii financiare nu intra sub incidenta reglemetarilor contabile armonizate cu
directivele europene si standardele internationale de contabilitate (art. 160 alin. 1).
Societatile comerciale ale caror situatii financiare intra sub incidenta reglementarilor
contabile armonizate (...) vor fi auditate de auditori financiari persoane fizice sau
persoane juridice.
Daca numarul asociatilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.
S. VII. 5. 4. Partile sociale. Transmiterea partilor sociale.
Din punct de vedere al structurii capitalului societatea cu raspundere limitata este
o societate de persoane. Societatea cu raspundere limitata nu emite titluri negociabile. In
acest sens art. 200 din Legea nr. 31/1990, precizeaza ca societatea cu raspundere
limitata nu are dreptul sa emita obligatiuni.
Capitalul social al societatii este divizat pe parti sociale. Desi partile sociale nu
sunt titluri negociabile, legea prevede posibilitatea transmiterii lor, numai daca actul
constitutiv o prevede.
S. VII. 5. 5. Excluderea si retragerea asociatilor
Titlul V din Legea nr. 31/1990 republicata reglementeaza excluderea si retragerea
asociatilor din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere
limitata.
Poate fi exclus din societate :
a. asociatul care, pus in intarziere ,nu aduce aportul la care s-a obligat (art. 222
alin. 1, Legea nr. 31/1990 rep.). Aceasta dispozitie are in vedere asociatii din societatea
cu raspundere limitata, din societatea in nume colectiv si asociatii comanditari si
72

comanditati din societatea in comandita simpla ;

b. asociatul (cu raspundere nelimitata) in stare de faliment daca este persoana
juridica, sau care a devenit legalmente incapabil daca este persoana fizica (art. 222
alin.1). Aceasta dispozitie are in vedere asociatii in societatea in nume colectiv,si
asociatii comanditati in societatea in comandita pe actiuni si in societatea in comandita
simpla.
c. asociatul (cu raspundere nelimitata) care se amesteca fara drept in administratia
societatii (art. 222 alin. 1).
d. asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati intrebuinteaza
capitalul, bunurile sau creditul societatii in folosul sau sau al unei alte persoane (art. 80).
e. asociatul care, fara consimtantul celorlalti asociati
ia parte ca asociat cu raspundere nelimitata in alte societati concurente
sau avand acelati obiect de activitate ,
face operatiuni pe cont propriu sau al altora, in acelati fel de comert sau
intr-unul asemanator (art. 82).
f. asociatul debitor, in cazul in care creditorii particulari ai asociatilor dintr-o
societate in nume olectiv fac opozitie impotriva hotararilor adunarii asociatilor de
prelungire a duratei societatii peste termenul fixat initial, daca au drepturi stabilite
printr-un titlu executoriu anterior hotararii (art. 206). Daca opozitia a fost admisa,
asociatii sunt obligati sa decida, in termenul stabilit de art. 206 alin. 2, daca renunta la
prelingire sau exclud din societate pe asociatul debitor al oponentului.
CAPITOLUL VIII. Modificarea actului constitutiv al societatii comerciale
VIII. 1. Actele modificatoare ce privesc actul constitutiv al societatilor comerciale
Actul constitutiv ce sta la baza unei societati comerciale poate fi modificat:
- prin hotararea adunarii generale adoptata in conditiile legii;
- printr-un act aditional la actul constitutiv ;
- prin hotararea instantei judecatoresti, in conditiile art. 223 alin. 3 si art. 226
alin. 2.

CAPITOLUL IX. FUZIUNEA SI

COMERCIALE
IX. 1. Notiunea de fuziune / divizare
73

DIVIZAREA

SOCIETATILOR

Fuziunea sau divizarea societatilor comerciale se poate realiza in baza modificarii

actului constitutiv hotarata de adunarea generala extraordinara (art. 113 pct. 1).
Fuziunea si divizarea sunt cunoscute in literatura juridica drept procedee tehnico juridice de restructurare a societatilor comerciale. Avand acelasi scop de modificare a
societatii acestea sunt reglementate de Legea 31/1990.
Fuziunea societatilor comerciale se face prin doua modalitati absorbire sau
contopire .
Absorbtia presupune inglobarea de catre o societate a uneia sau mai multor
societati. Societatile astfel absorbite isi inceteaza existenta .
Contopirea presupune reunirea a doua sau mai multe societati, care-si inceteaza
existenta pentru a alcatui o societate noua ,care ia fiinta in acest mod .
Patrimoniul unei societati comerciale poate fi impartit integral divizat - sau
poate suferi o desprindere .
CAPITOLUL X PROCEDURA INSOLVENTEI
S. X. 2. Notiunea, scopul si caracterele procedurii insolventei
Pornind de la prezumtia ca fiecare comerciant este capabil sa-si plateasca la
scadenta obligatiile asumate, intrarea in incapacitate de plata a unuia dintre acestia poate
produce grave perturbari in societate, ceea ce justifica interventia statului prin
reglementari ce instituie criterii corecte si tratament adecvat debitorului.
Insolventa comerciala, definita ca fiind incapacitatea unui debitor de a face fata
datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, produce in mediul economic
aceleasi efecte ca si o maladie pentru un organism uman.
In vederea prevenirii si remedierii efectelor insolventei comerciale, in tarile
civilizate se actioneaza cu prioritate, pentru ca, legile economiei de piata, libertatea
concurentei sa asigure dezvoltarea intreprinderilor performante si sa asaneze viata
economica, prin eliminarea intreprinderilor ineficiente.
Din analiza acestui text rezulta ca, procedura insolventei este un ansamblu de
norme juridice prin care se urmareste ca debitorul aflat in insolventa sa-si achite
datoriile fata de creditorii sai, prin reorganizarea judiciara sau prin faliment.
Caile de realizare a procedurii insolventei sunt:
1. Procedura generala cand un debitor intra, dupa perioada de observatie (intre
data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau faliment), succesiv, in
74

procedura de reorganizare judiciara si in procedura de faliment sau separat, numai in

procedura reorganizarii judiciare ori doar in procedura falimentului (art. 3 pct. 24 din
Legea nr. 85/2006).
Ea se aplica numai categoriilor de persoane prevazute in art. 1 alin. (1) din lege
(societati comerciale, societati sau organizatii cooperatiste, grupuri de interese
economice, necomercianti).
2. Procedura simplificata cand debitorul intra direct in procedura falimentului,
odata cu deschiderea procedurii insolventei sau dupa o perioada de observatie de 60 de
zile.
Ea se aplica categoriilor de persoane prevazute la art. 1 alin. (2) din lege.
Modalitatile de realizare a procedurii insolventei sunt:
1.Procedura reorganizarii judiciare, care se aplica debitorului persoana
juridica, in vederea achitarii datoriilor sale si presupune intocmirea, aprobarea, aplicarea
si respectarea unui plan de reorganizare si urmareste fie restructurarea operationala
si/sau functionala a activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea
debitorului14 (art. 3 pct. 20 din lege).
Societatea debitoare isi continua activitatea, urmarind obtinerea de bani necesari
platii creantelor creditorilor.
2.Procedura falimentului care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii
lui si pentru acoperirea pasivului debitorului (art. 3 pct. 33 din lege).
Prin aplicarea acestei proceduri activitatea debitorului inceteaza si este urmata de
radierea lui din registrul in care este inmatriculat.
Caracterele procedurii insolventei sunt rezultate din definitia data
procedurii insolventei si anume:
1. Caracterul judiciar
2. Caracterul personal
3. Caracterul colectiv
4. Caracterul de remediu sau dupa caz, de executare silita.
S. X. 3. Conditiile aplicarii procedurii insolventei societatilor comerciale
Pentru a declansa procedura insolventei unei societati comerciale se cer
indeplinite o serie de conditii pe care le putem grupa in conditii de fond care sunt
premisele declansarii procedurii si conditiile de forma, adica formalitatile ce trebuie
parcurse.
75

Conditiile de fond rezulta din textul art. 1 al legii care prevede ca prezenta lege
se aplica urmatoarelor categorii de persoane, aflate in stare de insolventa...
Rezulta ca, pentru a declansa procedura insolventei trebuie ca17:
societatea comerciala sa faca parte din categoriile de persoane carora li se aplica
procedura insolventei;
societatea debitoare sa fie in insolventa sau insolventa iminenta.
Debitorul sa faca parte din categoriile de persoane carora li se aplica
procedura insolventei
Procedura insolventei, conform art. 1 alin. (1) si alin. (2) se aplica diferit pe
categorii de debitori, comercianti si necomercianti, exceptie fiind regiile autonome,
institutiile de credit si societatile de asigurare, care sunt supuse unor reglementari
speciale.
Categoria de comercianti cea mai intalnita in procedura insolventei o reprezinta
societatile comerciale.
Prin insasi constituirea sa, independent de realizarea unei fapte de comert,
societatea dobandeste calitatea de comerciant, insa pana la dobandirea personalitatii
juridice societatea comerciala nu poate face obiectul procedurii insolventei.
Calitatea de comerciant a societatilor comerciale se pierde in momentul in care
societatea comerciala inceteaza sa mai existe ca persoana juridica, adica odata cu ultima
operatiune de lichidare.
Societatilor comerciale, indiferent de forma juridica in care s-au constituit
(societati comerciale pe actiuni, societati comerciale cu raspundere limitata, societate in
comandita pe actiuni, societati in nume colectiv sau societati in comandita simpla) li se
aplica procedura insolventei, atat procedura generala (art. 1 alin. (1) din lege), cat si
procedura simplificata (art. 1 alin. (2) din lege) daca se afla in stare de insolventa. Sunt
supuse procedurii insolventei atat societatile comerciale cu capital privat, cat si cele cu
capital de stat.
Nu pot face obiectul procedurii insolventei:
- asociatiile in nume colectiv;
- asociatii comanditati din societatile in comandita;
- asociatii societatilor comerciale.
Cat priveste o societate comerciala in lichidare, ca urmare a dizolvarii, poate fi
supusa numai procedurii falimentului.
Alte categorii de debitori ce pot fii supusi procedurii generale, in conditiile
art. 1 alin (1) din lege sunt:
76

- societatile cooperative;
- organizatiile cooperatiste;
- grupurile de interes econom
- societati agricole;
- orice persoana juridica de drept privat, care desfasoara activitati economice
(asociatii, fundatii).
Cat priveste procedura simplificata, ea se poate aplica in conditiile art. 1
alin. 2 din lege, urmatoarelor categorii de debitori21:
comercianti persoane fizice, actionand individual;
asociatii familiale;
comerciantii prevazuti la art. 1 alin. 1 daca indeplinesc una din conditiile
mentionate la pct. 1-4 sau care nu au prezentat documentele prevazute de art. 298
alin. 1 lit. b, c, e si h, in termenul prevazut de lege;
societatile dizolvate anterior formularii cererii introductive;
debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment
sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare
prevazuta de lege.
Procedura simplificata se aplica societatilor comerciale daca indeplinesc una
din urmatoarele conditii:
nu detin nici un bun in patrimoniu;
atat actele constitutive, cat si documentele contabile nu pot fi gasite;
administratorul nu poate fi gasit;
sediul nu mai exista sau nu mai corespunde adresei din registrul comertului.
Datorita situatiilor expuse mai sus, aceste societati comerciale nu pot intra in
procedura reorganizarii judiciare, lor aplicandu-li-se procedura simplificata, adica direct
procedura falimentului.
Deasemenea, procedura simplificata se aplica si societatilor comerciale care
formuland cererea pentru deschiderea procedurii insolventei, nu anexeaza la
cerere sau nu depun in termen de 10 zile de la inregistrarea cererii urmatoarele
acte:
lista completa a tuturor bunurilor;
lista creditorilor;
lista activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada de
observatie;
77

 declaratia prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata

sau de reorganizare.
In aceste conditii, cererea introductiva este considerata o recunoastere a starii de
insolventa a patrimoniului societatii comerciale si judecatorul-sindic va pronunta o
hotarare de intrare in procedura simplificata, conform art. 1 alin. 2 lit. c sau d din lege.
Tot in procedura simplificata intra si societatile comerciale dizolvate anterior
cererii introductive, cele care prin cererea introductiva si-au declarat intentia de intrare
in faliment (art. 1 alin. 2 lit. f din lege si art. 2 alin. 1 lit. h din lege), cat si societatile
comerciale care in ultimii 5 ani precedenti hotararii de deschidere a procedurii au mai
fost supuse unei astfel de proceduri (art. 30 din lege), sucursala unei societati nu poate fi
supusa procedurii, neavand personalitate juridica.
Societatea comerciala sa fie in stare de insolventa sau insolventa iminenta
Notiunea insolventa comerciala a fost introdusa in legislatia romana prin O.G.
nr. 38/2002, privind modificarea Legii nr. 64/1995, inlocuind sintagma incetarea
platilor.
Prin Legea nr. 85/2006 a fost preluata aceasta notiune, in chiar titlul legii, dar
chiar legiuitorul defineste notiunea de insolventa.
Art. 3 pct. 1, Legea nr. 85/2006 arata ca insolventa este acea stare a
patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Ddefinitorii pentru insolventa sunt urmatoarele elemente:
a) Insuficienta fondurilor banesti disponibile
Societatile comerciale, ca si alti comercianti pot fi in situatia insolventei prin
incapacitatea de plata fata de creditorii lor, cand patrimoniul propriu nu mai face
posibila achitarea datoriilor exigibile, cu fondurile banesti disponibile.
Datoriile ajunse la scadenta nu mai pot fi platite, fie din lipsa fondurilor banesti,
fie din insuficienta fondurilor de care dispune societatea (disponibil in cont, efecte de
comert cu scadenta la vedere etc.).
Prin urmare, procedura insolventei se poate aplica numai cand, societatea
comerciala din lipsa de disponibil sau disponibil insuficient, nu-si achita datoriile si nu
in alta situatie, cand desi are disponibil nu plateste datoriile scadente.
In acest sens, analizand practica instantelor judecatoresti, se constata ca acestea
pot aprecia daca, procedura falimentului poate fi aplicata si societatii comerciale care
78

continua platile prin mijloace ruinatoare sau frauduloase de procurare a lichiditatilor.

b) Neplata datoriilor scadente
In derularea activitatii comerciale, societatea poate deveni debitoare prin neplata
datoriilor exigibile catre creditorii sai.
Fie ca este vorba de o singura datorie de minimum 10.000 lei catre creditori, fie
ca este vorba de 6 salarii minime pe economie, catre salariati, acesta este valoarea
prag minim pentru care se poate introduce cererea creditorului, prin care sa solicite
aplicarea procedurii insolventei.
Reiese ca, nu intereseaza natura juridica a datoriilor societatii, acestea pot fi
civile, comerciale, salariale, bugetare, dar creanta pentru care se poate solicita aplicarea
procedurii insolventei trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
Consecintele negative asupra societatilor comerciale pot fi aceleasi, fie ca are
mai multe datorii, fie ca are o singura datorie, debitoarea se considera in insolventa,
daca orice datorie depaseste valorea-prag stabilita de lege.
Cat priveste dovada insolventei societatii comerciale se poate constata din faptul
neplatii datoriilor ajunse la scadenta, din lipsa de disponibilitati banesti.
Dar debitoarea poate sa solicite ea insasi tribunalului sa fie supusa procedurii
insolventei (art. 27 din lege), fiind obligata in acest sens.
Rezulta ca, nu orice neplata a datoriilor scadente inseamna insolventa, ci trebuie
dovedita si lipsa lichiditatilor.
Ca mijloace de proba, se admit dovezile din care sa rezulte atat neplata la
scadenta a datoriilor, cat si lipsa lichiditatilor:
inscrisuri;
marturisirea debitorului, cand solicita aplicarea procedurii.
Nu se admite proba cu martori si nu pot fi o dovada registrele comerciale tinute
de comerciant. Simplul fapt al neachitarii unei datorii banesti in termen de 30 de zile de
la data scadentei califica societatea ca fiind in stare de insolventa, iar creditorii sunt in
drept sa introduca cererea prin care sa solicite aplicarea procedurii insolventei,
indiferent de motivul neplatii.
Din continutul art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 rezulta ca insolventa este
prezumata ca fiind vadita, daca debitoarea, societate comerciala, nu-si achita datoria in
termen de 30 de zile de la scadenta.
Datoria poate fi fata de unul sau mai multi creditori 29. Daca se dovedeste ca
societatea debitoare nu poate achita la scadenta datoriile exigibile, cu disponibilitatile
banesti pe care le are la dispozitie, insolventa este iminenta (art. 3 pct. 1 lit. b din lege).
79

Rezulta ca, insolvabilitatea unei societati comerciale pentru care se aplica

procedura stabilita de lege trebuie sa fie vadita, actuala sau iminenta, viitoare,
previzibila, intr-un viitor imediat.
Cand insolvabilitatea este vadita, cererea creditorilor de deschidere a procedurii
insolventei este admisibila doar daca au creante certe, lichide si exigibile de mai mult de
30 de zile si un cuantum egal sau mai mare decat valoarea prag.
Cand insolvabilitatea este iminenta, singurul care al putea invoca aceasta stare
este debitorul, care poate dovedi in fata instantei, prin mijloace de proba admise de lege.
Insolventa vadita presupune ca societatea comerciala se afla intr-o evidenta si
acuta criza de lichiditate, nu dispune de resurse financiare care sa asigure efectuarea
platilor la scadenta, integral.
Depistarea pericolului de insolventa poate asigura conditiile pentru a declansa
masurile de preventie pe care le are la dispozitie orice societate comerciala.
Insolventa iminenta necesita o analiza mai complexa, impune o previzionare a
momentului aparitiei starii de insolventa, proces in care trebuie avuti in vedere mai
multi factori obiectivi, dar si subiectivi.
Societatea comerciala trebuie sa fie sigura de iminenta insolventei, altfel,
declansarea prematura a procedurii ar antama responsabilitatea celor care au dispus
aceasta masura si mai mult, ar compromite sansele reorganizarii. Permanent, in
activitatea societatii comerciale sa se foloseasca proceduri proprii sau standarde care sa
masoare riscul de insolventa, in acest scop societatea putand sa previzioneze situatiile
sale financiare, fluxurile de numerar, sa inventarieze masurile pe care le va aplica in
perioada urmatoare crizei de lichiditati, astfel incat sa fie in masura sa estimeze riscul
aparitiei starii de insolventa.
Daca starea de insolventa se instaleaza, criza societatii este avansata, relatiile sale
cu partenerii au devenit conflictuale si in majoritatea cazurilor salvarea activitatii este
aproape imposibila. In aceste situatii se impune declansarea starii de insolventa.
Spre deosebire de insolventa, insolvabilitatea unei societati comerciale este o
stare de dezechilibru financiar al patrimoniului sau, in care valoarea elementelor pasive
este mai mare decat valoarea elementelor active.
Dar procedura insolventei se declanseaza intotdeauna cand societatea comerciala
este in insolventa, neavand importanta raportul dintre activul si pasivul patrimoniului
sau.

80

Neplata datoriilor ajunse la scadenta, datorita lipsei de lichiditati poate exista si

atunci cand activul patrimonial este de o valoare mai mare decat valoarea elementelor
pasive, insolventa fiind si in situatia cand patrimoniul societatii este solvabil.
Ce are importanta pentru creditorii societatii comerciale este achitarea datoriilor
la scadenta si nu elementele patrimoniului.
Este important pentru o societate comerciala sa aiba credibilitate, care-i va
asigura accesarea de fonduri de la banci si-i permite achitarea datoriilor fata de
creditorii sai, fiind solvabila.
Pierderea credibilitatii unei societati comerciale inseamna neprimirea de credite,
ceea ce va adanci lipsa de lichiditata si va impiedica societatea sa-si achite datoriile
scadente, impunandu-se aplicarea procedurii insolventei, societatea fiind in insolventa.
S. X. 4. Organele care aplica procedura insolventei:
In aplicarea procedurii insolventei, participantii la procedura au rol important in a
se realiza scopul procedurii si anume acoperirea pasivului debitorului prin achitarea
datoriilor sale, creantele creditorilor.
In acest sens, legea prevede ca organele abilitate care aplica procedura
insolventei sunt: instantele judecatoresti, judecatorul sindic,administratorul sindic,
lichidatorul.
Obligatiile organelor care aplica procedura insolventei sunt in sensul asigurarii
celeritatii actelor si operatiunilor prevazute de lege si realizarii in conditiile legii, a
drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la procedura insolventei (art. 5 alin. 2 din
lege).
1) Instantele judecatoresti
Instantele judecatoresti au rolul important in procedura insolventei prin faptul ca,
pe de o parte interventia lor urmareste ocrotirea intereselor generale, dar si pentru ca
solutioneaza orice situatie litigioasa care s-ar ivi in timpul procedurii.
a) Tribunalul, in a carei raza teritoriala isi are sediul societatea comerciala este
competent sa aplice procedura insolventei, exercitand atributiile prin judecatorul-sindic
(art. 6 din lege).
Indiferent de valoarea creantelor creditorilor (peste valoarea-prag), procedura
insolventei se aplica de catre tribunal, oricarui debitor aflat in insolventa vadita sau
iminenta, societatilor comerciale cu capital privat sau cu capital de stat.

81

Legea 85/2006 stabileste competenta teritoriala ca fiind a tribunalului in a carui

raza teritoriala se afla sediul societatii comerciale, spre deosebire de Legea 64/1995,
care stabilea competenta in functie de sediul comercial principal al societatii comerciale.
Prin urmare, sediul avut in vedere de lege este cel care figureaza in registrul
comertului si chiar daca dupa deschiderea procedurii societatea isi muta sediul in raza
altui tribunal, competenta ii revine tribunalului de la sediul societatii, avut la data
deschiderii procedurii.
Cu exceptia recursului prevazut de art. 8 din lege, toate cererile si operatiunile
efectuate in realizarea procedurii insolventei sunt de competenta tribunalului si sunt
exercitate de judecatorul-sindic, judecator al tribunalului, specializat in aplicarea acestei
proceduri.
Judecatorul-sindic este unul si acelasi pe parcursul intregii proceduri, asigurand
astfel operativitatea si continuitatea in realizarea procedurilor legale.
Instanta tribunalului asigura respectarea regulilor de procedura fata de partile
implicate in aceasta situatie si prin buletinul procedurilor de insolventa publica citatiile,
convocarile si notificarile actelor de procedura.
Judecatorul-sindic solutioneaza toate procedurile contencioase prevazute de
Legea 85/2006, in conditiile de contradictorialitate numai cu persoanele ale caror
drepturi sau interese fac obiectul litigiului.
In toate celelalte proceduri necontencioase, judecatorul-sindic aplica Codul de
Procedura Civila, in conditiile in care nu contravin legii privind procedura insolventei.
Ca prima instanta, tribunalul are calitatea de organ al procedurii insolventei
oricarui debitor societate comerciala si cu exceptia recursului se exercita de
judecatorul-sindic.
b) Curtea de Apel, ca instanta de recurs, este competenta sa solutioneze recursul
impotriva tuturor hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic in procedura insolventei,
in toate cazurile cand o societate comerciala este debitorul supus procedurii sau alti
debitori.
In vederea formularii recursului, partea nemultumita are un termen de 10 zile, de
la data comunicarii hotararii, daca legea nu prevede altfel.
Judecarea recursului se face de catre completuri specializate, in termen de 30 de
zile de la data inregistrarii dosarului, iar instanta de recurs nu poate suspenda hotararea
atacata (art. 8 alin. 4 din lege).
Suspendarea se poate aplica la urmatoarele sentinte:
82

A sentinta de respingere a contestatiei debitorului la cererea introductiva a

creditorilor;
B sentinta prin care se decide intrarea in procedura simplificata;
C sentinta prin care se decide intrarea in faliment, in conditiile art. 107 din
lege;
D sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor
obtinute din lichidare si incasarea creantelor, introdusa in temeiul art. 122
alin. 3 din lege.
2) Judecatorul-sindic
Judecatorul-sindic are un rol primordial in aplicarea procedurii insolventei, fiind
judecator al tribunalului, desemnat prin repartizare aleatorie in sistem informatizat.
Din punct de vedere al atributiilor, judecatorul-sindic are atributii jurisdictionale
si atributii de control in procedura insolventei, asupra activitatii administratorului
judiciar si al lichidatorului. Conform art. 11 din lege, de la pronuntarea motivata a
hotararii de deschidere a procedurii sau de intrare in faliment si pana la inchiderea
procedurii, toate celelalte acte si operatiuni contencioase sau necontencioase sunt
dispuse de judecatorul-sindic, controland modul in care administratorul judiciar si
lichidatorul gestioneaza intreaga procedura, conform atributiilor stabilite de judecatorulsindic, odata cu confirmarea lor.
Judecatorul-sindic stabileste remuneratia, in functie de criteriile stabilite de legea
de organizare a profesiei de practician in insolventa, atat pentru administratorul judiciar,
cat si pentru lichidator.
Hotararile pronuntate de judecatorul-sindic sunt fie sentinte, fie incheieri si sunt
definitive si executorii.
In activitatea sa, judecatorul-sindic poate fi ajutat de experti, desemnati de acesta
prin incheiere, stabilindu-le si remuneratia cuvenita.
Intreaga activitate a judecatorului-sindic inceteaza fie prin inlocuirea lui, pentru
motive, pe care legea nu le prevede expres sau prin inchiderea procedurii insolventei,
cand judecatorul-sindic este descarcat de orice indatorire sau responsabilitati cu privire
la procedura, debitor si averea lui, creditori, actionari sau asociati (art. 136 din lege).
3) Administratorul judiciar
Administratorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa
care, in exercitarea atributiilor prevazute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 gestioneaza
societatea comerciala in perioada procedurii insolventei.
83

In calitate de mandatar al judecatorului-sindic, practicianul in insolventa intra in

relatii cu ceilalti participanti la procedura, fiind desemnat din oficiu de catre
judecatorul-sindic sau poate fi numit de catre adunarea creditorilor societatii comerciale.
Cand administratorul judiciar este desemnat de judecator provizoriu, poate fi
numit definitiv sau confirmat de catre adunarea creditorilor.
Numirea administratorului judiciar de catre adunarea creditorilor este obligatorie
si opozabila judecatorului-sindic. Practicianul in insolventa este managerul procedurii
colective, care este obligat sa ia permanent masuri, in conditii de urgenta sau de
oportunitate, unele din masuri urmand sa fie avizate de judecatorul-sindic.
Numirea administratorului judiciar de catre adunarea creditorilor este obligatorie
si opozabila judecatorului-sindic. Practicianul in insolventa este managerul procedurii
colective, care este obligat sa ia permanent masuri, in conditii de urgenta sau de
oportunitate, unele din masuri urmand sa fie avizate de judecatorul-sindic.
Permanent, administratorul judiciar tine legatura cu judecatorul-sindic, fiind
remunerat pentru activitatile desfasurate, in baza criteriilor stabilite de lege si de fazele
procedurii (faza de observatie si faza definitiva), prin hotararea pronuntata de
judecatorul-sindic.
Remuneratia administratorului judiciar pentru perioada falimentului se stabileste
sub forma onorariului de succes, prin hotararea adunarii creditorilor, in raport de
anumite criterii, aplicate in functie de sumele distribuite creditorilor.
In atributiile pe care le are, administratorul judiciar urmareste intreaga activitate a
societatii, fiind cel care examineaza situatia econimica, intocmeste raport prin care
propune fie aplicarea procedurii simplificate, fie continuarea perioadei de observatie in
cadrul procedurii generale.
Intocmeste raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la
starea de insolventa a societatii comerciale, mentionand persoanele carora le-ar fi
imputabila si daca se impune atragerea raspunderii, in conditiile art. 138 din lege.
Toate operatiunile si actele, elaborarea planului de reorganizare a activitatii
societatii comerciale debitoare, in insolventa, conducerea integrala a activitatii societatii
comerciale si supravegherea operatiunilor de gestiune a patrimoniului, pe durata
procedurii sunt in sarcina administratorului judiciar. Administratorul judiciar introduce
actiunile pentru anularea actelor frauduloase incheiate de societatea comerciala, anterior
deschiderii procedurii insolventei mentine sau denunta contractele incheiate de
societate.
84

Toate adunarile creditorilor sunt convocate, prezidate si asigurate cu secretariat,

de catre administratorul judiciar. Cu privire la creantele societatii debitoare,
administratorul judiciar urmareste incasarea lor, formuleaza actiuni pentru incasarea
creantelor societatii in insolventa.
Pentru creantele care sunt declarate de catre creditori, acestea sunt verificate si
cand este cazul sunt facute obiectiuni la acestea, de catre administratorul judiciar, care
intocmeste si tabelele creantelor.
In calitate de manager de criza al societatii comerciale in insolventa,
administratorul judiciar poate lua orice masura care sa contribuie la eficientizarea
procedurii, sub conditia confirmarii ei de catre judecatorul-sindic.
Din momentul deschiderii procedurii, societatea comerciala este reprezentata de
administratorul judiciar sau lichidator, cu exceptia cazului cand si-a manifestat intentia
de reorganizare, iar dreptul de a-si administra activitatea nu i s-a ridicat, fiind
reprezentat de administratorul special (sub controlul si supravegherea administratorului
judiciar si al judecatorului-sindic).
In perioada procedurii insolventei, conducerea activitatii societatii comerciale
este preluata de administratorul judiciar sau lichidatorul numit, inca de la deschiderea
procedurii.
Organele de conducere ale societatii isi inceteaza mandatul, de la data deschiderii
procedurii, daca societatea comerciala nu si-a declarat in termen intentia de
reorganizare.
In perioada reorganizarii, societatea comerciala este condusa de administratorul
special, dar din punct de vedere judiciar, societatea este reprezentata de catre
administratorul judiciar, lichidatorul este administratorul special, dupa caz.
Obligatiile administratorului judiciar sunt circumscrise art. 21 din lege si privesc
intocmirea raportului, de la fiecare termen, pentru judecatorul-sindic, prin care descrie
modul cum si-a indeplinit atributiile, justifica cheltuielile efectuate si prezinta ce
urmeaza sa faca in perioada urmatoare a procedurii.
Nu toate masurile dispuse de administratorul judiciar sunt agreate de ceilalti
participanti la procedura insolventei.
Societatea comerciala debitoare prin administratorul sau special (in perioada de
reorganizare) poate contesta in 5 zile raportul depus de administratorul judiciar pentru
judecatorul-sindic, care poate suspenda masura luata si va solutiona contestatia in
termen de 10 zile, in prezenta contestatorului, a administratorului judiciar si a
comitetului creditorilor.
85

In situatia in care, sunt motive temeinice35, in orice faza a procedurii, judecatorulsindic in poate inlocui pe administratorul judiciar, prin incheiere in Camera de consiliu,
cu citarea acestuia si a comitetului creditorilor.
Impotriva administratorului judiciar se pot dispune si sanctiuni care se
aplica pentru fapte cum ar fi:
refuzul numirii ca administrator, trebuie notificat in termen de 5 zile de la
comunicarea hotararii de numire, in caz contrar se sanctioneaza de catre judecatorulsindic cu amenda judiciara;
neindeplinirea atributiilor sau indeplinirea cu intarziere din culpa sau cu rea
credinta se sanctioneaza tot cu amenda judiciara de catre judecatorul-sindic.
Daca prin faptele sale administratorul judiciar creeaza si un prejudiciu,
judecatorul-sindic il poate obliga, la cererea persoanei interesate, la plata de
despagubiri.
Antrenarea raspunderii administratorului judiciar fiind o raspundere delictuala,
culpa sau reaua credinta in neexercitarea sau exercitarea cu intarziere a atributiilor
prevazute de lege trebuie dovedita de cel care invoca existenta unui prejudiciu.
4) Lichidatorul
Lichidatorul, ca si administratorul judiciar, este o persoana fizica sau juridica,
practician in insolventa, care in conditiile art. 25 din lege este desemnata sa conduca
societatea comerciala in procedura falimentului, atat in procedura generala, cat si in
procedura simplificata.
Lichidatorul este desemnat de judecatorul-sindic, fie administratorul judiciar
anterior desemnat, fie o alta persoana, practician in insolventa.
In momentul numirii lichidatorului, acesta preia conducerea societatii comerciale,
incetand atributiile administratorului judiciar.
Principalele atributii ale lichidatorului privesc activitatea societatii in insolventa
si incepe cu raportul privind examinarea activitatii acesteia, analizand situatia de fapt,
cauzele si imprejurarile care au condus la starea de insolventa, persoanele responsabile,
daca un astfel de raport n-a fost intocmit de administratorul judiciar.
Lichidatorul preia conducerea societatii in faliment si face toate actele si
operatiunile necesare inventarierii bunurilor, aplicarii sigiliilor si conservarii lor.
Pentru reintregirea patrimoniului societatii, lichidatorul introduce actiuni pentru
anularea actelor frauduloase incheiate anterior de societate, in dauna creditorilor precum
si a transferurilor cu caracter patrimonial sau a unor operatiuni comerciale sau a
constituirii de garantii care ar prejudicia pe creditori.
86

Pentru asigurarea unor fonduri necesare procedurii, lichidatorul poate mentine

unele contracte incheiate anterior de societatea comerciala sau poate denunta contractele
neavantajoase. In procedura falimentului, lichidatorul verifica creantele depuse si poate
face obiectiuni la acestea si intocmeste tabelele creantelor.
Pentru incasarea creantelor debitorului, lichidatorul urmareste incasarea,
introduce actiuni in pretentii, primeste platile si consemneaza aceste plati in contul
societatii comerciale.
In conformitate cu prevederile legii insolventei, lichidatorul poate vinde bunurile
pe care societatea le detine pentru ca din sumele incasate sa acopere creantele si
cheltuielile de procedura.
Ca si administratorul judiciar, lichidatorul poate avea orice atributie pe care
judecatorul-sindic i-o stabileste prin incheiere si totodata sesizeaza orice problema care
ar necesita solutionare de catre judecatorul-sindic.
Obligatiile lichidatorului constau in efectuarea la fiecare termen, a unui raport
asupra indeplinirii atributiilor sale si o justificare a cheltuielilor efectuate cu actele si
operatiunile procedurii falimentului.
Impotriva masurilor dispuse de lichidator, se pot face contestatii de catre
administratorul special al societatii comerciale, de creditori sau de orice persoana
interesata, iar judecatorul-sindic poate suspenda masura pana la solutionarea
contestatiei.
In orice stadiu al procedurii, lichidatorul poate fi inlocuit de judecatorul-sindic,
pentru motive temeinice, iar sanctiunile aplicate administratorului judiciar 37 se aplica si
lichidatorului, daca nu notifica refuzul de a fi numit, in termen de 5 zile de la
comunicarea sentintei de numire sau daca din culpa sau cu rea credinta, lichidatorul nusi indeplineste atributiile ori le indeplineste cu intarziere.
Lichidatorul poate fi obligat si la plata de despagubiri daca prin faptele sale, in
realizarea atributiilor legale, s-au creat prejudicii si judecatorul-sindic aplica sanctiunile
legale.
S. X. 5. Alti participanti la procedura insolventei
Alti participanti la procedura insolventei societatilor comerciale sunt: adunarea
creditorilor, comitetul creditorilor, administratorul special.
1) Adunarea creditorilor
Adunarea creditorilor societatii comerciale in insolventa este constituita din toti
creditorii cunoscuti, inscrisi la masa credala si care nu constituie o noua persoana
87

juridica, dar care are dreptul sa discute si sa aprobe toate actele si operatiunile in cadrul
procedurii.
Convocarea adunarii creditorilor, conform art. 30 din Legea nr. 85/2006 se face
de catre administratorul judiciar sau de lichidator, precum si de catre creditorii care
detin cel putin 30% din valoarea creantelor inscrise in procedura insolventei societatii
debitoare.
In adunarea creditorilor se alege comitetul creditorilor38, se analizeaza situatia
societatii debitoare, se aproba rapoartele comitetului creditorilor, se analizeaza si se
aproba rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului si se dezbate si se
supune la vot planul de reorganizare al societatii in procedura, conform cerintelor
legale.
Intreaga activitate a adunarii creditorilor se desfasoara in sedinte, sub conducerea
administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz si fiecare creditor este
reprezentat in adunare prin imputerniciti speciali, cu procura autentica sau cu delegatii
semnate de conducatorul persoanei juridice (la creditori bugetari, creditori persoane
juridice).
Votul creditorilor se poate da direct in sedinta adunarii creditorilor sau prin
corespondenta (scrisoare semnata de creditor, cu semnatura legalizata de notarul public
ori certificata si atestata de catre un avocat).
Hotararile adunarii creditorilor sunt valabile daca la sedinta au participat
creditorii reprezentand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor 39 (inscrise in
tabelul preliminar al creantelor si pana la afisarea tabelului definitiv) si majoritatea
membrilor comitetului creditorilor, hotararea luandu-se cu votul titularilor unei
majoritati, prin valoare, a creantelor prezente.
Procesul verbal al sedintei adunarii creditorilor se transmite la dosarul cauzei in
termen de 2 zile de la data sedintei.
Judecatorul-sindic poate desfiinta hotararile adunarii creditorilor pentru
nelegalitate la cererea creditorilor care au votat impotriva si acest aspect s-a consemnat
in procesul verbal, sau a creditorilor care-au lipsit motivat de la adunarea creditorilor
(art. 14 alin. 7 din lege).
2) Comitetul creditorilor
Comitetul creditorilor este un organ colegial de deliberare si decizie numit de
judecatorul-sindic sau ales de adunarea creditorilor societatii, organ desemnat prin
incheiere, dupa intocmirea tabloului preliminar al creantelor.
88

Din comitetul creditorilor fac parte creditori care se ofera voluntar, dintre cei cu
creante garantate sau cei chirografari, numarul membrilor fiind 3 sau 5 creditori, care-si
aleg un presedinte ce reprezinta comitetul sau care este desemnat de judecatorul-sindic,
la propunerea creditorilor.
Modificarea componentei comitetului creditorilor se face de catre judecatorulsindic, in orice faza a procedurii, la propunerea administratorului judiciar sau a celorlalti
membrii ai comitetului creditorilor.
Conform art. 17 din lege, comitetul creditorilor are o serie de atributii care au
drept scop luarea celor mai bune decizii pentru ca procedura insolventei sa se desfasoare
in conditiile stabilite de lege si de catre judecatorul-sindic.
Toate deciziile comitetului creditorilor sunt consemnate in procese-verbale,
incheiate in prezenta administratorului judiciar sau a lichidatorului si sunt comunicate,
prin rapoartele adunarii creditorilor.
Impotriva deciziilor luate de comitetul creditorilor orice alt creditor poate face
contestatie la comitetul creditorilor si daca nu este multumit de solutia data, contestatia
se poate adresa adunarii creditorilor.
3) Administratorul special
Administratorul special este un nou participant la procedura insolventei si care
reprezinta interesele societatii comerciale debitoare, ale actionarilor sau asociatilor
acestuia si participa la procedura in numele si pe seama acestei societati debitoare.
Administratorul special poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica
desemnata de adunarea generala41 a societatii debitoare (a actionarilor sau asociatilor
acesteia) sa administreze societatea sau dupa ridicarea dreptului de administrare (cand
societate este reprezentata de administratorul judiciar sau de lichidator), administratorul
special are mandat numai pentru a reprezenta interesele actionarilor sau asociatilor
societatii debitoare (art. 18 din lege).
Desemnarea administratorului special se face in adunarea generala a actionarilor
sau asociatilor societatii comerciale, convocata de administratorul judiciar sau de
lichidator in termen de 20 de zile de la data deschiderii procedurii sau de la data ridicarii
dreptului debitoarei de administrare.
Fiind reprezentantul societatii in insolventa, administratorul special urmareste ca
intreaga sa activitate sa asigure respectarea drepturilor societatii debitoare si a
actionarilor ei, fiind cel care exprima intentia societatii de a propune un plan de
reorganizare si conduce societatea, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa
confirmarea planului de catre judecatorul-sindic.
89

Administratorul special formuleaza contestatii42, participa ca reprezentant al

societatii debitoare la judecarea actiunilor in anularea actelor juridice frauduloase si
dupa intrarea in faliment, participa la inventarierea bunurilor, primeste raportul final si
bilantul de inchidere a procedurii si participa la sedinta de aprobare a raportului final.
Notificarea inchiderii procedurii este primita de adminitratorul special, in numele
societatii care se inchide.
S. X. 6. Continutul si desfasurarea procedurii insolventei
1 Cererile introductive
Procedura insolventei unei societati comerciale are ca temei starea de incetare a
platilor din lipsa disponibilitatilor banesti si nu dezechilibrul patrimoniului, cand pasivul
depaseste activul patrimonial.
Patrimoniul societatii comerciale poate fi intr-o stare economica deficitara, dar
aceasta nu echivaleaza cu insolventa, deoarece societatea poate evita incetarea de plati
recurgand la credite pentru sustinerea perioadei critice in care se afla.
Este adevarat ca, raportul valoric activ-pasiv, ce caracterizeaza la un moment dat
patrimoniul societatii comerciale, poate oferi un indiciu asupra felului in care a fost
condusa si gestionata afacerea sa, fapt ce se poate reflecta intr-o stare materiala
prospera, fie intr-un pasiv excedentar.
Situatia patrimoniala a societatii poate fi probata prin evidentele contabile 43,
registrele comerciale si datele din bilant, care redau strict matematic si contabil soldurile
conturilor de activ si pasiv.
Totusi, modificarea raportului firesc intre activul si pasivul averii societatii
comerciale, care indica starea sa de solvabilitate, nu este concludenta in ce priveste
starea insolventei comerciale.
Procedura insolventei, sub cele doua forme, procedura generala, care se
desfasoara sub forma reorganizarii sau a falimentului si procedura simplificata, in urma
careia se trece direct la faliment, poate fi deschisa fie la cererea societatii debitoare, fie
la cererea unuia sau mai multor creditori.
a) Cererea debitorului
Cererea societatii comerciale debitoare pentru declansarea procedurii insolventei
este o obligatie, dar si un drept, conform art. 27 din Legea 85/2006 si se adreseaza
tribunalului in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa sau daca constata
ca aparitia starii de insolventa este iminenta.
90

Pentru a depune cererea si actele anexe, conform legii, societatea trebuie sa aiba
datorii certe, lichide, exigibile, iar cuantumul sa reprezinte valoarea-prag prevazuta de
lege (10.000 lei pentru datorii banesti si 6 salarii fata de salariati).
Cererea societatii comerciale debitoare trebuie introdusa la o data optima, in caz
contrar ea poate fi respinsa ca prematura si se dispun masuri penale (bancruta simpla)
pentru introducerea prematura sau tardiva (adica peste mai mult de 6 luni de la
implinirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 27 din lege).
Societatea comerciala debitoare in insolventa depune cererea si documentele
cerute de lege pentru a se declansa procedura, cerere care urmeaza regulile procedurii
necontencioase, creditorii fiind doar notificati in conditiile in care cererea este admisa.
Daca cererea introdusa de societate nu este insotita de probe, ea nu se respinge, ci
se admite, trecandu-se direct la procedura simplificata.
Deci, in toate cazurile, cererea societatii debitoare de deschidere a procedurii este
o recunoastere a starii de insolventa, iar judecatorul-sindic poate admite cererea cand o
considera fondata, hotararea sa putand fii atacata cu recurs (solutionata de Curtea de
Apel) sau opozitie (solutionata tot de judecatorul-sindic).
Declaratia-anexa cererii introductive da posibilitatea societatii in insolventa sa
aleaga intre procedura simplificata sau reorganizarea sa, pe baza unui plan de
restructurare sau prin lichidare, in tot sau in parte, a patrimoniului sau, in vederea
stingerii datoriilor sale.
Nu poate alege procedura aplicabila societatea comerciala, care in ultimii 5 ani de
deschiderea a procedurii a mai fost supusa unei astfel de proceduri.
Cererea de deschidere a procedurii insolventei unei societati comerciale ca
debitoare, se aproba in adunarea generala a asociatilor sau a actionarilor si se semneaza
de catre administratorul care reprezinta societatea.
Orice cerere adresata tribunalului de catre societatea debitoare trebuie sa fie
insotita de urmatoarele acte:
bilantul, certificat de administrator si cenzori/auditori, balanta de verificare pentru
luna precedenta datei inregistrarii cererii;
lista completa a bunurilor din patrimoniu;
lista creditorilor si cuantumul creantelor;
lista transferurilor si platilor efectuate in cele 120 de zile anterioare inregistrarii
cererii;
lista activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada de
observatie;
91

 contul de profit si pierdere pe anul anterior;

declaratia prin care isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de

reorganizare pe baza unui plan de restructurare sau prin lichidare in tot sau in
parte a patrimoniului;
declaratia pe propria raspundere din care trebuie sa rezulte daca a mai fost
supusa procedurii insolventei in ultimii 5 ani (certificat de la Registrul
Comertului);
declaratia din care sa rezulte ca administratorii, directorii sau asociatii nu au fost
condamnati definitiv;
daca societatea este tranzactionata pe piata de capital, depunde un certificat de
admitere la tranzactionare;
Cererea societatii debitoare declanseaza procedura de insolventa, avand valoarea
unui act personal si a unei marturii a starii de insolventa.
b) Cererea creditorilor
Cererea creditorilor pentru declansarea procedurii insolventei unei societati
comerciale este reglementata de art. 31 din Legea 85/2006 si ea trebuie sa precizeze
urmatoarele:
a) cuantumul si temeiul creantei, dovedite cu documente;
b) existenta unei garantii reale constituite de debitor sau instituite prin lege;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor societatii (sechestru);
d) declaratia privind intentia de a participa la reorganizarea societatii.
Creditorul indreptatit este cel care are o creanta certa, lichida si exigibila de mai
mult de 30 de zile si care atinge valoarea-prag prevazuta de lege, iar debitorul sa se afle
in insolventa vadita.
Odata depusa la tribunal, judecatorul-sindic va comunica debitorului cererea
introductiva, care o poate contesta daca o considera neintemeiata, in termen de 10 zile si
solicita verificarea indeplinirii conditiilor legale, pentru deschiderea procedurii si o
cautiune de 10% din valoarea creantelor.
Daca contestatia societatii debitoare este respinsa de catre judecatorul-sindic, nu
va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara.
Daca creditorul nu achita cautiunea stabilita de judecatorul-sindic, cererea se
respinge ca inadmisibila, fara a se analiza starea de insolventa pe fond.
Daca cererea creditorului este admisa, cautiunea depusa se restituie prin
incheierea judecatorului-sindic .
92

Daca societatea debitoare, dupa analiza facuta de judecatorul-sindic, constata ca

este in insolventa, prin hotararea pronuntata se va deschide procedura generala a
insolventei si in conditiile art. 33 alin. 4 din lege se poate formula un plan de
reorganizare, numai de catre administratorul judiciar sau de catre creditorii care detin
20% din valoarea masei credale.
In situatia cand creditorul poate dovedi si faptul ca societatea debitoare este in
insolventa si daca aceasta recunoaste starea ca atare, judecatorul-sindic poate respinge
contestatia si sa deschida direct procedura simplificata.
2) Deschiderea si efectele deschiderii procedurii insolventei
a) Nominalizarea judecatorului sindic
Nominalizarea judecatorului-sindic este prima masura dispusa de tribunal, dupa
inregistrarea cererii privind aplicarea procedurii insolventei.
Judecatorul-sindic este desemnat aleatoriu, dintre judecatorii-sindici ai
tribunalului competent in judecarea cererii.
b) Hotararea judecatorului sindic privind deschiderea procedurii insolventei
Odata stabilit, judecatorul-sindic verifica daca sunt indeplinite conditiile pentru
aplicarea procedurii insolventei, daca societatea comerciala debitoare este in insolventa,
pronuntand in acest sens o sentinta.
Procedura pe care judecatorul-sindic o va aplica este diferita, dupa cum cererea
este adresata instantei de catre societatea debitoare sau de catre creditori.
Daca cererea este depusa de societatea comerciala debitoare, se va verifica
indeplinirea conditiilor prevazute de art. 27 din Legea nr. 85/2006 si se va da o
incheiere de deschidere a procedurii generale.
Daca societatea debitoare isi manifesta intentia de a intra in procedura
simplificata sau daca nu depune documentele prevazute de lege, in termenul de 10 zile
stabilit, judecatorul-sindic va da o incheiere de deschidere a procedurii simplificate.
Deschiderea procedurii generale impune desemnarea de catre judecatorul-sindic a
unui administrator judiciar, care va prelua activitatea societatii in insolventa.
Deschiderea procedurii simplificate, presupune desemnarea unui lichidator, care
va proceda, ca si administratorul judiciar la notificarea creditorilor.
Orice creditor poate face opozitie la deschiderea procedurii si solutia
judecatorului-sindic poate fi:
- admiterea opozitiei si calificarea cererii debitoarei ca fiind prematura si revocarea
incheierii de deschidere a procedurii insolventei;
- respingerea opozitiei si mentinerea ca deschisa a procedurii insolventei.
93

daca cererea introductiva este facuta de catre creditorii societatii comerciale

debitoare, aceasta se comunica in copie debitoarei, in 48 de ore de la inregistrare.
Primind cererea, societatea debitoare este obligata ca termen de 10 zile sa faca
contestatie sau sa-si recunoasca starea de insolventa.
Societatea debitoare, poate solicita totodata, judecatorului-sindic sa oblige pe
creditor la depunerea unei cautiuni de 10% din valoarea creantei, iar nedepunerea in
termen a cautiunii conduce la respingerea cererii creditorului.
Societatea debitoare poate contesta starea de insolventa, iar judecatorulsindic se va pronunta prin sentinta asupra contestatiei astfel:
- daca admite contestatia se respinge cererea creditorului fara sa aiba nici un efect
asupra societatii;
- daca respinge contestatia si se constata ca este in stare de insolventa, se va deschide
procedura generala, dar societatea nu va avea dreptul sa solicite reorganizarea
judiciara.
Pot propune un plan de reorganizare, administratorul judiciar si creditorii care detin
20% din valoarea masei credale, numai daca isi exprima intentia de a depune un plan
in termenul prevazut de art. 59 alin. 1, respectiv art. 60 alin. 2 din lege.
Daca societatea debitoare nu contesta starea de insolvabilitate si-si manifesta
intentia de a se reorganiza, judecatorul-sindic pronunta o sentinta de deschidere a
procedurii generale, cu exceptia situatiei cand a mai fost in procedura in ultimii 5 ani,
deschizand procedura simplificata.
c) Depunerea actelor si furnizarea informatiilor de catre debitor
In oricare dintre proceduri, generala sau simplificata, societatea debitoare este
obligata sa depuna documentele si sa dea informatiile care sunt necesare pentru
desfasurarea procedurii.
Daca societatea debitoare face cererea introductiva, ea trebuie sa depuna actele
cerute de lege in termen de 10 zile de la inregistrarea cererii.
Daca cererea este introdusa de creditori, debitoarea este obligata sa depuna actele
cerute de lege in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii de catre judecatorulsindic.
Administratorul judiciar si lichidatorul, odata numiti, trebuie sa intre in posesia
actelor si informatiilor despre societatea comerciala pe care o vor administra in
procedura insolventei, in caz contrar, pe cheltuiala societatii se vor reconstitui, in
masura posibilului.
d) Efectele deschiderii procedurii insoventei
94

Efectele deschiderii procedurii insolventei se produc odata cu pronuntarea

hotararii de deschidere a procedurii si privesc patrimoniul societatii debitoare. Unele
efecte se produc independent de dispozitiile hotararii de deschidere si privesc:
suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare impotriva patrimoniului societatii,
suspendarea termenelor de prescriptie, nulitatea actelor efectuate de debitoare in
conditiile art. 49 din lege.
Alte efecte decurg din masurile dispuse de judecatorul-sindic prin hotararea de
deschidere a procedurii cum ar fi desemnarea administratorului judiciar si atributiile
acestuia, ridicarea dreptului de administrare, blocarea disponibilului din conturile
societatii, stabilirea termenului de definitivare a tabelului creditorilor etc.
Ridicarea drepturilor debitorului de a-si mai administra averea
Daca societatea debitoare nu si-a manifestat intentia de reorganizare, odata cu
deschiderea procedurii insolventei se ridica debitoarei dreptul de a-si conduce, de a-si
administra patrimoniul si de a dispune de acestea.
Orice act incheiat de societatea debitoare dupa data deschiderii procedurii, orice
operatiune sau plata este nula, daca nu este autorizata de judecatorul-sindic.
Societatea debitoare intrata in procedura insolventei nu-si pierde dreptul de
proprietate asupra bunurilor sale, ci opereaza o indisponibilizare a lor pentru a se
satisface creantele creditorilor, cu exceptia cazului in care isi manifesta intentia de
reorganizare, pastrand dreptul de administrare, putand sa dispuna de bunurile din
patrimoniul sau, in conditiile legii.
Dupa ridicarea dreptului de administrare, societatea debitoare este condusa de
catre administratorul judiciar, care in baza incheierii date de judecatorul-sindic va
dispune masurile necesare pentru realizarea procedurii insolventei.
Dreptul de administrare al debitoarei de catre administratorul judiciar inceteaza
la data intrarii in procedura falimentului, cand incep operatiunile de lichidare.
Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea
creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale
Un alt efect al deschiderii procedurii este suspendarea actiunilor judiciare si
extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra societatii debitoare sau a bunurilor
sale, suspendare care opereaza de drept si orice urmarire asupra debitoarei se suspenda.
Instanta de judecata a procedurii insolventei dispune comunicarea hotararii de
deschidere catre toate instantele de la sediul debitorului si tuturor bancilor unde are
deschise conturile banesti, protejand astfel pe creditori.
95

Cu acordul instantei, creditorii care au creante garantate prin gaj, ipoteca sau alta
garantie reala mobiliara, pot sa-si valorifice garantia, in cadrul procedurii, cu plata
cheltuielilor de procedura, judecatorul-sindic dispunand ca administratorul judiciar sau
lichidatorul sa predea creditorului bunul afectat garantiei reale mobiliare.
Odata cu suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare intervine si
suspendarea prescriptiei cursului acestor actiuni. Aceasta suspendare are drept scop
protejarea creditorilor, reluandu-se cursul prescriptiei, conform legii.
Introducerea cererii si deschiderea procedurii impotriva unei societati comerciale
impiedica adaugarea, la creanta nascuta anterior, a oricarei dobanzi, majorari
sau penalitati, cu exceptia creantelor garantate, care se inscriu in tabelul definitiv
sau tabloul definitiv consolidat la valoarea garantiilor, evaluata.
Un alt efect al deschiderii procedurii insolventei este interdictia instrainarii
actiunilor sau partilor sociale de catre administratorii societatii comerciale, fara
acordul judecatorului-sindic, masura de protejare a creditorilor.
Orice act in sensul vanzarii actiunilor fara acordul judecatorului-sindic este nul.
Pentru societatile comerciale tranzactionate pe pietele de capital (Bursa de Valori
Mobiliare sau RASDAQUE) deschiderea procedurii suspenda orice vanzare, de la
data comunicarii hotararii de deschidere la CNVM si pana la data confirmarii
unui plan de reorganizare.
S. X. 7. Regimul juridic al actelor incheiate la societatea comerciala
debitoare, anterior deschiderii procedurii
Raportat la data deschiderii procedurii insolventei, actele juridice incheiate
anterior de societatea comerciala debitoare sunt supuse analizei, in functie de scopul
actelor si de consecintele asupra averii debitoarei si asupra intereselor creditorilor.
Se analizeaza atat actele care au avut influenta asupra patrimoniului societatii si
care s-au derulat anterior deschiderii procedurii, cat si actele care sunt in derulare la
momentul deschiderii procedurii.
In conformitate cu dispozitiile art. 79 din Lege, orice act juridic fraudulos,
incheiat de societatea debitoare in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii poate
fi
anulat de judecatorul-sindic, la cererea administratorului judiciar, a lichidatorului sau a
creditorilor, cerere introdusa in termen de 1 an de la data expirarii termenului pentru
intocmirea raportului administratorului judiciar, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data
deschiderii procedurii.
96

Actele prin care s-au constituit ori s-au trimis de catre societatea debitoare
unele drepturi catre terti se pot anula de catre judecator (la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului) cu consecinta restituirii de catre terti a
bunurilor transmise si a valorii prestatiilor executate de debitor (art. 80 din Lege).
Daca anul anterior deschiderii procedurii, societatea debitoare a intrat in raporturi
juridice cu terte persoane, in paguba creditorilor, acestea vor putea fi anulate si
recuperate prestatiile.
Anularea actelor juridice se prezuma a fi in dauna creditorilor 47, iar prezumtia
fiind relativa, poate fi rasturnata de debitor. Prezumtia de frauda nu se extinde si asupra
tertilor.
Contractele in curs de executare, la intrarea in atributii a administratorului
judiciar sau a lichidatorului, vor fi analizate si se vor stabili consecintele asupra
patrimoniului societatii debitoare.
Aceste contracte pot fi mentinute sau pot fi denuntate, cu consecinta continuarii
executarii lui sau in cazul denuntarii, cu o actiune in despagubire impotriva societatii
debitoare.
S. X. 8. Primele masuri dupa data deschiderii procedurii sunt:
declararea creantelor creditorilor;
prezentarea catre administrator a rapoartelor privind situatia debitoarei.
Administratorul judiciar desemnat de judecatorul-sindic, odata cu deschiderea
procedurii insolventei, procedeaza la notificarea creditorilor societatii debitoare, a
Oficiului Registrului Comertului unde este inregistrata si o publica intr-un ziar de larga
circulatie si in Buletinul procedurilor de insolventa.
Notificarea priveste stabilirea termenului limita de depunere a opozitiilor de catre
creditori, termenului limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor,
termenului de verificare a creantelor, intocmirea, afisarea, comunicarea tabelului
preliminar al creantelor, termenului de definitivare al tabelului creantelor si a locului,
datei si orei primei sedinte a Adunarii Generale a creditorilor.
Pentru a fi intocmit tabelul creantelor, orice creditor, care are creante anterioare
datei deschiderii procedurii va depune o cerere de admitere a creantelor, care se
inregistreaza intr-un registru, care se pastreaza la tribunal.
Cererea va cuprinde numele, domiciliul (sediul) creditorului, suma datorata de
debitor, temeiul creantei si eventualele garantii, fiind insotita de documente justificative.
97

In situatia in care, declararea creantei nu se va face in termenul stabilit prin

hotararea de deschidere a procedurii, titularul ei va fi decazut din dreptul de a participa
si de a vota in adunarea creditorilor si de a participa la distribuirea sumelor din
procedura.
Dupa verificarea creantelor, acestea vor fi admise48, daca nu sunt contestate de
societatea debitoare, administratorul judiciar sau lichidatorul intocmind un tabel
preliminar al creantelor. Tabelul preliminar cuprinde toate creantele care indeplinesc
cerintele legii, va fi inregistrat si afisat la sediul tribunalului si se va comunica
debitorului.
Creantele inscrise in tabel pot fi contestate de debitoare, creditori si orice alta
persoana interesata cu cel putin 10 zile inainte de data stabilita pentru definitivarea
tabelului. Toate contestatiile se solutioneaza la aceeasi data, de catre judecatorulsindic si odata solutionate contestatiile, tabelul poate fi considerat definitiv.
Tabelul definitiv se va inregistra de catre administratorul judiciar, la tribunal, se
va afisa, stabilindu-se suma, pozitia (prioritatea) si situatia creantei (garantata sau
negarantata).
Totalitatea creantelor inscrise in tabelul definitiv constituie masa pasiva
(totalitatea datoriilor), iar totalitatea creditorilor formeaza masa credala, care formeaza o
grupare organizata ce urmareste satisfacerea creantelor.
Odata efectuate aceste prime operatiuni ale procedurii, administratorul judiciar va
intocmi rapoartele prevazute obligatoriu in sarcina sa.
In primul raport, intocmit de administratorul judiciar in termen de 30 de zile de
la numirea sa va face propunerea fie de intrare in procedura simplificata, fie continuarea
procedurii de observatie din procedura generala, dupa verificarea conditiilor pe care
trebuie sa le indeplineasca societatea debitoare in cele doua proceduri.
Raportul astfel intocmit se supune aprobarii judecatorului-sindic, care va dispune
aprobarea sau respingerea raportului, intrarea in faliment a societatii debitoare in
procedura simplificata sau continuarea perioadei de observatie in procedura generala (de
la data deschiderii procedurii pana la confirmarea planului de reorganizare sau pana la
data intrarii in faliment).
In termen de 60 de zile de la desemnarea sa, administratorul judiciar va intocmi al
doilea raport privind cauzele si imprejurarile in care societatea debitoare a intrat in
insolventa, mentionandu-se si persoanele responsabile.
Totodata, raportul trebuie sa precizeze daca societatea poate fi reorganizata
efectiv sau se trece la faliment.
98

Daca societatea poate fi reorganizata, administratorul trebuie sa recomande un

plan de reorganizare (poate fi planul propus de societatea debitoare, se poate face un alt
plan de catre administrator sau impreuna cu creditorii).
Daca societatea nu se poate reorganiza, administratorul judiciar va propune
intrarea in faliment in procedura generala, propunere supusa aprobarii Adunarii
Generale a creditorilor, in prima sedinta a acestuia.
Confirmarea planului de reorganizare, cat si intrarea in faliment a societatii se
admite de catre judecatorul-sindic prin sentinta judecatoreasca.
S. X. 9. Planul de reorganizare si reorganizarea societatii in insolventa
Planul de reorganizare si reorganizarea societatii in insolventa are drept scop
acoperirea pasivului, a datoriilor debitoarei, conform programului de plata a creantelor,
consecinta realizarii planului sau nerealizarii lui fiind foarte importanta pentru
societatea in insolventa.
Asa cum am mai precizat, un plan de reorganizare poate fi propus de debitoare,
daca si-a manifestat intentia reorganizarii prin cererea initiala, propunerea facandu-se in
30 de zile de la afisarea tabelului definitiv al creantelor.
Administratorul judiciar poate propune un plan de reorganizare a societatii
debitoare, daca si-a manifestat aceasta intentie pana la votarea celui de-al doilea raport,
dar nu mai tarziu de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor.
Si creditorul (creditorii) care detine 20% din valoarea totala a creantelor poate
propune un plan de reorganizare, tot in termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului
definitiv al creantelor.
Nerespectarea termenelor de catre cei interesati atrage decaderea din dreptul de a
propune un plan de reorganizare si pe baza dispozitiei judecatorului-sindic se trece la
procedura falimentului societatii.
Planul de reorganizare are drept scop restructurarea si continuarea activitatii
societatii comerciale care se poate realiza, fie prin restructurare operationala si/sau
financiara, fie prin restructurare corporativa, prin modificarea structurii capitalului
social.
Dar si lichidarea unor bunuri ale debitorului poate asigura continuarea activitatii
prin restrangerea activitatii sale. Orice plan de reorganizare trebuie sa urmareasca
redresarea activitatii societatii comerciale, pornind de la posibilitatile, specificul,
mijloacele financiare disponibile si cererea pietii, fata de oferta societatii debitoare.
99

Planul trebuie sa stabileasca obligatoriu un program de plata a creantelor, dar si

masurile necesare pentru a avea conducerea societatii prin organele proprii, cu pastarea
dreptului de dispozitie asupra bunurilor sale, sub supravegherea administratorului
judiciar si orice alte actiuni menite sa satisfaca interesele creditorilor, ale asociatilor sau
actionarilor, dar si ordinea publica.
Planul de reorganizare se inregistreaza si se depune la Grefa Tribunalului,
precum si la Oficiul Registrului Comertului si se comunica prin administratorul
special, administratorului judiciar si comitetului creditorilor.
In termen de 20 de zile de la inregistrarea planului (planurilor), judecatorul-sindic
va convoca o sedinta, cu participarea tuturor celor interesati si va dispune admiterea sau
respingerea planului propus. Odata planul admis, el va fi publicat in Buletinul
procedurilor de insolventa.
Votarea planului de reorganizare in sedinta adunarii creditorilor se face pe
categorii de creante, distinct, iar planul se considera acceptat daca in acea categorie
planul a fost acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor.
Judecatorul-sindic va confirma planul (daca sunt intrunite conditiile din art. 101
din Lege) si odata confirmat planul de reorganizare, nu se mai admite propunerea,
votarea si confirmarea altui plan.
Executarea planului de reorganizare nu va depasi 3 ani de la data confirmarii. In
perioada de executare a planului de reorganizare, societatea, prin administratorul special
sau administratorul judiciar (dupa caz) va prezenta trimestrial rapoarte comitetului
creditorilor privind situatia financiara si o informare asupra cheltuielilor efectuate, care
va fi adusa la cunostinta Adunarii Creditorilor, pentru a cunoaste situatia societatii si
eventual a propune masuri si care sunt efectele acestora asupra societatii.
Planul poate fi prelungit de judecatorul-sindic ca durata de aplicare cu inca un an,
dupa trecerea unui termen de 18 luni de la confirmarea planului.
Reorganizarea judiciara a societatii debitoare se poate realiza si prin fuziunea sau
divizarea societatii, prin lichidarea unor bunuri sau prin distribuirea acestora in contul
creantelor, catre creditori, prin esalonarea, scutirea de dobanzi si alte costuri, remiterea
totala sau partiala de datorie, modificarea sau stingerea garantiilor reale.
Deasemenea, o reorganizare este credibila daca planul prevede sursele de
finantare ale reorganizarii, fluxurile sale financiare si denota sanse reale de realizare,
astfel sa se achite datoriile curente, rezultate din continuarea procedurii, cat si la
achitarea, conform programului de plati, a datoriilor lor anterioare deschiderii
procedurii.
100

Masurile propuse in plan sunt sub supravegherea administratorului judiciar si se

impun cu caracter executoriu asupra debitoarei, care va trebui sa ia masurile
organizatorice, financiare, de personal, de marketing si structurale prevazute in plan.
Efectele confirmarii planului si al reorganizarii propuse sunt:
a)continuarea activitatii societatii comerciale, conform celor stabilite prin plan
(reorganizarea judiciara poate dura maxim 3 ani);
b)modificarea creantelor si drepturilor creditorilor si celorlalte parti interesate (actionari,
experti etc.), conform planului confirmat.
In caz de esec al planului, sanctiunea este trecerea la faliment.
S. X. 10. Falimentul
Falimentul se poate declansa in urma unei proceduri de reorganizare in trei
cazuri:
a daca debitoarea nu confirma planul;
b daca desfasurarea activitatii societatii produce pierderi averii sale;
c daca in 3 ani (dupa prelungire 4 ani) planul nu se realizeaza.
Trecerea la faliment se dispune de catre judecatorul-sindic prin incheiere
motivata.
Falimentul unei societati comerciale se poate aplica si direct in cadrul procedurii
simplificate sau dupa o scurta perioada de observatie, fara posibilitatea de reorganizare
judiciara, odata cu hotararea de deschidere a procedurii insolventei.
Rezulta ca, falimentul este o rezultanta directa a deschiderii procedurii, rezultanta
a perioadei de observatie (cand reorganizarea este interzisa sau societatea nu are sanse
de reorganizare sau pentru ca este decazuta din dreptul de a cere reorganizarea) sau o
rezultanta a esecului planului de reorganizare.
Falimentul este faza definitiva a procedurii insolventei, cand toate operatiunile
procedurii sunt orientate catre lichidarea averii societatii comerciale, fiind procedura de
insolventa concursuala colectiva si egalitara, care se aplica societatii debitoare in
vederea lichidarii patrimoniului sau pentru acoperirea pasivului, urmata de radierea
debitoarei din Registrul Oficiului Comertului in care este inmatriculata.
Prin hotararea de intrare in procedurea falimentului, conducerea societatii este
preluata de lichidatorul numit provizoriu de judecatorul-sindic pana la confirmarea lui
de catre Adunarea Creditorilor in prima sedinta de dupa trecerea la faliment.

101

Din acest moment, lichidatorul va proceda la notificarea creditorilor si va verifica

cererile de admitere a creantelor, va inregistra tabelul suplimentar de creante si dupa
rezolvarea contestatiilor va elabora si va afisa tabelul definitiv consolidat al creantelor.
Lichidarea incepe cu operatiunea de inventariere si daca este cazul va formula
actiune in anulare sau actiune in raspunderea administratorilor societatii comerciale.
Procedura simplificata de faliment se intituie in contra:
a societatii comerciale care nu detine bunuri, nu are acte constitutive, nu are
administratori sau nu are sediu cunoscut;
b societatii comerciale care nu a prezentat in termen actele si informatiile la care se
refera art. 28 din Lege;
c societatilor comerciale dizolvate anterior deschiderii procedurii insolventei;
d societatilor comerciale care si-au declarat intentia de a intra in faliment sau carora
legea le interzice reorganizarea.
Rezulta ca, procedura simplificata de faliment se caracterizeaza prin interdictia
reorganizarii judiciare si nu prin absenta perioadei de observatie.
Deschiderea procedurii simplificate de faliment se poate face direct, fie ca
procedura de insolventa in care nu este permisa reorganizarea, cu o scurta perioada de
observatie de 60 de zile.
Societatea comerciala poate provoca procedura simplificata de faliment
atunci cand:
a si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
b a omis sa-si declare in termen intentia de reorganizare;
c la cererea creditorului, a contestat ca ar fi in insolventa, iar contestatia i-a fost
respinsa;
d a omis sa depuna in termen actele prevazute in art. 28;
e a omis sa opteze intre a contesta sau a recunoaste starea de insolventa si se afla in
una din situatiile prevazute in art. 1 alin. 1 lit. c din Lege.
Falimentul in procedura generala se deschide:
a daca nici un plan nu este confirmat si termenul de depunere a expirat;
b daca administratorul judiciar, in perioada de observatie, constata ca societatea nu
are sanse de reorganizare si creditorii voteaza in Adunarea Generala trecerea la
faliment;
c daca in perioada de reorganizare sau la finalul acesteia, activitatea societatii
produce pierderi, planul a esuat sau termenul reorganizarii a expirat, fara ca
planul sa aiba succes.
102

Prin hotararea de deschidere a procedurii de faliment sau prin hotararea prin care
se decide intrarea in faliment, fie in procedura simplificata, fie in procedura generala,
judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea societatii, va dispune ridicarea dreptului de
administrare a debitoarei, va desemna un lichidator, stabilindu-i atributiile si
remuneratia, termenul general de predare a gestiunii averii debitoarei catre lichidator,
impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii,
notificarea intrarii in faliment.
Stabilirea masei credale in procedura simplificata a falimentului urmeaza aceleasi
proceduri cu exceptia ca termenele de notificare, verificare si contestare a creantelor
sunt reduse la jumatate fata de procedura generala.
Lichidatorul intocmeste in procedura simplificata tabelul preliminar si tabelul
definitiv al creantelor.
Masa credala in procedura generala se reconfigureaza, se poate completa in
perioada de observatie sau de reorganizare, cu creantele ulterioare, stabilindu-se
totalitatea creantelor, in ordinea lor de preferinta, care urmeaza a participa la distributia
fondurilor rezultate din lichidare.
Tabelul suplimentar este intocmit de lichidator si inregistrat si poate fi contestat
de cei interesati.
Tabelul definitiv consolidat (tabelul definitiv, in procedura simplificata)
reprezinta totalitatea creantelor ce figureaza ca admise in tabelul definitiv de creante si
cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si cele rezultate in urma solutionarii
contestatiilor la tabelul preliminar suplimentar.
Identificarea bunurilor, inventarul, aplicarea sigiliilor, intocmirea listei bunurilor
si masurile de conservare a bunurilor sunt masuri pentru stabilirea masei bunurilor de
lichidat in vederea distribuirii fondurilor rezultate catre creditori.
Operatiunile premergatoare lichidarii sunt aprobate de judecatorul-sindic,
lichidatorul stabilind urgentele valorificarii bunurilor, conservarea lor pana la finalizarea
inventarului, prin care se stabileste marimea reala a patrimoniului si evaluarea
elementelor patrimoniale la valoarea actuala.
Inventarierea va constata prin operatiunile sale toate elementele de activ si pasiv,
cantitativ valoric, la o anumita data de referinta, precum si stabilirea valorii actuale a
acestor elemente.
Listele de inventariere vor indica toate bunurile societatii, cu descrierea si
precizarea valorii fiecaruia, la data intocmirii inventarului.
Finalizarea inventarului este momentul de la care incep procedurile de lichidare.
103

Lichidarea societatii (patrimoniului sau) se efectueaza de catre lichidator sub

controlul judecatorului-sindic (art. 116 alin. 1, teza intai), sub aspectul legalitatii.
Sub aspectul oportunitatii, controlul apartine Comitetului Creditorilor sau
Adunarii Creditorilor.
In vederea inceperii lichidarii, lichidatorul va proceda la evaluarea bunurilor, iar
valoarea stabilita de evaluator stabileste pretul de pornire a negocierii sau licitatiei.
In timpul lichidarii, sarcina lichidatorului este de a maximiza valoarea averii
societatii debitoare in care sens, va putea propune mai multe metode de vanzare (prin
negociere directa, prin licitatie, prin combinarea celor doua) spre aprobarea Adunarii
Creditorilor.
Bunurile pot fi vandute in bloc ca un ansamblu functional sau individual.
Vanzarea in bloc se propune de lichidator, printr-un raport, Comitetului
Creditorilor si se aproba de Adunarea Creditorilor; vanzarea directa a bunurilor imobile
se propune de lichidator si se aproba de Adunarea Creditorilor, lichidatorul va incheia
contractul de vanzare-cumparare numai dupa 30 de zile de la data ultimei publicari
facute in ziar a anuntului privind conditiile de supraofertare.
In cazul actiunilor sau obligatiunilor detinute de societate, acestea se vand pe
pietele de capital reglementate potrivit Legii nr. 297/2004 privind piata de capital. In
cazul modificarii activelor, contabilitatea va evidentia pe de o parte dreptul de
proprietate asupra activului vandut, drept transferat la cumparator, iar pe de alta parte
venitul obtinut si T.V.A.-ul datorat bugetului de stat.
Deasemenea, contabilitatea va reflecta scaderea din gestiune a bunurilor vandute
si incasarea de la cumparator a contravalorii bunurilor vandute.
Sumele incasate din vanzari in numerar se depun de lichidator in contul deschis
(in timpul procedurii) la o unitate bancara, iar recipisele vor fi predate judecatoruluisindic.
Sumele incasate prin instrumente bancare se depun in contul bancar al debitoarei.
Distribuirea sumelor obtinute in cursul sau dupa efectuarea lichidarii se va
efectua din trei in trei luni intre creditori, conform planului de distributie partial, insotit
de un raport al lichidatorului asupra fondurilor obtinute din lichidare.
Planul de distributie va cuprinde plata remuneratiei lichidatorului si celelalte
cheltuieli de procedura si propunerea de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare
catre creditori, conform ordinei de preferinta stabilita de art. 123 din Lege astfel:
1 taxe, timbre, cheltuieli cu procedura, cu conservarea si administrarea bunurilor si
plata persoanelor angajate;
104

creantele izvorate din raporturi de munca;

3 creantele reprezentand credite, dobanzi acordate de institutii de credit dupa
deschiderea procedurii;
4 creante bugetare;
5 creantele societatii catre terti din obligatii de intretinere, alocatii;
6 creante din credite bancare, cheltuieli si dobanzi, cele rezultate din livrari
produse, prestari servicii, chirii;
7 alte creante chirografare;
8.
creante subordonate (credite de la asociati sau actionari, creante din acte cu
titlu gratuit).
Inregistrarea in contabilitatea debitoarei a platii creantelor se face prin scaderea
obligatiei fata de terti (furnizori, buget) si micsorarea disponibilitatilor banesti la banca.
La inchiderea lichidarii se face distributia finala si totodata se fac propuneri in
vederea inchiderii procedurii.
Raportul final al lichidatorului se supune aprobarii judecatorului-sindic, insotit de
situatii financiare finale. In Adunarea Creditorilor, convocata de judecatorul-sindic,
acesta va solutiona, prin incheiere toate obiectiunile creditorilor, va aproba sau va
modifica raportul final daca este cazul.
Dupa aprobarea raportului final, lichidatorul va distribui toate sumele ramase in
contul societatii si in situatia cand sunt sume nereclamate de creditori, in 90 de zile,
acestea vor fi depuse de lichidator la banca, in contul averii societatii, iar extrasul de
cont se depune la tribunal.
S. X. 11. Inchiderea procedurii
Intreaga procedura a insolventei unei societati comerciale se inchide printr-o
sentinta pronuntata de judecatorul-sindic, sentinta care duce la incetarea atributiilor atat
ale judecatorului-sindic, cat si ale administratorului judiciar sau ale lichidatorului.
Cazurile de incetare a procedurii insolventei sunt urmatoarele:
a) insuficienta fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor administrative ale
procedurii, cand procedura se poate inchide in orice stadiu din lipsa activelor sau
fondurilor debitorului pentru a acoperi cheltuielile de procedura;
b) executarea cu succes a planului de reorganizare poate fi constatata de
judecatorul-sindic, care va inchide procedura printr-o sentinta, persoana juridica a
societatii debitoare se pastreaza, reorganizarea a avut drept scop supravietuirea societatii
comerciale;
2

105

c) terminarea lichidarii si tuturor distributiilor in caz de faliment este o modalitate

obisnuita de inchidere a procedurii excesiv de complicata si indelungata.
In acest caz, inchiderea procedurii presupune ca masa credala nu a fost in
totalitate acoperita, unii creditori sunt prejudiciati, debitorul persoana juridica dispare si
toate creantele se sting prin inexistenta persoanei juridice.
d) Acoperirea intregii mase credale, chiar inaintea finalizarii lichidarii prin
distributiile efectuate in cursul procedurii, dar fara sa se fi terminat lichidarea. In acest
caz, societatea este radiata, desi ar avea interesul sa continue afacerea, iar surplusul de
bunuri si creante intra in patrimoniul asociatilor sau actionarilor societatii, in stare de
coproprietate.
e) Neinregistrarea niciunei creante la masa credala, dupa deschiderea procedurii
la cererea societatii debitoare, constituie o revocare a hotararii de deschidere a
procedurii. In acest caz, debitoarea nu se descarca de obligatiile dinaintea deschiderii
procedurii, iar drepturile dobandite pana la revocarea sentintei de deschidere raman
neatinse.
Sentinta de inchidere a procedurii se notifica de catre judecatorul-sindic atat
Directiei Judetene a Finantelor Publice, cat si Oficiului Registrului Comertului.
Efectele inchiderii procedurii pot fi atat pentru judecatorul-sindic, care este
descarcat de indatoririle si responsabilitatile privind procedura pe care a supravegheat-o,
cat si pentru societatea debitoare, care odata cu inchiderea procedurii este descarcata de
obligatiile anterioare procedurii falimentului.
Inchiderea procedurii poate antrena interdictii si decaderi din drepturi ale
conducatorilor societatii inchise, daca acestia se fac vinovati de infractiuni corelative
falimentului, de genul bancrutei frauduloase.
Daca administratorii sunt culpabili, in acest caz ei vor avea restrictii sau vor fi
descalificati cu privire la administrarea altei persoane si reprezentarea sau administrarea
oricaror altor persoane pe o perioada medie de 5 ani, in raport de gravitatea faptelor si
prejudiciului.
S. X. 12. Raspunderea membrilor organelor de conducere
Conjuncturile economice nefavorabile, dar si deficientele manageriale sau
fraudele pot conduce societatea comerciala la starea de insolventa.
Conform art. 138-140 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar
sau a lichidatorului (exceptional de Comitetul Creditorilor), pentru repararea
prejudiciului cauzat societatii, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului sa
106

fie suportat de membrii organelor de conducere ale societatii, precum si de orice

persoana care a cauzat starea de insolventa.
Raspunderea celor responsabili de starea de insolventa a societatii poate fi o
raspundere contractuala sau delictuala, in functie de izvorul obligatiei incalcate, fiind o
actiune colectiva, dat fiind ca prejudiciul cauzat este colectiv.
Persoanele responsabile, in actiunea in raspundere, pot fi:
membrii organelor de conducere sau de supraveghere ale societatii (conducerea
de drept- directori, administratori, cenzori, auditori etc.)
orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa (conducerea de fapt
inlocuitorii directorilor, contabil sef etc.)
Pentru a fi antrenata raspunderea organelor de conducere si de supraveghere
trebuie sa existe un prejudiciu al societatii, cauzat din fapte prevazute de art. 138 din
Lege, fapte comise cu vinovatie de catre cei responsabili si intre fapte si prejudiciu sa
existe legatura de cauzabilitate.
Faptele care pot antrena raspunderea organelor de conducere si
supraveghere sunt:
a folosirea bunurilor societatii si creditele societatii in interes propriu sau al altei
persoane;
b efectuarea de acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei
juridice;
c continuarea activitatii societatii desi aceasta ducea in mod vadit la incetarea
platilor de catre persoana juridica;
d tinerea unei contabilitati fictive, a facut sa dispara documente contabile sau n-a
tinut contabilitatea conform Legii;
e deturnarea sau ascunderea unei parti din activul societatii sau marirea in mod
fictiv a pasivului societatii;
f folosirea unor mijloace ruinatoare pentru a procura fonduri, in scopul intarzierii
incetarii platilor;
g plata sau dispozitia data pentru plata preferentiala a unui creditor, in dauna
celorlalti creditori, in luna precedenta incetarii platii.
Actiunea in raspundere trebuie dovedita de catre cel care face cererea.
Cand sunt mai multe persoane responsabile, raspunderea este solidara.
Administratorii unor societati pot raspunde si pentru faptele predecesorilor lor
daca nu le-au denuntat cenzorilor, indata dupa preluarea functiei.
107

Cererea de antrenare a raspunderii se solutioneaza de catre judecatorul-sindic, in

timpul procedurii si nu dupa inchiderea ei, cand activul este insuficient pentru
acoperirea pasivului societatii.
In functie de gravitatea faptei si natura functiei indeplinite, intinderea repararii
prejudiciului cauzat societatii de persoana responsabila este fixata de judecatorul-sindic,
dar numai in limita creantelor inscrise in tabloul creantelor.
Pasivul societatii comerciale este cel rezultat din tabloul definitiv al creantelor si
acoperirea unei parti din pasiv nu poate fi altceva decat pasivul inscris in tabloul
definitiv al creantelor.
Admiterea actiunii in raspundere, de catre judecatorul-sindic da dreptul
administratorului judiciar sau lichidatorului sa efectueze formalitatile executarii silite,
pana la inchiderea procedurii insolventei. Sumele recuperate intra in averea societatii si
pot fi folosite pentru continuarea activitatii sau acoperirea pasivului.
Actiunea in raspundere nu inlatura raspunderea penala a celor care au comis
infractiuni, inainte sau in timpul procedurii insolventei, pentru care se aplica sanctiunea
penala.

108