Curs 2.

Considerații generale,importanța și utilitatea conceptului

„Fond de Comerț” în mediul economic.Delimitarea fondului
de comerț de alte noțiuni juridice.

Considerații generale:

În patrimoniul profesionistului-comerciant ,există un ”ansamblu” de bunuri afectate

activității acestuia ,bunuri care ,în funcție de natural lor,sunt corporale sau
necorporale(incorporale),mobile sau immobile.
Fondul de comerț nu se poate confunda cu patrimoniul, deosebirea esențială constând
în faptul că fondul de comerț nu curpinde drepturi și obligații ,ci numai bunuri afectate
activității pe care o desfășoară profesionistul.În timp ce patrimoniul,include toate drepturile
și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acestuia (art.31 C.civ).

Importanța și utilitatea conceptului “fond de comerț” în cadrul legislativ actual.

Reconfigurarea dreptului comercial în condișiile adoptării codului civil,definirea

patrimoniului,a patrimoniului de afectațiune,a patrimoniului profesional-individual naște
întrebarea legitimă a importanței utilității conceptului de fond de comerț.
Intresul,utilitatea conceptului “fond de comerț” se întemeiază pe aspect de ordin general
,dar mai ales pe considerente specific operațiunilor economice ,juridice,în care sunt prezente
persoane fizice sau juridice calificate ca profesioniști .Astfel,fondul de comerț,element
esențial al patrimoniului profesioniștilor este o realitate care nu poate să fie ignorată.
Definiția noțiunii este necesară în contextual liberii circulației a
produselor,serviciilor,persoanelor și capitalurilor în cadrul UE ,lubertăți care impun
desfășurarea activității economice/publice de către persoanele fizice și juridice în condițiile
respectării legislației concurenței loiale.

Noțiune şi definiţie:

Fondul de comerţ reprezintă ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și

incorporale – mărci, firme, embleme, brevet de invenție, vad comercial, utilizat de
operatorul economic în activitatea desfășurată (OUG nr. 88/2018).

Caractere juridice:

 Fondul de comerț reprezintă o universalitate, deci un ansamblu de bunuri privind ca

un tot unitar asupra căruia pot fi efectuate operaţiuni juridice;
  Fondul de comerţ este o universalitate de fapt şi nu de drept, deci din fondul de
comerţ nu fac parte creanţele şi debitele (acestea sunt incluse în noţiunea de
patrimoniu).

Elementele corporale:

Bunurile care servesc comerciantului în exploatarea fondului și anume materiale, utilaje,

echipamente, birotică, mărfuri etc.

Elementele incorporale:

Elementele necorporale (incorporale) ale fondului de comerț cuprind drepturile care

privesc: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevetele de invenții, mărcile de fabrică
și comerț, drepturile de autor.

1. FIRMA

Definiția legală:
a. Temei legal: art. 30 din Legea nr. 26/1990 privind
Registrul Comerțului rep. 1998, cu modificările
și completările ulterioare;

b. „Firma este numele său, după caz, denumirea sub care

un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează.”

Caracteristici:

 este un atribut de identificare a comerciantului; este necesar să fie precizată

în actul constitutiv al societăților comerciale conform art. 7 și 8 din Legea nr.
31/1990 rep.;

 firma trebuie să aibă caracter de noutate, mai exact, să se deosebească de

celelalte firme existente, inclusiv de firmele folosite de comercianții din
sectorul public
(art. 38 din Legea nr. 26/1990 rep., cu modificările și completările ulterioare);

o dacă o firmă nouă este asemănătoare cu alta, trebuie să se adauge o

mențiune caresăo deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai
precisă a persoanei, fie prin indicarea felului comerțului;

 firma trebuie să fie disponibilă , adică nu trebuie să fi fost deja înscrisă în

Registrul Comerțului de către un alt comerciant și nu trebuie să producă
confuzie cu alte firme existente;
 o disponibilitatea firmei este verificată de oficiul Registrului Comerțului,
înainte de întocmirea actelor constitutive;

 Liceitatea firmei:conceptul de liceitate are semnificația că aceasta trebuie să se

deosebească de firmele utilizate de comercianții din sectorul public; art. 40 din Legea
Registrului Comerțului prevede că „Nicio firmă nu va putea cuprinde o denumire
întrebuințată de comercianții
din sectorul public”.

Conținutul firmei:
 Firma trebuie să aibă conținutul stabilit de Legea nr. 26/1990 rep., cu modificările și
completările ulterioare, adică un conținut diferențiat în raport de forma juridică a
societății sau de calitatea de comerciant – persoană fizică ori persoană juridică sau,
după caz, asociație familială:
 în cazul societăților comerciale conținutul firmei diferă pentru societățile de
persoane față de societățile de capitaluri și, respectiv, societatea cu
răspundere limitată;
 firma unui comerciant persoană fizică se compune din numele comerciantului
scris în întregime sau din numele și inițiala prenumelui acestuia (art. 31 al. 1
din Legea Registrului Comerțului).

 Transmiterea firmei:
o transmiterea firmei poate avea loc numai odată cu fondul de comerț; se poate
face prin acte juridice între vii (inter vivos) sau prin acte juridice „mortis
causa”;

 Înregistrarea firmei:
o firma beneficiază de protecție juridică numai dacă a fost înregistrată în
Registrul Comerțului; conform disp. art. 30 al. 4 din Legea nr. 26/1990 rep., cu
modificările și completările ulterioare, „Dreptul de folosință exclusivă asupra
firmei și emblemei se dobândește prin înscrierea acestora în registrul
comerțului”;

 Apărarea firmei:
o comerciantul dispune de câteva acțiuni judiciare: acțiunea în contrafacerea
sau uzurparea firmei, acțiunea în concurență neloială, acțiunea în despăgubiri
(materiale și morale).

2. EMBLEMA
Definiția legală: emblema este semnul sau denumirea care deosebește un comerciant de un
altul de același gen.

Caractere juridice:
  este un atribut de identificare a comerciantului care asigură un supliment de
individualizare pentru comercianții care desfășoară activitatea în același
domeniu și pe aceeași piață;

 emblema are caracter facultativ: spre deosebire de firmă, emblema nu este

obligatorie;

 emblema trebuie să aibă caracter de noutate, trăsătură care decurge din art.
43 al Legii Registrului Comerțului, care prevede că: „Orice emblemă va trebui
să se deosebească de emblemele înscrise în același Registru al Comerțului,
pentru același fel de comerț, precum și de emblemele altor comercianți de pe
piața unde comerciantul își desfășoară activitatea”;

 emblema trebuie să fie disponibilă, în sensul că nu trebuie să fie deja înscrisă

în Registrul Comerțului de către un alt comerciant și nu trebuie să producă
confuzie;

 disponibilitatea se verifică de biroul unic înainte de întocmirea actelor

constitutive;

 emblemele se scriu în primul rând în limba română pentru a nu se confunda

cu firma şi cu litere mai mari.

 Înregistrarea emblemei:
o dreptul de folosință exclusivă asupra emblemei se dobândește prin înscrierea
acesteia în Registrul Comerțului;

 Utilizarea emblemei:
o emblema poate fi folosită pe panouri de reclamă, înscrisă pe documentele
comerciantului: facturi scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afișe,
publicații etc.;

 Transmiterea emblemei:
o se poate transmite separat de fondul de comerț, spre deosebire de firmă;

 Apărarea emblemei: emblema poate fi protejată prin următoarele acțiuni

judiciare: acțiunea în concurență neloială, acțiunea în daune materiale și morale
pentru prejudiciul cauzat, acțiunea penală în cazul în care fapta săvârșită de alt
comerciant cu privire la emblema unui comerciant întrunește elementele unei
infracțiuni.

3. CLIENTELA
  Reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care se află în raporturi juridice
comerciant (profesionist). Din punct de vedere contabil, se exprimă sub forma unei
cifre;

Factorii care influențează clientela sunt:

 Factori interni obiectivi (de ex.: calitatea imobilizărilor producţie, calitatea
produselor)

 Subiectivi (legaţi de regulă de personalul întreprinderii, de ex.: fidelitatea,

calitatea prestaţiei efectuate, dinamism etc.)

 Factori externi care influenţează clientela şi valoarea firmei (de ex.:

elementele legate de concurenţă, piaţa deţinută, posibilitatea obţinerii
creditelor etc.)

4. VADUL COMERCIAL

 Desemnează aptitudinea întreprinderii comerciale, respectiv a fondului de comerț

aparținând unui comerciant, de a atrage clientela, un anumit număr de clienți, în
mod constant, permanent, datorită unor factori ce caracterizează activitatea
comerciantului (expectativa câștigurilor viitoare);

 Reprezintă potențialitatea fondului de comerț de a atrage clientela prin factori cum

sunt: locul amplasării localului în care se exercită activitatea comercială, prețurile
practicate, calitatea mărfurilor și serviciilor oferite clientei, reclama comercială
realizată, influența tendinței (”trend”) care se manifestă pe piață etc.;

5. MĂRCILE DE FABRICĂ SAU DE COMERŢ

 Mărcile de fabrică sau de comerț sunt semne, desene și chiar denumiri care
individualizează produsele unui fabricant sau mărfurile unui comerciant, deosebindu-
le de produsele ce aparțin altui comerciant;

Condițiile de fond privind mărcile:

 noutatea mărcii – se referă la necesitatea existenței unei deosebiri a produselor unui

comerciant de ale altora care dețin mărci legal dobândite;

 specializarea mărcii – constă în calitatea mărcii de

a individualiza și de a distinge mărfurile unui comerciant;

 marca trebuie să contribuie la distingerea provenienței mărfurilor unui comerciant

din aceeași ramură de comerț sau industrie;
  compoziția mărcii – este guvernată de principiul liberei alegeri a mărcii, în sensul că
un comerciant are posibilitate să aleagă liber marca, unica limitare referindu-se doar
la denumirile generice ale produselor;

 protecţia juridică a mărcilor se realizează prin înregistrarea acestora la Oficiul de Stat

pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) în REGISTRUL NAŢIONAL AL MĂRCILOR;

 duratadeprotecţieestepeoperioadăde10anicuposibilitateareînnoiriidacăsemenţincon
diţiileîn care dreptul a fost dobândit.

6. BREVETUL DE INVENȚIE

 Titlul de protecție pentru invenție, conferă un drept exclusiv de exploatare și

reprezintă un bun incorporal al fondului de comerț.

Condiții de fond: noutatea, în sensul că invenția trebuie

să fie originală.

Condiții de formă: înregistrarea, în sensul că invenția trebuie înregistrată la Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.).

Protecția juridică conferită de înregistrarea legală operează timp de 20 de ani.

Conferă titularului/succesorilor legali, în principal, dreptul de a exploata în folosul său

obiectul brevetului de invenție, dreptul de a-l transmite prin acte juridice între vii și mortis
causa, dreptul de a urmări în instanță pe cel care a uzurpat dreptul derivând din berevetul de
invenție.

Se împart în două categorii: principale și de perfecționare.

Acte juridice și operațiuni privind fondul de comerț:

În legislaţia romană,există în prezent două dispoziţii care se referă în mod expres la

operaţiunile care se pot face asupra fondului de comerţ;

În Legea26/90,republicată în care sunt prevăzute actele juridice (,,intervivos’’) asupra

fondului de comerţ;

Acestea sunt în principal: vânzare, donaţia, locaţiunea, vânzarerealămobiliară;

Deşi legea nu o prevede expres, există şi o altă operaţiune juridică, respectiv aportul în
societate al fonduluidecomerţ(considerându-seaportîn natură).
Delimitarea fondului de comerț de alte noțiuni juridice
Delimitarea fondului de comerț de patrimoniu.

 Patrimoniul,reprezintă o universalitatea juridică,adică totalitatea drepturilor și

obligațiilor cu conținut economic care aparțin subiectului de drept. Fondul de comerț
reprezintă o universalitate de fapt,adică o sumă de elemnte de activ patrimonial ,
acesta necuprinzând elemente specifice pasivului patrimonial ,deci nefiind o
universalitate juridică .

Delimitarea fondului de comerț de noțiunea patrimoniului de afectațiune:

 Patrimoniul de afectațiune reprezintă o masă patrimonială (universalitate juridică

) ce reprezintă o fracțiune de patrimoniu care aparține comerciantului persoană
fizică sau celui care exercită o profesiune liberală și reprezintă o sumă de drepturi și
obligații , pe când fondul de comerț reprezintă o sumă de elemente de activ, de
bunuri mobile corporale sau incorporale,afectate exercițiului comerțului.

Delimitarea fondului de comerț de noțiunea de întreprindere:

 Întreprinderea este o afacere organizată ca activitatea continuă,sistematică și
orientată într-un scop specific,ceea cea înseamnă obținere de profit în contextul unui
risc asumat. Fondul de comerț este mijlocul pe care îl are la dispoziție
profesionistul ,pe care și-l gândește strategic atunci când exercită o
întreprindere.Deci,întreprinderea presupune fondul de comerț dar nu se rezumă la
acesta.

Bibliografie:

Smaranda Angheni, Drept comercial. Profesioniștii – comercianți, Editura C.H. Beck,

București, 2013,
Florentina-Camelia Stoica, Drept societar. Note de curs, Editura A.S.E., Bucureşti, 2015,
Bazil Oglindă,Dreptul afacerilor,Teoria generală.Contractul. Editura Universul
juridic,București 2012,