UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE DREPT

CONF.UNIV.DR. LAVINIA ELENA STUPARU

DREPT COMERCIAL
Note de curs

2020
 CAPITOLUL III.
PROFESIONISTUL

Bibliografie:
1. Stuparu, L.E., Drept comercial. Profesioniștii comercianți, Ed. Universul Juridic,
București, 2020;
2. Gheorghe, C., Drept comercial român, Ed. .H.Beck, Bucureşti, 2013, p. 31-82.
3. Piperea, Gh., Drept comercial. Întreprinderea, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2012, p.80-
154.
4. Cărpenaru, S. D., Tratat de drept comercial român, Ed. a VI-a, actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2020, pp. 39-48;
5. Tuleașcă, L., Drept comercial. Comercianții, Ed. Universul Juridic, București, 2018,
pp. 60-64;
5. Piperea, Gh., Drept comercial român. Teoria generală, întreprinderea și
insolvența, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2020, pp. 51-74;
6. Angheni, S., Drept comercial. Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2019, pp. 46-53.

I. NOȚIUNEA DE PROFESIONIST
1. Reglementarea profesionistului
În contexul legislativ generat de Codul civil, subiectele dreptului comercial sunt
inseparabile de statutul de profesionist, fiind o categorie a acestuia.
Primul palier normativ este format din Codul civil și legea sa de punere în aplicare,
acestea stabilind regimul juridic general al profesionistului, aplicabil inclusiv comercianților.
Al doilea palier normativ cuprinde actele normative care trasează regimul juridic specific
pentru fiecare categorie de profesioniști (de ex: Legea societăților nr. 31/1900, Legea nr. 51/1995
privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat).
Al treilea palier normativ include acte normative ce stabilesc reguli particulare pentru
profesioniștii aflați în diverse contexte (de ex: O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile
consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, Legea nr. 193/2000 privind
clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori).
2. Definițiile profesionistului
Potrivit art. 3 alin. (3) C.civ. „sunt profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere”.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noțiunea de profesionist include categoriile de
comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să
desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de
lege, la data intrarii în vigoare a Codului civil.
Definiția vagă desprinsă din prevederile Codul civil a fost succedată de definiții
neunitare consacrate de legile speciale precum Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 34/2014 sau
Legea nr. 72/2013.
 3. Trăsăturile distinctive ale statutului de profesionist
Profesionistului îi sunt caracteristice, în principiu, următoarele trăsături: exploatarea unei
întreprinderi; înregistrarea în registre speciale de publicitate și/sau autorizarea; constituirea unui
patrimoniu profesional.
Elementul „exploatarea întreprinderii”, în accepțiunea consacrată de prevederile art. 3
alin. (3) din Codul civil, este condiția fundamentală, constitutivă și intrinsecă a statutului de
profesionist.
Respectarea de către profesioniști, ca regulă, a unor formalități precum înregistrarea într-un
registru special de publicitate și/sau autorizarea în condițiile legii nu echivalează, în principiu, și cu
recunoașterea acestor cerințe ca element constitutiv al statutului de profesionist.
Argumente în sensul existenței statutului de profesionist, autonom de îndeplinirea
formalităților de înregistrare într-un registru special de publicitate și/sau autorizare, sunt
următoarele situații posibile: 1) cazul profesionistului „clandestin”; 2) cazul profesionistului pentru
care termenul include, potrivit unor legi speciale, și persoanele care acționează în numele sau pe
seama titularului întreprinderii; 3) cazul profesionistului care exploatează o întreprindere fără să
aibă obligația legală de înregistrare într-un registru public și/sau de autorizare; 4) cazul
profesionistului de tipul societăților vizate de art. 1893 din Codul civil.
Dependența calității de profesionist de exploatarea întreprinderii, subînțelege și
subsumează recunoașterii acestui statut necesitatea unui patrimoniu profesional.

II. CATEGORIILE DE PROFESIONIŞTI

1. Identificarea categoriilor de profesioniști
Potrivit Legii nr. 71/2011, profesionistul include categoriile de comerciant, întreprinzător,
operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice
sau profesionale.
În funcție de statutul lor de persoană sau de entitate fără personalitate juridică,
profesioniștii pot fi clasificaţi în următoarele categorii: a) profesionişti persoane fizice; b)
profesionişti persoane juridice; c) profesioniști entităţi fără personalitate juridică.
2. Categoria comerciantului
2.1.Noţiunea “comerciant”
Trecerea dreptului privat român la sistemul monist a determinat în raporturilor juridice
civile ca relevant să fie însuși statutul de profesionist (antrenând un regim juridic diferit de cel al
neprofesioniștilor), calitatea de comerciant devenind insignifiantă.
Legiuitorul pare să fi urmărit inclusiv anihilarea termenului “comerciant”, cel puțin în
accepțiunea sa generală. Astfel, Legea nr. 71/2011 a stabilit în articolul 6 alin. (1) că referirile la
comercianți, din cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil,
se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse
înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerțului. În cazul legislației privind protecția drepturilor consumatorilor, soluția
legală statuată de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 71/20111 a fost înlocuirea termenului "comerciant"
cu cel de "profesionist".
Intenția de a înlătura termenul “comerciant” și înlocuirea sa cu sintagma “persoane fizice
sau persoane juridice supuse înregistrării în registrul comerțului” nu vizau însă accepțiunile
specifice atribuite acestuia de legislația specială. Acesta este sensul desprins din dispozițiile art.
6 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 atât în forma sa inițială, cât și în urma modificărilor care i-au
fost aduse de Legea nr. 60/2012.
 Deși supraviețuirea „comerciantului” în sistemul de drept național este confirmată de
prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, care îl nominalizează ca o categorie distinctă a
profesionistului, semnificația noțiunii „comerciant” a fost ajustată.

2.2.Definiția comerciantului
Comerciantul este persoana fizică, persoana juridică sau entitatea fără personalitate
juridică care organizează și exercită o activitate economică cu scop lucrativ, devenind
profesionist în condițiile legii, și care, de regulă, este supusă înregistrării în registrul comerțului.
2.3.Clasificarea comercianților
Sintetizând impactul actualului cadrul normativ în materia comerciantului, apreciem că
acesta permite clasificarea comercianților în două mari categorii:
a) comercianți care se înregistrează în registrul comerțului. Această categorie este
dedusă, în principal, din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 care au
echivalat „referirile la comercianți” din legislația anterioară Codului civil cu „persoanele fizice
sau, după caz, cu persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului”.
Conform actualului art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, înainte de începerea activității
economice, au obligația să ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul
comerțului următoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile
individuale și întreprinderile familiale, societățile comerciale, companiile naționale și societățile
naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societățile cooperative, organizațiile
cooperatiste, societățile europene, societățile cooperative europene și grupurile europene de
interes economic cu sediul principal în România, precum și alte persoane fizice și juridice
prevăzute de lege.
b) comercianți care nu se înregistrează în registrul comerțului. Această categorie este
dedusă din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.
Comercianții de acest tip sunt persoanele fizice, persoanele juridice sau entitățile fără
personalitate juridică înființate în alte forme legale decât cele pentru care Legea nr. 26/1990 sau
alte legi reglementează înregistrarea în registrul comerțului
3. Categoria întreprinzătorului
Profesionistul de tipul întreprinzătorului este orice persoană sau entitate fără personalitate
juridică care are titulatura și statutul de „întreprinzător”, în temeiul și în condițiile unui act
normativ special, și care exploatează o întreprindere în sensul art. 3 alin. (3) din Codul civil.
4. Categoria operatorului economic
Profesionistul de tipul operatorului economic vizează o diversitate de persoane și de
entități, așa cum reiese din înțelesul specific prevederilor cuprinse în numeroase acte normative,
în măsura în care terminologia „operator economic” este dublată și de exploatarea unei
întreprinderi în sensul art. 3 alin. (3) din Codul civil.
5. Categoria altor persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau
profesionale
Alături de comercianți, întreprinzători și operatori economici, sunt profesioniști orice alte
persoane care sunt autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale și care
exploatează o întreprindere în sensul art. 3 alin. (3) din Codul civil.
 III. AUXILIARII PROFESIONIȘTILOR COMERCIANŢILOR
1. Noţiunea „auxiliarii profesioniștilor comercianți”
Terminologia clasică „auxiliarii comercianților”, anterioară instituției „profesionistului”,
trebuie racordată la cadrul normativ generat de Codul civil, sintagma menționată pretându-se, în
anumite contexte, la redenumirea „auxiliarii profesioniștilor comercianți”.
Auxiliarii profesioniștilor comercianți sunt persoanele care acționează în numele și/sau pe
seama profesioniștilor comercianți în derularea activității economice obiect al întreprinderii
comerciale. Aceste persoane încheie sau, după caz, intermediază încheierea de acte juridice
pentru profesioniștii comercianți ori îi ajută în exploatarea întreprinderii.
2. Identificarea categoriilor
În funcție de natura raporturilor juridice stabilite între profesioniștii comercianţi și
auxiliarii lor, doctrina a clasificat auxiliarii în: auxiliari dependenţi şi auxiliari independenţi.
3. Auxiliarii dependenţi
Auxiliarilor dependenţi sunt persoane care se află față de profesioniștii comercianți în
raporturi de subordonare, generate de un contract de muncă sau de un contract de mandat cu
reprezentare.
Regimul juridic al auxiliarilor dependenți este trasat, în principal, de prevederile Codului
muncii în materia contractului individual de muncă și ale Codului civil în materia contractului de
mandat și ale contractului de mandat cu reprezentare (art. 2009-2038).
4. Auxiliarii independenţi
Auxiliarii independenți sunt persoane autonome faţă de profesioniștii comercianţi și care
îi sprijină pe aceștia în realizarea obiectului întreprinderii comerciale.
Raporturile dintre profesioniștii comercianți și auxiliarii independenți au întotdeauna o
bază contractuală, regimul juridic al contractelor încheiate între aceste părți fiind guvernat de
prevederile Codului civil și/sau ale legislației speciale.
În principal, categoria auxiliarilor independenţi include: mandatarii fără drept de
reprezentare (de tipul comisionarului, consignatarului și expeditorului), agenții comerciali și
intermediarii ocazionali.