ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:
Lect.univ.dr. Andrada Georgescu
Absolvent :
IONIȚĂ Mugurel-Ioan

București
 2009

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Bugetul local – instrument de reflectare a

autonomiei unităţilor administrativ – teritoriale

Coordonator științific:
Lect.univ.dr. Andrada Georgescu

Absolvent :

IONIȚĂ Mugurel-Ioan

București

2
 2009

CUPRINS

I.3. ORGANIZAREA SISTEMULUI BUGETAR ÎN ROMÂNIA .................................................17

I.3.2. Organizarea sistemului bugetar în România............................................19
I.3.3. Clasificaţia bugetară - cadrul unic de prezentare a veniturilor şi
cheltuielilor publice...........................................................................................26
I.3.4. Ordonatorii de credite - rol şi responsabilităţi........................................29
I.4. PROCEDURA BUGETARĂ.......................................................................................31
Pentru ocrotirea sănătăţii cetăţenilor a luat fiinţă o circumscripţie
sanitară, încadrată cu medic şi personal sanitar. Astfel, în anul 1963 s-a
început construcţia unui dispensar uman, precum şi locuinţă pentru medic din
fondurile Sfatului Popular Regional Banat, cetăţenii depunând doar munca
necalificată, iar în 1964 a fost dat în folosinţă.Astfel acţiunea de prevenire a
îmbolnăvirilor a fost mult uşurată, iar tratamentele s-au putut efectua în sat,
nemaifiind nevoie de deplasări în alte unităţi sanitare......................................45
PENTRU ORICE CALCUL AL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE (CALCUL INTERMEDIAR
PENTRU PERIOADE MAI MICI DE UN AN, DETERMINAREA UNOR NIVELURI CA EFECT AL
MAJORĂRII ANUALE, AL APLICĂRII UNOR COEFICIENŢI DE CORECŢIE, REPARTIZAREA PE
TERMENE DE PLATĂ, ETC.), ALTUL DECÂT CEL ANUAL, ROTUNJIREA SE FACE LA NIVEL DE
LEU.........................................................................................................................70

SCURT ISTORIC

Administraţia se regăseşte pretutindeni în toată complexitatea vieţii sociale,

constituind una dintre cele mai utile activităţi umane.
Legea de organizare administrativă din 1864 precizează că unităţile
administrativ-teritoriale sunt comunele şi judeţele, comunele fiind împărţite în
comune urbane şi comune rurale. Un moment crucial pentru evoluţia administraţiei
publice locale îl constituie apariţia Legii pentru înfiinţarea consiliilor judeţene
precum şi a Legii comunale care statuează, pentru prima oară în istoria Ţărilor

3
Române, judeţul şi comuna ca persoane juridice. Adoptarea constituţiei din 1866
constituie un moment important şi este punctul de plecare al instituţionalizării
structurilor moderne ale administraţiei publice locale în România.
Constituţia din 1923 proclamă aceleaşi principii pentru organizarea
administraţiei locale ca şi Constituţia de la 1866, însă acestea sunt mai clar
exprimate şi mai bine precizate. În spiritul Constituţiei din 1923, apar reglementări
suplimentare pentru administraţia publică locală, respectiv Legile din 1925, 1929,
1936, care consolidează judeţul ca unitate teritorială de bază a colectivităţilor
locale, dotată cu personalitate juridică, şi în acelaşi timp, ca zonă teritorială pentru
serviciile descentralizate ale unor ministere.
Constituţia din 1938 poartă amprenta perioadei istorice pe care o traversa
ţara noastră şi consecinţele ei asupra administraţiei publice locale stau sub semnul
limitării autonomiei locale. Astfel, potrivit Legii din 1938 ,,comuna este
administrată de consiliul comunal şi de primar”, consiliul comunal fiind format din
membri aleşi şi membri de drept, având mai mult un rol consultativ.
Mai târziu, constituţia din 1965 şi celelalte reglementări ce decurgeau din aceasta
prevedeau că organele locale ale puterii de stat, consiliile populare, erau alese prin
vot universal, iar organele locale ale administraţiei de stat, comitete sau birouri
executive ale Consiliilor populare alese de acestea erau răspunzătoare în faţa
comitetelor sau birourilor executive superioare şi a Consiliului de Miniştri.
După revoluţia din decembrie 1989 a urmat o scurtă perioadă când
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat erau în relaţie
directă cu Consiliile Frontului Salvării Naţionale care numeau primarii şi se
subordonau Guvernului. Apariţia legii 61/1991 privind administraţia publică locală
- pe baza căreia s-au organizat primele alegeri libere, din februarie 1992, după
aproximativ un secol - a permis colectivităţilor locale din România să-şi constituie

4
autorităţi administrative proprii, pe principiul autonomiei locale şi al
descentralizării.

5
 INTRODUCERE

Finanţele publice ale României reprezintă un sistem complex de relaţii

economice, prin intermediul cărora se asigură formarea şi repartizarea fondurilor
publice de resurse financiare în scopul dezvoltării economice-sociale a ţării,
precum şi satisfacerea tuturor nevoilor populaţiei.
Impactul finanţelor publice asupra României este determinat nu numai de
proporţiile redistribuirii produsului intern brut pe care o generează, dar şi de modul
cum se realizează acest proces.
Impozitele, taxele, contribuţiile şi împrumuturile de stat, alocaţiile,
subvenţiile şi transferurile bugetare constituie nu numai metode de prelevare şi
repartizare ale resurselor financiare publice, dar şi instrumente cu ajutorul cărora
organele de decizie caută să orienteze dezvoltarea economică şi socială a ţării în
direcţia dorită de acestea.
Organele financiare, cadrele de conducere şi specialiştii din instituţiile
publice, din regiile autonome, din societăţile comerciale cu capital majoritar de stat,
ca şi din celelalte unităţi care participă la procesul de colectare, repartizare şi
utilizare a resurselor financiar-publice sunt chemate să îndeplinească u rol activ în
fundamentarea deciziilor autorităţilor publice în raţionalizarea opţiunilor bugetare,
în creşterea eficienţei cu care sunt folosite resursele materiale umane şi valutare de
care dispun.
Măsurile de politică fiscală, bugetară, monetară şi valutară, luate de
autorităţile publice ale unui stat, produc adesea efecte nu numai pe plan intern,
naţional dar şi asupra relaţiilor acestuia cu celelalte state favorizând sau frânând,
după caz, schimburile comerciale, cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică
internaţională şi relaţiile de credit.

6
 În ţara noastră, tranziţia la economia de piaţă presupune adaptarea
corespunzătoare a sistemului financiar, a instrumentelor, a instituţiilor şi organelor
financiare, a tehnicilor şi metodelor de lucru, precum şi a reglementărilor juridice
cu caracter financiar.
Astfel autorităţile publice sunt chemate să identifice, să trieze şi să
ierarhizeze nevoile sociale a căror satisfacere este de competenţa comunităţii
naţionale, să stabilească corect priorităţile fiecărei etape şi să găsească cele mai
adecvate căi de soluţionare a acestora; să aleagă instrumentele prin care se
efectuează prelevările di veniturile populaţiei şi din profiturile societăţilor
comerciale – impozite, taxe şi contribuţii – în funcţie de randamentul acestora şi nu
în ultimul rând de efectul pe care acestea le induc.
Modul de soluţionare a problemelor complexe legate ce cuantumul şi
structura cheltuielilor publice, de volumul şi sursele veniturilor publice, de
echilibru sau dezechilibru bugetar se defineşte prin politica financiară a
Guvernului.
Pe plan internaţional, se conturează orientări diferite ale politicilor fiscale,
bugetare, monetare şi valutare inspirate de doctrine care pledează fie pentru
intervenţia statului în economie cu ajutorul unor instrumente financiar-monetare
adecvate, fie pentru non-intervenţia acestuia, pentru autoreglarea economiei.
Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi
măsurilor întreprinse de instituţiile competente ale statului în scopul concretizării
politice financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.
Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi
alocarea lor în scopul furnizări către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice.
Instrumentul în care îşi găsesc reflectarea toate resursele financiar publice şi
cheltuielile publice îl constituie bugetul general de stat.

7
 Acesta cuprinde ansamblul bugetelor care reflectă fluxurile de venituri şi de
cheltuieli ale sectorului public, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele locale – care constituie laolaltă bugetul public naţional,
bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul altor instituţii
publice cu caracter autonom.
Având la bază un anumit cadru legislativ, ce trebuie să se afle în concordanţă
cu programul de guvernare aprobat de Parlament, Executivul poate declanşa
procesul bugetar.

Etapele consecutive ale procesului bugetar se referă la:

- elaborarea proiectului de buget;
- aprobarea bugetului;
- execuţia bugetului;
- încheierea execuţiei bugetului;
- controlul execuţiei bugetului;
- aprobarea execuţiei bugetului.

Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici comune, care îi conferă

acestuia trăsăturile specifice unui proces:
- decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse
bugetare limitate în raport cu nevoile societăţii;
- democratic, deoarece în cursul derulării etapelor procesului bugetar se
manifestă atât atributele statului de drept cât şi posibilitatea impunerii
intereselor unor grupuri de persoane;
- preponderent politic, deoarece opţiunea pentru un anumit tip de politică
economică reprezintă un act de decizie politică;

8
 - cu continuitate ciclică, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite
prin legi specifice;
- de larg impact politic, cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic, care
se manifestă atât în plan economic cât şi social.

Procesul complex al elaborării şi execuţiei bugetului de stat este supus unor

principii mai mult sau mai puţin rigide.
1. Anualitatea bugetului este primul principiu bugetar aplicat în practică
care s-a menţinut de-a lungul timpului;
2. Universalitatea bugetului este principiul potrivit căruia veniturile şi
cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în buget în sumele lor totale,
fără omisiuni şi fără compensări reciproce;
3. Unitatea bugetară presupune înscrierea tuturor veniturilor şi cheltuielilor
statului, în sumele lor global, într-un singur document;
4. Neafectarea veniturilor bugetare - cerinţa acestui principiu rezidă în
faptul că veniturile încasate la buget se depersonalizează, astfel încât
veniturile în totalitatea lor se utilizează pentru acoperirea tuturor
cheltuielilor;
5. Specializarea bugetară reprezintă principiul potrivit căruia veniturile
bugetare trebuie să fie înscrise în buget şi aprobate de către Parlament pe
surse de provenienţă, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli;
6. Echilibrul bugetar se referă atât la întocmirea unor bugete balansate, cât şi
la păstrarea echilibrului în perioada de execuţie a bugetului.

Caracteristica fundamentală a sistemului instituţional o reprezintă, pe de o

parte, separarea, pe orizontală, în subsisteme instituţionale ale celor trei puteri din

9
stat: legislativă, executivă, judecătorească, iar pe de altă parte, subordonarea pe
verticală a instituţiilor în cadrul fiecăruia din aceste subsisteme.
Autonomia subsistemelor instituţionale aparţinând celor trei puteri ale
statului, precum şi controlul public democratic asupra activităţii instituţiilor
respective asigură premisele pentru armonizarea alocării resurselor publice în
direcţia satisfacerii într-o măsură cât şi mai ridicată a solicitărilor populaţiei pentru
bunuri şi servicii publice, precum şi utilizarea cu eficienţă crescândă a alocaţiilor
bugetare.

10
 Cap. I. Bugetul local şi procesul bugetar la nivelul
comunităţii locale

I.1. Definirea bugetului local şi locul acestuia în structura sistemului

bugetar al României

Bugetul local este acel act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile

colectivităţii locale, pe o perioadă de un an şi reprezintă un instrument de
planificare şi conducere a activităţii financiare a unităţilor administrativ-
teritoriale. De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor şi cheltuielile
colectivităţii locale, modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de
acoperire a deficitelor.
În România, fiecare comună, oraş, municipiu şi sector al municipiului
Bucureşti întocmeşte un buget propriu, în condiţii de autonomie. Prin OUG
nr.45/2003 privind finanţele publice locale s-au stabilit normele privind formarea,
administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi serviciilor publice de interes local.
Structura bugetelor reflectă gradul de autonomie al administraţiilor locale
faţă de administraţia centrală, precum şi legăturile existente între diferitele
administraţii teritoriale. În vederea stabilirii locului bugetelor locale şi a
importanţei acestora se calculează ponderea cheltuielilor şi veniturilor locale în
totalul celor consolidate. Această pondere diferă de la o ţară la alta, în funcţie de
gradul său de dezvoltare, de statutul colectivităţilor locale sau de numărul
nivelurilor de administraţie publică locală.

11
 Alături de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale şi bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele locale fac
parte din bugetul general consolidat al statului şi îndeplinesc mai multe roluri (a
căror cuprindere depinde de gradul de autonomie faţă de bugetul central):
- „rolul financiar – potrivit căruia bugetele locale mobilizează şi redistribuie
resursele financiare al căror volum cât şi natură depind de reglementările legale în
vigoare;
- rolul economic – derivă din implicarea factorului de decizie local în
realizarea unor obiective economice de larg interes social aşa cum sunt: reţele de
apă, iluminatul public, şosele, drumuri, poduri, transport local, şi mai recent
transport aerian;
- rolul social – se regăseşte în asigurarea unui fond locativ pentru categoriile
defavorizate şi a unui minim de existenţă, acoperirea unor nevoi pentru învăţământ
şi sănătate, suportându-se o parte din cheltuielile ocazionate de aceste instituţii,
şcoli, spitale, grădiniţe, case de copii, cămine de bătrâni şi nu în ultimul rând cele
ocazionate de teatre, muzee, biblioteci;
- rolul politic – îşi găseşte expresia în autonomia legislativă a consiliilor
locale, atât în ceea ce priveşte nivelul veniturilor, cât mai ales a destinaţiei unor
cheltuieli”1.
Din punctul de vedere al structurii sau formei de prezentare, bugetele locale
pot fi de două feluri (fiecare dintre cele două este autonom faţă de celălalt):
- bugete centralizate – se regăsesc la nivelul judeţelor şi al municipiului
Bucureşti, au un rol de cunoaştere şi orientare, cumulând valorile individuale ale
bugetelor locale şi sunt administrate de către Consiliile Judeţene;

1
Donath Liliana, Finanţe publice şi elemente de administrare a impozitelor, Ed. Marineasa, Timişoara, pag. 282

12
 - bugete propriu-zise – aferente comunelor, oraşelor, municipiilor şi
sectoarelor municipiului Bucureşti, au caracter imperativ, juridic, prevederile lor
fiind obligatorii şi sunt administrate de primării.
Legea nr.273/2006 stabileşte „principiile, cadrul general şi procedurile
privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice locale,
precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale
instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale”.
Bugetul consolidat, obţinut prin eliminarea transferurilor de sume dintre
bugete din totalul veniturilor şi cheltuielilor locale (fie ele cuprinse în bugetul local
sau cele evidenţiate în afara acestuia), reflectă dimensiunea efortului financiar
public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv (starea de echilibru sau
dezechilibru).

I.2. Principiile bugetare

Sunt principii (reguli) bugetare aplicate atât în statele membre ale Uniunii
Europene, cât şi la nivelul bugetului comunitar. În România, principiile bugetare
sunt prevăzute explicit în Legea nr. 273/ 2006 privind finanţele publice.

A. Principiul universalităţii - 2 reguli:

a. veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute

(globale), fără omisiuni şi fără compensări reciproce; în acest mod

bugetul permite analiza:
- corelaţiilor existente între diferite categorii de venituri şi
cheltuieli;
- nivelurilor reale ale veniturilor şi cheltuielilor publice.

13
 b. veniturile bugetare nu pot fi destinate direct unei anumite cheltuieli

bugetare, deci veniturile - odată vărsate la buget - se depersonalizează.

- excepţii: donaţii, sponsorizări, fondurile speciale (venituri cu
destinaţie specială).

B. Principiul publicităţii. Sistemul bugetar este deschis şi transparent:

- dezbaterea publică a proiectelor de buget şi a execuţiei bugetare, cu
prilejul aprobării acestora în Parlament;
- publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi a execuţiei acestora;
- difuzarea tuturor informaţiilor prin mijloace de informare în masă.

C. Principiul unităţii
- veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu cu sumele lor globale într-un
singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea
fondurilor publice;
- în România, unitatea bugetară nu este respectată în forma sa clasică,
neexistând un singur document al bugetului general consolidat aprobat, ci
mai multe (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale etc.), dar corelate între ele.

D. Principiul anualităţii
- veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate / autorizate prin lege pe o
perioadă de 1 an, care corespunde exerciţiului bugetar;
- exerciţiul bugetar este perioada egală cu anul bugetar pentru care se
elaborează, se aprobă, se execută şi se raportează bugetul;
- în România anul bugetar coincide cu anul calendaristic;

14
 - tot mai mulţi economişti susţin necesitatea trecerii la adoptarea unor
bugete multianuale, proces justificat în special de cheltuielile cu caracter
economic (investiţii) care necesită aprobări pe perioade mult mai
îndelungate (bugete pe programe).

E. Principiul specializării
Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget, potrivit
clasificaţiei bugetare = schemă unitară, concisă şi clară de grupare a:
a) veniturilor publice pe surse de provenienţă:
- venituri curente
- venituri fiscale
 impozite directe (impozite pe profit, pe salarii, pe venit)
 impozite indirecte (TVA, accize, taxe vamale)
 contribuţii pentru asigurările sociale
 alte contribuţii
- venituri nefiscale (dividende, vărsăminte din profitul net al
regiilor autonome şi vărsăminte de la instituţii publice)
- venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului).
b) cheltuielilor publice:
- după natura şi efectul lor (clasificaţia economică):
- cheltuieli curente
 de personal
 materiale şi servicii
 subvenţii
 transferuri
 dobânzi aferente datoriei publice

15
 - cheltuieli de capital
- împrumuturi acordate
- rambursări de credite interne şi externe
- după destinaţia lor (clasificaţia funcţională):
- servicii publice generale (funcţionarea administraţiei publice)
- apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
- cheltuieli social culturale (învăţământ, sănătate, asistenţă socială)
- servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu, apă
- acţiuni economice (industrie, agricultură, transporturi, etc.)

F. Principiul unităţii monetare: toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda

naţională, inclusiv cele ce decurg din creditele externe şi din fondurile comunitare
nerambursabile.

G. Principiul echilibrului bugetar

- presupune ca o cerinţă esenţială acoperirea integrală a cheltuielilor din
veniturile fiecărui an;
- acest principiu a fost, în mod progresiv, abandonat; de altfel, nu mai este
nominalizat în Legea finanţelor publice;
- cerinţa actuală: deficitul bugetar voluntar şi stăpânit poate deveni un
mijloc de relansare a economiei, dacă nivelul deficitului bugetar este
corelat cu un ansamblu de indicatori macroeconomici şi nu depăşeşte un
anumit “semnal de alarmă”.

Aceste principii au valabilitate şi pentru procesul bugetar ce se deruleză la

nivelul colectiviăţilor locale (în cazul nostru fiind vorba de o comună).

16
 I.3. Organizarea sistemului bugetar în România

I.3.1. Sfera de activitate şi instituţiile publice implicate

În România sistemul bugetar delimitează următoarele activităţi:

- învăţământul;
- sănătatea;
- cultura şi arta;
- justiţia şi autoritatea publică;
- protecţia şi refacerea mediului înconjurător;
- asistenţa şi protecţia socială;
- activităţi de importanţă strategică cum sunt: transporturi şi
telecomunicaţii, cercetarea ştiinţifică, chimia etc.

Instituţiile publice care funcţionează în cadrul sistemului bugetar sunt,

conform legii nr.500/2002, următoarele:
- Preşedinţia României;
- Parlamentul;
- Guvernul;
- ministerele;
- celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat;
- instituţiile de stat de subordonare locală sau centrală, circumscrise
sferelor de activitate prezentate mai sus.
Activitatea finanţelor publice include elaborarea şi execuţia bugetului,
stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri ale statului,
urmărirea utilizării mijloacelor financiare aflate la dispoziţia instituţiilor publice,

17
controlul modului de folosire a mijloacelor materiale şi băneşti aparţinând regiilor
autonome, celorlalte instituţii publice.
Organul de decizie în domeniul finanţelor publice este Parlamentul. Acesta
stabileşte şi aprobă, prin lege, veniturile statului şi normele de cheltuieli aferente
instituţiilor publice. Parlamentul examinează şi aprobă anual bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale precum şi contul
general al execuţiei bugetului. Legea stabileşte veniturile şi cheltuielile bugetului
pentru fiecare an, desfăşurându-le pe capitole şi subcapitole şi respectiv pe acţiuni
şi articole de cheltuieli.
Guvernul, organul suprem al administraţiei de stat, elaborează proiectele
bugetului şi al contului general anual de execuţie bugetară, supunându-le aprobării
Parlamentului. De asemenea, Guvernul aprobă şi răspunde de realizarea
prevederilor bugetare şi exercită conducerea generală a activităţii executive în
domeniul finanţelor.
Ministerul Finanţelor Publice are, în procesul bugetar, o gamă largă de
competenţe şi responsabilităţi ce se pot rezuma astfel:
- coordonează acţiunile ce constituie responsabilitatea Guvernului cu
privire la sistemul bugetar;
- dispune măsuri de aplicare a politicii fiscal-bugetare;
- emite norme metodologice de elaborare a bugetelor, privind practicile de
încasare a veniturilor, angajare, ordonanţare, lichidare şi plată a
cheltuielilor, încheierea exerciţiului, contabilizare şi raportare;
- aprobă clasificaţiile bugetare şi modificările acestora;
- monitorizează execuţia bugetară;
- colaborează cu BNR la elaborarea balanţei de plăţi externe, a
reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;

18
 - propune soluţii de acoperire a deficitului sau utilizare a excedentului din
contul curent al balanţei de plăţi externe etc.
Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei centrale de stat au
compartimente specializate în domeniul financiar, care îndeplinesc următoarele
atribuţii:
- elaborează bugete de venituri şi cheltuieli şi urmăresc realizarea acestora;
- repartizează creditele bugetare organelor ierarhic inferioare;
- exercită controlul financiar asupra activităţii unităţilor subordonate şi iau
măsuri pentru înlăturarea deficienţelor constatate.
Organele locale ale administraţiei de stat (consilii comunale, orăşeneşti,
municipale etc), realizează autonomia locală şi au ca atribuţii următoarele:
- aprobă anual bugetul local;
- stabilesc impozitele şi taxele locale precum şi taxele speciale pe termen
limitat, în condiţiile prevăzute de lege;
- încurajează organizarea şi desfăşurarea activităţii agenţilor economici în
scopul creşterii veniturilor locale şi al atragerii forţei de muncă
disponibile.
Instituţiile publice de subordonare centrală sau locală întocmesc bugete de
venituri şi cheltuieli, urmăresc realizarea bugetelor aprobate de organele
competente, îndeplinirea obligaţiilor faţă de stat, utilizarea potrivit destinaţiei a
resurselor financiare primite de la stat etc.

I.3.2. Organizarea sistemului bugetar în România

Resursele financiare publice se constituie şi gestionează printr-un sistem

unitar de bugete format din:
- bugetul de stat;

19
 - bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetele fondurilor speciale;
- bugetul trezoreriei statului;
- bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial dintr-unul din
bugetele de mai sus;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură
din fonduri publice;
- bugetul fondurilor externe nerambursabile.

• Bugetul de stat
Concentrând partea principala a fondurilor bugetare aferente instituţiilor
centrale, bugetul de stat este discutat şi aprobat de Parlament. Veniturile şi
cheltuielile înscrise în acest buget sunt grupate în ordinare şi extraordinare,
conform clasificaţiei bugetare, cu specificarea naturii acestora.
Cheltuielile vor avea o destinaţie precisă şi limitată.. Acoperirea cheltuielilor
bugetare prin emisiune monetară sau prin finanţare directă de către bănci. În situaţii
deosebite, apărute pe parcursul execuţiei bugetului, administraţia de stat, poate
emite, prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, bonuri de tezaur şi alte
instrumente specifice.
Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare care prezintă următoarele
particularităţi:
- sunt purtătoare de dobândă;

20
 - au o durată de existenţă de maxim 10 luni, putând fi emise până cel mai
târziu în luna octombrie a anului financiar;
- răscumpărarea se poate face cel mai târziu în luna decembrie neputând
depăşi sfârşitul anului;
- valoarea totală a bonurilor emise nu poate depăşi 8% din volumul total al
cheltuielilor bugetului de stat aprobat.
În situaţii excepţionale, prin legea bugetului se poate prevede, acoperirea
temporara a cheltuielilor dintr-un împrumut nepurtător de dobândă, acordat de
B.N.R. Valoarea acestui credit nu poate depăşi 10% din totalul cheltuielilor
bugetului aprobat pentru exerciţiul în curs precum şi dublul capitalului B.N.R. şi al
fondului de rezervă constituit; el urmează a fi rambursat în maxim 6 luni de la
acordare, pe seama veniturilor bugetare curente. Când veniturile se dovedesc
insuficiente, dacă există bază legală, se poate recurge la obţinerea unui împrumut
de stat, pentru acoperirea creditului iniţial.
În stabilirea veniturilor bugetare, se respectă de obicei, următoarele reguli:
- nici un impozit, taxă sau alt venit de natura aceasta nu se vor putea înscrie
în buget şi deci nu se vor putea încasa dacă nu au fost stabilite prin lege;
- prin legea bugetului se aprobă anual structura, componenţa şi valoarea
veniturilor statului;
- se interzice prin lege perceperea de contribuţii de orice natură, indiferent
de motivaţie, atâta timp cât nu există o fundamentare legală.
Creditele bugetare (limita maximă şi destinaţia prevăzute în buget pentru o
anumită cheltuială) aprobate prin bugetul de stat pot fi utilizate la cererea
ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite sau
alimentarea cu fonduri a conturilor deschise la trezoreria statului sau la unităţi
bancare dacă în localitatea respectivă trezoreria nu are unitate operativă.

21
 Prin compararea încasărilor de venituri realizate până la închiderea
exerciţiului bugetar, cu plăţile efectuate până la aceeaşi dată, se stabileşte
excedentul sau deficitul bugetar. In caz de deficit Parlamentul hotărăşte, la
propunerea Guvernului, modalitatea de acoperire a acestuia şi măsurile ce trebuie
luate pentru evitare repetării acestei situaţii.
În cazul înregistrării unui excedent definitiv al bugetului de stat, acesta este
folosit pentru diminuarea deficitelor anilor precedenţi şi acoperirea totală sau
parţială a datoriei publice a statului.
În bugetul de stat se înscriu Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului; ambele se utilizează
pe baza hotărârilor acestuia, pentru finanţarea unor acţiuni sau sarcini noi apărute
pe parcursul anului, cu condiţia să existe prevederi exprese în acest sens.

• Bugetul asigurărilor sociale de stat

Se elaborează şi se aprobă de către Parlament, o dată cu bugetul de stat, fiind
însă o componentă distinctă a sistemului bugetar. Bugetul asigurărilor de stat este
planul financiar anual care reflectă constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor
necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor şi membrilor lor de familie.
Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:
- la partea de venituri sunt înscrise venituri fiscale reprezentate de
contribuţiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori, contribuţiile
pentru asigurări sociale datorate de salariaţi şi personalul asimilat,
contribuţii pentru asigurările sociale datorate de alte persoane asigurate,
contribuţii pentru asigurările sociale datorate de persoanele aflate în
şomaj şi venituri nefiscale sub forma contribuţiilor pentru biletele de
tratament şi odihnă şi respectiv încasări din alte surse;

22
 - la partea de cheltuieli, principalele destinaţii sunt: pensiile de asigurări
sociale de stat, cheltuieli pentru creşterea copiilor până la doi ani,
tratament balnear şi odihnă, indemnizaţii pentru concedii de maternitate şi
îngrijirea copilului, cheltuieli de capital, ajutoare pentru decese, proteze
etc.
Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi execută de către
Ministerul Finanţelor Publice dar un rol important îl are Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei. Cheltuielile nu se pot înscrie în buget şi nu se
aproba fără stabilirea resurselor din care urmează să fie efectuate ceea ce face ca
acest buget se elaborează echilibrat

• Bugetele locale
Prin bugete locale se înţeleg bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care
au personalitate juridică. Fiecare comună, oraş, municipiu, judeţ, întocmeşte buget
propriu, în condiţii de autonomie. Din bugetele locale sunt finanţate acţiuni de
interes local, conform prevederilor legii, ca de exemplu: acţiuni social - culturale,
sportive, de tineret, inclusiv ale cultelor, acţiuni de interes local în beneficiul
colectivităţii, cheltuieli de întreţinere a administraţiei publice locale precum şi toată
gama de cheltuieli cu destinaţie specială prevăzută în anexele legii finanţelor
publice locale,
Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor pe categorii de bugete locale se
stabileşte de către organele alese la nivelul judeţelor, respectiv ale municipiului
Bucureşti, numai când legea bugetului nu o face în mod expres.
Când cheltuielile prevăzute în bugetele proprii fiecărei structuri nu pot fi
acoperite din veniturile proprii, pentru echilibrarea bugetelor se pot aproba
transferuri din bugetul de stat.

23
 Dacă în execuţia bugetelor locale apare un deficit temporar, acesta poate fi
acoperit, până la încasarea veniturilor aprobate, din resursele aflate în contul
general al trezoreriei statului.
În bugetele locale sunt prevăzute, în limita de 5% din valoarea cheltuielilor,
fonduri de rezervă. Destinaţia acestora este suplimentarea unor credite bugetare
aferente unor acţiuni neprevăzute pentru anul bugetar respectiv. Fondurile de
rezervă pot fi suplimentate pe parcursul anului, cu până la 50% din valoarea
iniţială, pe seama creditelor bugetare ce nu mai sunt necesare. Nu pot fi astfel
utilizate creditele bugetare disponibile provenite de la cheltuieli de personal şi de
capital.
Soldul anual excedentar, realizat la nivelul unui buget local are, conform
legii, următoarea destinaţie:
- rambursarea, după caz, a împrumuturilor contractate, rămase neachitate
precum şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente;
- constituirea fondului de rulment propriu, în limita a 5% din veniturile
proprii. Acesta se păstrează într-un cont distinct, deschis la unităţile
teritoriale ale trezoreriei statului şi, poate fi utilizat temporar, pentru
acoperirea unor deficite apărute ca urmare a nesincronizării încasării
veniturilor cu efectuarea cheltuielilor.

• Bugetele fondurilor speciale

Sunt planuri financiare separate de bugetul de stat şi bugetul asigurărilor
sociale de stat, care reflectă constituirea şi utilizarea fondurilor speciale, aprobate
prin legi speciale. Proiectele acestor bugete se elaborează de către Ministerul
Finanţelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, răspunzători
cu gestionarea fondului respectiv.

24
 În funcţie de evoluţia economiei naţionale, Guvernul analizează şi propune
Parlamentului renunţarea k unele dintre aceste fonduri sau, dimpotrivă, constituirea
altora noi.
Elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor speciale se fac potrivit legilor
specifice fiecărui fond şi legii finanţelor publice.

• Bugetul Trezoreriei statului

Cuprinde veniturile şi cheltuielile ocazionate de direcţia specializată, a
Ministerului Finanţelor Publice în efectuarea de operaţiuni în contul şi în numele
statului. Astfel, execuţia de casa a bugetelor ce cuprind resurse financiare publice
se face prin unităţile trezoreriei statului sau prin unităţi bancare dacă în localitatea
respectivă nu există unităţi operative ale acestei direcţii. Trezoreria statului şi, după
caz unităţile bancare asigura:
- încasarea veniturilor bugetare;
- efectuarea cheltuielilor, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor
aprobate;
- încasarea veniturilor extrabugetare şi a plăţilor dispuse din acestea;
- încasarea mijloacelor din fonduri speciale şi efectuarea de cheltuieli pe
seama lor, prin conturi distincte deschise pe instituţii şi categorii de
resurse;
- gestionarea datoriei publice interne şi externe;
- efectuarea altor operaţiuni financiare în contul organelor administraţiei
publice centrale şi locale.
Prin trezoreria statului se mai pot efectua plasamente financiare pe termen
din disponibilităţile aflate în. contul general al trezoreriei, precum şi păstrarea
disponibilităţilor reprezentând contravaloarea în lei a ajutoarelor externe
nerambursabile, primite pe bază de acorduri guvernamentale.

25
 • Bugetele altor instituţii publice
Orice instituţie publică funcţionează pe baza unui buget propriu în care
mijloacele băneşti necesare pot proveni din:
- bugetul de stat sau din bugetele locale, integral, în funcţie de subordonare;
- venituri extrabugetare şi alocaţii acordate de la bugetul de stat sau
bugetele locale, în funcţie de subordonare;
- venituri extrabugetare integral;
- fonduri speciale, pentru anumite cheltuieli prevăzute prin lege a se finanţa
din aceste fonduri.
Pe lângă aceste surse ce finanţare, instituţiile mai pot primi mijloace
materiale şi băneşti de la persoane juridice şi fizice, prin transmitere gratuită.
Acestea se gestionează separat şi trebuie sa respecte destinaţia stabilită de
transmiţător (sponsor sau donator).
Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor integral
autofinanţate rămân la dispoziţia acestora, urmând a fi folosite, cu aceeaşi
destinaţie, în anul următor. Bugetele acestor instituţii se prezintă ca anexă la
bugetul centralizat al ordonatorului principal de credite în subordinea căruia ele
funcţionează.

I.3.3. Clasificaţia bugetară - cadrul unic de prezentare a veniturilor şi

cheltuielilor publice

Clasificaţia bugetară este consecinţa funcţionării principiului specializării

bugetare. Ea reprezintă un instrument tehnic de sistematizare, urmărire şi control al
realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor. Pentru a-şi atinge scopul ea trebuie

26
să fie simplă, concisă şi clară. Clasificaţia bugetară regrupează veniturile după
natură şi provenienţă iar cheltuielile după natură şi destinaţie; ceea ce face posibile:
- cunoaşterea exactă a veniturilor şi cheltuielilor statului;
- compararea în timp a evoluţiei bugetului, ceea ce permite analiza în
dinamică a veniturilor şi cheltuielilor statului;
- exercitarea controlului asupra întregului proces de execuţie bugetară şi
asigurarea disciplinei financiare;
- organizarea contabilităţii bugetare, înlesnind înregistrarea şi preluarea
datelor.
Clasificaţia bugetară este obligatorie atât în procesul întocmirii bugetului cât
şi în cel al executării sale. Elaborarea ei de către Ministerul Finanţelor Publice, are
în vedere trei criterii de grupare şi anume:
- criteriul administrativ sau departamental, conform căruia veniturile şi
cheltuielile statului sunt grupate după instituţiile care le încasează sau le
efectuează. Acest criteriu este dublat, de regulă, de alte criterii ce au la
baza natura fiecărui element;
- criteriul economic, conform căruia sunt prezentate distinct categoriile de
cheltuieli şi venituri ca şi operaţiuni curente şi operaţiuni de capital;
- criteriul funcţional care grupează cheltuielile după interesele urmărite de
stat, după sarcinile şi obiectivele sale.
Structura clasificaţiei bugetare, în vigoare în România, cuprinde la venituri -
capitole şi subcapitole - , iar la cheltuieli - părţi, capitole, subcapitole titluri, articole
şi alineate.
Clasificaţia bugetară împarte veniturile în venituri curente (ordinare) şi
venituri de capital (extraordinare).

27
 Veniturile curente sunt veniturile care se încasează cu regularitate,
constituind o sursă permanentă de mijloace băneşti. In funcţie de modul de
percepere ele pot fi:
- venituri fiscale, care reprezintă cea mai mare parte a veniturilor bugetare
şi care îmbracă forma impozitelor directe (pe profit, pe salarii, pe
dividende etc.) şi indirecte (T.V.A., accize etc.)
- venituri nefiscale sub forma prelevărilor încasate în etapa repartiţiei
primare a produsului intern brut. Ele sunt legate de calitatea statului de
proprietar şi organizator al activităţii întregii sfere bugetare. În aceasta
categorie intra: vărsăminte din profitul net al regiilor autonome,
vărsăminte ale instituţiilor publice, taxe pentru brevete şi invenţii, taxe
consulare, amenzi, sume din valorificarea bunurilor confiscate, etc.
Veniturile de capital sunt surse la care statul apelează în situaţia în care
veniturile curente sunt insuficiente. In aceasta categorie intra: lichidarea
participaţiilor din străinătate, sume din valorificarea bunurilor aparţinând statului
etc.
În clasificaţia bugetară, cheltuielile se clasifică după criteriul funcţional şi
economic.
Criteriul funcţional are în vedere separarea cheltuielilor pe domenii de
activitate în care statul are implicaţii majore
Clasificaţia economică împarte cheltuielile după natura lor, ca şi veniturile în:
- cheltuieli curente (ordinare) care se efectuează în mod constant la orice
instituţie publică. In această categorie intră cheltuielile de personal,
cheltuielile materiale, serviciile etc;
- cheltuielile de capital (extraordinare) sunt cele care se efectuează în
anumite perioade şi se referă, în principal la investiţiile instituţiilor, cele

28
 ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat.
Pe lângă cele două categorii mari de cheltuieli, clasificaţia economică
cuprinde un titlu distinct referitor la operaţii financiare, adică diverse împrumuturi
pentru redresare financiară sau finanţarea unor obiective aprobate prin convenţii
bilaterale sau acorduri interguvernamentale. Clasificaţia economică în vigoare este
prezentată în Anexa nr. I

I.3.4. Ordonatorii de credite - rol şi responsabilităţi

Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate

juridică. Conform legii nr. 500/2002, în funcţie de rolul pe care îl au pe linia
finanţării bugetare, ordonatorii de credite sunt:
- ordonatori principali în persoanele conducătorilor instituţiilor publice
cu personalitate juridică, cărora li se aproba finanţare pentru instituţiile
din subordine şi pentru cheltuielile proprii conform bugetelor aprobate în
condiţiile legii. Ordonatorii principali repartizează credite bugetare
instituţiilor ierarhic inferioare, pot modifica bugetele acestora şi aproba
efectuarea de cheltuieli în limita şi destinaţia aprobate prin bugetul
propriu. Pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele fondurilor speciale ordonatorii principali sunt miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale. Pentru bugetele locale, ordonatori principali sunt preşedinţii
consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii
celorlalte uni aţi administrativ - teritoriale;
- ordonatori secundari sunt conducătorii instituţiilor publice, cu
personalitate juridică, aflate în subordinea ordonatorilor principali. Ei au

29
 rolul de a repartiza credite bugetare aprobate unor instituţii din subordine,
ai căror conducători au calitatea de ordonatori terţiari şi de a utiliza
creditele bugetare deschise pentru cheltuieli proprii;
- ordonatori terţiari sunt conducători de instituţii publice, cu personalitate
juridică, ce utilizează creditele bugetare primite conform bugetelor
proprii.
Conform legii 500/2002, ordonatorii principali de credite repartizează
creditele bugetare aprobate, după reţinerea a 10% din valoarea lor cu scopul
asigurării unei execuţii bugetare prudenţiale. Prevederea legală nu afectează
cheltuielile de personal şi pe cele ce decurg din obligaţii internaţionale. Reţinerea
de 10% se acordă în semestrul al doilea al exerciţiului bugetar după ce Guvernul a
examinat execuţia bugetară a primului semestru.
Toţi ordonatorii răspund, potrivit legii finanţelor publice, de:
- angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor
bugetare repartizate şi aprobate;
- realizarea veniturilor;
- angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni
financiare;
- integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
- organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea în termen a
situaţiilor financiare asupra patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei
bugetare;
- organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice
şi a programului de lucrări de investiţii publice;
- organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor
corespunzători;

30
 - organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform
prevederilor legale.
Ordonatorii principali de credite îşi pot delega calitatea înlocuitorilor de
drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Delegarea
poate fi:
- generală, când delegatul are competenţă deplină;
- specială, când delegatul poate îndeplini numai anumite operaţiuni.
- Din punct de vedere al duratei, delegarea poate fi:
- temporară;
- pe durata nedeterminată.
Delegarea poate fi oricând revocată, fapt ce se comunica Ministerului
Finanţelor Publice şi B.N.R. dacă este cazul unei instituţii care derulează tranzacţii
printr-o bancă agreată.
Ordonatorii principali şi secundari pot refuza aprobarea deschiderii de noi
credite bugetare subordonaţilor lor, atunci când constată încălcări ale disciplinei
financiare şi bugetare: efectuarea de cheltuieli înaintea alocării sumelor,
schimbarea destinatei sumelor primite, neţinerea evidenţei bugetare la zi etc.

I.4. Procedura bugetară

Conform legii finanţelor publice, activitatea bugetară parcurge următoarele

etape:
- elaborarea proiectului bugetului;
- aprobarea;
- executarea;
- închiderea exerciţiului bugetar.

31
 Fiecare dintre aceste etape presupune efectuarea unor operaţii de natură
tehnică, concretizate în acte elaborate de organele de specialitate ale statului.
Totalitatea acestor operaţii si acte cu caracter tehnic si normativ constituie
procedura bugetară.

• Elaborarea proiectului bugetului

Prima variantă a proiectului bugetului de stat se elaborează de către
Ministerul Finanţelor Publice pe baza propunerilor instituţiilor, a evoluţiei
economice din perioada premergătoare şi a tendinţelor conjuncturale manifestate pe
plan intern şi extern. Aceste tendinţe se referă la: puterea de cumpărare a monedei
naţionale, preturi, salarii, stabilitatea monedei, priorităţi în acţiunile proprii ale
statului, etc.
Principala problemă a acestei etape constă în evaluarea veniturilor şi
cheltuielilor care se înscriu în proiect. Evaluarea acestora se poate face prin mai
multe metode:
- metoda automată (a penultimei) - presupune evaluarea forfetară a
veniturilor şi cheltuielilor, pentru bugetul anului N+l, pe baza datelor
existente în bugetul şi contul general de execuţie bugetară al anului N-l.
Este o metoda simplu de aplicat dar care nu ţine seama de conjunctură;
- metoda majorării sau diminuării - are la bază determinarea ritmului
mediu anual de creştere sau scădere a veniturilor şi cheltuielilor din
ultimii cinci sau mai mulţi ani consecutivi premergători anului pentru care
se elaborează bugetul. Cu acest ritm mediu se corectează veniturile şi
cheltuielile anului bugetar în curs, determinându-se astfel elementele
bugetului următor. Metoda prezintă dezavantajul trimiterii, în perioada
viitoare, a influentelor unor factori care s-au manifestat în trecut şi care
pot acţiona sau în viitor;

32
 - metoda evaluării directe - presupune determinarea veniturilor şi
cheltuielilor pe baza datelor preliminare ale contului general de execuţie
bugetara curentă şi a previziunilor economice şi sociale pentru anul
bugetar următor. În aplicarea acestei metode este necesara luarea în
considerare a ultimelor legi care modifică veniturile statului.
Elaborarea bugetului se .ace pe principale componente, de către Guvern, iar
pentru bugetele locale, de către ordonatorii de credite de la nivelul unităţilor
teritorial-administrative.

• Aprobarea proiectului bugetului

Aprobarea proiectului de buget presupune:
- prezentarea de către primul ministru sau de către ministrul finanţelor
publice a proiectului de buget în faţa Parlamentului;
- analiza proiectului bugetului în comisiile parlamentare de specialitate;
- concilierea modificărilor aduse proiectului pe perioada dezbaterilor;
- aprobarea proiectului cu amendamentele aduse;
- ratificarea de către preşedintele României.
Aceasta etapă a procedurii bugetare se încheie cu aprobarea de către
Parlament şi ratificarea de către preşedinte a legii bugetare anuale.

• Executarea bugetului
Se referă la încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor stabilite prin legea
bugetară anuală. Responsabilitatea executării bugetului revine Guvernului
României.
Execuţia bugetului parcurge următoarele etape:
- repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se face în
funcţie de termenele legale d; încasare a veniturilor şi de perioada în care

33
 este necesară efectuarea cheltuielilor. La repartizarea pe trimestre se mai
au în vedere ritmul de desfăşurare al activităţii, pe parcursul anului şi
specificul activităţii respective;
- execuţia de casă a bugetului se realizează în cea mai mare parte prin
Trezoreria statului şi prin unităţi bancare. Trezoreria statului asigură atât
execuţia bugetului central cât şi a celor locale prin direcţiile judeţene ale
sale;
- realizarea veniturilor bugetare înseamnă încasarea integrală şi la
termenele stabilite a veniturilor bugetare. Realizarea unui venit bugetar
presupune parcurgerea mai multor momente şi anume:
 aşezarea venitului, adică identificarea şi cuantificarea materiei
impozabile de care dispune o persoană fizica sau juridică;
 lichidarea înseamnă determinarea obligaţiei faţă de buget prin
stabilirea cuantumului venitului bugetar. Acest moment trebuie să
ţină seama de cotele de impunere, de mărimea masei impozabile şi
de situaţia financiară a debitorului;
 emiterea titlului de percepere a importului constă în înscrierea sumei
într-un act pe baza căruia se autorizează perceperea unui anumit
venit în contul bugetului. Actul poate fi: titlu de încasare, când
contribuabilul plăteşte din proprie iniţiativă impozitul, sau ordin de
încasare când are loc executarea silită;
 perceperea reprezintă momentul încasării efective a venitului
bugetar. Acest moment include urmărirea contribuabilului în cazul în
care nu achită integral sau la termen, obligaţia faţă de buget.
- efectuarea cheltuielilor bugetare se face în limita aprobată în buget care
este limita maximă) şi numai pentru destinaţia aprobată. Respectând

34
 aceste doua restricţii efectuarea oricărei cheltuieli publice presupune
următoarele momente:
o angajarea înseamnă asumarea obligaţiei de către stat de a plăti; acest
moment determină stabilirea sumei limită în care se poate încadra o
instituţie sau o societate finanţată de la buget;
o lichidarea înseamnă verificarea efectuării contraprestaţiei şi
determinarea sumei datorate;
o ordonanţarea constă în emiterea ordinului de plată în favoarea celui
îndreptăţit; ordinul de plata trebuie să poarte viza controlului
preventiv deoarece sunt afectaţi banii statului;
o plata înseamnă stingerea obligaţiei statului faţă de instituţia sau
societatea finanţată.
Momentele angajării, lichidării şi ordonanţării sunt realizate de ordonatorii
de credite, iar momentul plăţii este realizat de gestionarii publici sau contabilii
plătitori ai trezoreriei.

• Închiderea exerciţiului bugetar

Constă în elaborarea coltului general de execuţie bugetară care reflectă toate
operaţiile efectuate şi stabileşte deficitul sau excedentul bugetar.
Etapa de închidere a exerciţiului bugetar are la bază raportările financiare ale
ordonatorilor principali de credite. Acestea se depun la Ministerul Finanţelor
Publice care, le verifică, le analizează şi întocmeşte contul general de execuţie
bugetară. Se întocmeşte contul general de execuţie pentru fiecare componentă a
sistemului bugetar. La nivelul bugetelor locale conturile de execuţie cad în sarcina
primăriilor care le elaborează şi le înaintează spre aprobare organelor de decizie
alese.
Contul general de execuţie bugetară se aprobă de către Parlament.

35
 Întreaga procedură bugetară este supusă controlului. In funcţie de organul
care-l exercită, controlul bugetar poate fi:
- control bugetar politic - se efectuează de către Parlament şi constă în
examinarea şi adoptarea bugetelor, examinarea şi aprobarea contului de
închidere. Pe parcursul execuţiei, Parlamentul analizează rapoartele
primite din partea Guvernului privind execuţia bugetară pe perioade
scurte (trimestre, semestre). Controlul periodic al execuţiei se face prin
comisia de buget - finanţe a Parlamentului;
- controlul administrativ - este efectuat de către Ministerul Finanţelor
Publice, prin organele sale specializate. Acest tip de control are în vedere
verificarea procedurii de încasare a veniturilor şi a efectuării cheltuielilor,
cu respectarea limitei şi a destinaţiei aprobate;
- controlul jurisdicţional - îl efectuează Curtea de Conturi şi se referă numai
la etapa execuţiei bugetare.

I.5. Elemente specifice ale procesului bugetar de la nivelul

comunităţilor locale

Procesul bugetar reprezintă „un ansamblu de operaţiuni care se succed

anual şi privesc elaborarea şi aprobarea proiectului legii bugetare anuale,
execuţia curentă a bugetului, încheierea şi aprobarea contului de execuţie
bugetară precum şi controlul bugetar2”
Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi
alocarea lor în scopul furnizării către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice de
interes local.

2
I.Talpoş, Finanţele României,vol 1,Editura Sedona,Timişoara, 1997, Ediţia a III -a ,p.119

36
 Procesul bugetar durează circa doi ani şi jumătate, întinzându-se pe trei ani
calendaristici consecutivi. Astfel, în a doua jumătate a primului an calendaristic are
loc întocmirea proiectului legii bugetare şi dimensionarea cifrelor bugetare
aferente, care se aprobă de către forul legislativ, în anul al doilea se realizează
execuţia bugetară curentă, iar în anul al treilea se încheie contul de execuţie
bugetară, care este supus aprobării Parlamentului. Procesul bugetar este unul de
decizie, care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor necesare
finanţării obiectivelor vizate, având utilitate publică.
Procesul bugetar este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea
resurselor bugetare mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale
pieţei, ci au la bază obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care
deţine majoritatea parlamentară. În consecinţă, decizia finală, concretizată în legea
bugetară anuală, este adoptată prin mecanismul reprezentării şi al votului.
Procesul bugetar are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat
prin participarea unui mare număr de subiecţi, de natură diferită (şcoli, spitale,
universităţi, departamente, ministere, societăţi comerciale, regii autonome, partide
politice), fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile sale.
Procesul bugetar este ciclic, realizându-se succesiv şi după un calendar
riguros, potrivit cerinţelor principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare.
Procesul bugetar este strict reglementat, astfel că în derularea să concretă se
impune respectarea legislaţiei în materie şi a normelor metodologice elaborate în
acest scop de către Ministerul Finanţelor Publice.
Proiectele bugetelor se elaborează de către ordonatorii principali de credite,
având în vedere:
a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali, pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii trei
ani, elaborate de organele abilitate;

37
 b) politicile fiscale şi bugetare, naţionale şi locale;
c) prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale
memorandumurilor de finanţare sau ale altor acorduri internaţionale, semnate şi/sau
rectificate;
d) politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile stabilite în
formularea propunerilor de buget;
e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din
subordine;
f) programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul
finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective
precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de
estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze:
acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate
pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este
justificată;
g) programele de dezvoltare economico-socială în prespectivă ale unităţii
administrativ-teritoriale, în concordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel naţional,
regional, judeţean, zonal sau local.
Procedura elaborării, aprobării şi executării bugetelor locale are la bază
principiul autonomiei locale, prevăzut atât de „Legea finanţelor publice”, cât şi de
„Legea administraţiei publice locale”. Metodologia elaborării şi execuţiei bugetelor
locale este stabilită de Ministerul Finanţelor Publice.
Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazează pe proiectele de bugete
proprii ale administraţiei, ale instituţiilor şi serviciilor publice din subordine.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale propun programele prin
care sunt iniţiate acţiunile de implementare a finanţării bugetare.
În vederea examinării şi aprobării bugetelor locale există următoarele etape:

38
 - prezentarea proiectelor de bugete echilibrate de către ordonatorii
principali de credite la Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice, până la
data de 15 mai a fiecărui an. Acestea, la rândul lor, depun proiectele de
bugete elaborate, până cel târziu la 1 iunie a fiecărui an, la Ministerul
Finanţelor;
- până la 1 iunie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor comunică Direcţiilor
Generale ale Finanţelor Publice de la nivel judeţean, limitele aprobate ale
sumelor defalcate, din impozitul pe venitul global şi transferurile cu
destinaţie specială şi criteriile de repartizare a acestora pe unităţile
administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetare de
către ordonatorii principali de credite;
- până la 20 iulie a fiecărui an, se depun la Direcţiile Generale Judeţene
noile propuneri pentru proiectul de buget;
- până la 1 august a fiecărui an, Direcţiile Generale Judeţene depun
proiectele bugetelor locale.
Ordonatorii secundari sunt conducătorii instituţiilor sau serviciilor publice cu
personalitate juridică din subordinea fiecărui consiliu local şi judeţean
Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competenţa primărilor în
cazul bugetelor comunale şi orăşeneşti şi a preşedinţilor consiliilor judeţene în ceea
ce priveşte bugetele judeţelor.
Conform dispoziţiilor legale, aprobarea bugetelor locale este de competenţa
consiliilor comunale, orăşeneşti şi judeţene. Din punct de vedere procedural,
proiectele de bugete anuale ale comunelor şi oraşelor sunt supuse aprobării
consiliilor judeţene de către preşedinţii acestora.
Pentru aprobarea bugetelor locale, conform dispoziţiilor „Legii administraţiei
publice locale” privind procedura bugetară locală, sunt necesare următoarele acte
procedurale:

39
 - publicarea proiectelor de buget anuale, astfel încât locuitorii să aibă
posibilitatea de a cunoaşte prevederile de venituri şi cheltuieli publice
locale, de a le contesta în termen de 15 zile de la data publicării lor;
- supunerea proiectelor de buget spre deliberare consiliilor competente, în
prima şedinţă a acestor consilii după expirarea termenului de 15 zile de la
data publicării, însoţite de raportul primarului sau al preşedintelui
consiliului judeţean, precum şi de contestaţiile depuse împotriva datelor
cuprinse în respectivele proiecte de bugete;
- deliberarea prevederilor de venituri şi cheltuieli bugetare de către
membrii consiliilor locale şi, respectiv, judeţene cu obligaţia de
pronunţare asupra contestaţiilor depuse, urmată de votarea pe articole şi
adoptarea bugetului local.
Potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 şedinţele consiliilor
locale convocate în scopul aprobării bugetelor locale trebuie să fie publice.
În cazul deliberării în scopul aprobării bugetelor locale se dezbat şi se
stabilesc impozitele, taxele şi celelalte venituri publice locale, categoriile de
cheltuieli, precum şi, dacă este cazul, împrumuturile şi transferurile necesare
pentru echilibrarea bugetelor respective.
Bugetele locale se aprobă prin hotărâri ale consiliilor comunale, orăşeneşti şi
judeţene, pe baza votului a cel puţin două treimi din numărul membrilor consiliului.
După aprobarea de către organele locale, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice
ale judeţelor şi municipiului Bucureşti întocmesc şi transmit Ministerului
Finanţelor bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ şi pe celelalte subdiviziuni,
împreună cu repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, pe structura
clasificaţiei bugetare.

40
 Execuţia bugetului local cuprinde actele şi operaţiunile de realizare a
veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi autorizate prin actele
decizionale de aprobare a acestor bugete.
Execuţia părţii de venituri a bugetelor locale este urmărită de către
perceptorii şi casierii din comune, de către funcţionarii serviciilor de impozite, taxe
şi alte venituri din organele financiare ale celorlalte unităţi administrativ-teritoriale.
Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin trezoreriile locale sau
prin unităţile bancare stabilite să încaseze veniturile bugetare locale prevăzute de
normele juridice în vigoare, să finanţeze cheltuielile acestor bugete în limita
creditelor bugetare aprobate.
Execuţia părţii de cheltuieli a bugetelor locale se bazează pe procedeul
„creditelor bugetare”, întrebuiţate cu aprobarea unor ordini de credite.
Ordonatorii principali de credite pentru bugetele locale sunt preşedinţii
consiliilor judeţene şi primarii celorlalte unităţi administrativ-teritoriale.
Ordonatorii secundari sau terţiari de credite bugetare sunt conducătorii
instituţiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea fiecărui
consiliu local, judeţean şi Consiliu General al Municipiului Bucureşti.
Competenţa privind finanţarea cheltuielilor revin ordonatorilor principali de
credite bugetare. Finanţarea cheltuielilor se realizează prin deschideri de credite
bugetare în limitele cheltuielilor aprobate conform destinaţiei şi în raport cu gradul
de folosire a sumelor puse anterior la dispoziţie.
Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se efectuează de către
Ministerul Finanţelor, prin Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice, la cererea
ordonatorilor principali, în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare.
În situaţiile în care în execuţia bugetelor locale apar goluri temporare de
casă, acestea pot fi acoperite, până la încasarea veniturilor bugetare, pe seama
resurselor aflate în conturile de trezorerie ale statului. Trimestrial, ordonatorii

41
principali de credite întocmesc dări de seamă contabile asupra execuţiei bugetare pe
care le transmit Ministerului Finanţelor, prin Direcţiile Generale ale Finanţelor
Publice.
Pentru stabilirea rezultatelor finale ale execuţiei bugetelor locale,
ordonatorii principali de credite întocmesc conturile anuale de execuţie a bugetelor
locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor judeţene, Consiliului General al
Municipiului Bucureşti şi consiliilor locale, până la data de 31 mai a anului
următor.
În cadrul contului anual al execuţiei bugetului local se înscriu:
a) la venituri:
- prevederi aprobate iniţial, prevederi bugetare definitive, încasări realizate;
b) la cheltuieli:
- credite aprobate iniţial, credite definitive, plăţi efectuate;
Trimestrial şi anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situaţii
financiare asupra execuţiei bugetare care se depun la Direcţiile Generale ale
Finanţelor Publice, după verificare, acestea întocmesc şi depun la Oficiul
Finanţelor Publice situaţii financiare centralizate privind execuţia bugetelor.
Situaţiile financiare anuale, se prezintă de către ordonatorii principali de
credite spre aprobarea consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, după caz.
Controlul asupra execuţiei bugetare este o etapă care se întemeiază pe
restricţiile luate în considerare în alocarea şi utilizarea resurselor bugetare.
Necesitatea controlului bugetar este regăsită atât în controlul politic, cât şi în
domeniul financiar. Din punct de vedere politic, Parlamentul doreşte ca Guvernul
să realizeze integral veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile
bugetare stabilite. În domeniul financiar, controlul bugetar urmăreşte creşterea

42
interesului Guvernului pentru buna gestionare a fondurilor statului, prevenirea
deturnărilor de fonduri şi evitarea risipei şi a fraudelor.
În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi preventiv,
concomitent sau postoperativ.
Controlul preventiv:
- este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea
operaţiunilor nelegale.
Controlul concomitent:
- are o valoare limitată şi se efectuează cu ocazia efectuării operaţiunii
bugetare supuse verificării.
Controlul postoperativ:
- are loc după desfăşurarea operaţiunilor bugetare ce sunt verificate.
Curtea de Conturi este o instituţie publică exterioară Guvernului, care
funcţionează în mod autonom şi care raportează Parlamentului rezultatele
controalelor efectuate. Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituţie publică
controlul ulterior, care vizează legalitatea şi realitatea datelor cuprinse în acest
document.
În final, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului raportul privind controlul
contului de execuţie bugetară pentru dezbaterea şi aprobarea acestui cont.

43
 Cap II. Constituirea bugetului local

II.1. Prezentarea comunei

Comuna Ezeriş este situată în depresiunea Caraş – Ezeriş, în partea de nord

– vest a judeţului Caraş – Severin, la 18 km sud-vest de municipiul Reşiţa. Cu o
suprafaţă de 40 km2, comuna Ezeriş se încadrează în categoria satelor mijlocii.
Satul se află pe ruta Lugoj – Reşiţa, D.N. 58. Ezerişul cuprinde şi satul Soceni, aflat
la o distanţă de 6 km sud-est.
Regiunea în care este aşezat satul se află pe versantul nord – vestic al
masivului Semenic, încadrându-se în seria depresiunilor erozionale de contact, cu
aspect de golfuri, caracteristice pentru latura vestică a munţilor Banatului
În satul Soceni, care aparţine comunei Ezeriş, există o rezervaţie fosiliferă.
Punctele fosilifere se află în izlazul satului, pe văile Turislavului şi Poliţoanei şi
cuprind depozite de faună de vârstă sarmatică şi ponţiană, cu peste 2500 specii de
gastropode şi lamelibranhiate.
Prima atestare documentară este din anul 1319. Existau în valea
Zidita urme de aşezare şi o deschizătură în deal, năpădită de vegetaţie ,
astupată în parte cu pământ , care seamănă a fi o gaură de mină probabil
din vremea daco romană. În jurul acestei intrări s-au făcut săpături. Între
1552 şi 1718 nu avem mărturii documentare.
Totuşi, din manuscrisul cu titlul „Conscripţio districtuum” (Conscripţia
districtelor) aflat în colecţia Marsigli din Bologna, reiese că Ezerişul
aparţinea districtului Bocşa prin anii 1690-1700.3 În conscripţia cabinetului
secret din Viena, făcut în 1717, localitatea Ezeriş este menţionată cu 52 de case,

3
V. Ţîrcovnicu, Istoria învăţământului din Banat până la 1800, Bucureşti, 1978, pag. 59

44
fiind socotită una din comunele mari ale districtului, de la începutul secolului al
XVIII – lea.4
Din „Statistica bisericilor din Eparhia Caransebeş” din 15 ianuarie 1757,
publicată de I.D. Suciu în „Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului”,
reiese că Ezerişul avea 191 de case, iar în anul 1776 existau 242 de case.
Tot din această perioadă datează, pe raza satului, poduri peste ape, cel mai
vechi pod de acest tip este cel care s-a construit în timpul domniei Mariei Tereza,
cu prilejul trecerii acesteia prin Banat. Unul dintre poduri se află pe drumul spre
Câlnic, în apropierea cantonului CFR, iar celălalt în Valea Lupilor, parţial distrus.
În 1873, din confiniul militar se formează comitatul Severinului şi
incorporează comitatul Caraşului sub denumirea de Caraş – Severin, acestuia
aparţinându-i şi satul Ezeriş.
După Marea Unire de la 1918, Ezerişul intră în România Mare, iar în cursul
lunii iunie 1919, autorităţile române preiau întreaga administraţie din judeţul Caraş
– Severin, primul prefect român fiind George Dobrin.
Pentru ocrotirea sănătăţii cetăţenilor a luat fiinţă o circumscripţie sanitară,
încadrată cu medic şi personal sanitar. Astfel, în anul 1963 s-a început construcţia
unui dispensar uman, precum şi locuinţă pentru medic din fondurile Sfatului
Popular Regional Banat, cetăţenii depunând doar munca necalificată, iar în 1964 a
fost dat în folosinţă.Astfel acţiunea de prevenire a îmbolnăvirilor a fost mult
uşurată, iar tratamentele s-au putut efectua în sat, nemaifiind nevoie de deplasări în
alte unităţi sanitare.
Dintre medicii care au activat la Dispensarul din Ezeriş, amintim: dr.Corbu
Ion, dr. Tamaş Ana, dr. Stepan, dr. Aurel Peia. Acesta din urmă, originar din
Ezeriş, fiul învăţătorilor Peia Aurel şi Maria, activează şi în prezent. Asistentă

4
N. Magiar, Soceni – o perspectivă monografică, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2000, pag. 10

45
medicală este tot o fiică a satului, Domnica Bogdan care împreună cu medicul, de
două ori pe săptămână profesează şi în satul Soceni.
Locuitorii satului Ezeriş au hotărât ca prin muncă voluntară să-şi
construiască un locaş de cultură. Într-adevăr, după eforturi de muncă încordată ,au
reuşit ca în ziua de 30 decembrie 1962 să sărbătorească darea în folosinţă a
Căminului Cultural.
În trecut, la Căminul Cultural se desfăşurau diferite activităţi culturale:
spectacole, serbări, filme, baluri de sărbătorile de iarnă, iar în prezent au loc doar
petreceri (nunţi, botezuri, aniversări). Acolo exista şi o bibliotecă comunală, de care
se ocupa învăţătorul Aurel Peia; tot el realiza şi proiecţiile cinematografice, în
zilele de sâmbătă şi duminică.
O altă realizare a locuitorilor din Ezeriş o constituie electrificarea satului în
anii 1954-1955, cu ajutorul statului, a muncii voluntare şi a contribuţiei băneşti a
acestora, reuşindu-se ca, în numai doi ani, să se termine această lucrare irealizabilă
în trecut.
Calea ferată a fost construită în anul 1938, pe traiectoriile Ezeriş-Reşiţa,
Ezeriş- Caransebeş, Ezeriş- Bocşa., când a funcţionat şi primul tren personal.
Probabil din acea perioadă datează şi gara, construită din piatră, care se află la 2,5
km de sat.
Între anii 1960-1989, navetiştii din satele învecinate (Fîrliug, Dezeşti,
Remetea, Scăiuş), muncitori la fabricile şi uzinele din Reşiţa călătoreau cu trenul
luat din gara Ezeriş. După Revoluţia din Decembrie 1989, muncitorii rămânând
şomeri şi întorcându-se la agricultură, numărul călătorilor s-a redus considerabil.
Ca urmare, în anii 2004-2005, gara a fost desfiinţată, devenind haltă.
În comuna Ezeriş, a luat fiinţă în anul 1976 o Staţie de mixtură bituminoasă,
care produce bitum necesar asfaltării şi reparării drumurilor şi podurilor.

46
 Pentru o comunitate, indiferent de poziţia geografică sau de împrejurările
istorice, cea mai importantă latură a vieţii sale este cea economică. Oamenii acestor
locuri, ca de altfel în general cei din Banat, au pus întotdeauna o mare bază pe
partea materială.
Singura ramură mai productivă a fost creşterea animalelor. O parte din
locuitori se ocupau cu cărăuşia şi ca muncitori la fabriciile, uzinele din Reşiţa.
Apropierea satului de Reşiţa industrială, i-a determinat pe mulţi locuitori să
lucreze în fabrici, uzine, între anii 1960-1989. După 1990, situaţia economică i-a
dus la întoarcerea la agricultură. Tot atunci, locuitorilor satului le-au fost redate
pământurile, animalele, iar din fostele grajduri, amenajări ale C.A.P., I.A.S., S.M.T.
nu a mai rămas nimic.
Din punct de vedere administrativ, comuna Ezeriş s-a încadrat ca şi alte
localităţi în unităţile administrative. Până în 1948, primarii erau aleşii comunităţii,
fără a conta nivelul de pregătire, ci doar prestigiul acestora în sat. După 1948,
primarii erau secretarii de partid ai organizaţiei locale, impuşi pe criterii politice.
Din anul 1950, comunei Ezeriş îi aparţine şi satul Soceni, iar primarii şi
viceprimarii au fost din cele două sate s-au aduşi de autorităţi din alte părţi.
În continuare, amintim câteva din acţiunile întreprinse de Primăria Ezeriş
după 1990, în vederea reabilitării unor instituţii, drumuri, etc.
Primarul Nicolae Bucateş a demarat în 1996 lucrările de renovare a faţadelor
şcolii, a dispensarului, precum şi introducerea apei curente în aceste instituţii. După
decesul acestuia, lucrările au fost continuate de următorul primar, Petru Bagiu.
Sub conducerea primarului Ioan Rusu şi a viceprimarilor Ion Ştefoni şi Florin
Grecu, au avut loc ample lucrări de renovare a unor instituţii: Primăria, Căminul
Cultural din Ezeriş şi Soceni. O investiţie importantă a fost asigurarea căldurii prin
montarea centralelor termice, pe lemne, la şcoala din Ezeriş, la dispensarul şi
biserica din sat.

47
 Prin Programul SAPARD, , s-a obţinut Proiectul de pietruirea drumurilor
comunale şi regularizarea pârâului Tău, în anul 2004, cu finanţare nerambursabilă.
În anul şcolar 2005-2006, în şcoala din Ezeriş a fost înlocuit mobilierul aflat
într-o stare avansată de uzură.

II.2. Analiza structurii si evoluţia veniturilor bugetului local al

comunei Ezeriş în perioada 2005-2008

Pornind de la principiului autonomiei locale, în art. 5 din OUG nr. 45/2003

sunt prevăzute categoriile de venituri ale bugetelor locale5:
1) Venituri proprii – provenite din:
o impozite, taxe, contribuţii, vărsăminte, alte venituri locale stabilite
prin lege;
o cota defalcată din impozitul pe venit ce revine unităţilor administrativ-
teritoriale în conformitate cu prevederile legale.
Potrivit clasificaţiei bugetare veniturile proprii se clasifică astfel:
- Venituri curente fiscale din care:
o impozite directe (ex.: impozitul pe clădiri, pe teren, taxe asupra
mijloacelor de transport datorate de persoane fizice sau juridice, etc);
o impozite indirecte (ex.: taxe şi tarife pentru eliberarea licenţelor şi
autorizaţiei de funcţionare, taxe de timbru judiciare şi pentru
activitatea notarială, taxe extrajudiciare, etc.).
- Venituri curente nefiscale din care:
o vărsăminte de la instituţii publice (ex.– venituri privind circulaţia pe
drumurile publice,veniturile circumscripţiilor sanitar-veterinare,

5
Ghidul de utilizare a OUG nr 45/2003 privind finanţele publice locale, p.24

48
 punctelor de însămânţare artificială, vărsăminte din disponibilităţile
instituţiilor publice, etc.);
o diverse venituri – (ex. recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii
şi despăgubiri, venituri din amenzi şi din alte sancţiuni aplicate,
venituri din concesiuni şi închirieri, etc.)
- Venituri de capital (ex. – provenite din valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice, din privatizare, din vânzarea unor bunuri aparţinând
domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale
- Cota defalcată din impozitul pe venit ce revine unităţiilor adimistrativ
teritoriale stabilită prin lege este de 47% la comune, cote care prin legea
bugetului de stat pot fi numai majorate nu şi diminuate cum prevedea
vechea reglementare, respectiv Legea nr. 189/1998.În execuţie se alocă o
cotă de 22 % de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene
pentru echilibrarea bugetului local proporţional cu sumele repartizate şi
alocate în acest sens în buget. Dacă prin Legea 189/1998 cotele din
impozitul pe venit erau incluse în categoria prelevări de la bugetul
statului, prin această nouă reglementare cotele din impozitul pe venit
sunt incluse în categoria veniturilor proprii alături de impozite, taxe,
contribuţii, vărsăminte şi alte venituri locale.
Deşi această sursă de venit este nominalizată ca venit propriu al unităţilor
administrativ teritoriale, ea rămâne în continuare sursă a bugetului de stat asupra
căreia autorităţile administraţiei publice locale nu au competenţă de control în ceea
ce priveşte stabilirea şi virarea sumelor datorate.Pentru creşterea veniturilor
provenite din această sursă şi pentru stimularea autorităţilor administraţiei publice
locale urmărească creşterea sumelor încasate din aceste cote, se impune
modificarea reglementărilor legale în sensul acordării de competenţe de control
autorităţilor administraţiilor publice locale şi pentru acest venit.

49
 2) Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (impozitul pe
venit,din TVA) acordate pentru finanţarea unor responsabilităţi transferate
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi pentru echilibrarea bugetelor
locale, sunt stabilite anual prin legea bugetului de stat. Repartizarea sumelor
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat destinate echilibrării bugetelor
locale se face pe judeţe în funcţie de următoarele criterii:
a) 70% din suma în funcţie de impozitul pe venitul global mediu/cap de
locuitor (pe baza execuţiei impozitului pe venitul global din anul precedent);
b) 30% din sumă în funcţie de suprafaţa judeţului.Sumele defalcate cu
destinaţie specială se alocă conform legii.
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru
echilibrarea bugetelor locale , prin anexă la legea anuală de aprobare a bugetului de
stat, şi din cota de 22%(din cota defalcată din impozitul pe venit), o cotă de 27% se
alocă pentru bugetul propriu al judeţului respectiv, iar diferenţa se repartizează pe
localităţi în interiorul judeţului,astfel: pentru susţinerea programelor cu finanţare
externă care necesită cofinanţare locală, s-a lăsat în competenţa consiliilor judeţene,
să stabilească criterii specifice de repartizare a unei cote de 20% din sumă , iar
restul de 80 % se repartizează în două etape în funcţie de următoarele criterii:
populaţia unităţii administrativ teritoriale,suprafaţa unităţii administrativ
teritoriale,capacitatea financiară şi impozitul pe venit calculat la nivelul unităţii
administrativ-teritoriale.

3) Subvenţii de la bugetul de stat. Deşi la art. 30 din OUG nr. 45/2003

aceste venituri sunt denumite ca transferuri consolidabile pentru bugetele locale,
totuşi, în clasificaţia bugetară, se regăsesc ca subvenţii primite de la bugetul de stat.
Enumerăm câteva categorii de astfel de subvenţii:

50
 - pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe la a căror
realizare contribuie şi Guvernul;
- planuri şi regulamente de urbanism;
- subvenţii pentru acordarea trusoului pentru nou-născuţi
- finanţarea cheltuielilor de capital ale unităţilor de învăţământ
preuniversitar
- sprijin financiar pentru constituirea familiei etc.

4) Subvenţii primite de la alte bugete (ex. –subvenţii de la bugetul

asigurărilor pentru şomaj către bugetele locale, pentru finanţarea programelor
pentru ocuparea temporară a forţei de muncă şi subvenţionarea locurilor de muncă).
Datele concrete privind veniturile mobilizate la bugetul local al comunei
Ezeriş, în perioada 2005-2008 sunt prezentate în tabelul nr 1:

51
 Cuantumul şi structura veniturilor bugetului local al comunei Ezeriş
Tabelul nr.1-mii lei-
Anul 2005 2006 2007 2008

Venituri totale 54,56 97,84 294,95 1320,78

Venituri proprii mărime 7,27 12,41 21,72 410,01

din care:
pondere 13.32% 12.68% 7.36% 31.04%
în total
Impozite si taxe mărime 4,15 7,22 12,45 221,00

pondere 57.08% 58.18% 57.32% 53.90%

în total
Venituri nefiscale mărime 0,22 0,69 1,14 61,01

pondere 3.03% 5.56% 5.25% 14.88%

în total

Venituri din capital mărime 0 0 0,11 8,00

pondere 0 0 0.51% 1.95%

în total

Venituri mărime 47,29 85,43 272,99 902,77

reapartizate de la
B.A.C.S pondere 86.68% 87.32% 92.56% 68.35%
Şi de la alte bugete: în total

Cote defalcate din mărime 2,90 4,50 8,02 120

impozitul pe venit
pondere 39.89% 36.26% 36.92% 29.27%
în total
Sume defalcate mărime 10 7 13,37 56,84
din impozitul pe
venit pondere 21.15% 8.28% 4.90% 6.30%
în total
Sume defalcate mărime 34,75 77,64 168,85 775,93
din T.V.A
pondere 73.48% 91.86% 61.85% 85.95%
în total

Subvenţii de le mărime 2,54 0,79 90,77 70,00

bugetul de la
bugetul de stat şi
de la alte pondere 5.37% 0.93% 33.25% 7.75%
administraţii în total
Impozit pe venit mărime 0 0 0.24 8
pondere 0 0 0.08% 0.61%
în total

52
Dinamica veniturilor bugetului local al comunei Ezeriş în perioada 2005-2008
Tabelul nr. 2
Anul 2005 2006 2007 2008

Venituri totale 100 179 301 448

Venituri proprii 100 171 175 1888

Venituri repartizate
de la bugetul de stat
100 145 320 331
şi de la alte
administraţii

Impozit pe venit 100 100 100 197

În art. 5 din ordonanţă se prevede că pentru evaluarea corectă a veniturilor

la elaborarea bugetului respectiv, fundamentarea veniturilor trebuie să se bazeze pe
constatarea şi evaluarea materiei impozabile, a bazei de impozitare, evaluarea
veniturilor obţinute din serviciile prestate, dar şi pe alte elemente specifice
identificate de fiecare autoritate.

53
 5) Din anul 2007 în alcătuirea veniturilor totale ale bugetului de stat intră o
componentă a impozitului pe venit: impozitul pe veniturile din transferul
proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
Pentru anul 2008 veniturile – au fost în sumă de 1320,78 lei.
Analizând structura veniturilor pe ani, se constată că ponderea veniturilor
proprii, în total venituri este nesemnificativă în primii trei ani de analiză, acestea
înregistrând o evoluţie descendentă (12.32%-anul 2005,12.68%-anul 2006, 7.36%-
anul 2007) comparativ cu ponderea veniturilor repartizate de la B.A.C.S care au o
evoluţie ascendentă (86.68%-anul 2005, 87.32%-anul 2006, 92.56%-anul 2007).
Însa în anul 2008 situaţia se schimbă: ponderea veniturilor proprii în total venituri
creşte de la 7.36% la 31.04%, iar ponderea veniturilor repartizate de la B.A.C.S şi
de la alte administraţii în cadrul veniturilor totale scade comparativ cu anii
anteriori, dar reuşesc în continuare să deţină o pondere ridicată în total
venituri,respectiv 68.35%.
Din anul 2007 ca urmare a modificării codului fiscal, la bugetul local intră
integral în componenţa veniturilor totale şi impozitul pe veniturile din transferul
proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 0,24 mii lei în anul
2007 şi 8 mii lei în anul curent.
În dinamică se observă că veniturile totale ale bugetului local au o evoluţie
crescătoare, în anul 2008 au crescut de 4.48 de ori comparativ cu anul de bază.
Această evoluţie crescătoare a veniturilor se datorează în mare parte veniturile
proprii care cresc de 18.88 de ori comparativ cu anul 2007 datorită creşterii
impozitelor şi taxelor cu 208,55 mii lei, de la 12.45 mii lei la 221 mii lei. De
asemenea un alt factor care a dus la creşterea veniturilor totale este reprezentat de
suma veniturilor alocate de la stat şi de la alte administraţii care cresc de 3,31 de
ori în anul curent faţă de anul de bază datorită faptului că sumelor defalcate din
TVA cresc de 4,58 de ori de la 168,84 mii lei la 772.93 mii lei, deşi subvenţiile

54
scad cu 20,76 mii lei în anul 2008 comparativ cu anul 2007. Aceasta evoluţie este
benefică pentru bugetul local al comunei deoarece cheltuielile locale au şi ele o
evoluţie la fel de spectaculoasă, astfel că bugetul local are toate şansele sa fie
echlibrat.
Evoluţia veniturilor totale este prezentată în graficul următor:

Evoluţia veniturilor totale 2005-2008

1600
1320.78
1200
- mii lei -

800 veniturile totale

400
97.84 294.85
54.56
0
2005 2006 2007 2008

Grafic nr .1

II.3. Conţinutul impozitelor şi taxelor locale şi contribuţia acestora

la constituirea bugetului local al comunei Ezeriş

Impozitul este o prelevare obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă

şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general6.
6
Legea nr 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, art 1(37), p. 4

55
 Impozitele locale sunt7:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) impozitul pe mijloace de transport
a) Impozitul pe clădirii
Contribuabilii care datorează impozitele şi taxele locale sunt persoanele
fizice şi persoanele juridice care deţin în proprietate clădirii.
Prin persoană juridică, se înţeleg acele entităţi reprezentate de persoanele
fizice, înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării de
activităţi, precum:
- comercianţii şi filialele acestora (regii autonome, societăţile şi companii
naţionale, societăţile bancare, societăţile comerciale, etc) care fac fapte de
comert asa cum sunt definite de Codul comercial;
- unităţile economice ale persoanelor juridice de drept public, precum şi
cele ale organizaţiilor politice, sindicale, patronale şi cooperatiste,
instituţiilor publice, asociaţiilor şi fundaţiilor, cultelor religioase şi altora
asemenea, care nu sunt asimilate persoanelor fizice.
Sunt asimilate persoanelor juridice şi sucursalele şi reprezentanţele autorizate
să funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând persoanelor fizice sau juridice
străine, şi altele asemenea.Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către
contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt
situate şi de destinaţia acestora.Prin clădire se înţelege orice construcţie care
serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale,
de instalaţii şi altele de asemenea.

Impozitul pe clădirii datorat de persoane fizice

7
Codul fiscal al României actualizat la 1 ianuarie 2008, titlul IX, art 248

56
 Pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, la
dimensioanarea unei clădiri se are în vedere suprafaţa construită desfăşurată care se
determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a
celor situate la subsol.
Impozitul pe clădiri, persoane fizice, se calculează prin aplicarea cotei de
0,1% asupra valorii impozabile a clădirii, determinată potrivit următoarelor criterii:

Valorile impozabile
pe metru pătrat de suprafaţă construită desfăşurată la clădiri şi alte
construcţii aparţinând persoanelor fizice pentru anul 2008
Tabel nr. 3 –lei/mp
Valoarea impozabilă
( lei/mp)
Cu instalaţii de apă, Fără instalaţii de apă,
Nr. Felul clădirilor şi al altor canalizare, electrice, canalizare, electrice,
crt construcţii impozabile încălzire (condiţii încălzire
. cumulative )

0 1 2 3
1. Clădiri:
a) cu pereţi sau cadre din beton 669 397
armat, din cărămidă arsă, piatră
naturală sau din alte materiale
b) cu pereţi di lemn, cărămidă 182 114
nearsă, vălătuci, paiantă şi alte
materiale asemănătoare
2. Construcţii anexe, situate în afara
corpului principal al clădirii:
a) cu pereţi din cărămidă arsă, 114 102
piatră, beton sau din alte
materiale asemănătoare
b) cu pereţi din lemn, cărămidă 68 45
nearsă, paiantă, etc
3. Pentru locuinţe situate la subsol, Valoarea reprezintă 75% din valoarea
demisol sau mansardă corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri
4. Pentru spaţiile cu altă destinaţie, Valoarea reprezintă 50% din valoarea
situate în subsolul sau demisolul corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri
clădirilor

57
 Pentru determinarea suprafeţei construite desfăşurate, în cazul clădirilor care
nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, asupra suprafeţei utile se aplică
coeficientul de transformare de 1,20.
Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate,
astfel:
- cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1
ianuarie a anului fiscal de referinţă;
- cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani si 50
de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
În cazul în care nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile se utilizează
valorile impozabile, în lei/mp prevăzute în tabelul 1 din ultima coloană.
Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi zone în
cadrul acestora, la nivelurile menţionate în tabelul de mai sus se vor aplica
următorii coeficienţi de corecţie :
Coeficienţii de corecţie
Tabel nr. 4
Zona în cadrul Rangul localităţii
localităţii
0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri şi 8

apartamente coeficienţii de corecţie se vor diminua cu 0,10.

58
 În vederea aplicării coeficienţilor de corecţie, pentru încadrarea localităţilor
pe ranguri de localităţi se are în vedere ierarhizarea acestora conform Legii nr.
351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, astfel:
a) rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
b) rangul I – municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la
nivel european;
c) rangul II – municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de
echilibru în reţeaua de localităţi;
d) rangul III – oraşe;
e) rangul IV – sate reşedinţă de comune;
f) rangul V – sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor
şi oraşelor.

Determinarea impozitului pe clădiri pentru persoanele fizice:

Valoarea impozabilă a clădirii se determină astfel:
se determină suprafaţa construită desfăşurată (pe baza datelor din declaraţia de
impunere corelate cu cele existente în evidenţele specifice cadastrului
imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizaţia de construire, titlul
de proprietate, schiţa clădirii etc.)
Suprafaţa construită desfăşurată = Însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor
nivelurilor sale, inclusiv a celor situate la subsol
a) se alege valoarea pentru un metru pătrat de suprafaţă construită
desfăşurată, în funcţie de:
- felul construcţiilor (clădiri sau construcţii anexe), diferenţiate după
materialele utilizate la construirea pereţilor: cu pereţi sau din cadre de
beton armat, din cărămidă arsă, piatră naturală sau din alte materiale,

59
 cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, paiantă şi alte materiale
asemănătoare (tabelul 3);
- existenţa sau nu, cumulativ, a instalaţiilor: de apă, canalizare, electrice,
încălzire.
b) se calculează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă construită
desfăşurată pentru următoarele situaţii:
- pentru locuinţele situate la subsol, demisol sau mansardă, valoarea
reprezintă 75% din valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri;
- pentru spaţiile cu altă destinaţie situate în subsolul sau demisolul
clădirilor, valoarea reprezintă 50% din valoarea corespunzătoare
fiecărei grupe de clădiri;
c) se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă construită
desfăşurată, cu rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operaţie, dacă
este cazul, astfel: diminuarea valorii impozabile în funcţie de perioada în
care au fost realizate construcţiile .
d) se diminuează coeficienţii de corecţie, pe ranguri de localităţi şi zone în
cadrul acestora astfel: pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult
de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficienţii vor fi diminuaţi cu 0,10;
e) se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă construită
desfăşurată, cu rotunjirea prin adaos la leu, dacă este cazul, în funcţie de
rangul localităţii şi zona din cadrul acesteia;
f) se calculează impozitul pe clădiri datorat, astfel:
- se calculează baza de calcul a impozitului pe clădiri;
- se calculează impozitul pe clădiri pentru mediul urban unde
coeficientul de impozitare este 0,2%;
- se calculează impozitul pe clădiri pentru mediul rural unde
coeficientul de impozitare este 0,1%;

60
 g) impozitul calculat la punctul g) se rotunjeşte la mia de lei:
- fracţiunile sub 0,50 bani lei inclusiv se neglijează;
- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1 ban;
h) se majorează impozitul datorat de persoanele fizice care deţin mai multe
clădiri cu destinaţia de locuinţă, altele decât cele închiriate;
i) dacă impozitul pe clădiri este plătit integral până la 15 martie, se
beneficiază de o bonificaţie de până la 10%.

Pentru contribuabilii care deţin în proprietate mai multe clădiri cu destinaţia

de locuinţă, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri se majorează astfel:
 cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
 cu 50% pentru cea de a doua clădire, în afara celei de la adresa de
domiciliu;
 cu 75% pentru cea de a treia clădire, în afara celei de la adresa de
domiciliu;
 cu 100% pentru cea de a patra clădire şi următoarele, în afara celei de la
adresa de domiciliu.
Sunt considerate ca fiind închiriate numai acele clădiri cu destinaţia de
locuinţă pentru care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
 proprietarul, în calitatea să de locator, are contract de închiriere încheiat
în formă scrisă;
 contractul este înregistrat la organul fiscal competent în scopul stabilirii
veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, în condiţiile legii;
 locatorul face dovada că locatarul are înscrisă în actul său de identitate
menţiunea cu privire la domiciliu sau reşedinţă, care corespunde cu cea
adresei la care este situată clădirea ce face obiectul închirierii;

61
  locatarul nu poate fi membru al familiei locatorului ( soţul, soţia şi copiii
lor necăsătoriţi).
Ordinea numerică a proprietăţilor se determină în raport de anul dobândirii
clădirii, indiferent sub ce formă, rezultă din documentele care atestă calitatea de
proprietar. În cazul în care în acelaşi an se dobândesc mai multe clădiri cu
destinaţia de locuinţă, ordinea numerică este determinată de data dobândirii. Dacă
la aceeaşi dată se dobândesc mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţă, ordinea
numerică este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.
În acest sens, contribuabilii sunt obligaţi să depună o declaraţie specială la
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a
căror rază teritorială îşi au domiciliul, precum şi la cele în a căror rază sunt situate
clădirile respective.
Această declaraţie se întocmeşte în trei exemplare, un exemplar este
înregistrat la primăria unde îşi are domiciliul, al doilea exemplar la primăria unde
este situat cel de al doilea imobil, iar al treilea exemplar rămâne la contribuabil.
Nu se datorează impozit majorat pentru clădirea dobândită în baza şi pe
durata de executare a contractului:
- ce conţine clauze de întreţinere pe durata întregii vieţi a persoanei care
înstrăinează clădirea respectivă, proprietarul asigurându-i înmormântarea;
- de rentă viageră.
Majorarea impozitului pe clădiri se calculează şi în cazul persoanelor fizice
străine care deţin pe teritoriul României mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţă,
ordinea numerică a acestora fiind determinată de succesiunea în timp a dobândirii
lor, cu obligativitatea depunerii declaraţiei speciale.
În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele
fizice se cuprind:
 construcţiile cu destinaţia de locuinţă;

62
  construcţiile dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de profesii libere,
de activităţi comerciale sau în orice alte scopuri;
 construcţiile-anexe situate fie în corpul principal de clădire, fie în afara
acestuia, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivniţele, grajdurile, magaziile
şi altele asemenea;
 construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale,
remizele, şurele, şoproanele şi altele asemenea.
Data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului
prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de
recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a
lucrărilor;
b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de
construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal
de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la
termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a
solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, la data acestui termen şi
numai pentru suprafaţa construită desfăşurată .
Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice se stabileşte pe baza datelor
extrase din actele care atestă proprietatea. Pentru clădirile dobândite în cursul
anului, impozitul pe clădiri se repartizează la termenele de plată rămase, iar ratele
scadente sunt în funcţie de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual.
Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane juridice, se calculează
prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5% şi
1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora,
conform prevederilor legale în vigoare.

63
 În cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata an ultimii 3 ani anteriori anului
fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de Consiliul
Local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti antre 5% şi 10% şi se aplica la
valoarea de inventar a cladirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice,
pânã la sfarsitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile
care au fost amortizate potrivit legii.
Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe
clădiri se determină asupra valorii negociate între părţi şi înscrise în contract şi se
datorează de către proprietar. Valoarea negociată între părţi corespunde valorii
totale a contractului de leasing. Începând cu data transferului de proprietate către
beneficiar a clădirilor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul se
determină dupa cum contribuabilul este persoana fizică sau persoană juridică.
Prin valoarea de inventar înscrisă în evidenţa contabilă se înţelege valoarea
de intrare a clădirilor în patrimoniu şi care poate fi:
a) costul de achiziţie, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;
b) costul de producţie, pentru clădirile construite de o persoană juridică;
c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ţinându-se seama de
valoarea clădirilor cu caracteristice tehnice şi economice similare sau
apropiate, pentru clădirile obţinute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport – de utilitate acceptată de părţi – pentru clădirile intrate
în patrimoniu cu ocazia asocierii/fuziunii, conform statutelor şi
contractelor, determinată prin expertiză, potrivit legii;
e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza
unei dispoziţii legale.
La determinarea impozitului pe clădiri, se au în vedere atât clădirile aflate în
funcţiune, cât şi cele în rezervă sau în conservare. Clădirile aflate în funcţiune şi a
căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării sunt supuse în

64
continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii de inventar înregistrate în
contabilitate.
Pentru clădirile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă,
impunerea se face de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost
dobândite, iar impozitul se calculează proporţional cu perioada rămasă până la
sfârşitul anului.
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situaţiile de dezafectare,
demolare, dezmembrare sau distrugere, precum şi de transfer al dreptului de
proprietate ori locaţiune asupra clădirilor se face cu începere de la data de întâi a
lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii. Scăderea se
acordă proporţional cu partea de clădire supusă unei astfel de situaţii, precum şi cu
perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal.
Impozitul pe clădirii datorat de persoane juridice
În cazul persoanelor juridice, următoarele clădiri nu sunt supuse impozitului
pe clădiri:
- clădirile instituţiilor publice;
- clădirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectură şi
arheologice, muzeele şi casele memoriale;
- clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând
cultelor religioase recunoscute de lege, şi părţile lor componente locale;
- clădirile instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizate
provizoriu sau acreditate;
- clădirile aflate în domeniul public şi privat al statului şi în administrarea
Regiei Autonome “ Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”;
- construcţii şi amenajări funerare din cimitire;
- construcţii speciale: platforme de foraj marin, căi de rulare, instalaţii de
forţă, platformă betonată, împrejmuiri, instalaţii tehnologice, rezervoare,

65
 bazine pentru depozitare, reţele de canalizare, coşuri de fum, turnuri de
răcire, terasamente, poduri, viaducte, tuneluri, canalizaţii şi reţele de
telecomunicaţii subterane şi aeriene realizate pe suport propriu, conducte
pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor şi lichidelor
industriale, conducte de termoficare, etc.
Prin construcţii speciale se înţelege acele construcţii care nu sunt realizate
sub formă de incintă sau care sunt realizate sub formă de incintă, dar nu sunt
destinate desfăşurării unei activităţi.

Determinarea impozitului pe clădiri pentru persoanele juridice:

În cazul persoanelor juridice, pentru calculul impozitului pe clădiri se
procedează astfel:
a) se calculează impozitul pe clădiri datorat:
- în mod obişnuit, cota impozitului stabilită de consiliile locale, este
cuprinsă între 0,25% şi 1,5%;
- pentru cladirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori
anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de
consiliile locale între 5% şi 10%; Fac exceptie cladirile care au fost
amortizate potrivit legii.
 pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar în
derulare, cota impozitului pe clădiri stabilită de consiliile locale, este
cuprinsă între 0,5% şi 1,5%;
 pentru clădirile în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată integral pe
calea amortizării, cota impozitului pe clădiri stabilită de consiliile locale,
este cuprinsă între 0,5% şi 1,5%;
b) impozitul calculat la punctul a) se rotunjeşte la mia de lei.

66
 Contribuabilii, persoane juridice sunt obligaţi să depună declaraţia de
impunere privind impozitul pe clădiri la compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială se află clădirile,
anual până pe 31 ianuarie, chiar dacă nu au apărut modificări faţă de exerciţiile
anterioare. Dacă nu sunt depuse aceste declaraţii, impozitul pe clădiri se poate
stabili din oficiu pe baza înregistrărilor existente la dosarul fiscal.
Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele
autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a
contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă acestea au fost
executate fără autorizaţie de construire.
Declararea clădirilor în vederea impunerii nu exonerează persoana respectivă
de aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege pentru încălcarea disciplinei în
construcţii.
Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să depună declaraţiile
de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale pe a căror rază se află clădirile, în termen de 30 de zile de la data
dobândirii acestora, în vederea determinării valorilor impozabile, precum şi a
impozitelor aferente. Aceste declaraţii se depun dacă apare una din următoarele
situaţii:
- intervin schimbări privind domiciliul sau sediul contribuabilului;
- se realizează lucrări ce conduc la modificarea impozitului pe clădiri
datorat;
- intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să
conducă la modificarea impozitului pe clădiri

Termene de plată şi repartizarea impozitelor

67
 a) pentru impozitul datorat pentru întregul an: impozitul/taxa pe cladiri se
plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie
inclusiv;
b) pentru clădirile dobândite în cursul anului: impozitul pe clădiri datorat de
la data de întâi a lunii următoare cele în care aceasta a fost dobândită şi pînă la
sfârşitul anului, se repartizează la termenele de plată trimestriale rămase, iar ratele
scadente sunt în funcţie de ratele trimestriale determinate pentru impozitul anual,
proporţional cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren,
datorate pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a
anului fiscal se acordă o bonificaţie de pînă la 10%, stabilită prin hotărâre a
consiliului local.
Pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează dobânzi
şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor legale. În cazul în care ultima zi a
termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei se face fără
dobânzi şi penalităţi de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.
Categorii de contribuabili scutiţi sau care beneficiază de reduceri la plata
impozitelor şi taxelor locale:
- persoanele fizice, veterani de război şi cele prevăzute la atr. 1 din
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi cele deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, sunt scutite de la plata impozitelor şi taxelor locale;
- persoanele fizice văduve de război şi văduve nerecăsătorite ale veteranilor
de război sunt scutite de impozitul pe clădiri şi teren aferent locuinţei de
domiciliu;

68
 - persoanele care beneficiază de prevederile Legii nr. 42/1990 pentru
cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, sunt
scutiţi de la plata impozitului pe clădiri şi terenul aferent acestora, precum
şi de plata taxei asupra mijloacelor de transport pentru autoturisme
hycomat şi mototricicluri;
- fundaţiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia,
întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a
susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
- societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de
servicii turistice cu activitate sezonieră de cel mult 5 luni din anul fiscal
sunt scutite de plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren, în
proporţie de 50%, numai pentru clădirile destinate acestei activităţi;
- sunt scutite de impozitul pe clădiri în proporţie de 50% pe o perioadă de 5
ani de la punerea în funcţiune obiectivele nou-construite ce aparţin
cooperaţie de consum sau meşteşugăreşti;
- contribuabilii, persoane fizice, sunt scutiţi de la plata impozitului pe
clădiri timp de 10 ani, pentru locuinţele noi realizate pe bază de credite.
Alte facilităţi, reduceri sau scutiri la plata impozitelor şi taxelor locale:
- pentru persoanele cu handicap de gradul I şi II, persoanele fizice
nevăzătoare, pentru cazurile în care într-un an persoanele fizice
beneficiază numai de indemnizaţii de şomaj şi/sau ajutor social şi alocaţie
de sprijin se poate acorda reducere sau scutire de impozit pe clădiri şi de
impozit pe teren;
- în cazul calamităţilor naturale consiliile locale pot adopta hotărâri privind
scutirea de impozite şi taxe locale.
Scutirea de impozite şi taxe locale se acordă pe baza cererii beneficiarilor,
proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, începând cu luna

69
următoare celei în care persoanele în cauză prezintă actele doveditoare prin care se
atestă situaţia respectivă.
Nedeclararea la termen sau nedeclararea impozitelor şi taxelor locale
constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a) constituie contravenţii depunerea peste termen a declaraţiilor de
impunere:
- se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei pentru persoanele fizice;
- se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 800 lei pentru persoanele
juridice;
b) constituie contravenţii nedepunerea declaraţiilor de impunere:
- se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru persoanele
fizice;
- se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 2.000 lei pentru persoanele
juridice;

La calculul anual al impozitelor şi taxelor locale acestea se rotunjesc la mia

de lei:
- fracţiunile sub 0,50 bani inclusiv se neglijează;
- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1 ban.
Pentru orice calcul al impozitelor şi taxelor locale (calcul intermediar pentru
perioade mai mici de un an, determinarea unor niveluri ca efect al majorării anuale,
al aplicării unor coeficienţi de corecţie, repartizarea pe termene de plată, etc.), altul
decât cel anual, rotunjirea se face la nivel de leu.

Structura impozitelor pe clădiri în perioada 2005-2008

Tabelul nr. 5 –mii lei-
Anul 2005 2006 2007 2008

70
Impozite şi taxe mărime 4,15 7,22 12,45 188,00
locale
Impozit pe clădiri: mărime 3,30 1,85 2,06 28,00

pondere în total 79.52% 25.62% 16.55% 12.97%

Persoane fizice mărime 2,64 1,30 1,90 22,00

pondere în total 80% 70.27% 92.23% 78.57%

Persoane juridice mărime 0,66 0,55 0,15 6,00

pondere în total 20% 29.73% 7.77% 21.43%

Pe perioada analizată impozitul pe cladiri înregistrează o scade ca şi pondere

în total impozite:de la 75.52% în primul an de analiză la 12.97 % în anul
curent,datorită faptului că ponderea acestor impozite de-a lungul perioadei de
analiză este depăşită de ponderea impozitului pe teren care în anul 2008 are o
pondere în total impozite locale de 53.39% comparativ cu ponderea impozitul pe
clădiri din anul 2008 de numai 12.67%.În ceea ce priveşte suma impozitul pe
clădiri, în anul 2006 se înregistrază o scădere cu 1,45 mii lei,adică o pondere de
43.68%,în raport cu anul 2005, dar din anul 2007 situaţia se redresează, impozitul
pe clădiri creşte cu 0,21 mii lei urmând ca în anul curent să se înregistreze o
creştere de 25,94 mii lei, creşte de 13,59 de ori în anul 2008 faţă de anul
2007.Creşterea impozitului se poate explica prin faptului că în anul curent numarul
de construcţii au crescut comparativ cu anul 2006, când impozitul a avut o evoluţie
descendentă , această creştere a numarului de clădiri a dus implicit la creşterea
impozitul pe clădirii.
Impozitul pe clădiri datorită faptului că înregistrează o creştere
substanţială în anul 2008 (25,94 mii lei ) contribuie cu 6.83% la creştere veniturilor
proprii şi cu 2.12% la creştere veniturilor totale,având o contribuţie mică, dar
eficentă la acoperirea cheltuielilor totale.

71
 Impozitul pe teren
Contribuabilii care deţin în proprietate terenuri situate în municipii, oraşe şi
comune, în intravilanul localităţilor datorează impozit pe teren.
Pentru terenurile dobândite, indiferent sub ce formă, persoanele fizice şi
persoanele juridice, datorează impozitul pe teren stabilit în condiţiile legii, oriunde
ar fi situate intravilan aceste terenuri, în comune, oraşe sau municipii.
Începand cu data de 1 ianuarie 2006 impozitul pe terenul situat în extravilan
constituie venit la bugetul de stat.
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren,
în mod diferenţiat, în intravilanul localităţilor, pe ranguri de localităţi şi categorii de
folosinţă.
În cazurile în care terenurile situate în intravilanul localităţilor sunt
înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu
construcţii acestea se vor supune impozitului pe teren în funcţie de ramul de
cultură.
Încadrarea terenurilor pe zone şi pe categorii de folosinţă se face de către
consiliile locale, în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţii, de
reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,
registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor
evidenţe agricole sau cadastrale.
Pentru suprafata de teren care este acoperita de o clădire nu se datorează
impozit pe teren.
În cazul în care terenul este concesionat sau închiriat, datorarea redevenţei
sau a chiriei stabilite conform prevederilor legale nu exonerează datorarea
impozitului pe teren.

72
 Trotuarele, aleile de orice fel, digurile, terenurile de sport, puţurile, fosele
betonate, podurile, bazinele, platformele betonate, căile de rulare, reţelele de
canalizare, precum şi alte construcţii asemănătoare care nu sunt de natura clădirilor,
pentru suprafeţele ocupate de acestea se datorează impozit pe teren.
Nu se datorează impozit pe teren pentru:
 terenurile cu construcţii, pentru suprafaţa construită a acestora;
 terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute de lege şi unităţilor
locale ale acestora cu personalitate juridică;
 terenurile cimitirelor;
 terenurile instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar
autorizate provizoriu sau acreditate;
 terenurilor aferente clădirilor instituţiilor publice, precum şi clădirilor
care fac parte din domeniul public şi privat al unităţilor administrativ-
teritoriale.
Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să depună declaraţiile
de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale pe a căror rază teritorială se află terenurile, în termen de 30 de zile de
la data dobândirii acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, a categoriei
de folosinţă, în vederea determinării valorilor impozabile sau taxelor aferente.
Contribuabilii, persoane juridice sunt obligaţi să depună declaraţiile de
impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale pe a căror rază teritorială se află terenurile, anual până pe 31 ianuarie, chiar
dacă nu au apărut modificări faţă de exerciţiile anterioare.
Impozitul pe teren se stabileşte:
- anual;
- în sumă fixă;

73
 - pe metru pătrat de teren;
- in mod diferenţiat: pe ranguri de localităţi, zone şi categorii de folosinţă,
conform următoarelor tabele:
1. Impozitul pe terenurile situate în intravilan

Impozitul pe ranguri de localităţi

Tabel nr. 6-Lei/m2-

2. Impozitul pe terenurile situate în extravilan

Impozitul pe terenurile situate în extravilan
Tabel nr. 7-Lei/m2-

Nr.
crt. Categoria de folosinţă Zona I Zona II Zona Zona IV
1. Terenuri cu construcţii 20 15 III
13 11

2. Arabil 20 15 13 11
3. Păşuni 15 13 11 9
4. Fâneţe 15 13 11 9
5. Vii 33 25 20 13
6. Livezi 38 33 25 20
7. Păduri şi alte terenuri cu 20 15 13 11
vegetaţie forestieră
8. Terenuri cu ape 11 9 6 X
9. Drumuri şi căi ferate X X X X
10. Terenuri neproductive X X X X

Pentru determinarea impozitului pe terenuri, diferenţiat pe ranguri de

Zona în cadrul Nivelurile impozitului, pe ranguri de localităţi

localităţii
0 I II III IV V
A 7.404 6.148 5.401 4.681 636 509
B 6.148 5.401 4.681 636 509 382
C 5.401 4.681 636 509 382 254
D 4.681 636 509 382 254 127
localităţi, ţinându-se seama de ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale pe ranguri,
la nivelurile prevăzute în tabelul 2 se aplică următorii coeficienţi de corecţie:

74
 a) localităţi urbane de rangul 0 …………….8,00
b) localităţi urbane de rangul I ……………..5,00
c) localităţi urbane de rangul II …………….4,00
d) localităţi urbane de rangul III ……………3,00
e) localităţi urbane de rangul IV……………1,10
f) localităţi urbane de rangul V …………….1,00
Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub orice formă,
impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care
acestea au fost dobândite, proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal. În cazul terenurilor a căror încadrare se modifică în cursul anului fiscal,
impozitul modificat, se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care
acestea au alt regim, proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului.
În situaţia în care pe parcursul anului fiscal terenurile fac obiectul modificării
încadrării din extravilan în intravilan ori din intravilan în extravilan, stabilite ca
atare prin Planul urbanistic general, sau al schimbării categoriei de folosinţă,
impozitul pe teren se modifică de la data de întâi a lunii celei în care a apărut
modificarea sau schimbarea.
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situaţiile care
corespund dispoziţiilor legale în vigoare, se face cu începere de la data de întâi a
lunii următoare celei în care s-a produs acea situaţie, proporţional cu perioada
rămasă până la sfârşitul anului fiscal.
Determinarea impozitului pe terenurile situate în intravilan înregistrate la
categoria de folosinţă teren cu construcţii:
a. se determină suprafaţa de teren impozabilă (pe baza datelor din declaraţia
de impunere corelate cu cele existente în evidenţele specifice cadastrului
imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizaţia de construire,

75
 procesul verbal de punere în posesie, titlul de proprietate, schiţa locului şi
a clădirilor, etc.):
suprafaţa impozabilă = suprafaţa deţinută – suprafaţa construită
(suprafaţa construită la sol a clădirilor impozabile sau nu)
b. se alege nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafaţă
impozabilă:
- nivelul impozitului pentru un metru pătrat de teren impozabil cu
construcţii în intravilan se preia din tabel conform legii şi este dependent
de: rangul localităţii şi zona în cadrul localităţii;
c. se corectează nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafaţă
impozabilă, cu rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operaţie, dacă
este cazul astfel:
- majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor şi taxelor locale de
către consiliile locale sau judeţene;
d. se calculează impozitul pe terenul din intravilan cu construcţii datorat;
e. impozitul calculat la punctul d) se rotunjeşte la mia de lei:
- fracţiunile sub 0,50 bani nclusiv se neglijează;
- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1ban;
f. dacă impozitul pe teren este plătit integral până la data de 15 martie, de
către persoanele fizice, se beneficiază de o bonificaţie de până la 10%
Determinarea impozitului pe terenurile situate în intravilan înregistrate în
registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii:
a. se determină suprafaţa de teren impozabilă ( pe baza datelor din declaraţia
de impunere corelate cu cele existente în evidenţele specifice cadastrului
imobiliar-edilitar: certificatul de urbanism, autorizaţia de construire,
proces verbal de punere în posesie, titlul de proprietate, schiţa locului şi a
clădirilor, etc. ):

76
 suprafaţa impozabilă = suprafaţa deţinută
b. se stabileşte corespondenţa dintre zonele din intravilan A, B, C, D şi
extravilan I, II, III, IV astfel : atât în intravilan cât şi în extravilan avem
delimitate patru zone:
- corespondenţa va fi : ( A, I ); ( B, II ); ( C, III ); ( D, IV );
- în intravilan se delimitează mai puţine zone decât în extravilan
corespondenţele vor fi :
- (A, I); (-, II); (-, III); (-, IV), pentru intravilan A; extravilan 4 zone;
- (A,I); (B, II); (-, III); (-, IV), pentru intravilan A, B; extravilan 4 zone;
- (A,I); (B,II); (C,III); (-, IV), pentru intravilan A; extravilan 4 zone;
- în intravilan de delimitează mai multe zone decât în extravilan
corespondenţele vor fi:
- (A,I); (B,I);(C, I);(D,I), pentru intravilan A,B,C,D; extravilan zona I;
- (A,I);(B,II);(C,II); (D,II), pentru intravilan A,B,C,D;extravilan zonele
I şi II ;
- (A,I); (B,II); (C,III); (D,III), pentru intravilan A,B,C,D;extravilan zonele I,
II şi III;
c. se alege nivelul impozitului pentru un metru pătrat de suprafaţă
impozabilă, în funcţie de corespondenţele stabilite la punctul b):
- nivelul impozitului pentru un metru pătrat de teren impozabil în intravilan
este dependent de: categoria de folosinţă şi zona în cadrul localităţii, pusă în
corespondenţă cu zona din extravilan corespunzătoare;
d. se corectează impozitul pentru un metru pătrat de suprafaţă impozabilă,
cu rotunjirea la leu, după fiecare operaţie, dacă este cazul, astfel:
- majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor şi taxelor locale de către
consiliile locale sau judeţene;

77
 e. se corectează valoarea impozabilă pe metru pătrat de suprafaţă
impozabilă, cu rotunjirea prin adaos la leu, dacă este cazul, în funcţie de
rangul localităţii;
f. se calculează impozitul pe terenul din intravilan datorat;
g. impozitul calculat la punctul f) se rotunjeşte la mia de lei:
- fracţiunile sub 0,50 bani inclusiv se neglijează;
- ceea ce depăşeşte 0,50 bani se majorează la 1 ban;
- dacă impozitul pe teren este plătit integral până la data de 15 martie, de
către persoanele fizice, se beneficiază de o bonificaţie de până la 10% .

Determinarea impozitului pe teren, pentru terenurile dobândite în cursul

anului
Terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu
începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite.
Impozitul se calculează proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul
anului. Impozitul datorat până la sfârşitul anului se va plăti în perioadele de plată
rămase- pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv. - suma datorată la
fiecare termen este dependentă de numărul de luni rămase până la sfârşitul anului.
Scăderea de la impunere în cursul anului
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situaţiile de transfer al
dreptului de proprietate asupra terenurilor, sau recepţia noilor clădiri, pentru
suprafaţa construită la sol, după caz, se face cu începere de la data de întâi a lunii
următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii. Scăderea se acordă
proporţional cu partea de suprafaţă supusă unei astfel de situaţii, precum şi cu
perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal.
Pentru calcularea impozitului cu care se face scăderea de la impunere, se
procedează astfel:

78
a) în caz de transfer, sau recepţia unei noi clădiri, a unei porţiuni dintr-o
parcelă:
- se calculează impozitul pentru partea de suprafaţă pe care nu o mai
deţinem sau pentru care nu mai datorăm impozit pe teren;
- se face rotunjirea la leu prin adaos, care este impozitul lunar datorat,
împărţind impozitul calculat anterior la 12;
- se determină impozitul de scăzut, aferent perioadei până la sfârşitul
anului, înmulţind impozitul lunar cu numărul de luni rămase.
b) în caz de nedatorare în cursul anului a impozitului pe teren a unei parcele
întregi:
- se face rotunjirea la leu prin adaos, care este impozitul lunar datorat,
împărţind impozitul anual declarat, calculat la începutul anului la 12;
- se determină impozitul de scăzut, aferent perioadei până la sfârşitul
anului, înmulţind impozitul lunar, determinat anterior, cu numărul de luni
rămase.
Termene de plată şi repartizarea impozitului
- pentru impozitul datorat pentru întregul an impozitul pe teren se
plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30
septembrie inclusiv.
- pentru terenurile dobândite în cursul anului, impozitul pe teren datorat
de la data de întâi a lunii următoare cele în care acesta a fost dobândit şi
pînă la sfârşitul anului, se repartizează la termenele de plată trimestriale
rămase, iar ratele scadente sunt în funcţie de ratele determinate pentru
impozitul anual, proporţional cu numărul de luni pentru care se datorează
impozitul pe teren.

Structura impozitului pe teren în perioada 2005-20008

79
 Tabel nr 8 –mii lei-
Anul 2005 2006 2007 2008

Impozite mărime 4,15 7,22 12,45 221,00

locale şi taxe
locale
Impozit pe mărime 1,44 4,05 6,76 118,00
teren: pondere în 34.94% 56.23% 54.30% 53.39%
total
Persoane mărime 0,85 1,67 1,30 98,00
fizice
pondere în 58.62% 41.13% 19.23% 83.05%
total
Persoane mărime 0,42 0,30 0,27 20,00
juridice pondere în 28.97% 7.39% 3.99% 16.95%
total
Pe teren mărime 0,17 2,08 5,18 -
extravilan pondere în 11.72% 51.23% 76.63% -
total

Impozitul pe teren înregistrează o creştere dar şi o scădere ca şi pondere în

total impozite:în anul 2005 ponderea acestor venituri a fost de 34.94%,urmând ca
în anul 2006 să se înregistreze o creştere cu 64.44%, având o pondere în total
impozit de 56.23%, dar această creştere durează doar până în anul 2007 când
impozitul pe teren scade la 54.30% respectiv 53.39% în anul curent. În ceea ce
priveşte evoluţia ca suma a impozitul pe teren,aceasta creşte de 17,46 de ori în anul
2008 faţă de anul de bază, adică cu 111,33 mii lei, creşte cu 116,56 mii lei faţă de
anul 2005, de la 1,44 mii lei la 118 mii lei.Se poate constata că impozitul pe teren a
avut o evoluţie crescătoare pe toata perioada analizată,ponderea cea mai mare în
cadrul acestor venituri este deţinută de impozitul datorat pe teren extravilan tocmai
datorită faptului că în mediul rural munca pământului este principala sursă de
supraveţuire a oamenilor,iar omul caută sa îşi cumpere cât mai mult pământ atât
pentru hrana animalelor cât şi pentru uzul personal.
Impozitul pe teren are o contribuţie la creşterea veniturilor proprii în anul
curent de 28.78%,iar în total venituri de 8.93%, contribuţia la veniturile totale este

80
una pozitivă pe toată perioada analizată chiar dacă nu este o contribuţie
considerabilă, dar este una eficientă.

Impozit pe mijloacele de transport

Începand cu data de 1 ianuarie 2007, sintagma "impozitul pe mijloacele de
transport" inlocuieste sintagma "taxa asupra mijloacelor de transport”.
Contribuabilii care deţin: mijloace de transport cu tracţiune mecanică; remorci,
semiremorci şi rulote; autovehicule de transport marfă cu masa maximă autorizată
de peste 12 tone; mijloace de transport pe apă, datorează taxa asupra mijloacelor de
transport.
Taxa asupra mijloacelor de transport, care aparţin contribuabililor, se
stabileşte anual, pentru fiecare mijloc de transport, în funcţie de capacitatea
cilindrică a motorului, de tipul de suspensie, iar în cazul remorcilor de tonajul
acestora.
Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile
care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului
acestora.
Instituţiile publice, precum şi persoanele juridice care au ca profil de
activitate transportul de călători în comun în regim urban şi suburban sunt scutite
de plata taxei asupra mijloacelor de transport, pentru mijloacele de transport,
autobuze, autocare, microbuze, utilizate exclusiv în scopul transportului de călători
în comun în regim urban şi suburban.
Contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu
mijloace de transport nu datorează taxa asupra mijloacelor de transport, pentru
acele mijloace de transport înregistrate în contabilitate ca stocuri.
Depunerea declaraţiilor de impunere

81
 Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să depună declaraţiile
de impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale de la nivelul comunelor/oraşelor/municipiilor/ sectoarelor
municipiului Bucureşti, în a căror rază de competenţă se află domiciliul, sediul sau
punctul de lucru al contribuabilului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii
acestora, în vederea determinării taxelor aferente.
La declaraţia de impunere se anexează o fotocopie de pe cartea de identitate
şi de pe contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, contractul de
schimb, factura, actul notarial (de donaţie, certificatul de moştenitor, etc.),
hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau orice alt document
similar.
Contribuabilii persoane juridice sunt obligaţi să depună declaraţiile de
impunere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale pe a căror rază teritorială se află sediul sau punctele de lucru, anual până pe
31 ianuarie, chiar dacă nu au apărut modificări faţă de exerciţiile anterioare.
Pentru autovehiculele înregistrate până la 31 octombrie 2002, trebuiau
depuse copii după cărţile de identitate sau adeverinţe de la Registrul Auto Român,
din care să rezulte: capacitatea cilindrică, masa totală maximă autorizată, numărul
de axe şi sistemul de suspensie. În cazul în care contribuabilii nu depun
documentele care să ateste sistemul suspensiei, taxa se determină corespunzător
autovehiculelor “cu axa/axele motoare cu alt sistem de suspensie”.
Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se dovedesc cu
cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare
sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.
În cazul schimbării domiciliului, a sediului sau a punctului de lucru, pe
teritoriul României, contribuabilii proprietari de mijloace de transport supuse taxei
au obligaţia să declare, în termen de 30 de zile, la compartimentul de specialitate al

82
autorităţilor administraţiei publice locale din raza administrativ-teritorială unde
sunt înregistrate aceste mijloace de transport data schimbării şi noua adresă.

Determinarea impozitului asupra mijloacelor de transport, în cazul

persoanelor fizice şi juridice

Contribuabilii care deţin mijloace de transport cu tracţiune mecanică

datorează o taxă anuală stabilită în funcţie de capacitatea cilindrică a acestora,
pentru fiecare 500 cm3 sau fracţiune din aceştia, conform tabelului următor:

Impozitul asupra mijloacelor de transport pentru mijloacele de transport cu

tracţiune mecanică
Impozitul asupra mijloacelor de transport
pentru mijloacele de transport cu tracţiune mecanică
Tabel nr.9- Lei/an/500 cm3
Tipul mijlocului de transport Lei/an/500 cm3

a) autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 2000 cm3

inclusiv 7

b) autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 2000 cm3 9

c) autobuze, autocare, microbuze 15
d) autovehicule de până la 12 tone inclusiv 16
e) tractoare înmatriculate 10
f) motociclete, motorete şi scutere 4

 Pentru ataşe taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată
pentru motociclete, motorete şi scutere.

83
  Pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă
autorizată de peste 12 tone, taxa asupra mijloacelor de transport se
determină în funcţie de :
- numărul axelor şi masa totală maximă autorizată (în tone):
- autovehicule cu două axe şi cu masa cuprinsă între peste 12 tone şi 18 tone;
- autovehicule cu trei axe şi cu masa cuprinsă între peste 15 tone şi 26 tone;
- autovehicule cu patru axe şi cu masa cuprinsă între peste 23 tone şi 32 tone;
- axă/axe motoare cu suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut;
- axă/axe motoare cu alt sistem de suspensie.
 Pentru combinaţii de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri
rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12
tone, taxa asupra mijloacelor de transport se determină în funcţie de:
- numărul axelor şi masa totală maximă autorizată (în tone):
- autovehicule cu 2+1 axe şi cu masa peste 12 tone dar nu mai mult de 28 tone;
- autovehicule cu 2+2 axe şi cu masa peste 23 tone dar nu mai mult de 38 tone;
- autovehicule cu 2+3 axe şi cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 40 tone;
- autovehicule cu 3+2 axe şi cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 44 tone;
- autovehicule cu 3+3 axe şi cu masa peste 36 tone dar nu mai mult de 44 tone;
- axă/axe motoare cu suspensie pneumatică sau un echivalent recunoscut;
- axă/axe motoare cu alt sistem de suspensie.
Resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor prevăzute mai sus,
pentru care s-au deschis conturi distincte, se utilizează în exclusivitate pentru
lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construcţie a drumurilor de interes
local şi judeţean şi constituie venit în proporţie de 60% la bugetul local şi respectiv,
de 40% la bugetul judeţean.
Pentru remorci, semiremorci şi rulote

84
 Impozit pentru remorci
Tabel nr.10-lei-
Capacitatea Lei/an
a) până la o tonă inclusiv 7
b) între 1 şi 3 tone inclusiv 24
c) între 3 şi 5 tone inclusiv 37
d) peste 5 tone 46

Modificarea taxelor asupra mijloacelor de transport, se face începând cu data

de întâi a lunii în care se prezintă un astfel de document.
În cazul în care deţinătorii, persoane fizice sau juridice străine, solicită
înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România, aceştia au
obligaţia să achite integral taxa datorată, pentru întreaga perioadă pentru care
solicită înmatricularea, la data luării în evidenţă de către compartimentele de
specialitate ale autorităţii administrţiei publice locale.
Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing
financiar taxa se datorează de proprietar.
Calculul impozitul asupra mijloacelor de transport cu tracţiune
mecanică
a) se determină numărul de fracţiuni a 500 centimetri cubi de
capacitate (pe baza datelor din declaraţia de impunere corelate cu cele
existente în cartea de identitate şi a altor documente): numărul de
fracţiuni a 500 centimetri cubi = capacitatea mijlocului de transport cu
tracţiune mecanică: 500 (rezultatul se rotunjeşte prin adaos la
întreg);
b) se alege nivelul taxei pentru o fracţiune de 500 centimetri cubi din
tabelul 1 care este dependentă de tipul mijlocului de transport;
c) se corectează nivelul taxei, pentru o fracţiune de 500 centimetri cubi, cu
rotunjirea prin adaos la leu, după fiecare operaţie, dacă este cazul, astfel:

85
 majorarea anuală cu până la 50% a impozitelor şi taxelor locale de către
consiliile locale sau judeţene;
d) se calculează taxa datorata pentru fiecare mijloc de transport cu tracţiune
mecanică;
e) se calculează taxa pentru mijloacele de transport cu tracţiune mecanică de
acelaşi tip;
f) taxa calculată la punctele d) sau e) se rotunjeşte la mia de lei:
- fracţiunile sub 0,50 bani lei inculsiv se neglijează;
- ceea ce depăşeşte0,50 bani se majorează la 1 ban
Determinarea impozitul asupra mijloacelor de transport dobândite în
cursul anului
Mijloacele de transport, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă,
se impun cu începere de la data de întâi a lunii în care acestea au fost dobândite.
Taxa se calculează proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, astfel:
- se calculează taxa conform punctului de mai sus, în funcţie de situaţie;
- se calculează prin rotunjire la leu prin adaos, care este taxa lunară
datorată, împărţind taxa calculată anterior la 12;
- se determină taxa datorată până la sfârşitul anului, înmulţind taxa
lunară cu numărul de luni rămase;
- Impozitul se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31
martie si 30 septembrie inclusiv.
Scăderea de la impunere în cursul anului
Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru situaţiile de trasfer al
dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport, radierii sau scoaterii din
funcţiune, se face cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a produs una dintre
aceste situaţii. Scăderea se acordă proporţional cu taxa asupra mijloacelor de

86
transport scoase din evidenţă, precum şi cu perioada rămasă până la sfârşitul anului
fiscal.
Termenele de plată şi repartizarea taxei
a) pentru taxa datorată pentru întregul an, taxa asupra mijloacelor de
transport se plăteşte anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie
si 30 septembrie inclusiv.
b) pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa asupra
mijloacelor de transport datorate de la data de întâi a lunii în care acestea
au fost dobândite şi până la sfârşitul anului, se repartizează la termenele de
plată rămase, în rate egale.

Structura impozitului pe mijloace de transport

Tabelul nr.11-
mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Impozite şi taxe
mărime 4,15 7,22 12,45 188,00
locale
Impozit mărime 0,53 0,75 1,57 42,00
mijloace de
transport pondere în total 12.77% 10.39% 12.61% 22.34%

mărime 0,50 0,68 1,57 40,00

Persoane fizice
pondere în total 94.34% 90.67% 100 95.24%
Persoane mărime 0,03 0,07 - 2,00
juridice
pondere în total 5.66% 9.33% - 4.76%

87
 Impozitul pe mijloace de transport în anul 2008 are o evoluţie spectaculoasă,
creşte cu 96.24%,adică cu 40,42 mii lei de la 1,58 mii lei în anul 2007 la 42 mii lei
în anul curent, evoluţie înregistrată pe toată perioada analizată .Această creştere se
explică prin faptul că în anul curent au crescut numărul de mijloace de transport în
comună,în special cele deţinute de persoane fizice.
Referitor la ponderea în total impozite locale,această pondere este
crescătoare ,dar într-un ritm ponderat ajungând în anul 208 la o pondere de doar
19%, pondere nu foarte spectaculoasă dacă e să o comparăm cu creşterea ca şi
sumă a impozitul care creşte cu 104%.Contribuţia la veniturile locale în anul 2008
este de numai 3.14 %, iar la veniturile proprii de 10.24%.

Taxă - suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru

serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un
serviciu public;8

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

Orice persoană care trebuie să obtină un certificat, aviz sau altă autorizaţie
trebuie să plătească taxe la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau
autorizaţia necesară.
Taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de
construcţie, a avizelor şi a autorizaţiilor se achită anticipat eliberării acestora.

8
Legea nr 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, art 1(55), p. 5

88
 Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală
cu suma stabilită de Consiliul Local, Consiliul General al Municipiului Bucuresti
sau Consiliul judeţean, după caz, în limitele prevazute în tabelul următor:

Taxe pentru eliberarea certificatelor de urbanism

Tabel nr.12-lei-
Suprafaţa pentru care se obţine Taxa (lei)
certificatul de urbanism
a) Până la 150 mp inclusiv 3-4
b) între 151 mp şi 250 mp inclusiv 4-5
c) între 251 mp şi 500 mp inclusiv 5-7
d) între 501 mp şi 750 mp inclusiv 7-8
e) între 751 mp şi 1000 mp inclusiv 8-10
f) Peste 1000 mp 10+0,01 lei/ m2 pentru fiecare m2
care depăşeşte 1000 m2
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrarile de organizare de
şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în alta autorizaţie
de construire, este egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrarilor de organizare pe
şantier.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe
sau rulote ori campinguri este egala cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de
construcţie.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete,
cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru
amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor este de pânã
la 6 lei pentru fiecare metru pătrat de suprafaţa ocupată de construcţie.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire, pentru orice alta construcţie
decât cele prevăzute în alt alineat al prezentului articol este egală cu 1% din
valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv instalaţiile aferente.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei
construcţii este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcţiei, stabilită

89
pentru determinarea impozitului pe clădiri. În cazul desfiinţării parţiale a unei
construcţii, taxa pentru eliberarea autorizaţiei se modifică astfel încât să reflecte
porţiunea din construcţie care urmează a fi demolată.
Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de
construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea certificatului sau
a autorizaţiei iniţiale.
Taxa pentru eliberarea unei autorizatii privind lucrările de racorduri şi
branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică,
telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de până la 9
lei pentru fiecare racord.
Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism
şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din
cadrul consiliului judeţean se stabileşte de consiliul local în suma de pânã la 11 lei.
Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se
stabileşte de către consiliile locale în sumă de pânã la 7 lei.

Nu se datorează taxe pentru:

- certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult
sau constructie anexă, pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea
infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului.
- certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de
interes public judeţean sau local;
- certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul
construcţiei este o instituţie publică;
- autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin
concesionare, conform legii.

90
 Taxele generale reprezintă plăţile efectuate de beneficiarii unor servicii
solicitate de administraţiilor publice.Aceste taxe au unele trăsături ale
impozitelor(obligatorii,cu titlu nerambursabil, stabilite prin lege sau ca efect al
legii),dar cu caracteristica de a da dreptul la o contraprestaţie directă şi imediată.
După natura lor taxele pot fi:
- judecătoreşti plătite instanţelor judecătoreşti pentru acţiunile de
judecată introduse de orice persoană fizică sau juridică
- de notariat plătite notariatelor pentru seviciile solicitate
lor(legalizării,autentificării)
- consulare,plătite consulatelorpentru serviciile specifice
lor(vize,certificate de origine)
- de administraţie plătite primăriile , prefecturilor, altor instituţtii publice
pentru autorizaţii,permise, autorizaţii
- de timbru, plătite pentru aplicarea de timbre fiscale pe acte/documente
autorizate,înregistrate, certificate,transpuse, eliberate de unele instituţii
publice
- de înregistrare plătite autorităţiilor publicepentru servicii de vânzare de
imobile,fuziunea sau dizolvarea unor firme, cumparări de titluri prin
bursă
Cu excepţia celor de timbru, taxele se plătesc în numerar îi pot fi aşezate ad-
valorem(cota procentuală din valoarea faptelor ce fac obiectul serviciilor publice
solicitate, fapte c pot fii evaluate în bani) sau în sume fixe.

Alte taxe locale

91
 Consiliile locale,dupa caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporară a
locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor
istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea.
Consiliile locale pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea
echipamentelor şi utilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc
infrastructura publică locală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate, precum
şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului inconjurator.
Toate aceste impozite şi taxe, precum şi alte taxe locale prevăzute de lege
(Legea 571/2003 actualizată cu modificările şi completările ulterioare) nu se aplică
pentru anumite categorii de persoane fizice şi juridice; de asemenea consiliile
locale pot majora, după caz,orice impozit şi taxă.Autorităţile administraţiei publice
locale au obligaţia să asigure accesul gratuit la informaţii, privind impozitele şi
taxele locale.
Persoanele juridice care datorează plata impozitului pe cladiri, pe teren sau
a taxei asupra mijloacelor de transport au obligaţia să calculeze impozitul sau taxa
respectiva, dupa caz, apoi să depună o declaraţie la compartimentul de specialitate
al autorităţii administraţiei publice locale până la data de 31 ianuarie inclusiv a
anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.Orice impozit sau
taxă locală se indexează anual pentru a reflecta rata estimativă a inflaţiei pentru
anul următor, dacă rata estimativă a inflaţiei depăşeşte 5%. Sumele indexate se
iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului care trebuie să fie emisă până la
data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an. Impozitele şi taxele locale, precum şi
amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie venituri la bugetele locale ale
unităţilor administrativ teritoriale. Nerespectarea prevederilor legii atrage
răspunderea disciplinară, contravenţională, sau penală, potrivit dispoziţiilor legale
în vigoare.

92
 Structura impozitelor şi taxelor locale în perioada 2005-2008
Tabelul nr. 13-mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Impozite şi taxe locale Mărime 4,15 7,22 12,45 221,00

Taxe locale: Mărime 0,64 0,53 0,18 3,00

Pondere în total 15.42% 7.34% 1.45% 1.23%
-taxe şi tarife pentru eliberarea Mărime 0,03 - - -
de licenţe şi autorizaţii de
funcţionare
Pondere în total 4.69% - - -

-taxe judiciare de timbru,taxe Mărime 0,61 0,54 0,18 3,00

de timbru pentru activitatea
notarială şi alte taxe de timbru
Pondere în total 95.31% 100 100 -

Taxele locale au o evoluţie decrescătoare atât ca pondere în total impozite şi

taxe cât şi ca sumă,excepţie face anul 2008 când are loc o creştere a taxelor locale
cu suma de 2,82 mii lei comparativ cu suma taxelor locale din 2007.Ponderea
taxelor locale în total impozite şi taxe scade de la 15.42% în primul an de analiză
la 1.23% în anul curent.În total venituri, taxele au o pondere nesemnificativă, de
asemenea în scădere, de la 1.17% în anul 2005 la 0.23% în anul 2008.În cadrul
taxelor locale se observă că taxe judiciare de timbru,taxe de timbru pentru
activitatea notarială şi alte taxe de timbru înregistrează o diminuare cu 70.91% în
anul 2007 faţă de anul 2005, urmând ca în anul 2008 să crească cu 94.12%, de la
0,18 mii lei la 3,00 mii lei .
Analizând structura impozitelor şi taxelor pe ani, se constată că ponderea
acestora în total venituri proprii, s-a situat între 24.02%-48.23% iar în total venituri
între 4.30%-17.34%, însă impozitele şi taxele în decurs de 4 ani nu au avut o
pondere crescătoare în total buget.Astfel in anul 2005 au avut o pondere de 7.60%

93
în venituri totale, în anul 2006 ponderea a scăzut nesemnificativ cu 0.22%, situaţia
se înrăutăţeşte în 2007 cand se înregistrează o scădere cu 3.08%, dar în anul 2008
situaţia se redresează, ponderea impozitelor şi taxelor crescând cu 13.04%.
Impozitele şi taxele înregistreză un ritm de creştere/descreştere asemănător
cu cel al veniturilor proprii în total venituri,în anul 2006,2007 a avut loc o
diminuare, urmând ca în anul 2008 să aibă loc o creştere.Se remarcă o scăderea în
anul 2006 a impozitului pe clădirii cu 43.68%, de la 3,30 mii lei la 1,85 mii lei
faţă de anul 2005, însă în anii următorii(2007,2008) are loc o creştere cu
93.36%(2,61 mii lei) faţă de anul 2005.
Impozitele şi taxele locale au o evoluţie crescătoare, benefică pentru
veniturile bugetului local,în anul 2007 au crescut în medie cu 43.07% faţă de anul
2006 şi cu 67.31% faţă de anul 2005, iar estimarea veniturilor pe anul 2008 este cu
94.46% peste media veniturilor din anul 2007. Această evoluţie crescătoare se
datorează în mare parte creşterii substanţială în anul 2008 a impozitului pe
mijloace de transport cu 40,42 mii lei şi taxe judiciare de timbru,taxe de timbru
pentru activitatea notarială şi alte taxe de timbru cu 2,82 mii lei.

94
 Evoluţia impozitelor şi taxelor locale în perioada 2005-
2008

1000

800

600 alte impozite si taxe

-mii lei- taxe locale
400
impozite locale
200

0
2005 2006 2007 2008

Graficul nr. 2

II.4. Analiza participării veniturilor nefiscale şi a veniturilor din

capital la constituirea bugetului local al comunei Ezeriş

În componenţa veniturilor proprii intra:

a) Venituri curente nefiscale – din care :
- venituri din proprietate (ex. –restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a
anilor precedenţi,venituri din concesiuni şi închirieri );
- vărsăminte de la instituţile publice(ex.- alte venituri privind circulaţia pe
drumurile publice);
- venituri din prestări de servicii şi alte activităţi (ex. –alte venituri din
prestări de servicii şi alte activităţi);
- venituri din taxe administrative ,eliberării permise(ex.- taxe extrajudiciare
de timbru);

95
 - amenzi, penalităţi şi confiscări (ex. - venituri din amenzi şi din alte
sancţiuni aplicate potrivit dispoziţilor legale);
- diverse venituri (ex.- alte venituri).
b) Venituri de capital (ex. – provenite din valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice din privatizare, din vânzarea unor bunuri aparţinând
domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale.

Structura veniturilor nefiscale şi a veniturilor din capital în perioada 2005-

2008
Tabel nr.14 –mii lei -
Anul 2005 2006 2007 2008
mărime 0,22 0,69 1,14 61,01
Venituri nefiscale:
Pondere în total 3.03% 5.56% 5.25% 14.88%
Venituri din mărime 0,05 0.28 0,25 47,00
proprietate: Pondere în total 22.73% 40.58% 21.93% 77.04%
Venituri din taxe mărime 0 0,32 0,49 6,00
administrative,eliberări
permise Pondere în total - 46.38% 42.98% 9.83%

Amenzi,penalităţi şi mărime 0 0,08 0,39 8,01

confiscări Pondere în total - 11.59% 34.21% 13.13%
Venituri din prestări de mărime 0 0 0 0
servicii şi alte activităţi Pondere în total - - - -
mărime 0,15 0,02 0 0
Diverse venituri
Pondere în total 68.18% 2.90% - -
mărime 0 0 0,11 8,00
Venituri din capital:
Pondere în total - - 0.51% 1.95%
Venituri din mărime 0 0 0,11 8,00
valorificarea unor
bunuri ale instituţiilor
Pondere în total - - 100 100
publice

96
 Veniturile nefiscale ale comunei Ezeriş au o evoluţie crescătoare în anul
2006, cresc cu 2.53 % faţă de anul 2005, însă în anul 2007 situaţia se schimbă , are
loc o scădere cu 0.31% a veniturilor locale ca şi pondere în venituri proprii,dar
această scădere nu durează mult, astfel că în anul 2008 ponderea acestor venituri
nefiscale în total venituri proprii este de 14.88%, pondere care este cu 9.63% mai
mare decât cea înregistrată în anul 2007.Bugetul local al comunei în anul 2005 şi în
anul 2006 nu a înregistrat venituri din capital, iar în anul 2008 se estimează o
creştere a veniturilor din capital cu 98.61% ,de la 0,11 mii lei în 2007 la 8,00 mii
lei în 2008.
Veniturile nefiscale au o contribuţie nesemnificativă la formarea bugetului
local, acestea deţin o pondere în veniturile proprii în anul 2005 de doar 3.03%,iar în
total venit deţin o pondere de 0.40%.În următorii doi ani veniturile nefiscale cresc
datorită faptului că din anul 2006 la total venituri nefiscale se adaugă şi veniturile
din taxe administrative,eliberări permise şi cele din amenzi,penalităţi şi confiscări
în sumă de 0,40 mii lei în anul 2006 şi 0,88 mii lei în anul 2007 .În condiţiile în
care în primii doi ani de analiză se înregistrează o pondere crescătoare a veniturilor
nefiscale atât în total venituri cât şi în total venituri proprii, iar uşoara scădere din
anul 2007 este nesemnificativă,estimarea pe 2008 este promiţătoare,veniturile
nefiscale cresc cu 98.13%, de la 1,14 mii lei la 61,01 mii lei faţă de anii
precedenţi,ajungând la o pondere în total venituri de 4.62% şi în total venituri
proprii de 14.88%.
Veniturile din capital în primii doi ani de analiză nu au contribuit la
formarea bugetului local,însă din anul 2007 aceste venituri contribuie la formarea
bugetului local cu o pondere de 0.51% în total venituri proprii şi cu 0.04% în total
venit.Estimarea pe anul 2008 reprezintă o încurajare pentru bugetul local-veniturile
din capital cresc atât ca sumă cu 7,89 mii lei - de la 0,11 mii lei la 8,00 mii lei-

97
adică cu 98.63%,cât şi ca ponderea în venituri proprii de la 0.51% la 1.95% şi
respectiv în total venituri deţin o pondere de 0.60%.
Evoluţia veniturilor nefiscale şi a veniturilor din capital,după cum se poate
observa din graficul de mai jos, este una crescătoare cu o evoluţie extrem de
spectaculoasă a estimărilor veniturilor nefiscale din anul 2008.

Evoluţia veniturilor nefiscale şi a veniturilor din

capital în perioada 2005-2008

100

- mii lei - 50 venituri nefiscale

venituri din capital

0
2005 2006 2007 2008

Graficul nr.3

II.5. Contribuţia veniturilor alocate de la bugetul de stat la formarea

bugetului local al comunei Ezeriş

Veniturile bugetare locale se constituie din:

- venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte,
alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;
- sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
- subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte administraţi:

98
 - donaţii şi sponsorizări.
În cazurile în care bugetele locale nu-şi pot acoperi cheltuielile din venituri
proprii, în conformitate cu legea , acestea pot beneficia de transferuri de fonduri
băneşti de la bugetul de stat. În acest fel unităţilor adiminstrativ-teritoriale care se
confruntă cu dificultăţi , de ordin economic şi financiar, pot fi sprijinite prin
acoperirea unor cheltuieli care nu suportă amânare şi nici nu pot fi
diminuate.Asemenea cheltuieli au natura protecţiei sociale a populaţiei sau a
investiţiilor.
În cazul nostru contruibuţia veniturilor proprii la formarea bugetului local al
comunei nu este spectaculoasă, acestea contribuie cu 13.32%în anul 2005, din
anul următor ponderea lor scade ajungând în anul 2007 la doar 7.36%,dar situaţia
se redresează astfel că în anul curent veniturile cresc ca şi pondere în total venituri
cu 23.68 puncte procentuale,de la 7.36% la 31.04%.
Având în vedere contribuţia scăzută a veniturilor proprii la acoperirea cheltuielilor
totale,este nevoie de alocarea de sume de la bugetul de stat.
Astfel bugetul local al comunei primeşte de la bugetul de stat următoarele
venituri:
a) cote defalcate din impozitul pe venit - procentul stabilit din impozitul pe
venit al statului care se aloca bugetelor locale, se alocă lunar, în termen de 5 zile
lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de:47% la
bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi
desfăşoară activitatea plătitorii de impozite;22% într-un cont distinct, deschis pe
seama direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, la trezoreria municipiului
reşedinţă de judeţ pentru echilibrarea bugetelor locale.
Sumele având ca destinaţie echilibrarea bugetelor locale (sumele aprobate
anual prin legea bugetului de stat precum şi cota de 22% prevăzută în acest scop)
sunt repartizate astfel:

99
 - 27% se alocă bugetului propriu judeţului;
- 58,4% se repartizează în două etape, prin decizie a directorului direcţiei
generale a finanţelor publice judeţene, în funcţie de anumite criterii (populaţie,
suprafaţa din intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, capacitatea financiară a
unităţii administrativ-teritoriale);
- 14,6% se repartizează, prin hotărâre a consiliului judeţean, pentru
susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru proiecte de infrastructură ce
necesită cofinanţare locală.
b) sume defalcate din impozitul pe venit- sumele delacate pentru
echilibrarea bugetului local şi sumele defalcate cu destinaţie specială,alocate pentru
finanţarea unor servicii publice descentralizate sau a unor cheltuieli publie;9
- sume defalcate din TVA destinate finanţării: sistemului de protecţie a
copilului; centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu handicap, ajutorului social
si a ajutorului pentru încalzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili
petrolieri;
- subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţi-sprijin financiar
pentru constituirea familiei,subvenţii pentru acordarea trusoului pentru nou
născuţi,subvenţi pentru şomaj,pentru finanţarea programelor pentru ocuparea
temporară a forţei de muncă;

9
Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României ,din 18 iunie 2006,
art.2(.5)

100
 Structura veniturilor de la bugetul de sta în perioada 2005-2008
Tabel nr 15-mii lei -
Venituri mărime 47,29 85,43 272,99 902,77
reapartizate
de la B.A.C.S Pondere 86.68% 87.32% 92.56% 68.35%
Şi de la alte în total
bugete:
Cote defalcate Mărime 2,90 4,50 8,02 120
din impozitul
pe venit Pondere 39.89% 36.26% 36.92% 29.27%
în total
Sume Mărime 10 7 13,37 56,84
defalcate din
impozitul pe Pondere 21.15% 8.28% 4.90% 6.30%
venit în total
Sume Mărime 34,75 77,64 168,85 775,93
defalcate din
T.V.A Pondere 73.48% 91.86% 61.85% 85.95%
în total
Subvenţii de la Mărime 2,54 0,79 90,77 70,00
bugetul de stat
şi de la alte
administraţii pondere 5.37% 0.93% 33.25% 7.75%
în total

Evoluţia veniturilor alocate de la bugetul de stat pe perioada analizată a

înregistrat atât perioade de creştere cât şi de descreştere : în primii trei ani de
analiză aceste venituri cresc ca şi pondere în total venituri, de la 86.68% la 92.56%,
dar în ultimul an de analiză,în anul 2008, ponderea scade cu 24.21%, de la 92.56%
la 68.35%, motivul ar putea fii scăderea subvenţiilor cu 20,77 mii lei în ultimul an
de analiza comparativ cu anul 2007.În ceea ce priveşte evoluţia ca sumă veniturile
au crescut de 19,09 ori în anul curent comparativ cu nivelul lor din anul 2005 şi de
3,31 de ori comparativ cu nivelul veniturilor alocate de la stat din anul de 2007.
În cadrul veniturilor alocate de la stat,un salt spectaculos au realizat sumele
defalcate din taxa pe valoarea adăugată în anul 2008. Dacă în anul 2005, sumele
erau de 34,74 mii lei , în anul 2008 ele au atins nivelul de 775,93 mii lei , ceea ce
înseamnă că au crescut de 22,33 de ori faţă de anul 2005.De asemenea, se observă

101
o creştere semnificativă a sumelor defalcate din impozitul/ venit în anul 2008 care
au crescut de 8,12 ori faţa de anul 2006, de la 7 mii lei la 56,84 mii lei, după ce în
anul 2006 a înregistrat o scădere cu 3 mii lei.
Se poate observa că, cotele defalcate din impozitul/venit înregistrează o
creştere ca şi sumă de la 2,90 mii lei în 2005 la 120 mii lei în anul 2008, adică au
crescut de 41,38 de ori. Ca, pondere scade de la 39.89% la 29.27%. Subvenţiile
acordate de la stat scad atât ca sumă cât şi ca pondere , excepţie făcând anul 2007.
Acestea scad de la 2,54 mii lei în anul 2005 la 0,79 mii lei în anul 2006, în anul
următor se remarcă o creştere ridicată, subvenţiile cresc cu 89,98 mii lei, această
creştere nu durează mult, astfel că în anul 2008 scad cu 20,77 mii lei.
Evoluţia veniturilor alocate de la stat este benefică pentru bugetul local al
comunei, scăderea din ultimul an ca pondere în total venituri semnifică faptul ca
bugetul a reuşit să îşi mărească volumul veniturilor proprii comparativ cu nivelul
anilor anteriori.

Evoluţia veniturilor alocate de la bugetul de

stat în perioada 2005-2008

1000
veniturile alocate
- mii lei-

de la bugetul de
500 stat

0
2005 2006 2007 2008

Graficul 4.

102
 Ponderea impozitelor şi taxelor locale,veniturilor
nefiscale şi venituri din capital şi a veniturilor alocate
de la stat în total venituri

2008 53.9 16.83 68.35

impozite si taxe locale
2007 57.32 5.76 92.56
venituri nefiscale si
2006 58.18 5.56 87.32 venituri din capital
venituri alocate de la
2005 57.08 3.03 86.68 stat

0% 50% 100%

II.6. Alocarea pe destinaţii a bugetului local al comunei Ezeriş

II.6.1 Structura alocării pe destinaţii a bugetului local al comunei Ezeriş

Cheltuielile ce se finanţează din bugetele locale pentru realizarea acţiunilor şi

activităţilor din competenţa consiliilor locale, au la bază prevederi legale şi vizează
activitatea autorităţilor executive şi a serviciilor publice de subordonare locală
activitatea desfăşurată de instituţiile social-culturale;realizarea diverselor servicii,
dezvoltare publică şi locuinţe;activitatea de transporturi, agricultură şi diverse
acţiuni economice;constituirea din fonduri de rezervă şi pentru rambursări de
împrumuturi şi plăţi de dobânzi.
Cheltuielile finanţate din bugetele locale : schiţă şi conţinut luând în
considerare clasificaţia funcţională şi clasificaţia economică sunt :
a) Clasificaţia funcţională grupează cheltuielile după destinaţia lor,pentru a
permite identificarea sectoarelor de activitate:

103
 Servicii publice generale, în care se include sectorul “autorităţi publice”
Apărare. Ordine publică şi siguranţă naţională în care se includ
armata,poliţia,protecţie şi paza împotriva incendiilor, jamdarmeria etc.
Cheltuieli social-culturale:
- învăţământ
- sănătate
- cultură, religie şi alte acţiuni privind activitatea sportivă şi tineret
- asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii
Servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe
Acţiuni economice
- agricultură şi silvicultură
- transporturi şi comunicaţii
- alte acţiuni economice
Alte acţiuni economice în care se includ cercetarea ştinţifică şi alte acţiuni
Transferuri
Împrumuturi acordate
Plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli privind datoria publică
Fonduri de rezervă
b) Clasificaţia economică grupează cheltuielile după natura lor şi efectul
economic în capitole, subcapitole, articole şi aliniate ceea ce permite definirea
conturilor din contabilitatea publică în măsură sa reflecte fidel alocarea fondurilor
şi execuţia bugetară.Structura cheltuielilor bugetare,conform acestei clasificaţii, se
prezintă astfel:
A. Cheltuieli curente din care:
- cheltuieli de personal
- cheltuieli materiale şi servicii;
- subvenţii;

104
 - prime ;
- transferuri ;
- dobânzi aferente datoriei publice ;
- rezerve.
B. Cheltuieli de capital
C. Operaţiuni financiare
- Imprumuturi acordate
- Rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite privind
creditele externe şi privind creditele interne.
D. Rezerve, Excedent/Deficit
În tabelul următor sunt redate cele cinci categori de cheltuieli bugetare
conform clasificaţiei funcţionale:
Structura cheltuielilor locale în perioada 2005-2008

Tabel nr 16–mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008
Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Servicii publice mărime 20 31,54 30,29 501,00

Pondere în 36.36% 32.24% 11.88% 37.93%

total
Siguranţă naţională şi mărime 0 0,21 1,38 25,00
ordine publică
Pondere în 0 0.21% 0.54% 1.89%
total
Acţiuni social culturale mărime 29,54 41,06 166,43 692,78
Pondere în 54.15% 41.97% 65.26% 52.45%
total
Servicii de dezvoltare mărime 4,46 21 72,53 85,00
publică,locuinţe,mediu
şi apă Pondere în 8.18% 21.46% 28.44% 6.44%
total
Acţiuni economice mărime 0,47 4,02 14,76 13,50
Pondere în 0.86% 4.11% 5.79% 1.02%
total

105
 Evoluţia cheltuielilor locale cu bază fixă în perioada 2005-2008
Tabel nr. 17
Anul 2005 2006 2007 2008
Cheltuielilor 100 179 291 462
totale

Pe perioada analizată, 2005-2008, se constată o creştere semnificativă a

cheltuielilor locale cu 518% în anul 2008 faţă de anul 2007, adică au crescut de
5,18 de ori.Saltul spectaculos pe care îl înregistrează nivelul cheltuielilor locale în
anul 2008 se datorează ritmului de creştere a cheltuielilor pentru servicii publice
care au crescut cu 470,71 mii lei, ceea ce echivalează cu o creştere de 92.30 % , în
anul 2008 când se înregistrază un nivel al cheltuielilor de 501 mii lei comparativ
cu nivelul acestor cheltuieli din anul anterior când au înregistrat un nivel de 30,29
de lei. În cei 4 ani de analiză se evidenţiază o pondere
semnificativă în total cheltuieli a cheltuilelilor cu acţiuni social
culturale, acestea contribuie cu 54.15% în anul 2005 la formarea
cheltuielilor totale,cu 47.97% anul 2006, 65.26%-2007,respectiv în
anul 2008-52.45%.Un salt spectaculos înregistrează şi evoluţia ca
şi sumă, astfel în anul 2008 estimarea cheltuielilor este cu
526,35 mii lei mai mult decât suma cheltuielilor din 2007.
Cheltuielile totale au o evoluţie crescătoare, în anul 2008 acestea au crescut
de 4,62 de ori faţă de 2007, cu 1.032,69 mii lei, de 13,46 de ori faţă de 2006-de la
97,83 mii lei la 1317,28 mii lei, adică cu suma de 1.219,45 mii lei şi de 24,18 ori
faţă de 2005 ,adică cu 1.262,81 mii lei.

106
 Evoluţia cheltuielilor totale în perioada 2005-2008

1400 1320.78
1200
1000
-mii lei -

800
600
cheltuieli
400
totale
200 255.03
54.55 97.84
0
2005 2006 2007 2008

Graficul nr.5

Ponderea cheltuielilor conformclasificaţiei Servicii publice

funţionale în cheltuieli totale generale

Apărare, ordine
2008 publică şi siguranţă
naţională
2007 Cheltuieli socio-
culturale
2006
Servicii şi dezvoltare
2005 publică, locuinţe,
mediu şi ape
Acţiuni economice
0% 50% 100%

Graficul nr. 6

II.6.2 Analiza alocaţiilor bugetare ale comunei Ezeriş

Principalele categorii de cheltuieli publice incluse în bugetul local al

comunei Ezeriş sunt:
- servicii publice
- siguranţă naţională şi ordine pulică;
- acţiuni social-culturale;

107
 - servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi apă ;
- acţiuni economice;

Servicii publice

Cheltuielile cu servicii publice cuprind în structura lor autorităţile publice şi

acţiuni externe(autorităţi executive şi legislative),transferuri cu caracter general la
diferite nivele ale admistraţiei( transferuri privind contribuţiile de sănătate pentru
persoanele beneficiare de ajutor social,transferuri din bugetele locale câtre bugetul
fondului de asigurărilor sociale de sanătate),tranzacţii privind datoria publică şi
împrumuturi( dobânzi,comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice locale
interne). Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt :mărimea şi structura
aparatului de stat,regimului politic, nivelul salarizarii funcţiilor publice, factori
sociali,înzestrarea tehnică.
Finanţarea cheltuielilor se face din buget, din veniturii proprii, din donaţii şi
din credite externe.Principalele categorii de credite sunt cele curente(pondere
puternic majoritră) incluzând salarii şi cheltuieli administrative şi gospodăreşti, şi
cele de capital (pondere mică),incluzând construcţii ,dotării informatice,mijloace de
transport.

Structura cheltuielilor cu servicii publice în perioada 2005-2008

108
 Tabel nr. 18- mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Servicii publice Mărime 20 31,54 30,29 501,00

Pondere în 36.36% 32.24% 11.88% 37.93%
total

Cheltuielile cu servicii publice în perioada analizată din punct de vedere

valoric are o evoluţie crescătoare în anul 2006 cu 11,54 mii lei,de la 20 mii lei la
31,54 mii lei, ca pondere o scădere cu 4.12%;în anul 2007 atât valoric cât şi ca
pondere cheltuielile scad, scad cu 1,25 mii lei şi cu 20.36%;însă în anul 2008
cheltuielile cresc ca valoare cu 470.71 mii lei,de 16.54 de ori şi cu 26.05%.Aceste
cheltuieli au o contribuţie destul de semnificativă la formarea cheltuielilor totale,
excepţie în anul 2007-pondere de doar 11.88%, ponderea lor fiind de peste 32%

Ponderea cheltuielilor cu servicii

publice în cheltuieli totale

40 37.93
36.36
30 32.24
cheltuieli cu
20
servicii publice
10 11.88
0
2005 2006 2007 2008*

Graficul nr. 7

Ordine publică şi siguranţă naţională

109
 Cheltuieli publice pentru ordine publică şi siguranţă naţională se referă la
protecţia civilă şi protecţia contra incendiilor(protecţie civilă non militară), precum
şi la alte cheltuieli în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Structura cheltuielilor cu ordine publică şi siguranţa naţională în perioada

2005-2008
Tabel nr. 19 –mii lei
Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Siguranţă naţională şi mărime 0 0,21 1,38 25,00

ordine publică
Pondere în 0 0.21% 0.54% 1.89%
total

Cheltuielile cu siguranţă naţională şi ordine publică în perioada analizată din

punct de vedere valoric cât şi ca pondere au o evoluţie crescătoare,în anul 2005
bugetul local nu a avut cheltuieli cu ordinea publică şi siguranţa naţională, în anul
2007 cresc cu 1,17 mii lei de la 0,21 mii lei la 1,38 mii lei,iar ca pondere o
creştere cu 0.33%,în anul 2008 cresc cu 23,62 mii lei de la 1,38 mii lei la 25,00 mii
lei, iar ca pondere o creştere cu 1.35%.Aceste cheltuieli nu au o contribuţie
nesemnificativă la alcătuirea cheltuielilor locale totale, 021% în anul 2006, 0.54%
în anul 2007, respectiv 1.89% în anul 2008

110
 Ponderea cheltuielilor cu ordinea
publica si siguranta nationala in
cheltuieli totale

2 1.89
1.5 cheltuieli cu
1 ordinea publicǎ
0.5 0.54 şi cu siguranţa
0.21
0 0 nationalǎ
2005 2006 2007 2008*

Graficul nr. 8

Cheltuielile publice destinate acţiunilor social-culturale.

Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură sociol-culturală cuprind:

învăţământ, sănătate, cultură, recreere, religie şi acţiuni privind activitatea sportivă
şi de tineret, asigurări şi asistenţă socială (alocaţii, pensii, ajutoare, alte
îndemnizaţii).

1) Cheltuielile publice pentru învăţământ trebuie să urmărească o

dezvoltare a educaţiei publice în concordanţă cu cerinţele contextului economico-
social pentru a contribui în cât mai mare măsură la progresul societăţii. Factorii
care determină politica financiară în învăţământ sunt: demografici (structura
specifică a populaţiei), economici (cererea pentru forţa de muncă calificată şi
adaptarea inovaţiilor tehnologice de ultimă oră şi nu numai), politici (principiile
ideologice pe care se bazează stabilirea politicii şcolare). Structura sistemului de
învăţământ : preşcolar, primar şi gimnazial. Cheltuielile publice bugetare pentru
învăţământ sunt canalizate în cea mai mare parte către ministerul corespunzător
Ministerul Învăţământului şi Educaţiei dar şi către alte ministere care urmăresc să
instruiască în domeniul specific lor cadre competente (Ministerul Apărării,

111
Ministerul de Interne etc.). Cheltuielile publice pentru învăţământ pot fi privite şi
din perspectiva conţinutului lor economic; în acest caz putem vorbi de:
• cheltuieli curente (de funcţionare şi întreţinere);
• cheltuieli de capital (înzestrarea şi construirea unităţilor de învăţământ).
2) Cheltuielile publice pentru sănătate reprezintă un punct de interes social
pentru faptul că sănătatea generală a membrilor comunităţii înseamnă bunăstare
fizică şi mentală, condiţii esenţiale ce facilitează dezvoltarea socială. Cheltuielile
publice din acest sector se împart în cheltuieli curente (salarii, medicamente etc.) şi
cheltuieli cu caracter de investiţii (construcţia şi utilarea unităţilor). Având în
vedere scopul special pe care şi-l propun aceste cheltuieli publice, serviciul
sănătăţii publice nu poate fi tratat doar ca o afacere condusă după legile pieţei
relaţia dintre cerere şi ofertă având în acest caz mai degrabă o dimensiune
umanitară. Sistemele de cheltuieli publice pentru sănătate urmăresc îmbunătăţirea
calităţii vieţii indivizilor. Sursele din care se obţine finanţarea sistemului de
sănătate sunt fondurile bugetare, cotizaţiile de asigurări de sănătate, fonduri
speciale pentru sănătate, resurse ale populaţiei care au fost cheltuite în ipostaza de
pacienţi, ajutor din exterior (OMS, Crucea Roşie etc.).
3) Cheltuieli publice pentru cultură, culte, activitate sportivă şi tineret
contribuie la educarea spirituală estetică, morală a populaţiei prin activităţi artistice,
culte, sportive sau divertisment. Aceste cheltuieli cuprind cheltuieli cu servicii
culturale(cămine cultural ) şi cu servicii religioase. Preţul acestor produse poate fi
suportat în totalitate de către stat sau doar parţial prin subvenţionare. Finanţarea se
face din resurse bugetare integral, din venituri extrabugetare şi alocaţii de la buget,
din venituri extrabugetare în totalitate.Nu trebuie uitate nici sponsorizările, deosebit
de avantajoase pentru cel care le primeşte el neavând altă obligaţie decât aceea de
a declara deschis numele sponsorilor săi. Cheltuielile publice din această categorie
finanţează de asemenea activitatea religioasă a cultelor recunoscute de stat (salarii

112
pentru slujitorii bisericii) şi pe cea sportivă şi de tineret (în proporţie de 75% în
România).
4) Cheltuieli publice pentru asigurări şi asistenţă socială înglobează
următoarele tipuri de cheltuieli:alocaţii, pensii, indemnizaţii, ajutoare în anumite
condiţii pe care persoanele ce le primesc trebuie să le îndeplinească(ex.- ajutor
social: în numerar şi în caz de boli şi invaliditate,drepturile asistentului personal
pentru copii şi adulţi cu handicap grav,asistenţă socială pentru familie şi copii,
prevenirea excluderii sociale.Ele sunt menite să elimine cât mai mult posibil
efectele riscurilor fizice, economice şi sociale ce planează asupra vieţii fiecărui
membru al societăţii. Caracteristicile principale ale actualului sistem de finanţare a
activităţilor legate de asitenţă socială vizează faptul că fondurile sunt obţinute din
cotizaţii sociale, legitimate social prin principiul solidarităţii. Pentru aceasta sunt
create planuri sau politici de reducere a şomajului şi sărăciei, ajutoare a familiilor
în dificultate financiare, sau a persoanelor aflate în dificultate financiară, sau a
persoanelor defavorizate (care se consideră a fi în general copii, tineri proaspăt
absolvenţi, persoanele în vârstă, persoanele handicapate). Finanţarea acestor
cheltuieli se face din următoarele categorii de resurse: contribuţii ale salariţiilor,
liber profesioniştilor şi patronilor; subvenţii bugetare; fonduri speciale (acumulate
din donaţii sau resurse ale ONG.

Structura cheltuielilor cu acţiuni social culturale în perioada 2005-2008

Tabel nr.20 – mii lei-

Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28
Acţiuni social culturale mărime 29,54 41,06 166,43 692,78
din care: Pondere în total 54.15% 41.97% 65.26% 52.45%
Învaţământ mărime 22,23 28,51 107,45 357,97
Pondere în total 75.25% 69.43% 64.56% 51.67%
Sănătate mărime 0,56 0,49 0,44 70,00
Pondere în total 1.90% 1.19% 0.26% 10.10%
Cultură, culte, mărime 2,78 6,21 12,90 118,00
activitate sportivă şi Pondere în total 9.41% 15.12% 7.75% 17.03%
tineret 113
Asigurări şi asistenţă mărime 4,00 5,86 15,25 146,81
socială Pondere în total 13.54% 14.27% 9.16% 21.19%
 În cei 4 ani de analiză se evidenţiază o pondere semnificativă
în total cheltuieli a cheltuilelilor cu acţiuni social culturale, acestea
contribuie cu 54.15% în anul 2005 la formarea cheltuielilor
totale,cu 47.97% anul 2006, 65.26%-2007,respectiv în anul 2008
52.45%. Un salt spectaculos înregistrează şi evoluţia ca şi sumă,
astfel în anul 2008 estimarea cheltuielilor este cu 526,35 mii lei
mai mare decât suma cheltuielilor din 2007.Cea mai mare
pondere în cadrul acestor cheltuieli o deţin cheltuielile pentru
învăţământ chiar dacă acestea sunt în scădere:în anul 2005
ponderea este de 75.25% dar pe măsură ce anii trec ponderea se
reduce la 51.67% în anul 2008.Un salt spectaculos înregistrează şi
cheltuielile cu cultură, culte, activitate sportivă şi tineret care cresc în anul 2008
cu 115,22 mii lei ,de la 2,78 mii lei în anul 2005 la 118 mii lei în 2008,au crescut de
51,75 de ori; cheltuielile cu asigurări şi asistenţă socială care înregistrează în anul
curent o creştere cu 142.81mii lei ,de la 4 mii lei în 2005 la 146,81 mii lei în
2008,au crescut de 36,70 de ori, dar şi cheltuielile cu sănătatea au crescut cu 69,44
mii lei ,de la 0,56 mii lei în 2005 la 70 mii lei în 2008,au crescut de 125 de ori.

114
 Ponderea cheltuielilor social culturale Învǎţǎmânt
încheltuieli totale

51.67 10.10 17.03 21.19 Sǎnǎtate

2008

2007 64.56 0.276.75 9.16

Culturǎ,recreere,
69.43 1.19
15.12 14.27 activitate sportivǎ şi
2006 tineret
Asigurǎri şi asistenţǎ
2005 75.25 1.99
0.41.01
03.54
socialǎ
0% 50% 100%

Graficul nr. 9

Servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape

Servicii, locuinţe şi dezvoltare publică cuprind următoarele tipuri de
cheltuieli: alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice,iluminat public şi
electrificări rurale,alte servicii în domeniul locuinţelor ,serviciilor şi a dezvoltării
comunale.Principalele surse de finanţare sunt:bugetul de stat .Finanţarea bugetară
(şi nu numai) a cercetării are la bază principiul selecţiei,al competitivităţii între
oferte de cercetare similare sau apropiate,din care este aleasa una pe baza
programului de cercetare prpus finanţatorului.
Cheltuielile cu protecţia mediului sunt foarte importante pentru păstrarea
unui echilibru natural şi prevenirea degradării mediului, care poate fi considerat un
bun public ce trebuie ocrotit prin lege.Cuprind: canalizarea şi tratarea apelor
reziduale, Cea mai importantă măsură adoptată în ceea ce priveşte poluarea este
aceea conform căreia poluatorul plăteşte reparaţiile necesare în urma distrugerilor
de mediu pe care le-a făcut.

Structura cheltuielilor cu servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape

în perioada 2005-2008

115
 Tabel nr. 21 –mii lei -

Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale Mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Servicii şi dezvoltare Mărime 4,46 21 72,53 85,00

publică,locuinţe,mediu
şi apă Pondere în 8.18% 21.46% 28.44% 6.44%
total

Cheltuielile cu servicii de dezvoltare publică, locuinţe,mediu şi apă din punct

de vedere valoric au o evoluţie crescătoare,în anul 2008 cresc cu 80,54 mii lei,de la
4,46 mii lei în anul 2005 la 85 mii lei în anul 2008, au crescut de 19.06 ori, dar din
punct de vedere al ponderii în primii trei anii de analiză se remarcă o creştere de
20.26% în anul 2007, de la 8.18% în 2005 la 28.44% în 2008, urmata imediat de o
scădere drastică de 22% în anul 2008,de la 28.44% la 6.44%.

Ponderea cheltuielilor pentru servicii şi

dezvoltare publică,locuinţe,mediu şi ape în
cheltuieli totale
30 28.44
21.46 Cheltuieli
20 pentru servicii
10 8.18 şi dezvoltare
6.44
0 publică,locuinţ
2005 2006 2007 2008

Graficul nr. 10

Cheltuielile publice pentru acţiuni economice

Cheltuielile publice destinate acţiunilor economice cuprind următoarele
tipuri de cheltuieli: transporturi şi comunicaţii( transport rutier- drumuri şi

116
poduri,străzi,alte cheltuieli în domeniul transporturilor-, construcţii,reparaţii
curente), susţinerea programelor de dezvoltare regională şi alte acţiuni.Sursa de
finanţare a acestor cheltuieli o reprezintă bugetul de stat.

Structura cheltuielile pentru acţiuni economice în perioada 2005-2008

Tabel nr. 22 –mii lei -

Anul 2005 2006 2007 2008

Cheltuielilor totale mărime 54,47 97,83 285,09 1.317,28

Acţiuni economice mărime 0,47 4,02 14,76 13,50

Pondere în 0.86% 4.11% 5.79% 1.02%

total

Cheltuielile cu acţiuni economice din punct de vedere valoric au o evoluţie

crescătoare până în anul 2007, cresc cu 14,29 mii lei ,de la 0,46 mii lei în anul 2005
la 14,76 mii lei în anul 2007, au crescut de 31,40 de ori,din anul 2007 încep să
scadă astfel că în 2008 scad cu 1,26 mii lei,de la 14,76 mii lei în anul 2007 la 13,50
mii lei în 2008.Din punct de vedere al ponderii în primii trei anii de analiză se
remarcă o creştere de 4.93% în anul 2007, de la 0.86% în 2005 la 5.79% în 2008,
urmata imediat de o scădere drastică de 4.77% în anul 2008,de la 5.79% la 1.02%.

Ponderea cheltuielilor pentru acţiuni

economice în cheltuieli totale

8
6 5.79 Cheltuieli
4 4.11 pentru acţiuni
2 economice
0.86 1.02
0
2005 2006 2007 2008

117
 Graficul nr. 11

CONCLUZII

Fiind o comunitată mică, situandu-se într-o zonă mai puţin dezvoltată din
punct de vedere economic, resursele proprii ale acestei colectivităţi locale nu sunt
suficiente pentru asigurarea echilibrului între nevoi şi capacitatea fiscală. La
comunităţile mici nu se poate supravieţui din veniturile proprii.
Potrivit principiului autonomiei locale prevăzut de Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, unităţile administrativ teritoriale au dreptul la resurse
proprii pe care autorităţile administraţiei publice locale le gestionează, potrivit
atribuţiilor ce le revin în condiţiile legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie
proporţionale cu competenţele şi cu responsabilităţile ce revin autorităţilor
administraţiei publice locale.

118
 Bugetul local al comunei Ezeriş pentru a asigura acoperirea cheltuielilor
totale, alături de veniturile propriu-zise, primeşte venituri de la bugetul de stat şi de
la alte administraţii.
Echilibrul local în toţi cei 4 ani de analiză este:
- în anul 2005 veniturile locale au fost de 54,56 mii lei, iar cheltuielile locale
au fost de 54,47 mii lei bugetul local al comunei înregistrează un excedent
de 9 mii lei;
- în anul 2006 veniturile totale sunt de 97,84 lei, cheltuielile totale au o
valoare de 97,83 mii lei, echilibrul satisfacut la limită, un excedent de o
mie de lei;
- în anul 2007 veniturile totale sunt de 294,95 mii lei, cheltuielile totale au o
valoare de 285.09 mii lei, echilibrul satisfacut, un excedent de 9,86 mii lei;
- în anul 2008 veniturile totale sunt de 1.320,78lei, cheltuielile totale au o
valoare de 1.317,28 mii lei, echilibrul satisfăcut, un excedent de 3,50 mii
lei;

În concluzie echilibrul bugetului local al comunei Ezeriş este asigurat pe

toată perioada analizată, însă trebuie luate măsuri de creştere a veniturilor deoarece
are loc o scadere in anul 2008 ceea ce înseamnă a ritmul de creştere a cheltuielilor
totale a devansat ritmul de creştere a veniturilor totale.

119
 BIBLIOGRAFIE

1. Bistriceanu, Gh.D. si colectiv, “Finantele agentilor economici” Editura Economica, Bucuresti

2001.
2. Cătinianu,F,Dan.Victoria.,Donath, Liliana.;Finanţe publice,Editura Mirton,Timişoara,1995.
3.Cătinianu, F.,Donath Liliana.,Şeulean Victoria .”Finanţe publice”,Editura
Mirton,Timişoara,1997.
4.Donath,Liliana,”Finanţele publice şi elemente de administrare a impozitelor”,Editura
Marineasa,Timişoara,2004.
5. Herbei,M.;Popovici,D., ”Finanţe publice”,editura Mirton,timişoara,2005.
6.Magiar N., Soceni – o perspectivă monografică, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2000.

120
7. Moşteanu, Tatiana.şi colaboratori: “Finanţe publice”,Editura Universitară,Bucureşti,2005.
8. Talpoş,I ,.”Finanţele României”,vol. I,Editura Sedona ,Timişoara,1995.
9. Ţîrcovnicu, V. „Istoria învăţământului din Banat până la 1800”, Bucureşti, 1978.
10. Văcărel. I (coord.), Bistriceanu .Gh. D.,Bercea Fl., Anghelache Gabriela, Moşteanu Tatiana,
Bodnar Maria, Georgescu Fl.” Finante Publice” ed. a IV-a, Editura Didactica si Pedagogica RA,
Bucuresti ,2004.
11. Văcărel, I.; şi colaboratorii:Finanţele publice,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,2000.
12.Xenopol A.D., “Istoria românilor”, Ed. Saeculum, vol. I, Bucureşti, 1985.

13. *** OUG nr 45/2003 privind finanţele publice locale.

14. *** Legea nr 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale.
15. *** Codul fiscal al României actualizat la 1 ianuarie 2008.

121