MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
IP CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN ECONOMIE ŞI FINANŢE
CATEDRA FINANŢE

Raport statistic scris de investigare

Studierea structurii sistemului cheltuielilor publice în Republica Moldova

A elaborat:
Eleva grupei CON1901G,
Mihaela CHIȘLARU
A verificat:
Nicoleta TOMA

Chișinău, 2021
 Cuprins:

Introducere…………………………………………………………………..3

1. Capitolul I. Caracteristici generale ale cheltuielilor publice……………..4

1.1. Conținutul cheltuielilor publice……………………………………....………...4

1.2 Criteriile de clasificare al cheltuielilor publice.....................................................6

2. Date statistice al Bugetului Public Național..................................................9

3. Concluzii și recomandări................................................................................10

4. Bibliografie.......................................................................................................11

2
 Introducere

Cheltuielile publice reprezintă un concept financiar, care constituie exprimare sub formă
bănească a relațiilor economico-sociale apărute între stat (pe de-o parte) și persoane fizice, juridice
(pe de altă parte), prin folosirea resurselor financiare cu scopul exergitării funcțiilor și atribuțiile
acestuia. Aceste cheltuieli sunt îndreptate în multe ramuri pentru dezvoltarea statului, populației,
cum ar fi: cultură, arte și sport, agricultură, învățătură, ocrotirea sănătății și protecția socială. În
acești ultimi ani, cheltuielile publice au fost îndreptate în mare parte către ocrotirea sănătății, din
cauza pandemiei crae încă nu a luat sfârșit și consider că în următorii 1 sau 2 ani, situația va fi
aceeași.

În acest raport voi comunica despre cheltuielile publice, conținutul acestora, voi analiza niște
date statistice (din ultimii 3 ani) și voi propune o concluzie și recomandări în baza raportului.

În primul sub capitol voi prezenta conținutul cheltuielilor publice,care ne va ajuta să

înțelegem mai bine rolul și necesitatea gestionării corecte al acestora.

În al doilea sub capitol voi prezenta criteriile de clasificare al cheltuielilor publice, destinația
acestora.

După aceasta voi analiza datele statistice din ultimii trei ani, alocate cheltuielilor publice,
pentru a avea o ideie despre unde se duc banii în stat, în ce ramuri este învestit cel mai mult și să
facem o comparație între ani, pentru a forma o concluzie și recomandări la sfârșitul raportului.

Pentru că Republica Moldova nu are parte de venituri enorme și nu are o situație financiară
balansată, oamenii de la putere au nevoie de a plasa niște priorități în ceea ce pruspune cheltuielile
publice.

3
 Capitolul I. Caracteristici generale ale cheltuielilor publice

1.1.Conținutul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, manifestate între

stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării
resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Concret, cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat pentru îndeplinirea

diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, apărare
naţională, ordine publică, acţiuni economice etc.

Pentru a defini mai clar conceptul de cheltuieli publice, este utilă o paralelă între cheltuielile
pentru bunuri şi servicii private şi cheltuielile pentru bunuri şi servicii publice. Pentru cheltuielile
private sunt specifice următoarele aspecte:

 asigură satisfacerea unor preferinţe individuale, având la bază opţiunea individuală;

 privesc plăţi efectuate pentru a obţine în schimb bunuri şi servicii;
 mărimea lor depinde de înclinaţia individuală spre consum a membrilor societăţii;
 sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor şi serviciilor, care cunoaşte preţul plătit.

Spre deosebire de cheltuielile private, cheltuielile publice:

 urmăresc satisfacerea unor preferinţe colective, stabilite pe baza opţiunilor colective (se
consideră că există un anumit grad de omogenitate a preferinţelor);
 privesc finanţarea de bunuri şi servicii publice, dar şi transferuri în scopul redistribuirii
veniturilor în societate;
 mărimea lor depinde de numeroşi factori, cum sunt: înclinaţia populaţiei spre consumul de
bunuri şi servicii publice; potenţialul economic al ţării respective; ideologia partidelor aflate
la putere; gradul de consimţire la plata impozitelor etc.;
 sunt efectuate de un intermediar - statul, beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice neputând
să facă o legătură directă între contribuţia lor la aceste cheltuieli (impozitele plătite) şi
beneficiile obţinute din consumuarea bunurilor şi serviciilor publice; altfel spus, beneficiarii

4
 bunurilor şi serviciilor publice nu cunosc preţul plătit pentru accesul la consumul unui
anumit bun sau serviciu public.

Pe baza acestor precizări, cheltuielile publice se pot defini ca acţiunile care stabilesc obligaţii ce
vor avea drept rezultat plăţi imediate sau viitoare, care au ca sursă de finanţare veniturile publice şi
în special veniturile fiscale.

Această definiţie scoate în evidenţă rolul de alocator de resurse al sectorului public; acesta,
folosind veniturile din impozite şi taxe colectate de la contribuabili, acţionează pentru a satisface
cererile de politici publice, prin efectuarea de cheltuieli publice. De aici rezultă că mărimea şi
structura cheltuielilor publice depind, pe de o parte, de politicile publice promovate de puterile
publice şi, pe de altă parte, de nivelul resurselor, care includ, în principal, veniturile fiscale şi
creditul public.

În prezent, cheltuielile publice sunt foarte diversificate. Unele se manifestă direct, prin finanţarea
de către stat a instituţiilor publice pentru ca acestea să poată funcţiona. Altele influenţează direct
mediul economico-social, constituind instrumente ale politicii de transformare a mediului respectiv
în sensul ameliorării lui. Fiind folosite ca instrumente de intervenţie, cheltuielile publice trebuie
analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci şi din punctul de vedere al
influenţei pe care o pot avea asupra procesului general al repartiţiei sociale.

Conţinutul economic al cheltuielilor publice este strâns legat de destinaţia acestora. Astfel, unele
cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli cu administraţia generală,
plata dobânzilor la împrumuturi ş.a.), iar altele reprezintă doar o avansare de produs intern brut,
reflectând participarea statului la finanţarea formării 118 brute de capital, atât în sfera producţiei
materiale, cât şi în sfera nematerială (echipamente de investiţii, construcţia de drumuri, poduri,
aeroporturi etc.).

Complexitatea funcţiilor statului contemporan, precum şi creşterea rolului intervenţionist al

acestuia influenţează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile publice şi viaţa economico-socială a
fiecărei ţări.

Între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare există o deosebire, corespunzător sferei de

cuprindere a celor două noţiuni. Cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate prin

5
intermediul instituţiilor publice care se acoperă fie de la buget (central sau local), fie din fondurile
extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituţiilor, pe seama veniturilor obţinute de acestea.
Cheltuielile bugetare se referă doar la cheltuielile care se acoperă din bugetul de stat, bugetele locale
sau bugetul asigurărilor sociale de stat. Astfel, sfera cheltuielilor publice este mai cuprinzătoare,
incluzându-le pe cele bugetare. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile
publice sunt, în acelaşi timp, şi cheltuieli bugetare.

1.2 Criteriile de clasificare al cheltuielilor publice

Dimensionarea cheltuielilor publice totale şi repartizarea acestora pe destinaţii şi beneficiari, în

vederea satisfacerii nevoilor publice, presupun cunoaşterea criteriilor de clasificare a acestora.
Structura cheltuielilor publice ilustrează modul în care sunt orientate resursele financiare ale statului,
în diverse perioade, spre anumite obiective: economice, sociale, culturale, militare etc. Structura
cheltuielilor publice poate fi abordată corespunzător mai multor criterii de clasificare, şi anume:
administrativă; economică; funcţională; financiară; după rolul lor în procesul reproducţiei sociale;
gruparea folosită de organismele ONU.

1. Clasificarea administrativă se bazează pe criteriul instituţiilor prin intermediul cărora se

efectuează cheltuielile publice: ministere, unităţi administrativ-teritoriale, instituţii publice
autonome etc. Utilitatea acestei grupări este legată de faptul că alocaţiile bugetare sunt
stabilite pe beneficiari, dar prezintă şi unele neajunsuri, ca:

 fiecare beneficiar (minister, departament, agenţie guvernamentală, judeţ, municipiu etc.)

reuneşte cheltuieli cu destinaţii diverse;
 în cazul schimbării structurii sau subordonării acestor entităţi, datele privind structura
cheltuielilor publice devin incomparabile de la o perioadă la alta.

Acest criteriu se foloseşte la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de credite bugetare.

2. Clasificarea economică grupează cheltuielile publice în cheltuieli curente şi cheltuieli de

capital. Cheltuielile curente asigură buna funcţionare şi întreţinerea instituţiilor publice,
finanţarea satisfacerii acţiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii
de persoane, sau pentru onorarea angajamentelor speciale ale statului. Ele reprezintă un
6
 consum definitiv de produs intern brut şi trebuie să se reînnoiască anual. Cheltuielile curente
cuprind, la rândul lor, următoarele:

 cheltuielile privind serviciile publice (sau cheltuieli de funcţionare), în care se includ: salarii,
servicii şi cheltuieli cu procurarea materialelor necesare activităţii curente;
 cheltuielile de transfer, care cuprind sumele acordate din fondurile publice diferitelor
persoane fizice şi juridice, cu titlu definitiv şi nerambursabil (plăţile pentru pensii, ajutoare
de şomaj, ajutoare sociale, subvenţii etc.);
 dobânzile aferente datoriei publice.

Cheltuielile de capital (de investiţii) se concretizează în achiziţionarea de bunuri de folosinţă

îndelungată, destinate sferei producţiei materiale sau sferei nemateriale (şcoli, spitale, şosele ş.a.).
Ele reprezintă doar o avansare de produs intern brut, contribuind la dezvoltarea şi modernizarea
patrimoniului public.

3. Clasificarea financiară scoate în evidenţă momentul în care cheltuielile publice afectează

resursele financiare ale statului; corespunzător acestui criteriu, cheltuielile publice pot fi:

 cheltuieli definitive - cuprind cheltuieli de funcţionare sau de investiţii şi formează ponderea

cea mai mare a cheltuielilor publice;
 cheltuieli temporare - care sunt evidenţiate în conturile speciale de trezorerie (avansuri,
împrumuturi);
 cheltuieli virtuale (sau posibile) - cele pe care statul se angajează să le efectueze în anumite
condiţii. În cazul în care statul intervine ca girant pentru un împrumut care, din diverse
motive, nu mai poate fi rambursat de către debitori, sumele respective sunt achitate de stat,
devenind o cheltuială a acestuia.

4. În funcţie de rolul lor în viaţa economică, cheltuielile publice se împart în:

 cheltuieli reale (sau negative), care reprezintă un consum definitiv de produs intern brut
(cheltuielile militare, cele cu întreţinerea aparatului administrativ etc.);
 cheltuieli economice (sau pozitive), care contribuie la creşterea avuţiei naţionale (construcţia
de drumuri, poduri, aeroporturi, susţinerea unor proiecte economice etc.).

7
 5. Clasificarea funcţională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate
sau alte destinaţii spre care sunt dirijate resursele financiare publice. Ele reflectă obiectivele
financiare ale statului. Instituţiile care funcţionează în diferite domenii de activitate
constituie consumatorii de resurse financiare publice, iar conducătorii lor sunt ordonatori de
credite bugetare.

Importanţa acestui criteriu derivă din faptul că arată repartizarea resurselor financiare publice pe
domenii de activitate care definesc nevoile publice, fiind principalul obiectiv urmărit la examinarea
şi aprobarea prevederilor bugetare de către Parlament. Această grupare reflectă compoziţia
cheltuielilor publice, conform principalelor funcţii prevăzute în bugetul de stat: educaţie şi cultură,
sectorul social, sănătate, utilizarea forţei de muncă, apărare naţională etc.

6. Clasificarea folosită de instituţiile specializate ale ONU are la bază două criterii principale:
clasificaţia funcţională şi cea economică. Clasificarea funcţională ONU a cheltuielilor
publice cuprinde cheltuielile pentru: servicii publice generale; apărare; educaţie; sănătate;
securitate socială; locuinţe şi servicii comunale; cultură, religie, sport; acţiuni economice;
alte scopuri. Clasificarea economică ONU urmăreşte gruparea cheltuielilor publice în:
cheltuieli care reprezintă consum final: dobânzi aferente datoriei publice, subvenţii de
exploatare şi alte transferuri curente; formarea brută de capital (investiţii brute şi creşterea
stocurilor materiale); achiziţii de terenuri şi active necorporale; transferuri de capital.

8
 Date statistice al Bugetului Public Național

Conform Ministerului Finațelor avem aceste dat pentru 2019- August 2021 (mln. lei)

În acest tabel putem observa cheltuielile publice din 2019 care au constituit 66.033 mln. lei,
în 2020 de 73.247 mln. lei, iar în 2021 de 56,38 mln. lei. Din aceste date putem cu ușurință să
observăm că în anul 2020, cheltuielile au constituit cel mai mult dintre toți acești 3 ani, bineînțeles
din cauza crizei ce a avut loc. În alte țări mai dezvoltate vom observa că cheltuielile nu întrec
veniturile, însă din păcate la noi este inversul, ceea ce presupune, intrarea în datorii și lipsa
rezervelor în stat. Acesta din punctul meu de vedere, reprezintă un indicator negativ și necesită de a
fi schimbat și dezvoltat, deorece prin acest tempou, vom ajunge la venituri mai mici și la cheltuieli
mai mari.

9
 Concluzii și recomandări

În concluzie, pot spune că analizând cheltuielile din ultimii 3 ani, observăm că cheltuielile
sunt mai mari ca veniturile, ceea ce reprezintă un factor negativ în dezvoltarea unui stat. După
părerea mea trebuie de luat măsuri și de a schimba situația, deoarece dacă aceasta continuă an de an,
se va ajunge la datorii mai mari și la lipsa continuă de rezerve în stat.

Pentru ameliorarea situației pot contribui cu câteva recomandări:

 Îmbunătățirea programelor cheltuielilor.

Este o necesitate de a revizui pregătirea și formularea obiectivelor, scopurilor și indicatorilor
de performanță ale programelor de cheltuieli, pentru a fi mai ușor de indetificat mărimea
acestora, pentru a asigura din timp un scenariu cât mai favorabil. În același timp, în raportul
de executare al Bugetului de Stat, trebuie să includă toate aceste programe aprobate de la
începutul anului și explicații pentru devierile indicatorilor de performanță, atât negative, cât
și pozitive.
 Pregătirea Bugetului de Stat pentru mai multe scenarii, din punct de vedre macroeconomic.
Planificările sunt foarte importante într-un stat, astfel analizând mai multe posbile scenarii și
având soluții posibile pentru acestea, evităm o posibilă situație de criză.
 Creearea priorităților și gestionarea banilor.

Atât datoria de stat externă, cât şi datoria de stat internă reprezintă o problemă
macroeconomică importantă pentru Republica Moldova. Astfel, putem constata că statul nu

gestionează corect și eficient mijloacele bănești, confruntându-se cu probleme majore la

nivelul gestionării banilor publici prin intermediul trezoreriei de stat şi nu este capabil să
acopere minimul cheltuielilor curente din contul resurselor curente disponibile fapt ce
cauzează probeme economice grave, o mare parte din ramurile de bază ale economiei
naționale fiind subfinanțate.

10
 Bibliogarfie:
1. https://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/
1421_3be803a37f589a2ccb3d53f2f1a0d582
2. https://buget.mf.gov.md/ro#reports
3. https://statistica.gov.md/
4. https://administrare.info/8-domenii/administra%C8%9Bie-public%C4%83/9520-con
%C5%A3inutul-%C5%9Fi-clasificarea-cheltuielilor-publice

11