Cuprins:

Introducere..............................................................................................................................3

Capitolul 1. Etica profesională în administrația publică.........................................................4

1.1 Morala ca obiect de studiu al eticii....................................................................................4

1.2 Valori etice funadamentale în administrația publică.........................................................7
1.3 Etica și eticheta funcționarului public..............................................................................10
1.4 Codul de conduită a funcționarului public și altor angajați din cadrul Consiliului raional
Ștefan
Vodă..................................................................................................................................14

Concluzii.................................................................................................................................18

Bibliografie..............................................................................................................................19

2
 Introducere
Actualitatea și importanța temei: Pentru Republica Moldova, este vorba despre o necesitate
absolută, determinată de caracteristicile practicii /realităţii sociale,politice, economice, juridice.
Etica profesională este abordată sub diverse aspecte: teoretic, practic, pragmatic. Conceptul de
competență este unul foarte complex, fiind cercetat din diferite perspective. Există două abordări
principale în cercetarea fenomenului studiat: sociologică şi psihologică. Fiecare dintre teoriile
analizate în cercetare contribuie la înțelegerea mai multor aspecte ale competenței.

Scopul și obiectivele: Un obiectiv de bază al Guvernului Republicii Moldova la etapa actuală îl

reprezintă managementul resurselor umane, deoarece pregătirea profesională şi managerială a
funcționarilor publici este o condiție, fără de care administrația publică s-ar dovedi incapabilă să
răspundă provocărilor actuale. Un rol major în educația şi formarea profesională a funcționarilor
publici îl are Academia de Administrare Publică.

Obiectul studiului: Utilizarea instrumentelor și metodele moderne de management și

managementul resurselor umane, în limitele codului de conduită a funcționarului public.

Baza informațională: Sursele bibliografice utilizate în lucrarea dată sunt:

Sandu, A. (2014). Etică profesională și transparență în administrația publică. Suport curs pentru
ID, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava.

Sandu, A. (2012a).Etică și deontologie profesională. Iași, România: Editura Lumen.

Cuvinte-cheie: competența profesională şi etică, reforma administrației publice, eficiență

administrativă, etică, etică profesională, profesionalism.

3
 Capitolul 1. Etica profesională în administrația publică

1.1 Morala ca obiect de studiu al eticii

Etica reprezintă teoria sau studiul filozofic al moralei, care se ocupă de studiul principiilor,
normelor şi valorilor morale, de studiul originii, dezvoltării si justificării conţinutuluilor. Se mai
numeşte şi "filosofie morală", alcătuind împreună filosofia politică, ceea ce se cheamă"filosofie
practica". Ea caută răspuns la întrebarea cum trebuie să acţioneze individul în raport cu sine
însuşi, cu semenii săi şi cu lumea din jur.

Termenul de morală (provenit din latinescul „mos, mores” – obicei) desemnează un

ansamblu de reguli cărora indivizii trebuie să li se conformeze, în calitate de membri ai societății
(Filip, Iamandi, 2008). Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor,
sentimentelor, normelor, regulilor determinate istoric și social, care reglementează
comportamentul și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate,
familie, grup, clasă, națiune, societate.

Morala se raportează în stabilirea unui comportament dezirabil la o serie de categorii

precum bine,rău,datorie,dreptate,nedreptate precum și la o serie de principii, standarde, reguli și
norme, a căror respectare se întemeiază pe conștiința indivizilor și pe opinia publică. Prin
conceptul de moralitate se înțelege condiția omului care aspiră să trăiască potrivit unor idealuri și
principii considerate a fi cât mai înalte în conformitate cu o serie de referențiale comune, de
natură religioasă sau filosofică.

Competenţa profesională este pe de o parte tehnică, pe de o parte morală.Orice individ îşi

doreşte o viaţă condusă de anumite norme morale. Este adevărat ca nu fiecare îşi clădeşte viaţa
pe anumite norme şi principii morale.Pentru o mai buna înţelegere a ceea ce trebuie sa reprezinte
viaţa noastră condusă de aceste norme morale şi etice, este potrivit să menţionam mai întâi
definiţia moralei care reprezintă totalitatea normelor, regulilor şi principiilor ce reglementează
relaţiile dintre indivizi, fiind o forma a conştiinţei.

Ştiinţa care studiază aceste norme, principii morale, este etica. In lucrarea sa"Etica
cercetării ştiinţifice", I. Spielmann menţionează faptul că "Etica este unică pentru toţi membrii
societăţii noastre. Dar adevărul este totdeauna concret. Fiecare profesiune ridica o serie de
probleme etice particulare, care trebuie abordate şi rezolvate în spiritul moralei".Astfel, ca
ramura a eticii, este considerata şi etica muncii, al cărei domeniu este morala muncii. Raportul

4
dintre noţiunea de etica muncii şi cea de etica profesionala, prima având o sfera mai largă, ultima
fiind utilizată atunci când este însoţită de denumirea profesiunii la care se refera.

Ramură a Eticii, centrată pe valoarea datoriei este Deontologia. Care aşează în câmpul
cunoaşterii, înţelegerii şi asumării datoriei în vederea manifestării atitudinii şi comportamentului
cu respectarea datoriei. Astfel spus conştiinţa datoriei şi acţiunea din datorie diferă, dar care duc
la funcţionarea regulii şi a moralei. Experienţa demonstrează faptul că buna acţiune se realizează
în baza respectului faţă se normă, în respectul legii. A.Sopenhauer spune „Lucrul cel dintâi este
să percepi regula, iar al doilea, să înţelegi aplicarea ei”. Una se dobândeşte prin raţiune, cealaltă
prin deprindere încetul cu încetul.Deontologia poate fi abordată din 2 unghiuri:

a) a unor principii generale, a unor reguli care servesc fundament pentru viaţa morală, în
bază de ordin religios sau laic, ori în baza regulilor şi principiilor moralităţii ca
repere: nu ucide, nu fura.
b) a unor principii concrete pe care le aplicăm în practică. De exemplu: aceasta ar
trebuisă fac în situaţia X.

Dubla perspectivă ne oferă înţelegerea adecvată a elementelor specifice şi generale la nivel de

individ şi comunitate. De exemplu: Ce trebuie să fac? Ce vreau să fac? Cum pot să înfăptuiesc
mai bine acest lucru între ceia ce trebuie să fac şi ceea ce vreau? Apare problema exigenţa şi
dorinţa.

Deontologia e o morală profesională tratată prin prisma datoriei şi ea cuprinde o serie de

reguli şi principii cerute unei anumite profesii.Deci Deontologia profesională reprezintă o ştiinţă
complexă o acţiune fundamentată pe cunoştinţe indispensabile de specialitate, inclusiv cunoştinţe
tehnice, o autentică cultură generală umanistă, adică relaţii interpersonale. Astfel se conferă
calitate actului profesional, precum: dăruire,răbdare, respect, iubire, sensibilitate.Deontologia
profesională dă expresie necesităţii însuşirii şi demonstrării, în profesie a unor norme tehnice de
comportament, dar şi a unor norme etice care să contribuie la reuşita profesională.

Deontologia presupune:

-un grad de instrumentalizare, în cadrul general al scopului eficacitate şi producţie;

-o reliefare a valorilor comune semn al aparenţei la o cultură profesională, dar şi

motivaţie pentru munca celor angajaţi;

-grijă pentru conţinuturile morale ce pot, întradevăr modela relaţiile de muncă, favorizând
dezvoltarea sănătoasă a procesului de muncă, atingerea unor rezultate performante.

5
Vorbind despre deontologie ar trebuie să punem accent şi pe un cod deontologic, de aceea ne
vom opri asupra acestui aspect mai detailat.

Codul Deontologic al angajatului, prezintă în extensie drepturile şi responsabilităţile

persoanelor angajate în cadrul compartimentelor de activitate ale acesteia. Legal,activitatea
angajaţilor este reglementată de legislaţia în vigoare privitoare la domeniul muncii,regulamentele
şi dispoziţiile interne, care stabilesc sarcinile individuale şi modul lor de realizare.În cadrul
Organizaţiei există o ierarhizare care împuterniceşte membrii Consiliului Director cu autoritate
asupra subordonaţilor, autoritate ce trebuie să fie aplicată legal şi corect.

6
1.2 Valori etice fundamentale în administrația publică

Cele câteva norme generale de morală şi etică profesională prezentate, sunt desprinse din
experienţa acumulată de secole în relaţiile profesionale şi interumane şi sunt unanim valabile
pentru aproape toate categoriile de ,,slujbaşi‫ײ‬. Ele sunt explicate, argumentate şi însoţite de
concluzii, faptce contribuie la mai buna lor înţelegere.Pentru a nu ne situa în afara legii şi a
moralei, nu trebui de depăşiţi atribuţiile, şi nu acţionaţi sub imperiul emoţiilor puternice, al
arbitrariului, al propriilor preferinţe determinate de opinii personale, politice sau de altă
natură.Procedând astfel, puteţi să evitaţi să vă expuneţi riscului de a intra sub incidenţa legii
penale, veţi avea întotdeauna conştiinţa datoriei împlinite în mod corect, indiferent de epitetele
folosite de orice persoană împotriva dumneavoastră, a colegilor şi instituţiei în care lucraţi.O
regulă importantă este ţinuta decentă, îngrijită este obligatorie pentru toţi angajaţii.

O îmbrăcăminte decentă, îngrijită, dacă este posibil chiar elegantă, este dovada
respectului pe care îl acordă fiecare, sieşi şi celor din jur.În general tinerii, mai ales tinerele
femei, doresc să se facă remarcaţi. Pentru aceasta folosesc diferite mijloace printre care şi ţinuta
vestimentară, apelând uneori la croieli extravagante sau culori stridente.

Bărbaţii trebuie să aibă părul potrivit şi să fie zilnic proaspăt bărbieriţi, iar femeile
pieptănate cu grijă şi fardate discret.O altă regulă care poate fi aplicată este: limbajul folosit
trebuie să fie în orice situaţie elegant, elevat, politicos.

Având în vedere pregătirea pe care o aveţi, este firesc să folosiţi termeni eleganţi şi
elevaţi, dar adaptaţi-vă limbajul la persoana cu care sunteţi în contact pentru a nu părea
îngâmfaţi.În relaţiile cu publicul folosiţi în permanenţă un ton politicos, reacţionând cu blândeţe
la eventualele irascibilităţi ale petenţilor. Nu uitaţi că ni se adresează oameni necăjiţi, aflaţi în
situaţiade a li se fi încălcat, uneori foarte grav, drepturile, ajunşi la capătul răbdării. Abordaţi-i cu
calm şi înţelegere. Uneori o vorbă bună din partea dumneavoastră poate fi o alinare. Când credeţi
că este cazul, fiţi fermi, dar nu răi. Nu vă lăsaţi umiliţi dar nici nu jigniţi pe nimeni. În cadrul
colectivului fiţi politicoşi dar deschişi şi apropiaţi. O glumă bună nu răneşte pe nimeni dacă nu
este maliţioasă şi contribuie la destinderea atmosferei. Chiar şi un compliment poate fi oricând
binevenit.

Corectitudinea eficienţa şi iniţiativa în rezolvarea sarcinilor de serviciu – caracteristici

obligatorii tuturor angajaţilor,este o altă regulă importantă.Întotdeauna ne dorim ca cei cu care
avem relaţii să fie corecţi. Acelaşi lucru îşi doresc şi cei care vi se adresează în vederea

7
soluţionării problemelor pe care le au. Încercaţi să nu le înşelaţi aşteptările şi trataţi-i ca şi când
v-ar fi persoane apropiate sau rude. Vă asiguraţi astfel de respectul lor. După fiecare zi de muncă
încercaţi să vă faceţi o scurtă analiză a eficienţei muncii prestate.Vedeţi ce mai este de făcut şi nu
precupeţi nici un efort pentru a vă îmbogăţi cunoştinţele sau priceperile care să vă ajute la
sporirea calităţii şi eficienţei acesteia. Fiţi deschişi la nou şi daţi dovadă de creativitate. Chiar
dacă nu toate iniţiativele voastre vor fi încununate de succes, veţi fi apreciaţi pentru faptul că aţi
încercat.Inerţia, rutina, sunt duşmanii progresului însă adesea iniţiativa este adesea motorul
succesului.

Disciplina, ordinea şi ataşamentul faţă de Organizaţie şi idealurile pe care ea le proclamă

- fundamentul unei activităţi profesionale de un înalt nivel.

S-a dovedit în timp că, în armată, disciplina militară este garantul îndeplinirii cu succes a
misiunilor de luptă. Într-o instituţie, respectarea regulilor de către personal şi asigurarea ordinii la
locul de muncă a demonstrat, tot în timp, că asigură în mare parte succesul afacerii şi, implicit
bunăstarea angajaţilor.Disciplina muncii este fundamentală pentru orice activitate umană. În
sport, în familie, pestradă, până şi în joaca celor mici, totul se desfăşoară conform unor reguli.
De aceea trebuie de însuşit regulile activităţii profesionale, ele trebuiesc acceptate ca pe o
necesitate şi respectate cu stricteţe. Veţi fi apreciaţi de către şefi şi vă veţi asigura o mai mare
eficienţă a muncii.

Acceptând să munciţi în cadrul organizaţiei înseamnă că vă însuşiţi idealurile

proclamatede către aceasta. Faceţi un titlu de onoare din respectarea şi promovarea lor. Fiţi
mândri deapartenenţa la această organizaţie şi luptaţi pentru sporirea prestigiului ei dovedindu-vă
astfel ataşamentul. Niciodată nu trebuie de uitat că activitatea profesională - o permanentă şcoală
iar colectivul de muncă - a doua familie.

Pentru o zi de salariu sunteţi datori să daţi o zi întreagă de muncă, îndeplinindu-vă

atribuţiile în mod corect şi cu cele mai bune gânduri.

Cu siguranţă, la fel ca pe orice om, vă dezgustă obiceiul unor persoane de a irosi timpul
de muncă, fără a da ceva concret în schimbul a ceea ce primesc de la societate. Astăzi, şi cu
certitudine oricând, o asemenea atitudine este intolerabilă. Trebuie de muncit astfel încât să nu
fienevoie să corecteze altcineva ceea ce aţi făcut sau să fie nevoit să o ia de la capăt.Este profund
imoral să găsiţi o sursă de satisfacţie în pierderea timpului pentru care sunteţi plătit. Chiar dacă,
la un moment dat, se întâmplă să nu aveţi ceva concret de îndeplinit,folosiţi timpul pentru a vă
îmbogăţi cunoştinţele generale şi de specialitate, pentru a vă împrospăta, prin autoantrenament,

8
anumite deprinderi. Niciodată nu veţi regreta eforturile depuse în acest scop.Următoarea regulă
ne explică că o viaţă cinstită îţi asigură liniştea sufletească şi împăcarea cu propria-ţi conştiinţă.

Nu vă angajaţi în afaceri de natură să afecteze îndeplinirea corectă a atribuţiilor

deserviciu. În principiu, orice om are dreptul să intre într-o afacere aducătoare de profit. În
cazulmultor profesii, există totuşi limitări legale, la care se adaugă cele de ordin moral.De
exemplu, se consideră abatere de la normele etice angajarea în afaceri lucrative, cuintenţia de a
folosi datele confidenţiale la care persoana are acces prin intermediul activităţii deserviciu, prin
faptul că lucrează cu oameni şi în instituţii în care se pot obţine cu uşurinţă
informaţiiavantajoase. Lansarea în asemenea afaceri este în afara moralei, chiar când în rol de
titularifigurează membrii ai familiei, rude, prieteni, cunoscuţi. În condiţiile economiei de
piaţăconcurenţiale, este dificil de rezistat tentaţiei unor câştiguri mai mari, dar normele morale
trebuie respectate.

Fiţi gata oricând să treceţi la îndeplinirea unei sarcini primite, fără să vă preocupaţi
excesiv de respectarea rândului la serviciu sau de alte considerente.

Specificul unor acţiuni, precum şi atitudinile diferite ale oamenilor, îi determină pe şefi să
solicite mai frecvent anumiţi subordonaţi, în comparaţie cu alţii. Este atributul lor, ca unii care
răspund de folosirea optimă a forţelor disponibile. În aceste condiţii, angajaţii trebuie să accepte
ideea că pot fi solicitaţi aşa cum dictează interesele de serviciu, fiind convinşi că şefii nu pierd
din vedere normele echităţii. Este motivul pentru care, chiar în momentul în care v-a fost trasată,
trebuiesă treceţi la îndeplinirea sarcinii încredinţate, fiind preocupat exclusiv de reuşita ei
deplină. Trebuiede memorizat că şefii nu sunt obligaţi să justifice, în faţa executanţilor ordinele
pe care le dau. Eirăspund în faţa legii.Spuneţi sincer şefului nemijlocit orice nemulţumire
personală de natură să afecteze calitatea prestaţiei dumneavoastră. Nu este deloc anormal ca, pe
parcursul exercitării serviciului, să apară insatisfacţii provocate de condiţiile de muncă, de
atitudinea manifestată de colegi, de discrepanţele dintre aşteptări şi realitate. Orice nemulţumiri
de acest fel pot influenţa negativ, în scurtă vreme, calitatea activităţii dvs., mai ales că ele au
tendinţa de a se auto-întreţine. Pericolul ameninţă mai ales pe cei care îşi stăpânesc mai anevoie
pornirile impulsive.În cazul când, după o autoanaliză făcută, pe cât posibil, la rece şi cu un efort
real de respectare a obiectivităţii, constataţi că, totuşi, insatisfacţiile persistă şi sunt de natură să
impieteze asupra atenţiei, spiritului de observaţie, asupra deciziei de a nu percepe nimic pentru
îndeplinirea activităţii, aduceţi-le la cunoştinţă şefului nemijlocit.

9
1.3 Etica și eticheta funcționarului public

Codul de conduita al functionarului public este un mijloc important si necesar in procesul

de dezvoltare a oricarei administratii publice moderne care raspunde nevoilor cetatenilor, din
momentul ce el constituie un cadru moral pentru conduita profesionala, un exemplu de urmat in
activitatea cotidiana si o autodisciplina la care sa se raporteze personalul administratiei. Este
indeobste recunoscut faptul ca un asemenea document oficial intareste fundamentele morale ale
functiei publice, precum si increderea populatiei in administratia publica.

Orice cod stabileste normele morale si etice cele mai elevate pe care functionarii publici
trebuie sa le respecte, permitand atingerea celui mai inalt nivel de integritate, de fidelitate si de
probitate profesionala, lucru care se repercuteaza pozitiv asupra performantelor administratiei
publice. Un cod de conduita trebuie, deci, sa consolideze demnitatea si reputatia functionarului,
de maniera de a-i creste respectul demonstrat de cetateni, dar si de a se evita aparitia conflictelor
intre interesele particulare si responsabilitatile sale publice. In plus, un cod va trebui sa ridice
plafonul exigentelor morale, sa sporeasca eficacitatea si credibilitatea administratiei publice si
relatia sa cu cetateanul.

Aprecierea sensului serviciului public oferit de un functionar public se poate face

exclusiv in raport de cunoasterea si respectarea obligatiilor sale. Acestea sunt precizate, de
obicei, in legile de organizare si functionare, in statutele unor corpuri profesionale si in codurile
deontologice ale acestora. Ele sunt de natura juridica si sunt determinate in raport cu dreptul
disciplinar al functiei publice. Ansamblul obligatiilor constituie mai mult decat un simplu
inventar de obligatii juridice impuse agentilor publici, pe care ierarhia administrativa trebuie sa
le urmareasca si sa le asigure respectarea. El formeaza un veritabil cod de buna conduita al
functiei publice, intrucat valorile servesc drept ghid de actiune pentru sefii serviciilor indiferent
de nivelul lor.

Deontologia este, deci, o tema de mare actualitate. Media se intereseaza de numeroasele

fapte care pun in discutie respectarea normelor deontologice de catre functionarii publici. Cu
siguranta, ei sunt prinsi in turnanta crizei reprezentantilor politiei, demonstrata de succesiunea

10
afacerilor nebuloase, dar si de alterarea medierii raporturilor dintre cetateni si reprezentantii lor.
De asemenea, functionarii publici se gasesc in inima juridizarii actiunii publice care consta nu in
identificarea responsabililor, ci, peste tot si intotdeauna, a culpabililor pentru fapte marunte,
astfel, responsabilitatea, in drept, devine mai putin obiectiva si isi regaseste functia
moralizatoare. Aceasta juridizare a stimulat, de altfel, reflectia deontologica in ultimele decenii
ale secolului XX. In 1999, Mediatorul European a propus Comisiei Europene adoptarea unui
Cod de conduita administrativa.

Preocuparile deontologice in cadrul functiei publice sunt, insa, expresia unor miscari de
fond care au pus inainte necesitatea etica in societate si nevoia deontologiei in exercitarea unor
profesii. Aceasta nevoie s-a resimtit si in ceea ce priveste functia publica. Ea isi gaseste sursa in
ea insasi, in marota publicitara confruntata cu mercantilismul societatilor post-moderniste.
Exigentele deontologice din partea functionarului public nu se exprima numai prin enuntul
practic al indatoririlor profesionale. Ele sunt mult mai subtile.

In cadrul functiei publice, utilizarea termenului deontologic a fost neobisnuita. Mai intai
corpurile si ordinele profesionale au fost cele care au elaborat coduri deontologice, veritabile
surse de drept pentru aceste profesii. In aceeasi maniera, este cert ca, de la drepturi si obligatii
deferite prin lege, un functionar trebuie sa stabileasca cotidian activitatile, modul de actiune,
raporturile cu altii, in imprejurari imprevizibile. Pentru a se mentine in acest cotidian, pentru a-si
asuma zi de zi responsabilitatile si misiunile, el trebuie sa se raporteze la un set de valori, de
principii si de reguli care sa-i coordoneze activitatea. Daca el nu se incadreaza in acest spirit,
cetatenii – beneficiarii ii cer socoteala. Se pune, astfel, in opera continutul Declaratiei Universale
a Drepturilor Omului care cere sa fie apreciate verticalitatea si talentul de servitori ai societatii.

Termenul deontologie ne pune in discutie conceptul de indatorire, care a primit

explicatiile care convin. In deontologie exista si antologia iar studiul deontologiei functionarilor
a condus la cautarea si definirea misiunilor functionarilor, a filozofiei profesionale si a
comportamentelor care se asteapta de la el.

Deontologia functionarului, care solicita respectarea obligatiilor juridice, reprezinta, de

asemenea, si poate mai inainte de toate, o anumita ontologie profesionala, o indatorire de
practician in cadrul administratiei. Ea a introdus in practica profesionala o ontologie relationala
si cibernetica. Functionarul ia in consideratie mediul inconjurator pentru a aplica si respecta
regulile, principiile si prescriptiile care i se adreseaza. El cunoaste o logica juridica primordiala,
ierarhizata si prescriptiva, a cadrului in care actioneaza, dar o pune in practica intr-un anumit
context. Deontologia functionarului public ne apare astfel ca un fel de gramatica. Ea apartine

11
dreptului, dar, pentru o serie dintre aspectele sale, ea este un drept mai moale, un drept depasit de
forta juridica constrangatoare in cea mai mare parte a sa, un drept adaptabil in functie de
contextele profesionale.

Numerosi autori fac distinctie intre etica si deontologie, altii nu fac acest lucru, uneori din
simpla comoditate si, cred ei, din lipsa unor aplicatii practice evidente.

Cei care fac aceasta distinctie, cred ca etica reprezinta un ansamblu de valori in care
crede individul, care i-au fost inoculate prin educatia sa familiala, prin invatamantul religios si pe
parcursul traseului scolar laic. Din punctul de vedere al functionarului public, insa, ii revine
sarcina si latitudinea de a analiza raporturile dintre etica si deontologia profesionala a corpului
profesional caruia ii apartine. Din acest punct de vedere, deontologia constituie un ansamblu de
norme care reglementeaza o profesie si coordoneaza comportamentul celor care o exercita. In
cadrul functiei publice aceste reguli rezulta din lege, din regulamente, din instructiuni
ministeriale sau ale conducatorilor serviciilor publice. Aceste reguli se inspira din valorile
serviciului public, chiar daca sunt formulate cu larghete pentru ansamblul functiei publice,
valorile, principiile si regulile pot fi sensibil diferite de la un serviciu la altul.

Aprecierea virtutilor si talentului functionarului pe baza deontologiei necesita

raportarea la specificitatea domeniului si a normelor deontologice proprii acestuia. Trebuie sa ne
reamintim ca el se afla intr-o situatie particulara. El se afla in serviciul unei puteri executive
careia trebuie sa i se supuna si sa-i fie loial, iar axul esential al functionarii administratiei este
tocmai principiul ierarhizarii.

Functionarul public este intotdeauna si in serviciul Statului. El este in serviciul unor

exigente democratice si de aceea el trebuie sa fie ascultat de cetateni si sa-i asculte, la randul sau,
pe acestia . In acest sens, el este interfata esentiala a executarii libertatilor publice si a protectiei
drepturilor fundamentale.

Din punctul de vedere al mijloacelor care ii sunt incredintate, el este sursa principala a
normelor, intrucat este coautorul obligatiilor, intotdeauna daca are calitatea de cadru, ori puterea
sa de creator in domeniul normativ este o cale de crestere si de perfectionare, in masura in care
legea si celelalte reglementari sunt mai putin prescriptive. In acelasi timp, obligatiile pe care le
impune beneficiarilor si propriilor sai colaboratori trebuie, din ce in ce mai des, negociate cu
destinatarii. Tendinta este ca unilateralitatea actiunii publice sa cedeze locul, din ce in ce mai
mult, unei actiuni publice concertate.

12
 Elaborarea unei legi privitoare la insemnele religioase in scoli este un exemplu, in acest
sens. Forta normei juridice nu mai tine de forta obligatorie care ii este specifica. Ea depinde,
astazi, de consensul care implica asocierea destinatarilor la elaborarea normei. Este un fenomen
care este ilustrat de multiplicarea contactelor, negocierilor, dezbaterilor, colocviilor, seminariilor
care au loc mai inaintea unui text privitor la sistemul educativ. Am putea califica acest fenomen
drept o politica deliberativa care uneste printr-un adevarat mariaj comunicarea, discursul si
negocierea.

O analiza mai atenta ne demonstreaza ca nu numai diferitele grupuri de interes sunt asociate
procesului legislativ ci este solicitata si participarea populatiei; intelegem ca, astazi, aceasta
concertare, intr-o societate mediatica, este foarte bine regizata de actiunea politica. Se ajunge la
situatia ca o lege concertata, frecvent, sa indice obiectivele care vor trebui realizate si sa propuna
directivele, pentru fiecare serviciu si agent public, pe care acestia trebuie sa le respecte. Regula
devine recomandare si deschide un spatiu de initiativa si de responsabilitate, iar dreptul aplicabil
este non-prescriptiv. El promoveaza, sensibilizeaza, incita, planifica sau descurajeaza anumite
tipuri de conduita.

Vedem, astfel, ca functionarul public este servitorul executivului si al cetateanului, dar si

creator de norme. Situatia particulara a functionarului are o multitudine de consecinte, dintre
care, doua sunt esentialmente importante. Selectionarea, recrutarea si apoi angajarea sunt supuse
unor reguli specifice, ca si modalitatile de avansare sau mobilitatea in functia publica, reguli in
care concursul joaca un rol primordial. Actele sale si atributiile fac obiectul unor reglementari
specifice, asigurate printr-un intreg arsenal de obligatii: de loialitate, de retinere, de discutie, de
integritate, de probitate, de neutralitate, de demnitate, de subordonare etc.

Coerenta acestora prinde contur pe masura ce deontologia devine un veritabil mod de

reglementare care permite crearea unui autocontrol individual si colectiv in interiorul
administratiei, intre functionari, intre functionari si beneficiarii serviciilor furnizate de catre
acestia.

Procesul de invatare a eticii sau a normelor eticii in unitatile de invatamant poate insufla
si asimilarea preceptelor deontologice ale functiei publice. Este insa nevoie de concilierea
necesitatii de a respecta o anumita morala cu dificultatea de a interioriza si de a invata. Concret,
trebuie acordata atentie constanta candidatilor functionari, functionarilor elevi sau stagiari si
functionarilor plasati sub conducerea unui sef de serviciu. Scopul final al acestui invatamant este
de a insufla sensul serviciului public si poate fi facut la diferite niveluri.

13
1.4 Codul de conduită a funcționarului public și altor angajați din cadrul
Consiliului raional Ștefan Vodă

În exercitarea funcţiei, angajatul se călăuzeşte de următoarele principii:

1) legalitate;
2) imparţialitate;
3) independenţă;
4) profesionalism

1.Legalitate.

 În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, angajatul este obligat să respecte Constituţia

Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
 Angajatul care consideră că i se cere sau că este forţat să acţioneze ilegal sau în
contradicţie cu normele de conduită etică va comunica acest fapt conducătorilor săi sau în
instanță.
2.Imparțialitate.

 Angajatul este obligat să ia decizii şi să întreprindă acţiuni în mod imparţial,

nediscriminatoriu şi echitabil, fără a acorda prioritate unor persoane sau grupuri în funcţie
de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere
sau origine socială.
 Angajatul trebuie să aibă un comportament bazat pe respect, exigenţă, corectitudine şi
amabilitate în relaţiile sale cu publicul, precum şi în relaţiile cu conducătorii, colegii şi
subordonaţii.
 Angajatul nu trebuie să determine persoanele fizice sau juridice, inclusiv alţi angajați, să
adopte comportamente ilegale, folosindu-se de poziţia sa oficială.
14
3.Independență.

 Independenţa este garantată angajatului prin Constituţie și Legea cu privire la funcţia

publică şi statutul funcționarului public pentru ca aceştia să-şi poată îndeplini obligaţiile de
serviciu potrivit propriei convingeri şi pentru ca să fie la adăpost de orice imixtiune în
activitatea lor, din partea unor autorităţi ori a unor persoane, precum şi pentru îndeplinirea
obligaţiilor de serviciu în conformitate  cu legea.
 Apartenenţa politică a angajatului nu trebuie să influenţeze comportamentul şi deciziile
acestuia, precum şi politicile, deciziile şi acţiunile autorităţilor publice.
 În exercitarea funcţiei, angajatului îi este interzis:
 să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice şi a altor
organizaţii social-politice;
 să folosească resursele administrative pentru susţinerea concurenţilor electorali;
 să afişeze, în incinta autorităţilor publice, însemne sau obiecte inscripţionate cu sigla sau
denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora;
 să facă propagandă în favoarea oricărui partid;
 să creeze sau să contribuie la crearea  unor subdiviziuni ale partidelor politice în cadrul
autorităţilor publice.
4.Profesionalism.

 Angajatul are obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu responsabilitate,

competenţă, eficienţă, promptitudine şi corectitudine.
 Angajatul este responsabil pentru îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu faţă de
conducătorul său nemijlocit, faţă de conducătorul ierarhic superior şi faţă de autoritatea
publică.
 Angajatul are obligația să depună efort pentru a-și ridica nivelul professional.
Accesul la informație.

 Angajatul, potrivit atribuţiilor ce îi revin şi conform legislaţiei privind accesul la

informaţie,  este obligat:
1. să asigure  informarea  activă, corectă şi la timp a  cetăţenilor asupra  chestiunilor de
interes public;
2. să asigure accesul liber la informaţie;
3. să respecte termenele prevăzute de lege privind furnizarea informaţiei.
 Angajatul este obligat să respecte limitările accesului la informaţie, în condiţiile legii, în
scopul protejării informaţiei confidenţiale, a vieţii private a persoanelor şi a securităţii
15
 naţionale, precum şi să asigure  protecţia informaţiilor deţinute faţă de accesul, modificarea
sau distrugerea  lor nesancţionate.
 Comunicarea cu mijloacele de informare în masă în numele autorităţii publice este
realizată  numai de către angajatul abilitat cu acest drept conform legislației sau care este
desemnat printr-un act intern.
Utilizarea resurselor publice
 Angajatul este obligat să asigure protecţia proprietăţii publice şi să evite  orice
prejudiciere a  acesteia.
 Angajatul este obligat să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând
autorităţii publice, numai în scopul desfăşurării activităţilor aferente funcţiei publice
deţinute.
 Angajatul trebuie să asigure, potrivit atribuţiilor ce îi revin, folosirea eficientă şi conform
destinaţiei a banilor publici.
 Angajatul îi este interzis să utilizeze bunurile autorităţii publice pentru a desfăşura
activităţi publicistice, didactice, de cercetare sau alte activităţi neinterzise de lege în interes
personal.
Cadourile
 Angajatul îi este interzis să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau
orice alt avantaj, destinate lui personal sau familiei lui, dacă oferirea sau acordarea lor este
legată, în mod direct sau indirect, de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
 Dacă angajatul i se propune un cadou, serviciu, favor, invitaţie sau orice alt avantaj
necuvenit, prevăzut la alineatul de mai sus, el trebuie să anunțe imediat conducătorul său
ierarhic superior despre acest fapt și să ia măsurile necesare pentru a-şi asigura protecția,
printre care:
1. să refuze cadoul, serviciul, favorul, invitaţia sau orice alt avantaj necuvenit;
2. să raporteze imediat această tentativă autorităţilor competente;
3. să îşi desfăşoare activitatea corespunzător, în special cea pentru care i s-a oferit cadoul,
serviciul, favorul, invitaţia sau orice alt avantaj necuvenit.
 Interdicţia specificată la primul aliniat nu se aplică în privinţa cadourilor primite cu
prilejul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de
Guvern. Modul de declarare, evaluare, evidenţă, păstrare, utilizare şi răscumpărare a acestor
cadouri este reglementat de Guvern.
 Cadourile a căror valoare depăşeşte limitele stabilite se transmit în gestiunea organizaţiei
publice sau instituției publice subordonate respective şi se înscriu într-un registru special,

16
 ţinut de fiecare organizaţie publică sau instituție publică subordonată. Informația din
registrul special menționat este publică.
 În cazul în care angajatul achită diferența de valoare a bunului primit în calitate de cadou
în condițiile aliniatului trei, el poate păstra bunul respectiv, efectuându-se menţiunea
corespunzătoare în registrul special, contra semnătură.
Influenţe necorespunzătoare
 În exercitarea atribuţiilor de serviciu, angajatul este obligat:
1. să nu admită influenţe necorespunzătoare, în sensul Legii nr. 325 din 23 decembrie 2013
privind evaluarea integrităţii instituţionale;
2. să desfăşoare în mod legal activitatea pentru care a intervenit influenţa
necorespunzătoare;
3. să facă neîntârziat un denunţ în formă scrisă despre exercitarea influenţei
necorespunzătoare conducătorului autorităţii publice sau, după caz, instituţiei care evaluează
integritatea instituțională, potrivit Legii nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea
integrităţii instituţionale, în condiţiile stabilite de Guvern.
Conflictul de interese
 Angajatul este obligat:
1. să evite orice conflict de interese;
2. să informeze şeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai tîrziu de 3
zile de la data constatării, despre conflictul de interese real în care se află;
3. să nu emită acte administrative, să nu încheie acte juridice, să nu ia sau să nu participe la
luarea unor decizii în exercitarea funcției publice până la soluționarea conflictului de
interese real.
 Orice conflict de interese declarat de către un candidat la funcţia publică trebuie să fie
aplanat până la numirea sa în funcţie.
 Angajatul este obligat să respecte procedura privind declararea şi soluţionarea
conflictelor de interese care este reglementată de Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind
declararea averii și intereselor personale.

17
 Concluzii

Etica profesională este un domeniu al cunoaşterii ştiinţifice, încadrat în structura eticii, a

filosofiei practice. Filosofii antichităţii au fundamentat teza în conformitate cu care Etica este o
învăţătură practică, care îl ghidează pe om în activitatea sa cotidiană, profesională. Prin
asimilarea cunoştinţelor, sistematizate de filosofia practică, etică şi etică profesională, omul îşi
cunoaşte propriul potenţial cognitiv şi creativ, valorificându-l în activitatea desfăşurată.

Profesionalismul este categoria centrală a eticii profesionale. Ca oricare altă categorie a eticii
este cunoscut prin corelarea cu opusul său diletantismul.

Anume acest corelat profesionalism – diletantism ne permite să pătrundem în esenţa acţiunii, să

evaluăm atitudinea unei persoane (conducător sau angajat) faţă de muncă, funcţie, comunitate,
familie, ţară. Profesionistul orice acţiune o abordează cu seriozitate, responsabilitate, cu un simţ
acut al datoriei.

Referindu-ne la realitatea politică,socială, economică, la comunicarea liderilor diferitor grupuri

sociale din Republica Moldova, constatăm un nihilism cultural, valoric, moral; absenţa
profesioniştilor la guvernarea instituţiilor statului, infantilismul politic (necunoaşterea şi
nedorinţa de a cunoaşte teoria managmentului public şi conceptele politice) al conducătorilor de
orice nivel.

În acelaşi timp, investigaţia statutului social al eticii profesionale ne sugerează că soluţia tuturor
problemelor cu care se confruntă angajaţii din economie,învăţământ, medicină, mass-media,
politică, administraţie publică este în activizarea factorului subiectiv, în desemnarea în funcţiile
de conducere a profesioniştilor, specialiştilor caracterizaţi de integritate morală.

18
 Bibliografie:

[1] Raport cu privire la funcţia publică şi statutul funcționarului public pentru anul 2016.
[2] Roşca L., Lazari C. Etica şi integritatea universitară: experienţe, realizări, probleme.
Monografie.- Chişinău: „Print-Caro”, 2014
[3] Sandu, A. (2014). Etică profesională și transparență înadministrația publică. Suport curs
pentru ID, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava.
[4] Sandu, A. (2012a).Etică și deontologie profesională. Iași, România: Editura Lumen.
[5] Simon Herbert A. Comportamentul administrativ. – Chişinău: Ştiința, 2004,
[6] Sîmboteanu Aurel. Administrația publică: prin reformare spre modernizare: Culegere de
studii. – Chişinău: CEP USM,
[7] https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Etica%20si%20eticheta%20functionarului
%20public.pdf
[8] http://irim.md/wp-content/uploads/2018/02/1-Rosca-2.pdf
[9] http://stefan-voda.md/codul-de-conduita-a-functionarului-public-si-altor-angajati-din-
cadrul-consiliului-raional-stefan-voda/

19