UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ECONOMIE, ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

PROGRAMUL DE STUDII: AUDIT ȘI GUVERNANȚĂ
CORPORATIVĂ

Referat la disciplina Regimul juridic al

afacerilor

Masterand,
Claudia IGNĂTESCU, Anul II, Gr.1

2021
CONSTITUIREA SOCIETĂȚILOR
COMERCIALE

1
 Cuprins

Capitolul I. Constituirea societăților comerciale.......................................................4

1.1.Noțiuni introductive.........................................................................................4
1.2.Etapele constituirii societății comerciale..........................................................5
1.2.1. Etapa consensuală.....................................................................................5
1.2.2. Etapa juridică............................................................................................6
1.2.3. Etapa de publicitate...................................................................................6
1.3. Actul constitutiv al societăților comerciale.....................................................7
1.3.1. Aspecte generale privind actul constitutiv................................................7
1.3.2. Efectele întocmirii actelor constitutive asupra viitoarei societăţi
comerciale...........................................................................................................8
1.3.3. Nulitatea societății înmatriculate la registrul comerțului..........................9
Capitolul II. Speță. Mențiuni efectuate la registrul comerțului..............................10
Acțiune în constatarea nulității absolute a actului constitutiv al unei societăți nou
înființate...................................................................................................................10
Concluzii..................................................................................................................15
Bibliografie..............................................................................................................16

2
 Introducere

Pentru a putea desfășura activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele

juridice se pot asocia și pot constitui societăți cu personalitate juridică cu respectarea
dispoziţiilor legii nr. 31/1990 privind societăţile, cu modificările şi completările ulterioare.

Societatea comercială, entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă a

membrilor ei, are o istorie de mii de ani. În epoca actuală, aceasta reprezintă cea mai însemnată
categorie de persoane juridice din economia mondială.

În România, declanșarea procesului de privatizare a economiei în anul 1990 a readus în

discuții societățile comerciale al căror regim juridic a fost modernizat și completat prin legi
adecvate.

Prezenta lucrare pune în evidență procedura de constituire a societății comerciale,

procedură ce desemnează ansamblul de reguli și formalități necesare pentru ca o societate să
poată fi valabil constituită și să poată participa la raporturi comerciale ca subiect de drepturi și
obligații. De asemenea, sunt enunțate și prezentate etapele principale ale constituirii societăților
comerciale, cu toate demersurile și actele specifice.

În cel de-al doilea capitol, am analizat o speță specifică tematicii abordate în conținutul
capitolului I al lucrării, și anume constatarea nulității absolute a actului constitutiv al unei
societăți nou înființate.

Scopul lucrării este de a înțelege în profunzime aspectele constituirii unei societăți

comerciale și de a putea face o distincție între....!!!!!

3
 Capitolul I. Constituirea societăților comerciale

1.1.Noțiuni introductive

Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători animaţi de intenţia de arealiza
împreună activităţi economice de amploare, societatea comercială a apărut ca urmarea unor
cauze economice şi sociale, pe măsură ce acţiunile individuale nu au mai corespunsnecesităţii de
a îndeplini activităţi economice de amploare.1

Societatea comercială a apărut în forme incipiente încă din perioada antichităţii. Prototipul
originar al societăţii comerciale l-a constituit societatea civilă fără personalitate juridică
consacrată de dreptul roman.2

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui

contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații înțeleg să pună în
comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii
beneficiilor rezultate.

Din definiția prezentată, concluzionăm că principalele trăsături specifice ale societății

comerciale sunt:

1. Societatea comercială în calitate de persoană juridică are o organizare de sine stătătoare;

2. Societatea comercială își constituie un capital necesar obiectului său de activitate, în
funcție de mărimea acesteia și condițiile impuse de lege, capital ce se obține prin aportul
persoanelor asociate;
3. Societatea urmărește satisfacerea intereselor economico-sociale ale membrilor asociați;
4. Societatea are un scop lucrativ, al realizării acelor activități specifice prevăzute în
obiectul lor de activitate, cum sunt: activități de producție, de aprovizionare, desfacere,
prestări servicii și executări de lucrări.

1
https://www.scribd.com/doc/24855643/Constituirea-societatilor-comerciale (accesat la 05.11.2021)
2
L. Filip, Drept comercial, Ed. Junimea, Iaşi, 2000, p. 89

4
 Din punct de vedere contractual, societatea comerciala este un contract in temeiul căruia
două sau mai multe persoane- denumite asociați– se înțeleg să pună în comun anumite valori
pentru a desfășura împreună o activitate profitabilă și să împartă între ei eventualul profit.

Din punct de vedere organizațional, societatea comercială este o entitate cu personalitate

juridică, subiect de drept, constituită în vederea exercitării de fapte de comerț.

Din punct de vedere instituțional, societatea comercială este un ansamblu de norme

juridice care reglementează constituirea, funcționarea, dizolvarea și lichidarea unei astfel de
entități.

Societățile cu personalitate juridică se constituie în una din formele prezentate:3

a. Societate în nume colectiv;

b. Societate în comandită simplă;
c. Societate pe acțiuni;
d. Societate în comandită pe acțiuni;
e. Societate cu răspundere limitată.

Constituirea societăţilor comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice şi juridice.

Conform art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, sunt consideraţi fondatori
persoanele fizice şi juridice care au luat decizia de a o înfiinţa.

Fondatorii semnifică persoanele care îşi asumă riscul în contextul organizării unei afaceri.
Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având
iniţiativa constituirii unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar constituirii şi
potenţialul personal, precum şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege în acest scop.

Procedura de constituire a societăţii comerciale desemnează ansamblul regulilor şi

formalităţilor necesare, cerute de lege, pentru ca o societate comercială să poată fi valabil
constituită, să poată participa la raporturi comerciale ca subiect de drepturi şi obligaţii.

Această procedură comportă în opinia profesorului Pătulea, opinie la care aderăm, trei etape:
o etapă consensuală, o etapă juridică, şi o etapă de publicare, înmatriculare.

3
Trimitere la art 2 din legea 31/1990

5
 1.2.Etapele constituirii societății comerciale

1.2.1. Etapa consensuală

În această primă etapă se materializează actul constitutiv al societății prin acordul de

voință al asociaților.

Actul constitutiv se redactează de către asociaţi fie personal, fie prin intermediul unui
jurist, fie de către Biroul Unic din cadrul Oficiului Registrului Comerţului.

Conform prevederilor art. 4 din Legea 31/1190 modificată, actul constitutiv îmbracă
forma unui înscris sub semnătură privată. De la această regulă acelaşi act normativ prevede
câteva excepţii, cazuri în care actul constitutiv este supus obligativităţii încheierii în formă
autentică.

1.2.2. Etapa juridică

A doua etapă, pe care o comportă procedura de constituire a societăţii comerciale, este

etapa judiciară, adică etapa în care instanţa de judecată competentă efectuează controlul de
legalitate a actelor constitutive, în vederea autorizării funcţionării societăţii comerciale.
Solicitarea înregistrării comerciantului se face la Biroul Unic din cadrul Oficiului Registrului
Comerţului.

Faza judiciară obligatorie constă în controlul de legalitate efectuat de către judecătorul

delegat de la instanţa teritorială competentă. De această verificare depinde aprobarea necesară
pentru înfiinţarea valabilă a societăţilor comerciale. Este o procedură necontencioasă deoarece o
astfel de cerere constitutivă de drepturi, reclamă exercitarea de către judecătorul delegat, doar a
unor atribuţii de verificare a actelor constitutive, depuse pentru obţinerea autorizaţiei de
funcţionare.4

Procedurile necesare pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comerciantului se

declanşează pe baza unei cereri pe care solicitantul o completează şi o depune la Biroul Unic.

1.2.3. Etapa de publicitate

4
R.P. Vonica, Dreptul societăţilor comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.97

6
 Cea de a treia şi ultima etapă în ce priveşte constituirea societăţii comerciale vizează
procedurile de publicitate a acesteia. După cum am văzut, în cazul în care cerinţele legale privind
constituirea societăţii sunt îndeplinite, judecătorul delegat va da o încheiere prin care va autoriza
constituirea societăţii şi va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului. Potrivit art. 40 din
Legea 31/1990 încheierea de înmatriculare va putea cuprinde şi menţiunile actului constitutiv
prevăzute la art.7,8.

1.3. Actul constitutiv al societăților comerciale

1.3.1. Aspecte generale privind actul constitutiv

În literatura juridică de specialitate, actul constitutiv apare definit ca fiind acordul de

voinţă prin care două sau mai multe persoane consimt să constituie prin aporturi individuale un
fond comun, destinat unei activităţi lucrative, desfăşurate împreună, prin îndeplinirea de acte de
comerț în scopul de a împărţi foloasele realizate.5

În contextul în care acest act are ca efect naşterea unei societăţi comerciale şi este
reglementat de o lege comercială, considerăm că el poate avea natură comercială. Actul
constitutiv trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru validitatea unei convenţii,
condiţii prevăzute de art 948 Cod. Civil: capacitatea părţilor de a contracta, consimţământ valabil
exprimat, obiect determinat şi cauză licită.

Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de

societate, iar societatea pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată se
constituie prin contract de societate și statut. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate
sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.6

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui și prin actul de voință al unei

singure persoane. În acest caz se întocmește numai statutul.7

5
I.L.Georgescu. Drept comercial român, vol.2, Bucureşti1 946-1948, p .39-40
6
https://www.referatele.com/economie/Constituirea-societatilor-come836.php (accesat la 05.10.2021)
7
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1550 (accesat la 06.11.2021)

7
 Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.
Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea
societăţii sunt consideraţi fondatori.8

Actul constitutiv al unei societăți în nume colectiv, în comandită simplă sau cu

răspundere limitată sau cu răspundere limitată va cuprinde următoarele:

a. datele de identificare a asociaților;

b. forma, denumirea și sodiul social;
c. obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a acivității principale;
d. capitalul social, făcându-se precizări asupra aportului fiecărui asociat, în numerar sau
în naură;
e. asociații care reprezintă și administrează societatea sau administratorii neasociați,
datele acestora de identificare, puterile deținute de aceștia și dacă urmează să le
exercite împreună sau separat;
f. partea fiecărui asociat la beneficii și pierderi;
g. sediile secundare;
h. durata societății;
i. modul de dizolvare și de lichidare a societății.

Pentru a fi valabil, contractul de societate trebuie să îndeplinească anumite condiţii de

fond şi de formă.

a. Condiții de fond ale actului constitutiv

Actul constitutiv fiind şi un contract, trebuie să îndeplinească condiţiile esenţiale de

validitate ale convenţiei prevăzute în art. 948 al Codului civil, și anume:

- capacitatea de a contracta; 
- consimţământul valabil al părţilor;
- un obiect determinat;
- o cauză (scop) licită.

b. Condițiile de formă ale actului constitutiv

8
Curs „Regimul juridic al afacerilor”

8
 În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, actul constitutiv se încheie sub
semnătură privată, fiind semnată de către toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de
fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

- se constituie o societate în nume colectiv sau în comandita simplă;
- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

În ceea ce priveşte conţinutul contractului de societate acesta poate cuprinde numeroase

clauze, în funcţie de voinţa părţilor, însă unele sunt obligatorii, iar inexistenţa lor determină
nulitatea actului constitutiv.

- Clauze de identificare a părţilor;

- Clauze privind identificarea viitoarei societăţi;
- Clauze referitoare la obiectul de activitate;
- Clauze referitoare la capitalul societăţii;
- Clauze referitoare la administrarea societăţii;
- Clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
- Clauze privind sediile secundare ale societăţii;
- Clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii.

1.3.2. Efectele întocmirii actelor constitutive asupra viitoarei societăţi comerciale

Întocmirea actelor constitutive produce anumite consecinţe juridice asupra viitoarei

societăţi comerciale. Problema personalităţii juridice aflate în curs de constituire este
reglementată de art. 205 noul cod civil.

După ce consacră principul potrivit căruia persoanele juridice care sunt supuse
înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor, textul de lege
enunţat dispune: „cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data
actului de înfiinţare să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii, însă numai în măsura
necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil”.

Cum societatea comercială are şi calitatea de persoană juridică, înseamnă că în temeiului

Codului civil, societatea comercială aflată în curs de constituire dobândeşte capacitate de
folosinţă şi, implicit, capacitate de exerciţiu restrânsă. Această capacitate restrânsă («mica
personalitate juridică») priveşte numai drepturile şi obligaţiile relative la constituirea valabilă a
societăţii comerciale. în virtutea acestei capacităţi juridice restrânse a societăţii comerciale aflate

9
în curs de constituire, asociaţii pot deschide un cont la o societate bancară în vederea vărsării
capitalului social: se recunoaşte validitatea contractului de comodat sau de locaţiune, după caz,
asupra imobilului în care societatea urmează să-şi stabilească sediul social etc.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, actele încheiate în
contul societăţii trebuie aprobate de către asociaţi.

1.3.3. Nulitatea societății înmatriculate la registrul comerțului

O societate înmatriculată la registrul comerțului poate fi declarată nulă atunci când:

a. Se constată lipsa actului constitutiv;

b. Se constată neîncheierea în formă autentică al actului constitutiv;
c. Obiectul de activitate al socității este ilicit sau contrar opiniei publice
d. Lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;
e. Lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
f. Actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile
asociaţilor sau capitalul social subscris;
g. Au fost încălcate dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;
h. Nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.

Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost
înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.

La data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă,

societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. Dispoziţiile legale privind lichidarea
societăţilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător. Prin hotărârea judecătorească
de declarare a nulităţii se vor numi şi lichidatorii societăţii. Tribunalul va comunica hotărârea
judecătorească oficiului registrului comerţului, care, după menţionare, o va trimite Monitorului
Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.

Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu

prevederile legii. Declararea nulităţii societăţii nu aduce atingere actelor încheiate în numele său.
Nici societatea şi nici asociaţii nu pot opune terţilor de bună-credinţă nulitatea societăţii

10
 Capitolul II. Speță. Mențiuni efectuate la registrul comerțului.

Acțiune în constatarea nulității absolute a actului constitutiv al unei societăți

nou înființate

Conform dispozițiilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în cazul societăților
listate, actele de dispoziție pe care administratorii societății pot să le efectueze în baza
mandatului general conferit în momentul alegerii lor în funcție, se limiteaza la 20% din totalul
activelor minus creanțele de încasat.

Operațiunea juridică de înstrăinare a activelor unei societăți, cu titlu de aport în natură la

constituirea unei noi societăți active, a căror valoare depășește procentul de 20% prevăzut în art.
241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în lipsa consimțământului valabil exprimat la încheierea
actului- lipsa datorată neaprobării de către adunarea generală extraordinară a acționarilor a
deciziei de participare la capitalul social al noii societăți înființate - intră sub incidența acestor
dispozitii legale și justifică constatarea nulității absolute parțiale a actului constitutiv astfel
încheiat.

Prin cererea formulată la data de 29 mai 2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov,
reclamanții SC A. SA, B., C. si SC D. SRL au solicitat, în contradictoriu cu parâta SC E. SRL să
se constate nulitatea absolută parțială a actului constitutiv al acesteia, autentificat sub nr.
3309/2005 la BNP F., în ceea ce privește clauzele referitoare la participarea SC A. SA în această
societate, cu obligarea pârâtei la restituirea aportului pe care reclamanta l-a adus la constituirea
capitalului social, respectiv:

Ferma X., compusă din grajd, adăpătoare, magazie, depozit și terenul aferent, în suprafața
de 4.267,26 mp, depozit X., compus din cabană, lac și curte, teren în suprafața de 2.902,92 mp,
bunurile mobile enumerate și descrise în Cap. III art. 7 din actul constitutiv, precum și suma de
2.500 lei. În contradictoriu cu pârâții G., H., I. și J., reclamanții au solicitat să se pronunțe
nulitatea contractelor de cesiune intervenite în data de 19 decembrie 2006 între reclamanta SC A.
SA în calitate de cedent, pe de o parte, și pârâți, în calitate de cesionari, pe de altă parte, cu
cheltuieli de judecată.

11
 În motivarea cererii se susține în esență, că actul constitutiv al SC E. SRL este lovit de
nulitate absolută parțială pentru lipsa consimțământului SC A. SA, iar contractele de cesiune
încheiate ulterior sunt nule ca efect al nulității primului act.

Prin sentința civilă nr. 321/C din 17 iulie 2012 a Tribunalului Brașov s-a luat act de
renunțarea reclamanților la petitul din completarea de acțiune, privind obligarea pârâtului G. la
plată catre SC A. SA a daunelor reprezentând valoarea bunurilor înstrăinate.

S-a admis acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință, a fost constatată nulitatea
absolută parțială a actului constitutiv al SC E. SRL autentificat sub nr. 3309/2005 la BNP F., cu
privire la clauzele având ca obiect dobândirea de către reclamanta SC A. SA a calității de asociat
al pârâtei, s-a dispus obligarea pârâtei SC E. SRL să restituite reclamantei SC A. SA aportul adus
de aceasta la constituirea capitalului social, s-a constatat nulitatea contractelor de cesiune de părți
sociale ale SC E. SRL încheiate la data de 19 decembrie 2006 între reclamanta SC A. SA și
pârâții G., H., I. și J., cu obligarea tuturor pârâților la plata sumei de 16.040,10 lei cheltuieli de
judecată.

S-au înlăturat apărările pârâților care au susținut că anularea Hotărârii AGOA nu are
influență în cauză, prin invocarea dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 cu privire la cauzele
de nulitate ale unei societăți comerciale, care însă nu au fost reținute ca fiind incidente în speță,
pe motiv că nulitatea societății ca persoană juridică este diferită de nulitatea actului constitutiv,
atât sub aspectul regimului juridic, cât și al consecințelor.

Nulitatea societății comerciale, sancțiune care duce la încetarea acesteia ca persoană

juridică, poate fi constatată sau declarată numai pentru cauzele expres prevăzute de art. 56 Legea
nr. 31/1990, în timp ce nulitatea actului constitutiv este atrasă de cauzele de drept comun.

Cu privire la valoarea bunurilor aduse ca aport au fost reținute evaluările făcute prin
rapoartele de expertiză efectuate în cauză.

Din analiza actului constitutiv al SC E. SRL s-a reținut și faptul că pârâtul G. a semnat
acest act, atât în calitate de reprezentant legal al SC A. SA, cât și în nume propriu, în calitate de
asociat al SC E. SRL, în lipsa obținerii aprobării adunării generale extraordinare, în condițiile
prevăzute la art. 112, care arată că pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară

12
prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie
luate de acționarii ce dețin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă
în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.

S-a verificat și al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanți, cu privire la existența în

fapt a unei divizări a SC A. SA, în lipsa unei hotărâri a adunării generale extraordinare, impusă
de art. 239 si urm. din Legea nr. 31/1900 și s-a concluzionat că aceasta reprezintă tot o expresie a
lipsei totale a consimțământului.

Analizând acest petit, instanța a reținut principiul enunțat, al anulării actului subsecvent
ca urmare al anulării actului inițial, fiind înlăturate apărările pârâților care au invocat excepția
bunei-credințe, pe motivul că părțile sociale transmise prin contractele de cesiune sunt mobile,
dar nu și corporale, ci creații ale intelectului uman, astfel că această condiție de aplicare a
excepției nu este îndeplinită.

Mai mult, în cauză s-a reținut reaua-credință, pe motiv că nici pârâtul G. și nici pârâta H.
nu au făcut dovada că au informat pe ceilalți administratori și cenzori cu privire la intenția de a
dobândi părți sociale și mai ales cu privire la prețul plătit pentru acestea, încălcând dispozițiile
art. 1443 din Legea nr. 31/1990.

În considerențele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele:

- Motivul de nulitate întemeiat pe nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează

divizarea societăților comerciale nu poate fi reținut, nefiind indeplinite conditiile art. 251
alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data încheierii actului juridic
atacat.
- Nu a fost primit nici motivul de apel potrivit căruia, față de proporția pe care o reprezintă
valoarea patrimonială a aportului SC A. SA la capitalul social al SC E. SRL, prin
raportare la întreaga valoare contabilă a activelor intimatei-reclamante, președintele
consiliului de administrație putea exprima consimțământul valabil al societății la
încheierea actului constitutiv al SC E. SRL fără a fi necesară aprobarea adunării generale
a acționarilor.

13
 Argumentul apelanților că actul constitutiv al SC E. SRL a dat naștere unor raporturi juridice
doar între asociați, societatea constituită neexistând ca subiect de drept la acea dată nu poate fi
reținut, întrucât, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aporturile în natură se realizează
prin transferarea drepturilor corespunzătoare către societate.

Așadar, este firesc ca obligația de restituire a aportului să revină societății în proprietatea și

posesia căreia a intrat.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, s-a constatat că prima instanță a făcut o aplicare
corectă a principiului desființării actului subsecvent ca urmare a nulității actului inițial și nu a
reținut excepția de la această regulă întemeiată pe principiile bunei-credințe.

Se arată apoi că, deși instanța a reținut contrariul, în cauză nu s-a făcut dovada relei-credințe
a cesionarilor, în sensul că aceștia au cunoscut că dobândesc părțile sociale de la un neproprietar.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:

- La momentul de referință când au fost încheiate actele juridice deduse judecății,

societatea reclamantă era o societate listată, admisă la tranzacționare pe o piață
reglementată, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Prin
urmare, temeiul esențial care justifică constatarea nulității absolute parțiale a actului
constitutiv al SC E. SRL îl constituie lipsa consimțământului valabil exprimat la
încheierea actului, lipsă datorată neaprobării de către adunarea generală extraordinară a
acționarilor a deciziei de participare la capitalul social al noii societăți înființate, cu
aporturi în natură, proprietatea reclamantei.
- Instanța de apel a analizat motivul de nulitate invocat de reclamanți și în ipoteza în care
operațiunea în cauză era permisa fără aprobarea adunării generale a acționarilor și în mod
corect a concluzionat că, fiind condusă de un organ colegial, respectiv consiliul de
administrație, societatea reclamantă își putea exprima in mod valabil consimțământul
printr-o decizie comună, care lipsește, contrar susținerilor recurenților, iar nu prin voința
singulară a unuia dintre membrii.

Urmare a constatării nulității absolute parțiale a actului constitutiv, titlul cedentului s-a
desființat, mai exact, se poate considera că nu a existat niciodată obiectul material juridic al

14
actelor de cesiune, iar persoanele fizice care au devenit cesionare ale părților sociale în baza unui
act juridic nul absolut și parțial, având în vedere calitatea lor, nu pot fi considerate
subdobânditori de bună-credință.

Prin operațiunile efectuate, recurenții-pârâți au încălcat interesul prioritar al societății pe care

o conduceau. Aceștia aveau obligația specifică administratorilor societăților emitente de valori
mobiliare tranzacționate pe piețe reglementate de a acționa în așa fel în operațiunile pe care le
efectuează încât să fie apărat și promovat interesul prioritar al societății, în raport cu interesele
unor acționari, precum și cu propriile interese, astfel că prezumția bunei lor credințe a fost
răsturnată, iar actele de cesiune a parților sociale au fost în mod legal anulate.

În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins ca
nefondat recursul pârâților G., SC E. SRL si H., iar potrivit art. 274 C. proc. civ. aceștia au fost
obligați să achite reclamantei-intimate SC A. SA, prin administrator judiciar R. SPRL suma de
2.400 lei cheltuieli de judecată ocazionate cu plata onorariului avocațial, în baza chitanței depusă
la fila 83. S-a luat act, totodată, de împrejurarea că reclamantul-intimat S. a renunțat la judecată,
în baza declarației autentificate sub nr. 2768 din 22 octombrie 2015 de BNP T. 9

Sursa: EuroAvocatura.ro, Actiune in constatarea nulitatii absolute a actului constitutiv al unei societati nou infiintate,
Publicare la data de 28 Dec 2016, Coordonator avocat Marius-Catalin Predut, titular MCP Cabinet avocati.

9
EuroAvocatura.ro

15
Concluzii

16
Bibliografie

I. Cărți
II. Legislație
III. Resurse web

17