Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Științifice
Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad
Facultatea de Științe Umaniste și Sociale
Administrație Publică în Context European
MASTER - ANUL I
REFERAT
1. INTRODUCERE............................................................................................................... 3
1
2. ACHIZIȚIILE PUBLICE ............................................................................................... 4
9. CONCLUZII...................................................................................................................13
10. BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................14
1. INTRODUCERE
2
Sistemul de achiziţii publice este procedura prin care instituţiile de stat şi organizaţiile din
sectorul public achiziţionează bunuri şi servicii şi încheie contracte de lucrări publice cu
furnizorii de produse și servicii.
Introducerea progresivă a sistemului electronic de achiziții publice face parte din agenda
ambițioasă în materie de e-guvernare, care poate transforma în mod fundamental funcționarea
și rezultatele administrației publice.
Prea puţine administraţii publice din UE utilizează sistemul electronic de achiziţii publice.
În anumite cazuri, statele membre dispun de sistemele corespunzătoare, însă nu le utilizează.
Trecerea la proceduri electronice oferă totodată posibilități mai vaste de raționalizare și
revizuire a procesului de achiziționare: procedurile electronice nu trebuie să însemne neapărat
reproducerea în format electronic a procedurilor pe suport de hârtie utilizate adesea de ani de
zile.
Achizițiile publice electronice pot fi integrate în celelalte activități (informatizate) ale unei
organizații (de exemplu, controlul inventarului, administrarea contractelor și auditul), ceea ce
asigură coerența și un plus de eficiență.
2. ACHIZIȚIILE PUBLICE
Achizițiile publice de bunuri, servicii și lucrări reprezintă, o formă de comerț, care constă în
procurarea unor produse și servicii în baza unui contract încheiat în scris între una sau mai
3
multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi, unul sau mai mulţi operatori economici, pe de
altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.
Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru elaborarea şi promovarea
unei noi legislaţii în domeniul achiziţiilor publice, în contextul angajamentelor asumate de
România în cadrul Capitolului 1 „Libera circulaţie a mărfurilor” şi al recomandărilor Comisiei
Europene, în 19 aprilie 2006 a fost adoptată ordonanța de urgență nr. 34, privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii.
Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 303 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.34/2006, a fost adoptată hotărârea de guvern nr. 1660 din 22 noiembrie 4 2006
pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de
achiziţie publică prin mijloace electronice. Aceste norme asigură cadrul tehnic şi organizatoric
specific, precum şi metodologia unitară pentru organizarea şi desfăşurarea procedurilor de
atribuire a contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice. Pentru a se respecta
prevederile legislației europene în domeniu a fost necesar să se adopte vocabularul comun al
achiziţiilor publice - CPV - , care desemnează nomenclatorul de referinţă aplicabil contractelor
de achiziţie publică, adoptat prin Regulamentul nr. 2.195/2002/CE al Parlamentului European
şi al Consiliului privind vocabularul comun al achiziţiilor publice, publicat în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene nr. L 340 din 16 decembrie 2002, asigurând corespondenţa cu alte
nomenclatoare existente.
4
Achizițiile publice electronice (e-Procurement) se referă la utilizarea mijloacelor
electronice de comunicare și de procesare a tranzacțiilor de către administrațiile publice și alte
organizații din sectorul public pentru achiziționarea de bunuri și servicii sau pentru atribuirea
contractelor de lucrări publice. Achizițiile publice electronice implică introducerea unor
procese electronice care să suporte diversele etape ale procedurii de achiziție – publicarea
anunțurilor, furnizarea documentației, depunerea ofertelor, evaluarea, atribuirea, comanda,
facturarea și plata.
Adesea, unele etape ale procedurii de achiziții publice pot fi efectuate prin mijloace
electronice, iar altele în mod neautomatizat. Numeroase administrații publice au creat portaluri
pentru publicarea anunțurilor și accesul la documentația aferentă procedurii de ofertare.
Progresele înregistrate în ceea ce privește utilizarea sistemelor automatizate pentru depunerea,
procesarea și evaluarea ofertelor și pentru efectuarea comenzilor sunt mai puțin însemnate.
Obiectivul final este realizarea de „achiziții publice electronice de la un capăt la altul”, toate
etapele procedurii, de la notificare până la plată, fiind efectuate automat, prin proceduri
electronice. Aceste posibilități există deja și sunt oferite de regulă de platforme specializate de
achiziții publice electronice care furnizează autorităților contractante tot sprijinul necesar
pentru efectuarea prin mijloace electronice a procedurilor de achiziții.
Introducerea progresivă a sistemului electronic de achiziții publice face parte din agenda
ambițioasă în materie de e-guvernare, care poate transforma în mod fundamental funcționarea
și rezultatele administrației publice. Agenda digitală pentru Europa a Comisiei prevede
adoptarea de către aceasta a unei cărți albe care să precizeze măsurile pe care le va lua pentru a
crea o infrastructură interconectată pentru achizițiile publice electronice.
În 2005, miniștrii din UE și-au exprimat speranța că în 2010, cel puțin jumătate din
achizițiile publice care depășesc pragul UE vor fi efectuate prin mijloace electronice. Pentru
realizarea acestui obiectiv, Comisia a modificat legislația și a implementat Planul de acțiune
pentru achizițiile publice electronice (2004). Punerea în practică este însă cu mult în urma
aspirațiilor inițiale, din cauza complexității tehnice, logistice și administrative a unei asemenea
modificări. Potrivit evaluării Comisiei, mai puțin de 5% din contractele finanțate de la bugetul
pentru achiziții publice din statele membre inițiatoare se atribuie prin sisteme electronice.
5
operatorilor economici la proceduri organizate prin sistemele țărilor 6 partenere. Deși
participarea transfrontalieră la achiziții publice electronice este nesemnificativă, Comisia
consideră că este înțelept să acționeze încă de acum, pentru ca barierele tehnice sau
operaționale să nu devină endemice în peisajul care se conturează.
Din punct de vedere al utilizării mijloacelor electronice, legislaţia naţională (O.U.G. nr.
34/2006) privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările
ulterioare şi normele de aplicare la aceasta) furnizează cadrul legislative necesar pentru
dezvoltarea achiziţiilor publice prin mijloace electronice dar nu conţine în prezent decât o
singură obligaţie pentru autorităţile contractante, referitoare la transmiterea anunţurilor (de
intenţie, de participare şi de atribuire) spre publicare în S.E.A.P. – Sistemul Electronic de
Achiziţiile Publice (sistemul informatic de utilitate publică, accesibil prin internet la o adresă
dedicată www.e-licitaţie.ro, utilizat în scopul aplicării prin mijloace electronice a procedurilor
de atribuire).
6
unui anunţ de participare sau a cererii de oferte, înainte de atribuirea contractului de achiziţie
publică; la reluarea competiţiei dintre operatorii economici care au semnat un acord-cadru; cu
ocazia depunerii ofertelor ferme în vederea atribuirii unui contract de achizitie publica prin
utilizarea unui sistem de achizitie dinamic şi c) în vederea efectuării de achiziţii directe prin
intermediul catalogului electronic.
Dacă încă de la începutul anului 2007, operatorul SEAP a pus la dispoziţia autorităţilor
contractante facilităţile tehnice pentru aplicarea cererii de oferte on-line, informaţiile din sistem
arată însă că numai aproximativ 950 de autorităţi contractante au utilizat această facilitate;
numărul de cereri de oferte on-line a fost de cca. 19.000, însă din punct de vedere valoric,
contractele atribuite totalizează mai puţin de 1% din totalul achiziţiilor. Faptul că autorităţile
contractante nu au utilizat la nivelul anticipat acest instrument a condus şi la o amânare a unor
proiecte ale operatorului S.E.A.P. de implementare a unor noi facilităţi, cum ar fi aplicarea on-
line a licitaţiei deschise sau restrânse.
O situaţie anormală s-a înregistrat şi în cazul licitaţiilor electronice ca fază finală a unor
proceduri de atribuire. Deşi din punct de vedere tehnic această facilitate este pusă în prezent la
dispoziţia autorităţilor contractante, avantajul unor posibile reduceri de preţuri fiind atu-ul
principal al acestei modalităţi speciale de atribuire a contractelor de achiziţie publică, numai în
cazul a aproximativ 1.500 de proceduri s-au înregistrat cereri de organizare a unei faze finale
de licitaţie electronică. Această slabă reacţie a autorităţilor contractante a determinat amânarea
lansării unui alt proiect al operatorului S.E.A.P., respectiv implementarea sistemului de
achiziţie dinamic (S.A.D.).
Din punct de vedere legislativ, abordarea generală s-a axat pe ideea de a asigura autorităţilor
contractante dreptul de a utiliza o gamă cît mai largă de instrumente/facilităţi care să permită
utilizarea mijloacelor electronice cu costuri minime (un calculator şi acces Internet) şi cu
personal care să necesite doar cunoştinţe elementare în materie de utilizare a calculatoarelor
(referitoare în mod strict la navigarea în Internet). Din punct de vedere practic însă, autorităţile
contractante din România nu au reacţionat pozitiv decât în cazul în care legislaţia le-a creat o
obligaţie în acest sens şi au trebuit să se conformeze (în caz contrar fiind pasibile de aplicarea
unor sancţiuni contravenţionale) fiind puţine cazurile în care au optat în mod voluntar pentru
utilizarea facilităţilor suplimentare puse la dispoziţie de S.E.A.P., deşi beneficiile utilizării
acestora sunt mai mult decât evidente.
7
5. DE CE SUNT IMPORTANTE ACHIZIȚIILE PUBLICE ELECTRONICE?
Comisia Europeană consideră că utilizarea mai extinsă a achizițiilor publice electronice are
avea un set de avantaje:
- Avantaje la nivelul administrării achizițiilor publice: acolo unde există organism centrale
de achiziționare, utilizarea procedurilor electronice poate contribui la centralizarea funcțiilor
costisitoare de back-office și la realizarea unor economii de scară în administrarea achizițiilor
publice. Trecerea la proceduri electronice oferă totodată posibilități mai vaste de raționalizare
și revizuire a procesului de achiziționare: procedurile electronice nu trebuie să însemne
neapărat reproducerea în format electronic a procedurilor pe suport de hârtie utilizate adesea de
ani de zile. Achizițiile publice electronice pot fi integrate în celelalte activități (informatizate)
ale unei organizații (de exemplu, controlul inventarului, administrarea contractelor și auditul),
ceea ce asigură coerența și un plus de eficiență.
8
Transparența care rezultă de aici nu este doar un avantaj transfrontalier, ci și un avantaj la nivel
intern, deoarece furnizorii dintr-o regiune a unei țări pot profita de oportunitățile dintr-o altă
regiune. Datorită unui acces mai facil la informațiile legate de achizițiile publice și simplificării
procedurii de achiziție, furnizorii străini pot participa la procedurile de ofertare online.
Toate avantajele enumerate mai sus contribuie la atingerea într-un mod mai eficient a
rezultatelor vizate de achizițiile publice. În speță, achizițiile publice electronice pot contribui la
găsirea unor surse pentru serviciile publice la costuri mai avantajoase pentru contribuabili.
Aceste economii sunt deosebit de prețioase acum, în contextul presiunilor asupra gestionării
cheltuielilor publice. Însă aceste avantaje nu sunt gratuite.
Cea mai mare parte a investițiilor în domeniul achizițiilor publice electronice trebuie
efectuate la nivel național sau regional, deoarece acolo se află nevoile și resursele. În plus,
legislația UE în materie de achiziții publice permite autorităților contractante să aleagă dacă
utilizează metode electronice sau alte mijloace de comunicare pentru achizițiile care depășesc
plafonul stabilit. Așadar, politica UE în materie de achiziții publice electronice trebuie să
recunoască caracterul de la bază la vârf și descentralizat al acestei schimbări. Cu toate acestea,
inițiativele UE au un rol important pentru valorificarea potențialulu chizițiilor publice
electronice și pentru evitarea capcanelor unei tranziții necoordonate și descentralizate.
9
- să garanteze că achizițiile publice electronice respectă principiile și dispozițiile esențiale ale
legislației UE în materie de achiziții publice (pentru achizițiile care depășesc pragul) și
principiile relevante din tratat (pentru achizițiile care nu ating pragul);
- să încurajeze dezvoltarea și utilizarea unor soluții convergente, sigure și viabile din punct
de vedere comercial și să difuzeze exemple de bune practici. Acest lucru ar trebui să accelereze
tranziția la achizițiile publice electronice și să evite dublarea eforturilor și repetarea greșelilor;
Prin urmare, politica UE poate juca un rol important și complementar în sprijinul eforturilor
naționale sau regionale de a introduce mijloacele electronice în domeniul achizițiilor publice.
Ea are totodată un rol mai larg de coordonare, asigurând coerența cu evoluțiile din alte domenii
conexe, de exemplu cu legislația privind semnătura electronică sau facturarea electronică, și
poate duce la armonizarea abordărilor în cadrul UE. Dacă nu se ia în calcul dimensiunea
europeană, tranziția riscă să fie împiedicată și resursele risipite prin reinventarea permanentă a
roții, iar potențialul achizițiilor publice electronice de a crește numărul de furnizori riscă să nu
se concretizeze.
Acest domeniu de politică nu este o noutate pentru Comisie, care a luat o serie de măsuri în
ultimii ani pentru a îndeplini obiectivele prezentate mai sus.
Concret, Comisia:
10
contractante să exploateze întregul potențial al 13 comunicațiilor electronice pentru a
îmbunătăți rezultatele achizițiilor publice. Aceste propuneri au fost adoptate și implementate în
modificările directivelor din 2004 privind achizițiile publice;
Planul de acțiune s-a concretizat într-o reușită remarcabilă, și anume crearea și utilizarea
unei infrastructuri comune pentru publicarea electronică a anunțurilor. În prezent există un
system unic, acceptat și larg utilizat pentru publicarea în întreaga UE a anunțurilor pentru
contracte superioare pragului, care are la bază infrastructuri compatibile la nivel național. În
2009, peste 90% dintre formularele transmise către TED (Tenders Electronic Daily) au fost
primite pe cale electronică și într-un format structurat.
Pe scurt, deși în general prioritățile au fost corect identificate și o mare parte a Planului de
acțiune a fost implementată așa cum era prevăzut, situația actuală nu este una în care orice
firmă din UE poate participa la orice procedură de achiziții publice folosind calculatorul
propriu. Ideea de bază este că multe dintre prioritățile identificate corect în Planul de acțiune
din 2004 rămân priorități și în ziua de astăzi. Abordarea bazată pe instrumente neobligatorii a
11
fost adecvată pentru mediul aflat în plină evoluție al achizițiilor publice electronice și a
încurajat dezvoltarea unor soluții creative. La o analiză retrospectivă, există unele domenii care
ar fi putut beneficia de pe urma unei abordări mai proactive și/sau care implică obligativitate.
Evaluarea Planului de acțiune a identificat o serie de provocări și de puncte slabe care, dacă
nu sunt abordate, vor împiedica adoptarea la scară mai largă a procedurilor electronice de
achiziții publice și participarea transfrontalieră la procedurile online.
Pentru anumite achiziții inferioare pragurilor prevăzute în directivele UE, statele membre
dispun de o largă putere de apreciere în ceea ce privește organizarea procedurilor. 15 Pentru
procedurile de achiziții publice care depășesc pragurile, directivele actuale ale UE în materie de
achiziții publice nu abordează în mod explicit cazul în care un stat membru dorește să impună
utilizarea sistemelor electronice ca mijloc de comunicare. O clarificare a acestui aspect le-ar
putea oferi autorităților naționale mai multă siguranță atunci când impugn utilizarea
procedurilor electronice.
Într-o anumită măsură, probabil că poate fi utilizată și legislația pentru a stimula autoritățile
contractante să treacă la achiziții publice electronice. Directivele europene în vigoare prevăd
deja reducerea termenelor de publicare a anunțurilor (cu șapte zile) dacă aceasta este efectuată
prin mijloace electronice și a termenelor de depunere a ofertelor (cu cinci zile) atunci când se
oferă acces nelimitat, direct și deplin, prin mijloace electronice, la documentația relevantă. O
nouă reducere a termenelor ar putea compromite capacitatea operatorilor economici de a
pregăti oferte corecte. Cu toate acestea, probabil că este posibilă introducerea altor stimulente
sau a unor condiții preferențiale pentru a încuraja autoritățile contractante să migreze la
achizițiile publice electronice. De exemplu, este posibil ca responsabilitatea pentru respectarea
anumitor cerințe procedural sau prevăzute prin reglementări să fie transferată de la autoritatea
contractantă către un sistem de achiziții publice electronice care asigură sau administrează
întreaga procedură de achiziționare sau o parte a acesteia.
12
contractante care utilizează aceste facilități specializate pentru efectuarea procedurilor de
achiziționare. Acest transfer al responsabilității, de la autoritatea contractantă către sistemul de
achiziții publice electronice, ar putea face mai atractivă utilizarea mijloacelor online, ducând
astfel la generalizarea lor. Pentru această abordare este posibil să fie necesară definirea unor
cerințe sau principii comune pentru recunoașterea sistemelor de achiziții publice electronice și
pentru ca acestea să ofere garanțiile necesare.
9. CONCLUZII
Achizițiile publice electronice nu mai sunt o iluzie, ci devin din ce în ce mai mult o realitate
în numeroase regiuni și state membre. Utilizarea procedurilor electronice pentru achizițiile
publice produce avantajele sperate. Aceste sisteme și-au demonstrat capacitatea de a accelera
ritmul desfășurării achizițiilor publice și de a facilita fluxul cheltuielilor publice în contextual
crizei actuale.
Cu toate acestea, utilizarea procedurilor electronice pentru achizițiile publice este cu mult
inferioară așteptărilor incluse în Declarația de la Manchester. Comisia estimează că, departe de
procentul de 50% în 2010, cu excepția Portugaliei, tranzacțiile realizate prin mijloace
electronice nu reprezintă mai mult de 5% din totalul cheltuielilor pentru achiziții publice, chiar
și în statele membre inițiatoare. Este nevoie de leadership la toate nivelurile administrației
(inclusiv la nivelul UE) pentru a menține și a accelera tranziția la achizițiile publice electronice.
10. BIBLIOGRAFIE
Cărți
13
2. Doina Baciu, Guvernarea Electronică, Editura Tehnică, București, 2009;
3. Cartea verde privind extinderea utilizării achizițiilor publice electronice în UE, Bruxelles,
2010;
5. Achizițiile public – legislație actualizată până la 17 aprilie 2007, București, Regia autonomă
Monitorul oficial, 2007;
Internet
6.http://licitatiiseap.ro/legislatie-licitatii/
7. http://www.info-licitatie.ro/agentieconomici/2-seap
8. http://www.e-licitatie.ro/Public/Common/Static.aspx?f=Legislatie
14