UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: DREPT, anul III, grupa 1, ZI

ESEU

FIRMA

Disciplina: Drept comercial

ÎNDRUMĂTOR,

Lect. dr. Dragoș Mihail Daghie

STUDENT,

Brăilescu Maricela Mădălina

GALAȚI
2022
 FIRMA
Potrivit art. 30 din Legea nr. 26/1990, firma este numele sau, după caz, denumirea sub
care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care se semnează. Firma are ca principală
funcţie identificarea comerciantului prin individualizarea lui faţă de alţi comercianţi şi joacă
un rol important în atragerea clientelei. 1
Firma va fi scrisă în limba română conform art. 27 alin. (3) din Legea nr. 26/1990.

1. Conținutul firmei
În funcție de categoria din care face parte comerciantul, conținutul firmei diferă.
1.1. Firma comerciantului persoana fizică
În cazul comerciantului persoană fizică, firma se compune din numele comerciantului,
scris în întregime, adică numele şi prenumele sau din numele şi iniţiala prenumelui. Firma
comerciantului persoana fizică coincide, în principiu, cu numele civil al comerciantului.
Firma unei întreprinderi familiale trebuie să cuprindă numele membrului de familie la
iniţiativa căruia se înfiinţează întreprinderea familială, cu menţiunea întreprindere familială,
scrisă în întregime.
Legea interzice adăugarea altor elemente care ar putea induce în eroare asupra naturii
sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului. Se vor putea însă face menţiuni care să
arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său.

1.2. Firma societății comerciale

În cazul societăţilor comerciale, conţinutul firmei diferă în funcţie de forma juridică
a societăţii.
Firma unei societăţi în nume colectiv se compune din numele a cel puţin unuia dintre
asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv” scris în întregime.
Firma unei societăţi în comandită simplă se compune din numele a cel puţin unuia
dintre aso-ciaţii comanditaţi, numele şi prenumele acestuia, cu menţiunea „societate în
comandită” scrisă în întregime.
În scopul protejării terților, legea prevede că dacă numele unei persoane străine de
societate figurează, cu consimțământul său, în firma unei societăți în nume colectiv ori în
comandită simplă, aceasta devine răspunzătoare nelimitat și solidar de toate obligațiile

1
St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediția aV-a, actualizată, editura Universul Juridic, București,
2016., p. 137
societății. Aceeași soluție se aplică și asociatului comanditar al cărui nume figurează în firma
unei societăți în comandită. 2
Firma societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire
proprie, pentru a se deosebi de firma altor societăţi şi va fi însoţită de menţiunea S.A. sau
„societate în comandită pe acţiuni”.
Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie la
care se adaugă numele unuia sau al mai multor asociaţi, însoţită de menţiunea „societate cu
răspundere limitată” sau „S.R.L.”.

2. Condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească firma

Pentru a constitui un element de individualizare a comerciantului, firma trebuie să
îndeplinească mai multe condiţii.
2.1. Noutatea
Art. 38 din Legea nr. 26/1990, republicată, prevede că orice firmă nouă trebuie să se
deosebească de cele existente prin adăugarea unei menţiuni, fie prin desemnarea mai precisă a
persoanei, fie prin indicarea felului de comerţ exercitat. Prin urmare, una din condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească firma este aceea de a avea caracter de noutate, în sensul de a avea
un conţinut diferit de celelalte firme înscrise în registrul comerţului. Legea îngăduie însă
existenţa unei asemănări între o firmă nouă şi una deja înregistrată.
Sancţiunea nerespectării condiţiei de noutate a firmei constă în refuzul înscrieri
acesteia în registrul comerţului. Această sancţiune este reglementată de art. 39 alin. (1) din
Legea nr. 26/1990 care stipulează că „oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei
firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme deja înregistrate, poate crea
confuzie cu acestea”.

2.2. Disponibilitatea
Disponibilitatea firmei se verifică de către Biroul unic înainte de întocmirea actului
constitutiv. Se interzice înscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme
înregistrate anterior. Firmele şi emblemele radiate din Registrul comerţului nu sunt
disponibile timp de 2 ani de la data radierii.

3. Regimul juridic
2
St.D.Cărpenaru, op. cit., p.99
 Întrebuinţarea firmei ca element distinctiv al comerciantului este supusă unor reguli
speciale, reglementate de Legea nr. 26/1990.
Firma poate fi înstrăinată, dar numai o dată cu fondul de comerţ. În acest sens, art. 42
din Legea nr. 26/1990 prevede că firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la
care este întrebuinţată.
Conform Legii nr. 26/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003, comerciantul este
obligat să menţioneze pe documentele utilizate în comerţ, numele, denumirea, sediul social.
Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice. Comerciantul are
dreptul de acţiune în contrafacere, uzurpare, concurenţă neloială şi daune materiale şi morale.

BIBLIOGRAFIE
1. Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 
2. Vasile Nemeș, Drept comercial, editura Hamangiu, București, 2012 
3. Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediția aV-a,
actualizată, editura Universul Juridic, București, 2016 
4. https://file.ucdc.ro/cursuri/
D_3_N35_Drept_comercial_David_Bogdan.pdf